CAPITOL 1

ELEMENTE DE ANALIZĂ COMPLEXĂ

Numere complexe
Mulţimea numerelor complexe a apărut din necesitatea extinderii mulţimii
numerelor reale ℝ astfel ca orice ecuaţie de gradul al doilea să aibă soluţii în
noua mulţime.
Exemplu. Ecuaţia x 2 + 2 x + 2 = 0 are soluţiile x1,2 = −1 ± i .
Simbolul i se numeşte unitatea imaginară şi are proprietatea că
i 2 = −1.
Definiţie. Un număr complex este orice număr de forma
z = x + iy , (1)
unde x, y ∈ ℝ . Expresia (1) se numeşte forma algebrică a numărului complex
z.

Terminologie. Dacă z = x + iy este un număr complex, cu x, y ∈ ℝ , atunci

x se numeşte partea reală a lui z şi se notează cu Re z ;
y se numeşte partea imaginară a lui z şi se notează cu Im z ;

z = x − iy se numeşte conjugatul lui z ;

z = x 2 + y 2 se numeşte modulul lui z .

Definiţie. Fie z = x + iy . Dacă x = 0 , atunci spunem că z este număr pur

imaginar.

1
Definiţie. (Egalitatea) Numerele complexe z1 = x1 + iy1 şi z2 = x2 + iy2 sunt
egale dacă x1 = x2 şi y1 = y2 . Deci, z1 = z2 dacă Re z1 = Re z2 şi Im z1 = Im z2 .

Definiţie. (Operaţiile aritmetice) Dacă z1 = x1 + iy1 şi z2 = x2 + iy2 , atunci

z1 + z2 = ( x1 + iy1 ) + ( x2 + iy2 ) = ( x1 + x2 ) + i ( y1 + y2 ) ;

z1 − z2 = ( x1 + iy1 ) − ( x2 + iy2 ) = ( x1 − x2 ) + i ( y1 − y2 ) ;

z1 ⋅ z2 = ( x1 + iy1 )( x2 + iy2 ) = x1 x2 − y1 y2 + i ( x2 y1 + x1 y2 ) ;

z1 x1 + iy1 x1 x2 + y1 y2 x y −xy
= = + i 2 21 12 2 , x2 ≠ 0 sau y2 ≠ 0 .
z2 x2 + iy2 x2 + y2
2 2
x2 + y2

Exemplu. Dacă z1 = 2 + 4i şi z2 = −3 + 8i , atunci să se găsească z1 + z2 şi

z1 z2 .
Soluţie. Avem:
z1 + z2 = ( 2 + 4i ) + ( −3 + 8i ) = ( 2 − 3) + ( 4 + 8) i = −1 + 12i
şi
z1 z2 = ( 2 + 4i )( −3 + 8i ) = −6 + 16i − 12i + 32i 2 = ( −6 − 32 ) + (16 − 12 ) i = −38 + 4i

Exemplu. Dacă z1 = 2 − 3i şi z2 = −9i , atunci să se găsească modulele lui z1

şi z2 .

Soluţie. z1 = 22 + ( −3) = 13 , z2 = ( −9 ) = 9.
2 2

2
Propoziţie. Dacă z , z1 , z2 sunt numere complexe oarecare, atunci

1) Re z =
1
2
( )
z + z , Im z =
1
2i
z−z ; ( )
2) z1 + z2 = z1 + z2 , z1 − z2 = z1 − z2 ;

z  z
3) z1 z2 = z1 ⋅ z2 ,  1  = 1 , z = z ;
 z2  z 2

4) z = z ⋅ z , z 2 = z ;
2 2

5) z = 0 ⇔ z = 0 ;

6) z1 + z2 ≤ z1 + z2 , z1 + z2 ≥ z1 − z2 ;

z1 z
7) z1 z2 = z1 z2 , = 1 ;
z2 z2

8) z2 − z1 = ( x2 − x1 ) + ( y2 − y1 ) , z1 = x1 + iy1
2 2
unde şi

z2 = x2 + iy2 .

3
 z1
Exemplu. Dacă z1 = 2 − 3i şi z2 = 4 + 6i , atunci să se găsească .
z2
Soluţie.

z1 z1 z2 z1 z2 z1 z2
= = = ;
z2 z2 z2 z2 z2 z2 2

z1 2 − 3i 2 − 3i 4 − 6i 8 − 12i − 12i + 18i 2

= = =
z2 4 + 6i 4 + 6i 4 − 6i 4 2 + 62
−10 − 24i 10 24 5 6
= = − − i = − − i.
52 52 52 26 13

Exemplu. Dacă z = 2 − 3i , atunci să se găsească inversul său.

1 z
Soluţie. Din z = z ⋅ z , obţinem că = 2 . Deci,
2

z z

1 1 2 + 3i 2 + 3i
= = = .
z 2 − 3i 4 + 9 13
Aşadar,
1 2 3
z −1 = = + i.
z 13 13

4
Forma trigonometrică (forma polară) a numerelor complexe

În calculul cu numere complexe este

foarte utilă scrierea acestora sub formă
trigonometrică. Un număr complex
z = x + iy poate fi privit ca un vector
în planul xOy , al cărui punct iniţial
este originea, punctul final fiind
punctul ( x, y ) . Din triunghiul
dreptunghic OMP din figura alăturată avem: x = r cosθ şi y = r sin θ . Aşadar,
numărul complex z = x + iy se poate scrie sub forma:
z = r cosθ + ir sin θ ,
deci
z = r ( cosθ + i sin θ ) , (2)
care reprezintă forma trigonometrică (forma polară) a numărului complex z .
Tot din figura alăturată se observă că r poate fi interpretat ca fiind distanţa de
la origine la punctul ( x, y ) , deci r este modulul lui z , adică

r= z. (3)
Unghiul θ al înclinaţiei vectorului z , care este măsurat întotdeauna în radiani
de la axa reală pozitivă, este pozitiv când este măsurat în sens trigonometric şi
negativ când este măsurat invers trigonometric.

Unghiul θ se numeşte argument al lui z şi se notează cu θ = arg z .

5
Un argument al unui număr complex z trebuie să verifice ecuaţiile
x y
cosθ = , sin θ = . (3)
r r
Deoarece cosθ şi sin θ sunt funcţii periodice, având perioada 2π , rezultă că
arg z nu este unic. Cu alte cuvinte, dacă θ 0 este un argument al lui z , atunci şi
unghiurile θ 0 ± 2π , θ 0 ± 4π , ... sunt argumente ale lui z .

În practică, pentru a găsi unghiul θ vom utiliza formula:

y
tgθ = . (4)
x

Exemplu. Dacă z = − 3 − i , atunci să se găsească forma sa trigonometrică.

Soluţie. Deoarece x = − 3 şi y = −1 , avem

(− 3) + ( −1) = 4 = 2 .
2
r= z =
2

y 1 1 π
Cum = , avem tgθ = , deci θ = + kπ , k ∈ ℤ . Deoarece punctul
x 3 3 6
π 7π
(− )
3, −1 se află în cadranul al III-lea, atunci θ =
6
+π =
6
. Aşadar, forma

trigonometrică a lui z este

 7π 7π 
z = 2  cos + i sin .
 6 6 

6
Definiţie. Vom numi argument principal al lui z , z ≠ 0 , şi îl vom nota cu
Arg z , valoarea unghiului θ care se află în intervalul ( −π , π ] .
Aşadar, arg z reprezintă o mulţime de valori, şi anume

arg z = {Arg z + 2kπ k ∈ ℤ} , (5)

iar Arg z este unic,

−π < Arg z ≤ π . (6)

Forma trigonometrică a numerelor complexe este extrem de utilă la înmulţirea

şi împărţirea a două numere trigonometrice.

Exemplu. Dacă z1 = i şi z2 = − 3 − i , atunci să se găsească Arg z1 şi Arg z2 .

Soluţie. Deoarece z1 = 0 + 1i , avem x1 = 0 şi y1 = 1. Deci, tgθ1 → ∞ , de unde
π π
θ1 = + kπ , k ∈ ℤ . Din (6), rezultă că Arg z1 = . Din exemplul de mai sus,
2 2
π π 5π
avem că θ 2 = + kπ , k ∈ ℤ . Din (6), rezultă că Arg z2 = −π = − .
6 6 6

7
Propoziţie. Fie
z = r ( cosθ + i sin θ ) , z1 = r1 ( cosθ1 + i sin θ1 ) şi z2 = r2 ( cosθ 2 + i sin θ 2 ) ,
unde θ1 şi θ 2 sunt orice argumente ale lui z1 şi z2 , respectiv.
Atunci,
1) z1 z2 = r1r2 ( cos (θ1 + θ 2 ) + i sin (θ1 + θ 2 ) ) , (7)

= ( cos (θ1 − θ 2 ) + i sin (θ1 − θ 2 ) ) , z2 ≠ 0 ,

z1 r1
2) (8)
z2 r2

3) z n = r n ( cos nθ + i sin nθ ) , n ∈ ℤ , (9)

 θ + 2 kπ θ + 2 kπ 
4) n
z = n r  cos + i sin  , k = 0, n − 1 , (10)
 n n 
z 
5) arg ( z1 z2 ) = arg z1 + arg z2 , arg  1  = arg z1 − arg z2 . (11)
 z2 

Exemplu. Să se găsească rădăcinile cubice ale lui z = i .

Soluţie. Pentru a găsi aceste rădăcini va trebui să rezolvăm ecuaţia w3 = i .

Deoarece numărul complex z =i are forma trigonometrică
π π
z = cos + i sin cos , utilizând (10) obţinem:
2 2
π π
+ 2kπ + 2 kπ
wk = cos 2 + i sin 2 , k = 0,1,2 .
3 3
Deci, cele trei rădăcini sunt
π π 3 1
k = 0 , w0 = cos + i sin = + i,
6 6 2 2

8
 5π 5π 3 1
k = 1 , w1 = cos + i sin =− + i,
6 6 2 2
3π 3π
k = 2 , w2 = cos + i sin = −i .
2 2
Exerciţiu. Să se găsească rădăcinile de ordinul patru ale lui z = 1 + i .
Exemplu. Dacă z1 = i şi z2 = − 3 − i , atunci să se găsească arg ( z1 z2 ) şi

z 
arg  1  .
 z2 
π 5π
Soluţie. După cum am văzut mai sus, Arg z1 = şi Arg z2 = − . Avem
2 6

( )
z1 z2 = i − 3 − i = 1 − 3i şi
z1
=
i
z2 − 3 − i
1
=− −
4 4
3
i.

Din (1.1.18), avem

π  5π  π  z1  π  5π  4π
arg ( z1 z2 ) = + −  = − şi arg   = −− = .
2  6  3  z2  2  6  3

Definiţie. Spunem că un număr w este rădăcina de ordinul n a unui număr

complex nenul z dacă wn = z , unde n este un întreg pozitiv.

Exemplu. Dacă z = − 3 − i , atunci să se calculeze z 3 .

 7π 7π 
Soluţie. În exemplul de mai sus am obţinut că z = 2  cos + i sin .
 6 6 
7π
Aplicând (9) cu r = 2 , θ = şi n = 3 , obţinem
6

9
 7π 7π   7π 7π
( )  
3
z3 = 3 − i = 23  cos3 + i sin 3  = 8  cos + i sin =
 6 6   2 2 
  π  π 
= 8  cos  3π +  + i sin  3π +   = 8 ( 0 + i ( −1) ) = −8i.
  2  2 

Remarcă. Dacă luăm r = 1 , atunci din relaţia (9) se obţine formula lui de
Moivre

( cosθ + i sin θ ) = cos nθ + i sin nθ .

n
(12)

3 1
Exemplu. Dacă z = + i , atunci să se calculeze z 3 .
2 2
3 1 π
Soluţie. Cum x = şi y = , avem θ = şi r = 1 . Din formula lui de
2 2 6
Moivre, avem
3
 3 1   π  π
 + i  = cos3θ + i sin 3θ = cos  3  + i sin  3  =
 2 2   6  6
π π
= cos + i sin = i.
2 2

10
 Funcţii complexe de o variabilă complexă

Definiţie. Fie D ⊂ ℂ un domeniu, z0 ∈ D şi f : D → ℂ . Spunem că funcţia

f ( z ) este derivabilă în z0 (sau monogenă în z0 ) dacă există şi este finită
limita raportului
f ( z ) − f ( z0 )
, z ∈ D \ { z0 } (1)
z − z0
când z → z0 .
Limita, da că există, se notează cu f ′ ( z0 ) şi se numeşte derivata complexă a
lui f în z0 .

Definiţie. Funcţia f : D → ℂ este olomorfă (sau analitică) în D dacă f este

monogenă în orice punct z0 din D .

Definiţia. O funcţie olomorfă pe ℂ se numeşte funcţie întreagă.

Reguli de calcul pentru derivatele funcţiilor monogene

Propoziţie. a) Dacă f şi g sunt monogene într-un punct z0 ∈ D , atunci

funcţiile f + g şi f ⋅ g sunt monogene în z0 şi avem relaţiile:

(f + g )′ ( z0 ) = f ′ ( z0 ) + g ′ ( z0 ) , (2)

( f ⋅ g )′ ( z0 ) = f ′ ( z0 ) g ( z0 ) + f ( z0 ) g ′ ( z0 ) . (3)

f
b) În condiţiile de mai sus, dacă g ( z0 ) ≠ 0 , funcţia este monogenă în z0 şi
g
derivata sa este dată de expresia

 f ′ f ′ ( z0 ) g ( z0 ) − f ( z0 ) g ′ ( z0 )
g 0 ( z ) = . (4)
  g 2 ( z0 )

11
Propoziţie. Dacă f este monogenă într-un punct z0 ∈ D şi k este constantă,
atunci funcţia k ⋅ f este monogenă în z0 şi derivata sa este

( k ⋅ f )′ ( z0 ) = kf ′ ( z0 ) . (5)

Observaţie. Orice constantă derivată este zero, adică k ′ = 0 .

Propoziţie. Dacă f este monogenă în punctul z0 ∈ D , iar g este monogenă

în punctul f ( z0 ) , atunci funcţia compusă F ( z ) = g ( f ( z ) ) este monogenă în

z0 şi derivata ei este

F ′ ( z0 ) = g ′ ( f ( z0 ) ) f ′ ( z0 ) . (6)

Observaţie. Regula derivării funcţiei putere rămâne valabilă:

( z )′ = nz
n n −1
, n∈ℤ. (7)

Observaţie. Din relaţiile (6) şi (7) rezultă formula:

( f ( z ) )′ = nf ( z ) f ′ ( z ) , n ∈ ℤ .
n n −1
(8)

Exemplu. Să se deriveze funcţiile monogene:

z2
a) f ( z ) = 3 z − 5 z + 2 z ;
4 3
b) f ( z ) = ; (temă)
4z + 1

c) f ( z ) = ( iz 2 + 3z ) . (temă)
5

Soluţie. a) f ′ ( z ) = 3 ⋅ 4 z 3 − 5 ⋅ 3z 2 + 2 ⋅ 1 = 12 z 3 − 15 z 2 + 2 .

12
Teoremă (Teorema Cauchy–Riemann) Funcţia f : D → ℂ , f = u + iv , este

monogenă în z0 ∈ D dacă şi numai dacă funcţiile u ( x, y ) şi v ( x, y ) sunt

diferenţiabile în z0 şi derivatele lor parţiale verifică în punctul z0 relaţiile
Cauchy – Riemann:
 ∂u ∂v
 ∂x = ∂y ,
 (9)
 ∂u = − ∂v .
 ∂y ∂x
În acest caz, avem:
∂u ∂v 1  ∂u ∂v 
f ′ ( z0 ) = ( x0 , y0 ) + i ( x0 , y0 ) =  ( x0 , y0 ) + i ( x0 , y0 )  . (10)
∂x ∂x i  ∂y ∂y 

Exemplu. Să se determine punctele din ℂ în care funcţiile următoare sunt

monogene şi să se calculeze derivatele lor în acele puncte:
a) f ( z ) = z 2 ;

b) f ( z ) = z ; (temă)

c) f ( z ) = e z ; (temă)

z
d) f ( z ) = 2
, z ≠ 0 ; (temă)
z

e) f ( z ) = z 2 + z ⋅ z − z ()
2
+ 2 z − z ; (temă)

f) f ( z ) = z 2 + z ; (temă)

g) f ( z ) = 2 x 2 + y + i ( y 2 − x ) . (temă)

13
Soluţie.
a) Observăm că funcţia se mai scrie

f ( z ) = ( x + iy ) = x 2 − y 2 + 2ixy .
2

Deci, dacă u = Re f şi v = Im f , atunci

u ( x, y ) = x 2 − y 2 ,

v ( x, y ) = 2 xy.
Prin calcul avem:
∂u ∂u ∂v ∂v
= 2x , = −2 y , = 2y , = 2x .
∂x ∂y ∂x ∂y
Cum derivatele parţiale există şi sunt continue, iar condiţiile Cauchy –
Riemann sunt verificate în orice punct, rezultă că funcţia f este monogenă în
orice punct. Derivate ei este:
∂u ∂v
f ′( z ) = ( x, y ) + i ( x, y ) = 2 x + 2iy = 2 z .
∂x ∂x
Definiţie. Funcţia u : D → ℝ , D ⊂ ℝ2 – mulţime deschisă, u ∈ C 2 ( D ) se

∂ 2u ∂ 2u
numeşte armonică dacă verifică ecuaţia lui Laplace: ∆u = 2 + 2 = 0 în
∂x ∂y
orice punct din D .

Exerciţii. Să se verifice dacă funcţia u este armonică într-un domeniu

convenabil din ℝ 2 .
a) u ( x, y ) = ln ( x 2 + y 2 ) ; b) u ( x, y ) = −e − x sin y ;

x
c) u ( x, y ) = e x ( x cos y − y sin y ) ; d) u ( x, y ) = .
x + y2
2

14
 FUNCŢII ELEMENTARE

Funcţia exponenţială şi funcţia logaritmică

Definiţie. Funcţia e z definită prin
e z = e x ( cos y + i sin y )
se numeşte funcţia exponenţială complexă.

Teoremă. Funcţia exponenţială e z este olomorfă, iar derivatele sale sunt date
de:

( e )′ = e .
z z

Exerciţiu. Să se gasească derivatele funcţiilor:

a) f ( z ) = iz 4 ( z 2 − e z ) ; b) g ( z ) = e
z 2 −(1+i ) z +3
.

Propoziţie.
a) Modulul lui e z :

(e cos y ) + ( e x sin y )
2 2
e z = e x cos y + ie x sin y = x

= e 2 x ( cos 2 y + sin 2 y ) = e x .

15
b) Conjugata lui e z :

e z = e x cos y − ie x sin y = e x cos ( − y ) + ie x sin ( − y )

= e x −iy = e z .

Definiţie. Funcţia ln z definită prin:

ln z = ln z + i arg z
se numeşte logaritm complex.

Exemplu. Să se gasească soluţiile complexe ale ecuaţiilor:

a) e w = i ; b) e w = 1 + i ; (temă) c) e w = −2 (temă).
Soluţie. Pentru fiecare ecuaţie e w = z , mulţimea soluţiilor este dată de
w = ln z .
π
a) z = i , z = 1 , arg z = + 2kπ . Deci,
2
π  ( 4k + 1) π
w = ln i = ln1 + i  + 2kπ  = i, k ∈ ℤ .
2  2

Definiţie. Funcţia complexă Ln z definită prin

Ln z = ln z + iArg z
se numeşte valoarea principală a logaritmului complex.
Observaţie.
Ln z = ln r + iθ , − π < θ ≤ π .

16
Exemplu. Să se gasească valoarea principală a logaritmului complex Ln z
pentru:
a) z = i ; b) z = 1 + i ; (temă) c) z = −2 (temă).
π π π
Soluţie. a) z = i , z = 1, Arg z = , deci Ln z = ln1 + i= i.
2 2 2

Teoremă. Funcţia Ln z este olomorfă, iar derivatele sale sunt date de:

( Ln z )′ =
1
.
z
Exerciţiu. Să se gasească derivatele funcţiilor:
a) f ( z ) = zLn z ; b) g ( z ) = Ln ( z + 1) .

Funcţia putere complexă

Definiţie. Dacă α este un număr complex şi z ≠ 0 , atunci puterea complexă
zα este definită prin:
zα = eα ln z .
Exemplu. Să se găsească valorile puterilor complexe:

b) (1 + i ) (temă).
i
a) i 2i ;

Soluţie. a) ln i =
( 4n + 1) π
i, i =e
2i 2 i ln i
2i
4 n +1
πi
=e 2 =e ( ) .
− 4 n +1 π

Definiţie. Dacă α este un număr complex şi z ≠ 0 , atunci funcţia definită

prin:
zα = eα Ln z
se numeşte valoarea principală a puterii complexe zα .

17
Exemplu. Să se găsească valorea principală a puterilor complexe:
i
a) ( −3)π ; b) ( 2i ) (temă).
1−i

Soluţie. a) z = −3 , z = 3 , Arg ( −3) = π , Ln ( −3) = ln 3 + iπ . Deci,

i i
i Ln ( −3) ( ln 3+iπ )
( −3) π =e π
=e π
= e −1+iπ ln 3 .

Funcţii trigonometrice complexe

Dacă z ∈ ℂ , atunci avem:
eiz = cos z + i sin z ,
e −iz = cos z − i sin z .
Definiţie. Funcţiile complexe sinus şi cosinus se definesc prin formulele:
eiz + e −iz eiz − e − iz
cos z = şi sin z = .
2 2i
Exemplu. Să se calculeze:
a) cosi ; b) sin ( 2 + i ) (temă); c) tg (π − 2i ) (temă).

ei⋅i + e −i⋅i e −1 + e
Soluţie. a) cos i = = ≈ 1.5431 .
2 2

Proprietăţi.
sin ( − z ) = − sin z , cos ( − z ) = cos z , sin 2 z + cos 2 z = 1 ,

sin ( z + 2π ) = sin z , cos ( z + 2π ) = cos z .

18
Exemplu. Să se rezolve în mulţimea numerelor complexe ecuaţia:
sin z = 10 .
Soluţie. Ecuaţia devine
eiz − e − iz
= 10 ,
2i
sau
eiz − e −iz − 20i = 0 ,
adică
e 2iz − 20ieiz − 1 = 0 .
Notând eiz = u , ultima relaţie devine:
u 2 − 20iu − 1 = 0 ,
cu soluţiile

(
u1,2 = 10 ± 99 i . )
( )
Relaţia eiz = 10 + 99 i este echivalentă cu relaţia

( )
e − y ( cos x + i sin x ) = 10 + 99 i ,

de unde se obţine sistemul:

e − y cos x = 0,
 −y
e sin x = 10 + 99.
Din cea de-a doua ecuaţie a sistemului rezultă că sin x > 0 .
Deoarece, din prima ecuaţie, cos x = 0 , rezultă că sin x = 1 şi, mai departe, că
π
x= + 2 kπ , k ∈ ℤ .
2

19
 ( )
De asemenea, din cea de-a doua ecuaţie, găsim că y = ln 10 − 99 . Aşadar,

am obţinut o primă familie de soluţii, şi anume:

π
zk =
2
( )
+ 2kπ + i ln 10 − 99 , k ∈ℤ .

( )
În mod analog, din relaţia eiz = 10 − 99 i , găsim

π
zk =
2
( )
+ 2kπ + i ln 10 + 99 , k ∈ℤ .

Observăm că putem scrie familia tuturor soluţiilor sub forma

π
zk =
2
( )
+ 2kπ ± i ln 10 + 99 , k ∈ ℤ .

Exerciţiu. Să se rezolve în mulţimea numerelor complexe ecuaţia:

sin z = 5 .

20
 Integrala curbilinie în complex. Definiţie. Proprietăţi

Fie curba C de ecuaţii parametrice reale

x = x ( t ) , y = y ( t ) , t ∈ [ a, b ] ,
sau de ecuaţie parametrică complexă
z = z ( t ) , t ∈ [ a, b] , cu z ( t ) = x ( t ) + iy ( t ) .

Definiţie. Fie curba C : z ( t ) = x ( t ) + iy ( t ) , t ∈ [ a, b] , şi f ( z ) o funcţie

complexă continuă pe C . Integrala funcţiei f ( z ) se defineşte prin egalitatea

b

∫ f ( z ) dz = ∫ f ( z ( t ) ) z′ ( t ) dt .
C a
(1)

Observaţie. Fie f ( z ) = u ( x, y ) + iv ( x, y ) o funcţie complexă continuă pe

curba C : z ( t ) = x ( t ) + iy ( t ) , t ∈ [ a, b] . Dacă notăm u = u ( x ( t ) , y ( t ) ) şi

v = v ( x ( t ) , y ( t ) ) , dx = x′ ( t ) dt şi dy = y′ ( t ) dt , avem
b b

∫ f ( z ) dz = ∫ f ( z ( t ) ) z′ ( t ) dt = ∫ ( u + iv )( dx + idy ) =
C a a

b b
= ∫ udx − vdy + i ∫ udy + vdx. (2)
a a

21
Exemplu. Să se calculeze integralele curbilinii în complex:
a) I = ∫
z =r
z n dz , n ∈ ℤ ;

b) I = ∫
z =r
zdz ;

x2 y 2
c) I = ∫ zdz , unde Γ este sfertul de elipsă + = 1 cuprins în primul
Γ
a2 b2
cadran.
Soluţie.
a) Fie z ( t ) = reit , t ∈ [ 0, 2π ] , parametrizarea cercului z = r .

Deci, dz = r ⋅ ieit dt . Conform formulei de calcul (1), avem:

2π 2π 2π

∫ ( cos ( n + 1) t + i sin ( n + 1) t ) dt .
n ni⋅t n +1 ( n +1)i⋅t n +1
I= ∫r e rie dt = ir ∫e dt = ir
it

0 0 0

Pentru n ≠ −1 , avem:
I= ∫
z =r
z n dz = 0 .

Pentru n = −1 , avem:
2π
1
I = ∫ dz = i ∫ dt = 2π i .
z =r
z 0

Se observă că valoarea acestei integrale este independentă de raza cercului.

Putem generaliza astfel:
0, n ≠ −1
I= ∫ ( z − a) dz = 
n
(3)
z − a =r 2π i, n = −1.

22
 Teorema lui Cauchy

Definiţie Un domeniu D se numeşte simplu conex dacă pentru orice curbă

simplă închisă Γ conţinută în D , interiorul curbei este inclus în domeniul D .
Un domeniu care nu este simplu conex se numeşte domeniu multiplu conex.

Observaţie Prin introducerea unor frontiere noi, numite tăieturi, domeniul

devine simplu conex. Ordinul de conexiune al unui domeniu multiplu conex se
obţine adăugând o unitate la numărul de tăieturi necesare şi suficiente pentru
ca domeniul să devină simplu conex.

Teoremă. (Teorema lui Cauchy pentru domenii simplu conexe)

Dacă f este olomorfă în domeniul simplu conex D , atunci

C
∫ f ( z ) dz = 0 , (4)

oricare ar fi C curbă netedă pe porţiuni, simplă închisă conţinută în D .

23
 dz
Exemplu. Să se calculeze I= ∫
C
z2
, unde C este elipsa

1
( x − 2) + ( y − 5 ) = 1.
2 2

4
1
Soluţie. Funcţia raţională f ( z ) = este olomorfă în orice punct cu excepţia
z2
lui z = 0 . Dar, punctul z = 0 nu este punct interior elipsei C . Deci, din
teorema de mai sus, avem:
dz
I= ∫z
C
2
= 0.

Exerciţiu Să se calculeze I = ∫ (z + e )
z
sin z dz .
z =2

Teoremă. (Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe)

Fie D un domeniu multiplu conex, cu ordinul de
conexiune n + 1, delimitat de curbele C1 , C2 , ...,
Cn , unde C1 , C2 , ..., Cn sunt exterioare între ele
şi interioare unei curbe C (vezi figura alăturată
pentru cazul n = 2 ). Dacă f ( z ) este olomorfă în
domeniul D , atunci
n

∫ f ( z ) dz = ∑ ∫ f ( z ) dz . (5)
C k =1 Ck

1
Exemplu. Să se calculeze I = ∫z =2 z − 1 dz .

24
 1
Soluţie. Funcţia f ( z ) = este olomorfă pe ℂ \ {1} . Aşadar, avem un
z −1
domeniu dublu conex. Deci,
1 1
I= ∫
z =2
z − 1
dz = ∫
z =r
z − 1
dz , r < 1 .

Conform relaţiei (3), I = 2π i .

Formula integrală a lui Cauchy

Teoremă. (Formula integrală a lui Cauchy) Fie f ( z ) o funcţie olomorfă într-
un domeniu simplu conex D care conţine curba simplă închisă C . Dacă z0
este un punct oarecare interior lui C , atunci
1 f ( z)
f ( z0 ) =
2π i C∫ z − z0
dz . (6)

sin z
Exemplu. Să se calculeze: I = ∫z =2  π  2 dz .
 z −  ( z + 5)
 2
Soluţie. Se observă că singurul punct în care se anulează numitorul situat în
π sin z
cercul z = 2 este . Funcţia f ( z ) = este olomorfă în interiorul
2 z2 + 5
cercului z = 2 şi pe cercul z = 2 . Aplicând formula integrală a lui Cauchy,
obţinem:

π  1 f (z) 1 sin z
f  =
 2  2π i
∫ π
dz =
2π i ∫ π
dz .
 ( z + 5)
z =2 z− 
z =2 z −
 2

2  2

25
 π
sin
π  8π i
Deci, I = 2π i ⋅ f   = 2π i ⋅ 2 2 = 2 .
2 π π + 20
+5
4

Exerciţii. Să se calculeze integralele:

z z
a) I = ∫ ( 9 − z ) ( z + i ) dz ;
z =2
2
b) I = ∫ 2
z − 2i =4
z + 9
dz .

Puncte singulare ale funcţiilor olomorfe

Fie D un domeniu din ℂ şi f : D → ℂ o funcţie complexă.

Definiţie. Spunem că punctul a ∈ D este un punct singular al funcţiei f dacă

în orice vecinătate a sa se găsesc atât puncte în care f este olomorfă, cât şi
puncte în care f sau nu este olomorfă, sau nu este definită.

Definiţie. Spunem că punctul a ∈ D este un punct singular izolat al funcţiei

f dacă există o vecinătate V a sa astfel încât f este olomorfă pe V \ {a} .

Definiţie. Spunem că punctul singular izolat a ∈ D este pol simplu al funcţiei

f dacă există şi este infinită limita: lim f ( z ) = ∞ .
z →a

26
Definiţie. Spunem că punctul a ∈ D este un pol de ordin n ∈ ℕ∗ al funcţiei f
dacă a este un punct singular pentru funcţia f şi are loc relaţia:

ϕ ( z)
f (z) = , z ∈ D \ {a} ,
( z − a)
n

unde ϕ : D ∪ {a} → ℂ este o funcţie pentru care a este un punct ordinar şi

ϕ (a) ≠ 0 .

Definiţie. Spunem că punctul a ∈ D este un punct singular esenţial al funcţiei

f : D \ {a} → ℂ dacă a este un punct singular izolat pentru f şi nu există

lim f ( z ) .
x →a

Teorema reziduurilor

Definiţie. Fie a un punct singular izolat al funcţiei olomorfe f . Se numeşte

reziduul funcţiei f în a , se notează rez ( f , a ) şi se calculează cu formulele

din propoziţia următoare.
Propoziţie. Dacă z = a este un pol de ordin n , atunci:
1 ( n −1)
rez ( f , a ) = lim ( z − a ) f ( z )  .
n
(7)
( n − 1)! z→a  

Propoziţie. Dacă z = a este un pol simplu al lui f , iar f este o funcţie

g (z)
raţională, f ( z ) = , cu g şi h funcţii olomorfe într-o vecinătate a lui a ,
h( z)

g ( a ) ≠ 0 , h ( a ) = 0 şi h′ ( a ) ≠ a , atunci:

27
 g (a)
rez ( f , a ) = . (8)
h′ ( a )

Teoremă. (Teorema reziduurilor) Fie f o funcţie olomorfă într-un domeniu

simplu conex D şi C o curbă simplă închisă şi netedă pe porţiuni conţinută în
D . Dacă în interiorul domeniului mărginit de curba C , funcţia f are un
număr finit de puncte singulare izolate a1 ,…, an , atunci:
n

∫ f ( z ) dz = 2πi ∑ rez ( f , a ) .
C k =1
k (9)

Exemplu. Să se calculeze integrala:

eiπz
I =∫ dz , unde C : z = 2 .
C
z 2
+ 1

eiπ z
Soluţie. Determinăm polii funcţiei f ( z ) = 2 . Pentru aceasta rezolvăm
z +1
ecuaţia z 2 + 1 = 0 . Aceasta are rădăcinile z1 = −i şi z2 = i . Se observă că ambii

poli ai funcţiei se află în interiorul cercului z = 2 . Din teorema reziduurilor,

obţinem:
I = 2π i ( rez ( f , z1 ) + rez ( f , z2 ) ) .

Pentru calculul reziduurilor funcţiei f în punctele z1 = −i şi, respectiv z2 = i ,

vom aplica formula din (8). Astfel, avem:
eiπ z eπ eiπ z e −π
rez ( f , −i ) = = şi rez ( f , i ) = = .
2z z =− i
−2i 2z z =i
2i

Aşadar, I = π ( e −π − eπ ) .

28
Exerciţiu. Să se calculeze integrala:
dz
I= ∫ ( z − 1) ( z − 3) .
z =2
2

Exerciţiu. Să se calculeze integrala:

2z + 6
I= ∫
z −i = 2
z 2
+ 4
dz .

Exerciţiu. Să se calculeze integrala:

ez
I= ∫ 4 dz .
z =2
z + 5z3

Aplicaţii ale teoremei reziduurilor la calculul unor integrale reale

Lemă (Jordan) Dacă f este continuă în exteriorul unui cerc cu centrul în a ,

exceptând eventual punctul de la infinit, şi dacă lim ( z − a ) f ( z ) = 0 , atunci

z − a →∞

lim ∫ f ( z ) dz = 0 , unde Γ este un arc de cerc cu centrul în a şi de rază R .

R →∞
Γ

∞
P ( x)
1. Integrale de tipul I = ∫ Q ( x ) dx
−∞

unde P şi Q sunt polinoame cu Q ( x ) ≠ 0 , ∀x ∈ ℝ şi grQ ≥ 2 + grP , unde

grP reprezintă gradul polinomului P .

29
 P( z)
Fie f ( z ) = . Integrăm funcţia f pe curba
Q( z)

C formată din segmentul [ − R, R ] de pe axa reală

şi semicercul CR din semiplanul superior, cu raza
aleasă astfel încât în interiorul lui C să fie toţi
polii funcţiei care se găsesc în semiplanul y ≥ 0 . Conform teoremei
reziduurilor, avem:
n

∫ f ( z ) dz = 2πi∑ rez ( f , z ) ,
C k =1
k (10)

unde z1 ,…, zn sunt polii funcţiei f ( z ) , cu Im zk > 0 , k = 1, n . Dar,

R

∫ f ( z ) dz = ∫ f ( z ) dz + ∫ f ( z ) dz .
C −R CR
(11)

Deci,
R n

∫ f ( z ) dz + ∫ f ( z ) dz = 2πi ∑ rez ( f , zk ) . (12)

−R CR k =1

Trecând la limită după R → ∞ în ultima relaţie, obţinem:

R
 n

lim ∫ f ( z ) dz + lim ∫ f ( z ) dz = lim  2πi ∑ rez ( f , zk )  . (13)
R →∞ R →∞ R →∞
−R CR  k =1 
R ∞
Dar, lim
R →∞ ∫ f ( z ) dz = ∫ f ( x ) dx = I .
−R −∞
Cum grQ ≥ 2 + grP , rezultă că

zP ( z )
lim zf ( z ) = lim = 0.
z →∞ z →∞ Q ( z )

30
Deci, din lema de mai sus avem că: lim
R →∞ ∫ f ( z ) dz .
CR
Aşadar, relaţia (13)

devine:
n
I = 2πi ∑ rez ( f , zk ) , cu Im zk > 0 . (14)
k =1

Exemplu. Utilizând teorema reziduurilor, să se calculeze următoarea

integrală:
∞
dx
I= ∫x
−∞
4
+1
.

Soluţie. Vom aplica formula din relaţia (14). Pentru aceasta, trebuie să găsim
1
polii funcţiei f (z) = cu partea imaginară mai mare decât zero.
z +14

Rezolvând ecuaţia z 4 + 1 = 0 , găsim rădăcinile

π π 2 3π 3π 2
z0 = cos + i sin = (1 + i ) , z1 = cos + i sin = ( −1 + i ) ,
4 4 2 4 4 2
5π 5π 2 7π 7π 2
z3 = cos + i sin = ( −1 − i ) , z3 = cos + i sin = (1 − i ) .
4 4 2 4 4 2
Dintre aceşti poli, numai z0 şi z1 au partea imaginară mai mare decât zero.
Deci,
I = 2π i ( rez ( f , z0 ) + rez ( f , z1 ) ) .

Calculăm cele două reziduuri aplicând formula din (8). Avem:

1 1 1
rez ( f , z0 ) = = = ,
4 z03 
4  cos
3π
+ i sin
3π  2 ( −1 + i )

 4 4 

31
 1 1 1
rez ( f , z1 ) = = = .
4 z13 
4  cos
9π
+ i sin
9π  2 (1 + i )

 4 4 
Aşadar,
 1 1  π
I = 2π i  +  = .
 2 ( −1 + i ) 2 (1 + i ) 2
 

Exerciţiu. Utilizând teorema reziduurilor, să se calculeze integrala:

∞
dx
I= ∫ (x
−∞
2
+ 1)( x 2 + 9 )
.

Exerciţiu. Utilizând teorema reziduurilor, să se calculeze integrala:

∞
dx
I= ∫ .
(x + 1)
2 4
−∞

32
 2π
2. Integrale de tipul I = ∫ R ( sin θ,cos θ ) d θ
0

unde R este o funcţie raţională de sin θ şi cos θ .

Efectuând schimbarea de variabilă z = eiθ , când θ parcurge intervalul [ 0,2π] ,

z descrie cercul z = 1 . Din formula lui Euler, avem

eiθ = cos θ + i sin θ şi e−iθ = cos θ − i sin θ .

Din aceste formule, obţinem expresiile lui sin θ şi cosθ în funcţie de eiθ , şi
anume:

cos θ =
2
( e + e ) şi sin θ = ( eiθ − e − iθ ) .
1 iθ −iθ 1
2i
Deci,
1 1 1 1
cos θ =  z +  şi sin θ =  z −  . (15)
2 z 2i  z

Prin diferenţierea relaţiei z = eiθ , rezultă:

1
dθ = dz . (16)
iz
Prin înlocuire, integrala devine:
1 1 1 1   dz
I= ∫  2i  z  2  z   iz =
R
z =1 
 z −  ,  z + ∫ R ( z ) dz = 2πi∑ rez ( R , a ) ,
z =1
1
k
1 k

unde ak sunt polii lui R1 care se află în interiorul cercului z = 1 .

33
Exemplu. Utilizând teorema reziduurilor, să se calculeze integrala:
2π
1 + cos θ
I= ∫ 5 + 4sin θ d θ .
0

Soluţie. Facem schimbarea de variabilă z = eiθ . Din cele de mai sus, rezultă:
1 1
1+  z + 
2 z  dz z2 + 2z + 1
I= ∫ = ∫ dz .
z =1 2 z ( 2 z + 5iz − 2 )
z =1 5 + 4
1 1  iz 2

z− 
2i  z

z2 + 2z + 1 i
Funcţia f ( z ) = are polii z1 = 0 , z2 = −2i şi z3 = − . Dintre
2 z ( 2 z + 5iz − 2 )
2
2

aceştia doar z1 şi z3 se află în interiorul cercului z = 1 . Deci,

I= ∫ f ( z ) dz = 2π i ( rez ( f , z ) + rez ( f , z ) ) .
z =1
1 3

Calculând reziduurile, obţinem:

1  i  3 − 4i
rez ( f ,0 ) = − , rez  f , −  = .
4  2 12
Aşadar,
 1 3 − 4i  2π
I = 2π i  − + = .
 4 12  3
Exerciţiu. Utilizând teorema reziduurilor, să se calculeze integrala:
2π
dθ
I= ∫ ( 2 + cos θ)
0
2
.

Exerciţiu. Utilizând teorema reziduurilor, să se calculeze integrala:

2π
cos nθ
I= ∫ 1 − 2a cos θ + a
0
2
d θ , a > 1 , n ∈ ℕ∗ .

34
 Capitol 2. TEORIA CÂMPURILOR
Introducere

Pentru început vom reaminti câteva noţiuni generale despre sistemele

simetrice.

Definiţie. Un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi se numeşte sistem

simetric dacă are forma
dx1 dx2 dxn
= =… = , (1)
P1 ( x1 ,…, xn ) P2 ( x1 ,…, xn ) Pn ( x1 ,…, xn )

unde funcţiile Pk ( x1 ,…, xn ) , k = 1, n , nu se anulează simultan pentru

( x1,…, xn ) ∈ D ⊂ ℝ n .

Soluţia generală a sistemului (1) este de forma

 F1 ( x1 ,…, xn ) = C1

 F2 ( x1 ,…, xn ) = C2
 (2)
……………………
 F ( x ,…, x ) = C ,
 n−1 1 n n −1

unde F1 , F2 ,…, Fn−1 sunt continue cu derivatele parţiale de ordinul întâi

continue în D ⊂ ℝ n .

Orice relaţie Fk ( x1 ,…, xn ) = Ck , k = 1, n − 1 , se numeşte integrală primă.

35
Din cele de mai sus, rezultă că dacă se cunosc n − 1 integrale ale sistemului
(1), se cunoaşte soluţia generală a sistemului (1).

Din (1) avem egalitatea

dx1 dx2 dx λ dx + λ 2 dx2 + … + λ n dxn
= =… = n = 1 1 , (3)
P1 P2 Pn λ1P1 + λ 2 P2 + … + λ n Pn

unde λ k ( x1 ,…, xn ) , k = 1, n , sunt funcţii arbitrare continue în D.

Definiţie. Un sistem de n funcţii λ1 ( x1 ,…, xn ) ,…, λ n ( x1 ,…, xn ) continue în D

care îndeplinesc condiţiile
λ1dx1 + λ 2 dx2 + … + λ n dxn = d Φ
λ1P1 + λ 2 P2 + … + λ n Pn = 0 ,

pentru orice ( x1 ,…, xn ) ∈ D , se numeşte o combinaţie integrabilă a sistemului

(1) în D .

Funcţia Φ ( x1 ,…, xn ) = C a cărei diferenţială totală în D este

λ1dx1 + λ 2 dx2 + … + λ n dxn este o integrală primă a sistemului (1).

Dacă se determină n − 1 combinaţii integrabile distincte, se obţin n − 1

integrale prime, care dau soluţia generală a sistemului (1) sub forma (2).

36
Exemplu. Folosind metoda combinaţiilor integrabile, să se determine soluţia
sistemului:
dx1 dx2 dx3
= = .
x3 − x2 x1 − x3 x2 − x1

Soluţie. Sistemul dat poate fi scris sub forma

dx1 dx2 dx3 dx + dx2 + dx3 x1dx1 + x2 dx2 + x3dx3
= = = 1 = .
x3 − x2 x1 − x3 x2 − x1 0 0

De aici, rezultă că dx1 + dx2 + dx3 = 0 şi x1dx1 + x2 dx2 + x3dx3 = 0 .

Soluţia generală va fi formată din două integrale prime:

x1 + x2 + x3 = C1 şi x12 + x22 + x32 = C2 .

37
Exerciţiu. Să se rezolve sistemul simetric:
dx dy dz
= = .
x( y − z) y ( z − x) z ( x − y)

Exerciţiu. Să se rezolve sistemul simetric:

dx dy dz
= = .
1+ x 2
x (2 − y ) 1 + z2

38
 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întâi liniare şi
omogene

Definiţie. O relaţie de forma

∂u ∂u ∂u
P1 ( x1 ,…, xn ) + P2 ( x1 ,…, xn ) + … + Pn ( x1 ,…, xn ) = 0, (1)
∂x1 ∂x2 ∂xn

cu Pk ( x1 ,…, xn ) , k = 1, n continue şi care nu se anulează simultan într-un

domeniu D ⊂ ℝ n , se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul întâi,

liniară şi omogenă dacă se cere să se determine funcţia u = u ( x1 ,…, xn ) având
derivatele parţiale de ordinul întâi continue care verifică relaţia (1).

Definiţie. Sistemul simetric

dx1 dx2 dxn
= =… = (2)
P1 ( x1 ,…, xn ) P2 ( x1 ,…, xn ) Pn ( x1 ,…, xn )
definit în D se numeşte sistem caracteristic al ecuaţiei cu derivate parţiale
(1).

39
Observaţie. Problema integrării ecuaţiei cu derivate parţiale (1) se reduce la
problema integrării sistemului caracteristic (2), aşa după cum reiese din
următoarea teoremă.

Teoremă. Dacă ϕ ( x1 ,…, xn ) = C este o integrală primă a sistemului

caracteristic (2), atunci funcţia u = ϕ ( x1 ,…, xn ) este o soluţie a ecuaţiei cu

derivate parţiale (1).

Teoremă. Fie ecuaţia cu derivate parţiale (1) şi fie n − 1 integrale prime

(independente) ale sistemului caracteristic (2), ϕk ( x1 ,…, xn ) = Ck , k = 1, n − 1 .

Funcţia u ( x1 ,…, xn ) dată de

u ( x1 ,…, xn ) = Φ ( ϕ1 ( x1 ,…, xn ) ,…, ϕn−1 ( x1 ,…, xn ) )

este o soluţie a ecuaţiei cu derivate parţiale (1), unde Φ este o funcţie

arbitrară, Φ ∈ C1 ( ℝ n−1 ) .

40
Exemplu. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei:
∂u ∂u ∂u
x2 − xy + y 2 = 0.
∂x ∂y ∂z

Soluţie. Sistemul caracteristic corespunzător este

dx dy dz
= = .
x 2 − xy y 2

dx dy dx dy
Din = , adică = , rezultă integrala primă xy = C1 .
x 2
− xy x −y

dy dz
Din a doua egalitate = şi ţinând cont de prima integrală, obţinem
− xy y 2

y 3 + 3xyz = C2 .

Aşadar, soluţia generală a ecuaţiei este

u ( x, y ) = Φ ( xy, y 3 + 3 xyz ) ,

unde Φ este o funcţie arbitrară, Φ ∈ C1 ( ℝ 2 ) .

41
Exerciţiu. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei:
∂u ∂u
y + x =0.
∂x ∂y

Exerciţiu. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei:

∂u ∂u x 2 + y 2 ∂u
x +y + = 0.
∂x ∂y z ∂z

42
Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întâi cvasiliniare
Definiţie. O relaţie de forma

∂u ∂u
P1 ( x1 ,…, xn , u ) + … + Pn ( x1 ,…, xn , u ) = Pn+1 ( x1 ,…, xn , u ) , (1)
∂x1 ∂xn

cu Pk ( x1 ,…, xn , u ) , k = 1, n + 1, continue şi care nu se anulează simultan într-un

domeniu D ⊂ ℝ n+1 , se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul întâi

cvasiliniară dacă se cere să se determine funcţia u = u ( x1 ,…, xn ) având

derivatele parţiale de ordinul întâi continue care verifică relaţia (1).

Pentru determinarea soluţiilor unei ecuaţii cu derivate parţiale cvasiliniare (1)

se procedează astfel:

i) se scrie sistemul caracteristic corespunzător ecuaţiei (1), adică:

dx1 dx2 dx du
= =… = n = . (2)
P1 P2 Pn Pn+1
ii) folosind metoda combinaţiilor integrabile se determină cele n integrale
prime:
Fk ( x1 , x2 ,…, xn ) = Ck , k = 1, n . (3)
iii) soluţia generală a ecuaţiei cvasiliniare (1) este dată sub forma implicită de
relaţia:
Φ ( F1 , F2 ,…, Fn ) = 0 . Φ ∈ C1 ( ℝ n ) . (4)

43
Exemplu. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei cu derivate parţiale:
∂u ∂u
xy 2 + x2 y = ( x2 + y 2 ) ⋅ u .
∂x ∂y

Soluţie. Sistemul caracteristic corespunzător este

dx dy du
= 2 = 2 .
xy 2
x y ( x + y2 )u

dx dy dx dy
Din 2
= 2
, adică = , rezultă integrala primă x 2 − y 2 = C1 .
xy x y y x

Pentru a doua integrală primă procedăm în felul următor:

ydx xdy ydx + xdy ydx + xdy du
= = = = .
xy 3 x3 y xy 3 + x3 y xy ( x 2 + y 2 ) ( x 2 + y 2 ) u

Deci,
dx dy du
+ =
x y u
şi prin integrare, obţinem a doua integrală primă:
xy
= C1 .
u

Aşadar, soluţia generală a ecuaţiei este:

 xy 
Φ  x2 − y 2 ,  = 0 ,
 u 

unde Φ este o funcţie arbitrară, Φ ∈ C 1 ( ℝ 2 ) .

44
Exerciţiu. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei cu derivate parţiale:
∂z ∂z
2y + 3x 2 + 6 x 2 y = 0 .
∂x ∂y

Exemplul. Să se determine suprafaţa dată de ecuaţia:

∂z ∂z
2 xz + 2 yz = z 2 − x 2 − y 2 ,
∂x ∂y
care conţine curba
x = 2
Γ: 2
 y + z = y.
2

Soluţie. Vom găsi mai întâi curbele caracteristice, adică soluţiile sistemul
simetric:
dx dy dz
= = 2 .
2 xz 2 yz z − x 2 − y 2
Din primele două rapoarte rezultă imediat că:
y
= C1 .
x
Amplificând prima fracţie cu x , a doua cu y şi a treia cu z , obţinem:
xdx ydy zdz xdx + ydy + zdz
= 2 = 3 = 3 ,
2x z 2 y z z − x z − y z
2 2 2
z + x2 z + y 2 z
deci,

dx d ( x2 + y2 + z 2 )
= ,
2 xz 2 z ( x 2 + y 2 + z 2 )

adică

45
 dx d ( x + y + z )
2 2 2

= .
x x2 + y 2 + z 2
Aşadar, a doua integrală primă este:
x2 + y2 + z 2
= C2 .
x
Pentru a găsi suprafaţa care trece prin curba Γ formăm sistemul
y
 x = C1
 2
x + y + z =C
2 2

 x
2

x = 2
 2
 y + z = y.
2

Eliminând necunoscutele x, y , z se obţine condiţia de compatibilitate

C2 − C1 = 2 ,
care conduce la
x2 + y2 + z 2 − y − 2x = 0 .

46
 Câmp scalar. Câmp vectorial

Definiţie. Fie D ⊂ ℝ 3 un domeniu. Se numeşte câmp scalar o funcţie

ϕ: D → ℝ.

Observaţie. Pentru valoarea câmpului ϕ în punctului P ∈ D scriem ϕ ( P ) sau

ϕ ( x, y, z ) dacă ( x, y, z ) reprezintă coordonatele punctului P .

Definiţie. Se numeşte suprafaţă de nivel a câmpului scalar ϕ mulţimea

tuturor punctelor din D în care ϕ ia aceeaşi valoare. Ecuaţia unei suprafeţe de
nivel este, în general:
ϕ ( x, y , z ) = C , (1)

iar ecuaţia unei suprafeţe de nivel care conţine punctul P0 ( x0 , y0 , z0 ) ∈ D este:

ϕ ( x, y, z ) = ϕ ( x0 , y0 , z0 ) . (2)

Pornind dintr-un punct P0 al suprafeţei de nivel ϕ ( P ) = ϕ ( P0 ) şi deplasând

punctul P , el va descrie un arc de curbă P0 P despre care presupunem că
admite o tangentă determinată în punctul P0 .

Fie s versorul acestei tangente:

s = cos αi + cos β j + cos γ k .

47
Definiţie. Se numeşte derivată a câmpului scalar ϕ pe direcţia versorului s
următoarea limită:
ϕ ( P ) − ϕ ( P0 ) not .  d ϕ 
lim =  , (2.4.3)
lP0 P →0 lP0 P  d s  P0
unde lP0 P reprezintă lungimea arcului P0 P .

Teoremă. Dacă ϕ∈ C 1 ( D ) , atunci există derivata câmpului ϕ după direcţia

s , expresia acesteia fiind:

dϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
= cos α + cos β + cos γ , (4)
ds ∂x ∂y ∂z
unde toate derivatele sunt calculate în punctul P0 .

Observaţie. Relaţia (4) se numeşte expresia carteziană a derivatei câmpului

scalar ϕ după direcţia s .

48
Exemplu. Se consideră câmpul scalar ϕ ( x, y, z ) = 2 x 3 − 3 y 2 + 6 xyz .

i) Să se afle valoarea câmpului ϕ în punctul A (1, −1,0 ) şi suprafaţa de nivel

care trece prin A .
ii) Să se determine derivatele funcţiei ϕ în punctul A după direcţiile axelor de

coordonate şi după direcţia AB , unde B ( 4, −2,3) .

Soluţie.
i) ϕ ( A ) = ϕ (1, −1,0 ) = −1 . Ecuaţia suprafeţei de nivel care trece prin A este

ϕ ( x, y , z ) = ϕ (1, −1,0 ) , adică 2 x 3 − 3 y 2 + 6 xyz = −1 .

ii) Direcţiile axelor de coordonate au versorii i, j, k , deci:

 dϕ  ∂ϕ
  = cos α = ( 6 x 2 + 6 yz ) = 6 ,
 di  A ∂x A A

 dϕ  ∂ϕ
  = cos β = ( −6 y + 6 xz ) A = 6 ,
 d j A ∂y A

 dϕ  ∂ϕ
  = cos γ = ( 6 xy ) A = −6 .
 d k A ∂z A

Vectorul AB este AB = 3i − j + 3k , cu norma AB = 9 + 1 + 9 = 19 .

1
Aşadar, direcţia s a vectorului AB este s = AB . Deci, cosinusurile
19
3 −1 3
directoare ale direcţiei sunt: cos α = , cos β = , cos γ = .
19 19 19
dϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ 6
Aşadar, = cos α + cos β + cos γ =− .
ds A ∂x A ∂y A ∂z A 19

49
Definiţie. Fie ϕ un câmp scalar, ϕ∈ C 1 ( D ) . Se numeşte gradientul câmpului
scalar ϕ în punctul P ∈ D vectorul:
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
grad ϕ = i+ j+ k, (6)
∂x ∂y ∂z
unde derivatele parţiale sunt calculate în punctul P .

Definiţie. Funcţia ϕ al cărui gradient este v = grad ϕ se numeşte funcţia de

forţă a vectorului v , iar funcţia ψ = −ϕ se numeşte potenţialul vectorului v .

Exemplu. Câmpul vectorial

v = y 2 z 3 i + 2 xyz 3 j + 3xy 2 z 2 k

este câmp de potenţial, deoarece v = grad ϕ , unde ϕ ( x, y, z ) = xy 2 z 3 .

Teoremă. Derivata unui câmp scalar ϕ∈ C1 ( D ) după o direcţie s este egală

cu proiecţia gradientului pe acea direcţie, adică:
dϕ
= s ⋅ grad ϕ . (7)
ds
Vectorul gradϕ are direcţia şi sensul normalei n la suprafaţa de nivel în
dϕ
punctul considerat şi modulul egal cu , adică:
dn
dϕ
grad ϕ = ⋅n. (8)
dn

50
Exemplu. Se consideră câmpul scalar ϕ ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 2 .
i) Să se afle calculeze grad ϕ .
ii) Să se calculeze derivata câmpului scalar ϕ după direcţia vectorului

i+ j+k
s= în punctul (1,2,3) .
3

Soluţie.
i) Conform definiţiei de mai sus, avem:
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
grad ϕ = i+ j+ k = 2 xi + 2 y j + 2 zk .
∂x ∂y ∂z

ii) Conform relaţiei (7) avem:

dϕ
d s (1,2,3)
(
= s ⋅ grad ϕ (1,2,3) =
1
3
)( )
i + j + k 2i + 4 j + 6k =
12
3
=4 3.

51
Proprietăţi de calcul ale gradientului

i) Fie ϕ şi ψ două câmpuri scalare din C 1 ( D ) , ψ ≠ 0 şi a ∈ ℝ o constantă.

Atunci, într-un punct din D avem:
grad ( ϕ + ψ ) = grad ϕ + grad ψ ,

grad a = 0 , grad ( aϕ ) = a ⋅ grad ϕ,

grad ( ϕψ ) = ψgrad ϕ + ϕgrad ψ ,

 ϕ  ψgrad ϕ − ϕgrad ψ
grad   = .
ψ ψ2

ii) Dacă F ∈ C1 ( D ) , atunci gradF ( ϕ ) = F ′ ( ϕ ) grad ϕ .

iii) Fie r = OP este vectorul de poziţie al lui P ( x, y, z ) şi r este modulul său,

adică: r = xi + y j + zk , r = x 2 + y 2 + z 2 . Avem:

r
grad r = , d ϕ = grad ϕ ⋅ d r ,
r
unde d r = dxi + dy j + dzk .

52
Definiţie. Fie D ⊂ ℝ 3 un domeniu. Se numeşte câmp vectorial pe domeniul
D o funcţie vectorială v : D → ℝ 3 ,
v ( P ) = v1 ( x, y, z ) i + v2 ( x, y, z ) j + v3 ( x, y, z ) k , P ( x, y, z ) ∈ D . (9)

Definiţie. Se numeşte linie de câmp o curbă C din D , care are proprietatea că

în fiecare punct P al său, vectorul v ( P ) este tangent curbei.

Observaţie. Direcţia tangentei la curbă este dată de d r . Condiţia ca v să fie

tangent curbei este echivalentă cu condiţia de coliniaritate a vectorilor v şi
d r , adică produsul lor vectorial să fie nul:
v× dr = 0. (10)

Ecuaţia (10) se numeşte ecuaţia vectorială a liniilor de câmp. Deci, cei doi
vectori au componentele proporţionale, adică
dx dy dz
= = . (11)
v1 v2 v3

Sistemul (11) are integralele prime:

 F1 ( x, y , z ) = C1
 (12)
 F2 ( x, y , z ) = C2 ,
care reprezintă forma implicită a ecuaţiilor liniilor de câmp.

53
Definiţie. Se numeşte suprafaţă de câmp o suprafaţă generată de liniile de
câmp. Ecuaţia unei suprafeţe de câmp este de forma:
Φ ( F1 ( x, y, z ) , F2 ( x, y, z ) ) = 0 , (13)

sau
Φ ( C1 , C2 ) = 0 ,

unde C1 şi C2 sunt constantele din expresia integralelor prime, legătura Φ

fiind stabilită prin condiţii suplimentare (de exemplu, suprafaţa să treacă
printr-o curbă Γ care nu este linie de câmp).

Exemplu. Să se determine liniile de câmp ale câmpului vectorial definit de

vectorii:
v = ( xy − 2 z 2 ) i + ( 4 xz − y 2 ) j + ( yz − 2 x 2 ) k .

Soluţie. Liniile de câmp ale câmpului vectorial v sunt date de următorul

sistem de ecuaţii diferenţiale (sistem simetric):
dx dy dz
= = .
xy − 2 z 2
4 xz − y 2
yz − 2 x 2
Aplicăm metoda combinaţiilor integrabile.
Astfel, amplificând prima fracţie cu y , a doua cu x şi a treia cu 2z , obţinem:

ydx + xdy + 2 zdz d ( xy ) + d ( z ).

2
ydx xdy 2 zdz
= = = =
xy 2 − 2 z 2 y 4 x 2 z − xy 2 2 yz 2 − 4 x 2 z 0 0

54
Deci, prima ecuaţie a liniilor de câmp este:
xy + z 2 = C1 .
Apoi, amplificând prima fracţie cu 2x , a doua cu z şi a treia cu y , obţinem:

2 xdx + zdy + ydz d ( x ) + d ( yz )

2
2 xdx zdy ydz
= = = = ,
2 x 2 y − 4 xz 2 4 xz 2 − y 2 z y 2 z − 2 x 2 y 0 0

deci, cea de-a doua ecuaţie a liniilor de câmp este:

x 2 + yz = C2 .

Exerciţiu. Să se determine liniile de câmp ale câmpului vectorial:

v = ( zx − y ) i + ( x − zy ) j + ( x 2 − y 2 ) k ,

şi apoi să se găsească suprafeţele de câmp care conţin curba:

 xy = 1
Γ :
 z = 1.

55
Definiţie. Fie v ( P ) = v1 ( x, y, z ) i + v2 ( x, y, z ) j + v3 ( x, y, z ) k un câmp vectorial

de clasă C 1 ( D ) . Se numeşte divergenţa câmpului vectorial v şi se notează

div v , scalarul (funcţia scalară):

∂v1 ∂v2 ∂v3
div v = + + . (17)
∂x ∂y ∂z

Definiţie. Se numeşte rotorul câmpului vectorial de clasă C1 ( D ) ,

v ( P ) = v1 ( x, y, z ) i + v2 ( x, y, z ) j + v3 ( x, y, z ) k , vectorul notat cu simbolul

rot v a cărui expresie analitică în coordonate carteziene este:

i j k
∂ ∂ ∂
rot v = , (18)
∂x ∂y ∂z
v1 v2 v3

determinant simbolic care se dezvoltă după elementele primei linii, obţinându-

se:
 ∂v ∂v   ∂v ∂v   ∂v ∂v 
rot v =  3 − 2  i +  1 − 3  j +  2 − 1  k . (19)
 ∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y 

Observaţie. (Interpretarea fizică a divergenţei) Divergenţa este un operator

care măsoară cât de mult un câmp vectorial iese din sau intră într-un punct.

Pentru un câmp vectorial care reprezintă viteza de expandare a aerului atunci

când acesta este încălzit, divergenţa câmpului de viteze are o valoare pozitivă

56
deoarece aerul se dilată. Dacă aerul se răceşte şi se contractă, divergenţa este

negativă.

Observaţie. (Interpretarea fizică a rotorului) Rotorul este un operator

vectorial care scoate în evidenţă rata de rotaţie a unui câmp vectorial, adică

direcţia axei de rotaţie şi magnitudinea rotaţiei.

Observaţie. Dacă introducem operatorul nabla ∇ al lui Hamilton care are

caracter diferenţial şi vectorial şi a cărui expresie analitică este:
∂ ∂ ∂
∇= i+ j+ k, (20)
∂x ∂y ∂z
atunci deducem următoarele formule:

 ∂ ∂ ∂ 
grad ϕ =  i + j + k  ϕ = ∇ϕ , (21)
 ∂x ∂y ∂z 

∂ ∂ ∂ 
div v =  i +
 ∂x ∂y
( )
j + k  v1 i + v2 j + v3 k = ∇ ⋅ v ,
∂z 
(22)

 ∂ ∂ ∂ 
rot v =  i +
 ∂x ∂y
( )
j + k  × v1 i + v2 j + v3 k = ∇ × v .
∂z 
(23)

57
Proprietăţi de calcul ale divergenţei şi rotorului
a) Fie u şi v două câmpuri vectoriale de clasă C 1 ( D ) , iar ϕ un câmp scalar

de clasă C 1 ( D ) . În punctul curent din D au loc următoarele relaţii:

( )
i) div u + v = divu + div v ;

ii) rot ( u + v ) = rot u + rot v ;

iii) div (ϕ v ) = v ⋅ gradϕ + ϕ div v ;

iv) rot (ϕ v ) = ϕ rot v − v × gradϕ ;

v) div ( u × v ) = v ⋅ rot u − u ⋅ rot v ;

( )
vi) rot u × v = u ⋅ div v − v ⋅ divu +
du d v
−
d v du
.

b) (Temă) Dacă r este vectorul de poziţie, r = xi + y j + zk , şi a este un

vector constant, atunci avem:
i) div a = 0 ; iv) rot a = 0 ;

ii) div r = 3 ; v) rot r = 0 ;

( )
iii) div a × r = 0 ; ( )
vi) rot a × r = 2a .

Observaţie. Dacă ϕ este un câmp de clasă C 2 ( D ) , iar v este un câmp

vectorial de clasă C 2 ( D ) , atunci au sens următoarele cinci combinaţii:

( ) ( )
grad div v , div ( grad ϕ ) , div rot v ,

rot ( grad ϕ ) şi rot ( rot v ) .

58
Propoziţie. (Temă) Dacă ϕ este un câmp scalar de clasă C2 ( D) şi v este un
câmp vectorial de clasă v , atunci au loc relaţiile:

( )
div rot v = 0 , (24)

rot ( grad ϕ ) = 0 , (25)

div ( grad ϕ ) = ∆ϕ , (26)

( ) ( )
rot rot v = grad div v − ∆v , (27)

unde ∆ este operatorul lui Laplace,

∂2 ∂2 ∂2
∆= + + . (28)
∂x ∂y ∂z

59
Exemplu. Se dau câmpurile:
v = ( xyz + x 3 ) i + ( y 2 + y 3 ) j + ( xz 2 + z 3 ) k ,

w = ( yz + xy 2 ) i + ( xyz + yz 2 ) j + ( 3 xy + x 2 z ) k .

( )
Să se calculeze grad div v şi rot rot w ( )

Soluţie. Folosim definiţiile gradientului, divergenţei şi rotorului date mai sus.

Avem:
div v = yz + 3x 2 + 2 y + 3 y 2 + 2 xz + 3z 2 ,
deci

( )
grad div v = ( 6 x + 2 z ) i + ( 6 y + z + 2 ) j + ( 6 z + y + 2 x ) k ,

şi
rot w = ( 3 x − xy − 2 yz ) i + ( −2 y − 2 xz ) j + ( yz − z − 2 xy ) k ,
deci

( )
rot rot w = zi + xk .

60
 Fluxul şi circulaţia

Fie Σ o suprafaţă conţinută în domeniul D ⊂ ℝ 3 în care este definit câmpul

vectorial v şi fie n versorul normalei la suprafaţa Σ orientat în sens pozitiv.

Definiţie. Se numeşte fluxul vectorului v prin suprafaţa Σ , mărimea:

Φ ( Σ ) = ∫∫ v ⋅ n d σ . (1)
Σ

Faţă de reperul cartezian ortogonal, avem:

Φ ( Σ ) = ∫∫ ( v1 cos α + v2 cos β + v3 cos γ ) d σ = ∫∫ v1dydz + v2 dzdx + v3dxdy , (2)

Σ Σ

unde
n = cos αi + cos β j + cos γ k şi v = v1 i + v2 j + v3 k .

Observaţie. Pentru o suprafaţă închisă, normala o vom considera totdeauna

dirijată spre exteriorul domeniului.

Observaţie. Fluxul Φ reprezintă diferenţa dintre cantitatea de fluid ieşită din

suprafaţa Σ care delimitează un volum Ω şi cea iniţială în unitatea de timp.
Fluxul Φ reprezintă cantitatea de fluid produsă de volumul Ω în unitatea de
timp, deci Φ este productivitatea volumului Ω .

61
Exemplu. Un fluid oarecare curge în spaţiu cu viteza
v = 3xi + 3 y j + zk .
Să se găsească fluxul total Φ al fluidului prin suprafaţa superioară a
paraboloidului

(S ) :z = 9 − x
+ 2
− y2

situată în semiplanul superior z ≥ 0 .

Soluţie. Folosind definiţia, avem de calculat următoarea integrală de

suprafaţă:
Φ = ∫∫ v ⋅ n d σ ,
S+

unde n este versorul normalei la suprafaţa S + :

∇F ( x , y , z )
n= ,
∇F ( x , y , z )

unde
F ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z − 9 .
Deci,

2 xi + 2 y j + k
n= .
4x2 + 4 y2 + 1
Aşadar,
2x 2y 1
cos α = , cos β = , cos γ = .
4x2 + 4 y2 + 1 4x2 + 4 y 2 + 1 4 x2 + 4 y 2 + 1
Aplicând formula de calcul, obţinem:

62
 Φ = ∫∫ ( v1 cos α + v2 cos β + v3 cos γ ) d σ =
S+

 6x2 6 y2 z 
= ∫∫  + +  d σ.
 4x2 + 4 y 2 + 1 4 x 2
+ 4 y 2
+ 1 4 x 2
+ 4 y 2
+ 1 
S 
+

Dar, din ecuaţia suprafeţei si din definiţia elementului de suprafaţa, avem:

dσ = 1 + 4 x 2 + 4 y 2 dxdy , ( x, y ) ∈ D ,

unde D este proiecţia suprafeţei pe planul xOy :

D = {( x, y ) ∈ ℝ 2 : x 2 + y 2 − 9 ≤ 0} .

Înlocuind în expresia de mai sus, avem

 6x2 + 6 y2 + 9 − x2 − y 2 
Φ = ∫∫   1 + 4 x 2 + 4 y 2 dxdy = ∫∫ ( 5 x 2 + 5 y 2 + 9 ) dxdy .

D  4x + 4 y + 1
2 2 
 D

Integrala dublă o calculăm folosind trecerea la coordonatele polare r şi t ,

unde:
 x = r cos t
 , r ∈ [ 0,3] , t ∈ [ 0, 2π ] .
 y = r sin t

Având în vedere că jacobianul transformării care se utilizează la schimbarea

de variabile de mai sus este egal cu r şi folosind formula schimbării de
variabile în integrala dublă, obţinem:
2π
567 π
3
Φ = ∫ dt ∫ r ( 5r 2 + 9 ) dr = .
0 0
2

63
Exerciţiu. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial:
v = xi + y j + z 4 k
prin suprafaţa exterioară a semisferei
 x2 + y2 + z 2 = 9
( Σ ) :
 z ≥ 0.

Definiţie. Se numeşte circulaţia vectorului v de-a lungul curbei închise C

conţinute în domeniul D de definiţie a câmpului v , valoarea integralei
curbilinii:
C = ∫ vd r . (3)
C

Faţă de reperul cartezian, avem:

C = ∫ v1 ( x, y, z ) dx + v2 ( x, y, z ) dy + v3 ( x, y, z ) dz . (4)
C

Exemplu. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial

v = − y2 i + x2 j
pe frontiera domeniului

D= {( x, y ) ∈ ℝ 2
}
x 2 + 4 y 2 ≤ 4, y ≥ 0

parcursă în sens trigonometric.

64
Soluţie. Fie C frontiera domeniului D , parcursă în sens trigonometric.
Conform relaţiilor (3) – (4) avem:
C = ∫ vd r = ∫ − y 2dx + x 2 dy .
C C

Curba C este jumătatea superioară E a elipsei x 2 + 4 y 2 = 4 , completată cu

diametrul mare al său [ AB ] pe care ea
y
E se sprijină şi este parcursă în sens
trigonometric (ca în figura alăturată).
A ( −2,0 ) O B ( 2,0 ) x

Aşadar, avem:
C= ∫ − y 2 dx + x 2 dy + ∫ − y 2 dx + x 2 dy .
[ AB ] E

Folosind reprezentările parametrice ale celor două curbe,

x = t  x = 2cosθ
[ AB ] :  , t ∈ [ −2,2] , ( E ) : , θ ∈ [ 0, π ] ,
y = 0  y = sin θ
cele două integrale curbilinii devin:
I1 = ∫ − y 2 dx + x 2 dy = 0 ,
[ AB ]
π
I 2 = ∫ − y dx + x dy = ∫ ( 2sin 3 θ + 4cos3 θ ) d θ
2 2

E 0

.
π
3 1  8
= ∫  sin θ − sin 3θ + cos3θ + 3cos θ  d θ =
0 
2 2 3
8
Deci, C = I1 + I 2 = .
3

65
Exerciţiu. Să se calculeze circulaţia câmpul vectorial
v = x 2 i + xy j − yzk

de-a lungul curbei ABCA , unde A (1,0,0 ) , B ( 0,1,0 ) , C ( 0,0,1) , AC şi AB

sunt segmente de dreaptă, iar BC este un sfert din cercul cu centrul în origine
şi de rază 1 , din planul yOz .

Formule integrale
1. Formula flux – divergenţă (a lui Gauss – Ostrogradski)

Fie Ω un domeniu compact din ℝ 3 care are ca frontieră o suprafaţă Σ închisă

simplă, netedă sau netedă pe porţiuni. Versorul n al normalei exterioare într-
un punct al suprafeţei Σ are expresia:
n = cos α i + cos β j + cos γ k ,

unde α , β şi γ sunt unghiurile pe care acest versor le face cu versorii i, j , k ai

reperului Oxyz .

Teoremă. (Formula integrală Gauss – Ostrogradski) În ipotezele de mai sus,

dacă v este un câmp vectorial de clasă C1 ( Ω ∪ Σ ) ,

v ( x, y , z ) = v1 ( x, y, z ) i + v2 ( x, y, z ) j + v3 ( x, y, z ) k , atunci are loc:

 ∂v1 ∂v2 ∂v3 

∫∫∫  ∂x + ∂y + dxdydz = ∫∫ ( v1 cos α + v2 cos β + v1 cos γ ) dσ . (1)
Ω
∂z  Σ

66
Observaţie. Folosind expresia divergenţei câmpului vectorial v , deducem că
formula (1) se poate scrie în forma vectorială:

∫∫∫ div v dxdydz = ∫∫ v n dσ

Ω Σ
(2)

şi exprimă fluxul printr-o suprafaţă în direcţia normalei exterioare, prin

integrala divergenţei pe domeniul mărginit de acea suprafaţă. Acesta este şi
motivul pentru care această formulă se mai numeşte şi formula flux –
divergenţă.

Observaţie. (Interpretare fizică) Dacă v este viteza de curgere a unui fluid

din domeniul Ω prin suprafaţa Σ care mărgineşte domeniul, în direcţia
normalei, atunci fluxul este integrala proiecţiilor lui v pe normală.

Exemplu. Fie Ω regiunea mărginită de emisfera

x 2 + y 2 + ( z − 1) = 9 , 1 ≤ z ≤ 3
2

şi planul z = 1. Să se verifice teorema flux – divergenţă dacă

v ( x, y, z ) = xi + y j + ( z − 1) k .
Soluţie. Calculăm mai întâi divergenţa vectorului v şi apoi integrala triplă din
aceasta. Avem:
div v = 3
şi
2π ⋅ 27
∫∫∫ div v dxdydz = 3∫∫∫ dxdydz = 3 ⋅ = 54π .
Ω Ω
3
În ultimul calcul am folosit faptul că integrala triplă din membrul secund este
volumul emisferei de rază R = 3 care este egal cu 2π R 3 / 3 .

67
Calculăm acum direct integrala de suprafaţă care apare în formula flux –
divergenţă. Observăm mai întâi că suprafaţa Σ este formată din reuniunea a
două suprafeţe: Σ1 şi Σ 2 , unde Σ1 este faţa superioară a emisferei de rază 3
situată deasupra planului z = 1, iar Σ 2 este faţa inferioară a porţiunii din planul

z = 1 limitată de cercul de rază 3 cu centrul în punctul ( 0,0,1) aflat în acest

plan. Deci,

∫∫ v n dσ = ∫∫ v n dσ + ∫∫ v n
Σ Σ1
1
Σ2
2 dσ ,

unde n1 este normala unitară la faţa Σ1 , iar n2 este normala unitară la faţa Σ 2 :

xi + y j + ( z − 1) k x y z −1
n1 = = i+ j+ k , n2 = −k .
x 2 + y 2 + ( z − 1) 3 3 3
2

Aşadar,

∫∫ v n dσ = ∫∫ 3 dσ + ∫∫ ( − z + 1) dσ = 3∫∫ dσ = 54π ,
Σ Σ1 Σ2 Σ1

deoarece

∫∫ dσ = ariaΣ
Σ1
1 = 2π R 2 = 18π ,

şi

∫∫ ( − z + 1) dσ = 0
Σ2

deoarece pe suprafaţa pe care efectuăm integrarea, z este egal cu 1 şi deci

integrantul este nul şi ca atare şi rezultatul integrării este nul. Prin urmare,

∫∫ v n dσ = 54π ,
Σ

ceea ce arată că formula flux – divergenţă se verifică.

68
2. Formula lui Stokes
Fie Σ o suprafaţă deschisă, netedă, mărginită de un domeniu Ω din ℝ 3 .

Teoremă. (Formula integrală a lui Stokes) Fie Σ

suprafaţa de mai sus şi Γ o curbă netedă care
mărgineşte suprafaţa Σ . Dacă v este un câmp
vectorial de clasă C1 ( D ) ,

v ( x, y , z ) = v1 ( x, y, z ) i + v2 ( x, y, z ) j + v3 ( x, y, z ) k ,

D fiind un domeniu din ℝ 3 care conţine suprafaţa

Σ , atunci are loc formula:

∫ v ( x, y, z ) dx + v ( x, y, z ) dy + v ( x, y, z ) dz =
Γ
1 2 3

 ∂v ∂v   ∂v ∂v   ∂v ∂v  
= ∫∫  3 − 2  cos α +  1 − 3  cos β +  2 − 1  cos γ  dσ .
Σ 
∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y  

Observaţie. Utilizând expresia analitică a rotorului unui câmp vectorial, rot v ,

şi ţinând cont că diferenţiala vectorului de poziţie r este

d r = dxi + dy j + dzk ,
deducem că formula integrală a lui Stokes se poate scrie în forma vectorială:

∫ vd r = ∫∫ rot v ⋅ n dσ .
Γ Σ
(3)

69
Observaţie. (Interpretare fizică) Formula integrală a lui Stokes exprimată prin
(3) arată că circulaţia câmpului vectorial v pe frontiera Γ a unei suprafeţe
orientate Σ este egală cu fluxul rotorului lui v prin acea suprafaţă.

Exemplu. Fie Γ curba situată la intersecţia cilindrului

x2 + y 2 = a 2 ,
cu planul z = 1, parcursă în sens direct. Să se verifice formula integrală a lui
Stokes dacă
y3 z 2  x3 z 
v ( x, y , z ) = − i+ + 2  j + xyzk .
3  3 

Soluţie. Calculăm rot v şi obţinem:

 x3   2 y3 z 
rot v =  xz −  i +  − − yz  j + ( x 2 z + y 2 z 2 ) k .
 3  3 
De asemenea,
π
α =β = , γ = 0,
2
deci
n=k.
Aşadar,

∫∫ rot v ⋅ n dσ = ∫∫ ( x z + y z ) dσ = ∫∫ ( x z + y z ) dxdy ,
2 2 2 2 2 2

Σ Σ D

deoarece suprafaţa Σ se află în planul z = 1 . Folosind coordonatele polare

pentru calculul integralei duble, obţinem:

70
 2π a
π a4
I= ∫ dθ ∫ r dr =
3
.
0 0
2
Mai departe calculăm integrala
y3z 2  x3 z 
∫ vd r = ∫ −
Γ Γ
3
dx + 
 3
+ 2  dy + xyzdz ,

unde Γ este cercul x 2 + y 2 = a 2 aflat în planul z = 1. Aşadar,

y3  x3 
I = ∫ vd r = ∫ − dx +  + 2  dy .
Γ Γ
3 3 
Trecând la coordonatele polare r = a şi t , unde:
 x = a cos t
 , t ∈ [ 0, 2π ] ,
 y = a sin t
obţinem:
2π
 1 3 3  a 3 cos3 t  
I= ∫0  3
 − a sin t ⋅ ( − a sin t ) +  + 2  a cos t  dt =
 3  
2π 2π
a4
= ∫ ( sin t + cos t ) dt + 2a ∫ cos tdt .
4 4

3 0 0

Dar,
2π 2π 2π 2π 2

∫ ( sin t + cos t ) dt = ∫ 1 − 2 ( sin t cos t )  dt =

 sin 2t 
∫0 dt − 2 ∫0  2  dt =
4 4 2

0 0
2π
1 1 − cos 4t 1 3π
= 2π − π π
2 ∫0
dt = 2 − ⋅ =
2 2 2

2π
2π a 4 3π π a 4
şi cum ∫ cos tdt = sin t
0
0
= 0 , atunci, I =
3 2
=
2
.

71
 Câmpuri particulare importante

1. Câmpuri irotaţionale

Fie D un domeniu din ℝ 3 .

Definiţie. Un câmp vectorial v de clasă C1 ( D ) se numeşte irotaţional în D

dacă rot v = 0 în orice punct al domeniului D .

Definiţie. Un câmp vectorial v se numeşte câmp potenţial în D dacă există

un câmp scalar ϕ∈ C1 ( D ) astfel încât grad ϕ = v în fiecare punct al
domeniului D .

Teoremă. Fie D un domeniu simplu conex din ℝ3 şi v un câmp vectorial de

clasă C1 ( D ) .

i) Circulaţia unui câmp irotaţional v pe orice curbă închisă din D este

nulă.
ii) Circulaţia unui câmp irotaţional v pe un arc de curbă AB din
domeniul D depinde doar de extremităţile curbei şi nu depinde de
drumul care le uneşte.
iii) Orice câmp irotaţional v într-un domeniu D este un câmp potenţial
în acel domeniu şi reciproc, adică:
rot v = 0 ⇔ v = grad ϕ , ϕ∈ C 2 ( D ) .

72
 Funcţia de forţă ϕ a unui câmp irotaţional v se poate exprima printr-o
integrală curbilinie independentă de drum:
ϕ( P ) = ∫ vd r , (1)
AP

unde A ( x0 , y0 , z0 ) este un punct fix, iar P ( x, y, z ) un punct oarecare.

x y x2 + y2
Exemplu. Să se arate că v = 2 i + 2 j − k este un câmp irotaţional
z z z2
în semiplanul z > 0 şi apoi să se determine funcţia de forţă.
Soluţie. Arătăm că rot v = 0 . Astfel,

i j k
∂ ∂ ∂  y 2y   x 2x 
rot v = =  −2 2 + 2  i +  −2 2 + 2  j + ( 0 + 0 ) k = 0 .
∂x ∂y ∂z  z z   z z 
x y x2 + y 2
2 2 −
z z z2
Câmpul v fiind irotaţional, rezultă că funcţia de forţă se poate exprima printr-
o integrală curbilinie independentă de drum:
 x y x2 + y2 
ϕ( P ) = ∫ vd r = ∫AP  z
2 dx + 2 dy − dz  =
AP
z z2 
x2 + y2 x2 + y 2
x y z
t t
= ∫ 2 dt + ∫ 2 dt − ∫ 2
dt = + C,
x0
z 0 y0
z 0 z0
t z

cu A ( x0 , y0 , z0 ) este un punct fix, iar P ( x, y, z ) un punct oarecare.

73
Exerciţiu. Să se arate că v = ( 2 x − sin x ) i − 2 y j + 4 zk este un câmp
irotaţional şi apoi să se determine funcţia de forţă.

2. Câmpuri solenoidale

Definiţie. Un câmp vectorial v de clasă C1 ( D ) se numeşte solenoidal în D

dacă div v = 0 în orice punct al domeniului D .

Definiţie. Câmpul vectorial w se numeşte potenţial vector al câmpului

solenoidal v dacă rot w = v .

Teoremă. Fie v un câmp vectorial de clasă C1 ( D ) .

i) Fluxul câmpului solenoidal v prin orice suprafaţă închisă Σ

conţinută în D este nul.
ii) Fluxul câmpului solenoidal v prin orice suprafaţă deschisă Σ1
conţinută în D şi mărginită de curba C depinde doar de curba C şi
nu depinde de Σ1 .
iii) Orice câmp solenoidal în D este un câmp de rotori şi reciproc,
adică:
div v = 0 ⇔ v = rot w , w ∈ C 2 ( D ) .

74
Exemplu. Fie câmpul vectorial v = ϕ ( r ) r + a × r , unde ϕ ∈ C1 ( ℝ ) şi a este

un câmp vectorial constant. Să se determine funcţia ϕ astfel ca v să fie

solenoidal.

Soluţie. Deoarece r = xi + y j + zk , r = x 2 + y 2 + z 2 , a = a1 i + a2 j + a3 k ,

a × r = ( a2 z − a3 y ) i + ( a3 x − a1 z ) j + ( a1 y − a2 x ) k , atunci

v = ( ϕ ( r ) x + a2 z − a3 y ) i + ( ϕ ( r ) y + a3 x − a1 z ) j + ( ϕ ( r ) z + a1 y − a2 x ) k .

Din relaţia (17), avem:

∂ ∂ ∂
div v =
∂x
( ϕ ( r ) x + a2 z − a3 y ) + ( ϕ ( r ) y + a3 x − a1 z ) + ( ϕ ( r ) z + a1 y − a2 x ) =
∂y ∂z
∂ ∂ ∂
= ( ϕ ( r ) x ) + ( ϕ ( r ) y ) + ( ϕ ( r ) z ).
∂x ∂y ∂z

În acest moment, folosind metoda derivării funcţiilor compuse, obţinem:

∂r ∂r ∂r
div v = ϕ′ ( r ) x + ϕ ( r ) + ϕ′ ( r ) y + ϕ ( r ) + ϕ′ ( r ) z + ϕ ( r ) =
∂x ∂y ∂z
 ∂r ∂r ∂r 
=  x + y + z  ϕ′ ( r ) + 3ϕ ( r ) = rϕ′ ( r ) + 3ϕ ( r ) .
 ∂x ∂y ∂z 

Câmpul vectorial v este solenoidal dacă div v = 0 , deci r ϕ′ ( r ) + 3ϕ ( r ) = 0 ,

adică r 3ϕ ( r ) = C . Aşadar,

C
ϕ (r ) = .
r3

75
3. Câmpuri biscalare

Definiţie. Un câmp vectorial v de clasă C 1 ( D ) se numeşte biscalar în D

dacă există două funcţii scalare independente λ şi F , λ ∈ C1 ( D ) , F ∈ C 2 ( D )

astfel încât să avem: v = λ ⋅ gradF în orice punct din D .

Teoremă. Fie un câmp biscalar în D , v = λ ⋅ gradF . Atunci, au loc

afirmaţiile:
i) Câmpul v este perpendicular pe rotorul său, v ⋅ rot v = 0 .

ii) Câmpul v admite o familie de suprafeţe, care depind de un

parametru, ortogonale liniilor de câmp. Ecuaţia suprafeţelor
ortogonale liniilor de câmp este: F ( x, y, z ) = C .

Teoremă. Fie v un câmp vectorial de clasă C 1 ( D ) . Dacă în orice punct al

domeniului avem:
v ⋅ rot v = 0 şi rot v ≠ 0 , (2)

atunci v este un câmp biscalar.

Observaţie. Suprafeţele ortogonale liniilor de câmp trebuie căutate printre

suprafeţele de câmp ale câmpului rot v . Suprafeţele de câmp ale vectorului

rot v se mai numesc şi suprafeţe de vârtej, iar liniile de câmp ale vectorului

rot v se numesc linii de vârtej.

76
Exemplu. Se dă câmpul vectorial v = yz ( y + z ) i + xz ( x + z ) j + xy ( x + y ) k .

Să se afle suprafeţele ortogonale liniilor de câmp ale lui v şi să se scrie v sub

forma: v = λ ⋅ gradF .

Soluţie. Arătăm că v este câmp biscalar aplicând teorema de mai sus. Astfel,

i j k
∂ ∂ ∂
rot v =
∂x ∂y ∂z
yz ( y + z ) xz ( x + z ) xy ( x + y )

= 2 x ( y − z ) i + 2 y ( z − x ) j + 2 z ( x − y ) k ≠ 0,
şi
v ⋅ rot v = 2 xyz ( y 2 − z 2 ) + 2 xyz ( z 2 − x 2 ) + 2 xyz ( x 2 − y 2 ) = 0 .

Teorema fiind verificată, rezultă că v este biscalar, deci v admite o familie de

suprafeţe ortogonale liniilor de câmp. Căutăm aceste suprafeţe printre
suprafeţele de câmp ale lui rot v . Astfel, ecuaţiile diferenţiale ale liniilor de

câmp ale lui rot v sunt:

dx dy dz
= = .
2x ( y − z ) 2 y ( z − x) 2z ( x − y )
Rezolvând acest sistem cu ajutorul metodei combinaţiilor integrabile, obţinem
ecuaţiile liniilor de câmp ale lui rot v :

 x + y + z = C1
 (3)
 xyz = C2 .

77
Ştim că gradientul este un vector care are direcţia şi sensul normalei n la
suprafaţă. Din definiţia liniei de câmp, avem că rot v este tangent curbelor din
relaţiile (3). Aşadar, avem relaţiile:
 rot v ⋅ grad ( x + y + z ) = 0

 rot v ⋅ grad ( xyz ) = 0

v ⋅ rot v = 0.

De aici, rezultă că vectorul v este coplanar cu vectorii grad ( x + y + z ) şi

grad ( xyz ) . Deci,

v = αgrad ( x + y + z ) + β grad ( xyz ) . (4)

Calculăm cei doi gradienţi şi identificăm elementele celor doi vectori. Astfel,
se obţine sistemul:
α + β yz = yz ( y + z )

α + β xz = zx ( z + x )

α + β xy = xy ( x + y )
cu soluţiile α = − xyz şi β = x + y + z . Aşadar, relaţia (4) devine:

v = − xyzgrad ( x + y + z ) + ( x + y + z ) grad ( xyz ) ,

relaţie echivalentă cu
xyz
v = ( x + y + z ) grad
2
.
x+ y+z
Deci,
xyz
λ = ( x + y + z ) şi F =
2
.
x+ y+ z
Aşadar, ecuaţia suprafeţelor ortogonale liniilor de câmp este:

78
 xyz
=C.
x+ y+z

79
 SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER.
TRANSFORMATA FOURIER

Serii Fourier

Funcţiile periodice constituie una din clasele de funcţii care, datorită

proprietăţilor lor, intervin frecvent în diverse probleme teoretice şi practice.
Un mijloc de reprezentare şi studiu al acestor funcţii îl constituie dezvoltarea
în serie Fourier.
Termenii unei serii Fourier sunt funcţii periodice cu care se pot descrie
fenomenele oscilatorii din electrotehnică, mecanica undelor şi orice procese
vibratorii periodice.

Definiţie. O funcţie f : ℝ → ℝ se numeşte periodică dacă există un număr

real T ≠ 0 astfel încât pentru orice x ∈ ℝ să avem:

f ( x + T ) = f ( x) .

Deoarece orice multiplu întreg kT , k ∈ ℤ , este de asemenea perioadă pentru

f , cea mai mică perioadă pozitivă T > 0 se numeşte perioadă principală a
funcţiei f .
În continuare, prin perioada unei funcţii vom înţelege totdeauna perioada
principală a funcţiei f .

80
Propoziţie. Dacă f ( x ) este periodică, de perioadă T , atunci f ( α ⋅ x ) este

T
periodică, cu perioada .
α

Exemplu.
Funcţiile sin x şi cos x sunt periodice, de perioadă 2π .
2π
Funcţiile sin kx şi cos kx sunt periodice, de perioadă T = .
k
2π
Perioada comună a familiei {sin k ωx,cos k ωx}k∈ℕ este T = .
ω

Propoziţie. Fie f : ℝ → ℝ o funcţie periodică, de perioadă T , integrabilă pe

un interval de lungime T . Atunci pentru orice α ∈ ℝ , avem:
α+T T

∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx .
α 0

Definiţie. Se numeşte serie trigonometrică o serie de funcţii de forma:

∞
a0 + ∑ ( ak cos k ωx + bk sin k ωx ) , x ∈ ℝ , (1)
k =1

unde coeficienţii a0 , ak , bk , k ∈ ℕ , sunt constante reale.

Sumele parţiale ale seriei (1) se numesc polinoame trigonometrice, iar

constanta ω se numeşte pulsaţie.

81
Observaţie. Deoarece sumele parţiale ale seriei trigonometrice sunt funcţii
2π
periodice, de perioadă T = , este suficient să studiem convergenţa unor
ω
astfel de serii pe un interval de lungime T , de exemplu [ α, α + T ] .

Proprietăţile sumelor unor astfel de serii trigonometrice punctual convergente

sunt sintetizate în următoarea teoremă.

Teoremă. Presupunem că seria trigonometrică (1) este punctual convergentă

2π
pe [ α, α + T ] , T = şi fie S ( x ) suma acestei serii. Atunci:
ω

i) Funcţia S : ℝ → ℝ este periodică, de perioadă T .

ii) Dacă seria (1) este uniform convergentă pe [ α, α + T ] , atunci S este

continuă pe ℝ şi, în acest caz, au loc relaţiile:

α+T α+T
1 2
a0 = ∫ S ( x ) dx , ak = ∫ S ( x ) cos k ωxdx ,
T α
T α

α+T
2
bk =
T ∫ S ( x ) sin k ωxdx , k ≥ 1 .
α

82
Definiţie. Fie funcţia f : ℝ → ℝ periodică, de perioadă T , continuă pe
porţiuni pe orice interval compact din ℝ , cu limitele laterale finite în orice
punct. Considerăm coeficienţii:
α+T α+T
1 2
a0 = ∫ f ( x ) dx , ak = ∫ f ( x ) cos k ωxdx ,
T α
T α

α+T
2
bk =
T ∫ f ( x ) sin k ωxdx , k ≥ 1 ,
α
(2)

2π
unde ω = . În acest mod, oricărei funcţii f cu proprietăţile menţionate i se
T
asociază seria trigonometrică (1), numită seria Fourier a lui f ; coeficienţii
a0 , ak , bk de mai sus se numesc coeficienţii Fourier ai lui f .

Observaţie. Condiţiile suficiente pentru ca o funcţie periodică să poată fi

reprezentată prin seria Fourier asociată ei au fost date de Dirichlet şi se mai
numesc condiţiile lui Dirichlet.

Definiţie. Spunem că funcţia f îndeplineşte condiţiile lui Dirichlet pe

intervalul [ a, b ] dacă:

i) f este mărginită şi are cel mult un număr finit de puncte de

discontinuitate de prima speţă (limitele laterale finite).

83
 ii) f este monotonă pe porţiuni (adică, intervalul [ a, b ] poate fi

împărţit într-un număr finit de subintervale astfel încât pe fiecare

subinterval f să fie monotonă).

În legătură cu convergenţa seriei Fourier şi cât de bine aproximează ea funcţia

f se poate da următoarea teoremă.

Teoremă. Dacă funcţia f , periodică de perioadă T , îndeplineşte condiţiile lui

Dirichlet pe un interval [ α, α + T ] , atunci seria sa Fourier este convergentă

punctual pe ℝ . Suma S ( x ) a seriei Fourier în fiecare punct de continuitate

este egală cu valoarea funcţiei f în acel punct. În punctele de discontinuitate,

valoarea sumei S ( x ) este egală cu media aritmetică a limitelor laterale

corespunzătoare punctului de discontinuitate, adică:

∞
 f ( x ) , în orice punct de continuitate al lui f

a0 + ∑ ( ak cos k ωx + bk sin k ωx ) =  f ( c − 0 ) + f ( c + 0 )
k =1  , c − punct de discontinuitate.
 2

Observaţie. Determinarea seriei Fourier a unei funcţii f se reduce la calculul

coeficienţilor Fourier daţi de formulele din (2).

84
Observaţie. Dezvoltarea în serie Fourier a funcţiilor periodice se simplifică
 T T
dacă pe intervalul  − ,  funcţia este pară sau impară.
 2 2

 T T
Propoziţie. Dacă f este o funcţie pară pe  − ,  , atunci seria sa Fourier
 2 2
este:
∞
a0 + ∑ ak cos k ωx ,
k =1

T T

2π 2 2
4 2
unde ω = , a0 = ∫ f ( x ) dx , ak = ∫ f ( x ) cos k ωxdx , k ≥ 1 .
T T0 T0

 T T
Propoziţie. Dacă f este o funcţie impară pe  − ,  , atunci seria sa Fourier
 2 2
este:
∞

∑ b sin k ωx ,
k =1
k

2π 4 2
unde ω = , bk = ∫ f ( x ) sin k ωxdx , k ≥ 1 .
T T0

Observaţie. Dacă f este o funcţie definită pe intervalul [ a, b ] , neperiodică,

dar care îndeplineşte condiţiile lui Dirichlet pe [ a, b ] , atunci ea poate fi

prelungită prin periodicitate cu perioada T = b − a la funcţia F definită pe

toată axa reală. Dezvoltarea în serie Fourier a funcţiei F pe ℝ este o

reprezentare în serie Fourier a lui f pe [ a, b ] .

85
Exemplu. Să se dezvolte în serie Fourier pe intervalul [ −π ,π ] funcţia
∞
1
f ( x ) = x şi apoi să se deducă suma seriei numerice
2
∑n 2
.
n =1

Soluţie. Funcţia f reprezintă restricţia funcţiei periodice F , de perioadă

T = 2π , la intervalul [ −π , π ] . Condiţiile lui Dirichlet sunt îndeplinite deoarece

funcţia f pe intervalul [ −π ,π ] este monotonă şi mărginită. Deoarece

f ( x ) = x 2 este funcţie pară, dezvoltarea ei în serie Fourier este:

∞
f ( x ) = a0 + ∑ ak cos k ωx ,
k =1

2π
unde ω = = 1 , iar
2π
T
π π
2 2
2 1 x3 π2
a0 = ∫ f ( x ) dx =
2π ∫0
x 2
dx = =
T0 π 3 0 3
şi
T

2 2  sin kx ′
2 π π
4 4
ak = ∫ f ( x ) cos k ωxdx =
2π ∫0
x cos kxdx = ∫ x 
2
 dx =
T0 π0  k 

4  cos kx ′
π π π
2 2 sin kx 2 sin kx
− ∫
k π ∫0  k 
= x ⋅ 2 xdx =   ⋅ xdx =
π k 0 π0 k

4  cos kx ′
π π π
4 cos kx 4 cos kx
kπ ∫0  k  kπ ∫0 k
=   xdx = x − dx =
kπ k 0

π
4 cos kπ 4 sin kx 4
= π− 2 = 2 ( −1) .
k

kπ k kπ k 0 k

86
Deci,

( −1)
k
π ∞
f ( x ) = x = + 4∑ 2 cos kx , ∀ x ∈ [ −π , π ] .
2

3 k =1 k

În particular, pentru x = π obţinem:

( −1) ( −1)
k k
π2 ∞
π2 ∞
π2 ∞
1
π = + 4∑ 2 cos k π = + 4∑ 2 ( −1) = + 4∑ 2 ,
2 k

3 k =1 k 3 k =1 k 3 k =1 k

deci
∞
1 π2
∑
k =1 k 2
= .
6

Exerciţiu. Să se reprezinte printr-o serie Fourier funcţia f ( x ) = e − ax ,

x ∈ ( 0, π ) .

87
 Forma complexă a seriilor Fourier

Înlocuim în termenul general al seriei Fourier, funcţiile trigonometrice cu

expresiile lor complexe:
eikωx + e − ik ωx eik ωx − e − ik ωx
cos k ωx = şi sin k ωx = .
2 2i
Deci,
∞
 eikωx + e − ikωx eik ωx − e −ikωx 
f ( x ) = a0 + ∑  ak + bk =
k =1  2 2i 

∞
 ak eik ωx + ak e − ikωx − ibk eik ωx + ibk e −ik ωx 
= a0 + ∑  =
k =1  2 

∞
 a − ibk ik ωx ak + ibk − ik ωx 
= a0 + ∑  k e + e .
k =1  2 2 

ak − ibk a + ibk
Fie c0 = a0 , ck = şi ck* = k . Deci, din (2), avem:
2 2
α+T α+T
ak − ibk 1  2 2 
ck = =  ∫ f ( x ) cos k ωxdx − i ∫ f ( x ) sin k ωxdx 
2 2T α T α 

α+T
1
∫ f ( x)e
− ik ωx
= dx,
T α

α+T
a + ibk 1
∫ f ( x)e
ik ωx
c = k
*
k = dx .
2 T α

88
Aşadar,
∞ ∞
f ( x ) = c0 + ∑ ( ck e ik ωx
+c e* − ik ωx
k )= ∑ c e k
ik ωx
, (3)
k =1 k =−∞

unde
α+T
1
∫ f ( x)e
− ik ωx
ck = dx , k ∈ ℤ . (4)
T α

Observaţie. Expresia (3) se numeşte forma complexă a seriei Fourier.

Dacă funcţia periodică f de perioadă T satisface condiţiile lui Dirichlet,

atunci considerând coeficienţii Fourier (4), rezultă că seria (3) este punctual
1
convergentă către  f ( x + 0 ) + f ( x − 0 )  , pentru orice x ∈ ℝ .
2

Exemplu. Să se determine forma complexă a seriei Fourier pentru funcţia

periodică f : [ 0, l ] → ℝ ,

1 x
f ( x) = − .
2 l
2π
Soluţie. Deoarece T = l , găsim că ω = . Aşadar, forma complexă a seriei
l
Fourier este
∞ 2 πikx
f ( x) = ∑ ck e l
.
k =−∞

Coeficienţii dezvoltării sunt

l
1 1 x
c0 = ∫  −  dx = 0 ,
l 02 l 

89
iar pentru k ≠ 0 , obţinem:

 − 2 πlikx ′
l
x  − 2 πlikx 1 l − 2 πlikx
l l
1 1 1
ck = ∫  − e dx = − e + ∫0 x  e  dx =
l 0 2 l 2l 2k πi 0
2 k πil

1  − 2 πlikx 
l l
1 − 2 πlikx i
=  xe + e =− .
2k πil  2 k πi  2 k π
 0 0

Aşadar, pentru orice punct de continuitate x ∈ ℝ avem:

∞ 2 πikx
i 1
f ( x) = − + ∑ e l
.
2π k =−∞ k
k ≠0

90
 Integrala Fourier

Fie f : ℝ → ℝ neperiodică. Funcţia f nu poate fi reprezentată printr-o serie

Fourier pe ℝ . În schimb, în anumite condiţii, f poate fi reprezentată printr-o

integrală dublă improprie care prezintă o oarecare analogie cu seria Fourier.

Forma complexă a integralei Fourier

Teoremă. Dacă funcţia f : ℝ → ℝ

i) îndeplineşte condiţiile lui Dirichlet în orice interval de lungime

finită,

ii) în fiecare punct c de discontinuitate, valoarea funcţiei este egală cu

media aritmetică a limitelor laterale în acel punct,

iii) este absolut integrabilă pe ℝ , adică este convergentă integrala

∫ f ( x ) dx ,
−∞

atunci există egalitatea

∞ ∞
1
f ( x) = du ∫ f ( t ) e ( ) dt ,
iu x −t
∫
2π −∞ −∞
(1)

91
care se numeşte formula lui Fourier care reprezintă dezvoltarea funcţiei f în
integrală Fourier sub formă complexă.

Forma reală a integralei Fourier

Integrala (1) poate fi scrisă şi sub formă reală dacă se înlocuieşte eiu( x −t ) cu
expresia

= cos u ( x − t ) + i sin u ( x − t ) .
iu ( x −t )
e

Astfel, obţinem:
∞ ∞

∫ du −∞∫ f ( t ) ( cos u ( x − t ) + i sin u ( x − t ) ) dt =

1
f ( x) =
2π −∞

∞ ∞ ∞ ∞
1 i
= ∫ −∞∫
du f ( t ) cos u ( x − t ) dt + ∫ du −∞∫ f ( t ) sin u ( x − t ) dt. (2)
2π −∞ 2π −∞

Considerăm funcţiile
∞ ∞
g ( u, x ) = ∫ f ( t ) cos u ( x − t ) dt şi h ( u, x ) = ∫ f ( t ) sin u ( x − t ) dt .
−∞ −∞

Se observă că:
g ( −u, x ) = g ( u , x ) şi h ( −u, x ) = − h ( u, x ) .
Deci,
∞ ∞ ∞

−∞
∫ g ( u, x ) du = 2∫ g ( u, x ) du0
şi ∫ h ( u, x ) du = 0 .
−∞

92
Relaţia (2) devine:
∞ ∞
1
f ( x ) = ∫ du ∫ f ( t ) cos u ( x − t ) dt , (3)
π 0 −∞
egalitate care se numeşte forma reală a formulei Fourier, iar integrala dublă

improprie din dreapta se numeşte forma reală a integralei Fourier.

Observaţie. Dezvoltând cosu ( x − t ) după formula

cos u ( x − t ) = cos ux cos ut + sin ux sin ut ,

relaţia (3) devine

∞ ∞
1
f ( x ) = ∫ du ∫ f ( t )( cos ux cos ut + sin ux sin ut ) dt =
π 0 −∞

∞ ∞ ∞ ∞
1 1
= ∫ cos uxdu ∫ f ( t ) cos utdt + ∫ sin uxdu ∫ f ( t ) sin utdt . (4)
π0 −∞
π0 −∞

Aşadar, dacă f este o funcţie pară pe ℝ , atunci

∞ ∞
2
f ( x ) = ∫ cos uxdu ∫ f ( t ) cos utdt , (5)
π0 0

iar dacă f este o funcţie impară pe ℝ , atunci

∞ ∞
2
f ( x ) = ∫ sin uxdu ∫ f ( t ) sin utdt . (6)
π0 0

93
Exemplu. Să se reprezinte printr-o integrală Fourier funcţia:
1, x < a

1
f ( x ) =  , x = ±a
2
0, x > a .
∞ ∞
1
Soluţie. Din relaţia (1) avem f ( x ) = ∫ du ∫ f ( t ) eiu( x −t ) dt .
2π −∞ −∞
∞

∫ f (t ) e
iu ( x −t )
Calculăm integrala dt după care vom introduce rezultatul în
−∞

formulă.
Avem:

iu ( x −t )
a
∞

( )
a
e 1 iu( x−a ) iu( x + a )
∫ f (t ) e
iu ( x −t ) iu ( x −t )
dt = ∫ 1 ⋅ e dt = = e −e
−∞ −a
−iu −a
−iu

eiux eiua − e −iua

=−
iu
(
eiux − iua iua
e − e ) iu 2i
= ⋅ 2i =
eiux
iu
⋅ sin ua ⋅ 2i

2
= eiux sin ua.
u
Deci,
∞ ∞
1 2 iux 1 sin ua
f ( x) = ∫−∞ u e sin uadu = π −∞∫ u ( cos ux + i sin ux ) du =
2π

∞ ∞ ∞
1
sin ua cos ux i sin ua sin ux 2 sin ua cos ux
= ∫ du + ∫−∞ u du = ∫ du .
π −∞ u π π0 u

94
Exerciţiu. Să se reprezinte printr-o integrală Fourier funcţia:
 π
cos x, x < 2
f ( x) = 
0, x ≥ π
 2
şi să se deducă apoi valoarea integralei improprii
uπ
∞ cos
I =∫ 2 du .
0
1 − u2

95
 Transformata Fourier

Pornim de la forma complexă a formulei integrale a lui Fourier care poate fi

scrisă şi astfel:

∞ ∞ ∞ ∞
1 1 1
f ( x) = ∫ du ∫ f ( t ) eiux e −iut dt = ∫ eiux du ∫ f ( t ) e − iut dt. (1)
2π −∞ −∞ 2π −∞ 2π −∞

Definim funcţia g : ℝ → ℝ prin

∞ ∞
1 1
g (u ) = ∫ f ( t ) e − iut dt = ∫ f ( x ) e − iux dx . (2)
2π −∞ 2π −∞

Deci, relaţia (1) devine

∞
1
f ( x) = ∫ g ( u ) eiux du . (3)
2π −∞

Definiţie. Funcţiile g ( u ) şi f ( x ) din relaţiile (2) şi, respectiv, (3) se numesc

una transformata Fourier a celeilalte.

Observaţie. Pentru funcţiile definite pe ( 0,∞ ) se folosesc aşa numitele

transformate Fourier prin cosinus şi sinus.
Pentru ca transformatele Fourier să funcţioneze oricare ar fi x real, funcţia
f : ( 0, ∞ ) → ℝ se poate prelungi la o funcţie pară sau impară pe ℝ .

96
 ∞ ∞
2
Relaţia f ( x ) = ∫ cos uxdu ∫ f ( t ) cos utdt poate fi scrisă sub forma:
π0 0

∞ ∞
2 2
f ( x) = f ( t ) cos utdt .
π ∫0 π ∫0
cos uxdu (4)

Dacă se notează

∞ ∞
2 2
g (u ) = ( ) f ( x ) cos uxdx ,
π ∫0 π ∫0
f t cos utdt = (5)

atunci

∞
2
f ( x) = g ( u ) cos uxdu .
π ∫0
(6)

Definiţie. Funcţiile g ( u ) şi f ( x ) din relaţiile (5) şi, respectiv, (6) se numesc

una transformata Fourier prin cosinus a celeilalte.

∞ ∞
2
Analog, pornind de la f ( x ) = ∫ sin uxdu ∫ f ( t ) sin utdt , obţinem:
π0 0

∞ ∞
2 2
Definiţie. Funcţiile g ( u ) = ∫ f ( x ) sin uxdx şi f ( x ) = g ( u ) sin uxdu se
π0 π ∫0
numesc una transformata Fourier prin sinus a celeilalte.

97
Exemplu. Să se determine transformatele Fourier prin cosinus şi sinus ale
funcţiei f ( x ) = e − ax , x > 0 , a > 0 .

Soluţie. Funcţia f : ℝ → ℝ ,

e − ax , x > 0
f ( x) = e
−a x
=  ax
e , x ≤ 0

este prelungirea prin pariate a funcţiei f ( x ) , iar funcţia f : ℝ → ℝ ,

e − ax , x > 0

f ( x ) = e sgn x = 0, x = 0
−a x

−e ax , x < 0

este prelungirea prin imparitate a funcţiei f ( x ) .

Fie g c - transformata Fourier prin cosinus şi g s - transformata Fourier prin

sinus. Avem:
∞ ∞
2 2 − ax
gc ( u ) = ( )
π ∫0 π ∫0
f x cos uxdx = e cos uxdx ,

∞ ∞
2 2 − ax
gs (u ) = ∫ f ( x ) sin uxdx =
π ∫0
e sin uxdx .
π0

Vom calcula simultan cele două funcţii astfel:

98
 ∞ ∞
2 2
g c ( u ) + ig s ( u ) = e ( cos ux + i sin ux ) dx =
− ax − ax iux

π∫ π∫
e e dx
0 0
∞
2 ( − a +iu ) x
π∫
= e dx =
0

∞
2 e( ) − a + iu x
2 1 2 a + iu
= = = .
π −a + iu 0 π a − iu π a2 + u 2

Deci,
2 a 2 u
gc ( u ) = şi g s ( u ) = .
π a +u 2 2
π a2 + u2

Exemplu. Să se rezolve ecuaţia integrală:

∞
 x, 0 ≤ x ≤ 1
∫0 g ( u ) sin uxdu = ϕ ( x ) = 
0, x > 1.

Soluţie. Forma membrului din dreapta a ecuaţiei ne indică faptul că în

rezolvarea ecuaţiei apare transformata Fourier prin sinus. Astfel,

∞  2
2  x, 0 ≤ x ≤ 1
f ( x) = ∫ g ( u ) sin uxdu =  π
π0 0, x > 1.


Deci,

99
 ∞ 1 1
2 2 2 2
g (u ) = ∫ f ( x ) sin uxdx = ∫ x sin uxdx = ∫ x sin uxdx
π0 π0 π π0

2  cos ux ′
1 1 1
2 cos ux 2
= ∫ x −
πu ∫0
 dx = x + cos uxdx =
π0  u  π −u 0

1
2 cos u 2 sin ux 2 cos u 2
= + = + 2 sin u =
π −u πu u 0 π −u πu
2 sin u − u cos u
= .
π u2

100
 Transformata Laplace

Transformata Laplace are multe aplicaţii importante în matematică, fizică, optică, inginerie
electrică, automatică, prelucrarea semnalelor şi teoria probabilităţilor.

În matematică, este folosită la rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale şi integrale.

În fizică, este folosită la analiza sistemelor liniare invariante în timp cum ar fi circuite
electrice, oscilatori armonici, dispozitive optice şi sisteme mecanice.
În aceste analize, transformata Laplace este adesea interpretată ca o transformare
din domeniul timp, în care intrările şi ieşirile sunt funcţii de timp, în domeniul frecvenţă,
unde aceleaşi intrări şi ieşiri sunt funcţii de frecvenţa unghiulară complexă, sau radiani pe
unitatea de timp.

Dată fiind o descriere matematică sau funcţională simplă a unei intrări sau a unei ieşiri a
unui sistem, transformata Laplace oferă o descriere funcţională alternativă care adesea
simplifică procesul analizei comportamentului acelui sistem, sau pe cel de sintetizare a unui
sistem pe baza unui set de specificaţii.

Definiţii. Exemple
Definiţie. Funcţia f : ℝ → ℝ ( ℂ ) , f = f ( t ) se numeşte funcţie original dacă:

i) f ( t ) = 0, ∀t < 0 ;
ii) f este derivabilă pe porţiuni;
iii) există două numere M > 0 şi s0 ≥ 0 astfel încât

f ( t ) ≤ Me s0t . (1)

Numărul s0 se numeşte indicele de creştere al funcţiei original.

101
Exemplu. Cea mai simplă funcţie original este funcţia unitate a lui Heaviside:
0, t < 0
 1
η ( t ) =  , t = 0 , s0 = 0 .
2
1, t > 0

Alte exemple de funcţii original: k ; t n , n ∈ ℕ ; eλt , λ ∈ ℂ ; sin ωt ; cos ωt ;

sh ωt ; ch ωt .

Propoziţie. Suma şi produsul a două funcţii original sunt funcţii original.

Definiţie. Fie f o funcţie original. Funcţia F de variabilă complexă definită
prin
∞
F ( p ) = ∫ f ( t ) e − pt dt , p = s + iσ , (2)
0

se numeşte imaginea după Laplace a funcţiei f sau transformata Laplace a

funcţiei f .

Notaţii. Vom nota funcţiile original cu literă mică f , g , h,... şi imaginile lor cu
litera mare corespunzătoare F , G, H ,... . Transformata Laplace (2) o vom nota
prescurtat:
F =L (f) sau F ( p ) = L ( f (t )) .

102
Observaţie
i) Deoarece prima condiţie din definiţia 1 nu este în general îndeplinită,

în calculul transformatei Laplace, vom considera că orice funcţie

f : ℝ → ℝ ( ℂ ) este în prealabil înmulţită cu funcţia unitate η şi

notată apoi tot cu f .

ii) Domeniul în care funcţia F este definită precum şi proprietatea ei de

a fi funcţie derivabilă sunt precizate în următoarea teoremă.

Teoremă. (Teorema de caracterizare a transformatei Laplace) Transformata

Laplace a unei funcţii original f există şi este o funcţie olomorfă în

semiplanul Re p > s0 , unde s0 este indicele de creştere al funcţiei original f .

Derivata sa F ′ ( p ) se obţine din (2) derivând sub semnul de integrare:

∞
F ′ ( p ) = ∫ −tf ( t ) e − pt dt . (3)
0

103
Proprietăţi ale transformatei Laplace

Propoziţie. Transformata Laplace este un operator liniar, adică dacă f şi g

sunt două funcţii original şi a şi b sunt două constante, atunci:
L ( af + bg ) = aL ( f ) + bL ( g ) . (4)

Exemplu.
i) Imaginea după Laplace a funcţiei unitate a lui Heaviside:
∞ ∞ ∞
e − pt
L ( η ( t ) ) = ∫ η ( t ) e dt = ∫ e dt =
− pt − pt 1
= , Re p > 0 .
0 0
−p 0
p

ii) Imaginea după Laplace a funcţiei exponenţiale:

∞
e( )
∞ λ− p t
L ( eλt ) = ∫ eλt e − pt dt =
1
= , Re p > Re λ > 0 .
0
λ− p 0
p−λ

iii) Imaginea după Laplace ale funcţiilor trigonometrice:

 eiωt − e −iωt  1
L ( sin ωt ) = L   =  L ( e ) − L ( e ) 
iωt − iωt

 2i  2i
1 1 1  ω
=  −  = 2 .
2i  p − iω p + iω  p + ω2

 eiωt + e − iωt  p
L ( cos ωt ) = L  = 2 , Re p > 0
 p +ω
2
 2

104
  eωt − e −ωt  ω
L ( sh ωt ) = L  = 2 ,
 2  p − ω2

 eωt + e −ωt  p
L ( ch ωt ) = L   = , Re p > ω .
 p −ω
2 2
 2

Exemplu. f ( t ) = cos3 t , L ( f (t )) = ?

1
Soluţie. Cum cos3 t = ( cos3t + 3cos t ) , din liniaritatea transformatei Laplace,
4
obţinem:

L ( f ( t ) ) = L ( cos3 t ) = L
1 
 ( cos3t + 3cos t ) 
4 
1 3
= L ( cos3t ) + L ( cos t ) =
4 4
1 p 3 p p 1 3 
= + =  2 + 2 .
4 p + 9 4 p + 1 4  p + 9 p + 1 
2 2

Propoziţie. (Teorema asemănării) Fie f o funcţie original şi a o constantă

strict pozitivă. Dacă L ( f ( t ) ) = F ( p ) , atunci:

( f ( at ) ) = a F  a  .
1 p
L (5)
 

105
Propoziţie. (Teorema întârzierii) Fie f o funcţie original şi t0 > 0 . Dacă

L ( f ( t ) ) = F ( p ) , atunci:
L ( f (t − t )) = e
0
− pt0
F ( p). (6)

Propoziţie. (Teorema deplasării) Fie f o funcţie original şi q o constantă

astfel încât Re ( p − q ) > s0 . Dacă L ( f ( t ) ) = F ( p ) , atunci:

L ( e qt f ( t ) ) = F ( p − q ) . (7)

Exemplu. f ( t ) = eλt t n , L ( f (t )) = ?

Soluţie. Aplicăm teorema deplasării pentru funcţia original g ( t ) = t n ,

L ( g ( t ) ) = G ( p ) , L ( eλt g ( t ) ) = G ( p − λ ) . Pentru calculul imaginii lui

g ( t ) = t n , folosim integrala gamma a lui Euler:

∞ ∞
L ( g (t )) = L (t ) = ∫t e
n − pt 1 n − x dx
n
dt = ∫ xe
0 0
pn p
∞
1 1 n!
= n +1 ∫
x ne − x dx = n+1 Γ ( n + 1) = n+1 .
p 0 p p
Deci,

L ( e λt t n ) =
n!
.
( p − λ)
n +1

106
Propoziţie. (Teorema derivării originalului) Dacă f şi derivatele sale

f ′, f ′′,..., f ( n ) sunt funcţii original şi L ( f ( t ) ) = F ( p ) , atunci:

L ( f ′ ( t ) ) = pF ( p ) − f ( 0 ) , (8)

L ( f ′′ ( t ) ) = p 2 F ( p ) −  pf ( 0 ) + f ′ ( 0 ) , (9)

sau, în general:

L ( f ( ) ( t )) = p F ( p ) −  p
n n n −1
f ( 0 ) + p n− 2 f ′ ( 0 ) + … + f (
n −1)
( 0 ) , (10)

unde prin f ( 0 ) , f ′ ( 0 ) ,…, f ( ( 0)

n)
se înţeleg limitele la dreapta ale funcţiilor
respective pentru t → 0 şi Re p > s0 .

Propoziţie. (Teorema derivării imaginii) Fie f este o funcţie original. Dacă

L ( f ( t ) ) = F ( p ) , atunci:
L (( −t ) n
)
f (t ) = F (
n)
( p) . (11)

Propoziţie. (Teorema integrării originalului) Fie f este o funcţie original.

Dacă L ( f ( t ) ) = F ( p ) , atunci:
t  F ( p)
L  ∫ f ( τ) d τ  = . (12)
0  p

107
 sin τ
t
Exemplu. f ( t ) = ∫
τ
dτ, L ( f (t )) = ?
0

Soluţie. Aplicăm teorema integrării originalului:

t  G ( p) sin t
L  ∫ g ( τ) d τ  = , unde g ( t ) = .
0  p t

 sin t  π
Avem: L   = − arctgp . Deci,
 t  2
π
 t sin τ  2 − arctgp
L ∫ dτ = .
0 τ  p

Propoziţie. (Teorema integrării imaginii) Fie f este o funcţie original. Dacă

L ( f ( t ) ) = F ( p ) , atunci:
 f (t )  ∞
L   = ∫ F ( q ) dq . (13)
 t  p

sin ωt
Exemplu. f ( t ) =
t
,L ( f (t )) = ?

Soluţie. Aplicăm teorema integrării imaginii:

 g (t )  ∞
L   = ∫ G ( q ) dq , g ( t ) = sin ωt .
 t  p

108
 ω
Cum L ( sin ωt ) = , avem:
p 2 + ω2
∞ ∞
 sin ωt  ω q π p
L  =∫ 2 dq = arctg = − arctg .
 t  pq +ω ωp 2 ω
2

∞
sin x
Exemplu. ∫
0
x
dx = ?

Soluţie. Din definiţia transformatei Laplace şi teorema integrării imaginii,

obţinem:
 f ( t )  ∞ f ( t ) − pt ∞
L  =∫ e dt = ∫ F ( q ) dq ,
 t  0 t p

de unde, pentru p = 0 avem:

∞
f (t ) ∞

∫ dt = ∫ F ( p ) dp . (24)
0
t 0

1
În cazul nostru, f ( t ) = sin t , deci F ( p ) = . Înlocuind în (24), obţinem:
p +1
2

∞ ∞
sin t 1 ∞ π
∫0 t dt = ∫0 p 2 + 1 dp = arctgp 0 = 2 .

109
Definiţie. Fie f şi g două funcţii original. Se numeşte produs de convoluţie
al funcţiilor f şi g şi se notează f ∗ g funcţia definită prin relaţia:
t

( f ∗ g )( t ) = ∫ f (τ ) g ( t − τ ) dτ . (1)
0

Teoremă. (Proprietăţi ale produsului de convoluţie)

i) f ∗ g = g ∗ f , oricare ar fi funcţiile original f şi g ;

ii) ( f1 + f 2 ) ∗ g = ( f1 ∗ g ) + ( f 2 ∗ g ) , oricare ar fi funcţiile original f1 ,

f 2 şi g ;
iii) f ∗ g este funcţie original, oricare ar fi funcţiile original f şi g .

Teoremă. (Teorema lui Borel – produsul a două imagini)

Fie f şi g două funcţii original. Dacă L ( f ( t ) ) = F ( p ) şi L ( g ( t ) ) = G ( p ) ,
atunci:
t 
L  ∫ f ( τ) g (t − τ) d τ  = F ( p ) G ( p ) , (2)
0 
adică
L ( ( f ∗ g )( t ) ) = L ( f ( t ) ) L ( g ( t ) ) . (3)

Observaţie. În continuare, ne punem problema determinării originalului f ( t )

când se cunoaşte imaginea sa F ( p ) .

110
Teoremă. (Formula de inversare Mellin – Fourier) Dacă f este o funcţie

original având indicele de creştere s0 , iar F ( p ) este imaginea sa, atunci în

toate punctele de continuitate t > 0 ale lui f avem:

a +i∞
1
f (t ) = ∫ F ( p ) e pt dp , a > s0 . (4)
2π i a −i∞

Observaţie. În fiecare punct c de discontinuitate, valoarea funcţiei din

membrul drept este egală cu:

1
 f ( c − 0 ) + f ( c + 0 )  .
2

Observaţie. Teorema de mai sus oferă un mijloc de calcul pentru

determinarea originalului f când se cunoaşte imaginea sa, dar nu cunoaştem

în ce condiţii o funcţie F este imaginea unei funcţii original f .

Teorema următoare conţine condiţii suficiente pentru ca o funcţie F să fie o

imagine.

111
Teoremă. Dacă o funcţie F de variabilă complexă p = s + iσ îndeplineşte
următoarele condiţii:
i) este derivabilă în semiplanul Re p = s > s0 , unde s0 ≥ 0 ;

ii) lim F ( p ) = 0 limita fiind uniformă în raport cu argumentul lui p ;

p →∞

a +i∞
iii) integrala ∫ F ( p ) dp este absolut convergentă,
a −i∞

atunci funcţia f dată de

a +i∞
1
f (t ) = ∫ F ( p ) e pt dp , t > 0
2π i a −i∞
este o funcţie original şi imaginea sa este F .

Egalitatea (4) se numeşte formula lui Mellin – Fourier şi reprezintă inversa

transformării Laplace şi se notează cu L −1 . Adică, dacă L ( f (t )) = F ( p ) ,
atunci f ( t ) = L −1 ( F ( p ) ) . Mai mult, oricare ar fi F ( p ) şi G ( p ) ale căror

inversă există, avem

L −1 ( aF ( p ) + bG ( p ) ) = aL −1 ( F ( p ) ) + bL −1 ( G ( p ) ) , a , b - constante.

Deci, inversa transformatei Laplace este un operator liniar.

112
Propoziţie. (Produsul a două originale)
Fie f şi g două funcţii original. Dacă L ( f ( t ) ) = F ( p ) şi L ( g ( t ) ) = G ( p ) ,
atunci:

a + i∞

( f (t ) g (t )) =
1
F ( q ) G ( p − q ) dq ,
2πi a −∫i∞
L (5)

unde a > s1 , s1 fiind indicele de creştere al funcţiei f .

Observaţie. Pentru determinarea originalului f ( t ) când se cunoaşte imaginea

sa F ( p ) se folosesc deseori următoarele teoreme (numite teoreme de

dezvoltare).

A( p )
Teoremă. Dacă F ( p ) = este o funcţie raţională, unde gr ( A) < gr ( B ) ,
B( p)

iar B ( p ) are toate rădăcinile simple şi nenule p0 , p1 , p2 ,…, pn , atunci

originalul funcţiei F ( p ) este:

n
A ( pk ) pk t
f (t ) = ∑ e . (6)
k =0 B′ ( pk )

Consecinţă. Dacă una din rădăcinile polinomului B este nulă, de exemplu,

p0 = 0 , notând cu B ( p ) = pR ( p ) , avem:

A ( 0 ) n A ( pk ) e pk t
f (t ) = +∑ . (7)
R ( 0 ) k =1 R′ ( pk ) pk

113
Egalitatea (7) se numeşte formula lui Heaviside.

A( p )
Consecinţă. Dacă F ( p) = este o funcţie raţională, unde
B( p)

gr ( A) < gr ( B ) − 2 , iar B ( p ) are toate rădăcinile multiple pk cu ordinul de

multiplicitate mk , k = 0, n m0 + m1 + … + mk = n + 1, atunci originalul funcţiei

F ( p ) este:

n
1 ( mk −1)
f (t ) = ∑ lim ( p − pk ) k F ( p ) e pt 
m
. (8)
k =0 ( mk − 1)!
p → pk  

Observaţie. Funcţia original f ( t ) se poate determina chiar şi fără aplicarea

acestor teoreme. Astfel, dacă imaginea sa F ( p ) poate fi descompusă într-o

sumă de funcţii

F ( p ) = F1 ( p ) + … + Fn ( p ) ,

ale căror funcţii original sunt cunoscute, f1 ,…, f n , atunci aplicând inversa

L −1 , obţinem:
L −1 ( F ( p ) ) = L −1 ( F1 ( p ) ) + … + L −1 ( Fn ( p ) ) = f1 ( t ) + … + f n ( t ) = f ( t ) .

114
 30 8
Exemplu. F ( p ) = + , f (t ) = ?
p7 p − 4

Soluţie. Ştim că L ( t 6 ) = ( )
6! 1
şi L e 4t
= . Deci,
p7 p−4

 30 8 
f ( t ) = L −1 ( F ( p ) ) = L −1  7 +
p p − 4 
 1   1 
= 30L −1  7  + 8L −1  =
p   p−4
 1 6!   1  30 6 1
= 30L −1  7 
+ 8L −1   = t + 8e 4t = t 6 + 8e 4t .
 6! p   p − 4  6! 24

1
Exemplu. F ( p ) = , f (t ) = ?
p + p−6
2

Soluţie. Vom descompune în fracţii simple imaginea:

1 1 A B
= = + ,
p + p − 6 ( p − 2 )( p + 3) p − 2 p + 3
2

1 1
unde A = şi B = − . Deci, utilizând această descompunere şi liniaritatea
5 5
inversei transformatei Laplace, obţinem:

115
    15 −1 5 
f ( t ) = L −1 ( F ( p ) ) = L −1  2
1
 = L −1  + =
 p + p−6  p − 2 p +3
1  1  1 −1  1  1 2t 1 −3t
= L −1   − L  p +3 = 5e − 5e .
5  p−2 5  

3p +1
Exemplu. F ( p ) = , f (t ) = ?
p4 + p2

Soluţie. Ca şi mai sus, vom descompune în fracţii simple imaginea:

3p +1 3p +1 Ap + B Cp + D
= 2 2 = + 2 ,
p +p
4 2
p ( p + 1) p2 p +1

unde A = 3 , B = 1 , C = −3 şi D = −1 . Utilizând această descompunere şi

liniaritatea inversei transformatei Laplace, obţinem:

 3p +1  −1  3 p + 1 −3 p − 1 
f ( t ) = L −1 ( F ( p ) ) = L −1  4  = L  +
p +p 
2
 p
2
p 2 + 1 
 1 1 p 1 
= L −1  3 + 2 − 3 2 − 2 =
 p p p + 1 p + 1 
1  1   p   1 
= 3L −1   + L −1  2  − 3L −1  2  − 3L −1  2 
 p p   p +1  p +1 .
= 3 + t − 3cos t − sin t

116
 1
Exemplu. F ( p ) = , f (t ) = ?
p 2 − 8 p + 25

Soluţie. Vom scrie numitorul fracţiei astfel:

p 2 − 8 p + 25 = ( p − 4 ) + 9 .
2

Deci,
 
f ( t ) = L −1 ( F ( p ) ) = L −1 
1
.
 ( p − 4 )2 + 9 
 
3
Utilizând teorema deplasării şi faptul că L ( sin 3t ) = , avem că
p +9
2

1
f ( t ) = e4t sin 3t .
3

117
 Integrarea ecuaţiilor diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi

În general, prin aplicarea transformatei Laplace, ecuaţiile diferenţiale şi

integro–diferenţiale devin ecuaţii algebrice, a căror rezolvare este mult mai
simplă.

Ne punem problema determinării soluţiei y : [ 0, ∞ ) → ℝ a ecuaţiei diferenţiale

a0 y (
n)
( t ) + a1 y ( n−1) ( t ) + … + an−1 y′ ( t ) + an y ( t ) = f ( t ) (1)

care satisface condiţiile iniţiale

y ( 0 ) = y0 , y′ ( 0 ) = y1 ,…, y ( ( 0 ) = yn−1 .
n −1)
(2)

Coeficienţii a0 , a1 ,…, an sunt constante reale, y0 , y1 ,…, yn−1 sunt numere reale

date. Funcţia f : [ 0, ∞ ) → ℝ este de asemenea cunoscută.

În continuare, vom presupune că f ( t ) este o funcţie original şi că soluţia

y ( t ) a ecuaţiei (1) cu condiţiile iniţiale (2) îndeplineşte condiţiile impuse

originalelor împreună cu derivatele lor până la ordinul n inclusiv (funcţia
η ( t ) y ( t ) care verifică (3) şi (4) este o funcţie original).

118
Vom aplica transformata Laplace ecuaţiei (1). Notăm: L ( y ( t ) ) = Y ( p ) ,

L ( f ( t ) ) = F ( p ) . Ţinând cont de proprietatea de liniaritate a operatorului L ,

din (1) deducem:

a0L y ( ( n)
( t ) ) + a1L ( y( n −1)
( t ) ) + … + an−1L ( y′ ( t ) ) + anL ( y ( t ) ) = L ( f ( t ) ) ,
(3)

Folosind teorema derivării originalului şi ţinând seama de condiţiile iniţiale

(2), avem:

L ( y′ ( t ) ) = pY ( p ) − y ( 0 ) = pY ( p ) − y0 ,

L ( y′′ ( t ) ) = p 2Y ( p ) −  py ( 0 ) + y′ ( 0 )  = p 2Y ( p ) − ( py0 + y1 ) ,

L y(( n −1)
( t ) ) = p n−1Y ( p ) −  p n−2 y ( 0 ) + p n−3 y′ ( 0 ) + … + py ( n−1) ( 0 ) + y ( n−2) ( 0 )  =
= p n−1Y ( p ) −  p n−2 y0 + p n−3 y1 + … + pyn−1 + yn−2  ,

L y(( n)
( t ) ) = p nY ( p ) −  p n−1 y ( 0 ) + p n−2 y′ ( 0 ) + … + py ( n−2) ( 0 ) + y ( n−1) ( 0 )  =
= p nY ( p ) −  p n−1 y0 + p n−2 y1 + … + pyn−2 + yn−1  .

119
Înlocuind aceste relaţii în ecuaţia (3) şi ordonând termenii convenabil,
obţinem:

(a p
0
n
+ a1 p n−1 + … + an−1 p + an ) Y ( p ) − G ( p ) = F ( p ) , (4)

unde G ( p ) provine din termenii din paranteză din membrul stâng care nu

conţin Y ( p ) . Dacă notăm cu P ( p ) = a0 p n + a1 p n−1 + … + an−1 p + an , atunci

ecuaţia (4) devine

P ( p )Y ( p ) − G ( p ) = F ( p ) (5)

şi se numeşte ecuaţia operaţională corespunzătoare ecuaţiei (1) cu condiţiile

iniţiale (2). Din (5) găsim că

F ( p) + G ( p)
Y ( p) = . (6)
P( p)

Soluţia ecuaţiei (1) cu condiţiile iniţiale (2) este f ( t ) = L −1 ( F ( p ) ) şi se

determină folosind descompuneri convenabile ale funcţiei Y ( p ) , teoreme de

dezvoltare sau, în ultimă instanţă, folosind formula lui Mellin–Fourier.

120
Exemplu. Să se integreze ecuaţia
y′′ − 7 y′ + 10 y = 3et , t > 0 , y ( 0 ) = 1 , y′ ( 0 ) = −3 .

Soluţie. Fie L ( y ( t ) ) = Y ( p ) . Ştim că L ( et ) =

1
. Din cele expuse mai
p −1
sus, avem

L ( y′′ ) − 7L ( y′ ) + 10L ( y ) = 3L ( et ) .

Din teorema derivării originalului, avem

L ( y′ ( t ) ) = pY ( p ) − y ( 0 ) = pY ( p ) − 1 ,

L ( y′′ ( t ) ) = p 2Y ( p ) −  py ( 0 ) + y′ ( 0 )  = p 2Y ( p ) − p + 3 .

Înlocuind în ecuaţia de mai sus, obţinem:

3
p 2Y ( p ) − p + 3 − 7 pY ( p ) + 7 + 10Y ( p ) = ,
p −1
adică

(p 2
− 7 p + 10 ) Y ( p ) − p + 10 =
3
p −1
⇔ (p 2
− 7 p + 10 ) Y ( p ) =
3
p −1
+ p − 10 .

Deci,
3
( p − 2 )( p − 5)Y ( p ) = + p − 10 ⇔
p −1
3 p − 10
Y ( p) = + ,
( p − 1)( p − 2 )( p − 5) ( p − 2 )( p − 5)

121
sau
p 2 − 11 p + 13 34 5 3 −17 3
Y ( p) = = + + .
( p − 1)( p − 2 )( p − 5) p − 1 p − 2 p − 5

Aplicând L −1 , obţinem

 1   1   1 
y ( t ) = L −1 (Y ( p ) ) = 3 4 L −1   + 5 3 L −1   −17 3 L −1  
 p −1  p−2  p −5
3 5 17
= et + e 2 t − e5 t .
4 3 3

122
 Integrarea sistemelor de ecuaţiilor diferenţiale liniare cu
coeficienţi constanţi

Metoda prezentată anterior se poate aplica şi sistemelor de ecuaţii diferenţiale

liniare cu coeficienţi constanţi. Aplicând transformata Laplace ecuaţiilor

sistemului, vom obţine un sistem de ecuaţii operaţionale, sistem algebric,

liniar în imaginile funcţiilor necunoscute. Rezolvând acest sistem algebric

obţinem imaginile funcţiilor necunoscute, iar originalele acestora constituie

soluţia căutată a sistemului.

Exemplu. Să se integreze sistemul

 x′ + 4 x + 4 y = 0
 , x ( 0 ) = 3 , y ( 0 ) = 15 , x = x ( t ) , y = y ( t ) .
 y ′ + 2 x + 6 y = 0

Soluţie. Fie L ( x ( t ) ) = X ( p ) şi L ( y ( t ) ) = Y ( p ) . Din teorema derivării

originalului, obţinem

L ( x′ ( t ) ) = pX ( p ) − x ( 0 ) = pY ( p ) − 3 ,

L ( y′ ( t ) ) = pY ( p ) − y ( 0 ) = pY ( p ) − 15 .

Prin aplicarea transformatei Laplace, sistemul devine

123
 L ( x′ ) + 4L ( x ) + 4L ( y ) = 0 ( p + 4 ) X ( p ) + 4Y ( p ) = 3
 ⇔  .
L ( y′ ) + 2L ( x ) + 6L ( y ) = 0  2 X ( p ) + ( p + 6 ) Y ( p ) = 15

Pentru rezolvarea acestui sistem liniar de două ecuaţii cu două necunoscute

aplicăm metoda lui Cramer. Astfel,
∆1 ∆
X ( p) = şi Y ( p ) = 2 ,
∆ ∆
unde
p+4 4
∆= = ( p + 2 )( p + 8 ) ,
2 p+6

3 4
∆1 = = 3 p − 42 ,
15 p+6

p+4 3
∆2 = = 15 p + 54 .
2 15
Deci,
3 p − 42 −8 11
X ( p) = = + şi
( p + 2 )( p + 8) p + 2 p + 8
15 p + 54 4 11
Y ( p) = = +
( p + 2 )( p + 8) p + 2 p + 8
şi
 1   1 
x ( t ) = L −1 ( X ( p ) ) = −8L −1   + 11L −1   = −8e −2t + 11e −8t ,
 p+2  p +8
 1   1 
y ( t ) = L −1 (Y ( p ) ) = 4L −1   + 11L −1   = 4e −2t + 11e −8t .
 p+2  p +8

124
 Rezolvarea unor ecuaţii integrale
O altă aplicaţie a transformatei Laplace o întâlnim la rezolvarea ecuaţiei
integrale Volterra, anume:
t
A ⋅ y ( t ) + B ⋅ ∫ y (τ ) k ( t − τ ) dτ = C ⋅ f ( t ) , t > 0, (7)
0

unde A, B, C sunt constante, f şi k sunt funcţii original continue, iar y este

funcţia necunoscută, tot original.
Notăm cu F , K şi Y imaginile funcţiilor original f , k şi y . Aplicăm
transformata Laplace ecuaţiei (7) şi folosim proprietatea de liniaritate a
operatorului L :
t 
A ⋅ L ( y ( t ) ) + B ⋅ L  ∫ y (τ ) k ( t − τ ) dτ  = C ⋅ L ( f (t )) . (8)
0 

Din teorema lui Borel (produsul a două imagini) şi folosind notaţiile de mai
sus, relaţia (8) devine:

A ⋅Y ( p) + B ⋅Y ( p) K ( p) = C ⋅ F ( p) ⇔

( A + B ⋅ K ( p ) )Y ( p ) = C ⋅ F ( p ) .
Deci,
C ⋅ F ( p)
Y ( p) = . (9)
A + B ⋅ K ( p)

Originalul lui Y ( p ) din (9) reprezintă soluţia ecuaţiei (7).

125
Exemplu. Să se integreze ecuaţia
t
y (t ) = e − ∫ e y (τ ) dτ .
t 2( t −τ )

Soluţie. Fie L ( y ( t ) ) = Y ( p ) . Folosind cele expuse mai sus, avem

 t 2( t −τ ) 
L ( y (t )) = L ( e ) − L  ∫ e
t
y (τ ) dτ  ⇔
0 
L ( y ( t ) ) = L ( et ) − L ( e 2 t ∗ y ( t ) ) ,

adică,
1 1
Y ( p) = − ⋅Y ( p) ⇔
p −1 p − 2

 1  1 p −1 1
1 + p − 2 Y ( p ) = p − 1 ⇔ Y ( p) = .
  p−2 p −1
Deci,
p−2 1 1
Y ( p) = = − ,
( p − 1) p − 1 ( p − 1)2
2

de unde, prin aplicarea inversei L −1 , avem:

 1   1  t
y ( t ) = L −1 ( Y ( p ) ) = L −1   − L −1
  = e − te .
t

 ( p − 1) 
 p −1  2 

Am folosit faptul că

L ( et t ) =
1
(din teorema deplasării).
( p − 1)
2

126
Exerciţiu. Să se integreze ecuaţia
t
y ( t ) = sin t − ∫ y (τ ) dτ .
0

Rezolvarea unor ecuaţii integro–diferenţiale

Fie ecuaţia integro–diferenţială liniară

n t n

∑ ai ⋅ y ( n −i )
( t ) + ∫ ∑ y (i ) (τ ) ki ( t − τ ) dτ = f ( t ) , (10)
i =0 0 i =0

cu condiţiile iniţiale
y ( 0 ) = y0 , y′ ( 0 ) = y1 ,…, y ( ( 0 ) = yn−1 ,
n −1)
(11)

unde a0 ,…, an , y0 ,…, yn−1 sunt constante, iar k0 ,…, kn şi f sunt funcţii date.
Presupunem că funcţiile k0 ,…, kn , f , precum şi funcţia necunoscută y sunt
funcţii original. Notăm imaginile Laplace corespunzătoare acestor funcţii
original cu K 0 ,…, K n , F şi Y .
Aplicând transformata Laplace ecuaţiei (10) şi ţinând cont de liniaritatea
operatorului L , de teorema derivării originalului şi de teorema lui Borel,
obţinem ecuaţia operaţională:

 n

Y ( p )  a0 p + a1 p + … + an + ∑ Ki ( p ) pi  = A ( p ) ,
n n −1
(12)
 i =0 

unde A ( p ) este o funcţie cunoscută.

127
Rezolvând ecuaţia operaţională se obţinem Y ( p ) al cărei original este soluţia
ecuaţiei integro–diferenţiale (34) cu condiţiile iniţiale (12).

Exemplu. Să se rezolve ecuaţia integro – diferenţială:

t t
y′′ ( t ) + y ( t ) + ∫ y (τ ) sh ( t − τ ) dτ + ∫ y′ (τ ) ch ( t − τ ) dτ = cht ,
0 0

cu condiţiile iniţiale y ( 0 ) = y′ ( 0 ) = 0 .

Soluţie. Fie L ( y ( t ) ) = Y ( p ) . Ştim că L ( sht ) =

1 p
şi L ( cht ) = .
p2 − 1 p2 − 1
Aplicând transformata Laplace ecuaţiei şi ţinând cont de liniaritatea
operatorului L , obţinem

t  t 
L ( y′′ ( t ) ) + L ( y ( t ) ) + L  ∫ y (τ ) sh ( t − τ ) dτ  + L  ∫ y′ (τ ) ch ( t − τ ) dτ  = L ( cht )
0  0 
(13)

Din teorema derivării originalului, avem: L ( y′ ( t ) ) = pY ( p ) ,

L ( y′′ ( t ) ) = p 2Y ( p ) , iar din teorema lui Borel, avem că:

t 
L  ∫ sh ( t − τ ) y (τ ) dτ  = L ( y ( t ) ) L ( sht ) = Y ( p ) 2
1
,
0  p − 1

t 
L  ∫ ch ( t − τ ) y′ (τ ) dτ  = L ( y′ ( t ) ) L ( cht ) = pY ( p ) 2
p
.
0  p − 1

128
Înlocuind în (13), obţinem ecuaţia operaţională
1 p2 p
p Y ( p) + Y ( p) + 2 Y ( p) + 2 Y ( p) = 2
2
,
p −1 p −1 p −1
cu soluţia
1 1 p
Y ( p) = = − 2 .
p ( p + 1) p p + 1
2

Aplicând inversa L −1 , avem:

1  p 
y ( t ) = L −1 (Y ( p ) ) = L −1   − L −1  2  = 1 − cos t .
 p  p +1

129
 Ecuaţiile fizice matematice

Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea

Studiul ecuaţiilor cu derivate parţiale îşi are originea în secolul al XVIII–lea şi

a fost inspirat de modelele concrete din mecanică (elasticitate, câmp

gravitaţional). Ulterior, acest studiu a fost impulsionat de probleme de teoria

difuziei, electrostatică, electricitate sau magnetism. Prima ecuaţie cu derivate

parţiale studiată a fost ecuaţia coardei vibrante:

∂ 2u ∂ 2u
=a 2 ,
∂t 2 ∂x
unde u = u ( x, t ) reprezintă elongaţia în punctul x şi la momentul t , iar
constanta pozitivă a semnifică raportul dintre presiunea constanta exercitată
asupra coardei şi densitatea ei.

Studiul unor fenomene fizice ca: vibraţiile firelor şi membranelor, propagarea

căldurii, propagarea undelor electromagnetice şi altele, conduc la ecuaţii cu
derivate parţiale de ordinul al doilea. Aceste ecuaţii descriu în timp ( t ) şi
spaţiu ( x ) evoluţia fenomenului respectiv, pe lângă care sunt date şi condiţii
suplimentare concrete în care s-a realizat fenomenul, care asigură în general
existenţa şi unicitatea soluţiei problemei cercetate.

130
În general, prin ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul al doilea în n variabile

independente se înţelege o ecuaţie care leagă valorile celor n variabile

independente de valorile funcţiei necunoscute şi ale unor derivate parţiale ale

acesteia până la ordinul al doilea. Cu alte cuvinte, avem următoarea definiţie.

Definiţie. Se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale (EDP) de ordinul al doilea

o ecuaţie de forma
 ∂u ∂u ∂u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u 
F  x1 , x2 ,…, xn , u, , ,…, , 2, ,…, 2  = 0 , (1)
 ∂x1 ∂x2 ∂xn ∂x1 ∂x1∂x2 ∂xn 

unde u = u ( x1 ,…, xn ) este funcţia necunoscută, u ∈ C 2 ( D ) , D ⊆ ℝ n domeniu,

iar F este o funcţie dată.

Exemplu. Ecuaţia lui Laplace

∂ 2u ∂ 2u
∆u = 0 , unde ∆u = + … + . (2)
∂x12 ∂xn2
Această ecuaţie a fost studiată pentru prima oară de către Laplace în
cercetările sale cu privire la câmpul potenţial gravitaţional în jurul anului
1780.

Exemplu. Ecuaţia lui Poisson

∆u = f ( x ) . (3)
Această ecuaţie a apărut pentru prima oară în anul 1813, cu ocazia studierii de
către Poisson a unor probleme de elasticitate şi magnetism.

131
Exemplu. Ecuaţia lui Helmholtz
∆u = −λ ⋅ u . (4)
Această ecuaţie a fost dedusă în anul 1860 şi a apărut ca urmare a studiului
unor probleme de acustică.

Exemplu. Ecuaţia undelor

∂ 2u
− a 2 ∆u = f ( x, t ) . (5)
∂t 2

Ecuaţia a fost introdusă şi analizată de către D’Alembert în anul 1752 ca un

model care descrie mişcarea coardei vibrante.

Exemplu. Ecuaţia căldurii

∂u
− a 2 ∆u = f ( x, t ) . (6)
∂t
Ecuaţia a fost introdusă de către Fourier în celebrul său memoriu din 1822,
“Teoria analitică a căldurii”.

Definiţie. Se numeşte soluţie (clasică) a ecuaţiei (1) o funcţie u ∈ C 2 ( D ) care

satisface identic ecuaţia. Mulţimea tuturor acestor soluţii se numeşte soluţia
generală a ecuaţiei (1). A integra ecuaţia (1) înseamnă a afla soluţia ei
generală.

Definiţie. Prin problema Cauchy a unei EDP de ordinul al doilea se înţelege

problema determinării soluţiei u = u ( x1 ,…, xn ) a acestei ecuaţii care verifică
anumite condiţii iniţiale, adică condiţii care se referă la variabila t .

132
De exemplu, dacă ecuaţia în raport cu t este de ordinul întâi, atunci se dă
valoarea funcţiei u ( x, t0 ) = u0 ( x ) la momentul iniţial t = t0 . Dacă ecuaţia în
raport cu t este de ordinul al doilea, atunci la momentul iniţial t = t0 se cunosc
∂u
u ( x, t0 ) = u0 ( x ) şi ( x, t0 ) = u1 ( x ) .
∂t

În continuare, ne vom ocupa de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea

pentru funcţii de două variabile:
 ∂u ∂u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u 
F  x, y , u , , , 2 , , 2 =0. (7)
 ∂x ∂y ∂x ∂x∂ y ∂y 

Observaţie. În unele cărţi se mai pot întâlni şi notaţiile:

∂u ∂u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
p = ,q = ,r = 2 ,s = ,t = 2
∂x ∂y ∂x ∂x∂y ∂y
numite notaţiile lui Monge.

Definiţie. Dacă u : D ⊆ ℝ 2 → ℝ este soluţie pe D a ecuaţiei (7), atunci

suprafaţa u = u ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D se numeşte suprafaţă integrală a ecuaţiei (7).

133
EDP cvasiliniare de ordinul al doilea. Forma canonică

EDP cvasiliniare

Definiţie. O EDP de ordinul al doilea, liniară în raport cu derivatele parţiale

de ordinul al doilea se numeşte ecuaţie cvasiliniară. Forma generală a acestei
ecuaţiei este:
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u  ∂u ∂u 
a ( x, y ) + 2b ( )
x , y + c ( ) 2 + d  x, y , u , ,  = 0 ,
x , y (1)
∂x 2
∂x∂y ∂y  ∂x ∂y 
unde coeficienţii a, b, c , precum şi funcţia necunoscută u se consideră funcţii

de clasă C 2 ( D ) , iar a, b şi c nu trebuie să fie nuli simultan, adică

a 2 + b 2 + c 2 ≠ 0 pe D .

Definiţie. O EDP liniară în raport cu funcţia necunoscută şi toate derivatele

sale parţiale se numeşte ecuaţie liniară. Aşadar, o ecuaţie liniară are forma din
relaţia (1), cu d având forma:
 ∂u ∂u  ∂u ∂u
d  x, y , u , ,  = α ( x , y ) + β ( x, y ) + γ ( x, y ) u + δ ( x, y ) , (2)
 ∂x ∂y  ∂x ∂y
cu α , β , γ , δ : D → ℝ funcţii continue.

Definiţie. Se numeşte curbă caracteristică a ecuaţiei (1) orice curbă plană de

clasă C1 ( D ) , Γ ⊂ D , de ecuaţie ϕ ( x, y ) = 0 , cu grad ϕ ( x, y ) ≠ 0 care
satisface ecuaţia:
2
 ∂ϕ  ∂ϕ ∂ϕ  ∂ϕ 
2

a ( x, y )   + 2b ( x, y ) + c ( x, y )   = 0. (3)
 ∂x  ∂x ∂y  ∂y 

134
Fie M 0 ( x0 , y0 ) un punct fixat al curbei caracteristice Γ . Din condiţia

∂ϕ
grad ϕ ( x, y ) ≠ 0 , presupunem că ( x0 , y0 ) ≠ 0 . Conform teoremei funcţiilor
∂y
implicite, în vecinătatea punctului M 0 , curba are ecuaţia y = y ( x ) . Din relaţia

ϕ ( x, y ( x ) ) = 0 , rezultă că
∂ϕ ∂ϕ
⋅1 + ⋅ y′ ( x ) = 0 ,
∂x ∂y
deci
∂ϕ ∂ϕ
=− ⋅ y′ ( x ) . (4)
∂x ∂y
Înlocuind (4) în ecuaţia (3), obţinem:
2 2
 ∂ϕ  ∂ϕ ∂ϕ  ∂ϕ 
a ( x, y )  ⋅ y′ ( x )  − 2b ( x, y ) ⋅ y′ ( x ) + c ( x, y )   = 0,
 ∂y  ∂y ∂y  ∂y 
adică

a ( x, y ) ( y′ ( x ) ) − 2b ( x, y ) y′ ( x ) + c ( x, y ) = 0 .
2
(5)

Definiţie. Ecuaţia (5) se numeşte ecuaţia diferenţială a curbelor caracteristice

ale ecuaţiei (1).

Observaţie. După cum se vede, ecuaţia (5) este o ecuaţie de gradul al doilea
în y′ ( x ) .

Fie
y ′ ( x ) = λ ( x, y ) (6)

o soluţie a ecuaţiei (5) şi ϕ ( x, y ) = C soluţia generală a ecuaţiei (6).

135
Definiţie. Curbele integrale ϕ ( x, y ) = C se numesc curbe caracteristice ale
ecuaţiei (1).

Rezolvând ecuaţia (5), obţinem:

b ( x , y ) ± b 2 ( x , y ) − a ( x, y ) c ( x , y )
y′ ( x ) = .
a ( x, y )

În funcţie de semnul lui ∆ = b 2 − ac , putem avea trei cazuri:

i) ∆ > 0 , deci avem două familii de curbe integrale, reale şi distincte.

În acest caz, spunem că avem o ecuaţie de tip hiperbolic.

ii) ∆ = 0 , deci avem două familii de curbe integrale, reale şi

confundate. În acest caz, spunem că avem o ecuaţie de tip parabolic.

iii) ∆ < 0 , deci avem două familii de curbe integrale, complex

conjugate. În acest caz, spunem că avem o ecuaţie de tip eliptic.

Să considerăm schimbarea de variabile

ξ = ξ ( x, y ) , η = η ( x, y ) , ξ ,η ∈ C 2 ( D ) , (7)
cu proprietatea
∂ξ ∂ξ
D (ξ ,η ) ∂x ∂y
= ≠ 0 în D ,
D ( x, y ) ∂η ∂η
∂x ∂y

136
ceea ce asigură posibilitatea determinării lui x şi y din (7).

Deoarece u ( x, y ) = u (ξ ( x, y ) ,η ( x, y ) ) , în baza formulelor de derivare a

funcţiilor compuse, avem:

∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η
= + ,
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x
∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η
= + ,
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y

∂ 2u ∂  ∂u  ∂  ∂u ∂ξ ∂u ∂η 
=  = + =
∂x 2 ∂x  ∂x  ∂x  ∂ξ ∂x ∂η ∂x 

 ∂ 2u ∂ξ ∂ 2u ∂η  ∂ξ ∂u ∂ 2ξ  ∂ 2u ∂ξ ∂ 2u ∂η  ∂η ∂u ∂ 2η
= 2 +  + + + 2  + =
 ∂ξ ∂x ∂ ξ∂ η ∂x  ∂x ∂ξ ∂x 2
 ∂η ∂ξ ∂x ∂η ∂x  ∂x ∂η ∂x 2

∂ 2u  ∂ξ  ∂ 2u ∂η ∂ξ ∂u ∂ 2ξ ∂ 2u  ∂η  ∂u ∂ 2η
2 2

= 2  +2 + +   + ,
∂ξ  ∂x  ∂ξ∂η ∂x ∂x ∂ξ ∂x 2 ∂η 2  ∂x  ∂η ∂x 2

2 2
∂ 2u ∂ 2u  ∂ξ  ∂ 2u ∂η ∂ξ ∂u ∂ 2ξ ∂ 2u  ∂η  ∂u ∂ 2η
= + 2 + + + ,
∂y 2 ∂ξ 2  ∂y  ∂ξ∂η ∂y ∂y ∂ξ ∂y 2 ∂η 2  ∂y  ∂η ∂y 2

∂ 2u ∂  ∂u  ∂  ∂u ∂ξ ∂u ∂η 
=  =  + =
∂x∂y ∂y  ∂x  ∂y  ∂ξ ∂x ∂η ∂x 

 ∂ 2u ∂ξ ∂ 2u ∂η  ∂ξ ∂u ∂ 2ξ  ∂ 2u ∂ξ ∂ 2u ∂η  ∂η ∂u ∂ 2η
= 2 +  + + + 2  + =
 ∂ξ ∂y ∂ξ ∂η ∂y  ∂x ∂ξ ∂x∂y  ∂η ∂ξ ∂y ∂η ∂y  ∂x ∂η ∂x∂y

∂ 2u ∂ξ ∂ξ ∂ 2u  ∂η ∂ξ ∂ξ ∂η  ∂u ∂ 2ξ ∂ 2u ∂η ∂η ∂u ∂ 2η
= 2 + + + + + .
∂ξ ∂y ∂x ∂ξ∂η  ∂y ∂x ∂y ∂x  ∂ξ ∂x∂y ∂η 2 ∂y ∂x ∂η ∂x∂y

137
Înlocuind aceste expresii în ecuaţia (1), obţinem:

∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u  ∂u ∂u 
a (ξ ,η ) 2 + 2b (ξ ,η )
∗ ∗
+ c (ξ ,η ) 2 + d ∗  ξ ,η , u, ,  = 0 ,
∗
(8)
∂ξ ∂ξ∂η ∂η  ∂ξ ∂η 

unde
2
 ∂ξ  ∂ξ ∂ξ  ∂ξ 
2

a (ξ ,η ) = a ( x, y )   + 2b ( x, y )
∗
+ c ( x, y )   ,
 ∂x  ∂x ∂y  ∂y 

∂ξ ∂η  ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η  ∂ξ ∂η
b∗ (ξ ,η ) = a ( x, y ) + b ( x, y )  +  + c ( x, y ) , (9)
∂x ∂x  ∂x ∂y ∂y ∂x  ∂y ∂y
2
 ∂η  ∂η ∂η  ∂η 
2

c (ξ ,η ) = a ( x, y ) 
∗
 + 2b ( x, y ) + c ( x, y )   .
 ∂x  ∂x ∂y  ∂y 

Se constată că

∆ ∗ = ( b∗ (ξ ,η ) ) − a∗ (ξ ,η ) c∗ (ξ ,η )
2

∂ξ ∂ξ
2

∂x ∂y . (10)
= ( b ( x, y ) − a ( x , y ) c ( x, y ) )
2

∂η ∂η
∂x ∂y

Aşadar, în urma schimbării de variabile, expresiile ∆∗ şi ∆ păstrează acelaşi

semn sau sunt în acelaşi timp nule. În consecinţă, ecuaţia (1) nu-şi modifică
tipul.

138
 Reducerea la forma canonică

Rezolvarea diferitelor probleme care conduc la EDP de ordinul al doilea este

strâns legată de reducerea acestor ecuaţii la forme mai simple printr-o

schimbare a variabilelor independente. Aceste forme ireductibile la altele mai

simple le vom numi forme canonice.

În cazul ecuaţiilor hiperbolice, ecuaţia (5) are două familii de curbe integrale,
reale şi distincte. Adică,
b ( x, y ) + ∆ b ( x, y ) − ∆
y′ ( x ) = , y′ ( x ) = ,
a ( x, y ) a ( x, y )
sau
y′ ( x ) = µ1 ( x, y ) , y′ ( x ) = µ 2 ( x, y ) ,
de unde, prin integrare, se obţin cele două familii de curbe caracteristice
ϕ1 ( x, y ) = C1 , ϕ2 ( x, y ) = C2 . (11)

Propoziţie. Ecuaţia (1) de tip hiperbolic în D , prin schimbarea de variabile

ξ = ϕ1 ( x, y ) , η = ϕ2 ( x, y ) , (12)

cu ϕ1 şi ϕ2 din (11), se reduce la forma canonică

∂ 2u  ∂u ∂u 
= Φ1  ξ ,η , u , , . (13)
∂ξ∂η  ∂ξ ∂η 

139
În cazul ecuaţiilor parabolice, ecuaţia (5) are două familii de curbe integrale,
reale şi confundate. Adică,
b ( x, y )
y′ ( x ) = ,
a ( x, y )
sau
y ′ ( x ) = µ ( x, y ) ,
de unde, prin integrare, se obţine familia de curbe caracteristice
ϕ ( x, y ) = C . (14)

Propoziţie. Ecuaţia (1) de tip parabolic în D , prin schimbarea de variabile

ξ = ϕ ( x, y ) , η = h ( x, y ) , (15)

cu ϕ dat în relaţia în (14) şi h o funcţie arbitrară (independentă de ϕ ), se

reduce la forma canonică
∂ 2u  ∂u ∂u 
= Φ 2  ξ ,η , u, ,  . (16)
∂η 2
 ∂ξ ∂η 

Observaţie. În general, alegem funcţia h cât mai simplă, şi anume h ( x, y ) = x

sau h ( x, y ) = y .

140
În cazul ecuaţiilor eliptice, ecuaţia (5) are două familii de curbe integrale
complex conjugate. Adică,
b ( x, y ) + i ∆ b ( x, y ) − i ∆
y′ ( x ) = , y′ ( x ) = ,
a ( x, y ) a ( x, y )
de unde, prin integrare se obţin cele două familii de curbe caracteristice

ϕ1 ( x, y ) = α ( x, y ) + iβ ( x, y ) = C1 , ϕ2 ( x, y ) = α ( x, y ) − iβ ( x, y ) = C2 . (17)

Propoziţie. Ecuaţia (1) de tip eliptic în D , prin schimbarea de variabile

ξ = α ( x, y ) , η = β ( x , y ) , (18)
cu α şi β din relaţia (17), se reduce la forma canonică

∂ 2u ∂ 2u  ∂u ∂u 
+ = Φ  ξ ,η , u , , . (19)
∂ξ 2 ∂η 2 ∂ξ ∂η 
3


141
Exemplu. Să se aducă la forma canonică şi să se integreze ecuaţia:
∂ 2u ∂ 2u 2 ∂ u
2
∂u
x2
− 2 xy +y + 2 y − 2ax 2 = 0 .
∂x 2
∂x∂y ∂y 2
∂y

Soluţie. Deoarece, a ( x, y ) = x 2 , b ( x, y ) = − xy , c ( x, y ) = y 2 , avem că: ∆ = 0 .

Deci, avem o ecuaţie de tip parabolic. Ecuaţia caracteristică ataşată este:
2
 dy  dy
x   + 2 xy + y 2 = 0 ,
2

 dx  dx
sau
2
 dy  dy y
x + y = 0 ⇔ =− .
 dx  dx x
Obţinem familia de soluţii
xy = k .
Considerăm schimbarea de variabilă
ξ = xy,

η = x.
După cum am procedat şi mai sus, efectuăm următoarele calcule:
∂u ∂u ∂u
=y + ,
∂x ∂ξ ∂η

∂ 2u 2 ∂ u
2
∂ 2u ∂ 2u
= y + 2 y + ,
∂x 2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2

∂u ∂u ∂ 2u 2 ∂ u
2
=x , =x ,
∂y ∂ξ ∂y 2 ∂ξ 2

∂ 2u ∂u ∂ 2u ∂ 2u
= + xy 2 + x .
∂x∂y ∂ξ ∂ξ ∂η∂ξ

142
Ecuaţia devine:
∂ 2u
= 2a ,
∂η 2
care reprezintă forma canonică a ecuaţiei din enunţ. Pentru a găsi soluţia
generală a ecuaţiei, integrăm de două ori în raport cu η forma canonică şi
obţinem:

∂ 2u ∂u
= 2a ⇒ = 2aη + ϕ (ξ ) ⇒
∂η 2 ∂η

u (ξ ,η ) = aη 2 + ηϕ (ξ ) + ψ (ξ ) .

Revenind la variabilele iniţiale, obţinem soluţia generală a ecuaţiei noastre:

u ( x, y ) = ax 2 + xϕ ( xy ) + ψ ( xy ) ,

unde ϕ şi ψ sunt funcţii arbitrare de clasă C 2 de o variabilă.

143
 Ecuaţii liniare şi omogene în raport cu derivate parţiale
de ordinul al doilea, cu coeficienţi constanţi

Definiţie. Forma generală a unei ecuaţii liniare şi omogene în raport cu

derivate parţiale de ordinul al doilea, cu coeficienţi constanţi este
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
a 2 + 2b + c 2 = 0, (1)
∂x ∂x∂y ∂y
unde a, b, c sunt constante.
Ne propunem să reducem ecuaţia (1) la forma canonică şi să determinăm
soluţia ei generală.
Ecuaţia caracteristică ataşată ecuaţiei (1) este

a ( y′ ( x ) ) − 2by′ ( x ) + c = 0 .
2
(2)

Rădăcinile µ1 şi µ 2 ale ecuaţiei (2) sunt constante:

y′ ( x ) = µ1 , y′ ( x ) = µ2 ,
sau, echivalent
dy dy
= µ1 , = µ2 ,
dx dx
relaţii care se mai scriu
dy − µ1dx = 0 , dy − µ2 dx = 0 .
Prin integrare, obţinem
y − µ1 x = C1 , y − µ 2 x = C2 . (3)

144
Cazul I. În cazul ecuaţiilor de tip hiperbolic, ∆ = b 2 − ac > 0 , rădăcinile µ1 şi
µ 2 sunt reale şi distincte. Cu schimbarea de variabile
ξ = y − µ1 x , η = y − µ 2 x , (4)
obţinem
∂ 2u 2 ∂ u
2
∂ 2u 2 ∂ u
2
= µ1 + 2 µ1µ 2 + µ2 ,
∂x 2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2

∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
= − µ1 2 − ( µ1 + µ 2 ) − µ2 2 ,
∂x∂y ∂ξ ∂ξ∂η ∂η

∂ 2u ∂ 2 u ∂ 2u ∂ 2u
= +2 + .
∂y 2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2

Înlocuind aceste expresii în relaţia (1), avem

∂ 2u ∂ 2u 2 ∂ u
2
∂ 2u
aµ 2
+ 2aµ1µ 2 + aµ2 − 2bµ1 2 −
∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2 ∂ξ
1

∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
−2b ( µ1 + µ 2 ) − 2bµ 2 2 + c 2 + 2c + c 2 = 0,
∂ξ∂η ∂η ∂ξ ∂ξ∂η ∂η
sau
∂ 2u ∂ 2u
( aµ − 2bµ1 + c ) ∂ξ 2 + ( 2aµ1µ2 − 2bµ1 − 2bµ2 + 2c ) ∂ξ∂η
2
1

∂ 2u
+ ( aµ22 − 2bµ 2 + c ) = 0.
∂η 2
Acum, ţinând cont că µ1 şi µ 2 sunt rădăcinile ecuaţiei (2), avem

∂ 2u
2 ( aµ1µ2 − b ( µ1 + µ 2 ) + c ) = 0,
∂ξ∂η
2b c
iar din relaţiile lui Viète, µ1 + µ 2 = , µ1µ2 = , obţinem
a a

145
 ac − b 2 ∂ 2u
4 = 0,
a ∂ξ∂η
de unde obţinem forma canonică
∂ 2u
= 0. (5)
∂ξ∂η

∂  ∂u 
Ecuaţia (5) se integrează imediat. Într-adevăr, scrisă sub forma =0,
∂ξ  ∂η 
∂u
se obţine = ϕ (η ) . Integrând această ultimă ecuaţie, obţinem
∂η

u = ∫ ϕ (η ) dη + f (ξ ) , adică u = f (ξ ) + g (η ) , cu f şi g funcţii arbitrare.

Revenind la vechile variabile, soluţia generală a ecuaţiei (1) este

u ( x, y ) = f ( y − µ1 x ) + g ( y + µ1 x ) . (6)

Cazul II. În cazul ecuaţiilor de tip parabolic, ∆ = b 2 − ac = 0 , rădăcinile µ1 şi

b
µ 2 sunt reale şi confundate, deci µ1 = µ 2 = , a ≠ 0 . Ecuaţia (2) se reduce la
a
dy b
= , cu integrala generală
dx a
ay − bx = C . (7)
Cu schimbarea de variabile
ξ = ay − bx , η = x , (8)
obţinem
∂ 2u 2 ∂ u
2
∂ 2u ∂ 2u
=b − 2b + ,
∂x 2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2

146
 ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
= −ab 2 + a ,
∂x∂y ∂ξ ∂ξ∂η

∂ 2u 2 ∂ u
2
=a .
∂y 2 ∂ξ 2

Înlocuind aceste expresii în relaţia (1), avem

∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u 2 ∂ u
2
∂ 2u 2 ∂ u
2
ab 2
− 2ab + a 2 − 2ab + 2ab + a c 2 = 0,
∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂ξ
sau
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
( ab − 2ab + a c ) ∂ξ 2 + a ∂η 2 = 0
2 2 2
⇔ a ( b − ac ) 2 + a 2 = 0 ,
2

∂ξ ∂η
adică,
∂ 2u
a = 0,
∂η 2
de unde obţinem forma canonică
∂ 2u
= 0. (9)
∂η 2
Pentru integrarea ecuaţiei (9) observăm că putem scrie
∂  ∂u 
= 0,
∂η  ∂η 
deci
∂u
= f (ξ )
∂η
şi integrând încă o dată, obţinem
u = η f (ξ ) + g ( ξ ) .
Revenind la variabilele iniţiale, soluţia generală a ecuaţiei (1) este

147
 u ( x, y ) = xf ( ay − bx ) + g ( ay − bx ) . (10)

Cazul III. În cazul ecuaţiilor de tip eliptic, ∆ = b 2 − ac < 0 , rădăcinile µ1 şi

µ 2 sunt complex conjugate, adică

b ac − b 2
µ1,2 = ±i .
a a
Deci,

dy b ac − b 2
= +i ,
dx a a
sau, echivalent

(
ady = b + i ac − b 2 dx , )
cu integrala generală

( )
ay − b + i ac − b 2 x = C sau bx − ay + i ac − b 2 x = C . (11)

Cu schimbarea de variabile

ξ = bx − ay , η = ac − b 2 x , (12)
ecuaţia (1) se reduce la forma canonică
∂ 2u ∂ 2 u
+ = 0, (13)
∂ξ 2 ∂η 2
adică funcţia u este o funcţie armonică arbitrară de ξ şi η . Soluţia generală a
ecuaţiei (1) este

(
u ( x, y ) = Φ bx − ay, ac − b 2 x , ) (14)

unde Φ este o funcţie armonică arbitrară.

148
Exemplu. Să se determine soluţia ecuaţiei:
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
2 2 −7 + 3 2 = 0,
∂x ∂x∂y ∂y
care verifică următoarele condiţii
u ( 0, y ) = 9 y 3 ,

 ∂u
 ( 0, y ) = y .
2

 ∂x
7 25
Soluţie. În acest caz, avem că: a = 2 , b = − şi c = 3 , deci, ∆ = > 0.
2 4
Aşadar, avem o ecuaţie de tip hiperbolic. Ecuaţia caracteristică ataşată ecuaţiei
noastre este:
2
 dy  dy
2  − 7 + 3 = 0 ,
 dx  dx
cu soluţiile
dy 1 dy
= − şi = −3 .
dx 2 dx
Obţinem familiile de soluţii
2 y + x = C1 şi y + 3x = C2 .
Considerăm schimbarea de variabilă
ξ = 2 y + x,

η = y + 3 x .
Fiind o ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul al doilea, omogenă, cu
coeficienţi constanţi, forma sa canonică este:
∂ 2u
= 0,
∂ξ∂η
iar aceasta din urmă are soluţia generală

149
 u (ξ ,η ) = ϕ (ξ ) + ψ (η ) .
Rezultă că ecuaţia noastră are soluţia generală
u ( x, y ) = ϕ ( 2 y + x ) + ψ ( y + 3 x ) .

Din condiţia u ( 0, y ) = 9 y 3 , obţinem:

ϕ ( 2 y ) +ψ ( y ) = 9 y3 .
Pe de altă parte,
∂u
( x, y ) = ϕ ′ ( 2 y + x ) + 3ψ ′ ( y + 3x ) ,
∂x
deci
∂u
( 0, y ) = ϕ ′ ( 2 y ) + 3ψ ′ ( y ) .
∂x
Din cea de-a doua condiţie, obţinem:
ϕ ′ ( 2 y ) + 3ψ ′ ( y ) = y 2 .
Rezolvând sistemul
ϕ ( 2 y ) + ψ ( y ) = 9 y 3 ,

ϕ ′ ( 2 y ) + 3ψ ′ ( y ) = y ,
2

obţinem
ϕ ′ ( 2 y ) = 16 y 2 ,

ψ ′ ( y ) = −5 y ,
2

de unde rezultă că
 4 3
 ϕ ( y ) = y + C1 ,
3

ψ ( y ) = − 5 y 3 + C .
 3
2

Aşadar,

150
 4 5
u ( x, y ) = ( 2 y + x ) − ( y + 3x ) + C .
3 3

3 3
Deoarece u ( 0, y ) = 9 y 3 , deducem că C = 0 , deci soluţia generală a ecuaţiei
este:
4 5
u ( x, y ) = ( 2 y + x ) − ( y + 3x ) .
3 3

3 3

151
 Coarda finită. Metoda separării variabilelor
(D. Bernoulli şi J.Fourier)

Problema matematică la care conduce studiul vibraţiilor libere ale unei coarde
finite, de lungime l , cu capetele fixe, se poate formula în următorul mod.

Să se determine funcţia u ( x, t ) , u ∈ C 2 ( D ) , D = [ 0, l ] × [ 0, ∞ ) care să verifice

ecuaţia cu derivate parţiale:

∂ 2u 2 ∂ u
2
=a , x ∈ [ 0, l ] , t ≥ 0 (ecuaţia coardei) (1)
∂t 2 ∂x 2
cu condiţiile iniţiale
∂u
u ( x,0 ) = f ( x ) , ( x,0 ) = g ( x ) , ∀ x ∈ [0, l ] (2)
∂t
şi condiţiile la limită
u ( 0, t ) = u ( l , t ) = 0 , ∀ t ≥ 0 . (3)

Aşadar, avem o coardă de lungime l care în

poziţia de echilibru este situată pe axa Ox ,

u
având un capăt în origine şi celălalt capăt în
A(l ) .
O A(l ) x

Asupra coardei nu acţionează forţe exterioare.

152
Coarda, în acest caz, execută vibraţii libere descrise de ecuaţia (1). Condiţiile
iniţiale (2) indică starea în care se află coarda la momentul iniţial de timp,
precum şi viteza fiecărui punct al coardei la acelaşi moment.

Conform condiţiilor la limită (3) capetele coardei sunt fixe. Funcţiile f şi g

sunt date şi presupuse nenule şi de clasă C 1 pe [ 0,l ] . Pentru compatibilitatea

condiţiilor (2) şi (3) trebuie să avem: f ( 0 ) = f ( l ) = 0 şi g ( 0 ) = g ( l ) = 0 .

Pentru rezolvarea problemei enunţate mai sus, vom folosi metoda separării
variabilelor a lui Fourier. Această metodă constă în a căuta pentru ecuaţia (1)
soluţii de forma:
u ( x, t ) = X ( x ) T ( t ) , (4)
care verifică condiţiile (2) şi (3).
Din (3) avem că:
X ( 0 ) T ( t ) = 0 şi X ( l ) T ( t ) = 0 , ∀ t > 0 .

Deci, X ( 0 ) = X ( l ) = 0 , deoarece, dacă T ( t ) = 0 , ∀ t > 0 , ar rezulta că

u ( x, t ) = 0 ceea ce ar contravine condiţiilor (3).

Derivăm funcţia u din (4) şi introducem în (1):
X ( x ) T ′′ ( t ) = a 2 X ′′ ( x ) T ( t ) , x ∈ [ 0, l ] , t ≥ 0 ,
sau
X ′′ ( x ) 1 T ′′ ( t )
= , x ∈ [ 0, l ] , t ≥ 0 .
X ( x ) a2 T (t )

153
Ultima relaţie ne spune că o funcţie de t coincide cu o funcţie de x , acest
lucru fiind posibil numai dacă ambele sunt egale cu o aceeaşi constantă reală,
pe care o vom nota cu λ . Aşadar,
X ′′ ( x ) 1 T ′′ ( t )
= = λ,
X ( x ) a2 T (t )
de unde obţinem două ecuaţii diferenţiale:
X ′′ ( x ) − λX ( x ) = 0 , (5)

T ′′ ( t ) − λa 2T ( t ) = 0 . (6)

Pentru început, determinăm soluţia ecuaţiei (5) cu condiţiile X ( 0 ) = X ( l ) = 0 .

Astfel, ecuaţia caracteristică a ecuaţiei diferenţiale liniare (5) este
r2 − λ = 0 ⇔ r2 = λ . (7)

Dacă λ > 0 , ecuaţia (7) are rădăcinile r1 = λ şi r2 = − λ , deci soluţia

generală a ecuaţiei (5) este:

X ( x ) = C1e x λ
+ C2 e − x λ .

Din X (0) = 0 , avem: C1 + C2 = 0 , iar din X (l ) = 0 , avem:

λ
C1el + C2 e − l λ
= 0.

Din aceste relaţii rezultă că C1 = C2 = 0 şi, deci, X ( x ) = 0 , adică u ( x, t ) = 0 ,

soluţie care nu corespunde problemei.

154
Dacă λ = 0 , soluţia generală a ecuaţiei (5) este:
X ( x ) = C1 x + C2 .

Din condiţia X ( 0 ) = 0 , avem C2 = 0 , iar din X ( l ) = 0 , avem C1l + C2 = 0 ,

adică C1 = 0 . Aşadar, vom avea tot soluţia banală.

Dacă λ < 0 , atunci rădăcinile ecuaţiei caracteristice (7) sunt r1,2 = ±i −λ , şi,
deci, soluţia generală a ecuaţiei (5) este:
X ( x ) = C1 cos −λ x + C2 sin −λ x . (8)

Din X ( 0 ) = 0 , avem C1 = 0 , iar din X ( l ) = 0 , avem C2 sin −λl = 0 . Pentru a

nu obţine din nou soluţia banală, vom lua C2 ≠ 0 şi sin −λl = 0 , adică

 nπ 
2

−λl = nπ , n ∈ ℕ . Deci, −λ =   . În final, rezultă că ecuaţia (5) are o

∗

 l 
infinitate de soluţii:
nπ
X n ( x ) = Cn sin x , n ∈ ℕ∗ . (9)
l

 nπ 
2

Înlocuind −λ =   în (6), obţinem:

 l 

 nπ 
2

T ′′ ( t ) +   a 2T ( t ) = 0 ,
 l 
cu ecuaţia caracteristică

 nπ  anπ
2

r +   a 2 = 0 ⇔ r1,2 = ±
2
i
 l  l

155
şi, deci, are soluţia generală:
anπ anπ
Tn ( t ) = Dn cos t + En sin t , n ∈ ℕ∗ ,
l l
unde Dn şi En sunt constante arbitrare.

Dacă notăm An = Cn ⋅ Dn şi Bn = Cn ⋅ En , obţinem soluţia ecuaţiei (1) cu

condiţiile la limită (3):
 anπ anπ  nπ
un ( x, t ) = X n ( x ) Tn ( t ) =  An cos t + Bn sin t  sin x , n ∈ ℕ∗ .
 l l  l

Aplicăm principiul suprapunerii efectelor care afirmă că, dacă seria

∞ ∞

∑ u ( x, t )
n =1
n este convergentă, atunci suma sa, u ( x, t ) = ∑ un ( x, t ) , este, de
n =1

asemenea, soluţie pentru problema noastră.

Vom presupune, în plus, că această serie este şi derivabilă termen cu termen

de două ori în raport cu x şi respectiv cu t . Aşadar,
∞
 anπ anπ  nπ
u ( x, t ) = ∑  An cos t + Bn sin t  sin x (10)
n =1  l l  l
verifică ecuaţia (1) şi condiţiile la limită (3).

Vom determina constantele An şi Bn din condiţiile iniţiale (2).

Astfel,
∞
anπ
f ( x ) = u ( x,0 ) = ∑ An sin x
n =1 l
şi

156
 ∂u aπ ∞  anπ anπ nπ
( x, t ) = ∑ n  − An sin t + Bn cos t  sin x ,
∂t l n=1  l l  l
deci
∂u aπ ∞ nπ
g ( x) = ( x,0 ) = ∑ nBn sin x .
∂t l n=1 l

Vom presupune că funcţiile f şi g îndeplinesc condiţiile lui Dirichlet, deci

pot fi dezvoltate în serie Fourier de sinusuri pe intervalul ( 0,l ) . Prelungind

prin imparitate funcţiile f şi g pe intervalul ( −l ,0 ) , perioada prelungirilor

2π π
este T = 2l , pulsaţia ω = = , iar coeficienţii au valorile cunoscute:
T l
nπ
T 2 l
4 2
∫ f ( x ) sin nωxdx = ( )
l ∫0
An = f x sin xdx , (11)
T 0
l

nπ
T 2 l
4 l 2
Bn = ∫ g ( x ) sin nωxdx = ∫ g ( x ) sin xdx . (12)
T 0
anπ anπ 0 l

Prin urmare, soluţia problemei (1) cu condiţiile (2) şi (3) este funcţia u ( x, t )
definită în (10), unde coeficienţii An şi Bn sunt daţi de formulele (11) şi (12).

157
 ∂ 2u 2 ∂ u
2
Exemplul 1 Să se integreze ecuaţia coardei 2 = a , cu condiţiile:
∂t ∂x 2
 2h l
 x, 0 ≤ x ≤ ,
∂u
u ( 0, t ) = u ( l , t ) = 0 , ( x,0 ) = 0 şi u ( x,0 ) =  l 2
∂t  2h ( l − x ) , l ≤ x ≤ l .
 l 2
Soluţie. Soluţia ecuaţiei date este
∞
 anπ anπ  nπ
u ( x, t ) = ∑  An cos t + Bn sin t  sin x ,
n =1  l l  l
unde
nπ nπ
l l
2 2
An = ∫ f ( x ) sin xdx şi Bn = ∫ g ( x ) sin xdx .
l0 l anπ 0 l

În cazul nostru, f ( x ) = u ( x,0 ) şi

∂u
g ( x) = ( x,0 ) .
∂t
Observăm că Bn = 0 şi

 2l 
nπ nπ
l
4h  
An = 2  ∫ x sin xdx + ∫ ( l − x ) sin xdx 
l 0 l l l 
 2 

Integrând prin părţi, obţinem:

8h ( −1)
n

A2 n+1 = 2 .
π ( 2n + 1)2

Aşadar, soluţia ecuaţiei este:

8h ∞ ( −1) a ( 2n + 1) π ( 2n + 1) π x .
n

u ( x, t ) = 2 ∑ cos t ⋅ sin
π n=1 ( 2n + 1) 2
l l

158
 Ecuaţia propagării căldurii

Problema matematică la care conduce studiul propagării căldurii în bara

omogenă, izotropă şi nemărginită se poate formula în felul următor.
Să se determine soluţia u : ℝ × [ 0, ∞ ) → ℝ a ecuaţiei
∂u ∂ 2u
= a2 2 (1)
∂t ∂x

care satisface condiţia iniţială

u ( x,0 ) = f ( x ) , f ∈ C ( ℝ ) , (2)
k
cu a2 = , unde k este coeficientul de conductibilitate termică, c este căldura
cρ

specifică, iar ρ este densitatea.

Observaţia 1 u ( x, t ) reprezintă temperatura într-un punct x la momentul t .
Aplicăm metoda separării variabilelor căutând soluţii ale ecuaţiei (1) de
forma:
u ( x, t ) = X ( x ) T ( t ) . (3)
Derivând şi înlocuind în (1), obţinem:
X ( x ) T ′ ( t ) = a 2 X ′′ ( x ) T ( t ) .

Eliminăm soluţia banală şi împărţim relaţia la X ( x )T (t ) şi obţinem:

X ′′ ( x ) 1 T ′(t )
= =µ, µ– constantă reală.
X ( x) a2 T (t )

Cele două rapoarte egale se reduc la o constantă µ deoarece x şi t sunt

variabile independente. Obţinem ecuaţiile diferenţiale:
X ′′ ( x ) − µ X ( x ) = 0 , (4)

159
 T ′ ( t ) − µ a 2T ( t ) = 0 . (5)
Ecuaţia (5) fiind o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul întâi, soluţia ei
generală este:

T ( t ) = Ce ∫
µ a 2 dt
, C – constantă.

Putem avea 3 cazuri.

Dacă µ > 0 , atunci T (t ) → ∞ , când t →∞, deci aceeaşi proprietate ar avea-o şi

u ( x, t ) , fapt inacceptabil din punct de vedere fizic.

Dacă µ = 0 , atunci T (t ) = C , adică temperatura în fiecare punct al barei nu
depinde de timp, fapt de asemenea inacceptabil.
Aşadar µ < 0 şi notăm µ = −λ 2 , λ > 0 . Soluţiile generale ale ecuaţiilor (4) şi (5)
sunt:
X ( x ) = C1 cos λ x + C2 sin λ x ,

T ( t ) = Ce − λ
2 2
a t
, C , C1 , C2 – constante.
Deci, soluţiile (3) ale ecuaţiei (1) sunt:
u ( x, t; λ ) = X ( x ) T ( t ) = ( A ( λ ) cos λ x + B ( λ ) sin λ x ) e − λ a t ,
2 2
(6)
unde A ( λ ) = C ⋅ C1 şi B ( λ ) = C ⋅ C2 .

Deoarece condiţiile la limită lipsesc, toate valorile λ > 0 sunt acceptabile.

Vom încerca să determinăm soluţia problemei sub forma:
∞
u ( x, t ) = ∫ u ( x, t ; λ ) d λ (7)
0

care înlocuieşte seria de funcţii din cazul coardei. Condiţia iniţială (2) ne dă:

160
 ∞

∫ u ( x,0; λ ) d λ = f ( x ) ,
0

sau, ţinând cont de (6),

∞

∫ ( A ( λ ) cos λ x + B ( λ ) sin λ x ) d λ = f ( x ) .
0
(8)

Vom determina A(λ ) şi B (λ ) din (8) în ipoteza că funcţia f ( x) poate fi

reprezentată prin integrala Fourier:
∞ ∞
1
f ( x) = ∫ d λ ∫ f (τ ) cos λ ( x − τ ) dτ ,
π 0 −∞

relaţie care se mai scrie:

∞ ∞
1
f ( x) = ∫ d λ ∫ f (τ )( cos λ x cos λτ + sin λ x sin λτ ) dτ =
π 0 −∞

∞ ∞ ∞
1  
= ∫  cos λ x ∫ f ( )
τ cos λτ dτ + sin λ x ∫ f (τ ) sin λτ dτ d λ .
π 0 −∞ −∞ 

Comparând cu (8), observăm că:

∞ ∞
1
A(λ ) = ∫ f (τ ) cos λτ dτ , B ( λ ) = 1 ∫ f (τ ) sin λτ dτ . (9)
π −∞
π −∞

Introducând relaţiile din (9) în (6), obţinem:

∞
1
u ( x, t ; λ ) = ∫ f (τ ) e
λ −
cos λ ( x − τ ) dτ
2 2
a t
. (10)
π −∞

Deci, soluţia (7) a ecuaţia (1) devine:

∞ ∞ ∞ ∞
1 1
u ( x, t ) = ∫ d λ ∫ f (τ ) e
−λ
cos λ ( x − τ ) dτ = ∫ f (τ ) dτ ∫ e− λ cos λ ( x − τ ) d λ .
2 2 2 2
a t a t

π 0 −∞
π −∞ 0

∞
1 π − 4b a
2

Folosind integrala Poisson: ∫ e− ax cos bxdx =

2
e , soluţia ecuaţiei (1) cu
0
2 a

condiţia iniţială (2) este:

∞ ( x −τ )2
1 −
u ( x, t ) = ∫ f (τ ) e 4 a2t
dτ .
2a π t −∞

161
162
163
.

164
165
166
167
Propoziţie.

168
valoarea

Formula lui Bayes:

169
170
c)

171
172
173
174
175
176
177
178
179
180
 b) Variabile aleatoare de tip continuu

În acest caz, nu mi avem, tabel de repartiţie, ci o funcţie de repartiţie

181
182
183
184
185
186
187
188
189
190
191
192
193
194