În primul rând, turismul intern se caracterizează prin exigența diversificării ofertelor, care, la rândul ei,

va ajunge să fie parte din turismul internațional. Spre exemplu, în perioadele anului când fluxul de turiști
este ridicat și aproape la capacitate maximă, se consideră că tocmai acesta este un izvor necontenit al
vieții industriei turistice (Lorinț, Radu, 2016, p.196).

Cu alte cuvinte, autorul Pîrvu (2015, p.18) consideră că persoanele domiciliate în interiorul țării lor sunt
cei ce practică cel mai adesea turismul național, sau cel intern, pe când turismul internațional, sau
extern tinde să fie exploatat de turiștii străini cu precădere. Oamenii au tendința de a călători în primul
rând pentru comoditate și pentru experiențele ce le sunt oferite și tocmai din aceste considerente s-au
ajuns la concluziile prezentate.

Cea mai bogată formă din punct de vedere al interesului acordat este, de departe, turismul
internațional, prin prisma dezvoltării sale din ultimii ani. Fiind un cunoscător activ, turistul își dorește
diversificare pentru a combate monotonia, cunoscând, astfel, și alte meleaguri nedescoperite. Acestea
oferă unicitate și intensifică fenomenul turistic ce contribuie la satisfacerea nevoilor personale (Bogan,
2019, p.47).