ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU”

SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

Particularităţi ale organizaţiei militare inteligentă

emoţional

AUTOR
Slt.
MIRIȚĂ VALENTIN
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

Cuprins:
1. Inteligenţa emoţională. Noţiuni introductive………………….3
2. Particularităţi ale liderului militar inteligent emotional….….4
3. Utilitatea inteligenţei emoţionale în organizaţia militară……6
4. CONCLUZII…………………………………………………….9
5. Bibliografie………………………………………………………9

1. Inteligenţa emoţională. Noţiuni introductive

2
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

De-a lungul timpului termenul de inteligenţă emoţională a stârnit interes datorită

modului în care emoţia are un puternic impact asupra stării omului şi influenţează vizibil
performanţele acestuia. Aşadar, era imperios necesar a se studia această problematică şi mai ales
modul în care starea unei persoane îşi pune amprenta in viaţa de zi cu zi.
Încă din anii 80 specialiştii în domeniu au încercat să evidenţieze utilitatea acesteia în
organizaţii. Odată cu teza de doctorat a lui Wayne Leon Payne din anul 1985, conceptul de
inteligenţă emoţională a început să se bucure de succes.
Dar ce este inteligenţa emoţională? Inteligenţa emoţională este “capacitatea de a ne
autoguverna, pe noi şi relaţiile noastre cu ceilalţi, astfel încât să trăim conform intenţiilor
noastre”1. Aşadar inteligenţa emoţională se referă la faptul că ne putem atinge scopurile dacă
suntem atenţi atât la trăirile noastre cât şi la ceea ce se întâmplă cu persoanele din jurul nostru.
Componentele inteligenţei emoţionale includ:2
-Empatia
-Intuiţia
-Cretivitatea
-Flexibilitatea
-Vigurozitatea
-Managementul stresului
-Capacitatea de a conduce
-Integritatea
-Fericirea si optimismul
-Abilităţi de comunicare intrapersonală şi interpersonale.
Având în vedere aceste componente se poate contura clar un portret al liderului militar
inteligent emoţional. Aceste componente influenţează activitatea subordonaţilor şi implicit
funcţionarea întregii organizaţii militare, având un rol foarte important în conturarea unora dintre
cele mai importante, dacă nu a celor mai importante caracteristici ale liderului militar: viziunea şi
decizia.

2. Particularităţi ale liderului militar inteligent emoţional

1
A. B. Lynn, Avantajul EQ-Un plan magistral de mobilizare a inteligenţei emoţionale, Editura CODECS,
Bucureşti, 2006, pag. 8.
2
D. CHIRCA, A. GHIZDAV-DAVID, Inteligenţa emoţională în organizaţii, Editura Academie Forţelor
Terestre, Sibiu, 2013, pag. 22

3
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

Armatele lumii au dezvoltat diferite seturi de norme după care un lider trebuie să își
desfășoare activitatea. Conform armatei canadiene, sunt cinci norme de bază:3
 etica fondată pe valori fundamentale de loialitate;
 curaj și integritate;
 prestarea unui serviciu responsabil în slujba statului;
 perfecționarea meseriei de soldat;
 exercițiul actului de comandă și autoritatea în mod legitim asupra subordonaților;
 ascultarea și ducerea la îndeplinire a ordinelor legale ale superiorilor;
 obligația de a ține cont și a lua la cunoștință de măsurile luate.
Armata SUA pleacă de la premisa conform căreia un „leadership eficient este cheia spre
succes în luptă”4 și că un lider trebuie să fie axat pe subordonați, să își pregătească subunitatea și
să exerseze până când aceasta acționează ca un tot, făcând subordonatul să înțeleagă un lucru
foarte important: acesta va fi în siguranță, poate avea încredere în ceilalți și are un rol foarte
important în cadrul subunității din care face parte.
Un lider militar trebuie să fie un bun ascultător , trebuie să țină cont de ceea ce se întâmplă
cu subordonații săi, să aibă în vedere atât necesitățile subunității pe care acesta o conduce, cât și
necesitățile individuale ale fiecărui subordonat în parte.
Un alt lucru foarte important care trebuie să îl definească pe liderul militar este spiritul de
echipă. Acesta trebuie să își facă subordonații să conștientizeze că fiecare dintre ei este important
și că succesul misiunii pe care o aceștia o au de îndeplinit depinde doar de modul în care aceștia
acționează împreună.
Însă calitatea pe care trebuie să o aibă acesta și care trebuie să fie cea mai importantă este
dată de faptul că trebuie să conștientizeze că nu poate face totul de unul singur, că decizia pe care
o ia în concordanță cu părerile și ideile celorlalți este cea mai bună. De aceea, acesta trebuie să
fie într-o permanentă interacțiune cu toți subordonații săi, trebuie să fie axat pe obținerea
sprijinului din partea acestora, să se consulte cu aceștia pentru a-i face să conștientizeze că
fiecare dintre ei este important.
Așa cum este de dorit, un lider militar nu trebuie să folosească prenumele „eu”5 ci „noi”.
Spre deosebire de liderul civil, liderul militar trebuie să respecte și să își coordoneze
întreaga activitate pe mai multe particularități, dintre care cele mai importante sunt: ”obiectivul,
misiunea, structura și restricțiile”6.
Obiectivul organizației militare depinde de nivelul de profesionalism al liderului acesteia.
Astfel, se consideră că un bun lider militar trebuie să fie calm, să acționeze cu
profesionalism în fața pericolului sau în situații limită, deoarece deciziile luate de acesta nu au
efecte doar asupra sa, cât și asupra subordonaților săi.
Mediul militar este caracterizat de imprevizibilitate, iar în aceste condiții un lider trebuie sa
fie perfect adaptabil la diferitele situații care pot să apară pe câmpul de luptă.
De asemenea, acesta trebuie să fie curajos, trebuie să facă față, așa cum a fost evidențiat
mai sus, situațiilor neașteptate și să ia deciziile cele mai bune pentru a depăși situațiile limită
impuse de imprevizibilitatea câmpului de luptă.

3
B. Sfârlog, M. Ralea, D. F. Giurcă, Leadership militar-curs, Sibiu, Editura AFT, 2010, p.27
4
ibidem, p.27
5
ibidem, p.30
6
ibidem, p.30
4
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

Așa cum spunea Nicolae Iorga, curajul este ”vederea, peste propria ființă și peste orice
primejdie, a unui scop”7. Așadar, un lider trebuie să aibă curaj și să treacă peste situațiile
tensionate, având în vedere îndeplinirea misiunii încredințate.
Un lider militar bun trebuie să își cunoască subordonații, să le cunoască nivelul de
pregătire profesională, fizică sau intelectuală, trebuie să sporească eficiența subunității pe care o
conduce prin folosirea la maxim a capacităților subordonaților, să îi numească în funcții de
conducere pe cei mai capabili dintre aceștia pentru a sigura continuitatea acțiunii și în cazul în
care acesta și-ar pierde viața. Prin acest lucru liderul influnțează atât formarea unui climat de
lucru caracterizat de profesionalism, deoarece numește în funcții de comandă oameni capabili,
cât și creșterea dorinței de autoperfecționare din partea subordonaților.
Un lider militar trebuie să fie întotdeauna atent la problemele subordonaților pentru
aceasta, el trebuie să cunoască ceea ce îi apasă, ceea ce îi face pe aceștia să se simtă ineficienți și
trebuie să aibă încredere în ei și în capabilitățile acestora mai mult decât au chiar ei insăși în
forțele lor.
Responsabilităţile principale ale unui lider sunt acelea de a induce entuziasm, optimism şi
pasiune pentru proiectele viitoare, precum şi de a cultiva o atmosferă de cooperare şi încredere.
Fiecare din cele patru domenii ale inteligenţei emoţionale conform modelului oferit de
Goleman: autocunoaşterea, stăpânirea de sine, conştiinţa socială şi gestionarea relaţiilor –
contribuie la conducerea rezonantă cu un set esenţial de abilităţi.
Domeniile acestea sunt strâns interconectate, între ele existând o relaţie dinamică. De
exemplu, un lider nu-şi poate stăpâni bine emoţiile dacă nu are cunoştinţă de ele. Iar dacă
emoţiile sale au scăpat de sub control, atunci abilitatea lui de a gestiona relaţiile are şi ea de
suferit. Autocunoaşterea este cea care facilitează atât empatia, cât şi stăpânirea de sine, dar
acestea două, combinate, permit o bună gestionare a relaţiilor.
Deci, autocunoaşterea constituie baza conducerii emoţionale. Dacă nu putem depista
propriile emoţii, nu vom şti să le stăpânim, şi cu atât mai puţin să le înţelegem pe ale
celorlalţi.

3. Utilitatea inteligenţei emoţionale în organizaţia militară

7
B. Sfârlog, M. Ralea, D. F. Giurcă, Leadership militar-curs, Sibiu, Editura AFT, 2010, p. 14
5
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

În zilele noastre, în contextul socio-politic actual, problemele de organizare au căpătat un

aspect global, universalizat. Trăim într-o lume organizaţională, organizaţiile având rolul de a
structura şi de a face cu putinţă activităţile.
În armată, organizaţiile sunt întotdeauna, alcătuiri structural-funcţionale concrete, în
interiorul cărora s-a acumulat o bogată experienţă. Experienţa organizaţională militară este
supusă imperativului eficacităţii şi eficienţei, fapt care impune abordări teoretice, analize şi
investigaţii complexe, realizate drept fundament pentru articularea practică a activităţii
organizaţiilor militare, pentru corelarea adecvată a indivizilor şi a grupurilor umane cu scopurile
esenţiale ale acţiunii armate.
Având în vedere importanţa organizaţiei militare în cadrul societăţii, prin aportul însemnat
la asigurarea securităţii şi independenţei teritoriale, inteligenţa emoţională trebuie analizată
aprofundat, deoarece înţelegerea oamenilor, ca membri ai organizaţiei, constituie baza conducerii
eficiente a acesteia. Fiecare individ aduce în organizaţie un set unic de aptitudini, priceperi şi
trebuinţe, precum şi un set de deficienţe sau lipsuri care trebuie corectate. Există o serie de
trăsături psihologice individuale deosebit de importante pentru lider; cunoaşterea lor va permite
să poată înţelege, stabili şi influenţa pozitiv comportamentale subordonaţilor
Mediul militar este un mediu care se diferențiază de celelate domenii de activitate ale
societății prin prisma faptului că este caracterizat printr-un sistem închegat de conducere, datorită
faptului că trebuie respectată o mare diversitate de regulamente, rigurozitatea acestuia fiind
recunoscută încă din cele mai vechi timpuri.
Ca orice alt domeniu de activitate, organizația militară urmărește, la rândul său, obținerea
performanței folosind resurse cât mai puține, iar în ceea ce privește latura temporală, aceasta să
se facă într-un interval de timp cât mai scurt posibil.
Nu e de mirare că un grup, pentru a fi inteligent emoţional, presupune aceleaşi abilităţi ca
ale unui singur individ inteligent emoţional: autocunoaşterea, stăpânirea de sine, conştiinţa
socială şi gestionarea relaţiilor.
Să luam de exemplu autocunoaşterea. În cadrul organizaţiei militare caracterizate de
imprevizibilitate, este nevoie de o permanentă adaptare la situaţia întâlnită. Astfel, este necesar
ca organizaţia militară să îşi manifeste autocunoaşterea prin atenţia acordată stărilor de spirit ale
membrilor acesteia.
Dacă organizaţia respectivă reuşeşte să identifice şi tine cont de trăsăturile membrilor săi,
această se va adapta mult mai uşor schimbărilor din viaţa de zi cu zi deoarece cunoaşte
capacitatea fiecăruia dintre aceştia şi le distribuie sarcinile potrivite, astfel încât fiecare să poată
să îşi asume noul rol în timpl cel mai scurt, obţinându-se astfel perfomanţa.
De exemplu, în practică, s-a observat că în momentul în care un militar este nemulţumit de
un lucru, să spunem de ora la care a avut loc o adunare, dacă liderul este atent la trăirile acestuia
şi identifică la timp frustrarea sa, acesta poate rezolva situaţia făcând un lucru foarte simplu: îi
evidenţiază aportul însemnat în cadrul organizaţiei, remarcă în faţa celorlalţi sacrificiul pe care l-
a făcut de-alungul timpului individual renunţând la starea iniţiala, furia acestuia fiind diminuată
sau chiar eliminată.

6
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

Din acest punct de vedere trebuie spus că organizaţia militară trebuie să îşi manifeste
autocunoaşterea prin atenţia sporită asupra tuturor stărilor de spirit ale membrilor acesteia, astfel
încât stările de spirit ale indivizilor să fie armonizate cu starea de spirit a organizaţiei.
În cazul empatiei, liderul trebuie să manifeste o atenţie sporită înţelegerii subordonatului.
De exemplu, dacă acesta are o problemă şi îşi manifestă influenţa asupra modului de
comportare a acestuia sau asupra modului de îndeplinire a ordinelor primite, liderul militar
trebuie să evite să îl încarce cu sarcini sau să insiste să facă acel lucru, deoarece mai mult ca
sigur acea persoana nu va putea să execute în manieră optimă ordinul primit, lucru care ar putea
să afecteze întregul grup din care acesta face parte.
De exemplu un pluton trebuie să îşi organizeze activitatea într-un punct de regrupare pe
timp de noapte, iar comandantul acestuia decide ca anumiţi militari să constituie puncte de
observare. În acest caz, comandantul trebuie să ţină cont de starea de sănătate, de moralul
militarilor numiţi, de capacitate de efort fizic şi psihic a acestora şi să nu numească oameni care
nu ar putea face faţă în condiţii normale sarcinii primite, deoarece ar putea pune în pericol
siguranţa întregului pluton.
De asemenea, liderul militar trebuie să ţină cont de ceea ce se întâmplă cu subordonaţii săi
şi să fie atent la reacţiile acestora, trebuie să înţeleagă ce se întâmplă cu ei şi să se pună în locul
lor, să se întrebe:“Eu cum aş fi reacţionat la acest ordin?”, pentru a preveni diferite
disfuncţionalităţi în cadrul subunităţii pe care acesta o conduce, dând dovadă de empatie.
Empatia are un rol foarte important în mediul militar, deoarece oamenii pe care îi condcem
au nevoie să fie înţeleşi, să fie ascultaţi şi să li se contureze ideea că sunt importanţi pentru
organizaţia din care aceştia fac parte.
O organizaţie empatică înglobează trăirile oamenilor care o constituie şi aliniază stările
acestora la ceea ce se doreşte a fi climatul organizaţiei respective. Întotdeauna este necesar ca o
organizaţie să fie un loc în care individul respectiv se regăseşte şi, de ce nu, se identifică cu
aceasta, deoarece modul în care omul respectiv consideră că locul în care activează i se
potriveşte, influenţează în mod vizibil performanţele acestuia.
In cazul gestionării relaţiilor un lider militar trebuie să ţină cont de ceea ce se întâmplă în
cadrul subunităţii pe care acesta o conduce şi să evite diverse anomalii în funcţionarea relaţiilor
dintre membrii subunităţii respective. Este cunoscut faptul că un om lucrează mult mai eficient şi
se dedică mai mult scopurilor comune, dacă este înconjurat de oameni cu care se înţelege, de
oameni cu care împarte aceleaşi valori şi norme şi care cred în aceleaşi idealuri ca şi el.
În cadrul organizaţiei militare acest lucru este asigurat de modul în care comandanţii de
plutoane au aceeaşi pregătire şi împart aceleaşi obiceiuri. Performanţa la locul de muncă şi
dedicaţia fiecăruia dintre comandanţii de plutoane este dată de maniera în care aceştia se înţeleg
şi se ajută unii pe ceilalţi. Niciodată o organizaţie care pune la un loc oameni cu o pregătire
personală diferită nu va avea aceleaşi rezultate cu acea organizaţie care constituie grupuri de
lucru cu oameni de vârste apropiate, de un nivel de pregătire asemănător sau cu idealuri comune.

7
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

O organizaţie care îşi gestionează relaţiile din cadrul său într-o manieră oportună va fi mult
mai pregătită şi mult mai bine închegată, putând face faţă diferitelor ameninţări la care este
supusă.
În cadrul stăpânirii de sine, poate una dintre cele mai importante componente ale
inteligenţei emoţionale trebuie specificat faptul că un lider militar are obligaţia de a evita să îşi
amestece problemele personale cu cele de la locul de muncă. De exemplu un comandant de
pluton care are o problemă personală şi îşi manifestă furia asupra subordonaţilor nu face altceva
decât să îşi îndepărteze oamenii şi să creeze un climat organizaţional neprielnic desfăşurării
activităţilor.
Gestionarea emoţiilor în cadrul organizatiei militare are un rol foarte important şi datorită
faptului că militarii trebuie să se stăpânească şi să reacţioneze cu calm la situaţii dificile, nu
tocmai puţine în condiţiile în care aceasta poate acţiona. Un militar care nu se poate stăpâni în
situaţii limita poate pune în pericol întreaga subunitate din care face parte.
Astfel, o subunitate care îşi poate gestiona emoţiile îşi va îndeplini în condiţii optime
misiunile primite şi va putea face faţă tuturor situaţiilor neprevăzute de pe câmpul de luptă.
Avînd în vedere cele enumerate, un lider militar nu îşi poate conduce subunitate într-un
mod rezonant dacă nu poate să îşi asume atribuţia fundamental a unui lider şi anume aceea de a
gestiona emoţiile oamenilor şi de a cunoaşte realitatea emoţionala a echipei. Acest lucru este
valabil si la nivel organizaţional când normele influenţează întreaga cultură organizaţională,
inteligenţa emoţională jucând un rol foarte important în ceea ce militarii numesc “îndeplinirea
misiunii”.
În urma celor enumerate mai sus, se poate afirma că este important ca un lider să fie în
permanență axat pe oamenii săi, să fie atent la trăirile acestora și să acorde respectul necesar
tututor subordonaților, pentru a i se recunoaște și a i se respecta autoritatea, în acest fel
organizaţia din care face parte comportându-se ca una inteligentă emotional.
În maniera în care aceasta este câștigată sau impusă, liderul va reprezenta cu brio geniul
liderului inteligent emoţional și va răspunde într-o manieră plină de profesionalism în fața tuturor
formelor de amenințări și pericole pe care le va avea de întâmpinat și de care va trebui să treacă
de-alungul carierei, constituind la formarea şi conducerea unei organizaţii militare inteligentă
emotional.

CONCLUZII

8
 ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU” SIBIU
LEADERSHIP ORGANIZAȚIONAL

În concluzie, inteligenţa emoţională are un rol foarte important în funcţionarea organizaţiei

militare. Un lider militar este obligat să ţină cont de trăirile subordonaţilor şi să îi conducă spre
ceea ce numim „îndeplinirea misiunii”.
Niciodată un lider care nu se axează pe ceea ce se întâmplă cu subordonaţii săi nu va fi
înţeles şi urmat. După cum spunea un vechi proverb chinezesc „Cine pleacă la luptă, dar nu este
urmat de nimeni nu face altceva decât o plimbare”, se poate observa utilitatea inteligenţei
emoţionale a liderului militar.
Un lider militar inteligent emoţional ţine cont întotdeauna de ceea ce se întâmplă cu
subordonaţii săi şi prin simplul fapt că acesta le arată oamenilor pe care îi are în subordină că îi
pasă de ceea ce simt sau gândesc, de ceea ce se întâmplă cu ei sau cu familiile lor, va fi
întotdeauna urmat şi în situaţii dificile.
Niciun subordonat nu va dori să meargă la război cu un comandat căruia nu îi ascultă
trăirile, nu îi identifică frustrările, supărările sau neîncrederea, cu un lider care nu îşi poate
gestiona într-o manieră ireproşabilă trăirile proprii, cu un lider care în loc să ajute şi să îşi pună
amprenta atunci când situaţia este dificilă, îşi pierde răbdarea şi se răzbună pe oamenii cu care
trebuie să facă faţă acelei situaţii.
Astfel, o organizaţie militară nu poate fi considerată inteligentă emoţional dacă nu respectă
şi nu acordă o importanţă sporită atât oamenilor care o constituie, cât şi relaţiilor dintre aceştia
sau problemele personale ale fiecăruia dintre membrii săi.
O organizaţie militară inteligentă emoţional ţine cont de toate aspectele enumerate mai sus
şi acordă o importanţă deosebită resursei celei mai importante, cea umană, cu tot ceea ce ţine de
comportamentul, trăirile, emoţiile, problemele sau cunoaşterea acesteia

BIBLIOGRAFIE:

1) D. Chirca, A. Ghizdav-David, “Inteligenţa emoţională în organizaţii”, Editura

Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 2013;
2) L. Culda, “Organizaţiile”, Editura Licorna, Bucureşti, 1999
3) D. Goleman, “Inteligenţa emoţională în leadership”, Editura Curtea Veche, Bucureşti,
2007;
4) D. Goleman, “Leadership-Puterea inteligenţei emoţionale”, Editura Curtea Veche,
Bucureşti, 2016;
5) A.Lynn, Avantajul EQ-Un plan magistral de mobilizare a inteligenţei emoţionale,
Editura Codecs, Bucureşti, 2006;
6) B. Sfârlog, M. Ralea, D. F. Giurcă, Leadership militar-curs, Sibiu, Editura AFT, 2010.