Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Luceafarul
Mihai Eminescu apartine perioadei marilor clasici, ca si Ion Creanga,
Ioan Slavici si Ion Luca Caragiale. Inca de la publicarea primelor poezii,
criticul literar Titu Maiorescu il caracterizeaza ca fiind “poet in toata puterea
cuvantului” intuind geniul sau si promovandu-l in cadrul cenaclului
“Junimea” si prin intermediul revistei “Convorbiri literare”
Titu Maiorescu in studiul “Directia noua in poezia si proza romana”
(1872) il apreciaza pe Eminescu pentru arta versificatiei si dragostea pentru
valoarea antichitatii, chiar daca poetul era la inceput de drum. In studiul
“Eminescu si poeziile lui” (1889) Maiorescu aduce un elogiu operei
eminesciene si anticipeaza influenta pe care marele poet o va exercita asupra
generatiilor viitoare, considerand ca secolul al XX-lea se va deschide sub
auspiciile geniului sau.
Poemul “Luceafarul” a fost publicat pentru prima data in anul 1883 in
almanahul societatii literare “Romania Juna”. Un an mai tarziu, opera a fost
publicata in prima editie a volumului “Poesii”.
In ceea ce priveste semnificatia titlului, cuvantul “luceafar” provine din
latinescul “lucifer” si este denumirea populara a planetei Venus si a unor
setele mai stralucitoare. In sens conotativ, el devine simbol al unicitatii, al
superioritatii, intruchipand geniul.
Viziunea romantica a autorului este reprezentata prin temele romantice
invocate in acest poem, precum: conditia omului de geniu, iubirea
neimplinita, natura, timpul, spatiul. Aceste teme sunt infatisate la randul lor
prin motivele specifice acestui curent literar: visul, noaptea, luna, stelele,
marea, ingerul, demonul, cuplul adamic.
Poemul este inspirat din basmul “Fata din gradina de aur”, scris de
Kunisch in anul 1861. Eminescu versifica acest basm, schimba finalul si
accentueaza problematica geniului, prezentata in maniera originala, specifica
gandirii si imaginatiei sale.
Poemul “Luceafarul” este format din patru parti, precedate de sapte
strofe care au rolul unui cadru. Inceputul este asemanator cu un basm “A fost
odata ca-n povesti…”, dar imediat textul paraseste modeul popular. “O prea
Romantism – 1883 – Mihai Eminescu