T1

1. Costul de oportunitate reprezintă: a) costul contabil; b) costul informării în vederea încheierii

unui contract; c) venitul celei mai bune alternative la care se renunţă, atunci când se face o
alegere; d) un concept similar ratei marginale de substituţie; e) un concept sinonim cu
frontiera posibilităţilor de producţie.

2. O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba posibilităţilor de producţie
este concavă în raport cu originea sistemului de axe, costul de oportunitate pentru bunul X în
raport cu bunul Y: a) este constant; b) este crescător; c) este descrescător; d) nu poate fi
determinat; e) este egal cu rata marginală de substituţie a celor două bunuri.

3. Problema fundamentală a economiei se referă la: a) corelarea producţiei de bunuri de consum

cu aceea de bunuri-capital; b) corelarea fluxurilor de investiţii cu fluxurile de economii; c)
necesitatea unui ritm înalt al inovării tehnologice; d) atenuarea tensiunii dintre nevoi şi
resurse; e) creşterea continuă a eficienţei tuturor activităţilor economice

4. Dacă utilitatea marginală a ultimei unităţi din bunul X este de trei ori mai mare decât cea a
ultimei unităţi din bunul Y, un consumator îşi asigură starea de echilibru atunci când:a) preţul
unitar al bunului X este de trei ori mai mare decât cel al bunului Y; b)preţurile unitare ale lui X
şi Y sunt egale; c) preţul unitar al bunului X reprezintă 33% din cel al bunului Y; d) preţul unitar
al bunului X este cu 33% superior celui al bunului Y; e) nici una dintre alternativele de mai sus.

5. Obiectivul consumatorului raţional, adică maximizarea utilităţii totale, este atins atunci când:
a) utilitatea marginală este maximă; b) utilitatea marginală este identică pentru toate bunurile
care intră în consum; c) utilitatea marginală aferentă ultimei unităţi monetare cheltuită pentru
fiecare bun este aceeaşi; d)preţurile de achiziţie ale bunurilor sunt minime; e)toate bunurile
economice sunt distribuite în mod gratuit.

6. Legea utilităţii marginale descrescătoare arată că: a) pe măsură ce creşte cantitatea

consumată dintr-un bun, satisfacţia totală creşte cu o rată crescătoare; b) pe măsură ce creşte
cantitatea consumată dintr-un bun, satisfacţia adusă de ultima unitate creşte; c) odată cu
creşterea consumului succesiv dintr-un bun, satisfacţia aferentă ultimei unităţi este inferioară
celei consumate anterior; d) pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun,
satisfacţia totală scade; e) o nouă unitate consumată dintr-un bun se adresează unei nevoi în
creştere.
 7. Identificaţi relaţia corectă dintre utilitatea marginală şi utilitatea totală în urma consumului
unei unităţi suplimentare dintr-un bun de către un consumator raţional: a) scade; creşte cu o
rată descrescătoare; b) creşte; creşte; c) scade; creşte cu o rată crescătoare; d) creşte; scade cu
o rată descrescătoare; e) creşte; rămâne constantă.

8. Un consumator dispune de un venit de 90 u.m. În urma consumului a două bunuri X şi Y el

obţine o utilitate totală dată de următoarea funcţie : UT(X,Y)=3X 2Y, iar preţurile celor două
bunuri sunt Px=20 u.m. şi Py=10 u.m. Programul de consum care maximizează utilitatea totală
şi valoarea acesteia este : a) X=7, Y=2, UT=105; b) X=3, Y=3, UT=91; c) X=3, Y=4, UT=108; d)X=3,
Y=3, UT=81; e) X=5, Y=2, UT=150.

9.Un consumator cu un venit disponibil total de 20 u.m. isi construieste un program de consum format
din doua bunuri x si y. UT=2x+y2-xy iar preturile celor doua bunuri sunt PX=2 PY=1. Programul de
consum care va oferi satisfacţia maximă este : a) x=3, y=14; b) x=2, y=9 ; c) x=1, y=18 ; d) x=2, y=16 ; e)
nicio varianta corecta

10. Afirmaţia: „În orice economie de piaţă se întâlnesc şi trăsăturile economiei de schimb” este : a)
adevărată; b) falsă; c) adevărată dacă bunurile comerciale sunt integral marfare; d) adevărată dacă
sistemul economic este de tip mixt; e) falsă dacă prevalează caracteristicile sistemului nordic.