Sunteți pe pagina 1din 4

Hanul Ancutei – tema si viziunea despre lume

Deși și-a început cariera scritoricească în perioada de la începutul


secolului al XX- lea, Mihail Sadoveanu se înscrie în rândul prozatorilor
interbelici, dat fiind faptul că cele mai de seama opere ale sale au fost publicate
în perioada dintre cele douîă războaie mondiale.
Unul dintre cele mai reprezentative texte ale sale este Hanul Ancuței care
cuprinde un ciclu de nouă povestiri in ramă.
Titlul are punct de întâlnire a mai multor destine, spre deosebire de
viziunea lui Caragiale în literatura căruia hanul era sub influența forțelor
malefice. De asemenea, este un loc păstrător de tradiții unde trecutul, cu valorile
sale superioare poate fi recuperat prin intermediul povestirii. Hangița Ancuța
este un liant între trecut și prezent, oficiind ritualul ospeției la han.
Cronotopul este real, întâmplările se petrec în spațiul rural moldovenesc,
într-un timp mitic și într-o nedeterminare temporală "odată demult, intr-o
îndepartată vreme" care învăluie povestirile intr-o aură de legendă. În această
operă vorbim despre timpul povestirii (prezentul de la han) și timpul povestit
(trecutul în care este plasată acțiunea celor nouăpovestiri).
Perspectiva narativă în ramă este intradiegetică, naratorul fiind martor și
mesager al întâmplărilor narate, iar povestirile sunt redate și ele dintr-o
perspectivă subiectivă devenind personaje principale Fântâna dintre plopi),
secundare (Cealaltă Ancuță) sau doar mesager al întâmplărilor narate
(Haralambie).
La unitatea volumului contribuie, în primul rând motivul hanului, locul
unde povestirile suntspuse și în același timp, de care se leaga multe din
întămplările narate. De asemenea, sunt și personaje comune precum Comisul
Ioniță, cel care spune prima poveste și promite că va zice alta mai interesantă,

1
(dar nu duce la bun sfarșit această promisiune) și Ancuța, însărcinată cu ritualul
ospetiei (liant între prezent și trecut). Un alt element de unitate este plăcerea de a
povestii, deoarece protagoniștii sadovenieni sunt niște împătimiți ai vorbei.
Ritualul este nelipsit, prin faptul că, înainte de fiecare povestire se crează un
moment de tăcere o atmosferă de liniște și de vrajă, se aduc pui fripți pe țiglă și
plăcinte și se închină cu vin în oale noi,după ce au fost sparte cele vechi.
Diversitatea se realizează prin faptul că fiecare povestire are un narator
propriu cu un mod unic de a relata și o viziune personlă asupra lumii.
Întâmplările au subiecte diferite iubirea idilică, relația omului simplu cu
stăpânirea, civilizația superioară și haiducia ilustrând specii literare diferite:
snoava Iapa lui Voda, idila Cealaltă Ancuță, reportaj Negustor Lipscan și portret
prin narațiune Orb sărac.
Poziția mediană în volumul Hanul Ancuței o ocupă Cealaltă Ancuță, o
poveste de dragoste istorisită de Ienache Coropcarul, având statutul de narator
personaj secundar.
Secvența ramă, care deschide povestirea, îl aduce în prim plan pe
coropcar "încă mai părea cuprins de sfială după istorisirea căpitanului Neculai
Isac. Totuși glasul lui ne-a deșteptat la viața acelui ceas". Persoana I a
pronumelui ne-a deșteptat reprezintă vocea naratorului ramei- supranaratorul.
Ienache Coropcarul utilizează strategii diverse pentru a capta atenția
ascultătorilor. El începe prin a face o parabolă între lumea veche și cea nouă și
becisnică, apoi evocă detalii pitoresti ale existenței salede negustor ambulant,
spre a ajunge la afirmația că. În acele timpuri "s-a întâmplat în târgul de la Iesi
un mare bucluc" Povestirea propriu-zisă va începe după ce printr-o tehnică a
amânării, menită să incite curiozitatea, el își umple luleaua.
Întâmplarea neobijnuită pe care o narează Ienache are ca temă iubirea
interzisă. Desenul epic este alcătuit din episoade spectaculoase construite după
tiparul narațiunii romantice.

2
Perspectiva temporală nu e clar definită, întâmplările petrecându-se
cândva, în tinerețea coropcarului, existând în schimb, indici spațiali exacti cu
repere din giografia reală a spațiului moldovenesc ("în tărg la Ieși", "la apa
Moldovei")care asigură povestirii un caracter verosimil. Durata evenimentelor
este concentrată, cuprinzând trei zile, iar subiectul este construit după principiul
cronologic.
Protagonistul povestirii narate de Ienache Coropcarul este Toderiță Catană
un răzeș temerar din ținutul Vasluiului care a cutezat să se îndrăgostească de
duduca Varvara sora boierului Bobeică și să plănuiască fuga sa cu
acesta.ienache asistă ca martor la întâmplarea răzeșului în turnul Golia, aflând
detalii despre prinderea lui Toderiță din dialogul cu arnăutul Costea Căruntu cel
însărcinat să o ducă pe duduca Varvara la mănăstire pentru a-și ispăși păcatele și
să se ocupe de cele necesare pentru pedepsirea lui Catană.
Intriga este dată de evadarea lui Toderiță din turnul Golia. Deși nu este
specific povestirii, se insistă asupra portretului personajului pentru a evidenția
caracterul excepțional al acestuia și pentru a motiva spectaculoasa scenă a
evadării: roade funiile care îl legau și cu ajutorul lor coboară din turn,
dezarmează gărzile, fură un cal și fuge.
Situația actuală se dezvoltă în episoadele următoare. În zori Ienache
pornește spre satele de sub Ceahlău pentru a-și vinde marfa și este luat în căruță
de un răzeș, în care îl recunoaște pe Toderiță Catană. Dacă până atunci Ienache
fuse-se martor al întâmplării, din acest moment devine actant, fiind implicat de
Toderiță în planul de a salvape duduca Varvara și de a fugii împreună. Spre
seară, cei doi poposesc la Hanul Ancuței, mama hangiței din secvențele ramă.
Impresionată de Toderiță care "a făcut legământ cu moartea", gata să-și de-a
viața pentru o dragoste mare, Ancuța îl va sprijinii în acțiunea disperată de a-și
salva iubita. Când potera care o însoțește pe duduca Varvara ajunge la han,
Ancuța și Ienache îi spun lui Costea Căruntul că Toderiță a pornit spre Timișesti.
Apoi hangița îl sfătuiește să treacă apa Moldovei pe podul plutitor de la Tupilați.

3
Arnăutul se încrede în cuvintele hangiței și, pentru că apele râului erau umflate,
hotărăște să treacă mai întâi el cu fata, urmândca oamenii săi să meargă cu al
doilea transport. Momentul trecerii apei Moldovei reprezintă punctul culminant
al povestirii. Cei rămași pe mal știu sigur că podul a ajuns dincolo, însă nu mai
aud nimic și podul nu se mai întoarce. Singură hangița pare a citi în lună ce se
petrece acolo și pentru că doar ea înțelege. Ienache coropcarul o bănuiește de
farmece.
Finalul este deschis, citirorul neavând certitudinea deplină a celor
întâmplate.sigur este doar ca podul s-a întors dimineața, aducându-l pe Costea
Căruntu, legat până la sânge, în pragul nebuniei. Despre cei doi îndrăgostiți,
coropcarul a aflat de la Ancuța că ar fi fugit în tară ungurească. Acestea sunt
însă doar supoziții ale coropcarului, care ezită între gândul că duduca Varvara a
dispărut prin puterea vrăjilor făcute de hangită și ideea că Toderiță și-a salvat
iubita și a împlinit un act justiționar.
Stilul e marcat de oralitate, existând numeroase expresii și locuțiuni ce țin
de limbajul popular, iar la nivelul registrelor stilistice, domeniul este cel
regional și cel arhaic.
Narațiunea tipică genului epic se îmbină cu dialogul, dar și cu pasajele
descriptive. Acestea au rolul de a contura atmosfera de la han, de a caracteriza,
în linii mari, povestitori și protagoniști, dar vizeaza si cadrul natural, mai ales
între povestiri, există pauze descriptive, în care cei prezenți la han contemplă
natura fascinantă și misterioasă. Figurile de stil sunt utilizate cu ponderație,
dominante fiind epitetele caracrizatoare și comparațiile.
În concluzie Hanul Ancuței este un volum reprezentativ pentru specia
povestirii în ramă, fiind în același timp emblematic pentru universul creației
sadoveniene. Acesta este punctul de răscruce în opera lui Sadoveanu.

S-ar putea să vă placă și