FORME DE

DISPERSIE A
RISCURILOR
ABORDĂRI TEORETICE

Abordări privind serviciile

de asigurare
Delimitări conceptuale • Aspecte juridice
• Aspecte economice

Alte forme de dispersie a

riscurilor
• Reasigurarea
• Coasigurarea
• Autoasigurarea

•Asigurare
•Reasigurare
CUVINTE •Coasigurare
CHEIE •Autoasigurare
•Mutualitate
•Comunitate de risc

1|Page
 Delimitări conceptuale

ASIGURAREA
• sistem de relații economice
• formă de dispersie a riscului şi o formă de
protecție bazată pe un contract
• operațiune fi nanciară

Clasificarea tradiţională

Legislația în •asigurări de viaţă

vigoare (caracter neindemnitar)
(majoritatea țărilor •asigurări non-viață/generale
lumii) (caracter indemnitar)

Modul de
• asigurare prin efectul legii
realizare a
(obligatorie)
raporturilor
• asigurare contractuală
juridice de
(facultativă)
asigurare

2|Page
 Asigurarea obligatorie
Este o asigurare totală.
(în ea sunt cuprinse toate bunurile de acelaşi fel,
precum şi toate persoanele care întrunesc
condiţiile prevăzute de lege)
Asigurarea facultativă
Nu este o asigurare totală.
(cuprinde, de regulă, numai o parte din
bunurile de acelaşi fel existente în proprietatea
persoanelor fizice şi juridice la un moment dat)

Este o asigurare normată. Nu este o asigurare normată.

(suma asigurată este stabilită prin lege sau sub
forma unor norme de asigurare pe unităţi de
bunuri separate)
(suma asigurată este stabilită în funcţie de
propunerea asiguratului şi având ca limită
maximă valoarea reală a bunului în momentul
încheierii asigurării, iar la asigurările de
persoane anumite sume stabilite prin
regulamentele de asigurare.)

Este o asigurare fără termen. Este o asigurare cu termen.

(acţionează atât timp cât există bunul asigurat; (este valabilă numai o anumită perioadă de
răspunderea asigurătorului ia naştere în mod timp, riguros stabilită în contractul de
automat din momentul în care asigurătorul a asigurare; răspunderea asigurătorului
intrat în posesia bunului respectiv) acţionează numai în cadrul acestui interval)

• asigurări de bunuri
Domeniul • asigurări de persoane
asigurării • asigurări de răspundere civilă
• asigurări de interes fi nanciar

•asigurări pentru riscuri legate

de calamitați
Natura riscului •asigurări pentru riscuri cu
asigurat caracter social-politic
•asigurări pentru riscuri ce
provin din natura mărfurilor

3|Page
 Teritoriul
pentru care •asigurări interne
sunt acoperite •asigurări externe
riscurile

Subiectele
•asigurărilor directe
raporturilor
•asigurări indirecte
de
(reasigurări)
asigurare

Locul unde •asigurări terestre

se produc
•asigurări maritime
evenimentele
asigurate •asigurări aeriene

4|Page
 •asigurarea averii (pentru
incendiu, furt etc.)
Interesul •asigurarea împotriva
pecuniar falimentului în afaceri
•asigurarea responsabilităţii
(răspunderii)

• asigurări individuale (ex.

asigurarea unei case împotriva
incendiului);
Volumul de • asigurări colective (ex. asigurarea
obiecte bunurilor dintr-o casă împotriva
asigurate incendiului);
• asigurări complete (privesc bunuri
transportate sau depozitate într-o
anumită perioadă de timp)

Clasificări moderne

Modul de administrare

•asigurări de repartiţie (asigurările

de bunuri şi răspundere civilă)
•asigurări de capitalizare (asigurări
de viață)

5|Page
 Obiectul lor şi după criteriile tehnice

•asigurări de daune
•asigurări cu implicaţii fi nanciare

Clasificări internaționale

Financial Stability Forum

•asigurări de viață
•asigurări non-viață
•reasigurări

Organizația Mondială a Comerțului

(Services Sectoral Classification List)

•asigurări de viață, accidente și sănătate;

•asigurări non-viață;
•reasigurări și retrocesiuni;
•servicii auxiliare asigurărilor (inclusiv servicii de
brokeraj și reprezentare)

6|Page
 United Nations Central Product
Classifi cation (CPC)
•Clasa 713: Servicii de asigurări și pensii (exclusiv servicii de
reasigurări), cu excepția serviciilor de securitate socială obligatorii.
Această clasă acoperă servicii de asigurări de viață și pensii, servicii de
asigurări de accidente și sănătate, servicii de asigurări non-viață.
•Clasa 714: Servicii de reasigurări, respectiv: reasigurări de viață,
reasigurări de accidente și sănătate, alte servicii de reasigurări non-
viață.
•Clasa 716: Servicii auxiliare asigurărilor și pensiilor, cu referire la:
servicii de brokeraj și reprezentare; servicii de evaluare; servicii de
actuariat; alte servicii auxiliare asigurărilor și pensiilor.

Abordări privind serviciile de asigurare

Aspecte juridice

Aspecte economice

Aspecte juridice

Contractul
(„legea părților”)

Asiguratul se obligă să plă tească o primă asigură torului, iar

acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să
plă tească asiguratului sau beneficiarului despă gubirea sau
suma asigurată , în limitele și termenele convenite.

7|Page
Contract consensual

• se încheie valabil prin simplul consimţă mâ nt al pă rţilor

Contract sinalagmatic

• pă rţile contractuale îşi asumă obligaţii reciproce şi interdependente

Contract aleatoriu

la încheierea lui pă rţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a

avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract

Contract cu titlu oneros

• fiecare parte urmă reşte să obţină un folos, o contraprestaţie în

schimbul obligaţiei pe care și-o asumă

Contract succesiv

• se eşalonează în timp

Contract de adeziune

• deşi este redactat şi imprimat de asigură tor, la el a

aderat și asiguratul

Contract de bună credinţă

• presupune ca executarea lui să se facă cu bună

credinţă de că tre pă rţi

8|Page
 Asigurarea Asigurarea
ex contractu ex lege

• principiul facultativității • principiul obligativității

• se încheie din proprie inițiativă
de că tre persoane fizice sau
juridice interesate, împotriva
acelor fenomene care le
amenință bunurile, viața sau
integritatea corporală
• persoane fizice și juridice,
dețină toare de bunuri care fac
obiectul asigură rii obligatorii,
sunt obligate să le asigure
împotriva riscurilor prevă zute de
lege

Aspecte economice

ASIGURARE

Fondul se constituie în vederea acoperirii unor pagube

de provocate de fenomene viitoare şi nesigure
asigurare
se formează în mod descentralizat pe seama
primelor de asigurare

se utilizează în mod centralizat

• Persoanele fizice sau juridice, amenințate de

aceleași pericole, acționează pentru apă rarea
Comunitatea intereselor lor comune.
de risc

• La constituirea fondului de asigurare participă

toți asigurații, dar acesta se repartizează numai
acelor asigurați care au suferit prejudicii de pe
Mutualitatea urma producerii riscului asigurat

9|Page
 Relații economice stabilite între participanții la asigurare

Primă de asigurare

ASIGURĂTOR
ASIGURAT

Despăgubire/sumă asigurată
Asigurările sociale

Se referă la persoane, Sunt realizate de

avâ nd menirea firme prin societă ți
Asigurările comerciale

creă rii unor rezerve specializate şi pe

bă nești centralizate principii economice.
afectate protecției,
sub diferite forme, a
membrilor societă ţii.

Funcțiile asigurărilor
• principala funcție a asigură rilor
Funcția de compensare a • prezintă interes atâ t pentru asigurat, câ t și pentru
pagubelor economia unei ță ri

• procesul de formare a fondului de asigurare, la

dispoziția organizației de asigurare
Funcția de repartiție • procesul de dirijare a fondului de asigurare că tre
destinațiile sale legale

• funcție complementară a asigură rilor

• urmă rește modul în care se încasează primele de
Funcția de control asigurare și alte venituri ale organizației de
asigurare, cum se efectuează plă țile cu titlu de
indemnizație de asigurare

10 | P a g e
 • prin finanțarea unor activită ți de prevenire a
calamităților și accidentelor
Funcția de prevenire a • formularea unor asemenea condiții de asigurare
producerii pagubelor care să -i constrâ ngă pe asigurători să promoveze
acțiuni de prevenire

• asigurarea este apreciată ca fiind una din

Funcția financiară pâ rghiile sistemului financiar

• acolo unde legislațiile naționale permit

Funcția de promovare vâ nzarea de asigură ri unor clienți din alte
comerțului invizibil ță ri sau cumpă rarea de la asigură tori
stră ini

Alte forme de dispersie a riscurilor

REASIGURAREA COASIGURAREA AUTOASIGURAREA

• „asigurarea • modalitate de • crearea de către o

asigură rii” transfer al riscului persoană fizică sau
de la un asigurat juridică a unui
că tre mai mulţi fond, a unor
asigură tori, pentru rezerve proprii
pă rţi din valoarea având ca destinație
bunului asigurat numai acoperirea
pagubelor create
din orice motiv

Reasigurarea

Deține o poziție deosebit de semnificativă în

comerțul internațional și cu câ t volumul și
valoarea bunurilor comercializate sunt mai mari,
cu atâ t rolul ei este mai important.

A apă rut dintr-o necesitate obiectivă, și anume, din

existența unor riscuri foarte mari (maritime,
aviatice, incendiu, de viață , de accidente etc.) care pot
genera daune extrem de mari pe care societă țile de
asigură ri, neavâ nd capacitate financiară suficientă ,
pot fi incapabile să le suporte numai pe contul lor,
ducâ nd, practic, la falimentul acestora.

11 | P a g e
 Reasigurarea oferă capacitatea necesară
asigurătorului direct (original, iniţial) pentru
acoperirea riscurilor pe care, altfel, nu le poate
suporta singur.

Asigură torul care acceptă preluarea unui risc (a unor

riscuri) mare, peste capacitatea sa, poate apela la una
sau mai multe companii de reasigură ri pentru a ceda
în reasigurare o parte din risc (uneori întregul risc).

Reasigurarea are ca efect "pulverizarea" riscului.

Definiția clasică a reasigură rii,

conform dreptului englez (1807)

Reasigurarea reprezintă o nouă asigurare, efectuată

printr-o nouă poliță, pentru același risc inițial
asigurat, în scopul despăgubirii asigurătorilor pentru
asigurările lor anterior încheiate; ambele polițe există
în același timp.

Reasigurarea
este
"asigurarea
asigurării“.

Reasigurarea reprezintă un acord încheiat între două pă rți numite

companie cedentă (reasigurat, asigură tor direct) și reasigurător,
prin care prima consimte să cedeze, iar cea de-a doua acceptă să
preia o anumită parte a riscului (uneori întregul risc), conform
condițiilor stabilite în acord, în schimbul plă ții de că tre compania
cedentă reasiguratorului a unei anumite sume denumită primă de
reasigurare, ce reprezintă o cotă din prima originală de asigurare,
urmâ nd ca în cazul producerii evenimentului asigurat reasiguratorul
să contribuie la acoperirea pierderii.

12 | P a g e
ASIGURAT
ASIGURĂTOR
(Reasigurat)
Reasigurare vs Asigurare
Un asigurător (companie de asigurări)
poate încheia un contract de asigurare
cu o persoană fizică sau persoană
juridică (în calitate de asigurat), în
timp ce la un contract de reasigurare
nu pot fi decâ t două companii
specializate de asigurări sau o
companie de reasigură ri (ca
reasigurator) şi o companie de
asigurări (ca reasigurat), deci acest
contract se încheie numai între
persoane juridice.
Obiectul unei asigurări poate fi o
proprietate, o persoană sau un profit,
expuse pierderilor sau avariilor pe care
Ie poate suporta asiguratul în afara
activității întreprinse de el însuși sau de
agenții sau funcționarii săi, în timp ce
reasiguratorul este indirect interesat în
pierderile suportate de asiguratul
original, el compensând parțial sumele
plătite de reasiguratul său.
REASIGURĂTOR
Contractul de reasigurare se încheie între
două societăți de asigurare/reasigurare şi
niciodată nu implică asiguratul în relația lor.
Un contract de asigurare este legat, în mod
direct, de risc şi de urmă rile, chiar şi cele mai
mici, ale producerii acestuia, în timp ce
reasiguratorul devine implicat în acoperirea
daunelor numai atunci câ nd el are obligația
de plată rezultată din contract.
Nu toate contractele de asigurare sunt supuse
principiului indemnizării (compensă rii,
despă gubirii) - cu excepția polițelor de viață,
accidente și boală - în timp ce toate contractele
de reasigurare, inclusiv cele pentru reasigură ri
de viață, sunt contracte de despă gubire
(indemnity), fiind limitate la plățile făcute de
reasigurat conform asigură rilor la care a
subscris.
13 | P a g e
 Contractul de asigurare îmbracă
forma unei poliţe de asigurare, în
timp ce contractul de reasigurare
îmbracă forme diferite în funcție de
tipul reasigurării, rareori apărâ nd În timp ce aproape toate asigurările
în forma unei poliţe de reasigurare directe (cu excepția celor maritime și de
(doar uneori, la reasigurarea aviație) sunt, în principal, interne,
facultativă, în special de incendiu). reasigurarea este prin natura sa o
activitate internațională .

Coasigurarea
Este o modalitate de transfer al riscului de la un asigurat către mai
mulți asigurători, pentru părți din valoarea bunului asigurat.

Nu se referă și nu înseamnă în nici un fel „supra-asigurare,” adică

asigurarea la o valoare peste valoarea reală a obiectului asigurat.

Prin coasigurare, asiguratul cedează cote părți din riscul asigurat

mai multor asigurători până la 100% din valoarea riscului.

In cazul în care se produc daunele, asiguratul va colecta contravaloarea

despăgubirilor de la asigurătorii săi, în mod proporțional cu nivelul
primelor plătite.

Coasigurarea

Este o modalitate de dispersie a riscurilor care

se practică pe anumite piețe.

Este caracteristică, în mod deosebit, acoperirii

riscurilor mari sau foarte mari.

14 | P a g e
 COASIGURAREA

Dispersia unui risc asigurabil pentru

situația în care daunele pot ajunge atât
de mari încât nu este prudent pentru o
companie să subscrie întregul risc.

În mod obișnuit, subscriitorul este

răspunzător până la o anumită limită, iar
coasigurătorul răspunde peste acea
limită (este mult folosită pentru
asigurările de incendiu și inundații).

Coasigurarea reprezintă o formă de protecție avâ nd aceeași esență

economică pe care o are și asigurarea.

Ea se practică , îndeosebi, în situațiile în care valoarea bunului

(bunurilor) asigurat este foarte mare, implicâ nd, evident, o răspundere
mare a asigurătorului.

În acest mod, riscul inițial este preluat în condiții similare de preț

(prima de asigurare) de că tre mai mulți asigură tori pâ nă la concurența
valorii bunului ce se asigură .

Din punct de vedere al contractului de asigurare, avem de-a face, de

fapt, cu mai multe contracte încheiate de că tre asigurat cu fiecare
dintre asigură tori.

Dacă valoarea asigurată depă șeș te valoarea reală a bunului, atunci se recalculează partea ce
revine fiecă rui asigurător, menţinându-se proporția fiecăruia dintre ei.

În cazul în care se va produce riscul asigurat, fiecare dintre cei implicați vor participa în
aceeași proporție la acoperirea daunelor.

Pentru asigurat este foarte dificil să încheie aceste contracte, în special datorită cantită ții mari
de muncă implicată și, uneori, datorită lipsei de cunoaștere a ofertei de asigurare.

De aceea, în marea majoritate a cazurilor, coasigurarea se realizează prin intermediul

brokerilor care gă sesc cele mai bune combinații pentru clienţii lor.

Este evident că oferta de asigurare (în privința condițiilor de asigurare, a termenilor

contractului etc.) trebuie să fie "uniformă" pentru a se putea încheia contracte de coasigurare.

15 | P a g e
Autoasigurarea
Ea constă în crearea de că tre o persoană
fizică sau juridică a unui fond, a unor
Autoasigurarea este o altă formă rezerve proprii avâ nd ca destinație
de protecție. numai acoperirea pagubelor create
din orice motiv (calamită ți, incendii,
furt ș i altele).

Ea nu este o asigurare deoarece nu se

Această formă de protecție este
numită impropriu autoasigurare ( ar
putea fi denumită mai corect
autoprotecţie).
bazează pe o relație contractuală, nu
există pă rți contractante, asiguratul este în
același timp și asigură tor şi nu respectă
ideea de mutualitate, obligatorie în
asigurare.

În multe cazuri, pierderile mari pot depăși, prin dimensiunea

lor, sumele acumulate în fondul de rezervă creat până în
momentul producerii ei.

Prin crearea acestor rezerve, fondurile respective nu se mai

pot folosi în circuitul de afaceri al firmei, fiind „blocate”
pentru constituirea protecției.

Astfel de companii care decid să practice autoasigurarea sunt

puternice sub aspect financiar și preferă, pentru a reduce
costurile, să nu transfere fonduri la alte companii de asigurare.

Se practică mai ales acolo unde există expunere la pierderi

relativ reduse, dar cu o frecvenţă mai mare.

Autoasigurarea este practicată de firme foarte mari care au

avut de-a lungul vremii un istoric al daunelor foarte bun
(pierderi mici și foarte rare), au adoptat mă suri de
management al riscului adecvate activită ții lor și, evident, au
o capacitate financiară capabilă să le ofere posibilitatea
autoasigură rii.

De aceea, ele vor angaja ș i un personal

specializat în asigură ri, managementul
riscului și investiții pentru a fi posibilă
administrarea eficientă a fondului astfel
creat.

În paralel, se poate apela

la asigurare pentru
anumite riscuri şi în
anumite situații speciale.

16 | P a g e
Avantaje

Nivelul scă zut al „primelor”, dat fiind că vor acoperi numai riscul
efectiv, nu și alte costuri (comisionul brokerului sau al agentului,
cheltuieli de administrare și marja estimată de profit a
asigură torului).

Veniturile din investirea acestor fonduri create din prime aparţin

asiguratului şi pot fi utilizate pentru creşterea propriului fond de
protecţie sau reducerii contribuţiilor viitoare.

Costurile viitoare pentru primele de asigurare nu vor fi afectate de

istoricul daunelor la categoria de riscuri respective pe piaţă care, în
condiţiile creşterii daunalită ţii, pot determina creşterea lor la
nivelul pieţei pentru acea categorie de asigură ri.

Prin natura protecției, prin

autoasigurare se va stimula, în mod
direct, reducerea și controlul riscurilor.

Nu există posibilitatea apariției unor

dispute între asigurat și asigură tor în
legă tură cu daunele produse.

Profiturile rezultate din autoasigurare

vor crește și se vor acumula la fondurile
asiguratului.

Dezavantaje
În cazul unei catastrofe, fondul poate fi folosit integral pentru
acoperirea pierderilor sau poate fi insuficient, nemairă mâ nâ nd resurse
pentru acoperirea daunelor din alte cauze; este posibil chiar ca întreaga
organizație să intre în faliment sau să nu mai poată continua activitatea
datorită imposibilită ții refacerii patrimoniului.

În timp ce organizaţia poate plă ti orice pierdere individuală , efectul

agregat al mai multor pierderi dintr-un an ar putea avea acelaşi efect ca
şi o pierdere de catastrofă , în mod particular în primii ani de la
formarea fondului.

Investiţiile pot să nu ofere o fructificare suficientă ca în cazul unui

portofoliu diversificat al unei societă ţi de asigură ri.

17 | P a g e
În multe situaţii este necesară angajarea unui personal relativ numeros pentru
administrarea autoasigurării, crescâ nd corespunzător costurile.

Nu mai există consultanţa tehnică privind prevenirea riscurilor oferită de

asigură tori, care au experţi cu experienţă şi care nu vor fi folosiţi pentru
autoasigurare.

Statisticile privind daunele organizaţiei vor rezulta dintr-un numă r relativ redus
de situaţii şi, de aceea, este foarte dificilă o previzionare corectă referitoare la
daunele viitoare.

Există posibilitatea unor nemulţumiri din partea acţionarilor care nu mai pot intra
în posesia integrală a dividendelor datorită creşterii fondului de autoasigurare; în
acelaşi timp, câ ştigurile din investiţiile fondului sunt, deseori, substanţial mai mici
în comparaţie cu posibilită ţile obţinerii de venituri prin utilizarea acelor fonduri în
activitatea curentă a companiei respective.

În perioadele dificile din punct de vedere financiar, există tentaţia de a

se face împrumuturi de fonduri de la cel destinat asigură rii la cel pentru
derularea activită ţii, reducâ nd astfel capacitatea de autoprotecţie.

De multe ori, managerii companiei sunt tentaţi să folosească fondul şi

pentru acoperirea pierderilor din alte cauze decâ t cele pentru care a fost
constituit (plă ţi "ex gratia").

Nu se respectă principiul de bază al asigură rii privind dispersia riscului.

Contribuţiile la fond nu sunt întotdeauna deductibile, în timp ce primele

de asigurare plă tite sunt deductibile.

18 | P a g e