MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ORGANIZAȚIONALE

SUBIECTE PENTRU PREZENTĂRI

Comunicarea, formă de interacţiune umană .

 Fundamentele consilierii din abordările cognitiv-comportamentale (abordarea rațional-emotivă, consilierea
comportamentală, perspectiva tranzacțională).
 Interpretarea comportamentului nonverbal din perspectiva proxemicii, hapticii, kinezicii.
 Determinarea rolului paralimbajului și a metacomunicării în comunicarea managerială.
Mijloacele comunicării organizaţionale.
 Bilanţul relaţiilor cu presa: animarea relaţiilor cu presa şi analiza revenirilor de presă. Calitatea comunicării
interne. Îmbogăţirea fişierului de presă. Cartea de presă. Problema rentabilităţii unei operaţii de relaţie cu presa
legitimată prin abordarea cantitativă şi calitativă a revenirilor de presă.
 Ambasadorii informaţiilor.
 Ataşatul de presă Calităţile ataşatului de presă.
 „Subfurnitura” relaţiilor cu presa. Avantaje şi dezavantaje.
 Agenţiei de comunicare. Avantaje Şi dezavantaje. Ataşatul de presă independent.
 Trei instrumente principale de lucru cu media: comunicatul de presă, dosarul de presă şi conferinţa de presă.
 Audiovizualul organizaţiei - vector de comunicare.
 Regulile de aur ale audiovizualului. Obstacole de evitat.
 Analiza „Triunghiului de aur” al relaţiilor cu presa.
 Schițarea structurii generale a relaţiilor cu presa.
Comunicarea managerială - componentă importantă a comunicării organizaţionale.
 Importanţa comunicării manageriale.
 Responsabilităţile managerului în comunicarea cu echipa de lucru, cu exteriorul.
 Comunicarea managerială eficientă – indicator major al performanţei financiare.
 Programul de comunicare managerială: tabloul de bord, broşura, ziarul, site-ul şi reuniunile.
 Elementele de bază ale comunicării manageriale: factorilor defavorizanţi, propriul stil de comunicare, alegerea
mijloacelor de comunicare, aspectele legate de diversitate şi multiculturalitate.
 Rolurile interpretate de manageri în procesul comunicării (interpersonale, informaţionale şi decizionale).
 Modelul comunicării manageriale.
 Comunicarea verticală descendentă și verticală ascendentă.
 Reţelele de comunicare.
 Determinarea locului comunicării manageriale în sistemul une organizaţii.
 Analiza potențialului de lider (pe baza unui chestionar).
 Raportarea celor 20 de trebuințe psihogene (după Teoria motivațională a lui Henry Murray) la comportamentul
subalternului și superiorului.
 Formele motivației și funcțiile motivației în comunicarea organizațională.
 Cele 12 Legi ale conduitei din perspectiva psihologiei funcționale formulate de Ed. Claparede.
Organizarea şi moderarea reuniunilor.
 Echilibrul recompenselor - tranzacţionare a înţelegerilor reciproce.
 Etica managerială – echilibru în comunicare.
 Valorizarea grupului prin „brainstorming”. Reuniunile în procesul de management.
 Difuzarea informaţiei.
 Procesul comunicării în grup.
 Factorii defavorizanţi ai gândirii creative.
 Stimularea gândirii creative.
 Cum poate conștientiza managerul grupului că orice grup, pentru a fi eficace şi eficient, are nevoie să prevină sau
să gestioneze cu maximă atenţie simptomele gândirii de grup prin îmbunătăţirea comunicări interpersonale?
Numiți soluţii pentru combaterea simptomelor gândirii de grup.
 Identificarea factorilor de care depinde succesul reuniunilor de tip brainstorming.
 Comportamentul angajaților în cadrul ședinței. Caracteristici, feedback.
Strategii de comunicare.
 Armonizarea şi asigurarea coerenţei obiectivelor strategice prin gândirea strategică.
 Obiectivele comunicării globale: strategia de comunicare instituţională, strategia de comunicare internă, strategia
de comunicare comercială.
 Etapele demersului strategic în comunicare.
 Strategia de comunicare organizaţională.
 Strategia de comunicare internă.
 Specificul relaţiei strategie-mijloace de comunicare.
Conflictul și stresul organizațional
 Conflictul din perspectivă sociologică, psihosocială și psihoindividuală.
 Beneficiile conflictului.
 MANAGEMENTUL COMUNICĂRII ORGANIZAȚIONALE
SUBIECTE PENTRU PREZENTĂRI

 Sursele conflictelor.
 Relaţia dintre comunicare şi conflict.
 Strategii de soluţionare a conflictelor:
 Strategia de evitare sau de retragere;
 Strategia de adaptare;
 Strategia de forţare;
 Strategia de compromis;
 Strategia „câştig-câştig”.
 Strategia de negociere managerială: climatul cultural; stilul personal; scopul negociatorului; timpul; mediul;
mesajul; canalul.
 Evaluarea nivelului de stres.
 Strategii de reducere a reacțiilor la stres.
 Rolul unui consilier în eficientizarea comunicării.
 Practicile cu efect negativ în comunicare și deci caracter defensiv. Numiți indicatorii unui comportament defensiv
al consilierului.
 Tehnici de consiliere la care poate să recurgă managerul cu rol de consilier.
 Tipuri fundamentale de conflict din punctul de vedere al metapsihologiei psihanalitice:
 Erorile de argumentație – semn al distorsiunilor cognitive și blocajului comunicării.
 Rolul organizației și rolul individului în aplicarea strategiilor antistres.
Aspecte interculturale ale comunicării manageriale.
 Comportament de muncă diferit.
 Ignoranţa culturală.
 Diversitatea culturală.
 Sinergia culturală.
 „Procesul sinergic de generare şi dezvoltare a soluţiilor sinergice culturale prin: descrierea situaţiei; interpretarea
culturală; creativitatea culturală.
 Abordarea dimensiunilor culturale ale lui Geert Hofstede, Fons Trompenaars şi Edward Hall.
 Avantajele și dezavantajele diversității culturale în procesul comunicării..
 Profilul comunicatorului intercultural cu cele mai pertinente calități necesare unei comunicări interculturale
inteligente.