,,Eminescu,poet cu sufletu-n lumină și gândurile în cer”

Mihai Eminescu-cel mai mare poet ,geniul al litaraturii,poetul fără de pereche al neamului
român. Mihai Eminescu este un poet care a depășit toate granițele și limitele creând o operă care
este actuală și în prezent,în societatea în care trăim. În versurile poeziilor sale,fiecare se poate
regăsi și intra profund în sensul fiecărui vers,trecându-l prin fiecare celulă a corpului său,până
ajunge la suflet,unde își găsește liniștea.
Pentru Eminescu poezia reprezintă un mod profund de existență în care prezintă problemele
fundamentale existente,actuale și în prezent,și anume viața unui geniu a cărui privire este ațintită
spre idealuri ca arta,arta cunoașterii,puritatea sufletească,de dăruire și dragostea de patrie.
Poezia EPIGONII - reprezintă manifestul literar al poetului, în care Eminescu exprimă crezul său
artistic. Acesta crede că prezentul poate și trebuie să fie modelat, astfel că să atingă măcar o mică
parte din ceea ce reușeau, la vremea lor, înaintașii. Autorul e convins că ideile mișcă lumea, iar
printre făuritorii ei ar fi și poeții - care dau glas năzuințelor unui neam.
”Epigon" semnifică urmaș nedemn al unui înaintaș ilustru. Prin această asemuire, care ar trebui
înțeleasă retoric - adresată unei societăți tot mai rupte de valori, poetul se face distins printre
contemporani. E și o modestie, dar înainte de toate o aleasă morală.
Iar pornind de la afirmația lui Mircea Eliade ,,Un neam nu supraviețuiește nu numai prin istoria
sa,ci și prin creațiile geniilor săi..” deducem idea că Mihai Eminescu prin operele sale și-a dorit
ca ajungând la noi,cei din prezent,să ne curățăm sufletul de nonvalori și să le introducem pe cele
noi,astfel să fim o societate cu un viitor mai bun și mai prosper.
O mărturie ce caracterizează poemul EPIGONII, ne-a parvenit de la însăși Eminescu, care într-o
scrisoare trimisă lui Iacob Negruzzi, menționează: "ideea fundamentală e comparațiunea dintre
lucrarea încrezută și naivă a predecesorilor noștri și lucrarea noastră trezită, dar rece...
Comparațiunea din poezia mea cade în defavorul generației noi, și - cred - cu drept".
În această poezie,sunt strofe dedicate întregii comori a literaturii noastre precum Vasile
Alecsandri,Eliade Rădulescu,Constantin Negruzzi,etc.
Prin această,el valorifică operele acestor scriitori,îndemnându-ne să citit și să studiem,pentru a
supraviețui în continuare drept o generație de apreciat,cu valori,ideologii și atitudini.
În concluzie pot spune că dacă într-o bună zi vom rămâne fără petrolul și aurul vor seca,grâul
poate să crească aiurea,naționalitatea supraviețuind prin operele Eminesciene. Iar atâta timp cât
va exista undeva în lume un singur exemplar din poeziile lui Mihai Eminescu,identitatea
neamului român va fi salvată.