CONTESTAŢIA

- introdusă prin art. III pct. 5 din O.U.G. nr. 3/2014

- Contestaţia – ca şi instituţie a fost introdusă prin O.U.G. nr. 3/2014.

- În nota de fundamentare a O.U.G. nr. 3/2014 – se precizează faptul potrivit căruia – contestaţia
– reprezintă calea de atac uzitată în
- materii urgente
şi pentru hotărâri care restrâng drepturile şi libertăţile fundamentale ale participanţilor la
procesul penal.

Definiţie
Contestaţia – reprezintă calea de atac – alături de apel – ordinară – chiar dacă nu se menţionează
de către legiuitor – expresis verbis – exercitată împotriva hotărârilor pronunţate în prima
instanţă, care NU vizează însă fondul cauzei, ci măsurile procesuale restrictive de drepturi şi
libertăţi pe care instanţa le-a luat pe parcursul procesului penal.

- Dispoziţiile prevăzute prin art. 4251 introdus prin O.U.G. nr. 3/2014 prevăd
procedura în cazul folosirii contestaţiei, precum şi
soluţiile pe care instanţa le poate pronunţa.
Astfel, art. 4251 alin. (1) prevede prin dispoziţiile sale regula potrivit cu care „calea de atac a
contestaţiei se poate exercita NUMAI atunci când legea o prevede expres, prevederile
prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel”.

● Titulari şi termenul de introducere

- Referitor la titularii contestaţiei, dispoziţiile art. 4251 alin. (2) prevăd că pot face contestaţie:
- procurorul
şi
- subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă (inculpat, partea civilă, responsabilă
civilmente, persoana vătămată şi suspectul);
- persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin hotărârea atacată.

Termenul pentru introducerea contestaţiei:

- 3 zile – termen general şi curge diferit:
- pentru procuror – termenul de 3 zile curge de la pronunţare;
- pentru celelalte persoane ale căror interese au fost vătămate şi pentru subiecţii procesuali –
termenul de 3 zile curge de la comunicare.
În teza finală a alin. (2) al art. 425 1, se prevede că dispoziţiile referitoare la „repunerea în
termen” – reglementate de art. 411 alin. (1) au aplicabilitate în mod corespunzător – aşadar,
contestaţia declarată după expirarea termenului prevăzut de lege este considerată ca fiind făcută
în termen dacă
- organul judiciar competent
- instanţa ierarhic superioară
- judecătorul de drepturi şi libertăţi ierarhic
- judecătorul de cameră preliminară
constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar contestaţia a
fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

→ De la termenul general de 3 zile de introducere a contestaţiei, există dispoziţii derogatorii,

care au aplicabilitaate DOAR pentru instituţiile prevăzute expres de lege.
În acest sens sunt:
- ex.: - Dispoziţiile art. 204 alin. (1) NCPP, potrivit cărora „împotriva încheierilor prin care
judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurilor preventive, pot face contestaţie,
inculpatul şi procurorul în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la
comunicare”.
- ex.: - dispoziţia art. 246 alin. (7) – prevede că „împotriva încheierii prin care judecătorul de
drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra propunerii motivate
a procurorului, de luare faţă de inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical,
inculpatul sau suspectul poate face contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare”.
- ex.: - acelaşi termen de 5 zile pentru depunerea contestaţiei, este prevăzut şi în cazul în care în
cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, procurorul, dacă apreciază că
sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau
judecătorului de cameră preliminară, o propunere motivată de luare faţă de suspect sau inculpat a
măsurii internării medicale provizorii [art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 248 alin. (8) NCPP].
Termenul de 5 zile de atacare cu contestaţie a încheierii judecătorului curge de la pronunţare.
- ex.: există şi termene mai scurte pentru contestaţie
- împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a instanţei prin care s-a dispus
luarea măsurii internării nevoluntare se poate face contestaţie de către suspect, inculpat sau
procuror în termen de 24 de ore de la pronunţare [art. 184 alin. (14) şi art. 21 NCPP].
Un termen special care coincide cu termenul general prevăzut de art. 341 alin. (9) – caz în care,
împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară admite plângerea împotriva
soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, termenul pentru contestaţia făcută de
procuror sau inculpat împotriva modului de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea
administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale este de 3 zile şi curge de la comunicarea
încheierii.
- Derogarea în acest caz apare pentru momentul de la care curge termenul – de la comunicare –
pentru procuror (spre deosebire de art. 4251 alin. (2) – termenul de 3 zile curge de la pronunţare
pentru procuror şi de la comunicare pentru celelalte persoane).
- ex.: - Un alt termen derogatoriu care în cazul contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de
drepturi şi libertăţi prin care se dispune asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate în cursul
urmăririi penale.
În acest caz, contestaţia se poate face în termen de 10 zile, de către părţi, custode, procuror,
precum şi de către orice altă persoană interesată.
Termenul de 10 zile curge:
- de la comunicare pentru procuror, părţi sau custode
- de la data când au luat la cunoştinţă de încheiere în cazul altor persoane interesate [art. 252 2
alin. (4) şi alin. (5)].
- ex.: Contestaţia împotriva modului de aducere la îndeplinire a încheierii prin care s-a dispus
valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul urmăririi penale [art. 2522 alin. (3)] sau a
hotărârii judecătoreşti de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzută de art. 252 2 alin.
(7) sau art. 2523 alin. (3). În cursul judecăţii, poate fi formulată de către suspect sau inculpat,
partea responsabilă civilmente, custodele, orice altă persoană interesată sau procuror, în cursul
procesului penal, la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, în termen de 15
zile de la îndeplinirea actului contestat [art. 2524 alin. (2)].
- ex.: - Contestaţia împotriva sentinţei prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare se poate
formula în termen de 10 zile de la comunicare.

→ Aceste termene derogatorii au aplicabilitate NUMAI pentru instituţiile pe care legea le

prevede în mod expres, cu prioritate faţă de dispoziţiile generale referitoare la termen.

- În cazul în care contestaţia nu este depusă în termenul prevăzut de lege, asistăm la decăderea
din termen a titularilor căii de atac.
- Art. 4251 alin. (3) prevede prin dispoziţiile sale organele judiciare la care contestaţia trebuie
depusă şi anume:
- judecătorul de drepturi şi libertăţi
- judecătorul de cameră preliminară
- instanţa de judecată
- Contestaţia trebuie motivată până la termenul stabilit pentru soluţionare.
- Şi în cazul contestaţiei sunt incidente dispoziţiile ce reglementează instituţia retragerii apelului
(art. 415 NCPP). În acest sens, contestaţia poate fi retrasă până la închiderea dezbaterilor.
În cazul în care contestaţia a fost formulată de către procuror, aceasta poate fi retrasă de
procurorul ierarhic superior.

[Art. 4251 alin. (4)]

- Referitor la efectele pe care le produce formularea contestaţiei, dispoziţiile referitoare la efectul
suspensiv al apelului (art. 416 NCPP) şi cele referitoare la efectul neagravării situaţiei în propria
cale de atac (art. 418 NCPP) sunt incidente.
Conchidem, deci, că prin declararea contestaţiei se produc cele două efecte:
- suspensiv (art. 416)
- non reformatio in pejus (art. 418)

- Efectul suspensiv al contestaţiei nu operează pentru toate situaţiile în care contestaţia poate fi
formulată, existând precizări în acest sens.
Astfel – nu operează efectul suspensiv al contestaţiei în cazul măsurilor preventive
- ex.: - Nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a
dispus luarea sau prelungirea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept
a acesteia, în cursul urmăririi penale [art. 204 alin. (3) NCPP].
- ex.: - De asemenea, nu este suspensivă de executare, contestaţia formulată împotriva încheierii
prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat
încetarea de drept a acesteia în procedura camerei preliminare [art. 205 alin. (3) NCPP].
- ex.: - Nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a
dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept
a acesteia în cursul judecăţii [art. 206 alin. (4)].
- ex.: - De asemenea, contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus măsura
obligării provizorii la tratament medical, nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă
[art. 246 alin. (7) teza a II-a].
- ex.: - De asemenea nu este suspensivă de executare, contestaţia formulată împotriva măsurii
asigurătorii luate de procuror sau împotriva modului de aducere la îndeplinire a acesteia sau
împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de judecătorul de cameră
preliminară sau de către instanţa de judecată [art. 250 alin. (2) şi alin. (7) NCPP].
- ex.: - Nici contestaţia formulată împotriva încheierii dată în prima instanţă prin care s-a dispus
suspendarea judecăţii nu suspendă executarea [art. 367 alin. (5)].
- ex.: - Nu suspendă executarea nici contestaţia împotriva încheierii prin care se dispune
suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă [art. 368 alin. (4) NCPP].
- Teza a II-a alin. (4) art. 4251 menţionează că, în cadrul limitelor celor două efecte reglementate
de art. 416 şi 418 NCPP – suspensiv şi non reformatio in pejus, la soluţionarea contestaţiei
împotriva încheierii privind o măsură preventivă se poate dispune o măsură mai puţin gravă
decât cea solicitată
sau decât cea dispusă prin încheierea contestată.
ori
- pot fi modificate obligaţiile din conţinutul măsurii contestate

● Soluţionarea contestaţiei

→ Contestaţia se soluţionează de către

- Judecătorul de drepturi şi libertăţi
respectiv de
- Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară celei sesizate
sau, după caz,
- instanţa superioară celei sesizate
respectiv de
- completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

- în şedinţă publică;
- cu participarea obligatorie a procurorului;
- cu citarea contestatorului;
- cu citarea subiecţilor procesuali la care hotărârea atacată se referă;
- cu asigurarea asistenţei juridice obligatorii a suspectului sau a inculpatului (art. 90 NCPP) sau
desemnarea unui avocat din oficiu dacă suspectul sau inculpatul nu şi-a ales un avocat şi se
situează într-unul din cazurile de asistenţă juridică obligatorie (art. 90 şi 91 NCPP).

- Art. 4251 alin. (7) prevede că hotărârea prin care completul competent, legal compus,
soluţionează contestaţia, este DECIZIA care nu poate fi atacată cu nicio cale de atac.

● Organul judiciar competent poate, în urma soluţionării contestaţiei, să pronunţe una dintre
următoarele soluţii [art. 4251 alin. (7)].

1. – respinge contestaţia:
a) când contestaţia este tardivă;
b) când contestaţia este inadmisibilă;
c) când contestaţia este nefondată.
Respingând contestaţia, instanţa care o soluţionează menţine hotărârea atacată, când aceasta este
legală şi temeinică.
2. – admite contestaţia şi
- desfiinţează hotărârea atacată, soluţionează cauza şi pronunţă o nouă hotărâre;
- desfiinţează hotărârea atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sau
completului care a pronunţat-o DOAR în situaţia în care nu au fost respectate dispoziţiile privind
citarea.

→ Contestaţia se „soluţionează” – în accepţiunea legiuitorului şi nu se „judecă”.

→ De la dispoziţia prevăzută în art. 4251 alin. (7) referitor la hotărârea prin care se soluţionează
contestaţia, există excepţia, prevăzută în art. 203 alin. (5) potrivit căreia „în cursul urmăririi
penale şi al procedurii de cameră preliminară, contestaţiile privitoare la măsurile preventive se
soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere motivată definitivă şi care se pronunţă în
camera de consiliu”.

→ Considerăm că se poate formula contestaţie – ca şi cale de atac în următoarele instituţii:

Pentru măsurile preventive

1. ● Se poate folosi calea de atac a contestaţiei împotriva încheierilor prin care se dispune de
către judecătorul de drepturi şi libertăţi asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale
[art. 204 alin. (1)]
- Titulari – inculpat
- procuror

- Termen – 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare

- Instanţa competentă – Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară, în 48
de ore de la înregistrare.

2. ● Contestaţia împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în

procedura camerei preliminare, de către judecătorul de cameră preliminară [art. 205 alin. (1)]
- Titulari – inculpat
- procuror

- Termen – 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare.

- Instanţa competentă – Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, în

termen de 48 de ore de la înregistrare.

3. ● Contestaţia împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra
măsurilor preventive (în cursul judecăţii) (art. 206)
- Titulari – inculpat
- procuror

- Termen – 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare.

- Instanţa compententă să soluţioneze – instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la

înregistrare.

Pentru aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă cu caracter medical.

4. ● Contestaţia împotriva încheierii, prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul
de cameră preliminară se pronunţă faţă de propunerea înaintată de procuror, în legătură cu luarea
faţă de inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical (art. 246 NCPP).
- Titulari – suspect/inculpat
- Termen – 5 zile de la pronunţare.

- Instanţa competentă – instanţa ierarhic superioară.

5. ● Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul
de cameră preliminară sau instanţa se pronunţă în legătură cu propunerea de luare faţă de suspect
sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii (art. 248 NCPP).
- Titulari – suspect/inculpat, procuror

- Termen – 5 zile

- Instanţă – instanţa ierarhic superioară

6. ● Contestaţia împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a instanţei prin care
s-a soluţionat propunerea de luare a măsurii internării nevoluntare (art. 184)
- Titulari
- suspect
- inculpat
- procuror

- Termen – 24 de ore de la pronunţare

- Instanţa competentă – Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară

- Instanţa ierarhic superioară celei ce a luat măsura internării nevoluntare

7. ● Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a admis

plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată (clasare sau renunţare la
urmărirea penală) a desfiinţat soluţia atacată şi a dispus începerea judecăţii cu privire la faptele şi
persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când
probele legal administrate sunt suficiente [art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c)].
- În acest caz, procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a
excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale [art. 341 alin.
(9)].

8. ● Contestaţie împotriva încheierii, prin care judecătorul de cameră preliminară a hotărât cu

privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor [art. 347 alin. (1) teza I].

9. ● Contestaţie împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus

restituirea cauzei la parchet [art. 347 alin. (1) teza a II-a] [art. 346 alin. (3)].

10. ● Contestaţie împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune
începerea judecăţii în acele cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a
exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat cu nulitate (art. 280 – 282 NCPP)
actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii [art. 347 alin. (1) teza a II-a – coroborat cu
art. 346 alin. (4)].

11. ● Contestaţie împotriva încheierii dată în primă instanţă prin care s-a dispus suspendarea
cauzei [art. 367 alin. (4) NCPP].

12. ● Contestaţie împotriva încheierii instanţei prin care se dispune suspendarea judecăţii în caz
de extrădare activă (până la data la care statul solicitat va comunica hotărârea sa asupra cererii de
extrădare) [art. 368 alin. (1) NCPP].
13. ● Contestaţie împotriva încheierii prin care instanţa de fond a dispus suspendarea hotărârii
supuse revizuirii [art. 460 alin. (2) NCPP].

14. ● Contestaţie împotriva sentinţei prin care instanţa competentă (prevăzută la art. 529) rezolvă
cererea de reabilitare (art. 535 NCPP).

15. ● Contestaţie împotriva încheierii pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau

judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată (art. 493) – în legătură cu dispunerea
uneia sau a mai multor măsuri preventive faţă de persoana juridică (art. 493 NCPP).

16. ● Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunţă
asupra cererii de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris
(în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală şi sesizarea
judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale
sau a desfiinţării unui înscris) [art. 5491 alin. (4)].

17. ● Contestaţie împotriva hotărârii judecătoriei prin care instanţa se pronunţă asupra acordării
liberării condiţionate [art. 587 alin. (3)].

→ În acest caz, contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare.

18. ● Contestaţie împotriva hotărârii prin care instanţa de executare se pronunţă asupra cererii de
amânare a executării pedepsei [art. 589 alin. (7) NCPP].
- instanţa ierarhic superioară
- în 3 zile de la comunicare.

19. ● Contestaţie împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia executării (art.
597 NCPP).