Sunteți pe pagina 1din 7

Convertoare Statice

Redresorul trifazat in punte necomandat


Intr-o serie de domenii de utilizare, energia de curent continuu are pondere mai mare decât
energia de curent alternativ: electrochimie, electroliza, încărcarea acumulatorilor, tracţiune electrica
etc. Redresorul realizează transformarea energiei de curent alternativ in energie de curent continuu.
Energia electrica se transmite de la reţeaua de curent alternativ la receptorul de curent continuu
Instalaţiile mari consumatoare de curent continuu utilizează in special redresoare trifazate, care
prezintă o serie de avantaje fata de cele monofazate: încărcarea reţelei de alimentare este mai
uniforma, reducându-se interferenţele la funcţionarea cu alte echipamente conectate la aceeaşi reţea;
tensiunea redresata este mai neteda, ceea ce determina eventuala utilizare a unor filtre de netezire mai
simple, factorul de utilizare al transformatorului de alimentare este mai mare, obtinandu-se pentru o
putere redresata data o reducere a gabaritului si preţului de cost.
Structura circuitelor energetice ale redresorului depinde de sursa de energie si de natura
receptoarelor alimentate.
In acest context, redresoarele trifazate pot fi clasificate in funcţie de dispozitivele de redresare
utilizate, in:
- necomandate (cu diode), care au tensiunea de ieşire fixa;
- comandate (cu tiristoare), cu tensiunea de ieşire reglabila.
Schemele de redresare pot fi realizate: cu punct median (scheme cu un tact) si in punte (scheme
cu doua tacte).
Alimentarea circuitelor de redresare poate fi realizata cu sau fara transformator, direct de la
reţea. Utilizarea transformatorului in circuitul energetic al redresorului permite multiplicarea numărului
m de faze secundare in scopul realizării unor performante superioare fata de cele corespunzătoare la
trei faze (m=3). Primarul transformatorului poate fi conectat atât in stea, cat si in triunghi. Pentru a
reduce dezechilibrul de excitaţie se foloseşte conexiunea in triunghi, evitându-se astfel deformarea
tensiunii in secundar.
Conexiunea in punte
Reprezintă in fapt, inserierea a doua scheme de redresare identice, cu punct median alimentate
de la aceeaşi sursa de energie. Fiecare faza din secundar conduce in intervalul unei perioade de doua ori
si este parcursa de curent in ambele sensuri.
In figura este reprezentata schema de redresare in punte trifazata. Infasurarile primare nu au
fost reprezentate, transformatorul de alimentare putând avea orice conexiune in primar.
Unghiul de conducţie al dispozitivelor redresoare este 2π/3. Întotdeauna conduc simultan doua
diode, care au potenţialul cel mai pozitiv al anodului si respectiv cel mai negativ al catodului, in intervalul
considerat. Pentru un redresor trifazat in punte
Udpo=2*Udo=2*1,17*U2=2,34*U2
Conexiunile in punte nu au dezechilibru de curent continuu pe partea secundara deoarece exista
circulaţie alternativa de curent. Din acelaşi motiv factorul de utilizare al transformatorului creste.
Schemele de redresare in punte mai au avantajul ca pot fi alimentate direct de la reţea, insa in acest caz
circuitul de c.c. nu mai este izolat galvanic.
A. Date nominale:

Curentul mediu redresat nominal:   ;

Tensiunea medie redresata la curent nominal in sarcina:   ;


Frecventa: f = 50 hz ;
Conditii de suprasarcina clasa F (conditii grele, conform recomandarilor CEI)
a.       Suprasarcina de 400% timpul t1 = 1min;
b.       Suprasarcina de 200% timpul t2 = 2h;
Temperatura mediului ambiant TA = 40° C.
B. Alegerea diodei:
Se face astfel incat sa nu fie depasiti doi parametri:
tensiunea inversa repetitiva maxima VRRM;

curentul mediu direct maxim 


Pentru stabillizarea acestora trebuei cunoscute formele de unda ale tensiunii inverse pe      dioda si
curentului direct prin dioda, forma de unda determinate de schema convertorului. Cunoscand formele de unda si
valorile impuse pentru curent si tensiune la iesirea convertorului se deduc tensiunea inversa maxima V RM si

curentul direct mediu   pe care le va suporta in functionare normala.


Concret, pentru redresorul considerat se calculeaza, in prima aproximatie, considerand:
Curentul mediu prin fiecare brat al puntii redresoare sa fie:

Se determina apoi valorile minime admisibile pentru VRRM si  :

 cu 
Unde coeficientul      1.1 tine seama de faptul ca se admit variatii ale tensiunii intre 85% si 110%.
Coeficientul   = 1.5 … 538 este un coeficient de siguranta si se considera 1.5 in cazul aceasta (presupunem
cunoasterea naturii si amplitudinii supreatensiunilor).

Unde ci = 0.6 … 0.9 este un coeficient de siguranta ce tine seama de faptul ca se foloseste racire naturala.
Pentru redresorul considerat rezulta cu  =2.1 so ci=0.6

Consultand catalogul “Diode cu siliciu” al SC Baneasa SA se aleg 2 diode de tip D1000N2800,

cu   si VRRM=2800V ce se vor monta in serie.


C. Alegerea sistemului de racire
Din catalog (Anexa 1) se noteaza marimile caracteristice diodei:
rezistenta dinamica rT=0.35mΩ ;
tensiunea de prag VT0 = 0.8V.
Se calculeaza puterea medie dezolvata in conductie in regim normal pe o dioda:
Alegem un radiator cu urmatoarele caracteristici:
L =200 mm
RthJDC=0.036 °C/W
RthCA=0.05

Valoarea din catalog TCmax = 114 °C este mai mare decat TC din care rezulta un regim termic adecvat.
D. Calculul protectiilor la suprasarcina, scurtcircuit si supratensiuni
1. Date nominale:
tensiunea la bornele instalatiei Un instal = 400V,

curentul mediu redresat, nominal 


conditii de suprasarcina clasa F (conditii grele, conform C.E.I.)
o    suprasarcina de 150% timp de 2 h (Isupr 1 ) cu valoarea medie

suprasarcina de 300% timp de 1 min (Isupr 2 ) cu valoarea medie


o    

frecventa de lucru f = 50 Hz.


Alte date necesare:
tensiunea inversa de varf, maxim admisibila la bornele circuitului

inductivitatea totala a circuitului exterior: Ls=375 μH


curentul prezumat de scurtcircuit: Ip=4.75 KA
Pentru alegerea diodei in curent si tensiune folosim relatiile:
   

In urma consultarii catalogului alegem diodele D1300N1400 ce au:


VRRM>1128V cu valoarea 1300V ;
IFAVM>1220A respectiv 1400V.
Stabilirea tensiunii nominale a sigurantei (Un)
Tensiunea nominala a sigurantei trebuie sa fie mai mare sau egala cu tensiunea dintre ornele intre care este
conectata (Uninstal).
Un > Un instal
Un sig=500V

Stabilirea curentului nominal al sigurantei


Curentul nominal al sigurantei se alege in functie de valoarea efectiva a curentului de suprasarcina de lunga
durata (Isupr 1). Pentru sigurante in serie cu diodele, curentul prin siguranta va fi acelasi cu cel prin dioda.
Valoarea efectiva a curentului de suprasarcina de lunga durata printr-o siguranta IDs va fi:

unde: αs = coeficient de suprasarcina; αs=1.5


np = 1 ,numarul de sigurante in paralel, conectate in serie cu dioda
cs = coeficient care tine seama de neuniformitatea repartitiei curentilor prin sigurantele in
paralel (daca este cazul). Se alege cs=0.6 … 0.9
-consideram np*cs=1
Se alege curentul nominal al sigurantei:
In > IDs
Cu: Un=500V si In=1000A alese din catalog.
Verificarea sigurantei la suprasarcina de scurta durata
Siguranta fuzibila nu trebuie sa se topeasca pe durata supratensiunii de scurta durata.
Pentru sigurante in serie cu dispozitivele, valoarea efectiva a curentului de suprasarcina de scurta
durata (Isupr 2) va fi:

,unde:   - coeficient de suprasarcina de scurta durata


Idsd - valoarea efectiva a curentului de suprasarcina de scurta durata

Calculam raportul: 
Din caracteristaica t=f(γ) data in catalogul de sigurante, rezulta tp (timpul de prearc) care verifica conditia:
tp>tsd ,unde tsd = durata suprasarcinii de scurta durata; pentru conditiile de suprasarcina de tip F,
tsd = 1 min.
tprearc=500s > 60s
d. Verificarea protectiei diodei la scurtcircuit
Pentru ca dioda sa nu se distruga in timpul regimului de scurtcircuit si siguranta ultrarapida sa-I
ofere protectie trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
d1. curentul limitat de catre siguranta Il sa fie mai mic decat curentul direct de suprasarcina accidentala la
cald al diodei (IFSM = Surge Forward Maximum Current)
Il<IFSM
,cu datele din catalog pentru dioda aleasa avem: 12KA < 17 KA relatia verificandu-se.
Din caracteristicile de limitate ale sigurantei –fig.5- am ales Il=Ic=12KA .
d2. Pentru ca siguranta sa se topeasca inaintea arderii prin efect termic a dispozitivului semiconductor este
necesara o corelare a integralelor de curent (Joule) ake sigurantei si diodei.
Pentru sigurantele montate in serie cu diodele:
k(I2t)totala siguranta < (I2t)la cald a diodei
A*s < 2000*103 A*s (A)
d3. Verificarea la tensiunea de arc
Pentru ca tensiunea care apare la arderea sigurantei sa nu distruga dioda trebuie indeplinita
conditia:
UA<VRRM dioda
Din curba Ua=f(U) data in catalogul de sigurante determinam Ua = 850V care este mai mica
decat VRRM=1400 V.
3. Calculul protectiei impotriva supratensiunilor care apar in momentul comutatiei diodelor
Functionarea fiabila a diodelor redresoare impune mentinerea tensiunilor inverse de varf sub
valorile limita repetitive specificare in datele de catalog. Supratensiunile de comutatie apar
periodic la blocarea diodelor datorita energiei inmaganizate in inductivitatile din circuit. Ele pot
depasi VRRM , dar in general, nu au energie mare. De regula, tensiunea nominala a
condensatorului trebuie sa fie cel putin egala cu VRRM, iar elementele de protectie trebuiesc
montate in imediata vecinatate a diodelor cu fire cat mai scurte.
Valorile orientative pentru grupul individula RC de limitate a supratensiunilor se pot calcula cu
urmatoarele relatii:

 
,unde: Qs=sarcina staocata la jonctiunea diodei
Ls=inductivitatea totala a circuitului exterior diodei
VRM=tensiunea inversa maxima care apare la bornele diodei.

Sarcina stocata Qs=750 μC (din catalog) se afla din caracteristica   data in catalogul

diodei, unde panta de scadere a curentului   o determina in continuare:

Puterea disipata in rezistenta de amortizare R se calculeaza cu relatia:


PR=2 Qs VRM f 10-6 [W]
PR=2*750*10-6*564*50=42.3W
Schema Redreesorului
Resistenta termica