INTRODUCERE

Etica în afaceri a apărut relativ recent (începutul sec. XX) în țări dezvoltate
precum SUA și state ale Europei de Vest, dar, în ultimul deceniu și tot mai multe
țări din Europa Centrală și de Est manifestă interes față de acest concept. Motivele
pentru care țări din Europa Centrală și de Est manifestă interes pentru acest subiect
pot fi atât de natură socială, datorită faptului că s-a constatat o legătură directă între
gradul de dezvoltare al unei țări și importanța care se acorda în respectivul stat
eticii în afacerilor, cât și de natură economică, datorită creșterii numărului de
corporații multinaționale care și-au extins activitatea și în această regiune a lumii.

1.1. Delimitările conceptuale ale eticii

Definită de-a lungul timpului în diferite moduri, în funcţie de context sau de

domeniul specific de aplicabilitate practică, etica a fost focalizată pe principiile şi
standardele care ar trebui să guverneze relaţiile sociale dintre indivizi şi organizaţii
şi a suscitat întotdeauna interesul celor interesaţi să trăiască într-o lume mai bună,
atentă la nevoile şi aspiraţiile celor din jur, menită să aprecieze adevăratele valori
umane şi să promoveze modelele exemplare de comportament.

În literatura de specialitate, etica (termen provenit din grecescul „ethos” –

morav, obicei, caracter) este „disciplina filozofică care studiază problemele
teoretice şi practice ale moralei; în vorbirea curentă, termenul de etică se utilizează
adesea şi în sens de morală”.

Astfel, pe de o parte, „etica este ştiinţa care studiază principiile morale,

originea, natura, esenţa, dezvoltarea şi conţinutul lor”, iar, pe de altă parte, „etica
reprezintă ansamblul de reguli, valori şi norme morale care reglementează
comportamentul persoanelor în societate sau/şi determină obligaţiile acestora, în
general, sau într-un anumit domeniu de activitate, în particular” Etica semnifică
„ştiinţa binelui şi a răului”.

Termenul de morală (provenit din latinescul „mos, mores” – obicei)

desemnează un anume cod special, un ansamblu de reguli cărora fiecare individ
trebuie să i se conformeze pentru a fi acceptat în societate.
1
 Morala depinde de condiţiile existenţiale ale unei anumite comunităţi umane
şi nu poate avea un caracter abstract, general valabil, fiind mai degrabă
caracterizată de relativitate; cu toate acestea, de-a lungul istoriei, de la un tip de
societate la altul, rămân valabile numeroase imperative morale (exemple: „Să nu
ucizi!”, „Să nu furi!”, „Să nu minţi!”, „Să-ţi respecţi cuvântul dat!”) care nu ţin
de o anumită epocă, ci de caracterul omului de fiinţă posesoare de raţiune şi de
conştiinţă de sine, fiind considerate norme generale sau universale.

Etica şi morala sunt adesea asociate cu deontologia. Termenul deontologie

(în limba greacă, „deon” – datorie, obligaţie) desemnează normele de conduită şi
obligaţiile etice din cadrul unei profesii şi aplică anumite norme morale
particulare. Etica, morala şi deontologia se referă la ceea ce este „drept”, „corect”,
„just”.

1.1.1 Etica în afaceri (deontologia profesională a economistului)– definiţie,

istorie şi clasificări

Etica afacerilor (etica economică) - reprezintă ansamblul de reguli şi

norme morale care vizează conduita agenţilor în activitatea economică (în afaceri),
atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv.
Etica economică este o ramură a moralei care sintetizează sistemul de valori,
principii şi norme ce s-au statornicit de-a lungul timpului în raporturile dintre
agenţii economici. Alături de principiile şi normele de drept, etica economică
asigură buna desfăşurare a activităţilor şi reuşita în afaceri. Deşi normele eticii
economice nu sunt învestite cu forţă juridică precum normele de drept, ele au un
rol deosebit de important în acţiunile agenţilor economici, contând uneori mai mult
decât cele juridice.
Comportamentul etic al agenţilor economici este marcat de respectarea riguroasă,
benevolă, a unor principii cum sunt:

- încrederea şi sinceritatea deplină între agenţi;

2
- corectitudine în negocieri şi în îndeplinirea obligaţiilor contractuale;
- respectarea întocmai a tuturor angajamentelor asumate;
- mutualitatea(reciprocitatea) avantajelor oferite şi a riscurilor.

În general, etica în afaceri se manifestă la cinci niveluri interdependente:

- Nivelul etic individual;
- Nivelul etic corporaţional (organizaţional);
- Nivelul etic naţional;
- Nivelul etic cultural;
- Nivelul etic internaţional.

Experienţa mondială evidenţiază două abordări de bază ale eticii afacerilor:

1. Abordarea moralistă – de orientare creştină, care susţine ideea
conform căreia principiile de bază ale eticii creştine şi ale filozofiei morale
trebuie extinse şi în sfera afacerilor (ca şi în oricare alt domeniu de activitate);
şi
2. Abordarea pragmatică – presupune că afacerile trebuie să fie etice nu
pentru a urma normele morale şi creştine, ci pentru că dovedirea unei
responsabilităţi sociale sporite contribuie la conferirea durabilităţii afacerii şi
la obţinerea de profituri suplimentare, evitând o serie de riscuri şi tensiuni.
În realitate, nu există o graniţă clară între cele două abordări, ele realizându-se
împreună şi fiind strâns legate, însă în timp ce prima abordare se sprijină, în
principal, pe credinţă, cea de-a doua abordare operează pe baza reglementărilor
normative1.
Etica afacerilor, ca disciplină filozofică de sine stătătoare, a apărut relativ recent,
adevărata sa recunoaştere datând de acum 20-30 de ani. În prezent, problemele
etice şi de responsabilitate corporaţională au dobândit o importanţă deosebită,

1 Alexandru Puiu, Management în afacerile economice internaţionale, Ediţia a II-a, Editura Independenţa Economică,
Bucureşti, 1997, pag. 71.
3
ajungând să se vehiculeze conceptul de „firmă etică” şi să se promoveze
„managementul responsabil social”; au apărut numeroase lucrări consacrate
acestor probleme şi, concomitent, s-au înfiinţat centre de consultanţă etică. Marile
firme adoptă coduri de conduită morală şi iniţiază programe proprii de pregătire în
acest sens, considerând etica afacerilor drept un instrument indispensabil unei
bune gestionări a întreprinderilor.
Pentru etica în afacerile economice prezintă un interes deosebit două tipuri de
clasificări:
1. În funcţie de modul de abordare a eticii în afaceri; şi

2. În funcţie de nivelul la care este percepută etica în afaceri.

O primă clasificare a eticii în afacerile economice, în funcţie de modul de
abordare a problematicii, pune în evidenţă patru variante:
- Etica regulilor – porneşte de la premisa că un individ sau o societate trebuie
să se conformeze principiilor etice acceptate; etica regulilor este cea mai
simplă formă de etică şi, de asemenea, cea mai veche, iar principala dificultate
legată de acest tip de etică rezidă în diferenţierea dintre regulile categorice şi
cele necategorice;
- Etica posibilului – se reduce la respectarea legilor, la deontologia
profesională şi la un anumit conformism, persoanele care preferă acest tip de
etică adoptând, în majoritatea cazurilor, obiceiurile mediului şi profesiei lor;
- Etica convingerii – este caracterizată de un puternic caracter subiectiv,
fiecare individ elaborându-şi un set de criterii şi norme morale, pornind de la
propria sa experienţă în confruntarea cu situaţii din exterior şi cu ideile
celorlalţi;
- Etica responsabilităţii – presupune asumarea conştientă a responsabilităţii cu
privire la actele proprii şi prevederea consecinţelor actelor individuale; nu
există morală a convingerii care să nu fie, în acelaşi timp, şi a
responsabilităţii.
O altă clasificare specifică eticii în afaceri se poate realiza în funcţie de nivelul la
care aceasta este percepută, la fiecare dintre aceste niveluri existând anumite

4
valori şi reguli de comportament ce trebuie respectate pentru a putea vorbi despre
afirmarea principiilor morale:

Niveluri Antivalori (Interdicţii) Valori pozitive ce

trebuie promovate
1. Etica în general înşelăciunea, furtul, cinstea, dreptatea,
încălcarea promisiunilor, imparţialitatea, adevărul,
minciuna, dorinţa de rigoarea, loialitatea,
răzbunare toleranţa, altruismul,
respectul pentru ceilalţi şi
pentru munca lor
• violenţa, intimidarea; • transparenţa, justiţia;
• frauda, corupţia; • liberalizarea;
2. Etica pieţei • privilegiile, • ajutorul acordat
monopolurile; persoanelor (nu firmelor)
afectate de recesiuni sau
• practicile antisociale crize
3. Etica la nivel • barierele la intrarea pe • informarea;
guvernamental piaţă;
• asigurarea cadrului
• competitivitatea unei
subvenţionată;
• comisioanele acordate competitivităţi reale;
partidelor politice; responsabilitatea socială
• susţinerea firmelor
falimentare
4. Etica la locul de încălcarea: • satisfacerea clientelei;
muncă - regulilor de drept; • respectarea colegilor,
- confidenţialităţii a regulilor şi a
informaţiilor; secretelor firmei;

- libertăţii celorlalţi • relaţiile ierarhice

normale;

5

5. Etica la nivelul • nepotismul şi
conducerii discriminările de orice fel;
întreprinderii
• abuzul de putere;
• climatul despotic
şi
autoritar,
• violarea regulilor
interne;
• conflictele de interese
competitivităţii şi a calităţii
strategiile bazate pe:
- marketing abuziv;
termen lung bazate pe:
- avantaje mărunte şi
efemere;
6. Etica şi strategia
adoptată - beneficii pe termen
scurt;
- coaliţii şi corupţie;
- privilegii oferite
anumitor persoane
6
• cooperarea,
transparenţa,
spiritul de echipă
• ierarhia bazată
pe
competenţă; •
regulile
clare;
• practicile echitabile,
remunerarea justă şi
stimulativă a personalului;
• informarea,
participarea şi motivarea
angajaţilor;
• împărţirea succesului
(profitului) între
participanţi;
• căutarea şi promovarea
strategiile de competitivitate
pe
- eforturi de progres;
- riscuri calculate;
- investiţii,
cercetaredezvoltare,
comunicare, formare şi
perfecţionare a
personalului, inovare
 • şantajul; • respectarea cuvântului
dat, punctualitatea;
• negocierea „la un
7. Etica în
pahar”; • cooperarea furnizor –
tranzacţiile
client pentru a obţine
comerciale • avantajele personale avantaje reciproce
oferite de încheierea unei
afaceri
8. Etica în • acordarea de credite • consilierea clienţilor
domeniul bancar unor în
firme sau persoane direcţia unei gestiuni
nesolvabile; corecte;
• reprezentarea unor • realizarea unui audit al
agenţi economici cu o eticii bancare.
imagine deteriorată din
punct de vedere etic

2. Locul deontologiei economice în sistemul științelor economice

Deontologia economică are un loc specific în științele sociale, fiind strîns legată
de următoarele științe - psihologie, sociologie, etică, estetică și disciplinile economice.
Există un mecanism general pentru formarea unui cod de conduită al unui
economist, care include subsisteme: un mecanism economic, mecanisme psihologice și

7
sociale (politice, morale, etice, estetice) care interacționează îndeaproape pe baza
principiile economice și juridice.
Deontologia economică este concepută pentru a rezuma informațiile despre
calitatea practicii economice și pentru a-l familiariza pe viitorul economist cu sistemul
de cerințe care i se impun într-o societate civilizată, să dea informații generale despre
specificul și conținutul activității economice.
Normele deontologice cuprinse în sistemul general al cerințele economistului,
sunt dezvăluite drept calități care includ în sine un nivel înalt de dezvoltare intelectuală
ce cuprinde cultura psihologică, politică, profesională și economică, etică și estetică a
acestuia.
Deontologia economică ca obiect de studiu este concepută pentru a ajuta
studentul să dezvolte abilitatea de a comunica cu clienții și colegii, de a conduce cu
oamenii, de a analiza cele mai dificile situații de afaceri într-o manieră echilibrată, de a
nu se teme de independență și de noutatea deciziilor, de a-și face concluzii pozitive din
experiența negativă, de a învăța să recurgă la autoevaluare constantă și evaluare
obiectivă a acțiunilor proprii, cît și acțiunile celor din jur. Astăzi, economistul ar trebui
să fie ghidat nu de principiile menite de a pedepsi pe cineva, exprimate în norme
prohibitive/ de interdicție, ci de considerații umane, care coincid cu normele de natură
permisivă și restaurativă.
Problema reală a timpului nostru este de a crea un model de specialist capabil de
a se orienta în mod corect şi operativ, în funcție de locul său, de calificăre și de natura
activității sale.

3. Scopul, sarcinile deontologiei economice

ca disciplină academică și structura acesteia

Scopul deontologiei economice/eticii în afaceri este de a oferi viitorului

economist anumite idei despre conținutul real al profesiei alese și atitudine corectă față
de studiul calitativ al disciplinelor economice.
Sarcinile deontologiei economice nu sunt doar de a dezvăluii sensul datoriei
profesionale a unui economist, responsabilitatea în activitatea economică, să definească
sistemul de reguli și cerințe pentru economiști în relațiile lor cu clienții, dar să identifice
și în ce condiții (sociale, politice etc.) acestea urmează a fi realizate.
Deontologia economică explică semnificația anumitor acțiuni, fapte, motive,
calități caracteristici ale economiștilor, contribuie la formarea condițiilor necesare

8
pentru această profesie, trăsăturile morale, previne deformarea economiștilor ca rezultat
al performanței profesionale specifice.
Deontologia economică (știință și disciplină academică) este un sistem și, ca orice
sistem, are propria sa structură, adică constă din elemente - compoziția logică a
sistemului.
Structura deontologiei economice – totalitatea meritelor, manifestate prin
calitățile unui economist:
- ca individ (cultura psihologică);
- ca participant la viața politică (cultura politică);
- ca specialist profesionist (cultură profesională și economică);
- ca purtător de convingeri morale, principii (cultura etică);
- ca proprietar al anumitor gusturi estetice (cultura estetică).

Anume această structură constituie baza cursului deontologiei economice ca

disciplină de studiu.
Pentru a combina elementele structurale într-un întreg coerent, un sistem unificat
este necesar ca aceștia să aibă un scop al activităților lor, care constă în realizarea celui
mai înalt nivel de ordine, organizare, coordonare a elementelor sale. Acest obiectiv este
de a forma profesionalismul unui economist, a codului de conduită a activității sale
profesionale.

9
10