LICEUL TEHNOLOGIC”V.M.

CRAIU” BELCEȘTI

PROIECT
PENTRU SUSTINEREA EXAMENULUI DE
CERTIFICARE A COMPETENȚELOR
PROFESIONALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
LICEAL – NIVEL 3

PROFESOR COORDONATOR: ELEV:

CIORPAC SABINA TANASĂ MARIAN

BELCEȘTI 2018

1
LICEUL TEHNOLOGIC,,VICTOR MIHĂILESCU CRAIU”-BELCEȘTI
FILIERA:TEHNOLOGICĂ
PROFIL:SERVICII
CALIFICAREA:TEHNICIAN IN ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

Impozitele si Taxele Locale colectate de o Primarie:

Impozitul pe teren

2
 Cuprins
CAP.I.NOŢIUNI INTRODUCTIVE......................................................................4
1. Noţiunea de impozit şi taxă...................................................................................4
2. Clasificarea impozitelor.........................................................................................6
3. Principiile impunerii..............................................................................................8
4. Aşezarea şi perceperea impozitelor....................................................................11
CAP.II.IMPOZITE ŞI TAXE REGLEMENTATE PRIN LEGEA PRIVIND
IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE.................................................................12
1. Impozitul pe terenuri...........................................................................................12
CAP.III.STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPOZITUL PE
TEREN.....................................................................................................................15
CAP.IV.CONCLUZII ŞI PROPUNERI...............................................................16
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................17

3
 Impozitele si Taxele Locale colectate de o primarie

CAP.I.NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.NOŢIUNEA DE IMPOZIT ŞI TAXĂ

Impozitul reprezintă plata bănească obligatorie, generală şi definitivă

(nerambursabilă), efectuată de persoane fizice şi juridice la bugetul statului, în cuantumul şi
la termenele prevăzute de lege fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un
echivalent direct şi imediat, necesar pentru satisfacerea cerinţelor societăţii.
Impozitul este un element component al circuitului economic şi îndeplineşte trei
funcţii principale, şi anume:
 Financiară, prin care se asigură venituri bugetului statului;

 Economică, adică element component al economiei publice, al mecanismului

economico-financiar;

 Politico-socială, prin care se redistribuie unele venituri ale agenţilor

economici.

Taxele sunt plăţile efectuate de persoane fizice şi juridice, de regulă pentru serviciile
prestate acestora de către stat. Între impozite şi taxe există câteva deosebiri.
Astfel, în cazul impozitului, statul nu este obligat să presteze un echivalent direct şi
imediat plătitorului, pe când pentru taxe se prestează de către stat un serviciu direct şi, pe
cât posibil imediat.Cuantumul impozitului se determină în funcţie de natura şi volumul
venitului impozabil, în timp ce mărimea taxei depinde, în mod obişnuit, de felul şi de costul
serviciului prestat.La impozite, termenele de plată se stabilesc în prealabil, în timp ce
termenele de plată ale taxelor se fixează, de regulă, în momentul solicitării sau după
prestarea serviciilor.

4
 Fiecare impozit, taxă trebuie să aibă o reglementare juridică.Nici un impozit, taxă
sau alte obligaţii asemănătoare nu pot fi prevăzute în buget şi încasate dacă n-au fost
reglementate prin lege.Este strict interzisă perceperea sub orice titlu şi sub orice denumire
de contribuţii directe sau indirecte, în afara celor stabilite prin lege.
Instituirea impozitelor şi a celorlalte venituri bugetare este un drept al statului
exercitat de organele puterii centrale prin Parlament şi în unele cazuri de către Guvern.
Legea finanţelor publice prevede:
Parlamentul , ca organ de decizie în domeniul finanţelor publice, stabileşte şi aprobă,
prin lege,impozitele, taxele şi alte venituri ale statului, precum şi normele şi normativele de
cheltuieli pentru instituţiile publice.
Pe baza legilor adoptate de către Parlament, Guvernul adoptă hotărâri prin care se
fixează anumite cote de impozit, se acordă înlesniri la plata impozitelor, se stabilesc
eventual, unele termene de plată a impozitelor
În temeiul legilor, hotărârilor şi ordonanţelor şi în sprijinul acestor acte normative,
Ministerul Finanţelor emite ordine şi norme metodologice în materie de impozite şi
taxe.Aşezarea şi perceperea abuzivă de venituri bugetare constituie o infracţiune gravă
pedepsită cu asprime de legile penale.
Orice act normativ prin care se institue un impozit cuprinde următoarele elemente
principale:denumirea, subiectul impozitului, suportatorul, obiectul impozitului, sursa
impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, asieta fiscală, termenul de plată,
facilităţi fiscale.
Denumirea reliefează natura economică a impozitului respectiv (impozit sau taxă);
Subiectul impozitului sau contribuabilul, persoana obligată prin lege la plata
impozitului;
Suportatorul sau destinatarul impozitului, persoana care suportă în ultimă instanţă
impozitul (caruia i se adresează);
Obiectul impozitului, materie supusă impunerii;
Sursa impozitului, arată din ce anume se plăteşte impozitul;
Unitatea de impunere, unitatea de exprimare(măsură) servind la evaluarea bazei de
impunere (unităţi monetare, ha)
Cota impozitului, impozitul aferent unei unităţi de impunere;
Asieta (modul de aşezare) impoziutlui, ansamblul măsurilor privind:
-Identificarea subiectelor şi obiectelor impozitului;
-Evaluarea obiectului impozitului.

5
 Termenul de plată, dată până la care(sau la care) impozitul trebuie achitat faţă de
stat;
Înlesnirile acordate la plata impozitelor şi taxelor fac parte din măsurile de politică
economică, financiară şi socială adoptată de statul român.
Astfel se acordă diferite înlasniri regiilor autonome, societăţilor comerciale şi
întreprinderilor private, cooperativelor şi se exonerează de la plăţile fiscale anumite
categorii de cetăţeni a căror stare materială, civilă şi socială justifică acordarea unor astfel
de înlesniri.
Înlesnirile cuprind: scutiri, reduceri, compensări sau restituiri de sume plătite în plus,
amânări,eşalonări de la plata impozitelor şi a altor venituri bugetare.
Fiecare persoană fizică şi juridică trebuie să-şi achite obligaţiile fiscale faţă de stat la
termenele stabilite.Plătitorii sunt răspunzători de respectarea strictă a prevederilor cuprinse
în legislaţia privitoare la veniturile bugetare.Nerespectare normelor juridice în vigoare
privitoare la plata impozitelor, taxelor, atrage după sine sancţiuni, cum sunt: majorările
amenzile, executările silite, iar în cazuri mai grave, aplicarea şi de sancţiuni penale.
În Legea finanţelor publice se prevede:
Nerespectarea termenelor de plată a sumelor datorate bugetului administraţiei
centrale de stat şi bugetelor locale atrage obligaţia calculării şi încasării majorărilor de
întârziere prevăzute de lege.
Plătitorii au dreptul să ceară revizuirea impunerii, aplicării amenzilor, atunci când
apreciază că acestea au fost eronat făcute.Respectarea drepturilor plătitirilor de impozite
contribuie la întărirea legalităţii.
2.CLASIFICAREA IMPOZITELOR

Pentru mai buna cunoaştere a efectelor impozitelor şi taxelor în plan economic,

social şi politic este necesară structurarea acestora după mai multe criterii ştiinţifice:
 După obiectul impunerii:

-Impozite pe avere;
-Impozite pe venit;
-Impozite pe consum;
 După forma în care se percep:

-Impozite în natură, nu sunt specifice activităţii financiare;

-Impozite în bani, constituie baza fiscală a statului modern;

6
  În funcţie de scopul urmărit:

-Impozite fiscale, instituite în vederea procurării de venituri la dispoziţia

autorităţilor;
-Impozite de ordine, introduse cu intenţia atingerii de ţeluri nefiscale;
 În raport cu frecvenţa realizării:

-Permanente, se instituie şi se încasează periodic;

-Incidentale, se introduc şi se percep o singură dată;
 După istituţia care le administrează:

1 ) Impozite de stat:
-În state de tip federal, ale federaţiei, ale statelor, provinciilor, regiunilor acestora;
-În state de tip unitar, ale administraţiei centrale de stat;
2 ). Impozite locale:
-Comunale;
-Ale organului administrativ teritorial;
 În funcţie de aria de cuprindere:

-Impozite sintetice(generale), instituite asupra întregii materii impozabile aparţinând

unei persoane;
-Impozite analitice(particulare), stabilite asupra fiecărei părţii a materiei impozabile
aparţinând unei persoane;
 După incidenţa asupra plăţilor:

-Impozite directe(convenţionale), asupra veniturilor şi averilor;

-Impozite indirecte(neconvenţionale), pe vânzări sau asupra preţurilor, cum mai sunt
numite.

7
 3. PRINCIPIILE IMPUNERII

Practicarea fiecărui impozit(taxă) trebuie să corespundă următoarelor principii:

 Principiul de echitate fiscală;

 Principiul de politică financiară;

 Principiul de politică economică;

 Principii social politice.

Teoria şi practica în materie, solicită acţiunea lor conjugată astfel încât prin
acţiunile lor să se completeze, să se îmbogăţească şi să nu se anuleze reciproc.
Principiul de echitate fiscală necesită impunerea diferenţiată a veniturilor şi a
averilor cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
-Stabilirea unui minim neimpozabil;
-Stabilirea impozitului să fie determinată în funcţie de puterea contributivă(având în
vedere stare socială, persoanele aflate în întreţinere, starea de sănătate);
-Sarcina fiscală a unei persoane să fie stabilită în comparaţie cu sarcina fiscală a altei
persoane din aceeaşi categorie socială;
-Impunerea să fie generală, cu excepţia acelor persoane al căror venit sau avere se
situează sub nivelul minim considerat în perioada respectivă;
Tehnica determinării impozitului(taxei) implică folosirea cotei de impunere.Cota de
impunere poate fi: fixă sau procentuală.Folosirea uneia sau alteia din cote are în vedere
natura materiei impozabile, consecinţele lor pe plan economic, social şi financiar, precum şi
evoluţia şi cerinţele conceptului de echitate fiscală, în special în legătură cu venitul sau
averea persoanelor fizic.În legătură cu ultima cerinţă are în vedere presiunea fiscală pe care
impozitul sau taxa o exercită asupra subiectului (persoană fizică sau juridică).
Presiunea fiscală reprezintă mărimea procentuală a impozitului(taxei) asupra
venitului impozabil:
Pf = I(T) /Vi x100, unde
Pf = presiunea fiscală
I(T) =impozitul(taxa)
Vi =venit impozabil
Impunerea în cote fixe(sume fixe), este o plată pe fiecare locuitor, fără a se ţine
8
seama de venitul, averea sau situaţia acestuia.Un astfel de impozit în sumă fixă , cunoscut
sub denumirea de capitaţie, s-a practicat în feudalism şi în primele stadii de dezvoltare ale
modului de producţie capitalist, însă este evident că în acest caz nu poate fi realizată cerinţa
de echitate.
Totuşi acest mod de impunere este însă folosit la: taxa asupra mijloacelor de
transport, impozitul pe teren, cu unele diferenţieri în funcţie de anumite criterii(capacitatea
cilindrică a motorului, destinaţia terenului şi zona de fertilitate , zona în care se află terenul
în cadrul localităţii).
Impunerea în cote procentuale poate fi întâlnită sub forma impunerii proporţionale,
în cote progresive şi în cote regresive.
Prin impunerea în cote proporţionale se asigură egalitatea subiecţilor plătitori în faţa
impozitului, se aplică aceeaşi cotă proporţională indiferent de mărimea venitului(valoarea
averii).
Acest mod de impunere răspunde mai bine cerinţei de echitate fiscală faţă de
capitaţie însă nu are în vedere faptul că puterea contributivă a diferiţilor subiecţi plătitori
creşte pe măsură ce aceştia obţin venituri mai mari sau posedă averi mai importante.Totuşi
impunerea în cote proporţionale s-a folosit la calcularea impozitelor de tip real, specifice
perioadei capitalismului ascendent.Acest sistem de impunere se foloseşte şi în prezent în
cazul majorităţii impozitelor indirecte(taxa pe valoare adăugată, unele accize, taxele vamale,
monopoluri fiscale), dar şi în cazul impozitelor directe(impozitul pe profit la persoane
juridice pe venituri din dividende, din dobânzi, jocuri de noroc, premii, prime în bani şi/sau
în natură peste o anumită valoare pentru fiecare câştig realizat de la acelaşi organizator sau
plătitor într-o singură zi, transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi a
părţilor sociale, impozitul pe clădiri la persoane fizice şi juridice).
Impunerea în cote progresive a fost introdusă în unele ţări la sfârşitul secolului al-
XIX-lea şi în altele în primele decenii ale secolului trecut.La această impunere este
caracteristic faptul că mărimea cotei impozitului nu rămâne constantă, ci creşte pe măsura
sporirii materiei impozabile.Cotele progresive cresc fie într-un ritm constant, fie într-unul
variabil.Practica fiscală a cunoscut forma impunerii progresive simple(globale) şi impunerea
în cote progresive compuse(pe tranşe).
În cazul impunerii în cote progresive simple, se au în vedere limitele progresivităţii,
stabilite prin lege.Determinarea impozitului se obţine prin înmulţirea venitului(averii)
impozabil(conform tranşei stabilite de legiuitor) şi cota de impozit corespunzătoare tranşei
de venit respectiv avere.Deşi se are în vedere putera contributivă, se afectează totuşi cerinţa
de echitate fiscală pentru acei subiecţii plătitori al căror venit(avere) se situează la limita

9
imediat superioară celei până la care acţionează o anumită cotă de impozit.
Efectul este diminuarea venitului rămas după impozitare.
Neajunsul, sub raportul echităţii fiscale, ce se înregistrează în cazul impunerii pe
baza cotelor progresive simple(globale) se înlătură în cazul impunerii în cote progresive
compuse(pe tranşe).Această metodă de impunere implică împărţirea materiei impozabile pe
tranşe, urmând ca pentru fiecare tranşă de venit sau avere să se aplice cota de impozit
aferentă.Prin însumarea impozitelor parţiale(pe fiecare tranşă de venit sau avere) se obţine
impozitul total de plată, ce revine unui subiect plătitor.Pe această cale se asigură cerinţa de
echitate fiscală.
În concluzie, sub aspectul cerinţelor principiului echităţii fiscale, cea mai
avantajoasă metodă de impunere pentru contribuabil este impunerea progresivă compusă(pe
tranşe).

În practica fiscală întâlnim şi impunerea în cote regresive, care este caracteristică

impozitelor indirecte.Cotele utilizate pentru stabilirea acestor impozite(instituite asupra
vânzărilor de mărfuri şi prestări de servicii) nu sunt diferenţiate în funcţie de venit, averea
sau situaţia personală a celor care cumpără mărfurile sau apelează la serviciile ce fac
obiectul impozitelor indirecte.Raportând impozitele indirecte la venituri la realizate de
diferite categorii sau grupuri sociale, se constată că ponderea acestor impozite în venituri
este cu atât mai mare cu cât veniturile realizate sunt mai mici.
La impozitele indirecte nu se acordă nici un fel de scutire, rezultând că ele au
caracter regresiv.Impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale(ca şi impozitul pe
salarii), ci pe cele reale, micşorând puterea de cumpărare.
Principiile de politică financiară conţin cerinţele de ordin financiar pe care un
impozit nou introdus trebuie să le îndeplinească:
Să aibă un randament fiscal ridicat, respectiv:
-caracter universal adică să cuprindă toate persoanele, cu întreaga lor materie impozabilă;
-să nu existe posibilităţi de sustragere de la impunerea materiei impozabile;
-cheltuielile asietei impozitului să fie cât mai reduse;
Să fie stabil:
-randament constant de-a lungul întregului ciclu economic;
Să fie elastic:
-adaptabil în permanenţă necesităţilor de venituri ale statului;
Principii de politică economică:
La introducerea unui impozit, Parlamentul sau consiliile locale urmăresc realizare
mai multor obiective convergente interesului public, ca:
-Procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice;
-Folosirea impozitului ca pârghie de influenţare a dezvoltării sau reducerii activităţii din
unele domenii;
-Stimularea sau frânarea exportului prin politica vamală, mărimea cotelor de impozite şi
taxe;
-Stimularea introducerii tehnicii moderne prin acceptarea folosirii amortizării accelerate;
-Scutirea de taxe vamale la importul unor mărfuri sau pentru mărfurile provenite din diferite
ţări;
-Contingentarea unor materii prime la export în scopul valorificării lor în ţară sau al
regăsirii lor în produse sau semifabricate la export.
Principiile social-politice vizează:
-Menţinerea încrederii populaţiei în politica promovată de Guvern;

10
-Menţinerea influenţei pe care Guvernul o are în rândul anumitor categorii sociale, prin
promovarea unor facilităţi fiscale pentru contribuabilii cu venituri reduse sau care au în
întreţinere copii şi persoane fără venituri, sau cu venituri proprii reduse;
-Limitarea influenţelor negative provocate stării de sănătate a persoanelor, de consumul
băuturilor alcoolice şi a tutunului;
-Practicarea de accize în cazul unor bunuri apreciate ca nefiind de primă necesitate aşa
numitele bunuri de lux;
-Practicarea în unele ţări a unui impozit special în sarcina celibatarilor şi a persoanelor
căsătorite fără copii, pentru a stimula creşterea natalităţii.
Prin politica fiscală, organele legiuitoare trebuie să asigure corelare adecvată a principiilor
prezentate, astfel încât să acţioneze convergent.

4.AŞEZAREA ŞI PERCEPEREA IMPOZITELOR

Aşezarea şi perceperea impozitelor necesită efectuarea mai multor operaţiuni

succesive care constau în:
Stabilirea obiectului impozabil(evaluarea materiei impozabile);
Determinarea cuantumului impozitelor;
Perceperea impozitelor.
În vederea impunerii veniturilor sau averilor este necesar ca aparatul fiscal să constate
existenţa efectivă a acestora şi să procedeze la evaluarea lor.
Metode de evaluare a materiei impozabile:
1 ) Evaluarea indirectă.
-Pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozabil;
-Pe calea evaluării forfetare,
-Pe calea evaluării administrative;
2 ) Evaluarea directă.
-Pe baza declaraţiei unei terţe persoane;
-Pe baza declaraţiei subiecţilor(contribuabililor).
Determinarea cuantumului impozitului(taxei):
1 ) Prin metoda de repartiţie, care presupune stabilirea(de către stat) a sumei globale a
impozitelor(de repartiţie pe ţară) sumă ce se repartizează pe unităţi teritorial-administrative,
această metodă nu se mai foloseşte, nerăspunzând cerinţelor de echitate fiscală.
2 ) Prin intermediul aşa numitelor impozite de cotitate, când se pleacă de la obiectul
impozabil stabilit pe fiecare plătitor, impozitele se stabilesc în funcţie de mărimea obiectului
impozabil şi în funcţie de situaţia personală a contribuabilului.
Perceperea impozitelor de-a lungul timpului, a cunoscut mai multe metode:
-De către un contribuabil;
-De către unii concesionari;
-De către aparatul specializat(fiscal) al statului, singura metodă practicată în prezent, şi care
foloseşte următoarele căi:
-Direct de la plătitori, din proprie iniţiativă, la organele fiscale(impozit portabil sau
cherabil);
-Prin stopaj la sursă de către o terţă persoană, plătitoare a venitului impozabil;
-Prin aplicarea de timbre fiscale mobile(în cazul taxelor privind actele, certificatele şi
diferitele documente datorate organelor administraţiei de stat).
Plata impozitelor înseamnă stingerea obligaţiei fiscale, adică lichidarea

11
impozitelor.Procedee de stingere a obligaţiilor fiscale:
-Financiare, încasarea impozitelor, taxelor;
-Administrative, compensarea şi scăderea din debitul plătitorului;
-Juridice, amnistie fiscală şi prin prescripţie.

CAP.II.IMPOZITE ŞI TAXE REGLEMENTATE PRIN LEGEA

PRIVIND IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

1. IMPOZITUL PE TEREN

IMPOZITUL ŞI TAXA PE TEREN 

Orice persoană, fizică sau juridică, care deţine în proprietate teren situat în România,
datorează pentru acesta un impozit pe teren anual, care se plăteşte la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul.

În cazul unui teren aflat în administrarea sau folosinţa – după caz – a altei persoane şi
pentru care se datorează chirie/arendă în baza unui contract de închiriere/arendare, impozitul
pe teren se datorează de către proprietar.
În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare
proprietar datorează impozit pentru partea de teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care
nu se pot stabili părţi individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun
datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.
Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, luând în calcul
suprafaţa terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de
folosinţă a terenului, conform încadrării făcută de consiliul local.
Încadrarea terenului se face după cum urmează:
a) în intravilan:
 pe ranguri de localităţi, identificate cu cifrele romane: 0, I, II, III, IV şi V;
 pe zone, identificate prin literele: A, B, C şi D;
 pe categorii de folosinţă.

b) în extravilan:
 pe zone, identificate: identificate prin literele: A, B, C şi D
 pe categorii de folosinţă.

12
 În cazul unui teren amplasat în intravilan, impozitul pe teren se stabileşte prin
înmulţirea numărului de metri pătraţi ai terenului cu suma corespunzătoare, prevăzută în
anexa nr. Astfel, în intravilan, impozitul pe teren este cuprins între 0,74 lei/metru pătrat în
localităţile de rangul 0 – zona A şi 0,01 lei/metru pătrat în localităţile de rangul V – zona D.
Pentru un teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă folosinţă
decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte după cum urmează:
               a) prin înmulţirea numărului de metri pătraţi ai terenului cu suma corespunzătoare
în funcţie de categoria de folosinţă şi de zona din cadrul localităţii în care se află terenul,
prevăzută în anexa nr. 4;
                b) suma stabilită conform alin. (a) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie
corespunzător rangului localităţii, prevăzut în tabelul nr. 2.
În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe teren se stabileşte prin
înmulţirea suprafeţei terenului cu suma corespunzătoare, prevăzută în anexa nr. 5. Astfel, în
extravilan, impozitul pe teren este cuprins între 6-22 lei/ha.
Pentru terenurile dobândite în cursul anului, impozitul pe teren se datorează de la
data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite, proporţional cu
perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal.
Atunci când în timpul anului o persoană transferă dreptul de proprietate asupra unui teren,
persoana încetează a mai datora impozit pe teren începând cu prima zi a lunii următoare
celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate.
Dacă încadrarea terenului în funcţie de poziţie şi categorie de folosinţă se modifică în
cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care modifică impozitul datorat
pe teren, impozitul datorat se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în
care a intervenit modificarea.
În situaţia în care în cursul anului se modifică rangul unei localităţi, impozitul pe teren se
modifică pentru întregul teren situat în intravilan, corespunzător noii încadrări a localităţii,
începând cu data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această
modificare.
Persoana care dobândeşte un teren are obligaţia de a depune o declaraţie privind
dobândirea terenului la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale în termen de 30 de zile, inclusiv.
Când o persoană modifică folosinţa terenului, aceasta are obligaţia de a depune o declaraţie
privind acest fapt la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice
locale în termen de 30 de zile-inclusiv, care urmează după data modificării folosinţei.
Pentru terenurile aflate în proprietatea contribuabililor se datorează impozit pe teren.
Pentru terenurile proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, aflate
în administrarea sau folosinţa persoanelor juridice şi folosite de către acestea în alte scopuri
decât pentru agricultură sau silvicultură, se datorează taxa pe teren.
În cazul în care terenul este concesionat sau închiriat, datorarea redevenţei sau a chiriei,
stabilite conform prevederilor legale, nu exonerează datorarea taxei pe teren.
Pentru determinarea impozitului pe teren a unei suprafeţe înregistrată în registrul
agricol la categoria de folosinţă „terenuri cu construcţii” se scade suprafaţa construită la sol
a clădirilor, chiar dacă pentru acestea nu se datorează impozit pe clădiri.
Pentru terenurile înregistrate la categoria „terenuri de construcţii” ocupate de construcţii
care nu sunt de natura clădirilor, se datorează impozitul/taxa pe teren – după caz.
În anexa nr. 6 sunt menţionate terenurile pentru care, potrivit legii, nu se datorează impozit
sau taxă pe teren.
Impozitul pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi
30 septembrie.
Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren datorat pentru întregul an de către

13
persoanele fizice, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de
până la 10%, stabilită  prin hotărâre a consiliului local.
În cazul în care termenul de plată a impozitului pe clădiri, stabilit prin Ordonanţa de Guvern
nr. 36/2002, expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă se face în ziua
lucrătoare imediat următoare.
 Impozitul anual pe teren, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane
fizice sau juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de
plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe terenuri amplasate pe
raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe teren
cumulat.
Impozitul pe teren este supus aceloraşi acte normative ca şi impozitul pe clădiri,
Legea nr.27/1994, republicată cu modificările şi complatările ulterioare.
Impozitul pe teren este un impozit pe avere, direct, anual, datorat bugetelor locale.
Subiecţi ai impunerii sunt atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, denumiţi de lege
contribuabili , care deţin în proprietate terenuri situate în municipii, oraşe sau comune.
Obiectul impunerii îl constitue terenurile proprietate a persoanelor fizice sau a celor
juridice, precum şi terenurile date în folosinţă, situate în municipii, oraşe sau comune.
Nu sunt supuse impozitului pe teren, suprafeţele de teren aferente curţilor neocupate
de clădiri, de până la 1000 mp. inclusiv, situate în municipii, oraşe şi comune, aflate în
proprietatea contribuabililor persoane fizice.
Nu formează obiect al impunerii nici terenurile din perimetrul cimitirelor şi
terenurilor ocupate de clădiri şi anume:
-Terenurile pe care sunt amplasate clădirile instituţiilor publice, cu excepţia cazului în care
clădirile sunt folosite în alte scopuri;
-Terenurile ocupate de clădiri care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de
arhitectură, arheologice, precum şi muzeele, casele memoriale, cu excepţia spaţiilor acestora
folosite pentru activităţi economice sau comerciale,
-Terenurile ocupate de clădiri care, prin destinaţia lor, constitue lăcaşuri de cult, aparţinând
cultelor recunoscute de lege;
-Terenuri ocupate de construcţii şi amenajări funerare din cimitire.
Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren,
diferenţiat pe categorii de localităţi iar în cadrul localităţilor pe zone.Încadrarea localităţilor
pe zone este în atribuţia Consiliilor locale, în baza unor criterii stabilite de lege şi anume:
-Poziţia terenului făţă de centrul localităţii;
-Caracterul zonei, industrială sau de locuit;
-Apropierea sau depărtarea de căile de comunicaţie;
-Alte elemente specifice fiecărei localităţi.

Conform Hotărârii nr.143 din 27 noiembrie 2012, privind indexarea impozitelor şi

taxelor locale pe anul 2018, Consiliul local al comunei Belcesti prevede următoarele cote de
impunere, prezentate în tabelul nr.1.
Tabelul nr.1
Impozitul pe teren diferenţiat pe zone
Zona din cadrul com.Belcesti Impozitul pe teren
-lei/mp/an-

„A” 3.5
„B” 2.5
„C” 1.5
„D” 0.7

14
Impozitul pe teren se calculează conform relaţiei:
Impozit = Suprafaţă impozabilă x Norma de impozitare
Impozitul pe terenurile situate în oraşele care trec în categoria municipiilor sau în
comunele care trec în categoria oraşelor, se modifică corespunzător noii încadrări a
localităţii în care sunt situate terenurile , începând cu data de 1 ianuarie a anului următor
celui în care a survenit această modificare.Totuşi, dacă contribuabilii dobândesc dreptul de
proprietate asupra unor terenuri proprietate de stat, pe care le-au deţinut anterior în
administrare sau folosinţă, ei datorează impozitul pe teren începând cu data de 1 a lunii
următoare celei în care terenul a fost dobândit.
Stabilirea suprafeţelor de teren pentru care se datorează impozit , se face pe baza
evidenţelor conduse de către Consiliile locale şi a declaraţiilor depuse de către contribuabili
la organul fiscal în raza căruia se află terenul.Declaraţiile de impunere trebuie să fie însoţite
de copii ale actului de dobândire şi de schiţe ale terenului.

Exonerările sau scutirile de la plata impozitului pe terenuri se acordă pentru terenurile

ocupate de clădirile şi construcţiile care, prin lege sunt scutite de la plata impozitului pe
clădiri.
În privinţa termenului de plată, fiind un impozit anual, impozitul pe teren se
calculează la începutul anului fiscal, obligaţiile de plată fiind stabilite trimestrial, în rate
egale.

CAP.III. STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPOZITUL PE TEREN

 
 
O societate comerciala detine un teren situat in intravilanul municipiului Iasi, categoria de
folosinta terenuri cu constructii in suprafata de 1.500 mp.

In luna martie 2017, societatea receptioneaza o hala de productie construita pe acest teren in
suprafata de 840 mp, din care suprafata construita la sol este de 575 mp. Valoarea de
inventar a halei construite de 850.300 lei.

In aceasta noua situatie, societatea va datora:

Impozitul pe cladiri calculat astfel: 850.300 x 1,5% = 12.754,50 lei, rotunjit matematic
12.755 lei impozit anual, unde 1,5% cota de impozit stabilita prin Hotararea Consiliului
General al Municipiului Iasi 12.755 lei : 12 luni = 1.062,91 lei/luna, rotunjit prin adaos
1.063 lei/luna 1.063 lei/luna x 9 luni = 9.567 lei impozit datorat unde 9 luni este
perioada pentru care se datoreaza impozitul (aprilie-decembrie 2017)
Impozitul pe teren calculat astfel:

a) pentru perioada ianuarie-martie 2017 1.500 mp x 4.880 lei/ha = 1.500 mp x 0,4880 lei/mp
= 732 lei impozit anual, unde 4.880 lei/ha este cuantumul impozitului stabilit prin Hotararea
Consiliului General al Municipiului Iasi 732 lei : 12 luni = 61 lei impozit/luna 61 lei/luna x
3 luni = 183 lei impozit datorat in sem. I 20172

b) pentru perioada aprilie-decembrie 2017 (1.500 mp 575 mp) x 4.880 lei/ha = 925 mp x
0,4880 lei/mp = 451,40 lei, rotunjit matematic 451 lei impozit anual 451 lei : 12 luni =
37,58 lei, rotunjit prin adaos 38 lei impozit/luna 38 lei/luna x 9 luni = 342 lei impozit
datorat in sem. II-IV 2017

15
 c) pentru intregul an 2017 183 lei + 342 lei = 525 lei.

CAP.IV.CONCLUZII ŞI PROPUNERI

1.CONCLUZII:
În urma prezentării impozitelor şi taxelor locale, se constată că, deoarece, impozitele
şi taxele reglementate prin legea privind impozitele şi taxele locale, fiind nominative,
reglementate în funcţie de mărimea venitului sau a averii, ele sunt preferabile faţă de
impozitele reglementate prin legi speciale, deoarece ambele conduc la scăderea nivelului de
trai al cetăţenilor, însă pe căi diferite.
Astfel, impozitele reglementate prin legea privind impozitele şi taxele locale, au ca
efect, scăderea veniturilor nominale, în timp ce, impozitele şi taxele reglementate prin legi
speciale micşorează veniturile reale.
Deoarece impozitele şi taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile pe
metru patrat de suprafaţă construită aparţinând persoanelor fizice, se indexează anual, până
la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflaţie, se constată un ritm
de creştere de 130,8% în anul 2013 faţă de anul 2012.
PROPUNERI:
Consider că nivelul taxei este exagerat de mare, atât în cazul mijloacelor de transport
cu tracţiune mecanică, cât şi în cazul mijloacelor de transport pe apă.
Ca atare aş fi de părere că ar fi necesară o revedere a nivelului acestor taxe, ţinând
seama de faptul că autovehiculele nu mai reprezintă un obiect de lux.
De asemenea cuantumul taxei datorate pentru autovehicule, ar trebui să depindă nu
numai de criteriul capacităţii cilindrice a motorului, ci şi de vechimea acestora.Astfel,
pentru stabilirea taxei la o vechime mai mare de 5-7 ani, taxele corespunzătoare ar trebui
reduse.

16
BIBLIOGRAFIE

http://primaria.belcesti.ro/
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2018.htm
https://www.scribd.com/

17