UNIVERSITATEA DE STAT DIN PITESTI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZARE KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

REFERAT
la
natatie

Costea Andrei
Anul I,grupa 1
Pitesti 2012

1
Tehnica de
inot craul

2
CUPRINS

1.Istoricul aparitiei si dezvoltarii inotului

2.Tehnica de inot craul

2.1 Evolutia procedeului craul

2.2 Respiratia la procedeul craul

2.3 Miscarea capului pentru respiratie

2.4 Intoarcerile de concurs la procedeul craul

2.5 Startul

3.Concluzie

4.Bibliografie

Tehnica de inot craul

3
1.Istoricul aparitiei si dezvoltarii inotului

4
 Descoperirile
facute de
arheologi si
studiile privind
viata popoarelor
primitive arata ca
inotul a aparut pe
primele trepte ale
istoriei omului,ca
o deprindere necesara asigurarii existentei.Apa, ca element indispensabil
vietii,a atras omul,care si-a construit asezamintele pe malurile ei.Mijloacele de
existenta ale oamenilor primitivi,culegerea fructelor,vanatul,pescuitul
pretindeau deplasari pe distante destul de mari,deseori necesitand trecerea in
inot a unor rauri, lacuri sau mici golfuri.Putem deci spune ca viata l-a obligat pe
om sa invete inotul,imitand miscarile animalelor.
Pe parcursul istoriei,inotul nu a fost la fel de cunoscut si utilizat la toate
popoarele,caracterul activitatii lor de munca avand o mare influenta asupra
raspandirii lui.Primele urme asupra modului cum oamenii se deplasauin apa ni
le-a lasat epoca sclavagista;in hieroglifele egiptene, datand cu 3000 de ani
inaintea erei noastre,se gasesc figure de inotatori,fapt ce denota importanta
care se acorda acestei activitati.Tehnica folosita de catre inotatorii acestei
epoci era asemanatoare cu aceea a procedeului craul de astazi.Urmele ramase
si importanta acordata inotului de catre grecii antici si de catre romani lasa sa
se intrevada ca aceasta ar fi epoca in care a aparut pentru prima data o
metodica de invatare a inotului.Lucrul este confirmat de faptul ca,in aceasta
epoca grecii invatau inotul in bazinele gimnaziilor,sub supravegherea
pedotribilor specialist.Metodica invatarii in aceste gimnazii consta din folosirea

5
 de plute,basici sau
manuchiuri de trestie care
se legau de corp,pentru a
favoriza plutirea,o metoda
care si astazi este
folosita,dar cu mijloace
mult mai perfectionate.
La romani,una dintre
primele actiuni,atunci cand legiunile isi stabileau tabara,era aceea de a-si
amenaja un loc in care soldatii trebuiau sa invete inotul,metoda folosita fiind
asemanatoare cu cea intrebuintata de greci.Soldatii romani trebuiau insa sa
atinga un anumit stadiu de cunoastere a inotului,intrucat in cadrul exercitiilor
militare li se cerea sa parcurga o anumita distanta complet echipati.Romanii au
fost primii care au construit in Europa bazine de inot cu apa calda;totalul
stabilimentelor de bai in Roma ajunge,in secolul al-IV-lea la impresionantul
numar de 854.Inotul era apreciat de romani mai mult pentru valoarea sa
aplicativ-militara si pentru efectele sale igienic e.In feudalism,inotul figureaza
printer exercitiile fizice cavaleresti.
Incepand cu organizarea primelor concursuri de la sfarsitul secolului al-
XIX-lea,inotul capata un pronuntat character sportive.Preocuparile
specialistilor sunt din ce in ce mai mult orientate spre imbunatatirea metodicii
de instruire si antrenament,mai ales ca odata cu Olimpiada de la Atena,din
1896,inotul a fost inclus,alaturi de alte sporturi in programul Jocurilor
Olimpice.Privind evolutia sistemelor de antrenament si legand acest lucru de
distantele mari pe care se organizau concursuri,se poate spune ca inca din
secolul trecut inotatorul trebuia sa se pregateasca temeinic.Ca rezultat al
acestei pregatiri s-a format primul sistem de antrenament, care consta din

6
marirea sistematica a distantelor care se parcurgeau in cadrul
antrenamentelor; accentual deci se punea pe inotul de rezistenta.Odata cu
aparitia concursurilor pe distante scurte,inotatorii au inceput sa caute
posibilitati de marire a vitezei.In acest scop,atentia lor s-a indreptat in primul
rand spre invatarea inovatiilor tehnice,iar preocuparea fata de sistemele de
antrenament a trecut pe planul al doilea.In antrenament se urmarea insusirea
unei inovatii tehnice si aplicarea ei in concurs.Distantele care se inotau in
cadrul antrenamentelor intreceau abia de cateva ori lungimea probei de
concurs; antrenamentele se desfasurau pe baze empirice.
Eforturile antrenorilor-dupa ce tehnica diferitelor procedee de inot s-au
conturat-au fost indreptate spre gasire unui sistem de antrenament
corespunzator.Astfel s-au creat sistemele cunoscute si astazi:sistemul gradarii
intensitatii efortului in antrenamentul de viteza,sistemul aplicarii principiului
automatizarii in antrenament,sistemul lucrului in intregul an de antrenament.

2.Tehnica de inot craul

Datorita actiunii alternative a bratelor,care favorizeaza o tractiune

uniforma,batailor de picioare continue,care asigura o alunecare lina,precum si
faptului ca bratele,ducandu-se inainte de deasupra apei,momentele de franare
sunt mult mai mici,inotul craul este cel mai rapid procedeu de inot.Craulul are
insa,pe langa valoarea sportive,si una utilitara,aplicativa,putand fii folosit in
anumite situatii in intregime,cum este,de exemplu,cazul in care trebuie sa ne
apropiem cu viteza de un tovaras care se gaseste in pericol de a se ineca sau
folosind numai anumite elemente,cum ar fi bataia de picioare pentru a-l
transporta pe cel salvat.Craulul se foloseste atat in probele de viteza,cat si in
cele de fond,fara modificari prea mari in ceea ce priveste tehnica.El a inceput
sa fie folosit pe scara larga in ultimul timp in tara noastra la invatarea

7
inotului,mai ales la copii,avand avantajul de a fi foarte repede
insusit,constituind punctul de plecare pentru invatarea celorlalte procedee
tehnice si,in special,pentru spate si delfin,care au miscari asemanatoare.

2.1 Evolutia procedeului craul

La inceputurile inotului sportive,care apartin scolii engleze de natatie,nu

se faceau deosebirea asupra felului cum inotau sau concurau inotatorii.Cei
care preferea miscarile de bras (miscari care prin excelenta presupun o
anumita ordine si coordonare)aveau castig de cauza. Prin comparatie,inotul
care diferea de tehnica brasului fost numit “inot liber”.Si astazi regulamentul
official permite,theoretic,incadrarea in termenul “liber” orice miscare de inot
diferita de bras,spate sau fluture,precizare care lasa sa se inteleaga de ce
procedeul craul mai are denumirea si de inot liber.O prima diferentiere de
inotul bras,omniprezent in epoca timpurie a inotului sportive este consemnata
prin anii 1840-1850.Tehnica noua a fost denumita “over” si se deosebea de
bras prin faptul ca inotatorul inainta culcat pe o parte,vaslea cu un singur brat
prin apa,de-a lungul trunchiului,dupa care bratul era condus prin aer inainte.
Picioarele executau forfecari lateral derivate din miscarea de bras.In anul 1873
apare tehnica “trudgeon”(dupa numele primului executant),care era mai
eficienta decat tehnica “over” deoarece ambele brate lucrau alternative,iar
coordonarea lor cu forfecarea picioarelor permitea o inaintare
exploziva,rapida.Tehnica de inot craul apare in 1897,fiind demonstrata pentru
prima data de inotatorii australieni. Aparitia craulului propriu-zis este apreciata
mai intai ca tehnica folosita la finisul probei,urmand ca,treptat,distanta
parcursa cu miscari de craul sa creasca.Abia in anul 1911 americanul Duke
Kahenamoku reuseste sa doboare recordul mondial la 100 yarzi liber,folosind
tehnica de craul pe toata lungimea cursei.Cu aceasta tehnica in 1922 Johny

8
Weissmuller reuseste sa inoate 100 m liber in mai putin de un minut.Tehnica
acestuia este astazi considerata “clasica”:coordonarea era de 6 miscari de
picioare la 2 brate,corpul inainta avand o pozitie inalta pe apa,bratele alunecau
mult,vaslirea era scurta,iar umerii erau condusi mult deasupra apei,ca si
coatele.Prin anii 1930 craulul a fost perfectionat de inotatorii japonezi.Ei au
decoperit eficacitatea miscarilor de picioare la ambele faze ale miscarii
(ascendenta si descendenta).Campionul olimpic din 1932,Yasugi Miyazaki(100
m liber, 0.58.2- 14 ani)inota cu 10 miscari de picioare la 2 miscari de brate.
In permanenta concurenta cu japonezii si mai tarziu cu
australienii,inotatorii americani au perseverat in perfectionarea
procedeului.Dupa cel de-al doilea razboi mondial craulul se perfectioneaza
indeosebi la miscarea bratelor.Americanii descopera efectul rotarii bratului din
articulatia umarului.Traiectoria vaslirii se lungeste,devine sinusoidala si incepe
sa apara diferentierea intre tehnica de craul viteza si craul fond.Tehnica
inotului de distanta este urmarita de australieni,care impulsionati de
evenimentul olimpic al anului 1956(J O de la Melbourne)pun la punct
cunoscutul “craul-bumerang”.In aceasta variant,perfectionata pentru inotul pe
distanta,ei au diminuat aportul miscarilor de picioare si au crescut considerabil
frecventa bratelor.John Conrads a devenit campion olimpic folosind o
coordonare de 4 miscari de picioare la 2 de brate,vaslind repede,cu o
traiectorie relativ scurta a vaslirii,fapt care nu mai permitea intinderea
completa a bratelor.Datorita flexiei continue la cot,bratul sugera forma unui
bumerang,ceea ce a dat si numele acestei noi variante de inot.

9
 2.2 Respiratia la procedeul craul

Pozitia de inaintare,precum si
caracterul ciclic alternativ al
miscarilor de brate determina, in
coordonarea miscarilor de inot
craul,respiratia sa se execute printr-
o miscare singulara a
capului,asimetrica fata de pozitia
corpului.Executarea corecta a
intoarcerii capului pentru inspiratie
este o cerinta obligatorie,care
neglijata poate genera instalarea
unor greseli grave atat la pozitia corpului,cat si la miscarile propriu-
zise:asimetrie in miscarile bratelor,modificarea planurilor de miscare cu
picioarele.

2.3 Miscarea capului pentru respiratie

-executia:capul in pozitie scufundata cu fata in apa,privirea orientate

inainte(la unghi de 45 de grade),expiratia aerului controlata pe durata unei
vasliri,inclinarea usoara a capului spre umarul angajat in realizarea miscarii de
vaslire;la terminarea vaslirii capul efectueaza o intoarcere,barbia fiind
orientate spre umarul care iese din apa.
-inspiratia:capul in pozitia culcat,avand cel putin jumatate din fata
scoasa peste nivelul apei,inspiratia unei cantitati medii de aer,privirea
orientate spre bratul care se ridica din apa
-mentinerea aerului(apneea):odata cu revenirea capului incepe
mentinerea aerului pe durata efectuarii intrarii bratului si a pauzei de

10
alunecare.Miscarea capului pentru respiratie se executa odata la fiecare ciclu
dublu de brate,deci mereu pe aceeasi parte.

2.4 Intoarcerile de concurs la procedeul craul

Diferenta dintre lungimea bazinului si lungimea probelor obliga

inotatorul sa-si modifice sensul inaintarii,de regula,la capetele
bazinului.Schimbarea sensului de inot se face printr-o intoarcere de 180 de
grade,care permite inotatorului parcurgerea bazinului in sens invers.
Intoarcerile sunt considerate procedee de tehnica si sunt specific inotului,in
celelalte discipline sportive neintalnindu-le.Schimbarea sensului de
inot(intoarcerea) a fost necesara inca de la inceputurile practicarii inotului
sportiv.Din punct de vedere regulamentar,intoarcerea constituie un element
important care este atent urmarit,iar regulile de efectuare sunt diferentiate
pentru fiecare procedeu de inot.Mentionam de asemenea faptul ca executand
intoarcerea,inotatorul nu are voie sa se opreasca din cursa,intelegand prin
aceasta ca nu are voie sa se odihneasca, deci sa intrerupa intoarcerea.De-a
lungul timpului intoarcerile au fost continuu perfectionate pentru a scurta
timpul de executie,dar si pentru a oferi,atat cat permite regulamentul, conditii
de odihna,de confort fata de oboseala create de inaintare.Prima forma de
intoarcere este descrisa ca se executa prin simpla sprijinire pe marginea
bazinului,timp in care corpul isi schimba pozitia pentru a continua inaintarea in
sens invers.Executia tehnica consta dintr-o inaltare a corpului fata de suprafata
apei,pozitie din care se executa intoarcerea cu spatele la peretele
bazinului,urmata de scufundarea corpului sub apa,dupa care se efectueaza o
impingere cu picioarele in peretele bazinului.
Cerinta strict a ceruta de regulament de a atinge peretele numai cu
palma,a impiedicat mult timp dezvoltarea unei viteze superioare de

11
intoarcere.In anul 1965 F.I.N.A a modificat aceasta cerinta,permitand
inotatorilor craulisti sa execute intoarcerea prin atingerea peretelui cu orice
parte a corpului.Modificarea a permis retragerea palmei de pe peretele
bazinului,creind astfel conditii de efectuare a unei rostogoliri care sa utilizeze
viteza de apropiere de peretele bazinului pentru a aseza corpul rapid in pozitie
de impingere si reluarea inaintarii.Miscarea noua de intoarcere seaman ca
structura cu flic-flac-ul intalnit in gimnastica acrobatica.

2.5 Startul

Startul este elemental tehnic care a aparut odata cu intrecerea propriu-

zisa.Plonjarea in apa cu corpul intins si cu capul inainte a impresionat placut
intotdeauna,mai ales in intrecerile de viteza. Comenzile de start sunt:
• La primul fluier al starterului, înotatorul se va urca pe partea din spate a
blocstartului, în pozitia stând, efectuând inspiratii si expiratii profunde.
• La comanda „luati locurile”, înotatorul ia pozitia de plecare, la marginea

12
dinspre apa a blocstartului, având trunch iul aplecat spre înainte, mâinile vor
prinde sau atinge blocstartul, genunchii sunt usor departati si flexati, labele
picioarelor paralele si departate la latimea umerilor, calcâiele picioarelor
orientate spre exterior.
În tehnica moderna a înotului de performanta, în ultimii ani, se efectueaza si
startul cu elan de pe un picior. Când înotatorii vor sta linistiti pe blocstarturi, se
va da „al treilea semnal”, cel de plecare, prin fluier sau pistol, dupa care
sportivul va parasi blocstartul.
• Elanul: printr-o împingere puternica în marginea blocstartului, înotatorul
efectueaza o saritura, avântându-si bratele înainte si în sus, deasupra capului,
plonjând în apa.
• Drumul aerian sau zborul: este dirijat de miscarea capului, corpul
înotatorului urmând o traiectorie în arc de cerc.

13
 • Intrarea în apa: bratul este întins, palmele sunt asezate una peste
cealalta, pastrând o forma aerodinamica, întreg corpul trebuie sa intre prin
aceeasi spartura, fara turbulenta a apei.
• Alunecarea prin apa se executa cu corpul întins, permitându-se batai de
picioare specifice procedeului, sau miscari de picioare fluture, nedepasind pe
sub apa distanta de 15 m.
Greseli frecvente la start: intrarea în apa în pozitie frânta – echer;
atingerea apei în pozitie orizontala; plonjarea prea adânc sau prea la suprafata;
lipsa alunecarii pe sub apa.
3.Concluzie

Invatarea inotului trebuie privita,in special ca o necessitate de aparare a

vietii in fata pericolului de inec.Deprinderea de a inota odata insusita nu se mai
uita si trebuie asigurata chiar daca nu toti copiii vor ajunge competitor.
Invatarea si practicarea inotului =o NECESITATE,calirea organismului,
agreement,mijloc therapeutic, salvare de la inec,inot utilitar,inot-disciplina
sportiva- natatie

BIBLIOGRAFIE
-Mircea Olaru,Inot,Editura Sport-Turism(pag 91-98);
-I.Dragan, O.Mladin, S.Duvan-Hagi, C.Nemteanu,Invatati inotul, editia
a II a
-http://www.scribd.com/doc/88698141/Curs-Natatie

14