7. Probleme teoretice şi practice ale curriculumului.

Reforma curriculumului în învăţământul românesc

a) Analiza conceptelor: curriculum, arie curriculară, ciclu curricular, conţinut al învăţământului, situaţie de învăţare, curriculum
centrat pe competențe.
b) Relaţiile şi interrelaţiile obiective-conţinuturi-metode de predare-învăţare-evaluare.
c) Factori determinanti și surse generatoare în elaborarea curriculumului.
d) Tipuri de curriculum: core curriculum (de bază, trunchi comun) - curriculum la decizia școlii; obligatoriu – opțional; formal –
nonformal - informal; naţional-local.
e) Orientări și practici noi în organizarea curriculumului: interdisciplinaritate, organizare modulară, organizare de tip integrat,
curriculum diferențiat și personalizat.
f) Produsele curriculare
1. Produsele curriculare principale( Planul de invatamant, Programa scolara, Manualul scolar);
2. Produsele curriculare auxiliare (materialele-suport, ghiduri, culegeri, manualul profesorului, suporturi multimedia, soft-uri
educaționale etc.);
3. Produse curriculare proiectate de cadrul didactic: planificarea calendaristică, proiectarea unităţilor de învăţare, proiectul
pedagogic al lecţiei).

Definire:

Conceptul de „curriculum" reprezintă un concept-cheie pentru teoria şi

practica educaţiei. Etimologic, el provine din limba latină, din termenii
„curriculum" şi „curricula", care însemnau „alergare", „cursă", „drum".

Primele sensuri educaţionale ale conceptului „curriculum" au apărut în a

doua jumătate a secolului al XVI-lea, în documentele universităţilor medievale din
Leiden (Olanda) - în 1582 şi Glasgow (Scoţia) - în 1633. De atunci şi până în
prezent, acest concept complex a evoluat, o dată cu progresele înregistrate de
ştiinţele educaţiei.

Până la jumătatea secolului al XlX-lea, conceptul de „curriculum" a fost

vehiculat în întreaga lume, aproape exclusiv, în accepţiunea sa restrânsă,
tradiţională, cea de conţinut al învăţământului, el semnifica un set de documente
şcolare care planificau conţinuturile instruirii, un program de învăţare oficial,
organizat instituţional.

În accepţiune modernă, în sens larg, curriculumul nu vizează numai

conţinuturile instructiv-educative incluse în programele şcolare, planuri de
învăţământ, manuale şcolare specifice unor ani de studiu,unor arii tematice,
etc., ci şi sistemul experienţelor de învăţare şi formare, directe şi indirecte,
ale elevilor, experienţe corespunzătoare celor trei mari categorii de educaţie,
care se îmbină şi se completează reciproc: educaţia formală, neformală şi cea
informală.
 Azi, în România, curriculumul, în sistemul de învăţământ, are două
accepţiuni (definiţii):

Curriculum - în sens larg, ansamblul proceselor educative si al experienţelor de

învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar.
În sens restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de
tip reglator sau de altă natură, în cadrul cărora se consemnează datele
esenţiale privind procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala
le oferă elevului. Acest ansamblu de documente poartă, de regulă, denumirea de
curriculum formal sau oficial.

d) Tipuri de curriculum: core curriculum (de bază, trunchi comun) - curriculum la decizia școlii; obligatoriu – opțional; formal –
nonformal - informal; naţional-local.

Tipologii:

I. In funcţie de criteriul „ tip de cultură”, distingem categoriile:

 curriculum general/curriculum comun/trunchi comun de cultură

generală/curriculum central/ core curriculum/curriculum de bază
 curriculum de profil şi specializat/ curriculum diferenţiat

Curriculumul general/curriculum comun /trunchi comun de cultură generală/

curriculum central/ core curriculum /curriculum de bază se referă la obiectivele
generale ale educaţiei şi la conţinuturile educaţiei generale - sistemul de
cunoştinţe, abilităţi intelectuale şi practice, stiluri atitudinale, strategii,
modele acţionale şi comportamentale de bază etc., obligatorii pentru educaţi pe
parcursul primelor trepte ale şcolarităţii.

Curriculumul de profil şi specializat se referă la formarea şi dezvoltarea

comportamentelor, competenţelor, abilităţilor şi strategiilor specifice anumitor
domenii ale cunoaşterii, care îşi găsesc corespondent în diferite profiluri de
studii (ştiinţe exacte, ştiinţe umaniste, muzică, arte plastice, sporturi
ş.a.m.d.)

II. în funcţie de criteriul „domeniului aplicativ al curriculumului”,

distrugem categoriile:

II. 1. curriculum formal/curriculum oficial

II.2. curriculum recomandat

II. 3. curriculum scris

11.4. curriculum predat

II. 5. curriculum de suport

 II. 6. curriculum învăţat

II. 7. curriculum testat.

Curriculumul formal/curriculum oficial (asociat cu educaţia de tip formal)

este cel oficial prescris, deci cu statut formal şi cuprinde toate documentele
şcolare oficiale, care stau la baza proiectării activităţii instructiv-educative
la toate nivelele sistemului şi procesului de învăţământ. El reprezintă rezultatul
activităţii unei echipe interdisciplmare de lucru, este validat de factorii
educaţionali de decizie şi include următoarele documente oficiale:

- documente de politică a educaţiei

- documente de politică şcolară
- planuri de învăţământ
- programe şcolare şi universitare
- manuale şcolare şi universitare
- ghiduri, îndrumătoare şi materiale metodice-suport
- instrumente de evaluare.

Curriculumul recomandat este cel susţinut ca ghid general pentru cadrele

didactice, de grupuri de experţi în educaţie sau de autorităţi guvernamentale.

Curriculumul scris are caracter oficial şi este specific unei anumite

instituţii de învăţământ.

Curriculumul predat se referă la ansamblul experienţelor de învăţare şi

dezvoltare oferite de educatori celor educaţi în activităţile didactice curente.

Curriculumul de suport cuprinde ansamblul materialelor auriculare

auxiliare: culegeri de probleme, culegeri de texte, îndrumătoare didactice,
atlase, software etc.

Curriculumul învăţat se referă la ceea ce educaţii au achiziţionat ca

urmare a implicăm lor în activităţile instructiv-educative.

Curriculumul testat se referă la experienţele de învăţare şi dezvoltare

apreciate şi evaluate cu ajutorul testelor sau al altor probe de evaluare.

IV. În funcţie de criteriul „tipul de influenţe educative”, distingem

categoriile:

l. curriculum formal/curriculum oficial

2. curriculum informal
3. curriculum nonformal
Curriculumul formal (asociat cu educaţia de tip formal) se referă la
obiectivele şi conţinuturile activităţilor instructiv-educative formale, care se
desfăşoară în şcoală, structurate şi organizate într-un cadru instituţionalizat
şcolar; curriculum descris în documentele de tip reglator.

Curriculumul nonformal (asociat cu educaţia de tip nonformal) se referă la

obiectivele şi conţinuturile activităţilor instructiv-educative neformale, care
au caracter opţional, sunt complementare şcolii, structurate şi organizate într-
un cadru instituţionalizat extraşcolar (de exemplu, în cluburi, asociaţii
artistice şi sportive, case ale elevilor şi studenţilor, tabere ş.a.m.d.).

Curriculumul informal (asociat cu educaţia de tip informal) cuprinde

ansamblul experienţelor de învăţare şi dezvoltare indirecte, rezultate ca urmare
a interacţiunii educatului cu mijloacele de comunicare în masă (mass-media), a
diferitelor interacţiuni în mediul social, cultural, economic, familial, al
grupului de prieteni, al comunităţii etc

V Tipologia (şi terminologia) Curriculumului Naţional operant în cadrul

sistemului de învăţământ din România, în perioada 1998-2011:

IV. l. curriculum-nucleu

IV.2. curriculum la decizia şcolii cuprinde:

IV. 2.1. curriculum extins

IV.2.2. curriculum nucleu aprofundat

IV.2.3. curriculum elaborat în şcoală

Curriculumul nucleu reprezintă trunchiul comun, obligatoriu, adică

numărul minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planul
de învăţământ Practic, trunchiul comun circumscrie acel sistem de cunoştinţe
fundamentale, capacităţi şi competenţe, abilităţi intelectuale şi practice,
stări atitudinale, strategii, modele acţionale şi comportamentale necesare
pregătirii tuturor indivizilor. Astfel, programe şcolare din ultimii 15 ani,
pentru fiecare disciplină de studiu, cuprindeau obiectivele cadru, obiectivele de
referinţă, conţinuturile învăţării şi standardele curriculare de performanţă,
obligatorii pentru toate şcolile şi pentru toţi elevii. In acest fel se asigura
respectarea dreptului, a egalităţii şanselor de acces a tuturor indivizilor la
învăţământul public. Curriculumul nucleu reprezenta unicul sistem de referinţă
pentru diversele tipuri de evaluări şi de examinări externe (naţionale) din
sistem şi pentru elaborarea standardelor curriculare de performanţă.

Curriculumul la decizia şcolii asigură diferenţa de ore dintre curriculumul

nucleu şi numărul minim sau maxim de ore pe săptămână, pentru fiecare disciplină
şcolară prevăzută în planurile-cadru de învăţământ, pe an de studiu. El se
stabilea în funcţie de resursele şcolii şi ale comunităţii, de nevoile şi
interesele şcolii, de solicitările părinţilor, de politica şi specificul şcolii.
 Complementar curriculumului nucleu, şcoala poate oferi următoarele tipuri de
curriculum la decizia şcolii: curriculum extins, curriculum nucleu aprofundat,
curriculum elaborat în şcoală

Curriculumul extins este acel tip de curriculum care are la bază întreaga
programă şcolară a disciplinei, respectiv elementele de conţinut şi obiectivele
de referinţă obligatorii şi facultative. Astfel, diferenţa până la numărul maxim
de ore prevăzute pentru o anumită disciplină se asigură prin îmbogăţirea ofertei
de cunoştinţe, capacităţi, atitudini, comportamente, strategii etc. Se abordează
cu copiii care au ritm rapid de învăţare, care dovedesc interes pentru studierea
acelui domeniu.

Curriculumul nucleu aprofundat este acel tip de curriculum care are la bază
exclusiv trunchiul comun, respectiv elementele de conţinut şi obiectivele de
referinţă obligatorii. Astfel, diferenţa până la numărul maxim de ore prevăzute
pentru o anumită disciplină se asigură prin reluarea şi aprofundarea
curriculumului nucleu, prin diversificarea activităţilor de învăţare. Se abordează
în situaţie de ratrapaj.

Curriculumul elaborat în şcoală este acel tip de curriculum care conţine,

cu statut opţional, diverse discipline de studiu propuse de instituţia de
învăţământ sau alese de aceasta din lista elaborată la nivel de minister.

In acest fel, i se asigură fiecărui profesor oportunitatea de a participa

în mod direct la elaborarea curriculumului, funcţie de condiţiile concrete în
care se va desfăşura activitatea didactică: resursele umane şi materiale ale
şcolii, interesele şi performanţele generale ale elevilor clasei, performanţele
acestora la disciplina de studiu respectivă, nivelul de dezvoltare intelectuală a
elevilor, anumite situaţii specifice şcolii ş.a.m.d. Disciplinele opţionale se
pot proiecta în viziune monodisciplinară, la nivelul unei arii curriculare sau la
nivelul mai multor arii curriculare. Astfel, opţionale pot fi:

Noi obiective de referinţă.

Opţionalul la Rubrică
Noi conţinuturi (noutatea este Ore de
nivelul nouă în
definită faţă de programa disciplinei opţional
disciplinei catalog
de trunchi comun)

Opţional
integrat la
nivelul ariei
Noi obiective - complexe.
sau Noi conţinuturi - complexe (noutatea Rubrică
Ore de
este definită faţă de programele nouă în
Opţional opţional
disciplinelor de trunchi comun catalog
crosscurricular implicate în integrare)
( la nivelul
mai multor
arii)
 Curriculumul elaborat în şcoală nu constituie obiectul evaluărilor şi
examinărilor externe, naţionale. Profesorului care elaborează acest tip de
curriculum îi revine sarcina de a proiecta, pe lângă obiectivele instructiv-
educative şi conţinuturi, competenţele şi performanţele aşteptate de la elevi,
precum şi probele de evaluare, itemii de măsurare a acestora.

La liceele tehnologice mai apare conceptul de curriculum local. Mai bine

zis, acesta înlocuieşte Curriculumul la decizia şcolii.

Curriculumul local include ofertele de obiective şi conţinuturi ale

activităţilor instructiv-educative propuse de către inspectoratele şcolare (şi
aplicabile la nivel teritorial), de către agenţii economici la care elevii
desfăşoară practica de specialitate în colaborare cu unităţile de învăţământ,
în funcţie de necesităţile proprii.

În ultimii 4-5 ani,la nivelul sistemului de învăţământ românesc

asistem la noi restructurări la nivelul curiculumului şcolar. Aceste
schimbări au condus la noi abordări privind anumite tipuri de
curriculum.

A. Temă de reflecţie:
1- Există programe şcolare ce conţin obiective cadru/ obiective de
referinţă?
2- Există discipline de studiu cărora le este alocată o plajă
orară?
3- Există programe şcolare ce cuprind obiective de referinţă
obligatorii şi facultative?
4- Există programe şcolare ce cuprind conţinuturi ale învăţării
obligatorii şi facultative?
5- Mai există variatele de curriculum nucleu aprofundat sau extins?
6- Argumentaţi răspunsurile!

B. Analizaţi următoarele secvenţe din LEN nr. 1/2011. Identificaţi

argumente pentru susţinerea ideii că şi în prezent există cele două
variante de curriculum: curriculum nucleu aprofundat sau extins.

  ART. 65

  (1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele, domeniile de  studiu,

respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale, precum şi numărul minim
şi maxim de ore aferente acestora.

  (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de 

studiu/modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia şcolii se
constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale.
  (3) Programele şcolare stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniul  de
studiu/modulul de pregătire din planul de învăţământ, finalităţile urmărite şi
evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi
aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea
acestora.

  (4) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile  de

studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul
preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin
ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

  (5) Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete  disciplinare

opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete
disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de
administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor
şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii.

  (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu,  respectiv

modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de
învăţământ, cu consultarea consiliului profesoral, consiliului consultativ al
elevilor, structurii asociative a părinţilor, precum şi a reprezentanţilor
comunităţii locale şi, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de
învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. Programele şcolare
sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.

 
  ART. 66

  (1) Numărul de ore alocat disciplinelor de studiu/modulelor de  pregătire este

stabilit prin planurile-cadru de învăţământ şi se aprobă prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Aceste ore sunt
alocate atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă,
asistată de cadrul didactic, a conţinuturilor predate.

  (2) În cadrul Curriculumului naţional, ponderea disciplinelor  obligatorii,

respectiv a celor opţionale se stabileşte prin planurile-cadru, astfel încât să
fie respectate atât principiul asigurării egalităţii de şanse şi al echităţii,
cât şi principiul relevanţei şi al descentralizării.

  (3) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa şcolară  acoperă

75% din orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25%
din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În funcţie de
caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul
decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu
este folosit pentru învăţare remedială, pentru consolidarea cunoştinţelor sau
pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare, conform unor
planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev.