Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Seminarul 1:
1.
4. “Problema vietii si a mortii in experienta spiritual aomenirii. Sensul vietii, moartea, nemurirea’’
Omul, natura lui ,locul lui in lume, sensul existentei lui permanent formau probleme fundamentale
filosofice, fara careeste imposibil de a studia omului din alte puncte de vedere – sociolog, economic,
etic, medical, antropologie. Conceptia filosofica despre om va contribui la clarificarea problemelor
general-umane, spre exemplu : problema vietii, a morti; la formularea corecta a notiunilor medico-
stiintifice (sanatatea, boala), la ameliolarea procesului instructiv-educativ.
Ce este sensul vietii? - Aceasta problema a preocupat oamenii inca de cand ei au invatat sa
gandeasca. Ca urmare, aceasta permite unei persoane sa determina locul sau in viata, sa o inteleaga
pe ea si pe sine insusi, pentru a determina directia ei in viitor, si sa o directioneze pentru a atingeun
scop anume. De asemenea oamenii de stiinta afirma ca :’’Filosofia este arta de a intelege moartea!’’.
Moartea fiind una din cele mai importante filosofii ce au existat vreodata pe pamant; omul nu este
doar carne, e si suflet. Cu toate acestea „corpul” este ceea ce numim muritor, iar carnea,materia,
forma dispare, se strica si inceteaza a exista ca dorinta materiala. Insa sufletul este pur,
infinit,nemuritor. Sufletul omului ramane „nemuritot” , deoarece spiritul,viul, eterul, pulsul
universal, inima cosmica dăinuie miliarde de ani.
Seminarul 2:
Antropologia se ocupă cu studiul științific al omului . Este o disciplină holistică din două puncte de
vedere: se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile și tratează toate dimensiunile
umanității. În centrul antropologiei se află ideea de cultură și noțiunea că aceasta reprezintă specia
umană, că specia noastră și-a dezvoltat o capacitate universală de a concepe lumea simbolic, de a
preda și învăța astfel de simboluri în mod social și de a transforma lumea (și pe noi înșine) pe baza
acestor simboluri.
În țările Europei de Vest și în Statele Unite , antropologia este considerată a fi știință umanista
despre om in toate dimensiunile lui :social, cultural și fizica(anatomie, fiziologie, antropogeneza )
care include și etnologia ca element esențial
În știință sovietica antropologia a fost interpretată ca o știință biologică despre originea organizarea
fizică și evoluția omului și a raselor umane .
Din punct de vedete al școlii franceze care ia aspectele materiale și fizice ale existenței
umanedincolo de antropologia , este subsecțiune a sociologiei .
Din punct de vedere al școlii anglo-saxone antropolgia este o știință multidisciplinară formată din
patru Secțiuni (antropobiologie , antropologie socială și culturală , arheologica , preistorica ,
etnolingvistică).
Apariția termenului “antropologie “accede in filosofia antica . Filosoful grec Aristotel a fost primul
care a folosit acest termen pentru a desemna un câmp de recunoaștere care studiază în primul rând
partea spirituală a naturii umane.
În ciuda faptului ca termenul în acest sens a fost folosit de mai mulți gânditori clasici și nonclasici
(Kant ) . O disciplina filosofica specială și o școala ca atare sunt elaborate abia la începutul sec al
XX-le-a sub denumirea de Antropogie filosofică.
În mod tradițional exista mai multe discipline antropologice , separare și interdependente una de
cealaltă .
Antropologii au pregătit informații depsre parametrii corpului uman care au permis producătorilor
de îmbrăcăminte sa evalueze mai bine dimensiunile și proporțiile articolele de îmbrăcăminte .
-fac obiectul comparaţiei biologice dintre oamenii preistorici şi descendenţii care trăiesc în prezent;
-formează sursa majoră de informaţie referitoare la bolile din vechime şi foarte des ne oferă indicii
importante cu privire la cauzele care au dus la moartea indivizilor preistorici;
-urmăreşte determinarea pe cât posibil a sexului şi vârstei, aceşti parametrii constituind obiectul de
studiu al antropodemografiei (paleodemografiei) care furnizează informaţii referitoare la
natalitate, mortalitate, speranţa de viaţă etc;
Domeniu științific, care studiază omul si societatea umana, legile dezvoltării lor si diversitatea
culturală sau care studiază evoluția, condițiile de trai, relațiile între oameni și instituții și modul în
care aceștia performeazăs imbolurile socio-culturale – cercetarea presupunând, de regulă, o
interacțiune cu cei cercetați.
Termenul a fost introdus de James Fraser, care a condus primul departament de antropologie
socială, in universitatea din Liverpool.
Alți fondatori : 1. Emile Durkheim 2. Marcel Mauss (‘Despredar’ – lucrare classica scrisa in
domeniul antropologiei socioculturale)
Domenii de aplicare :
Domenii diverse, cunoasterea detaliata a culturilor specifice, pe care trebuie sa le posede
antropologii profesionisti, deosebit de utile in domeniul educatiei
Companiile industriale private, interesate doar de afaceri in exterior, recurg pe scara larga la
serviciile antropologilor, p-u a-si instrui profesionalul trimis in strainatate
ONU atrage antropologi sa participe la programele de dezvoltare economica, p-u colectarea datelor
despre cultura si statistici demografice, uneori p-u coordonarea unor intregi programe
Antropologii devin utili prin cunostintele lor vaste, atat despre culturile specifice, cat si despre
procesele sociale umane, universale
Informatii detaliate despre popoarele indiene (din Africa si Asia) care au fost de mare interes p-u
fostele puteri coloniale interesate de gestionarea eficienta a teritoriilor aflate in posesia lor
Antropologia economică este un domeniu care încearcă să explice comportamentul economic uman
în cel mai larg domeniu istoric, geografic și cultural. Este practicată de antropologi și are o relație
complexă cu disciplina economie, despre care este extrem de critică.
Antropologia lingvistică, care studiază limba și limbajul încontextul lor socio-cultural, ca system
symbolic și de comunicareculturală. Doi lingviști de referință, fondatori ai ipotezei Sapir - Whorf
sunt Edward Sapir și Benjamin Lee Whorf
Antropologia istorică a devenit o perspectivă actual foarte prezentă în preocupările istoricilor din
marile istoriografii. Ca preocupare ştiinţifică eaî ncearcă să răspundă la exigenţele ştiinţifice ale
timpului prezent. O încercare de deschidere a istoriografiei spre problemele actuale ale istoriei şi
istoricilor, dar în egală măsură spre problemele societăţilor contemporane care aşteaptă rezolvări
globale şi coerente ale experienţelor trăite.Antropologia istorică reprezintă astăzi locul de întâlnire a
unor preocupări multiple, care se dovedesc convergente, şi prin colaborarea cărora se ajunge la un
plus de cunoaştere: Demografia istoricăşi tot ce ţine de familie, relaţiile dintre sexe, condiţia
feminină, ceea ce cu un termenanglo-saxon se cheamă gender studies, modele, structuri de
solidaritate, atitudinişisentimente, Istoria mentalităţilor şi imaginarului.
Deși conceptele de antropologie și drept aparțin a două discipline total diferite, cu metode de
cercetare și terminologii foarte diferite, ele au o legătură puternică de interrelație, deoarece sunt
domenii de studiu care investighează coexistența umană și problemele corespunzătoare ale acestora.
deoarece studiul corect al aplicabilității umane și al comportamentului său ca membri ai unei
societăți este fundamental.
4. Antropologia vizuală
Antropologia medicală
6. Antropologie filosofică – în sensul larg al cuvîntului, ramură a filosofiei care studiază esenţa şi
perspectivele omului, concepţie despre om. Problema omului foarte diversă, aflată în centrul
reflexiei filosofice din cele mai vechi timpuri, a fost abordată de pe cele mai diferite poziţii
(materialistă sau idealistă, umanistă sau antiumanistă, optimistă sau pesimistă, religioasă ori ateistă)
şi din diverse perspective (biologică sau sociologică, ontologică sau axiologică). Antropologia
filosofică este concepută ca o ştiinţă sintetizatoare, generalizînd atît datele ştiinţelor particulare, cît
şi cele ale disciplinelor filosofice care privesc omul: etica, teoria culturei şi a valorilor. Omul apare
astfel ca o individualitate biopsihică şi ca realitate socială.În sensul îngust al cuvîntului,
antropologia filosofică este un curent în filosofia occidentală contemporană care s-a început în
lucrările lui M.Scheler (1874-1928) şi dezvoltat mai departe de A Gehlen, G.Plessner, E Rorhacker,
N Hengstenberg ş.a. Esenţa acestui curent constă în încercarea de a determina bazele şi sferele
existenţei umane, individualităţii umane, posibilităţile creatoare a omului, reeşind din om şi prin el
însuşi de a explica atît propria lui natură, cît şi a sensului şi semnificaşiei lumii înconjurătoare.
Tema 6
Antropologia medicală ca domeniu al științelor umane s-a dezvoltat cu succes începând cu anii 1970
în Occident, în special în Statele Unite ale Americii și Marea Britanie. Ca domeniu de cunoaștere s-a
dovedit a fi o sferă de interes pentru antropologi și istori, precum și a medicilor și psihiatrilor, iar ca
obiect de studiu și-a găsit locul în programele educaționale (sociale, culturale) ale antropologilor (în
primul rând) și ale studenților de la medicină. Fiind un domeniu al cunoștințelor interdisciplinare,
antropologia medicală în versiunea ei anglo-americană a devenit un complex de cunoștințe despre
sistemele medicale care au existat și sunt existente în diferite societăți, despre formele și tradițiile
de tratament și modalitățile de a ajuta pacienții, despre contextul cultural al practicilor medicale,
despre diversele aspecte socio-culturale ale apariției cunoștințelor medicale ș.a.m.d..Această
abordare extinde în mod semnificativ limitele noțiunilor de antropologie medicală și, ceea ce este
mai important, limitele aplicabilității în practică. Predarea antropologiei medicale în universități este
foarte relevantă azi mai ales pentru societățile multietnice ai căror reprezentați adesea aparțin
diferitelor comunități culturale, care împărtășesc diferite idei, uneori foarte specifice cu privire la
sănătate și boală, corp și suflet, tratament sau acordarea ajutorului unui pacient, etc.. Nu putem să
ignorăm faptul că într-o comunitate conviețuiesc oameni care provin din diferite culturi și respectiv,
au idei și păreri foarte diferite referitor la igienă, sănătate și boală, chiar și perceperea propriului
corp. Din moment ce toți oamenii se confruntă cu probleme de sănătate, ei le rezolvă în ajoritatea
cazurilor în felul lor, nu numai în concordanță cu posibilitățile materiale dar și în corespundere cu
cultura din care vin, cu ideile și valorile lor. Istoria ne descrie faptul că în ultimii două sute de ani
nici un stat, nici SUA, nici Maria Britanie sau Europa continentală nu a putut dezvolta în oameni
aceleași standarte medicale și este puțin probabil că aceasta se va întâmpla în viitorul apropiat. Acest
lucru semnifică că încă mai există și vor exista diferențe importante între reprezentanții diferitor
grupuri sociale și etnoculturale în relația acestora cu sănătatea, la condițiile sanitare ale vieții, la
facilitățile medicale și igienă personală, etc.. Aceste diferențe sunt extrem de importante și trebuie
luate în considerare atât de medici și antropologiști, cât și de către alți specialiști. Cunoștințele
medico-antropologice sunt importante pentru toți deoarece trăim într-o societate, ne îmbolnăvim, de
asemenea, interacționăm cu medici și alți experți în sănătate, apar întrebări cu privire la ceea ce
facem atunci când sănătatea noastră se înrăutățește sau atunci când oamenii din jurul nostru suferă.
La inceputul secolului al XIX-lea, odata cu aparitia in vest a asa-numitei medicini moderne (clinice)
printre medici apare necesitatea de a reconstitui istoria completa a profesiei lor, care sa includa o
istorie deplina despre toate etapele dezvoltarii cunostintelor medicale in Europa- de la Antichitate
pina in present.
Astfel, apare o istorie a disciplinelor medicale, adica istoria medicinei, scrisa de medici practicieni.
Astfel de probleme au fost, in primul rind, fenomenul influentei medicinii occidentale asupra
culturii locale din fostele colonii ale Occidentului. Formele principale ale medicine occidentale, in
special epidimiologia, chirurgia si in parte psihiatria, au schimbat in mod fundamental structura
culturala ale multor popoare din Africa, Asia, America Latina si Oceania. Practica vaccinarii si
utilizarea pe scara larga a antibioticelor in a doua jumatate a secolului al XX-lea a dus la schimbarea
parametrilor demografici ale acestor societati; mortalitatea infantila a scazut iar speranta de viata a
crescut. Cea mai mare atentie este acordata dezvoltarii antropologiei medicale in Statele Unite ale
Americii. Ca disciplina de studio antropologia medicala este predata in scolile medicale americane
precum si la facultatile unde se studiaza antropologia culturala.
Istoria antropologiei medicale ca domeniu de cunoastere a debutat cu tentative de a delimita de
ansamblu de problems pecifice in cadrul antropologiei culturale care s-a dezvoltat in anii 70.
Exista o diferenta importanta intre antropologia medicala si alte tipuri de cunoastere socio-umanitare
de medicina. In special, din punct de vedere a antropologiei medicale, etnocentrizmul este inerent in
toate aceste discipline, deoarece vorbind de medicina, se are in vedere medicina contemporana
occidentala, care vine in contrast cu alte traditii medicales i practice de vindecare. In acele cazuri in
care traditiile medicale ale altor popoare sunt luate in discutie, acestea sunt, in mod implicit,
percepute ca o forma subdezvoltata a medicine occidentale contemporane. In acelasi timp, aceasta
traditie este denumita etnomedicina sau medicina populara, in timp ce medicina oocidentala este
conceputa ca un veritabil centru al sistemului de coordonare. Pentru antropologia medicala moderna,
aceasta stare de lucruri pare a fi nejustificata. Pentru antropologi, medicina occidentara nu este
altceva decit inca un tip de medicina, al carui loc nu este,,deasupra”, dar ,,linga”, alte sisteme
medicale, deoarece cultura occidentala, in pofida importantei sale la nivel mondial, este doar una
dintre culturile lumii. In plus, antropologii sunt constienti de faptul ca insusi notiunea de ,,medicina
occidental”, sau ,,biomedicina”, este foarte conditionata. Cert este faptul ca spre deosebire de istorici
sau sociologi, cu atit mai mult de filosofi, majoritatea antropologilor percep obiectele la o altă scara
apreciativa.
Antropologia medicală contemporană folosește o varietate de metode pentru a-și studia obiectele.
Acestea, în primul rând sunt metode tradiționale de lucru pe teren: observația și interviul. În al
doilea rând, tehnici specializate datorită naturii interdisciplinare a cunoștințelor medicale și
antropologice: analiza documentelor medicale și a altor materiale. Teminologia antropologiei
medicale este în curs de dezvoltare. Ca și în orice disciplină antropologică, „limba” antropologiei
medicale nu se reduce doar la unii termeni strict definiți, ci se bazează pe nevoile practice ale
cercetătorului. Ideile de bază ale antropologilor medicali se reduc la faptul că orice practică
medicală este un fenomen cultural specific, însoțit de mai multe forme de interpretare.
1. Sănătate – o persoană este considerată sănătoasă dacă în corpulei nu este prezentă nici o boală
și nu este nevoie de tratament. Sănătatea este lipsa stării de rău, care nu implică necesitatea
intervenției medicului.
2. Boală – boala este privită ca o disfuncție sau pierderea unei părți din corp. Persoanele bolnave
sunt considerate acelea care nu sunt într-o stare de bine fizică, mentală și social completă.
Devierea de la norma funcțională sau regularitatea generală.
3. Experiența suferinței
4. Sistemul medical – poate avea un subsistem centralizat de unități pentru a asigura populației și
unităților medicale cu medicamente, produse farmaceutice etc.
5. Pluralism medical – implicarea mai multor sisteme medicale, cât și a celui biomedical, cât și
cel alternative și complementar.
6. Biomedicină – domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice și metodologice din
biologie și medicină.
7. Medicalizarea
8. Hegemonia medicală – dominanța modelului biomedical, supresarea domeniilor alternative,
corporatizarea personalului, medicina clinică în tratamentul farmaceutic și intraspitalicesc.
9. Sindemie – o epidemie sinergistă care presupune 2 sau mai multe epidemii sau boli
concurente într-o populație cu interacțiuni biologice și înrăutățește fenomenul bolii.
Dezvoltarea antropologiei medicale este in prezent caracterizată prin căutarea și testarea abordărilor
noi și descoperirea de noi dimensiuni ale unor astfel de lucruri aparent arhicunoscute, cum ar fi
boala, sănătatea, tratamentul, medicamentul, corpul, sexul, educația. În toate cazurile aceste
reprezentări vor fi diferite, diferite vor fi opiniile privitor la toate celelalte subiecte. Antropologia
medicală este prima formă de cunoaștere care poate evolua aceste diferențe. In RM antropologia
medicală face primii pași de dezoltare.
Cea mai mare atenţie este acordată dezvoltării entropologiei medicale în Statele Unite ale Americii.
Ca disciplină de studiu, antropologia medicală este predată în şcolile medicale americane, precum şi
la facultăţile unde se studiază antropologia culturală (sociocultura).
Astfel de probleme au fost, în primul rând, fenomenul influenţei medicinii occidentale asupra
culturii locale din fostele colonii ale Occidentelui.
Formele principale ale medicinei occidentale (cosmopolită), în special epidemiologia, chirurgia şi,
în parte, psihiatria, au schimbat în mod fundamental structura culturală a multor popoare din Africa,
Asia, Amercia Latină şi Oceania.
La sfârşitul secolului al XX-lea , numărul specialiştilor în medicină care au făcut studii în stil
occidental a crescut semnificativ în ţările “Lumii a Treia”.
În toate fostele ţări coloniale, s-au dezvoltat sistemele naţionale de sănptate, în timp ce medicina de
stat a anihilat aproape compălet formele locale de medicină tradiţională, subminând posibilităţile de
reproducere ale practicilor locale de vindecare.
Cu toate acestea, din mai multe motive – atât ecnomice, cât şi culturale – aceste practici şi-au păstrat
valoarea.
Mişcarea feministă şi antropologia medicală:
Evoluţia celei de a dua etape a mişcării feministe a lăsat o amprentă semnificativă asupra subiectelor
de cercetare ale antropologiei medicale.
Antropologii femei din Statele Unite, Canada şi Marea Britanie în lucrările lor pe parcursul anilor
1980-1990 au formulat problematici cu privire la sănătatea reproductivă a femilor, a mortalităţii
infantile şi materne, a controlului formelor de reproducere atât în Occident, cât şi în lume
Anume în această perioadă au apărut lucrările clasice ale Nancz Shaper – Hughes, Margaret Locke,
Caroline Sergeant, fiind în colaborare cu Departamentul de Antropologie de la Universitatea
Berkley, care între timp, a devenit un centru universitar al atropologiei medicale, renumit în întreaga
lume.
7. Tema : Problema sănătății grupelor sociale locale a lumii occidentale in contextul antropologiei
medicale
Un subiect important a fost problema de sanatate ale grupurilor sociale locale din lumea occidentală
și periferia sa culturală Astfel in centrul atentiei uneia dintre cei mai proeminenți antropologi
medicale contemporani , profesorul Nancy Shaper-Hughes a fost subiectul sănătății mintale in satul
irlandez Rezultatul studiului sau de 2 ani a fost editarea unei carti despre "nebunii" irlandezi, care in
majoritatea cazurilor erau fermieri săraci rămași sa locuiască cu părinții săi Abordînd aceasta
narațiune in context cu istoria intrării Irlandei in Comunitatea Economică Europeană. SHAPER-
HUGHES, urmîndul pe FOUCAULT , a descris prin ce modalitati sociale si culturale se produce
nebunia din lumea occidentală contemporană.