SUPORT DE CURS 5

FORME DE ORGANIZARE
A PROCESULUI DE
ÎNVĂȚĂMÂNT
TEHNOLOGIC

RDG2016 1
 Forme de organizare a procesului de
învățământ tehnologic

De la Comenius încoace și cu îmbunătățirile aduse de Herbart și Pestalozzi, principala

formă de organizare a procesului de învățământ a fost lecția. Și în procesul de învățământ
privind educația tehnologică lecția rămâne principala formă de desfășurare a activității
didactice. Facem și aici precizarea că, spre deosebire de alte discipline, la disciplinele
tehnologice lecțiile au o structură aparte, specifică. Întrucât în literatura de specialitate există
o sumedenie de „modele” de lecții, nu vom insista pe această formă de organizare a
procesului de învățământ, mulțumindu-ne să ilustrăm sugestiile noastre privind desfășurarea
lecțiilor la clasele mici.
Pentru întreprinderea noastră teoretică și științifică este important să prezentăm și alte
forme de organizare a procesului de învățământ artistic și tehnologic: vizita la galeriile de
artă, la muzee, la expoziții; vernisajul; observația dirijată în natură, în galerii, în spațiul
virtual; utilizarea TIC în învățământ1.
Vizita la galeriile de artă, la muzee, la expoziții este o formă de organizare
cunoscută, în general, și practicată mai mult sau mai puțin de profesorii de la diverse niveluri
de învățământ, rar și întâmplător la învățământul primar, des, organizat și sistematic în
învățământul superior. Necesitatea imperioasă de a organiza și desfășura educația tehnologică
în conformitate cu niște principii, iar unul dintre aceste principii se referea la punerea în
contact a elevilor cu obiecte valoroase, cu opere și capodopere, iar acestea le găsim practic în
galeriile de artă, în muzee și în cadrul expozițiilor.
Este dificil să organizezi o astfel de vizită cu elevii din clasele primare și, poate de
aceea, la acest nivel astfel de activități sunt sporadice și fortuite, profesorii de învățământ
primar aducând un argument foarte bun: nivelul de înțelegere al micilor școlari și, de aici, o
anume inaccesibilitate a lor în ceea ce privește receptarea operei de artă. În cercetarea pe care
am realizat-o, am ținut ca strategiile didactice de predare la clasa experimentală să includă
obligatoriu și vizite în spațiile artistice. Pentru aceasta am încercat să acționăm, în primul

RDG2016 2
rând, pentru surmontarea pragului de accesibilitate artistică a elevilor, în sensul că vizita în
galeria de artă, la muzeu și la expoziții nu a însemnat numai o simplă trecere cu privirea,
într-o plimbare agale, peste tablourile înșirate pe pereți sau pe simeze.
Vizita a fost mai întâi pregătită, prezentându-li-se elevilor ceea ce urma să vadă,
oferindu-li-se câteva informații despre pictorul care expunea, prevenindu-i asupra unor teme
de interes și înarmându-i cu un checklist. Practic elevii porneau în vizită cu un carnețel în care
trebuia să își noteze: denumirea spațiului expozițional, tematica expoziției, numele artistului,
lucrarea care le-a plăcut cel mai mult, o scurtă descriere a ei utilizând elementele de limbaj
plastic învățate la clasă. Pe parcursul vizitei elevii primeau explicații, într-un limbaj accesibil,
fie de la profesorul însoțitor, fie de la ghid. După întoarcerea la școală profesorul proceda
obligatoriu pentru un schimb de opinii și impresii dirijând percepția și înțelegerea elevilor
înspre temele plastice studiate deja sau care urmează să fie studiate, precum și spre
modalitățile de utilizare ulterioară a notițelor luate de elevi. După cum se poate observa ușor,
o astfel de activitate necesită timp și eforturi suplimentare din partea profesorului, vizita fiind
o activitate complexă de dezvoltare a percepției artistice, de îmbogățire a înțelegerii artistice,
de maximizare a experiențelor artistice ale elevilor.
Vernisajul este o formă de organizare a educației estetice cu cel mai mare impact
emoțional asupra elevilor, acum ei putând să intre în contact, nu numai cu opera, ci și cu
artistul, fapt care determină o diversitate de trăiri care produc în micii școlari dezvoltări de
personalitate dintre cele mai interesante. Menționăm că participarea elevilor la vernisaj pune
aceeași problemă de accesibilitate și de aceea activitatea trebuie pregătită într-un mod similar
cu vizita.
O situație cu totul deosebită au trăit-o elevii clasei experimentale când au participat la
vernisajul unei expoziții în care apăreau și lucrările lor. Această activitate deosebită s-a
desfășurat în cadrul unui parteneriat educațional pe care Colegiul Național Bănățean
Timișoara îl desfășoară cu CSEI Șiria, intitulat Copilăria, un basm fără sfârșit și care
cuprinde și un concurs de desene, cele mai valoroase din acestea fiind aranjate, într-o
expoziție-eveniment, în chiar Muzeul Ioan Slavici din Șiria. Vă puteți imagina emoțiile pe
care le-au trăit elevii atunci când s-au văzut evidențiați în acest cadru expozițional, ei înșiși
fiind prezenți în expoziție la momentul vernisajului.
Observația dirijată în natură, în galerii, în spațiul virtual este de o importanță
deosebită ținând seama de caracteristicile analizatorului vizual ale elevilor mici (pe care le-am
descris într-un curs anterior) și de impactul lor asupra formării reprezentărilor tehnologice și
artistice2. De aceea, la clasa experimentală am propus organizarea și desfășurarea sistematică

RDG2016 3
a unor activități de observare dirijată, care constau în orientarea atenției cu ajutorul limbajului,
profesorul de învățământ primar ghidând astfel observațiile făcute de elevi.
Observarea dirijată s-a produs în natură pentru ca astfel să se poată facilita formarea
reprezentărilor elevilor cu privire la diversitatea formelor naturale, cu privire la variația
cromatică a obiectelor din natură, cu privire la câmpul vizual, la orizont și la perspectivă.
Observarea dirijată din expozițiile temporare sau din cele permanente a avut ca obiect
perceperea și înțelegerea obiectului tridimensional. În ceea ce privește percepția artistică,
elevii au putut să distingă între diferitele genuri artistice, între morfologia și sintaxa obiectelor
artistice, între diversele materiale utilizate în realizarea lucrărilor, între variatele tehnici de
realizare a operelor. În ceea ce privește înțelegerea obiectului estetic, elevii au făcut pași
importanți în a sesiza impresiile produse la contemplarea acestuia, la gândurile care se iveau
în legătură cu el, la ceea ce artistul dorea să transmită și la felul în care ei conștientizau acest
mesaj.
Observarea dirijată în spațiul virtual a fost o formă de organizare a educației
artistico-plastice inedită și realizată în premieră, după știința noastră, în cadrul învățământului
artistic preuniversitar. Folosind resursele TIC (tehnologia informațiilor și comunicațiilor), sub
îndrumarea profesorului, elevii au putut vizita spațiul artistic virtual, intrând în contact cu
capodopere și colecții de artă de care școala lor nu dispunea prin albumele de artă existente în
bibliotecă. Menționăm că acest spațiu virtual este imens și conține, pe lângă operele foarte
valoroase și o cantitate importantă de lucruri nepotrivite vârstei acestor elevi, iar profesorul
trebuie să stocheze colecțiile de artă și să le ofere apoi aplicații informatice adecvate pentru
redarea lor.
În ceea ce privește utilizarea TIC în învățământul artistic, în cadrul cercetării
noastre, la clasa experimentală am propus ca unele lecții să se desfășoare în laboratorul de
informatică pentru ca elevii să poată intra în contact cu muzeele virtuale și pentru a beneficia
de demonstrații virtuale privind realizarea unor lucrări plastice. În învățământul artistic din
școlile Uniunii Europene există o preocupare constantă privind utilizarea resurselor TIC în
educarea artistică a tinerei generații, iar raportul UE Educația artistică și culturală în școala
europeană realizat de Eurydice-EACEA, în 2009, confirmă eforturile țărilor membre în
această direcție3. România se înscrie pe direcția recomandărilor raportului, însă, din păcate,
curriculum-ul se centrează mai mult pe latura identității culturale a românilor decât pe latura
artistică4.
În încheierea acestui subcapitol, dorim să facem precizarea că și în învățământul
tehnologic lecția rămâne principala formă de organizare a procesului de învățământ, dar că

RDG2016 4
trebuie avută în vedere o echilibrată alternare și succesiune a lecțiilor propriu-zise cu vizitele,
cu vernisajele, cu utilizarea TIC și cu observarea dirijată în afara spațiului clasei.

4.4. Note

1. Documentele europene privind educația artistică și culturală scot în evidență importanța TIC în
curriculum-ul estetic: „Două treimi dintre ţările studiate au avut în vedere recomandări sau au lansat
iniţiative, create special pentru a încuraja folosirea Tehnologiei Informaţiilor şi Comunicării (TIC) în
cadrul curriculum-ului artelor … Aproape toate țările europene încurajează școlile să ofere activități
extracuriculare în domeniul artelor. Aceste activități pot fi oferite de școli și/ sau alte organizații, cum
ar fi artiști, muzee și alte instituții culturale … În plus de aceasta, Ministerul Educației, Cercetării și
Tineretului din România și Ministerul Culturii și Cultelor vor lucra împreună în viitor pentru a
promova activități extracurriculare”. (Eurydice, EACEA, Educația artistică și culturală în
școala europeană, Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură P9 Eurydice, Website:
http://www.eurydice.org, Brussels, 2009, pp. 40-43).

2. „… fiindcă simţurile noastre sunt canale prin care ne vine în cuget cunoaşterea lucrurilor, cu cât
sunt folosite mai mult , mai des şi mai îngrijit, cu atât mai mult se înrădăcinează ştiinţa” (Jan Amos
Comenius, Arta didactică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p.103).

3. „În România a fost adoptată o strategie la nivel naţional, de a descentraliza anumite domenii
culturale, incluzând dezvoltarea cooperării dintre şcoli şi muzee. De fapt, unul dintre indicatorii de
performanţă folosiţi pentru a monitoriza şi evalua implementarea acestei strategii e cu siguranţă
numărul de vizite la muzee, făcute de grupuri organizate de şcolari. Rezultatele acestui indicator sunt
raportate în mod regulat de autorităţile locale şi regionale, cu scopul de a accentua valoarea educativă
a muzeelor. O altă iniţiativă la nivel naţional în România e centrată pe promovarea activităţilor
extracurriculare; un protocol de colaborare referitor la acest aspect va fi semnat în viitorul apropiat de
către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi de Ministerul Culturii şi Cultelor. Acest protocol
va îmbunătăţi colaborarea dintre şcoli şi muzee, facilitând schimbul de experienţă între specialiştii din

RDG2016 5
domeniul cultural şi educaţional. Va crea legături între conţinutul planului de învăţământ al şcolii şi
serviciile educaţionale ale muzeelor, încurajând participarea elevilor în programele propuse de cei care
lucrează în muzee” (Eurydice, EACEA, Op. cit., p. 38).

4. „Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a aprobat curriculum-ul pentru cursul opţional de

limbă, cultură şi civilizaţie română, care va fi predat de două ori pe săptămână. Structura sa pe trei
nivele o urmează pe cea a învăţământului preuniversitar din România: învăţământ primar – 4 ani,
gimnaziu (prima fază a învăţământului secundar inferior) – 4 ani, liceu (a doua fază a învăţământului
secundar inferior şi superior) – 4 ani. Curriculum-ul are drept scop facilitarea contactului elevilor
români cu limba, cultura şi civilizaţia română, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, a
informaţiilor despre momentele importante ale istoriei României, cunoaşterea valorilor culturale
naţionale şi dezvoltarea propriei lor identităţi în contextul valorilor europene” (Eurydice, EACEA, Op.
cit., p. 97).

RDG2016 6