SUPORT DE CURS 6

PROCESUL DE
ÎNVĂȚĂMÂNT
TEHNOLOGIC

RDG2016 1
 Predare, învăţare, realizare, evaluare,
valorificare

În didacticile tradiționale se făcea referire la aspectul bilateral al procesului de

învățământ ca proces de predare-învățare. În didacticile moderne s-a accentuat caracterul de
triadă al procesului de învățământ, ca proces de predare - învățare - evaluare. În viziunea
noastră propunem o variantă cvintuplă asupra procesului de învățământ tehnologic, ca proces
complex, ciclic și repetativ, de predare - învățare - creație/ realizare - evaluare - valorificare.
Viziunea tradițională asupra procesului de învățământ cu caracterul său bilateral de
predare - învățare sau predare - asimilare 1 punea în evidență rolul de actor principal al
procesului făcut de profesor în activitatea de predare, activitate care, de cele mai multe ori,
consta în procesul de transmitere a unor informații, cunoștințe 2. În această situație caracterul
bilateral al procesului de învățământ este dat și de cei doi poli, pe de o parte agentul, cel care
transmite, pe de altă parte receptorul, cel care primește cunoștințele, adică elevul. Se clarifică
faptul că fiecare dintre cei doi actori au sarcini precise unilaterale și unidirecționale:
profesorul transmite, elevul receptează.
Învățarea era văzută ca sarcină a elevului și consta de obicei în însușirea cunoștințelor
transmise de profesor; deseori învățarea lua în această modalitate doar un aspect de
memorizare. Se considera că elevul a învățat atunci când el putea să reproducă, cât mai fidel,
cele predate de profesor.
Viziunea modernă este cea care relevă aspectul trilateral al procesului de învățământ,
ca proces de predare - învățare - evaluare constituit din trei elemente distincte, dar văzute
într-o unitate didactică, în sensul că activitățile acestea nu numai că se succed, dar se pot și
întrepătrunde. Această acțiune flexibilă este una din condițiile de eficientizare a procesului de
învățământ. În didacticile moderne și perspectivele de abordare ale celor trei elemente ale
triadei de mai sus s-au modificat, ele având un caracter mai mare de complexitate și căpătând
accente de intenționalitate, volitive, organizate și planificate. Evenimentele acestui proces
implicau o acțiune comună a celor doi actori, profesorul și elevul, ei aflându-se deseori în
situații de cooperare și colaborare. De asemenea, direcția de transmitere a informațiilor nu mai

RDG2016 2
era unilaterală, ci se producea în ambele sensuri, aceasta determinând roluri mai complicate
și pentru unii, și pentru alții. Feed-back-ul era important. Al treilea element, evaluarea, nu mai
era văzută numai ca o măsurare a performanțelor elevilor, ci ca o judecată de valoare18
produsă necesar pe parcursul și la finalul unei activități de învățare, cu rol deosebit în
autoreglarea întregului proces, în sensul că o nouă predare trebuia să pornească de la
constatările evaluării anterioare.
Viziunea noastră asupra procesului de învățământ ca activitate de
predare - învățare - realizare - evaluare - valorificare preia sensurile moderne ale triadei
predare - învățare - evaluare, la care adaugă celelalte două elemente, realizarea și
valorificarea. Întrucât despre predare, învățare, evaluare ați mai studiat le diverse discipline pe
parcursul studenției, vom insista asupra realizării și valorificării.
Realizarea în învățământul tehnologic, la fel ca la învățământul artistic de la ciclul
primar, implică trei elemente, ca orice alt proces creativ: produsul creat, procesul creator și
personalitatea creatoare3. La clasele mici produsul creat este considerat orice lucrare realizată
de elevi la disciplinele tehnologice, pentru că, parcurgând strategia descrisă de noi la
subcapitolul anterior, acel produs va avea un caracter de noutate cu aspecte originale și
personale. Procesul creator apare ca un proces cu structură precisă fiind constituit din patru
faze: pregătirea (etapele 1-4 ale strategiei propuse de noi la clasa experimentală), incubația
(etapa 5 a strategiei), iluminarea (etapa 6 din strategie) și verificarea (etapele 7, 8 din
strategie). Personalitatea creatoare a micilor școlari se manifestă în mod natural, involuntar,
uneori în forme disruptive și ea trebuie modelată prin antrenament specific de dezvoltare a
creativității.
Valorificarea, a cincea verigă a procesului de învățământ, am propus-o pentru a
satisface niște trebuințe de recunoaștere pe care elevii mici le resimt. La începutul școlarității,
ei vin din familie și din grădiniță într-un cu totul alt mediu. Aici, în mediul școlar, totul este
nou, începând cu sala de clasă și terminând cu colegii și profesorul. Într-un grup social nou,
elevii dobândesc un statut și au nevoie ca acesta să fie recunoscut de ceilalți. Prin urmare,
valorificarea nu face altceva decât să aducă o recunoaștere a fiecăruia în cadrul grupului
social clasa de elevi. Dincolo de toate acestea, valorificarea are o puternică conotație
motivațională, întrucât punerea în valoare a meritelor micilor școlari constituie o întărire a
succesului lor, o recunoaștere a poziției lor în cadrul grupului și un motiv de satisfacție.
Atunci când sunt valorizați, școlarii mici își diversifică trăirile emoționale și își întăresc
convingerile că activitățile artistice le produc plăcere. Funcția afectivă a valorizării determină
coagularea unor atitudini artistice precoce.

RDG2016 3
 Note

1. Referindu-se la dimensiunile procesului de învățământ, autorii clujeni afirmă că „este necesar să

intervină un proces bilateral de comunicare - receptare, de predare - asimilare, în care dascălul
transmite cunoștințe, organizează activitatea elevului și înlesnește «redescoperirea» și însușirea
adevărurilor științei de către școlar” (Andras Dancsuly, Miron Ionescu, Ioan Radu, Dumitru Salade,
Op. cit., p. 145).

2. Ioan Bontaș definește predarea ca latură a procesului de învățământ ce constă în „transmiterea de

către profesor a cunoștințelor teoretice și practice care stau la baza învățării. Desigur, predarea include
toate activitățile instructiv educative conduse de profesor, inclusiv cele care privesc formarea
calităților psihice, afective, volitive, caracteriale” (Ioan Bontaș, Op. cit., pp. 122-124).

3. În cadrul procesului de învățământ evaluarea este văzută „ca o activitate complexă de apreciere a
modului comun de lucru al profesorului și elevilor săi, în efortul de realizare a obiectivelor didactice
proiectate, la un nivel de performanță cât mai ridicată”( Ioan Jinga, Elena Istrate, Op. cit., p. 187).

4. În al său dicționar de pedagogie, Sorin Cristea propune o valorificare a aspectului psihologic al

creativității și stabilește o structură a sa, menționând că ea „exprimă interdependența existentă între
produsul creator - procesul creator - personalitatea creatoare” (Cristea, S., Op. cit., pp. 63-68).

RDG2016 4