Tema 3.

Caracterizarea principalelor grupe de microorganisme: drojdii

3.4. REPRODUCEREA DROJDIILOR

Forma generală de reproducere a drojdiilor este înmugurirea vegetativă (calea asexuată) care
are la bază un proces simplificat de mitoză, când din celula-mamă se formează noua celulă
identică din punct de vedere generic.

În anumite condiţii de mediu, unele drojdii se pot înmulţi nu numai prin înmugurire, dar şi prin
spori, având la bază procesul de meioză.

Ciclul celular este succesiunea de evenimente în care o celulă creşte şi se divide în două celule-
fiice, având fiecare informațiile și componentele necesare pentru a repeta procesul de
reproducere. Într-o diviziune celulară, toate componentele esențiale ale celulei trebuie să fie
duplicate.

Cercetările tulpinilor Saccharomyces cerevisiae CNMN-Y- 21 în medii lichide au arătat că

acestea se prezintă ca celule rotunde, solitare, care înmuguresc, cultura nu formează
pseudomiceliu, este ascosporogenă, ascospori rotunzi, neeliberaţi, netezi. La limita de separare
dintre suprafaţa mediului lichid şi peretele vasului se formează un inel, iar pe fundul vasului se
formează un depozit dens mucoid de culoare cremă-deschisă. Aspectul coloniilor examinat pe
must de malţ, YPG şi Rieder indică colonii S-formă, cu profil convex, lucioase, diametrul coloniilor
variază de la 2 până la 4 mm. Pigmentaţia albă-cremă, centrul roz, consistenţa păstoasă.

Reproducerea prin înmugurire

Pe cale vegetativă (asexuat) drojdiile se pot înmulţi prin înmugurirea propriu-zisă, caracteristică
majorităţii lor, şi prin sciziune, în urma formării unui perete despărţitor, caracteristică genurilor
Schizosaccharomyces şi Saccharomycopsis.

Înmugurirea are loc în condiţii optime, când drojdiile se află într-un mediu cu o concentraţie de
glucide simple de 2-5%, substanţe cu azot asimilabile, săruri minerale şi factori de creştere, pH-
ul optim pentru înmulţire fiind în domeniul acid 4,5-5,5, iar temperatura optimă având valori
cuprinse între 25-32oC. O condiţie necesară pentru înmugurire este aerarea corespunzătoare a
mediului.

În aceste condiţii, în prima etapă celula de drojdie creşte în dimensiuni în urma măririi coordonate
a componenţilor intracelulari; creşterea în volum fiind mai rapidă decât a suprafeţei învelişurilor
celulare, la un anumit stadiu se declanşează înmugurirea. Astfel, într-o zonă (placă) a peretelui
celular are loc o înmuiere enzimatică a peretelui şi apare o protuberanţă - mugurele, care treptat
creşte în dimensiuni. Între celula parentală şi mugure se perfectează un canal - diveticulum prin
care se transferă în celula nou formată, material nuclear citoplasmatic, prin cariokineză şi
citokineză. Când celula-fiică va conţine toate componentele necesare unei vieţi independente, la
nivelul canalului se formează un perete inelar cu o concentraţie ridicată în chitină, ce se dezvoltă
centriped până când are loc obturarea şi separarea.

1
 Tema 3. Caracterizarea principalelor grupe de microorganisme: drojdii
Celula-fiică, cu activitate metabolică independentă, poate rămâne ataşată de celula-mamă,
formând asociaţii sau pseudomiceliu, de exemplu la drojdiile fermentative şi oxidative -
formatoare de voal. În mod frecvent celula nou-formată se separă de celula parentală, iar în locul
de desprindere rămâne vizibilă cicatricea mugurală.

În condiţii optime de viaţă o celulă de drojdie poate forma 9 - 42 celule noi apoi celula moare din
punct de vedere fiziologic. Celulele diploide pot produce 23-59 celule-fiice în timp ce celulele
haploide 2-33 celule. Pentru drojdiile la care separarea mugurelui are loc prin sciziune, prin
înmugurire se pot forma structuri lineare ce alcătuiesc miceliul adevărat.

Prin examinarea ciclului de viaţă al celulei eucariote, a proceselor complexe ce au loc la creştere
şi reproducere, se disting mai multe faze, în care se produc importante transformări la nivel
subcelular şi molecular. Creşterea celulei are loc în interfază (figura 3.4) perioadă dintre două
diviziuni nucleare, care poate fi separată în trei părţi.

Etapa G1 este timpul în care are loc sinteza activă de ARN, formarea ribozomilor şi a altor
constituenţi citoplasmatici care determină creşterea în dimensiuni a celulei.

Etapa S este etapa de sinteză în care are loc replicarea activă a ADN. Sinteza ADN durează
aproximativ 30 minute în timp ce înmugurirea, aproximativ 40 minute şi reprezintă 1/4 din ciclul
mitotic. Replicarea (duplicarea) materialului genetic la fiecare generaţie nouă de celule are loc
bidirecţional cu separarea de ADN monocatenar pe care apoi se sintetizează copia
complementară. Procesul este semiconservativ în sensul că cele două molecule de ADN
rezultate vor conţine fiecare câte o catenă veche şi una nouă (complementară).

Figura 3.4. Fazele creşterii Saccharomyces cerevisiae

În ADN al drojdiei, cele 5·105 perechi de bază în succesiunea lor specifică alcătuiesc unităţi de
transcripţie, gene sau cistroni (secvenţe de ADN necesare pentru a produce un ARN sau un
peptid), intercalate de secvenţe simple (pseudogene) şi elemente mobile genetic. Prin
transcripţie în nucleu se formează molecule de ARN (pseudogene) şi elemente mobile genetic.
Tot prin transcripţie în nucleu se mai formează molecule de ARN (mesager, de transfer şi

2
 Tema 3. Caracterizarea principalelor grupe de microorganisme: drojdii
ribozomal) care migrează prin porii membranei nucleare în citoplasmă, unde prin translaţie are
loc biosinteza de proteine/enzime.

Replicarea este posibilă prin activarea enzimelor, ADN-polimeraza, ADN-ligaza şi

endonucleaze, care sunt sintetizate concomitent cu ADN; procesul durează 1,2-2 ore şi are loc
înainte de începerea înmuguririi.

Etapa G2 este o perioadă în care celula se pregăteşte pentru mitoză.

Mitoza (diviziunea nucleară) urmează după interfază. Materialul genetic dublat cantitativ în
cursul perioadei de sinteză (S) este distribuit egal la cei doi nuclei nou-formaţi prin diviziune, astfel
încât atât celula-mamă cât şi celula-fiică rezultată prin înmugurire va cuprinde un set complet de
cromozomi (figura 3.5).

Principalele faze ale mitozei

Profaza. Din cromatină se grupează cromozomii compuşi din două cromatide ataşate în zona
centromerului şi structuri specifice alcătuite din microtubuli de acroşare şi proteine denumite SPB
(un SPB va migra în mugure); se formează fusul nuclear şi dispare membrana nucleară.

Metafaza. Cromozomii se deplasează spre placa ecuatorială unde centromerul fiecărui

cromozom (cu cromatide duble) se ataşează de microtubulii SPB. Sfârşitul metafazei este marcat
de decuplarea centromerilor, adică, segregarea cromatidelor perechi, care are drept consecinţă
dublarea numărului de cromozomi.

Anafaza reprezintă etapa în care cromatidele desprinse de centromer migrează spre polii opuşi
plăcii ecuatoriale, încât la fiecare pol se va afla câte un set de cromozomi. La sfârşitul anafazei
începe citokineza, adică, divizarea citosolului celulei parentale pentru a forma celulă nouă şi
cuprinde un ansamblu de fenomene care conduc la diferenţierea septului ce separă celula-mamă
de celula mugurală.

Telofaza reprezintă etapa finală în care cromozomii devin mai lungi, subţiri, se formează o nouă
membrană nucleară, se perfectează citokineza şi are loc separarea celulei nou-formate.

În procesul de înmulţire a drojdiei prin mitoză, numărul original de cromozomi se păstrează

constant; aceasta înseamnă că dacă celula parentală este diploidă şi celulele rezultate prin
înmugurire vor rămâne tot diploide (2 n) şi respectiv dintr-o celulă haploidă se vor forma două
celule, tot haploide (1n). În funcţie de specie, numărul de cromozomi poate varia între 4-18.

Înmulţirea drojdiilor prin înmugurire este un proces cu multiple aplicaţii industriale, în scopul
obţinerii unui randament ridicat al biomasei de celule, la fabricarea drojdiei comprimate, a
drojdiilor furajere, a culturilor de drojdii selecţionate folosite drept culturi starter, la fabricarea
spirtului, berii, vinului sau pentru extragerea din biomasă a unor compuşi endogeni valoroşi
(vitamine, enzime ş.a.).

3
 Tema 3. Caracterizarea principalelor grupe de microorganisme: drojdii

Figura 3.5. Mitoza şi citokineza la celula tipic eucariotă

Reproducerea prin sporulare

Reproducerea prin sporulare este un proces particular întâlnit la drojdiile sporogene care au
dobândit capacitatea genetică de a forma în anumite condiţii în medie 2-14 ascospori.

Sporularea are la bază procesul de meioză (meion = mai puţin) prin care numărul de cromozomi
ai celulei parentale diploide se reduce la jumătate, iar celulele formate având un singur set de
cromozomi sunt haploide (figura 3.6).

Etapele principale ale meiozei

Etapa I-a sau diviziunea reducţională. În timpul profazei cromozomii omologi se alătură doi câte
doi, formând perechi, astfel încât fiecare pereche are patru cromatide. Odată cu eliberarea lor din
nucleu, în metafază aceştia se amplasează în zona ecuatorială a fusului nuclear şi în anafază are
loc separarea perechilor de cromozomi. La polii fusului de diviziune se adună 1/2 din numărul
iniţial de cromozomi, formându-se în telofază 2 celule cu nuclei haploizi.

Etapa a II-a este similară în succesiunea fazelor cu diviziunea mitotică prin care cele două
celule haploide se divid în urma dublării numărului de cromozomi şi a separării lor, încât după
completarea meiozei (etapa I şi II), celula originală diploidă se divide în 4 celule haploide.

În саzul drojdiilor ascogene, de exemplu cele aparţinând genului Sacchamyces, sporularea

poare fi indusă prin transferul celulelor din must în fermentaţie pe un bloc de ghips sau pe medii
inductive (McClary, Gorodkova). În aceste condiţii, în celulă prin sporulare asexuată se
formează ascorosporii, al căror număr şi caractere morfologice sunt dependente de specie.

4
 Tema 3. Caracterizarea principalelor grupe de microorganisme: drojdii

Figura 3.6. Meioza la celulele tipic eucariote

Sporularea este iniţiată după circa 10 ore de expunere pe mediul de sporulare şi este mai intensă
după 24-48 ore. În timp, celula generatoare de spori denumită şi ască se poate rupe sau
solubiliza prin autoliză şi ascosporii liberi, iar în condiţii favorabile germinează şi formează prin
reproducere vegetativă clone haploide. Ascosporii haploizi în funcţie de natura feromonilor
specifici, pot fi de tip ,,a’’ sau ,,α’’. În condiţii favorizante, celulele ajunse la maturitate fiziologică
denumite şi gameţi pot să formeze printr-un рrосеs de conjugare nou celule diploide. Dacă are
loc conjugarea între celule de acelaşi tip a/ α, celulele diploide sunt viabile, dar ascosporii formaţi
îşi pierd această calitate. În figura 3.7 este prezentat ciclul de viaţă al drojdiei exemplificat pentru
genul Sacchamyces.

Figura 3.7. Ciclul de viaţă al drojdiilor din genul Sacchamyces

5
 Tema 3. Caracterizarea principalelor grupe de microorganisme: drojdii
Sub formă de ascospori drojdiile rezistă timp îndelungat în sol în condiţii de uscăciune, în schimb
au aceeaşi termorezistenţă ca şi a celulelor vegetative (cu inactivare la 75-85oC).

Capacitatea de sporogeneză a drojdiilor este un criteriu taxonomic important în identificarea

speciilor, iar hibrizii rezultaţi prin conjugare dirijată ocupă un loc important în biotehnologie pentru
obţinerea drojdiilor mutante.

6
Файл: 3.4. Reproducerea drojdiilor.docx
Каталог:
/Users/lilia/Library/Containers/com.microsoft.Word/Data/Doc
uments
Шаблон:
/Users/lilia/Library/Containers/com.microsoft.Word/Data/Libr
ary/Application Support/Microsoft/Office/16.0/DTS/ru-RU{3154A13B-FABE-
C849-B666-8B301728F486}/{5A8B8499-29DE-3D42-A0F6-
9BCD575734FA}tf10002069.dotx
Заголовок:
Содержание:
Автор: Microsoft Office User
Ключевые слова:
Заметки:
Дата создания: 13.02.2019 10:10:00
Число сохранений: 2
Дата сохранения: 13.02.2019 10:10:00
Сохранил: Microsoft Office User
Полное время правки: 0 мин.
Дата печати: 13.02.2019 10:10:00
При последней печати
страниц: 6
слов: 1 569
знаков: 9 227 (прибл.)