CURS VOLEI

Lect. Dr. Petru Merghes

 Istoric
 În toamna anului 1895, profesorul William C. Morgan , de la Universitatea
YMCA din oraşul Holyoke,( Massachussets SUA) s-a gândit să anime orele de
educaţie fizică cu ajutorul unui joc inspirat din tenis şi baschet

 Această forma de volei, foarte diferită de cea contemporana, a fost denumită

LA MINONETTE.

 În anul 1896 la „Conferinţa sportivă a Colegiului Springfield ”, dr. A. T.

Halsted înlocuieşte denumirea LA MINONETTE care nu exprima prea bine
conţinutul jocului cu VOLLEYBALL

 Anul 1917 reprezintă primul pas al voleiului pe bătrânul continent, Europa ,

pas făcut tot de militarii americani în Franţa , de unde pătrunde mai departe
în statele baltice – Letonia Lituania , Estonia – unde este adus de repatriaţii
din America şi apoi în întreaga Europă .

 Trebuie menţionat că în anul 1916 ia fiinţă în Uruguay prima federaţie

naţionala de volei din lume , iar în Europa acest fapt se va produce în anul
1923 , când Cehoslovacia devine prima ţară europeană cu acest statut.
 voleiul este recunoscut de către Comitetul Internaţional Olimpic ca sport
olimpic, fiind inclus la Jocurile Olimpice de vara de la Tokyo din anul 1964 .
 Voleiul in Romania

 După primul război mondial , în anul 1919 voleiul

pătrunde şi în ţara noastră , şcolarii bucureşteni
învăţându-l de la militarii misiunilor străine existente
pe teritoriul ţării şi de la angajaţii companiilor
petroliere americane detaşate aici .

 Mediile şcolare şi universitare sunt sectoarele unde

voleiul prinde şi se dezvoltă ,
 Data de 10 noiembrie 1930 marchează debutul
activităţii oficiale a voleiului şi a baschetului în
România , iar în 1931 a fost constituită Federaţia
Română de Baschet şi Volei
 Caracteristicile jocului de volei
 Jucatorii celor doua echipe nu vin in
contact direct
 Actiunile la minge se efectueaza cu mana
libera sub forma de lovire sau respingere
 In timpul desfasurarii jocului jucatorii
efectueaza actiuni individuale si colective
 Lupta prin intermediul mingii este
indirecta
 Schimbarea zonelor este o alta
caracteristica
 Nu exista momente de tinere a mingii in
timpul jocului
 Nu sunt permise in timpul jocului decat
doua sau trei lovituri intr-un teren
 Tehnica jocului de volei
 Actiunile de joc reprezinta totalitate a
manevrelor intreprinse de fiecare jucator in parte
pentru a rezolva o sarcina partiala sau specifica
de joc
SERVICIUL
 Este prima armă prin care se realizează
punctul sau se poate îngreuia organizarea
jocului de atac de către echipa adversă.

 Execuţia acestei acţiuni de joc revine

jucătorului din zona1 care se găseşte în
afara terenului şi-l poate efectua din orice
loc al zonei de serviciu, indiferent de poziţia
pe care o ocupă faţă de ceilalţi jucători din
linia a-II-a (zonele 6,5)
Serviciul de sus din faţă plutitor(planat)
 PRELUAREA DIN SERVICIU

 Este o acţiune de joc de m aximă importanţă destinată anihilării serviciului

advers şi orientării mingii spre ridicător pentru realizarea construcţiei
propriului atac.

 În marea majoritate a situaţiilor se realizează cu două mâini de jos.

 Jucătorul aflat la preluarea serviciului adoptă o poziţie de” aşteptare activă”:

greutatea corpului este repartizată pe partea din faţă a labei picioarelor,
(pe pingea), genunchii sunt uşor flexaţi, braţele orientate lateral pentru o mai
bună acoperire a terenului propriu, trunchiul uşor aplecat înainte.

 Jucătorul se opreşte într-o poziţie optimă, caracterizată prin depărtarea

piciorelor mai mult decât lăţimea umerilor şi centrul de greutate
coborât.Braţele sunt depărtate şi urmează a fi apropiate în momentul lovirii
mingii.

 Contactul cu mingea se realizează pe antebraţe, aflate în supinaţie deasupra

„curelei ceasuluzi” în prima jumătate a antebraţelor(chiar la jumătatea
acestora), palmele susţinându-se una pe cealaltă în scopul asigurării unei
suprafeţe cât mai mari de lovire a mingii.

 Articulaţia pumnului şi a cotului sunt în extensie, iar braţele efectuează o

mişcare de anteducţie uşoară din articulaţia umărului în scopul însoţirii
mingii în finalul execuţiei, concomitent cu extensia picioarelor.
Preluarea din serviciu
 Greşeli de execuţie:

 aprecierea inexactă a traiectoriei mingii,

 aprecierea inexactă a momentului şi formelor de
deplasare,
 aprecierea inexactă a locului de întâlnire(contact) cu
mingea,
 lipsa opririi în poziţie stabilă şi orientarea cu faţa spre
ridicător,
 lovirea cu o mână,
 articulaţia cotului nu este blocată,
 contactul cu alte porţiuni ale membrelor superioare
decât antebraţele,
 balans prea mare al braţelor,
 lipsa acţiunii picioarelor,
 bazinul execută o mişcare de recul în momentul lovirii
mingii
 RIDICAREA PENTRU ATAC
 Este o acţiune intermediară între atac şi apărare.Propunem
noţiunea de „Ridicare pentru atac” evidenţiind scopul(destinaţia)
acesteia, chir dacă mulţi autori o numesc în continuare
„pasă”.Considerăm ca termenul de „pasă”( cu două mâini de
sus) poate fi o preluare (prima lovitură într-o fază de joc) sau o
trimitere a mingii la adversar( a treia lovitură într-o fază de joc.)

 Importanţa ei constă pe de-o parte în valorificarea preluării din

serviciu( sau din atac într-o fază ulterioară) şi pe de alta în
crearea celor mai bune condiţii pentru un atac eficient. De aici
rezultă ponderea jucătorului ridicător în organizarea
atacului.Precizia ridicării şi orientarea tactică a acesteia asigură
premisele unui atac reuşit.

 Poziţa jucătorului este asigurată de o bază normală de susţinere,

cu membrele inferioare depărtate la nivelul umerilor, un picior
fiind mai în faţă cu jumătate de talpă.Picioarele sunt paralele,
greutatea este repartizată pe ambele picioare, iar trunchiul
orientat oblic înainte.
 Putem clasifica ridicarea pentru atac după:

 a) distanţă
 scurtă
 medie
 lungă
 b) traiectorie
 înaltă
 medie
 întinsă
 c)poziţia corpului
 joasă(echilibrată sau cu plonjon)
 normală sau medie
 înaltă
 d)după mişcare
 de pe loc
 din deplasare
 din săritură(cu două mâini sau , mai rar,cu o mână)
 e) direcţie
 înainte(în faţă)
 înapoi(peste cap)
 f) lungimea fileului
 pe centru
 între zone
 pe extreme
Ridicarea (pasa spre înainte)
 Lovitura de atac

• Este o actiune ce concretizeaza efortul intregii echipei in faza de

constructie a atacului si urmareste trimiterea mingii in terenul advers

• Deosebim, in principal trei modalitati de concretizare a loviturii

de atac

• Lovitura de atac pe directia elanului

• Lovitura de atac pe alte directii
• Atac prin rotarea bratului

Fzele atacului:
a) Elan
b) Bataie- desprindere
c) Zbor si executia propriu-zisa
 Greseli de executie:

• Elan prea scurt sau inexistent

• Ritm nepotrivit al pasilor de elan

• Bataia pe varfuri

• Saritura in lungime

• Punct de lovire coborat

• Contactul cu mingea nu se realizeaza cu toata palma

• Aterizare in terenul advers

Lovitura de atac
 Blocajul
 Este actiunea tehnica sau individuala sau
colectiva de aparare specifica jucatorilor din linia
intai care prin plasarea mainilor deasupra
fileulului se opun loviturii de atac efectuate de
adversar prin respingerea mingii inapoi in terenul
atacantului sau amortizeaza forta cu care aceasta
a fost lovita.

 Pozitia initiala
 Deplasarea
 Executia propriu-zisa (bataia, zborul, aterizarea)
 Blocaj colectiv

 Blocaj individual
Blocajul
 Greseli de executie

 Aprecierea gresita a locului unde se

efectueaza atacul
 Aprecierea incorecta a distantei ce
urmeaza a fi parcursa pentru interventie
 Plasarea incorecta a palmelor si a
degetelor
 Bratele nu se mentin intinse pe toata
durata sariturii
 Atingerea fileului

 Dezechilibrare pronuntata la aterizare

 Tactica jocului de volei
 In decursul anilor s-a dezvoltat din ce
in ce mai mult.
 Existenta a doua echipe care
efectueaza actiuni individuale si
colective da spectaculozitate jocului de
volei
 Tactica individuala

- cu minge - serviciu
- preluare din serviciu
- ridicare pentru atac
- atac
- blocaj
- fara minge - anticiparea sau plasamentul
- fentele sau simularile
 Tactica colectiva

 La serviciu - efectuarea serviciului

- preluarea serviciului
 In atac - sisteme de atac

- actiuni colective cu mingea sau

combinatii tactice
Actiuni colective fara minge:
- dublarea
- plasamentul
 In aparare – sisteme de aparare.
 Sistemul de atac
 Este schema generala de dispunere a
tragatorilor si ridicatorilor pe cele 6
zone in functie de posibilitatile si
calitatile lor
 Cel mai des sunt folosite sunt
sitemele de atac cu patru tragatori si
doi ridicatori (4+2) si cu 5 tragatori
si un ridicator(5+1).
 Tactica colectiva in aparare

 Denumirea sistemului de aparare se face

in functie de pozitia jucatorului din zona 6
 Se folosesc urmatoarele sisteme:

 Sistem de aparare cu jucatorul 6 retras

 Sistem de aparare cu jucatorul 6 avansat
 Sistem de aparare cu jucatorul 6 intermediar
Serviciul de sus din fata plutitor
Preluarea din serviciu, blocaj, atac
Ridicarea pentru atac
Lovitura de atac
Blocajul