Sunteți pe pagina 1din 7

IV.4.4.

Ecosistemul Mării Neagre

Elemente geologice geografice, geomorfologice,

Marea Neagră reprezintă doar 3% ca suprafață din Oceanul Mondial. Configurația sa actuală este cea
a unui bazin periferic, intercontinental, legat de ocean prin intermediul Mării Marmara și Mării Mediterane.
Are o formă eliptică (fig. 3).
Suprafața Mării Negre este de 423.488 km 2 având lungimea maximă de 1130 km și lățimea maximă
de 530 km. Volumul de apă este de 537.000 km 3, adâncimea maximă de 2244 m (Bucovală şi Cândea,
2003).
.

Fig.
3. Marea
Neagră.
Linia
țărmului
Mării
Negre are
o lungime
totală de
4079 km
din care
245 km
reprezintă
țărmul
românesc,
este ușor
ondulată prezentând puține golfuri. Malurile sunt, în general, abrupte(fig. 4).

1
Fig. 4. Litoralul românesc al Mării Negre.

Caracteristici hidrologice și fizico - chimice

Aportul fluviilor din partea nord-vestică a Mării Negre determină o diferență de nivel a apei de
aproximativ 38 cm față de Bosfor; această diferență întreține scurgerea curentului de suprafață spre Bosfor.
Alimentarea cu apă dulce a Mării Negre revine afluenților cei mai importanți: Dunărea cu 201 km 3
reprezentând 59% din volumul total de ape dulci, Niprul 52 km 3 – 15%, Nistrul 10 km3 – 3%, Bugul și Donul
circa 4 km3 – 1,5% (Bucovală şi Cândea, 2003).

2
Variaţia nivelului mării la litoralul românesc este similară cu variaţia nivelului global al
oceanelor (IPCC) şi prezintă aproximativ acelaşi ritm de creştere de 1,9 mm/an. In graficele de mai
jos au fost reprezentate două perioadă comparative pentru a se observa aceeaşi evoluţie a nivelului
mării atât la Constanţa, cât şi la nivel global (Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L., Coatu V.,
Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache C., Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O., Mateescu
R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V., Oros A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea C., Teodor
C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T., 2012)

Temperatura apei
Din punct de vedere termic, Marea Neagră prezintă particularităţile mărilor continentale
situate în zona temperată, a căror caracteristică esenţială o constituie diferenţele foarte mari de
temperatură care se înregistrează în stratul superficial al apei, între iarnă şi vară.
Temperatura apei a ȋnregistrat, de-a lungul litoralului romȃnesc, ȋn ȋntreaga coloană de apă,
valori cuprinse ȋntre 0,8°C şi 28,5°C. Minima temperaturii ȋnregistrată este corespunzătoare
sezonului de iarnă (Sfȃntu Gheorghe, la suprafaţă ȋn 2010) iar valorile maxime din sezonul de vară
(august 2006) s-au măsurat ȋn zona de sud a platformei continentale, la staţia Eforie
Sud(Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache C.,
Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V., Oros
A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T.,
2012.)

Culoarea apei este galben murdară în apropierea gurilor Dunării, albastră în largul mării, mai ales
spre sud.

Transparența este cuprinsă între 1 m adâncime în dreptul gurilor Dunării și 30-40 m în zona centrală
a mării. Ultimele două decenii evidenţiază o tendinţă de revenire a transparenţei la valori specifice
apelor de calitate(Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D.,
Dumitrache C., Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S.,
Nita V., Oros A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F.,
Zaharia T., 2012.)
Salinitatea Mării Neagre este de 17-18 g/l datorată aportului mare de apă dulce. Ca urmare, apele
Mării Negre sunt ape salmastre tipice, reprezentând cel mai mare bazin cu apă salmastră al lumii
(Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache C.,
Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V., Oros
A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T.,
2012).
Caracteristic pentru litoralul românesc este faptul că distribuţia pe verticală a salinităţii suferă
oscilaţii funcţie de sector şi sezon. Astfel, salinitatea mării creşte de la suprafaţă spre zonele
profunde, valorile salinităţii din fiecare orizont variind funcţie de timp.
Caracteristica distribuţiei plane a salinităţii apelor Mării Negre în zona litoralului românesc o
constituie tendinţa de scădere a salinităţii de la sud spre nord şi din zonele de larg spre coastă,
datorită procesului de îndulcire al apelor mării, sub influenţa debitelor fluviului Dunărea.
Stratificarea salină prezintă următoarele caracteristici:
- în stratul de apă cuprins între 0-10 m, salinitatea are valori valori sub 16‰;
- în stratul de apă cuprins între 10-25 m, salinitatea este în jurul valorii de 17‰ ( Patraş, E.,
2010).
Nutrienții
Concentrația nutrienților au un trend crescător față de anul 1990. (Alexandrov, L.,Anton E.,
Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache C., Filimon A., Lazar L., Malciu V.,
Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V., Oros A., Radu Gh., Spanu A., Stoica
E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T., 2012.
Oxigenul.
3
Marea Neagră este un sistem puternic stratificat. De la suprafață spre adâncime, în funcție de
concentrația oxigenului distingem următoarele strate:
- stratul oxic – are grosimea maximă de aproximativ 50m şi este caracterizat de procesele
biologic active (de ex. preluarea nutrienţilor, înfloririle fitoplanctonice, respiraţia, mortalitatea etc.)
și concentraţii mari de oxigen
- stratul suboxic - stratul deficitar în oxigen este localizat în general la adâncimi de 100-130m.
În acest strat „suboxic” concentraţiile de oxigen scad în timp ce concentraţiile hidrogenului sulfurat
cresc, cei doi compuşi coexistând. (BSC, 2008).
-stratul anoxic - oxigenul dispare , la adâncimi de peste 150- 200m. Este lipsit de viaţă (cu
excepţia bacteriilor sulfo-reducătoare) ca urmare a existenţei hidrogenului sulfurat şi a lipsei
oxigenului dizolvat. Este un strat definit printr-o chimie particulară cu trei caracteristici mai
importante: concentraţii reduse de azotaţi şi azotiţi consumaţi prin denitrificare (fenomen anaerob),
reducerea ionilor sulfat şi formarea hidrogenului sulfurat, scăderea potenţialului redox şi a
capacităţii de oxidare a substanţei organice (Horne, 1969 cit. Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L.,
Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache C., Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O.,
Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V., Oros A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea
C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T., 2012.).
În limitele de la 0 la 10 m adâncime concentrația oxigenului este de 100%; iarna apa este
suprasaturată în oxigen. Local, în perioada de vară oxigenul poate scădea sub nivelul concentrației de
100%. Spre adânc, concentrația oxigenului scade, astfel că la 200 m adâncime, oxigenul lipsește aproape
total, iar sub 200 m nu există oxigen.
Conţinutul mare de hidrogen sulfurat (H2S), în straturile de adâncime ale Mării Negre,
reprezintă una din cele mai importante particularităţi ale acestei mări. Hidrogenul sulfurat împarte
masa de apă a Mării Negre în două părţi, partea inferioară numită "zona moartă" şi partea
superioară numită "zona vie". Graniţa hidrogenului sulfurat în păturile centrale ale mării este situată
la circa 125 m adâncime,. Principalele surse de producere a hidrogenului sulfurat sunt:
descompunerea conţinutului de sulf din substanţe organice şi prin reducerea sulfaţilor sub influenţa
bacteriilor.
pH-ul
Apele de la litoralul românesc al Mării Negre au avut pH-ul cuprins între 7,37- 8,58 (media
8,25,)(Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache C.,
Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V., Oros
A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T.,
2012).

Biotopul Mării Negre

Bentalul este format din stânci, nisipuri, mâluri, depuneri organice sau minerale.
Etajul supralitoral este format din zonele de ţărm acoperite ori stropite de valuri în mod
întâmplător. Zona prezintă o umiditate accentuată, inundabilitate, o cantitate semnificativă de materii
organice aduse de valuri sau de origine locală. De obicei materiile organice se află în descompunere
formând depozite cu miros de metan şi sulfură de hidrogen. Flora este formată mai ales din anumite forme
de alge, rar licheni cu rezistenţă la variaţiile de mediu şi hidrofile. Cu o frecvenţă mai redusă se întâlnesc şi
angiosperme, mai ales în partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Fauna include numeroase crustacee,
insecte şi viermi.
Etajul mediolitoral cuprinde zona de spargere a valurilor (între 0 şi 0,5 m adâncime) şi se împarte
după natura substratului în zone pietroase, respectiv nisipoase sau mâloase.
Zonele pietroase adăpostesc organisme capabile să reziste perioadelor scurte de deshidratare şi care
se pot fixa bine de substrat. Aici intră unele specii de alge şi scoici cum sunt bancurile de midii. În cadrul
zonelor cu substrat dur, pseudolitoralul ocupă o fâşie lată de 2 – 10 m în funcţie de înclinaţia platformei

4
stâncoase. În anumite condiţii şi în acest mediu apar depozite de materie organică făcând legătura cu
biotopul anterior.
Zonele nisipoase constituie mediul de viaţă pentru animalele capabile de îngropare rapidă în
substrat.
Etajul sublitoral (infralitoral ) se află la adâncimi de 0,5 – 12 (maximum 18) m. Este zona cea mai
favorabilă vieţii în care se află majoritatea speciilor de alge, cea mai mare parte a biomasei organismelor
vegetale unicelulare, precum şi numeroase specii de animale.
(https://ecomareaneagra.wordpress.com/ecosistemul/)

Caracteristici biologice ale comunităților pelagiale și bentale

Condițiile mediului abiotic al Mării Negre prezintă o serie de caracteristici proprii. Un factor special al
mării este caracterul său salmastru datorat aportului mare de ape dulci.
Comunitatea fitoplanctonică
In perioada 1996-2007, în apele marine de la litoralul românesc, au fost identificate 396 de
specii, varietăţi şi forme de microalge, aparţinând la şapte încrengături(Alexandrov, L.,Anton E.,
Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache C., Filimon A., Lazar L., Malciu V.,
Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V., Oros A., Radu Gh., Spanu A., Stoica
E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T., 2012).
Comunitatea zooplanctonică
În compoziţia zooplanctonului din Marea Negară se disting reprezentanţii mai multor grupuri
de organisme (copepode, cladocere, meroplancton, etc.).
Zooplanctonul de la litoralul românesc al Mării Negre din perioada 2004 – 2010 s-a
caracterizat printr-o variabilitate foarte mare a densităţilor şi biomaselor înregistrate. Astfel, din
punct de vedere calitativ în zooplancton s-au identificat 34 de taxoni care au fost grupaţi în 5 grupe
generice. Grupul cel mai reprezentativ a fost cel al copepodelor care a fost reprezentat de 13 specii.
Acest grup a fost urmat de cel al cladocerelor care au fost reprezentate în total de 11
specii(Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache C.,
Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V., Oros
A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T.,
2012).
Comunitatea nectonică
Studiile asupra ihtiofaunei Mării Negre menţionează prezența a 108 specii (Cărăuşu, 1952;Bănărescu,
1968; Nicolaev et al., 1994; Şerbănescu, 1998).
În ultimele decenii, ihtiofauna a suferit, modificări în ceea ce priveşte mărimea efectivelor
populaţionale. Cauza principală a diminuării cantităţilor de peşte se datorează eutrofizării.
Macrozoobentosul
Biocenoza nisipurilor, în perioada 2006-2011, a a fost alcătuită din 28 specii, repartizate pe
grupe astfel: viermi policheţi, moluşte, crustacei, etc.
Mâlurile au fos dominate de moluște în asociație cu polichete(Alexandrov, L.,Anton E.,
Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache C., Filimon A., Lazar L., Malciu V.,
Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V., Oros A., Radu Gh., Spanu A., Stoica
E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T., 2012).

Presiuni și amenințări privind Marea Neagră

Principalele presiuni antropice identificate în zona costieră românească provin din dezvoltarea
accentuată a diferitelor activităţi socio-economice în spaţiul natural al zonei costiere: turism şi
recreere, construcţii în zone turistice, extindere şi modernizare porturi turistice existente, porturi şi
navigaţie, pescuit marin, agricultura şi industria alimentară, industria petrochimică, rafinării etc.

5
Urmare acestor presiuni, zona costieră românescă s-a confruntat cu probleme semnificative în
ceea ce priveşte distrugerea habitatelor, eroziunea costieră, poluare, pătrunderea unor specii
invazive (Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache
C., Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V.,
Oros A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T.,
2012.).

Eroziunea costieră
Zona costiera a României este supusă proceselor de eroziune, fenomenul accentuat în ultimii
30 de ani ca urmare a construirii lacurilor de baraj Porţile de Fier I şi II.
O altă cauză de primă importanţă a modificărilor litoralului o prezintă furtunile foarte
puternice care, cel mai adesea au loc de 2-3 ori/an Astfel, se produce o intensă eroziune a litoralului.
Un alt factor care determină schimbări majore ale morfologiei litoralului este modificarea
nivelului apelor mării. Astfel, la Constanţa, se constată o creştere a nivelului mediu anual de cca.
2,2 mm/an.
Ca urmare, analizându-se stadiul actual de evoluţie al ţărmului romanesc se constată :
retragerea generalizată a liniei ţărmului, pierderea unor cantităţi importante de nisip, dirijate pe timp
de furtună spre larg, care sunt scoase astfel din circuitul costier, intervenţia directă antropică asupra
sedimentelor de plajă, etc. (Maximov, G., Stănică, A., Dan, S., Caraivan G, 2008).

Poluarea
Activităţile de transport maritim şi fluvial au contribuit la eutrofizarea Mării Negre prin
emisiile de oxizi de azot (NOx) şi deversarea de azot şi fosfor conţinute în apele uzate menajere
provenite de la nave(Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D.,
Dumitrache C., Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S.,
Nita V., Oros A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F.,
Zaharia T., 2012.).
Eutrofizarea constă în suprafertilizarea masivă a apelor marine cu compuşi ai azotului şi
fosforului, proveniţi în cea mai mare parte din agricultură, surse domestice şi industriale . Consecinţa
acestui fenomen este “înfloriri algale”, dezvoltarea exploziva ale microfitelor (mai ales fitoplancton)
(Bucovală şi Cândea, 2003).
O altă problemă generată de transportul maritim cpnstă în pierderile de produse petroliere în
apa marină. Deversări sunt dăunătoare diminuând disponibilitatea sursei de hrană și favorizând
procesele de bioacumulare a substanţelor toxice. Cele mai afectate specii sunt păsările acvatice şi
cetaceele care pot suferi de hipotermie şi intoxicaţie.
În plus, traficul maritim generează creşterea nivelului zgomotului, atât la suprafaţă, cât şi în
masa apei(Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache
C., Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V.,
Oros A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T.,
2012)

Migraţii invazive în Marea Neagră


Marea Neagră reprezintă un bazin marin cu particularităţi deosebite, cu o faună şi floră
caracteristică. Fauna particulară a bazinului pontic a fost profund modificată de pătrunderea speciilor noi
(alogene). Acestea, profitând de lipsa concurenței au ajuns să se înmulțească excesiv în dauna florei și
faunei locale.
Lista speciilor invazive din bazinul pontic cuprinde: alge microscopice, celenterate hidroide, polichete, specii
de crustacee , peşti, chiar mamifere (Ondathra zibetica – bizamul - specie de origine nord-americană, Nyctereutes
procyonoides – câinele enot, de origine est-asiatică, Myocastor coypus – nutria, de origine sud-americană – toate
pătrunse în Delta Dunării, unde dezvoltă populaţii importante) (Skolka şi Gomoiu, 2004)

6
Alexandrov, L.,Anton E., Boicenco L., Coatu V., Cristea M., Diaconeasa D., Dumitrache C.,
Filimon A., Lazar L., Malciu V., Marin O., Mateescu R., Mihailov M.. Nicolaev S., Nita V., Oros
A., Radu Gh., Spanu A., Stoica E..Tabarcea C., Teodor C., Tiganus D., Timofte F., Zaharia T.,
2012.

Bucovală, C şi Cândea, M., 2003. Educaţie pentru mediu în zona costieră românească – ghidul
profesorului. Program finanţat de UNDP – GEF, Proiectul de Reabilitare a Ecosistemului Marii
Negre. Constanța.

Maximo, G.; Stănică,A.; Dan,S.; Caraivan; G., 2008. Studiul proceselor sedimentare de pe
litoralul sudic românesc al Mării Negre. In GEO-ECO-MARINA, Ştiinţele Pământului, Cunoaştere
şi Mediu.14.SUPLIMENT NR. 1. 85 : 83-86.

Patraş, E., 2010. Pescuitul speciilor de peşti cu importanţă comercială în Zona Litoralului Românesc Al
Mării Negre . Universitatea "Dunărea De Jos" Galaţi

Skolka, M. şi Gomoiu, M., T., 2004. Specii invazive în Marea Neagră impactul ecologic al
pătrunderii de noi specii în ecosistemele acvatice. Rd. Ovidius University Press, Constanţa.

***2020. Ecosistemul Mării Negre [accesat


12.05.2020]https://ecomareaneagra.wordpress.com/ecosistemul/ .