Al doilea factor de personalitate, cu un impact puternic asupra învăţării unei limbi straine, este

asumarea riscului. S-a sugerat că tendinţa de a-şi asuma riscuri este asociată cu succesul în învăţarea
limbii a doua.Asumarea riscului a fost definită ca o situație în care o persoană trebuie să ia o decizie care
implică alegerea între alternative; rezultatul alegerii este incert; există o posibilitatea
esecului(Beebe,1983)

Noţiunea de risc ca fiind parte integrantă a învăţării de succes este larg acceptată în rândul cursantilor,
în special a celor implicaţi în predarea limbii engleze celor care vorbesc o alta limba straina. Skehan
(1989) a arătat că competența lingvistică este influențată direct de participarea active a cursantilor care
reflectă, printre altele, influențele care contribuie la asumarea riscului. Este demn de spus că aptitudinile
şi motivaţia sunt gândite să influenţeze atât participarea activa cat şi competenţă. Rezultatul acestui
studiu a dus la ipoteza că elevii care isi asuma riscul de participa mai mult în clasă şi, în consecinţă,
acestea pot creşte competenţa lor lingvistice, în special în cazul în care se consideră că competenţă
lingvistică pare să crească remarcabil o data cu utilirea frecventa a limbii. Ely (1986) a elaborat pe cele
patru dimensiuni care stau la baza alcatuirii asumatii riscului. Acestea sunt:

1. lipsa de ezitarea cu privire la utilizarea unui element lingvistic nou întâlnit;

2. dorinţa de a utiliza elementele lingvistice percepute ca fiind complexe sau dificile;

3. toleranța posibilei incorecții sau inexactitatii în utilizarea limbii

4. tendinta de a repeta un element nou în tăcere înainte de a încerca să-l utilizaţi cu voce tare.

2. Concluzie astfel de factori de personalitate ca toleranţa la neclaritate, empatie, stima de sine,

inhibarea, şi inteligenţa au fost, de asemenea, abordate de către SLA de cercetare, dar este, de
asemenea, a susţinut că cei mai importanţi doi factori sunt Extrovertire/introversiune şi risc- Lua.
Potrivit Hurd (2002),... studenţii extrovertit au tendinţa de a participa mai active in clasa, isi fac
mai putine griji despre acurateţea şi au tendinţa a isi asuma riscuri utilizarea limbii straine, toate
acestea fiind capacitati asimilate atunci când vine vorba de competenţă orală. În alte privinţe,
extrovertire poate avea un rol de jucat în dezvoltarea abilităţilor orale, dar introversiune poate
avea o semnificaţie şi mai mare pentru elevul independent, având în vedere corelaţia sa pozitivă
cu abilităţile metacognitive şi capacitatea lor de a fi independenti.