TEMA: MIJLOACE DE IMBOGATIRE A

VOCABULARULUI

STUDENTA : HUȚANU(NEAGU)MARIA
ANUL : II PIPP

Mijloace de imbogatire a vocabularului

Desi vocabularul limbii romane este destul de bogat, progresele inregistrate de

cultura, stiinta si tehnica fac necesara introducerea multor cuvinte noi si crearea altora din
cele existente in limba noastra. (in vorbire, in operele literare sau in cele stiintifice si tehnice).

Imbogatirea vocabularului se face pe doua cai: una interna, prin derivare, compunere si

schimbarea valorii gramaticale, si alta externa, prin imprumuturi lexicale.

DERIVAREA este procedeul prin care se formeaza cuvinte noi cu ajutorul sufixelor

lexicale si al prefixelor.

Imbinarile de sunete (chiar un singur sunet) care se ataseaza la sfarsitul unui cuvant de baza
pentru a forma cuvinte noi, se numesc sufixe lexicale, iar formarea de cuvinte noi cu ajutorul
sufixelor se numeste derivare.

Sufixele, cu ajutorul carora se formeaza prin derivare cuvinte noi, sunt destul de numeroase
in limba romana.

Derivarea cu sufixe este o derivare foarte productiva (sunt circa 500 de sufixe in limba
romana).

a)     Dupa intelesul derivatelor, sufixele sunt:

-        augmentative: -an (baietan); -andru (baietandru); -oi (pietroi);

-        diminutivale: -as (copilas); -ioara (aripioara); -us (purcelus);

 -        sufixe pentru denumirea agentului: -easa (croitoreasa); -ist (tractorist); -tor
(muncitor);

-        sufixe pentru denumirea insusirii unor obiecte: -esc (tineresc); -as (fruntas);

-        sufixe pentru denumiri abstracte: -atate (singuratate); -inta (staruinta); -ime

(istetime);

b)     Dupa rezultatul morfologic al atasarii sufixului la tema, sufixele sunt:

-        substantivale: -ar (bucatar); -ita (ladita); -us (albus);

-        adjectivale: -esc (tineresc); -iu (portocaliu);

-        verbale: -a (a brazda); -i (a inflori); -ui (a biciui);

-        adverbiale: -este (romaneste); -is (furis);

Prefixele sunt mai putin frecvente decat sufixele.

Imbinarile de sunete asezate la inceputul unor cuvinte pentru a crea altele noi, cu sensuri
diferite de primele se numesc prefixe.

Prefixele se impart in trei: foarte vechi, vechi si noi.

Prefixele foarte vechi sunt mostenite din latina, cele vechi sunt luate din slava, iar cele noi din
limbile moderne si se folosesc mai ales in limbajul tehnico-stiintific.

a)     Prefixe foarte vechi: des- (descoase, desprinde); stra- (stramos, strabunic,

stranepot);

b)     Prefixe vechi: ne- (necasatorit, necinste, nedemn); ras- (rascroi);

c)     Prefixe noi: ante- (anterior, antevorbitor, antebrat); anti- (antirazboinic,

antistiintific); con- (consatean, convietui); contra- (contratimp, contrasemnatura);
extra- (extrascolar, extraurban); inter- (interbelic, interregional); pre- (precuvanta,
prestabili); supra- (supraproductie, supraomenesc); ultra- (ultrasunet);

COMPUNEREA

Este procedeul lexical care consta in unirea a doua sau mai multe  cuvinte
pentru alcatuirea unui cuvant nou. Ea poate fi facuta din cuvinte intregi sau din
abrevieri.

Substantivele comune sau proprii compuse pot fi alcatuite din doua substantive.
  
Ele pot fi contopite (scriindu-se intr-un singur
cuvant): untdelemn, bunavointa sau necontopite(se scriu cu cratima sau in cuvinte
separate): caine-lup, rochita randunicii, Drumul tarii, Muntii Sebesului.
 Adjectivele compuse pot fi alcatuite din doua sau trei adjective, dintr-un verb si
 
un adjectiv, dintr-un substantiv si un adjectiv, dintr-un adverb si un participiu sau
din alte cuvinte: atotstiutor, asa-zis.

Pronumele compuse (de politete, unele demonstrative sau

nehotarate): dumnevoastra, celalalt, oricare.

Numeralele compuse: cardinale (de la 10 in sus): doisprezece, o suta cincizeci;

distributive: cate patru; adverbiale: de doua ori.

  Verbele compuse: a binevoi, a binemerita.

           Adverbe compuse: astfel, niciodata.

             Prepozitiile compuse: de langa, de la.

              Conjuctiile compuse: ca sa, cum sa.

          Interjectiile compuse: tic-tac.

Dupa modelele din unele limbi straine, franceza, engleza, rusa, s-au creat si in limba
romana cuvinte compuse din abrevieri. Unele cuvinte compuse din abrevieri sunt alcatuite
din parti ale cuvintelor componente: TAROM (Transporturile Aeriene Romane).

Altele sunt formate prin alaturarea literelor initiale ale cuvintelor componente: C.F.R.

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE

Este un procedeu care consta in trecerea unui cuvant de la o parte de vorbire la alta
sau dintr-o clasa lexico-gramaticala la alta.

Astfel, unele adjective, adverbe, pronume, verbe la participiu sau supin, in anumite
imprejurari, au valoare de substantive: Bolnavul s-a vindecat. Iti vreau numai binele. Ce si-o
fi zis in sinea lui? Cititul si scrisul se invata in primele clase.

  Pronumele posesive, demonstrative, relative, interogative, nehotarate, negative (nici

unul, nici una) cand lamuresc substantive (sau substitute ale lor) au valoare de
adjective: Caietul  meu; Caietul acesta.

Si gerunziile acordate au valoare de adjective: Am scris numerele

in ordine  crescanda.

Adjectivele au valoare de adverbe. Sa se compare: Ele canta frumos. (adverb),

cu: Ele sunt frumoase (adjectiv).

Substantivele care denumesc anotimpuri, nume de zile pot avea valoare de adverbe:
Vara plec la munte. (adverbe), cu: Vara a venit foarte devreme (substantiv).

omane).
MIJLOCE EXTERNE DE IMBOGATIRE A VOCABULARULUI

Intre popoare au existat intotdeauna anumite relatii: de vecinatate, comerciale,

diplomatice. Aceste relatii au facut ca multe cuvinte dintr-o limba sa fie imprumutate in alta
limba.

IMPRUMUTURILE LEXICALE

De la slavi ne-au ramas cuvinte din diferite domenii de

activitate: baba, ceas, munca, veste, slab, vesel, etc. Din limba maghiara sunt cuvinte
ca: belsug, chip, gazela, neam, oras, urias. Din turca se
pastreaza: acadea, chiftea, ciorba, musaca, sarma, chef, moft. Amintesc si imprumuturi
lexicale de origine greceasca: politicos, tacticos, molipsi. In limba noastra, cele mai multe
cuvinte au intrat incepand cu epoca Scolii Ardelene. Multe dintre ele sunt luate din limbile
romanice sau din latina: azil, canal, erou, fundatii, societate. Dintre cuvintele imprumutate
din limbile romanice sau din alte limbi, unele denumesc notiuni tehnico-stiintifice privind
diferite ramuri: geografice (cascada); stiintele naturii (alga, amfibie); matematica
(ecuatie, monom); medicina (antiseptic, abdomen).

NEOLOGISME

Orice progres realizat de societatea omeneasca aduce cu sine folosirea unor cuvinte

noi, fie imprumutate din alte limbi, fie create prin mijloacele proprii ale limbii (derivare,
compunere). Cuvantul apoetic e alcatuit in limba noastra din prefixul neologic “a” si cuvantul
“poetic”, imprumutat din franceza. Astfel de cuvinte noi se numesc neologisme. Imbogatirea
vocabularului prin neologisme este un fenomen caracteristic tuturor limbilor. Procesul de
imbogatire si modernizare a lexicului romanesc incepe inca din secolul al XVIII-lea prin
introducerea de neologisme latino-romanice.

REGIONALISMELE

Regionalismele sunt cuvinte specifice vorbirii intr-o anumita regiune. Regionalismele

nu trebuie confundate cu formele populare, care sunt cunoscute si folosite, in vorbirea
neingrijita, pe intreg teritoriul tarii noastre (de exemplu: bumb, fartat, niznai).

ARHAISMELE

Prin arhaisme intelegem cuvintele, expresiile, fonetismele, formele gramaticale si

constructiile sintactice care nu se mai intrebuinteaza de mult in limba vorbita, care au
disparut din limba comuna, folosindu-se doar cand sunt evocate fapte, intamplari, stari de
lucruri din trecut.

Cele mai multe cuvinte de felul acesta nu se mai folosesc datorita faptului ca obiectele
sau notiunile denumite de ele au disparut.

In decursul epocilor, unele cuvinte sunt inlocuite cu altele care incep sa aiba o
circulatie mai mare. Asa au fost inlocuite cuvintele ocarmuire, zapis, slatar cu
guvernare, document,aurar. Altele au disparut odata cu realitatile sociale care le-au
generat: argat, bir, claca, dijma, mosier, paharnic, pircalab, spatar, stolnic. Exista arhaisme
lexicale, fonetice, morfologice si sintactice.
 Foarte raspandite sunt arhaismele fonetice: a imbla = a umbla, sama =
seama, parete = perete. Arhaismele morfologice sunt mai putin raspandite decat cele
fonetice: inime, aripe, palaturi, diamanturi, “vazum” intalnit si la Eminescu.