UC 9.

1 Descrierea metodelor actuale de diagnostic a patologiei

ereditare la om

1
 1. Metodele de studiere a eredității umane

O dată cu apariţia geneticii ca ştiinţă şi dezvoltarea mijloacelor de

investigaţie, s-a putut da un răspuns la diverse întrebări. Deoarece în genetica
umană nu se pot efectua încrucişări dirijate, pe lângă unele metode de genetică
vegetală sau animală, sunt utilizate metode particulare de investigaţie.

Metoda genealogică
Metoda genealogică (metoda pedigreului) constă în cercetarea modului de
transmitere în descendenţă a unor caractere şi maladii ereditare timp de mai multe
generaţii, pornind de la un proband (un individ la care a fost depistat un anumit
caracter particular). În urma analizei modului de transmitere a unor caractere în
descendentă, se alcătuieşte un arbore genealogic. Arborele genealogic (pedigriul)
constă în reprezentarea grafică a fenotipurilor indivizilor dintr-o familie dată, sau
dintr-un grup de familii înrudite, timp de mai multe generaţii.

Metoda studiului gemenilor monozigoţi

Metoda studiului gemenilor monozigoţi a fost iniţiată de Francisc Galton,
vărul savantului englez Charles Darwin. Gemenii monozigoţi prezintă aceeaşi bază
ereditară, au întotdeauna acelaşi sex şi rezultă în urma separării celor două celule
rezultate în urma primei diviziuni a zigotului (cele două blastomere devin zigoţi
secundari). Deoarece ei au aceeaşi bază genetică, analiza şi depistarea eventualelor
modificări fenotipice surprind efectul condiţiilor din mediu asupra genotipului,
precum şi labilitatea sa (respectiv mutaţiile).

Metoda studiului familiilor consangvinizate şi a populaţiilor izolate endogame

În unele cazuri, în unele comunităţi izolate geografic, etnice sau religioase,
are loc consangvinizarea, respectiv căsătoria între rude apropiate (căsătorii între
veri, între unchi şi nepoate etc.). În acest fel, unele gene recesive pot ajunge în
stare homozigotă şi se pot manifesta fenotipic. În mod frecvent, în populaţiile mici,
separate de alte populaţii umane, are loc endogamia (încrucişarea între indivizii
aceluiaşi grup), care conduce la consangvinizare şi homozigotare. În populaţiile
mici, maladiile şi malformaţiile se află în procentaj ridicat, datorită fenomenului de
consangvinizare. Astfel, albinismul întâlnit cu frecvenţă redusă în populaţia umană
(1/20 000 de indivizi), prezintă o frecvenţă mare (1/400) la amerindienii din
Panama, precum şi în unele state din SUA.

2
Metoda citogenetică
Metoda citogenetică constă în studiul cariotipului normal şi patologic,
studiul cromatinei sexuale şi a apendicilor nucleari. Prin utilizarea acestei metode,
sunt depistate anomaliile citogenetice (anomalii structurale sau numerice ale
cromozomilor).

Metoda biochimică
Metoda biochimică reprezintă totalitatea metodelor utilizate pentru studiul
acizilor nucleici, a structurii genelor normale sau pateologice, a funcţionării lor în
trascripţie şi translaţie ş.a. În cadrul acestei metode este inclusă şi ingineria
genetică, ce constă în sinteza artificială a genelor şi manipularea lor în genotipuri.

Metoda hibridării somatice şi moleculare

Metoda hibridării somatice şi moleculare permite localizarea genelor în
cromozomi şi întocmirea hărţii genetice la om. În cadrul proiectului Genomul
Uman, a avut loc descifrarea a circa 30 000 – 35 000 de gene umane.

Metoda matematică
Metoda matematică, aplicată la nivelul statistic de investigaţie în genetică
umană, permite determinarea frecvenţei genelor normale sau mutante în populaţia
umană, stabilirea determinismului polifactorial al unor caractere ş.a.

3
 2. Metoda clinic-genealogică

La baza acestei metode stă compilarea și analiza pedigrelor. Această metodă

este utilizată pe scară largă din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre în
creșterea cailor, la creșterea unor linii valoroase de bovine și porci, la obținerea
câinilor de rasă pură, precum și la creșterea de noi rase de animale de blană.
Pedigreele omului au fost compilate de-a lungul mai multor secole în raport cu
familiile domnitoare din Europa și Asia.

Cu ajutorul metodei genealogice se poate stabili condiționalitatea ereditară a

trăsăturii studiate, precum și tipul.

Tipul de moștenire autosomal este în general caracterizat printr-o

probabilitate egală de apariție a acestei trăsături atât la bărbați, cât și la femei.
Aceasta se datorează aceleiași doze duble de gene localizate în autosomii tuturor
reprezentanților speciei și obținute de la ambii părinți, precum și dependenței
trăsăturilor în curs de dezvoltare de natura interacțiunii genelor alelice.

Dacă trăsătura domină în descendența cuplului parental, unde cel puțin un

părinte este purtătorul său, aceasta se manifestă cu o probabilitate mai mare sau
mai mică, în funcție de constituția genetică a părinților
Dacă este analizată o trăsătură care nu afectează viabilitatea organismului,
atunci purtătorii trăsăturii dominante pot fi fie homo- sau heterozigoți. În cazul
moștenirii dominante a unei trăsături patologice (boală), homozigotele nu sunt de
obicei viabile, iar purtătorii acestei trăsături sunt heterozigote.

4
 3. Simbolurile folosite la alcătuirea pedigree-ului

Pentru a descri corect genealogia, trebuie să utilizați semnele date aici,

denotând sexul masculin și feminin (pătrat și cerc, dar uneori sunt folosite
simbolurile lui Marte și Venus - ♂ și ♀).

• Soțul și soția sunt conectați cu o linie orizontală. Din mijlocul acestei linii, o
conexiune verticală (descendentă) coboară către descendenții generației
următoare - copiii acestui cuplu căsătorit.
• Frații sunt legați împreună cu o paranteză pătrată.

5
 4. Modalitățile și etapele de construire a arborelui genealogic

Astfel, este posibilă continuarea construcției liniei genealogice și descendente

(către descendenți) și ascendente (către strămoși) și laterale (legături familiale).

În principiu, puteți începe un pedigree cu dvs. sau cu orice altă rudă.

Pentru a face pedigree-ul mai compact, nu este necesar să se traseze toate

căsătoriile în ramurile laterale și descendente. Puteți conduce linii de legătură către
copii direct de la unul dintre părinți.

Simbolurile individuale pot fi semnate cu inițiale. Dacă ai nevoie de mai

mult informatii detaliate despre membrii genealogiei, atunci nu ar trebui să
aglomerați desenul cu o mulțime de inscripții, care cu siguranță se vor confunda. În
acest caz, este mai convenabil să desemnați generații cu cifre romane și persoane
individuale din fiecare generație cu cifre arabe, așa cum se face în desenul nostru.

Apoi, fiecare membru al pedigree-ului va avea propriul său număr individual

dintr-un număr roman și unul arab. Iar cele mai detaliate explicații pentru pedigree,
care se numesc legendă, pot fi scrise pe cărți separate.

6
 5. Aplicarea metodei de analiză a genealogiilor în investigațiile
genetice ale omului

Metoda genealogică constă în studierea pedigrelor bazate pe legile

mostenirii lui Mendeleev și ajută la stabilirea naturii moștenirii unei trăsături
(dominante sau recesive).

Aceasta stabilește moștenirea caracteristicilor individuale ale unei persoane:

trăsături faciale, înălțime, tip de sânge, depozit mental și mental, precum și unele
boli.

Această metodă a relevat efectele nocive ale căsătoriilor strâns legate, care
se manifestă mai ales atunci când homozigozitatea pentru aceeași alelă recesivă
adversă. În căsătoriile familiale, probabilitatea de a avea copii cu boli ereditare și
mortalitate infantilă timpurie sunt de zeci și chiar de sute de ori mai mari decât
media.

Metoda genealogică este cel mai adesea folosită în genetica bolilor mintale.
Esența sa constă în urmărirea manifestărilor semnelor patologice în pedigree
folosind tehnici de examinare clinică care indică tipul de legături familiale între
membrii familiei.

Această metodă este utilizată pentru a stabili tipul de moștenire al unei boli
sau o trăsătură individuală, pentru a determina locația genelor pe cromozomi și
pentru a evalua riscul de manifestare a patologiei mentale în timpul consilierii
genetice. În metoda genealogică se pot distinge două etape - etapa de compilare a
genealogiei și etapa de utilizare a datelor genealogice pentru analiza genetică.