Transportul pasiv

Oricare ar fi modul de existent al celulelor (solitar sau grupate in tesuturi), acestea au

schimburi permanente si bidirectionale cu mediul in care traiesc.
Apreciind din punctul de vedere al substantelor care sunt transportate (ioni sau molecule
mici sau chiar particule), se disting sisteme de microtransfer si de macrotransfer prin membrane.
In cazul sistemelor de microtransfer membranar, un criteriu bine definit de diferentiere a
modalitatii de realizare este consumul de energie. Din acest punct de vedere, se disting doua tipuri de
transfer:
 Transportul pasiv, care se realizeaza fara consum de energie rezultata din metabolismul
celular, substantele strabatand membrane conform gradientului de concentratie (pentru
substantele neincarcate electric) sau electro-chimic pentru ioni;
 Transportul activ se realizeaza cel mai frecvent impotriva gradientului de concentratie sau
electro-chimic si de aceea se produce cu consum de energie metabolica.

TRANSPORTUL PASIV
Caracteristici:
- se desfasoara spontan, sub actiunea unor forte fizice
- fara consum de energie
- in virtutea unor gradiente pana la atingerea starii de echilibru:
gradientul de concentratie
gradient de potential  electric
gradient electrochimic (reuneste gradientul de concentratie si gradientul de potential electric;
substanta difuzeaza spontan din regiunea cu concentratie mai ridicata spre cea cu concentratie
scazuta, la care in cazul particulelor incarcate electric, intervine suplimentar sarcina si diferenta de
potential electric dintre cele doua suprafete ale membranei, existand permanent tendinta deplasarii
particulelor catre acea fata a membranei incarcata cu sarcina de semn contrar).

gradient de presiune osmotica/presiune hidrostatica (apa si substantele micromoleculare traverseaza

membrana celulara dinspre partea cu Ph mai mare spre partea cu Ph mai mica; acest mecanism sta la
baza transportului prin  filtrare)

Tipuri de transport pasiv

A. DIFUZIUNE SIMPLA
- presupune transportul in virtutea unor gradiente pana se instaleaza starea de echilibru (steady
state).    
- se desfasoara in ambele sensuri, gradientul de concentratie stabilind marimea difuziunii nete.
Se realizeaza:
prin dublul strat lipidic: pentru moleculele puternic liposolubile (acizi grasi, alcool) si a moleculelor
de gaz (O2, CO2), dar si apei si a moleculele hidrofobe mici care pot traversa bariera lipidica din cauza
dimensiunilor reduse.
Prin canale ionice si, respectiv, a apei prin canale de apa (acvaporine). 
 B. DIFUZIUNEA FACILITATA
- transportul pasiv al substantelor organice neionizate care nu pot traversa membrana decat cu
ajutorul unei proteine "carrier" specifice. Substanta este fixata pe partea membranei unde aceasta
este in concentratie mai mare, iar proteina "carrier", prin modificari conformationale care nu
necesita consum energetic, o transfera pe partea membranei unde concentratia substantei este mai
mica.
- viteza de transfer este mai mare in comparatie cu difuziunea simpla
- rata difuziunii depinde de gradientul de concentratie si de disponibilitatea transportorului. Astfel,
difuziunea facilitata are  un caracter limitativ - se poate desfasura pana la o valoarea maxima (T max).
- Capacitatea de transport poate fi influentata de interventia anumitor substante biologic active. De
exemplu, difuziunea facilitata a glucozei creste de 10-20 de ori in prezenta insulinei, prin cresterea
numarului de transportori specifici pentru glucoza.
Exemple: absorbtia fructozei si a unor AA la nivelul epiteliului intestinal

 B. DIFUZIUNEA FACILITATA

- transportul pasiv al substantelor organice neionizate care nu pot traversa membrana decat cu
ajutorul unei proteine "carrier" specifice. Substanta este fixata pe partea membranei unde aceasta
este in concentratie mai mare, iar proteina "carrier", prin modificari conformationale care nu
necesita consum energetic, o transfera pe partea membranei unde concentratia substantei este mai
mica.
- viteza de transfer este mai mare in comparatie cu difuziunea simpla
- rata difuziunii depinde de gradientul de concentratie si de disponibilitatea transportorului. Astfel,
difuziunea facilitata are  un caracter limitativ - se poate desfasura pana la o valoarea maxima (T max).
- Capacitatea de transport poate fi influentata de interventia anumitor substante biologic active. De
exemplu, difuziunea facilitata a glucozei creste de 10-20 de ori in prezenta insulinei, prin cresterea
numarului de transportori specifici pentru glucoza.
Exemple: absorbtia fructozei si a unor AA la nivelul epiteliului intestinal