Tema 5

Seminarul 1:

1.

2. Notiunea de om este o notiune abstracta care exprima trasaturile generale,proprii speciei

umane.In lumea umana individ e numit de obicei un om aparte,un reprezentant al speciei
umane.Fiecare individ,fiind reprezentant al colectivitatii umane,prezinta in acelasi timp o
individualitate irepetabila.Individualitatea este expresia aptitudinilor naturale si proprietatilor
psihice ale omului-memoria,imaginatia,temperamentul,caracterul in intreaga diversitate a
chipului omenesc si a activitatii lui
3. Personalitatea este o totalitate relativ stabila,dinamica,social-determimata de calitati
spirituale,social-politice si moral-volutive a omului,constiinta si comportamentul caruia se
caracterizeaza prin un anumit grad de maturizare sociala si tendinta de a se manifesta ca
individualitate.Noţiunea de personalitate are două semnificaţii: a)individul uman ca subiect al
relaţiilor sociale şi activităţii conştiente; b) o sistemă stabilă de trăsături social importante, care
caracterizează individul ca membru al unei sau altei comunităţi. Personalitatea presupune omul
socializat, care se atîrnă conştient către drepturile şi obligaţiile cetăţeanului, posedă sentimentul
demnităţii personale, înţelege măsura responsabilităţii sale faţă de activitatea sa, soarta familiei
sale, prietenilor şi poporului său.

4. “Problema vietii si a mortii in experienta spiritual aomenirii. Sensul vietii, moartea, nemurirea’’

Conform lui Dostoevski F.M., omul este o tainășitoatăviața se ocupăocupa cu

aceastaproblemăpentru a devein om. Omul este obiectul cercetarilor filosofice, deoarece intotdeuna
era o enigma taina ,contine ceva specific. El se naste numai ca fiinta natural-biologica, mai departe
el trebuie sa se formeze personal si permanent.

Omul, natura lui ,locul lui in lume, sensul existentei lui permanent formau probleme fundamentale
filosofice, fara careeste imposibil de a studia omului din alte puncte de vedere – sociolog, economic,
etic, medical, antropologie. Conceptia filosofica despre om va contribui la clarificarea problemelor
general-umane, spre exemplu : problema vietii, a morti; la formularea corecta a notiunilor medico-
stiintifice (sanatatea, boala), la ameliolarea procesului instructiv-educativ.

Ce este sensul vietii? - Aceasta problema a preocupat oamenii inca de cand ei au invatat sa
gandeasca. Ca urmare, aceasta permite unei persoane sa determina locul sau in viata, sa o inteleaga
pe ea si pe sine insusi, pentru a determina directia ei in viitor, si sa o directioneze pentru a atingeun
scop anume. De asemenea oamenii de stiinta afirma ca :’’Filosofia este arta de a intelege moartea!’’.
Moartea fiind una din cele mai importante filosofii ce au existat vreodata pe pamant; omul nu este
doar carne, e si suflet. Cu toate acestea „corpul” este ceea ce numim muritor, iar carnea,materia,
forma dispare, se strica si inceteaza a exista ca dorinta materiala. Insa sufletul este pur,
infinit,nemuritor. Sufletul omului ramane „nemuritot” , deoarece spiritul,viul, eterul, pulsul
universal, inima cosmica dăinuie miliarde de ani.

Seminarul 2:

1. Definiția antropologiei , dezvoltarea și noțiunile ei.

Antropologia se ocupă cu studiul științific al omului . Este o disciplină holistică din două puncte de
vedere: se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile și tratează toate dimensiunile
umanității. În centrul antropologiei se află ideea de cultură și noțiunea că aceasta reprezintă specia
umană, că specia noastră și-a dezvoltat o capacitate universală de a concepe lumea simbolic, de a
preda și învăța astfel de simboluri în mod social și de a transforma lumea (și pe noi înșine) pe baza
acestor simboluri.

În țările Europei de Vest și în Statele Unite , antropologia este considerată a fi știință umanista
despre om in toate dimensiunile lui :social, cultural și fizica(anatomie, fiziologie, antropogeneza )
care include și etnologia ca element esențial

În știință sovietica antropologia a fost interpretată ca o știință biologică despre originea organizarea
fizică și evoluția omului și a raselor umane .

Din punct de vedete al școlii franceze care ia aspectele materiale și fizice ale existenței
umanedincolo de antropologia , este subsecțiune a sociologiei .

Din punct de vedere al școlii anglo-saxone antropolgia este o știință multidisciplinară formată din
patru Secțiuni (antropobiologie , antropologie socială și culturală , arheologica , preistorica ,
etnolingvistică).

Apariția termenului “antropologie “accede in filosofia antica . Filosoful grec Aristotel a fost primul
care a folosit acest termen pentru a desemna un câmp de recunoaștere care studiază în primul rând
partea spirituală a naturii umane.

În ciuda faptului ca termenul în acest sens a fost folosit de mai mulți gânditori clasici și nonclasici
(Kant ) . O disciplina filosofica specială și o școala ca atare sunt elaborate abia la începutul sec al
XX-le-a sub denumirea de Antropogie filosofică.

Principale Secțiuni ale antropologiei

În mod tradițional exista mai multe discipline antropologice , separare și interdependente una de
cealaltă .

Antropolgia fizica , filosofica , religioasă , socială , vizuala , medicală .

Antropolgia este o sursa de informație specifica necesară altor domenii de cunoaștere.

Antropologii au pregătit informații depsre parametrii corpului uman care au permis producătorilor
de îmbrăcăminte sa evalueze mai bine dimensiunile și proporțiile articolele de îmbrăcăminte .

2. Antropologia fizica si religioasa

Antropologia biologică (numită și antropologie fizică) este o știință din

domeniul antropologiei care se ocupă practic de studiul corpului uman dar la nivel populațional.
Astfel aceasta studiază constituția fizică, tipologiile umane, modificările adaptative și
microevolutive, aspectele fiziologice și biochimice și evoluția acestora în timp și spațiu. În cadrul
acestei ramuri există subdomenii ca: antropologia ecologică, etologică, medicală, fiziologică,
genetică, demografică, auxologică, etc
De asemeanea, Antropologia fizică, încearcă să răspundă la întrebările “De ce recuperăm şi studiem
scheletele şi oasele disparate din săpăturile arheologice? sau/şi “Ce informaţii putem obţine, pentru a
merita să tulburăm spaţiile considerate sacre care i se atribuie omului după moarte?”. Câteva motive
pentru care se studiază fragmente osteologice umane sunt:

-constituie evidenţa pentru studiul omului fosil;

-reprezintă baza clasificărilor rasiale în preistorie;

-fac obiectul comparaţiei biologice dintre oamenii preistorici şi descendenţii care trăiesc în prezent;

-reprezintă mărturiile modelelor de înmormântare, reprezentând dovada viziunii asupra lumii şi

culturii societăţilor preistorice studiate;

-formează sursa majoră de informaţie referitoare la bolile din vechime şi foarte des ne oferă indicii
importante cu privire la cauzele care au dus la moartea indivizilor preistorici;

-urmăreşte determinarea pe cât posibil a sexului şi vârstei, aceşti parametrii constituind obiectul de
studiu al antropodemografiei (paleodemografiei) care furnizează informaţii referitoare la
natalitate, mortalitate, speranţa de viaţă etc;

Antropologia religioasă – se ocupă cu studiul tipurilor de religie, fenomenele religioase, raporturile

dintre ritual, ceremonie, mit, formele diverse de magie şi raporturile acestora cu sfera clasică a
religiosului.
3. ANTROPOLOGIA SOCIOCULTURALA SI DISCIPLINELE EI SPECIFICE.

Domeniu științific, care studiază omul si societatea umana, legile dezvoltării lor si diversitatea
culturală sau care studiază evoluția, condițiile de trai, relațiile între oameni și instituții și modul în
care aceștia performeazăs imbolurile socio-culturale – cercetarea presupunând, de regulă, o
interacțiune cu cei cercetați.

A. Socioculturală a explorat idei despre om ca ființă socială, contruita in asa-numitele societăti

primitive

Termenul a fost introdus de James Fraser, care a condus primul departament de antropologie
socială, in universitatea din Liverpool.

Alți fondatori : 1. Emile Durkheim 2. Marcel Mauss (‘Despredar’ – lucrare classica scrisa in
domeniul antropologiei socioculturale)

Acesti cercetatori, dar si altii, se refera la categoria ‘arm-chair antropologists’ = antropologia de

canapea, deoarece utilizau pentru a analiza observatiile altor autori, fara a merge ei insasi ‘pe teren’\

Domenii de aplicare :
Domenii diverse, cunoasterea detaliata a culturilor specifice, pe care trebuie sa le posede
antropologii profesionisti, deosebit de utile in domeniul educatiei

Companiile industriale private, interesate doar de afaceri in exterior, recurg pe scara larga la
serviciile antropologilor, p-u a-si instrui profesionalul trimis in strainatate

ONU atrage antropologi sa participe la programele de dezvoltare economica, p-u colectarea datelor
despre cultura si statistici demografice, uneori p-u coordonarea unor intregi programe

Antropologii devin utili prin cunostintele lor vaste, atat despre culturile specifice, cat si despre
procesele sociale umane, universale

Informatii detaliate despre popoarele indiene (din Africa si Asia) care au fost de mare interes p-u
fostele puteri coloniale interesate de gestionarea eficienta a teritoriilor aflate in posesia lor

ANTROPOLOGII CULTURALI au jucat un rol important in cercetarea in materie de sanatate, in

multe culturi. O contributie speciala a antropologiilor este studiul diferentelor ale tulburarilor
psihice, IN FUNCTIE DE APARTENENTA ETNICA

Discipline specifice ale antropologiei socioculturale sunt : A. Lingvistica, A. Cognitiva, A. Politica,

A. Economica, A. Istorica , A. Juridica

Bă oamenii mei....la astea n-am info, iau de pe GULU-GULU

Antropologia economică este un domeniu care încearcă să explice comportamentul economic uman
în cel mai larg domeniu istoric, geografic și cultural. Este practicată de antropologi și are o relație
complexă cu disciplina economie, despre care este extrem de critică.

Antropologia lingvistică, care studiază limba și limbajul încontextul lor socio-cultural, ca system
symbolic și de comunicareculturală. Doi lingviști de referință, fondatori ai ipotezei Sapir - Whorf
sunt Edward Sapir și Benjamin Lee Whorf

Antropologia cognitivă este o abordare în cadrul antropologiei culturale și antropologiei biologice în

care savanții încearcă să explice modele de cunoaștere comună, inovație culturală și transmitere în
timp și spațiu, folosind metodele și teoriile științelor cognitive (în special psihologia experimentală
și psihologia cognitivă) adesea prin strânsă colaborare cu istorici, etnografi, arheologi, lingviști,
muzicologi și alți specialiști angajați în descrierea și interpretarea formelor culturale. Antropologia
cognitivă este preocupată de ceea ce știu oamenii din diferite grupuri și modul în care această
cunoaștere implicită, în sensul a ceea ce gândesc în mod inconștient, schimbă modul în care oamenii
percep și se raportează la lumea din jurul lor

Antropologia istorică a devenit o perspectivă actual foarte prezentă în preocupările istoricilor din
marile istoriografii. Ca preocupare ştiinţifică eaî ncearcă să răspundă la exigenţele ştiinţifice ale
timpului prezent. O încercare de deschidere a istoriografiei spre problemele actuale ale istoriei şi
istoricilor, dar în egală măsură spre problemele societăţilor contemporane care aşteaptă rezolvări
globale şi coerente ale experienţelor trăite.Antropologia istorică reprezintă astăzi locul de întâlnire a
unor preocupări multiple, care se dovedesc convergente, şi prin colaborarea cărora se ajunge la un
plus de cunoaştere: Demografia istoricăşi tot ce ţine de familie, relaţiile dintre sexe, condiţia
feminină, ceea ce cu un termenanglo-saxon se cheamă gender studies, modele, structuri de
solidaritate, atitudinişisentimente, Istoria mentalităţilor şi imaginarului.

Antropologia politică este un sub-câmp al antropologiei socioculturale, dar ca și antropologia în

ansamblu, rămâne imună la delimitarea precisă. Nucleul antropologiei politice este examinarea
comparativă, bazată pe munca de teren a politicii într-o gamă largă de medii istorice, sociale și
culturale.

Antropologia legală/juridică este o disciplină a antropologiei culturale sau sociale, consolidată în

secolele XIX și XX datorită cercetării unor juriști și antropologi importanți precum Henry Sumner
sau John McLennan, care au aplicat conceptele de antropologie culturală la studiul dreptului.

Deși conceptele de antropologie și drept aparțin a două discipline total diferite, cu metode de
cercetare și terminologii foarte diferite, ele au o legătură puternică de interrelație, deoarece sunt
domenii de studiu care investighează coexistența umană și problemele corespunzătoare ale acestora.
deoarece studiul corect al aplicabilității umane și al comportamentului său ca membri ai unei
societăți este fundamental.

4. Antropologia vizuală

*Este o parte a antropologiei sociale legată de studiul și producerea fotografiei

etnografice,cinematografiei și,începand cu anii 1990,a noii mass-media.

* Acesta este un domeniu de cunoaștere audiovizuală a relației culturale și istorice,destinat să obțină

informații audiovizuale despre aspecte puțin cunoscute ale societății pentru a realiza un dialog al
culturilor.

* Antropologia vizuală fixează și studiază aspectele spirituale,edilitare,naturale,istorice și alte

aspecte ale culturii.

Antropologia medicală

 Reprezintă o disciplină științifică de orientare socio-culturală,un complex de cunoștințe despre

sistemele medicale existente actualmente dar și în trecut în diferite societăți,despre tradițiile
vindecării și formele lor,despre percepția și experiența stărilor de sănătate și a bolilor la
reprezentanții diferitor societăți.
 Reprezintă o disciplină fundamentală,cat și una aplicată. De asemenea poate fi caracterizată ca un
domeniu interdisciplinar de cunoaștere,deoarece se plasează în sfera intereselor specialiștilor de
diferite profiluri : antropologi,psihologi și psihiatri,istorici etc

5. Domenii de aplicare a antropologiei

 Antropologii acționează deseori ca și consilieri în programele de ajutorare externă pentru țările în

curs de dezvoltare,contribuind la atenuarea consecințelor sociale distructive care pot fi,de
exemplu,însoțite de schimbări tehnologice masive
 Unitatea antropologiei

 În perioada soviectică,antropologii înțelegeau sub termenul de „antropologie” în primul rand –

componenta fizică (antropogenză,morfologieumanășiantropologieetnică – “studiulraselor”)
 În știința contemporană există diferite opțiuni pentru sistematizarea disciplinelor antropologice.
Astfel,antropologia include : arheologie,etnografie,etnologie,folclor,lingvistică.
 Pe măsură ce lumea omului se dezvoltă,crește specializarea științifică,iar setul de discipline
antropologice se extinde treptat,așa au început să distingă antropologia medicală,ecologia umană
etc
Puuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuup!

6. Antropologie filosofică – în sensul larg al cuvîntului, ramură a filosofiei care studiază esenţa şi
perspectivele omului, concepţie despre om. Problema omului foarte diversă, aflată în centrul
reflexiei filosofice din cele mai vechi timpuri, a fost abordată de pe cele mai diferite poziţii
(materialistă sau idealistă, umanistă sau antiumanistă, optimistă sau pesimistă, religioasă ori ateistă)
şi din diverse perspective (biologică sau sociologică, ontologică sau axiologică). Antropologia
filosofică este concepută ca o ştiinţă sintetizatoare, generalizînd atît datele ştiinţelor particulare, cît
şi cele ale disciplinelor filosofice care privesc omul: etica, teoria culturei şi a valorilor. Omul apare
astfel ca o individualitate biopsihică şi ca realitate socială.În sensul îngust al cuvîntului,
antropologia filosofică este un curent în filosofia occidentală contemporană care s-a început în
lucrările lui M.Scheler (1874-1928) şi dezvoltat mai departe de A Gehlen, G.Plessner, E Rorhacker,
N Hengstenberg ş.a. Esenţa acestui curent constă în încercarea de a determina bazele şi sferele
existenţei umane, individualităţii umane, posibilităţile creatoare a omului, reeşind din om şi prin el
însuşi de a explica atît propria lui natură, cît şi a sensului şi semnificaşiei lumii înconjurătoare.

7. Fondatorul acestui curent M Scheler considera, că în principiu toate problemele fundamentale a

filosofiei pot fi reduse lao singură întrebare: ce este omul? După părerea lui, mulţimea ştiinţelor
despre om mai mult că încurcă decît clarifică concepţia despre esenţa omului. Din aceste
considerente antropologia filosofică trebuie să fie o ştiinţă obiectivă, care să restabilească imaginea
filosofică integrală a omului şi să se deosebească de concepţiile metafizice apriori şi speculative a
filosofiei din trecut.

Tema 6

1. Antropologia medicală ca o nouă direcție în cunoașterea socio-antropologică.

Antropologia medicală, în context socio-cultural, politico-economic şi istoric în care se desfăşoară

existenţa individului, interpretează toate aspectele şi fenomenele legate de boală, tratament,
prevenire. Pe de altă parte, majoritatea acestor elemente contextuale sunt reflectate în felul care
individul construieşte şi conferă o semnificaţie bolii de care suferă şi experienţei trăite, precum şi în
felul în care el reacţionează la acest fenomen printr-o readaptare şi restructurare a propriei identităţi,
în scopul de a face faţă noii situaţii şi noului context de viaţă.Antropologia medicală se axează
abordarea relației boală-identitate, luând în considerare atât modalităţile în care boala afectează
identitatea persoanei, determinând adesea o destructurare a identităţii a pacientului, cât şi felul în
care identitatea anterioară bolii influenţează percepţia pacientului asupra bolii, precum şi
modalitatea acestuia de a reacţiona la noua sa condiţie. În ceea ce privește prima problematică, am
putut observa faptul că o formă majoră a suferinţei în cazul bolilor cronice este acea senzaţie de
deteriorare a sinelui, care apare ca urmare a unei vieţii restricţionate, a izolării sociale, a discreditării
şi pierderii independenţei, fenomene cu care se confrunta majoritatea persoanelor afectate de boli
cronice dizabilitante. Pe de altă parte, experiența maladivă poate fi adeseori percepută ca o premisă a
auto-dezvoltării, mijloc prin care omul poate să-şi depăşească limitele existenţiale şi să dobândească
o mai bună cunoaştere de sine, identitatea rezultată fiind una mult mai valoroasă decât cea anterioară
bolii. Ca disciplină de studiu, antropologia medicală este predată în școlile medicale americane,
precum și la facultățile unde se studiază antropologia culturală.

2. Antropologia medicală în varianta anglo-americană. Importanța predării antropologiei medicale.

Antropologia medicală ca domeniu al științelor umane s-a dezvoltat cu succes începând cu anii 1970
în Occident, în special în Statele Unite ale Americii și Marea Britanie. Ca domeniu de cunoaștere s-a
dovedit a fi o sferă de interes pentru antropologi și istori, precum și a medicilor și psihiatrilor, iar ca
obiect de studiu și-a găsit locul în programele educaționale (sociale, culturale) ale antropologilor (în
primul rând) și ale studenților de la medicină. Fiind un domeniu al cunoștințelor interdisciplinare,
antropologia medicală în versiunea ei anglo-americană a devenit un complex de cunoștințe despre
sistemele medicale care au existat și sunt existente în diferite societăți, despre formele și tradițiile
de tratament și modalitățile de a ajuta pacienții, despre contextul cultural al practicilor medicale,
despre diversele aspecte socio-culturale ale apariției cunoștințelor medicale ș.a.m.d..Această
abordare extinde în mod semnificativ limitele noțiunilor de antropologie medicală și, ceea ce este
mai important, limitele aplicabilității în practică. Predarea antropologiei medicale în universități este
foarte relevantă azi mai ales pentru societățile multietnice ai căror reprezentați adesea aparțin
diferitelor comunități culturale, care împărtășesc diferite idei, uneori foarte specifice cu privire la
sănătate și boală, corp și suflet, tratament sau acordarea ajutorului unui pacient, etc.. Nu putem să
ignorăm faptul că într-o comunitate conviețuiesc oameni care provin din diferite culturi și respectiv,
au idei și păreri foarte diferite referitor la igienă, sănătate și boală, chiar și perceperea propriului
corp. Din moment ce toți oamenii se confruntă cu probleme de sănătate, ei le rezolvă în ajoritatea
cazurilor în felul lor, nu numai în concordanță cu posibilitățile materiale dar și în corespundere cu
cultura din care vin, cu ideile și valorile lor. Istoria ne descrie faptul că în ultimii două sute de ani
nici un stat, nici SUA, nici Maria Britanie sau Europa continentală nu a putut dezvolta în oameni
aceleași standarte medicale și este puțin probabil că aceasta se va întâmpla în viitorul apropiat. Acest
lucru semnifică că încă mai există și vor exista diferențe importante între reprezentanții diferitor
grupuri sociale și etnoculturale în relația acestora cu sănătatea, la condițiile sanitare ale vieții, la
facilitățile medicale și igienă personală, etc.. Aceste diferențe sunt extrem de importante și trebuie
luate în considerare atât de medici și antropologiști, cât și de către alți specialiști. Cunoștințele
medico-antropologice sunt importante pentru toți deoarece trăim într-o societate, ne îmbolnăvim, de
asemenea, interacționăm cu medici și alți experți în sănătate, apar întrebări cu privire la ceea ce
facem atunci când sănătatea noastră se înrăutățește sau atunci când oamenii din jurul nostru suferă.

3. Istoria medicinei ca etapă de apariție a antropologiei medicale

Interesul oamenilor de stiinta fata de medicina are o istorie indelungata. Initial, cronicarii si
cercetatorii cunostintelor medicale erau medicii insisi.

La inceputul secolului al XIX-lea, odata cu aparitia in vest a asa-numitei medicini moderne (clinice)
printre medici apare necesitatea de a reconstitui istoria completa a profesiei lor, care sa includa o
istorie deplina despre toate etapele dezvoltarii cunostintelor medicale in Europa- de la Antichitate
pina in present.

Astfel, apare o istorie a disciplinelor medicale, adica istoria medicinei, scrisa de medici practicieni.

Temele ei principale sunt:

 progresul in domeniul cunostintelor medicale

 istoria activitatilor medicilor si a scolilor medicale
 evolutia tehnologiei medicale si metodelor de acordare a asistentei pacientilor.
Istoricii medicinei adoptind metoda descriptiva, au depus efort nu numai la inregistrarea evolutiei
treptate a ideilor stiintifico-medicale, dar si a succesului scolilor medicale din tarile care provin
(E. Littre, J. Guardia, S. Kovner, J. Chistovich, T. Meyer-Steinegh).

Istoria sociala a medicine ca parte componenta a unitatii medicale

Centrul international de Cercetare in Istoria Sociala a Medicinei a devenit Institutul Wellcome

Trust , cu sediul la Londra. Cel mai cunoscut specialist in domeniul istoriei sociale a medicine a
fost vestitul istoric al stiintei , britanicul Roy Porter (1946-2002).

Exemple de lucrari a istoriei sociale a medicine:

 ,,Nasterea clinicii’’ de Michel Foucault (1926-1984) (1963)

 ,,Istoria nebuniei in epoca clasica’’ de Michel Foucault (1972)
 ,,Istoria sociala a medicinii’’ de Frederick Cartwright (1977)
 ,,Testul medicine : Intensitatea si responsabilitatea in instantele victoriene’’ de Roger Smith (l.
engleza 1981)
 ,,Epidemii in Londra’’ de Justin Champion (l. engleza 1993)
Din pacate, in present in Republica Moldova istoria sociala a medicine nu s-a dezvoltat inca
suficient, iar sociologia medicine face doar primii pasi.

4. SURSELE ANTROPOLOGIEI MEDICALE

Astfel de probleme au fost, in primul rind, fenomenul influentei medicinii occidentale asupra
culturii locale din fostele colonii ale Occidentului. Formele principale ale medicine occidentale, in
special epidimiologia, chirurgia si in parte psihiatria, au schimbat in mod fundamental structura
culturala ale multor popoare din Africa, Asia, America Latina si Oceania. Practica vaccinarii si
utilizarea pe scara larga a antibioticelor in a doua jumatate a secolului al XX-lea a dus la schimbarea
parametrilor demografici ale acestor societati; mortalitatea infantila a scazut iar speranta de viata a
crescut. Cea mai mare atentie este acordata dezvoltarii antropologiei medicale in Statele Unite ale
Americii. Ca disciplina de studio antropologia medicala este predata in scolile medicale americane
precum si la facultatile unde se studiaza antropologia culturala.
Istoria antropologiei medicale ca domeniu de cunoastere a debutat cu tentative de a delimita de
ansamblu de problems pecifice in cadrul antropologiei culturale care s-a dezvoltat in anii 70.

ANTROPOLOGIA MEDICALA SI CUNOSTINTELE SOCIO-UMANITARE DESPRE

MEDICINA

Exista o diferenta importanta intre antropologia medicala si alte tipuri de cunoastere socio-umanitare
de medicina. In special, din punct de vedere a antropologiei medicale, etnocentrizmul este inerent in
toate aceste discipline, deoarece vorbind de medicina, se are in vedere medicina contemporana
occidentala, care vine in contrast cu alte traditii medicales i practice de vindecare. In acele cazuri in
care traditiile medicale ale altor popoare sunt luate in discutie, acestea sunt, in mod implicit,
percepute ca o forma subdezvoltata a medicine occidentale contemporane. In acelasi timp, aceasta
traditie este denumita etnomedicina sau medicina populara, in timp ce medicina oocidentala este
conceputa ca un veritabil centru al sistemului de coordonare. Pentru antropologia medicala moderna,
aceasta stare de lucruri pare a fi nejustificata. Pentru antropologi, medicina occidentara nu este
altceva decit inca un tip de medicina, al carui loc nu este,,deasupra”, dar ,,linga”, alte sisteme
medicale, deoarece cultura occidentala, in pofida importantei sale la nivel mondial, este doar una
dintre culturile lumii. In plus, antropologii sunt constienti de faptul ca insusi notiunea de ,,medicina
occidental”, sau ,,biomedicina”, este foarte conditionata. Cert este faptul ca spre deosebire de istorici
sau sociologi, cu atit mai mult de filosofi, majoritatea antropologilor percep obiectele la o altă scara
apreciativa.

5. Metodele și terminologia antropologiei medicale. Concepțiile antropologiei medicale.

Dezvoltarea antropologiei medicale anii 1990-2019.

Antropologia medicală contemporană folosește o varietate de metode pentru a-și studia obiectele.
Acestea, în primul rând sunt metode tradiționale de lucru pe teren: observația și interviul. În al
doilea rând, tehnici specializate datorită naturii interdisciplinare a cunoștințelor medicale și
antropologice: analiza documentelor medicale și a altor materiale. Teminologia antropologiei
medicale este în curs de dezvoltare. Ca și în orice disciplină antropologică, „limba” antropologiei
medicale nu se reduce doar la unii termeni strict definiți, ci se bazează pe nevoile practice ale
cercetătorului. Ideile de bază ale antropologilor medicali se reduc la faptul că orice practică
medicală este un fenomen cultural specific, însoțit de mai multe forme de interpretare.

Conceptele antropologiei medicale:

1. Sănătate – o persoană este considerată sănătoasă dacă în corpulei nu este prezentă nici o boală
și nu este nevoie de tratament. Sănătatea este lipsa stării de rău, care nu implică necesitatea
intervenției medicului.
2. Boală – boala este privită ca o disfuncție sau pierderea unei părți din corp. Persoanele bolnave
sunt considerate acelea care nu sunt într-o stare de bine fizică, mentală și social completă.
Devierea de la norma funcțională sau regularitatea generală.
3. Experiența suferinței
4. Sistemul medical – poate avea un subsistem centralizat de unități pentru a asigura populației și
unităților medicale cu medicamente, produse farmaceutice etc.
 5. Pluralism medical – implicarea mai multor sisteme medicale, cât și a celui biomedical, cât și
cel alternative și complementar.
6. Biomedicină – domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice și metodologice din
biologie și medicină.
7. Medicalizarea
8. Hegemonia medicală – dominanța modelului biomedical, supresarea domeniilor alternative,
corporatizarea personalului, medicina clinică în tratamentul farmaceutic și intraspitalicesc.
9. Sindemie – o epidemie sinergistă care presupune 2 sau mai multe epidemii sau boli
concurente într-o populație cu interacțiuni biologice și înrăutățește fenomenul bolii.

Dezvoltarea antropologiei medicale în anii 1990-2019:

Dezvoltarea antropologiei medicale este in prezent caracterizată prin căutarea și testarea abordărilor
noi și descoperirea de noi dimensiuni ale unor astfel de lucruri aparent arhicunoscute, cum ar fi
boala, sănătatea, tratamentul, medicamentul, corpul, sexul, educația. În toate cazurile aceste
reprezentări vor fi diferite, diferite vor fi opiniile privitor la toate celelalte subiecte. Antropologia
medicală este prima formă de cunoaștere care poate evolua aceste diferențe. In RM antropologia
medicală face primii pași de dezoltare.

6. Izvoarele antropologiei medicale:

Cea mai mare atenţie este acordată dezvoltării entropologiei medicale în Statele Unite ale Americii.

Ca disciplină de studiu, antropologia medicală este predată în şcolile medicale americane, precum şi
la facultăţile unde se studiază antropologia culturală (sociocultura).

Istoria antropologiei medicale ca domeniu de cunoaştre a debutat cu tentativa de a delimita

ansamblul de probleme specifice în cadrul antropologiei culturale care s-a dezvoltat deja în anii ’70.

Astfel de probleme au fost, în primul rând, fenomenul influenţei medicinii occidentale asupra
culturii locale din fostele colonii ale Occidentelui.

Formele principale ale medicinei occidentale (cosmopolită), în special epidemiologia, chirurgia şi,
în parte, psihiatria, au schimbat în mod fundamental structura culturală a multor popoare din Africa,
Asia, Amercia Latină şi Oceania.

Practica vaccinării şi utilizarea pe scară largă a antibioticelor în a doua jumătate a secolului al

XX+lea a dus la schimbarea parametrilor demograici a acestor societăţi: mortalitatea infantilă a
scăzut, iar speranţa de viaţă a crescut.

Antropologia medicală şi tradiţiile naţionale de tratament:

La sfârşitul secolului al XX-lea , numărul specialiştilor în medicină care au făcut studii în stil
occidental a crescut semnificativ în ţările “Lumii a Treia”.

În toate fostele ţări coloniale, s-au dezvoltat sistemele naţionale de sănptate, în timp ce medicina de
stat a anihilat aproape compălet formele locale de medicină tradiţională, subminând posibilităţile de
reproducere ale practicilor locale de vindecare.

Cu toate acestea, din mai multe motive – atât ecnomice, cât şi culturale – aceste practici şi-au păstrat
valoarea.
Mişcarea feministă şi antropologia medicală:

Evoluţia celei de a dua etape a mişcării feministe a lăsat o amprentă semnificativă asupra subiectelor
de cercetare ale antropologiei medicale.

Antropologii femei din Statele Unite, Canada şi Marea Britanie în lucrările lor pe parcursul anilor
1980-1990 au formulat problematici cu privire la sănătatea reproductivă a femilor, a mortalităţii
infantile şi materne, a controlului formelor de reproducere atât în Occident, cât şi în lume

Anume în această perioadă au apărut lucrările clasice ale Nancz Shaper – Hughes, Margaret Locke,
Caroline Sergeant, fiind în colaborare cu Departamentul de Antropologie de la Universitatea
Berkley, care între timp, a devenit un centru universitar al atropologiei medicale, renumit în întreaga
lume.

7. Tema : Problema sănătății grupelor sociale locale a lumii occidentale in contextul antropologiei
medicale

Un subiect important a fost problema de sanatate ale grupurilor sociale locale din lumea occidentală
și periferia sa culturală Astfel in centrul atentiei uneia dintre cei mai proeminenți antropologi
medicale contemporani , profesorul Nancy Shaper-Hughes a fost subiectul sănătății mintale in satul
irlandez Rezultatul studiului sau de 2 ani a fost editarea unei carti despre "nebunii" irlandezi, care in
majoritatea cazurilor erau fermieri săraci rămași sa locuiască cu părinții săi Abordînd aceasta
narațiune in context cu istoria intrării Irlandei in Comunitatea Economică Europeană. SHAPER-
HUGHES, urmîndul pe FOUCAULT , a descris prin ce modalitati sociale si culturale se produce
nebunia din lumea occidentală contemporană.