MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
INSTITUTUL DE ŞTIINȚE PENALE ŞI CRIMINOLOGIE APLICATĂ
FACULTATEA DE CRIMINOLOGIE ȘI ȘTIINȚE JURIDICE
CATEDRA DE ȘTIINȚE JURIDICE

CHIPER IRINA

PĂRȚILE COINTERESATE ALE PROCEDURII

CONTRAVENȚIONALE. ANALIZA DREPTURILOR ȘI
OBLIGAȚIILOR LOR

SPECIALITATEA: 19.D.2.1 - DREPT

REFERAT

Decan: ________________ Buga Larisa, dr. în drept

(semnătura)

Șef de catedră: ________________ Vasiloi Djulieta, dr. în drept

(semnătura)

Conducător științific: ________________ Victor Guțuleac dr. în drept, prof. univ.

(semnătura)

Autor: ________________
(semnătura)

Chișinău, 2020
 CUPRINS
Introducere.………………………………………………………………………...........…......….3
CAPITOLUL I. PARTICIPANȚII LA PROCESUL CONTRAVENȚIONAL..............................4
1. Organele statale ca participanţi la procesul contravenţional.......................................4
2. Părţile interesate ale procesului contravenţonal. Drepturile şi obligaţiile lor............6
2.1 Drepturile şi obligaţiile persoanei pasibile de sau trase la răspundere contravenţională.6
2.2 Drepturile şi obligaţiile părţii vătămate (victimei).........................................................10
2.3 Drepturile reprezentanţilor legali...................................................................................11
3. Persoanele care contribuie la desfăşurarea procesului contravenţional...................13
4. Competenţa autorităţilor împuternicite să soluţioneze cauza cotravenţională........16
Concluzie…………...............……………...........….........…………………………………........19
Bibliografie………......…………..........……………………………………………..…..........…20

2
 Introducere

Una din atibuţiile prioritare ale statului este administrarea în domeniul combaterii
contravenţionalităţii. Procedura contravenţională, poate fi considerată ca fiind o formă concretă
de realizare a acestei administrări. Statul este subiectul administrării în domeniul combaterii
contravenţionalităţii.
În cazul apariţiei unui raport procesual contravenţional, una din părţile obligatorii este
reprezentantul statului, fiind împuternicit de a constata şi soluţiona cazul.
Deci, raporturile procesuale, care apar între reprezentantul statului şi făptuitor, partea
vătămată, şi alţi participanţi la procedură, ca urmare a comiterii unei fapte contravenţionale,
prevăzute în precentul cod.
În prezenta lucrare, mă voi referi la organele statale ca participanţi la procesul
contravenţional, divizarea lor în mai multe grupe.
Părţile interesate ale procesului contravenţional, drepturile şi obligaţiile lor, şi anume a
persoanei pasibile de sau trase la răspundere contravenţională, drepturile şi obligaţiile
victimei, drepturile reprezentanţilor legali în procesul contravenţional.
La fel, îmi voi expune opinia în ceea ce priveşte coraportul volumului de drepturi al
victimei cu cel al subiectului activ al contravenţiei – persoanei în a cărei privinţă a fost pornit
procesul contravenţional.
O altă problemă pe care o voi evidenția este calitatea subiectului activ al contravenţiei ca
persoana juridică.
Deasemenea, mă voi referi la persoanele care contribuie la desfăşurarea procesului
contravenţional, competenţa autorităţilor împuternicite să soluţioneze cauza contravenţională.
Prezenta lucrare, are drept scop acumularea cunoştinţelor în ceea ce priveşte desfăşurarea
procesul contravenţional, participanţii la proces, drepturile şi obligaţiile lor.

3
 I. PARTICIPANȚII LA PROCESUL CONTRAVENȚIONAL

1. Organele statale ca participanţi la procesul contravenţional

Din cele menţionate concluzionăm că toţi subiecţii procedurii contravenţionale (părţile

procedurii) pot fi divizaţi în trei grupe:
1. organele statale, participante la procesul contravenţional;
2. părţile interesate ale procedurii contravenţionale (care urmăresc un interes
personal);
3. persoanele (fizice şi juridice) care contribuie la desfăşurarea procedurii
contravenţionale.1
1. Potrivit Codului contravenţional, interesele statului în procesul contravenţional sînt
reprezentate de agentul constatator (art. 385 din CC al RM), însemnînd reprezentantul autorităţii
publice care soluţionează, în limitele competenţei sale, cauza contravenţională în modul prevăzut
de prezentul cod.2
Reieşind din caracteristica competenţei, agenţii constatatori pot fi divizaţi în două grupe:
a) agenţii împuterniciţi să constate fapte contravenţionale, să examineze cauza
contravenţională şi să aplice sancţiuni contravenţionale;
b) agenţii împuterniciţi numai să constate fapte contravenţionale;
Primul grup de agenţi desfăşoară o activitate procesuală largă privind: depistarea abaterii
antisociale ilicite, constatarea ei, cercetarea amplă a cauzei, emiterea deciziei asupra cazului,
aducerea ei la cunoştinţa persoanelor interesate, organizarea executării deciziei etc.
Practic, ele efectuează toate etapele procedurii contravenţionale (aşa-numita „procedură
accelerată”).3 Ca exemple concrete putem menţiona:
Organele afacerilor interne, (art. 400 din CC al RM);
Centrul Naţional Anticorupţie, (art. 401 din CC al RM);
Oganele de inspectare financiară/control financiar şi organele fiscale ale Ministerului
Finanţelor, (art. 402 din CC al RM), etc.4
Al doilea grup de agenţi constatatori, desfăşoară numai activitatea procesuală privind
constatarea faptei contravenţionale şi încheierea proceselor-verbale cu privire la contravenţii,
care se remit spre examinare în instanţa competentă.5 Ca exemple concrete servesc:
1
Guţuleac V. Tratat de drept contravenţional. Op. cit., p. 221.
2
Codul contravenţional al RM., art. 385 alin (1).
3
Guțuleac V., Comarnițcaia E. Drept contravențional. Note de curs. Inst. de Științe Penale și Criminologie Aplicată,
-Ed. a 2-a, Chișinău 2016, p. 132.
4
Codul contravenţional al RM., art. 400-402.
5
Guțuleac V., Comarnițcaia E. Drept contravențional. Note de curs. Inst. de Științe Penale și Criminologie Aplicată,
-Ed. a 2-a, Chișinău 2016, p. 132.

4
 Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor (art. 408 din CC al RM);
Inspectoratul de Stat al Muncii (art. 409 din CC al RM);
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (art. 411 din CC al RM).6
Procurorul participă la procesul contravenţional în limitele competenţei stabilite prin lege,
care este destul de largă.
Procurorul este în drept:
• să pornească procesul contravenţional;
• să aplice în cazurile prevăzute de lege o sancţiune contravenţională;
• să solicite aplicarea de către instanţa de judecată a unei sancţiuni contravenţionale;
• să participle la examinarea cauzei în instanţa de judecată atunci cînd procesul
contravenţional a fost pornit de el;
• să verifice egalitatea acţiunilor agentului constatator, conform prevederilor;
• să atace decizia agentului constatator sau a instanţei de judecată
• să exercite alte drepturi prevăzute de lege.7

6
Codul contravenţional al RM., art. 408, 409, 411.
7
Guțuleac V., Comarnițcaia E. Drept contravențional. Note de curs. Inst. de Științe Penale și Criminologie Aplicată,
-Ed. a 2-a, Chișinău 2016, p. 132-133.

5
2. Părţile interesate ale procesului contravenţonal. Drepturile şi obligaţiile lor

În procedura contravenţională un interes personal urmăresc: persoana pasibilă de

pedeapsă sau trasă la răspundere contravenţională, partea vătămată şi reprezentanţii legali
ai acestora.
Interesul personal al persoanei ce a comis contravenţia şi al reprezentanţilor ei legali ţine de
posibila aplicare faţă de ea a sancţiunii contravenţionale.
Interesul părţii vătămate şi al reprezentanţilor ei legali ţine de repararea prejudiciului (fie
moral, fie material) adus prin comiterea faptei contravenţionale ilicite.

2.1 Drepturile şi obligaţiile persoanei pasibile de sau trase la răspundere

contravenţională.
În multe norme procesuale legiuitorul utilizează termenul „contravenient” în cazurile în
care decizia/ hotărârea privind aplicarea sancţiunii contravenţionale încă nu a devenit
irevocabilă.8
În viziunea domnului V. Guţuleac, (pe care, de fapt, o împărtăşesc şi eu) atribuirea calităţii
de contravenient pentru persoana în privinţa căreia încă nu există o hotărâre irevocabilă, prin
care să fie considerat vinovat, reprezintă o încălcare a principiului prezumţiei nevinovăţiei.
Corect ar fi dacă Codul contravenţional ar utiliza termenul de ”bănuit în comiterea
contravenţiei” sau ”persoană în privinţa căreia s-a pornit proces contravenţional”
Statutul juridic al persoanei pasibile de sau trase la răspundere contravenţională se modifică
în funcţie de etapele activităţii procesuale.
Persoana care a comis contravenţia, în funcţie de faza în care se află procedura
contravenţională, este numită: făptuitor - persoana faţă de care a fost declanşată procedura
contravenţională; acuzat - persoana faţă de care a fost încheiat un proces-verbal cu privire la
contravenţie; persoana sancţionată – persoana faţă de care s-a pronunţat o hotărîre (decizie) cu
privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale; contravenient - persoana sancţionată din
momentul din care hotărîrea ( decizia) privind aplicarea sancţiuni contravenţionale devine
irevocabilă.9
Drepturile şi obligaţiile persoanei în a carei privintă a fost pornit proces contravenţioal sînt
prevăzute în art. 384 din CC al RM. Persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional are dreptul:
a) la apărare;

8
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Codul%20contraventional%20al%20Republicii%20Moldova.pdf.
9
Ibidem, p. 133.

6
 b) să cunoască fapta imputată;
c) să fie asigurată, în cel mult 3 ore de la reţinere, cu un avocat care acordă asistenţă
juridică garantată de stat dacă fapta este pasibilă de sancţiunea arestului contravenţional;
d) să anunţe, în cazul reţinerii, în termen de o oră din momentul reținerii, prin autoritatea
competentă să soluţioneze cauza contravenţională, două persoane, la alegerea sa, despre faptul şi
locul reţinerii;
 e) să primească informaţie scrisă şi explicarea drepturilor sale expuse în prezentul articol,
inclusiv a dreptului de a tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa, împotriva rudelor sale apropiate,
a soţului/soţiei, logodnicului/logodnicei, precum şi de a nu-şi recunoaşte vinovăţia;
f) să fie audiată în prezenţa apărătorului dacă acceptă sau cere să fie audiată;
g) să aibă întrevederi cu apărătorul în condiţii confidenţiale, fără limitarea numărului şi
duratei întrevederilor;
h) să ia cunoştinţă de materialele din dosar şi să i se elibereze, la cerere, în cel mult 24 de
ore, copii de pe procesul-verbal; 
i) să prezinte probe; 
j) să formuleze cereri; 
k) să conteste decizia asupra cauzei; 
l) să recunoască total sau parţial vinovăţia în comiterea faptei ce i se impută; 
m) să ceară recuzarea reprezentantului autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului; 
n) să solicite audierea martorilor;
o) să facă obiecţii împotriva acţiunilor agentului constatator şi să ceară consemnarea
obiecţiilor sale în procesul-verbal;
p) să ia cunoştinţă de procesul-verbal încheiat de agentul constatator, să facă obiecţii asupra
corectitudinii lui, să ceară completarea lui cu circumstanţele care, în opinia sa, trebuie să fie
consemnate;
q) să se împace cu victima în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
r) să fie informat de agentul constatator despre toate hotărîrile ce se referă la drepturile şi
interesele sale, să primească, la cerere, copii de pe aceste hotărîri;
s) să atace, în modul stabilit de lege, acţiunile şi deciziile autorităţii competentă să
soluţioneze cauza contravenţională, inclusiv hotărîrea judecătorească;
t) să retragă orice plîngere depusă personal sau de apărător în interesele sale;

7
 u) să ceară şi să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau
inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza
contravențională.10
(3) Realizarea de către persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional a
drepturilor sale ori renunţarea la realizarea acestor drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul
persoanei şi nu poate avea consecinţe nefavorabile pentru ea.11
 (31) Dreptul prevăzut la alin. (2) lit. u) se oferă doar în cazul în care prin hotărîre
judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității
competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.12
Ca parte înteresată, persoana în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional
este obligată:
a) să se prezinte la citarea autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională;
b) să accepte, la cererea autorităţii competentă să constate contravenția sau să soluţioneze
cauza contravenţională, examinarea şi percheziţia sa corporală;
c) să accepte necondiţionat, la cererea autorităţii competentă să constate contravenția sau să
soluţioneze cauza contravenţională, testarea alcoolscopică, examenul medical, dactiloscopia,
prelevarea de sînge şi de secreţii ale corpului pentru analiză;
d) să fie supusă expertizei judiciare, la cererea agentului constatator competent sau a
instanţei;
e) să se supună dispoziţiilor legale ale agentului constatator şi ale preşedintelui şedinţei de
judecată;
f) să respecte ordinea în şedinţa de judecată şi să nu părăsească sala de şedinţe fără învoirea
dată de preşedintele şedinţei.13
Persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional are şi alte drepturi şi
obligaţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
La fel, o deficienţă care ţine de procesul contravenţional este în ce priveşte calitatea
subiectului activ al contravenţiei ca persoana juridică.
Sunt de opinia că legiuitorul nu a identificat chiar reuşit condiţiile care implică posibilitatea
atragerii la răspundere contravenţională persoana juridică.
Dacă e să ne referim la însăşi condiţia care implică răspunderea persoanei juridice, sunt de
părerea că aceste criterii sunt deosebit de reuşit identificate.

10
Codul contravenţional al RM., art. 384 alin. (2).
11
Ibidem, art. 384 alin. (3).
12
Ibidem, art. 384 alin (31 ).
13
Ibidem, art. 384 alin (4)

8
 Astfel, pornind de la conţinutul prevederilor Codului contravenţional, vom constata că
răspunderea contravenţională a persoanei juridice survine dacă:
- aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispoziţiile directe ale legii ce
stabilesc îndatoriri sau interdicţii privind efectuarea unei anumite activităţi sau a efectuat o
activitate ce nu corespunde actelor sale de constituire sau scopurilor sale declarate;
- fapta a fost săvârşită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică
împuternicită cu funcţii de conducere, care a acţionat independent sau ca parte a unui organ al
persoanei juridice;
- fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana
împuternicită cu funcţii de conducere;
- fapta a fost săvârşită datorită lipsei de supraveghere şi control din partea persoanei
împuternicite cu funcţii de conducere.
În acelaşi timp, constatăm şi anumite dificultăţi în ce priveşte interpretarea prevederilor
alineatului (4) al articolului 17 al Codului contravenţional, care stabileşte că răspunderea
contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice sau după caz, a
persoanei cu funcție de răspundere pentru contravenția săvîrșită.
În sensul acestor reglementări putem identifica o tălmăcire dublă. Una din variantele de
interpretare a textului ne poate sugera ideea că pentru una şi aceeaşi contravenţie poate răspunde
atât persoana juridică, cât şi cea fizică.
O asemenea abordare a problemei evident ar fi una distructivă pentru concepţia doctrinară
cu privire la responsabilitatea contravenţională a persoanei juridice, iar în final contravine
prevederilor articolului 9 al Codului contravenţional, care proclamă principiul individualizării
răspunderii contravenţionale şi a sancţiunii contravenţionale.
În acest sens, dacă pentru o anumită contravenţie este responsabilă persoana juridică, atunci
în mod implicit se exclude posibilitatea tragerii la răspundere contravenţională pentru aceeaşi
faptă persoana fizică – administrator sau alt funcţionar al acestei persoane juridice.
Această persoană fizică poate să suporte răspundere patrimonială în mod de regres pentru
dauna patrimonială cauzată persoanei juridice.
Pe de altă parte, în acţiunile persoanei fizice ce a acţionat în numele persoanei juridice
contraveniente, la fel pot fi prezente elementele componenţei de contravenţie.
Aceasta însă implică în mod neapărat o altă componenţă, a unei alte contravenţii şi
nicidecum a aceleiaşi ca şi pentru persoana juridică.14

14
http://www.cnaa.md/files/theses/2017/52225/cretu-andrian_thesis.pdf.

9
 2.2 Drepturile şi obligaţiile părţii vătămate (victimei).
Legislaţia contravenţională recunoaşte în calitate de victimă ca parte a procesului
contravenţional persoana fizică sau persoana juridică căreia, prin contravenţie, i-au fost cauzate
prejudicii morale, fizice sau materiale.
În condiţiile legii, partea vătămată îşi realizează drepturile şi îşi execută obligaţiile
personal ori prin reprezentanţi.
În cazul în care victima este un minor sau o persoană în stare de iresponsabilitate,
drepturile ei sînt realizate de reprezentanţii legali în modul stabilit de lege.
Potrivit Codului Contravenţional al Republicii Moldova, victima ca parte a
procesului cotravenţional are dreptul:
a) la înregistrarea neîntîrziată a cererii sale în modul stabilit, la soluţionarea cererii de către
agentul constatator, la informare privitor la decizia adoptată;
b) să prezinte documente, alte mijloace de probă în vederea confirmării pretenţiilor sale;   
c) să-şi retragă cererea în cazurile prevăzute de lege;   
d) să atace decizia autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională;
e) să fie asistată în procesul contravenţional de un apărător ales;
e1) să ia cunoştință de toate procesele-verbale ale acțiunilor procesuale la care a participat,
să ceară completarea acestora sau includerea obiecțiilor sale în procesul-verbal;
e2) să ia cunoştință de materialele dosarului contravențional după încheierea acțiunilor
agentului constatator întreprinse în vederea constatării faptei contravenționale şi după remiterea
dosarului spre examinare şi să noteze orice informații din dosar;
f) să i se elibereze, la cerere, în cel mult 24 de ore, copii de pe procesul-verbal cu privire la
contravenție, deciziile luate şi hotărîrile adoptate în cauza respectivă;
g) să i se elibereze, la solicitare scrisă sau verbală, copii de pe alte materiale decît cele
indicate la lit. e2), cu respectarea regimului informațiilor care constituie secret de stat, bancar,
comercial, al informațiilor oficiale cu acces limitat sau al datelor cu caracter personal. Copiile se
eliberează contra unei plăți stabilite de către Guvern, care nu va depăşi cheltuielile suportate de
către agentul constatator sau de către instanța de judecată pentru eliberarea acestora.15
(4) Victima este prevenită în scris că răspunde pentru declaraţii calomnioase.16
Victima este obligată:
a) să se prezinte la citarea autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională, să
dea explicaţii la solicitarea acesteia;
b) să prezinte, la cererea autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională,
documente şi alte mijloace de probă de care dispune, mostre pentru cercetare comparativă;
15
Codul contravenţional al RM., art. 387 alin. (3).
16
Ibidem, art. 387 alin. (4).

10
 c) să accepte, la cererea autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională, a fi
supusă examenului medical în cazul în care pretinde că i s-a cauzat un prejudiciu fizic;
d) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului autorităţii competentă să
soluţioneze cauza contravenţională sau ale preşedintelui şedinţei de judecată.17
Victima are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.18
Profesorul V. Guţuleac susţine că nu putem fi de acord cu poziţia legislatorului în ceea ce
priveşte coraportul volumului de drepturi al victimei cu cel al subiectului activ al contravenţiei –
persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional.
De exemplu, legea nu prevede expres dreptul victimei:
a) să solicite audierea martorilor;
b) să facă obiecţii împotriva acţiunilor agentului constatator şi să ceară consemnarea
obiecţiilor sale în procesul-verbal;
c) să ceară recuzarea reprezentantului autorităţii competente să soluţioneze cauza
contravenţională, expertul, interpretul, traducătorul, grefierul etc.
Într-o altă lucrare, cercetătorul V. Guţuleac indică asupra faptului că în lipsa drepturilor
nominalizate, victima este lipsită de posibilitatea de a urmări procesul de colectare şi
administrare a probelor, în deosebi, în cazul în care procesul contravenţional este pornit la
cererea ei.19
În opinia mea, această disproporție esențială a drepturilor părților interesate ale procesului
contravențional de 21 la 9, nu este corectă.

2.3 Drepturile reprezentanţilor legali

Reprezentantul legal este persoana împuternicită să reprezinte în procedura
contravenţională persoanele fizice lipsite de sau restrînse în exerciţiu.
Potrivit dispoziţiei normei juridice prevazute în art. 384 alin. (6) şi art. 387 alin. (2) din CC
al RM, interesele făptuitorului (delicventului) şi ale părţii vătămate, care sînt persoane minore
sau persoane ce nu pot, în virtutea defectelor lor fizice sau psihice, să-şi exercite singure
drepturile în cazurile contravenţionale, sînt în drept să le reprezinte reprezentanţii lor legali.
Totodată, în viziunea domnului Guţuleac, această prevedere legală nu are un mecanism
juridic de realizare.
De exemplu, art 467 alin. (1) prevede: ,,Hotărîrea judecătoarească contravenţională poate fi
atacată cu recurs de către contravenient, agent constatator, victimă, procuror, după caz”.

17
Ibidem, art. 387 alin. (5).
18
Ibidem, art. 387 alin. (6).
19
http://www.cnaa.md/files/theses/2017/52225/cretu-andrian_thesis.pdf.

11
 Dar cum rămîne cu reprezentanţii legali ca persoane cu drept de a declara recurs?, consider
ca decizia legiuitorului nu este una echitabilă.
În calitate de reprezentanţi legali pot apărea: părinţii făptuitorului (delincventului) sau ai
părţii vătămate, înfietorii, tutorii, curatorii sau alte persoane.
Drepturile reprezentantului legal sînt determinate de faptul care parte a procedurii
contravenţionale o reprezintă.20

20
Guțuleac V., Comarnițcaia E. Drept contravențional. Note de curs. Inst. de Științe Penale și Criminologie
Aplicată, -Ed. a 2-a, Chișinău 2016, p. 136.

12
 3. Persoanele care contribuie la desfăşurarea procesului contravenţional.

Afară de reprezentantul statului şi persoana pasibilă de pedeapsă sau trasă la răspundere

contravenţională (făptuitorul, delicventul, contravenientul), ca părţi obligatorii ale procedurii
contravenţionale, de partea vătămată şi reprezentanţii ei legali, în calitate de părţi participa
persoanele (fizice şi juridice) care contribuie la desfăşurarea procedurii contravenţionale:
apărătorul, martorul, expertul, specialistul, traducătorul, interpretul.21
Potrivit prevederilor art. 392 CC al RM., Apărător este persoana admisă în profesia de
avocat avînd dreptul să participe la procesul contravenţional pentru a asigura asistenţa juridică
sau a reprezenta părţartea pe care o asistă, în bază de contract sau în urma desemnării de cătrtre
coordonatorul oficialului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de
Stat. În cadrul procesului contravenţional, apărătorului i se aplică corespunzător prevederile art.
67 şi 68 din Codul de procedură penală.22
Potrivit prevederilor art. 388 CC al RM., Este martor persoana citată în această calitate de
către autoritatea competentă, care are cunoştinţă despre vreo faptă sau împrejurare de natură să
servească aflării adevărului în procesul contravenţional.
Rudele apropiate, precum şi soţul/soţia, logodnicul/logodnica, nu sînt obligate să facă
depoziţii împotriva persoanei în privinţa căreia a fost pornit proces contravenţional.
Agentul constatator şi instanţa de judecată sînt obligaţi să aducă acest fapt la cunoştinţă
persoanelor respective contra semnătură.
Martorul are dreptul:
a) să ştie în legătură cu ce cauză este citat;
b) să ceară recuzarea interpretului, traducătorului care participă la audierea sa;
c) să înainteze cereri;
d) să refuze de a face depoziţii, de a prezenta documente, alte mijloace de probă, mostre ori
date dacă acestea pot fi folosite împotriva sa ori a rudelor apropiate;
e) să facă depoziţii în limba maternă sau în orice altă limbă, să ia cunoştinţă de depoziţiile
sale înregistrate, să ceară corectarea sau completarea lor;
f) la facerea depoziţiilor, să utilizeze documente ce conţin calcule complicate, denumiri
geografice, informaţii de altă natură dificil de a fi expuse din memorie, să noteze amănuntele
greu de memorizat, să-şi ilustreze depoziţiile cu scheme, desene grafice;
g) să fie asistat de un apărător pe care l-a ales ca reprezentant.
Martorul este obligat:

21
Ibidem, p.136.
22
Codul contravenţional al RM., art. 392.

13
 a) să se prezinte la citarea agentului constatator sau a instanţei de judecată pentru a face
depoziţii şi a participa la acţiuni procesuale;
b) să facă depoziţii veridice, să comunice tot ceea ce ştie în legătură cu cauza respectivă şi
să răspundă la întrebări, să confirme prin semnătură exactitatea depoziţiilor sale consemnate în
procesul-verbal al acţiunii procesuale sau anexate la el;
c) să prezinte, la cererea autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională,
documente, alte mijloace de probă, mostre;
d) să se supună dispoziţiilor legale ale agentului constatator sau ale instanţei de judecată.
Neexecutarea neîntemeiată a obligaţiilor martorului se sancţionează în conformitate cu
legea.
Refuzul sau eschivarea martorului de a face depoziţii se sancţionează în conformitate cu
art.313 din Codul penal, iar prezentarea intenţionată de depoziţii mincinoase – în conformitate cu
art.312 din acelaşi cod.
 Martorul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
În cazurile prevăzute de lege, agentul constatator este obligat să asigure participarea la acţiunile
procesuale a persoanelor dezinteresate, cu capacitate de exerciţiu deplină (martori asistenţi),
pentru a atesta prin semnătură caracterul veridic al faptelor consemnate. 
Martorul minor este asistat de reprezentantul legal sau de reprezentantul autorităţii tutelare.
Reprezentantul martorului minor este în drept să ştie despre citarea de către autoritatea
competentă să soluţioneze cauza contravenţională a persoanei ale cărei interese le reprezintă, să o
însoţească şi să asiste la acţiunile procesuale.
Agentul constatator sau instanţa de judecată sînt obligaţi să asigure participarea
reprezentantului minorului la procesul contravenţional.
Martorul minor urmează a fi audiat numai în prezenţa unui pedagog.23
Expertul, este persoana desemnată pentru a efectua investigaţii în cazurile prevăzute de
Codul contravenţional, care nu este interesată de rezultatele cauzei contravenţionale şi care,
aplicînd cunoştinţele speciale din diferite domenii şi deprinderile practice, prezintă rapoarte în
baza investigaţiilor realizate.
Expertul nu poate participa la acţiunea procesuală dacă există unul dintre motivele
prevăzute la art. 89 din Codul de procedură penală.
 Expertul, în cadrul procesului contravențional, are drepturile şi obligațiile prevăzute la art.
88 din Codul de procedură penală, aplicat corespunzător, precum şi alte drepturi şi obligații
prevăzute de prezentul cod.

23
Ibidem, art. 388.

14
 În cazul în care există cel puțin unul dintre motivele prevăzute la alin. (2), expertul are
obligația de a se abține sau poate fi cerută recuzarea acestuia de către participanții la proces
învestiți cu acest drept.
Cererea privind recuzarea expertului se soluționează de către autoritatea competentă să
examineze cauza contravențională, iar hotărîrea asupra cererii de recuzare nu este susceptibilă de
a fi atacată.
Pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false, expertul răspunde în conformitate
cu art.312 din Codul penal.24
Specialistul, este considerată specialist persoana neinteresată de rezultatele cauzei
contravenţionale, cu suficiente cunoştinţe şi deprinderi speciale pentru a acorda ajutor agentului
constatator sau instanţei de judecată, chemată să participe la efectuarea acţiunilor procesuale în
cazurile prevăzute de Codul contravenţional.
Specialistul nu poate participa la acţiunea procesuală dacă există unul dintre motivele
prevăzute la art. 86 alin. (1) din Codul de procedură penală.
 Specialistul, în cadrul procesului contravențional, are drepturile şi obligațiile prevăzute la
art. 87 din Codul de procedură penală, aplicat corespunzător, precum şi alte drepturi şi obligații
prevăzute de prezentul cod.
În cazul în care există cel puțin unul dintre motivele prevăzute la alin. (2), specialistul are
obligația de a se abține sau poate fi cerută recuzarea acestuia de către participanții la proces
învestiți cu acest drept. Cererea de recuzare a specialistului se soluționează de către autoritatea
competentă să examineze cauza contravențională, iar hotărîrea asupra cererii de recuzare nu este
susceptibilă de a fi atacată. Pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false, specialistul
răspunde în conformitate cu art.312 din Codul penal.25
Interpret sau traducător este persoana care poate traduce dintr-o altă limbă, poate
interpreta semnele celor muţi ori surzi, cunoaşte terminologia juridică, nu este interesată de
rezultatele cauzei contravenţionale şi acceptă să participe în această calitate.
Persoana este desemnată în calitate de interpret sau de traducător de către agentul
constatator sau de instanţa de judecată în cazurile prevăzute de legea contravenţională.
Drepturile şi obligaţiile Interpretului sau traducătorului, sunt prevăzute în Codul
contravenţional al RM. (art. 391).26

24
Codul contravenţional al RM., art. 390.
25
Ibidem, art. 389.
26
https://ru.scribd.com/doc/268169093/Participantii-la-procesul-contraventional.

15
 4. Competenţa autorităţilor împuternicite să soluţioneze cauza
contravenţională.

În capitolul III Codul Contravenţional al Republicii Moldova sunt prevăzute autorităţile

competente să soluţioneze cauzele contravenţionale.
Potrivit legii contravenţionale (art. 393), sînt competente să soluţioneze cauzele
contravenţionale:
- instanţa de judecată;
- procurorul;
- comisia administrativă;
- agentul constatator.
 Competenţa instanţei de judecată
Deosebim competenţă teritorială şi competenţă materială. în ceea ce priveşte competenţa
teritorială a instanţei de judecată, în Codul contravenţional ea nu este prevăzută în norma juridică
care stipulează competenţa (art. 396-397).
În cazul dat se aplică principiul administrativ-teritorial (raza teritorială) recunoscut şi
utilizat de alte ramuri ale sistemului de drept. Competenţa materială a instanţei de judecată este
expres stabilită in lege (art. 395 din CC al RM).
Potrivit prevederilor normei procesuale nominalizate, instanţa judecă:
1. cazurile contravenţionale prevăzute în art. 61, 63-66, 316-318, 320, 336 din CC al RM;
2. cauzele contravenţionale în privinţa minorilor;
3. cauzele contravenlionale în care agentul constatator sau procurorul propune o sancţiune
dintre cele a căror aplicare este de competenţa exlusivă a instanţei de judecată:
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
- privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
- privarea de dreptul special;
- munca neremunerată în folosul comunităţii;
- arestul contravenţional;
4. toate celelalte cazuri cu privire la contravenţii, care nu sînt atribuţie prin lege
competenţei altor organe;
5. contestaţiile împotriva hotărîrilor agentului constatator, procurorului.
În viziunea domnului V. Guţuleac, este un fapt absolut discutabil, deoarece şi instanţa de
judecată, şi comisia administrativă la soluţionarea cauzei participă la desfăşurarea procesului
contravenţional.

16
 Mai mult decît atît, în situaţia în care decizia asupra cauzei emise de către agentul
constatator, către procuror sau de către comisia administrativă este atacată, procesul
contravenţional nu poate fi finalizat fără participarea instanţei de judecată, care este unica
instanţă care judecă recursul.27
 Competenţa procurorului ca organ împuternicit să soluţioneze cazul contravenţional
este prevăzută în art. 396 CC al RM.
Procurorul emite ordonanța cu privire la contravenţia pe care a constatat-o în exerciţiul
funcţiunii şi o transmite autorității publice cu competență de examinare a contravențiilor.
Procurorul constată şi examinează contravenţiile prevăzute la art. 336.
În cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din cauza că fapta
constituie o contravenţie, procurorul dispune, prin ordonanță motivată, pornirea procesului
contravenţional şi, prin derogare de la alin. (1), examinează cauza.
În cadrul controlului respectării legislației la înregistrarea de către subdiviziunile
competente subordonate Ministerului Afacerilor Interne, de către Centrul Naţional Anticorupţie,
Serviciul Vamal a sesizărilor despre săvîrșirea contravențiilor și infracțiunilor, procurorul este în
drept să verifice legalitatea acțiunilor agentului constatator, să pornească procesul
contravențional, să atace decizia agentului constatator în instanța de judecată. 
Decizia procurorului poate fi contestată în termen de 15 zile de la emitere și se examinează 
în conformitate cu prevederile art. 448 şi ale capitolului VII din cartea a doua.28
În ceea ce priveşte competenţa celorlalte organe împuternicite să soluţioneze cazul
contravenţional, atunci şi ea este prevăzută expres de lege.
Fiecare organ este împuternicit prin intermediul normei procesuale cu o anumită
competenţă separată:
 Competenţa comisiei administrative este prevăzută în legea contravenţională (art.398)
Comisia administrativă examinează contravenţiile prevăzute la art. 75, 76, 92, 1261, 154,
art. 157 alin. (7) și (8), art. 165, 170–175, 180, 181, 227, art. 273 pct. 9), 91), 11), 15) și 16).
Şedinţa comisiei administrative este deliberativă dacă la ea este prezentă simpla majoritate
a membrilor ei.
Deciziile comisiei administrative se adoptă cu majoritatea simplă de voturi ale membrilor
comisiei prezenţi la şedinţă.29
 Competenţa agentului constatator este prevăzută în articolul 399, Codul
Contravenţional.
27
Guțuleac V., Comarnițcaia E. Drept contravențional. Note de curs. Inst. de Științe Penale și Criminologie
Aplicată, -Ed. a 2-a, Chișinău 2016, p. 137-138.
28
Codul contravenţional al RM., art. 396.
29
Ibidem, art. 398.

17
 Cauza contravenţională se soluţionează de agentul constatator în a cărui rază teritorială a
fost săvîrşită contravenţia.
Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii a doua în limitele
competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii.
Agentul constatator poate constata contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi
sancţionare sînt atribuite competenţei unor alte organe.
În astfel de cazuri, agentul va remite organelor respective procesele-verbale de constatare a
contravenţiilor.30

30
Ibidem, art. 399.

18
 Concluzii și recomandări
În conluzie pot afirma că, combaterea contravenţionalităţii fiind parte componentă a
activităţii de asigurare a ordinii de drept, dar şi una dintre sarcinile prioritare a organelor statale,
nu poate fi examinată fără aplicarea constrîngerii juridice faţă de autorii raporturilor juridice de
conflict.
Odată cu apariția raportului juridic de conflict, generat de neonorarea regulilor de conduită
în domeniul combaterii contravenționalității, care este stabilită și protejată prin norma materială
a dreptului contravențional, apare necesitatea de a aplica măsurile de constrîngere statală în
scopul stingerii acestui raport juridic de conflict, curmării acționilor ilegale, minimizării
consecințelor negative, și respectiv repunerii în drepturi a persoanei vătămate.
Totodată, măsurile de constrîngere juridică, inclusiv sancţiunile contravenţionale, trebuie să
fie aplicate în strictă conformitate cu procedura legală, cu respectarea condițiilor și limitelor
aplicării măsurilor de constrîngere, etc.
Consider că sancţiunea contravenţională va fi aplicată legal numai în cazul în care
examinarea cauzei şi emiterea deciziei (hotărîrii) de aplicare a sancţiunii contravenţionale va fi
efectuată de către organul împuternicit, conform prevederilor legale.
În cazul cînd se va demonstra vinovăţia persoanei, este foarte important să fie aplicată o
pedeapsă contravenţională prevăzută de lege (art. 32 CC al RM) şi în limitele sancţiunii
contravenţiei comise.
Să fie respectate drepturile şi libertăţile participanţilor la procedura contravenţională.
Termenul prescripţiei (art. 30 CC al RM), sa nu fie încălcat, şi la emiterea deciziei să fie
luate în consideraţie circumstanţele stipulate în art. 41-46 din Codul contravenţional al RM.
Procedura contravenţională are ca scop soluţionarea completă şi obiectivă a cazului
contravenţional, astfel încît persoana vinovătă să fie sancţionată conform legii, şi nici o persoană
să nu fie sancţionată pe nedrept.

19
 BIBLIOGRAFIE
1. Constituţia Republicii Moldova, din 29. 07. 1994, publicat: 18.08.1994 în Monitorul

Oficial Nr.1 art Nr.1, data intrării în vigoare: 27.08.1994.

2. Codul Contravenţional al Republicii Moldova, Pblicat: 16.01.2009 în Monitorul

Oficial Nr. 3-6 art Nr. 15, data intrării în vigoare: 31.05.2009: Actualizat 25.01.2017. Chișinău:
Farmec-Lux, 2017 (E.F.-P. ,,Tipografia Centrală”).
3. Guțuleac Victor, Tratat de drept contravențional. – Ch. : S. n., 2009 (E.F.,-P. “Tipogr.
Centrală”).

4. Guțuleac V., Comarnițcaia E. Drept contravențional. Note de curs. Inst. de Științe

Penale și Criminologie Aplicată, -Ed. a 2-a, rev. și actualizată. - Chișinău : S. n., 2016

(Tipogr. ,,Baștina Radog”).

5. http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2013/12/04.pdf, accesat la data de 18.02.2018,

ora 20:35 min.

6. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Codul%20contraventional%20al%20

epublicii%20Moldova.pdf, accesat la data de 18.02.2018, ora 21:45 min.

7. https://ru.scribd.com/doc/268169093/Participantii-la-procesul-contraventional,
accesat la data de 18.02.2018, ora 18:54 min.

8. http://www.cnaa.md/files/theses/2017/52225/cretu-andrian_thesis.pdf, accesat la data

de 18.02.2018, ora 22:20 min.

20