Sunteți pe pagina 1din 1

ZÂNA TOAMNĂ

Prin pădurea aurie,


Frunze cad, vântul adie…
Se-aud paşi prin frunza deasă,
Ce se vede? O crăiasă?
Are părul auriu,
Rochiţă ţesută-n frunze,
Crizanteme drept cercei,
Ruj de strugure pe buze.
Din nuiele de alun,
Are - un coş imens în braţe,
Cu legume, fructe, flori
După culori asortate.
Noi o întrebăm sfioşi,
Cine eşti, Prinţesă doamnă?
Ea ne răspunde zâmbind:
Dragii mei... sunt Zâna Toamnă.

S-ar putea să vă placă și