Cartea a patra

MOȘTENIREA
TitlulI
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 2162. Noțiunea de moștenire
(1) Moștenirea este transmiterea patrimoniului (masa succesorală) unei persoane fizice decedate
(defunct, cel care a lăsat moștenirea) către una sau mai multe persoane (moștenitori). 
(2) Asupra cotei din masa succesorală a unui comoștenitor (cotă succesorală) se aplică regulile
cu privire la moștenire. 
(3) Moștenitorul dobîndește drepturile patrimoniale și obligațiile defunctului, cu excepția celor
care, prin natura lor, sînt legate în mod inseparabil de persoana defunctului sau care, potrivit legii, nu se
pot transmite de la o persoană la alta. 
(4) Prin derogare de la alin. (3), în cazurile prevăzute de lege, drepturile nepatrimoniale, precum
și drepturile patrimoniale legate în mod inseparabil de persoana defunctului trec la moștenitor. 
Articolul 2163. Caracterele devoluțiunii moștenirii
Devoluțiunea moștenirii către moștenitorii defunctului este o transmisiune pentru cauză de
moarte, universală, unitară și indivizibilă. 
Articolul 2164. Temeiul moștenirii
(1) Moștenirea are loc în temeiul legii și/sau conform testamentului. 
(2) În măsura în care cel care a lăsat moștenirea nu a dispus altceva prin testament, moștenirea
trece la moștenitorii legali. 
Articolul 2165. Momentul deschiderii moștenirii
Moștenirea se deschide la momentul decesului celui care a lăsat moștenirea, fie că este fizic
constatat, fie că este declarat prin hotărîre judecătorească definitivă. 
Articolul 2166. Locul deschiderii moștenirii
Locul deschiderii moștenirii este locul unde cel care a lăsat moștenirea își avea reședința
obișnuită în momentul decesului, iar dacă această reședință obișnuită nu este cunoscută, locul de aflare a
bunurilor sau a părții principale a acestora ca valoare. 
Articolul 2167. Capacitatea succesorală
(1) Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a moșteni. 
(2) Orice persoană care are capacitate de folosință are și capacitate succesorală. 
(3) Dacă legea nu prevede altfel, pot fi moștenitori doar persoanele fizice care sînt în viață la
momentul deschiderii moștenirii sau persoanele juridice care există la momentul deschiderii moștenirii.
(4) Copilul născut viu după deschiderea moștenirii se consideră că are capacitate succesorală la
momentul deschiderii moștenirii dacă a fost conceput înainte de momentul deschiderii moștenirii. 
Articolul 2168. Comorienții și codecedații
(1) Persoanele cu vocație succesorală reciprocă sau unilaterală care au murit fără a se putea
stabili dacă una a supraviețuit alteia se prezumă că au murit concomitent (comorienți și codecedați).
(2) Moștenirea lăsată de fiecare comorient sau codecedat este culeasă de proprii săi moștenitori
și niciun defunct nu are dreptul la moștenirea celuilalt sau a celorlalți defuncți. 
Articolul 2169. Temeiurile de nedemnitate
(1) O persoană este exclusă de la moștenire în următoarele cazuri: 
a) dacă l-a omorît pe cel care a lăsat moștenirea sau a săvîrșit o tentativă de a-l omorî;
b) dacă intenționat și ilegal l-a împiedicat pe cel care a lăsat moștenirea să întocmească sau să
revoce o dispoziție testamentară; 
c) dacă prin dol sau violență l-a determinat pe cel care a lăsat moștenirea să întocmească sau să
revoce o dispoziție testamentară;
d) dacă în mod intenționat și ilegal a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat o dispoziție
testamentară a celui care a lăsat moștenirea.
(2) Părintele care a fost decăzut din drepturile părintești în privința copilului nu poate fi
moștenitor legal al acelui copil. 
 Articolul 2170. Anularea dobîndirii moștenirii de către moștenitorul nedemn 
(1) Lipsirea de dreptul de moștenire a persoanei nedemne se face prin anularea dobîndirii
moștenirii de către aceasta. 
(2) Se poate cere anularea dobîndirii moștenirii numai după deschiderea moștenirii. În cazul
moștenitorului subsecvent, anularea poate fi făcută imediat după devoluțiunea moștenirii către
moștenitorul prealabil. 
(3) Acțiunii în anulare i se aplică termenele prevăzute la art. 2211.
Articolul 2171. Persoanele care au dreptul să introducă acțiunea în anulare
Are dreptul să introducă acțiunea în anulare a dobîndirii moștenirii pentru nedemnitate orice
persoană în avantajul căreia poate servi înlăturarea moștenitorului nedemn, chiar dacă avantajul va
surveni numai după înlăturarea altei persoane.
Articolul 2172. Depunerea cererii
(1) Prin acțiunea în anulare se cere declararea moștenitorului ca fiind nedemn.
(2) Consecințele anulării survin din momentul cînd hotărîrea judecătorească rămîne definitivă. 
Articolul 2173. Înlăturarea nedemnității
Moștenitorul nu este nedemn dacă cel care a lăsat moștenirea, cunoscînd cauza de nedemnitate,
a întocmit un testament sau nu a modificat testamentul, deși a avut posibilitatea să o facă. 
Articolul 2174. Efectele declarării moștenitorului nedemn
(1) În cazul declarării moștenitorului nedemn, se consideră că devoluțiunea în folosul lui nu a
avut loc. Moștenitorului nedemn i se aplică dispozițiile legale privind posesorul masei succesorale. 
(2) În locul moștenitorului nedemn vin la moștenire cei care ar fi moștenit dacă moștenitorul
nedemn era decedat la data deschiderii moștenirii. Se consideră că devoluțiunea în folosul celor care vin
în loc s-a produs la momentul deschiderii moștenirii.
Articolul 2175. Nedemnitatea legatarului
Dacă legatarul este culpabil în săvîrșirea unei fapte prevăzute la art. 2169, creanța întemeiată pe
legat poate fi anulată. Dispozițiile art. 2171, 2173 și 2210-2214 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 2176. Decăderea din dreptul la moștenire
(1) În sensul prezentei cărți, un succesibil decade din dreptul la moștenire dacă:
a) decedează înainte de data deschiderii moștenirii;
b) este nedemn de a moșteni;
c) este dezmoștenit prin dispoziție testamentară;
d) renunță la moștenire. 
(2) Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător decăderii legatarului din
dreptul asupra legatului. 
T i t l u l II
MOȘTENIREA LEGALĂ
Articolul 2177. Cazul în care operează moștenirea legală
(1) Devoluțiunea moștenirii are loc conform dispozițiilor prezentei cărți (moștenire legală), în
măsura în care nu există un testament valabil. 
(2) Dacă testamentul se referă doar la o parte din masa succesorală, devoluțiunea celeilalte părți
a masei succesorale are loc conform moștenirii legale. 
Articolul 2178. Clasa întîi de moștenitori legali
(1) Fac parte din clasa întîi de moștenitori legali descendenții defunctului.
(2) Descendentul care este în viață la momentul deschiderii moștenirii îi exclude de la moștenire
pe ceilalți descendenți care se află în relații de rudenie cu defunctul prin intermediul celui dintîi. 
(3) Locul descendentului decedat la momentul deschiderii moștenirii îl ocupă descendenții
acestuia (reprezentarea succesorală).
(4) Copiii defunctului moștenesc în cote succesorale egale. 
(5) Copiii care înlocuiesc părintele decedat conform dispozițiilor alin. (3) moștenesc în cote
egale cota succesorală la care ar fi avut dreptul părintele decedat. 
Articolul 2179. Clasa a doua de moștenitori legali
 (1) Fac parte din clasa a doua de moștenitori legali părinții defunctului și descendenții acestora. 
(2) Dacă la momentul deschiderii moștenirii părinții defunctului sînt în viață, moștenesc numai
ei, în cote succesorale egale.
(3) Dacă la momentul deschiderii moștenirii nu este în viață unul dintre părinții defunctului, în
locul părintelui celui decedat sînt chemați la moștenire descendenții lui în conformitate cu regulile
aplicabile pentru moștenitorii de clasa întîi. În cazul în care părintele decedat nu are descendenți, unic
moștenitor devine părintele supraviețuitor.
Articolul 2180. Clasa a treia de moștenitori legali
(1) Fac parte din clasa a treia de moștenitori legali bunicii și bunicile defunctului și descendenții
acestora.
(2) Dacă la momentul deschiderii moștenirii bunicul și bunica sînt în viață, moștenesc numai ei,
în cote succesorale egale.
(3) Dacă la momentul deschiderii moștenirii unul dintre bunici dintr-o pereche nu este în viață,
locul bunicului (bunicii) decedat(e) este ocupat de descendenții acestuia. Dacă bunicul (bunica)
decedat(ă) nu are descendenți, cota succesorală a acestuia trece la celălalt bunic din perechea respectivă,
iar dacă acesta nu este în viață, la descendenții acestuia din urmă. 
(4) Dacă la momentul deschiderii moștenirii o pereche de bunici nu este în viață și dacă aceștia
nu au descendenți, atunci moștenesc ceilalți bunici care sînt în viață, iar dacă aceștia nu sînt în viață,
descendenții acestora. 
(5) În măsura în care descendenții ocupă locul părinților lor sau al ascendenților mai îndepărtați,
se aplică în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la moștenitorii de clasa întîi.
Articolul 2181. Clasa a patra de moștenitori legali
(1) Fac parte din clasa a patra de moștenitori legali străbunicii defunctului și descendenții
acestora. 
(2) Dacă la momentul deschiderii moștenirii străbunicul și/sau străbunica sînt în viață,
moștenesc numai ei. Dacă sînt mai mulți, ei moștenesc în cote succesorale egale, indiferent de faptul dacă
aparțin aceleiași linii sau liniilor diferite. 
(3) Dacă la momentul deschiderii moștenirii străbunicii și străbunicele nu sînt în viață,
moștenește acela dintre descendenți care se află într-un grad de rudenie mai apropiat cu defunctul. În
cazul în care mai multe persoane se află în același grad de rudenie, aceștia moștenesc în cote succesorale
egale.
 
Articolul 2182. Clasa a cincea de moștenitori legali
(1) Fac parte din clasa a cincea de moștenitori legali strămoșii mai îndepărtați ai defunctului și
descendenții acestora. 
(2) Dispozițiile art. 2181 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător. 
Articolul 2183. Rudenia concomitentă pe linii diferite de rudenie
Persoana care este moștenitor de clasa întîi, a doua sau a treia concomitent pe linii diferite de
rudenie primește cota succesorală care îi revine în baza fiecărei rudenii. Fiecare cotă se consideră o cotă
succesorală distinctă.
Articolul 2184. Ordinea claselor
Clasele de moștenitori sînt chemate să culeagă moștenirea numai cîte una, în ordinea stabilită de
prezentul cod, începînd cu clasa întîi. 
Articolul 2185. Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor
(1) Soțul supraviețuitor este moștenitor legal și, în concurs cu clasa întîi de moștenitori, are
dreptul la 1/4 din masa succesorală, indiferent de numărul descendenților. 
(2) În concurs cu clasa a doua de moștenitori sau cu bunicii, soțul supraviețuitor are dreptul la
1/2 din masa succesorală, indiferent de numărul moștenitorilor. Dacă sînt în viață atît bunicii, cît și
descendenții bunicilor, soțul supraviețuitor primește cota și din cealaltă cotă succesorală de 1/2 care,
conform art. 2180, ar fi trebuit să revină descendenților. 
 (3) Stabilirea cotei succesorale a soțului supraviețuitor se face cu preferință față de stabilirea
cotelor succesorale ale moștenitorilor cu care acesta concurează. 
(4) În lipsa moștenitorilor de clasa întîi și a doua și dacă bunicii nu sînt în viață sau dacă aceștia
au decăzut din dreptul la moștenire, soțul supraviețuitor culege întreaga moștenire.
Articolul 2186. Preciputul soțului supraviețuitor
(1) În cazul în care soțul supraviețuitor vine la moștenirea legală alături de moștenitorii de clasa
a doua sau cu bunicii, acesta primește, cu titlu de preciput, în afară de cota sa succesorală, mobilierul și
obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților, cu excepția cazului în care acestea
sînt accesorii ale unui imobil și nu pot fi separate fără a deteriora imobilul. Soțul supraviețuitor poate
primi obiectele indicate și în cazul în care vine la moștenirea legală alături de moștenitorii de clasa întîi în
măsura în care acestea sînt necesare pentru menținerea gospodăriei.
(2) În cazul preciputului se aplică regulile privind legatele.
Articolul 2187. Decăderea soțului supraviețuitor din dreptul de a moșteni 
(1) Soțul supraviețuitor este exclus de la moștenire dacă, la data deschiderii moștenirii:
a) cel care a lăsat moștenirea a depus o acțiune de divorț, a recunoscut acțiunea de divorț depusă
de celălalt soț sau a depus cerere de divorț conform legii; 
b) căsătoria este declarată nulă prin hotărîrea judecătorească sau există temeiuri pentru nulitatea
căsătoriei și a fost intentată o acțiune în nulitate. 
(2) Dreptul la întreținere al soțului supraviețuitor rămîne neatins. 
Articolul 2188. Dreptul de moștenire al soțului în temeiul rudeniei
În cazul în care soțul face parte din cercul rudelor chemate la succesiune, el moștenește și în
temeiul acestui titlu. Cota succesorală dobîndită în temeiul rudeniei este considerată o cotă succesorală
distinctă. 
Articolul 2189. Consecințele majorării cotei succesorale
Dacă unul dintre moștenitorii legali decade din dreptul la moștenire înainte sau după
deschiderea moștenirii și, ca rezultat, cota succesorală a unui alt moștenitor legal se majorează, cota cu
care s-a majorat cota succesorală a celui din urmă este considerată o cotă succesorală distinctă în privința
legatelor sau a sarcinilor testamentare cu care este grevat acest moștenitor sau moștenitorul decăzut din
dreptul la moștenire, precum și în privința obligației de raport.
Articolul 2190. Dreptul statului la moștenire
În cazul în care defunctul nu are rude și nici soț supraviețuitor sau aceștia nu pot moșteni din
anumite motive, moștenitor legal este statul. 
I. Dispoziţii generale
1. Transmiterea prin moștenire a drepturilor nepatrimoniale, precum şi a drepturilor
patrimoniale legate în mod inseparabil de persoana defunctului. Noua redacție a Cărții 4
păstrează, în principiu, regula potrivit căreia moştenitorul dobândeşte drepturile patrimoniale şi
obligaţiile defunctului, cu excepţia celor care, prin natura lor, sunt legate în mod inseparabil de
persoana defunctului sau care, potrivit legii, nu se pot transmite de la o persoană la alta – art.
1432 alin. (3). Novela constă, însă, într-o normă de derogare, care permite, în cazurile prevăzute
de lege, trecerea la moștenitor a drepturilor nepatrimoniale, precum şi a drepturilor patrimoniale
legate în mod inseparabil de persoana defunctului – art. 1432 alin. (4).
2. Locul deschiderii moştenirii. Locul deschiderii moştenirii este locul unde cel care a lăsat
moştenirea îşi avea reşedinţa obişnuită în momentul decesului, iar dacă această reşedinţă
obişnuită nu este cunoscută, locul de aflare a bunurilor sau a părţii principale a acestora ca
valoare – art. 1436.
Această novelă este inspirată din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 din 4 iulie 2012 în materie de
competenţă notarială şi jurisdicţională și are drept scop asigurarea unei legături strânse între
moștenire și locul în care în care se va desfășura procedura succesorală.
Conceptul de reședință obișnuită este desfășurat în art. 30, potrivit căruia reşedinţa
obişnuită demonstrează o legătură apropiată şi stabilă a persoanei fizice cu locul vizat. La
determinarea reşedinţei obişnuite se iau în considerare toate elementele de fapt relevante, în
special durata şi regularitatea prezenţei persoanei în locul vizat, precum şi condiţiile şi motivele
acestei prezenţe – art. 30 alin. (2).
Potrivit Notei Informative, pentru a stabili reședința obișnuită, notarul ar trebui să efectueze o
evaluare de ansamblu a circumstanțelor vieții defunctului în cursul anilor anteriori decesului său
și la momentul decesului, luând în considerare toate elementele menționate supra. În anumite
cazuri poate fi dificil de stabilit reședința obișnuită a defunctului. Pentru a facilita determinarea
reședinței obișnuite, este instituită următoarea prezumție: până la proba contrară,
domiciliul (concept, în principiu, egalat cu cel de reședință obișnuită) sau reşedinţa temporară a
persoanei fizice se prezumă că se află la locul menţionat ca atare în buletinul de identitate sau,
după caz, în alt act de identitate prevăzut de lege – art. 301 alin. (1).
3. Nedemnitatea succesorală
Temeiurile de nedemnitate. O persoană este exclusă de la moştenire în următoarele cazuri:a)
dacă l-a omorît pe cel care a lăsat moştenirea sau a săvîrşit o tentativă de a-l omorî;
b) dacă intenţionat şi ilegal l-a împiedicat pe cel care a lăsat moştenirea să întocmească sau să
revoce o dispoziţie testamentară;
c) dacă prin dol sau violenţă l-a determinat pe cel care a lăsat moştenirea să întocmească sau să
revoce o dispoziţie testamentară;
d) dacă în mod intenţionat şi ilegal a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat o dispoziţie
testamentară a celui care a lăsat moştenirea.
Părintele care a fost decăzut din drepturile părinteşti în privinţa copilului nu poate fi moştenitor
legal al acelui copil – art. 1439.
Înlăturarea nedemnităţii. Moştenitorul nu este nedemn dacă cel care a lăsat moştenirea,
cunoscînd cauza de nedemnitate, a întocmit un testament sau nu a modificat testamentul, deşi a
avut posibilitatea să o facă – art. 1443.
Efectele declarării moştenitorului nedemn. În cazul declarării moştenitorului nedemn, se
consideră că devoluţiunea în folosul lui nu a avut loc. Moştenitorului nedemn i se aplică
dispoziţiile legale privind posesorul masei succesorale. În locul moştenitorului nedemn vin la
moştenire cei care ar fi moştenit dacă moştenitorul nedemn era decedat la data deschiderii
 moştenirii. Se consideră că devoluţiunea în folosul celor care vin în loc s-a produs la momentul
deschiderii moştenirii – art. 1444.
Nedemnitatea legatarului. Dacă legatarul este culpabil în săvîrşirea unei fapte prevăzute la
art.1439, creanţa întemeiată pe legat poate fi anulată. Dispoziţiile art.1441, 1443 şi 1480–1484 se
aplică în mod corespunzător – art. 1445.
II. Moștenirea legală
1. Clasele de moştenitori legali:
– Clasa I: Fac parte din clasa întîi de moştenitori legali descendenţii defunctului (copii sau în
absența lor: nepoții, strănepoții defunctului etc.).
Descendentul care este în viaţă la momentul deschiderii moştenirii îi exclude de la moştenire pe
ceilalţi descendenţi care se află în relaţii de rudenie cu defunctul prin intermediul celui dintîi.
Locul descendentului decedat la momentul deschiderii moştenirii îl ocupă descendenţii acestuia
(reprezentarea succesorală) – art. 1448;
– Clasa II: Fac parte din clasa a doua de moştenitori legali părinţii defunctului şi descendenţii
acestora (după caz: frații și surorile, nepoții de la frații și surorile defunctului etc.).
Dacă la momentul deschiderii moştenirii părinţii defunctului sînt în viaţă, moştenesc numai ei, în
cote succesorale egale.
Dacă la momentul deschiderii moştenirii nu este în viaţă unul dintre părinţii defunctului, în locul
părintelui celui decedat sînt chemaţi la moştenire descendenţii lui în conformitate cu regulile
aplicabile pentru moştenitorii de clasa întîi.
În cazul în care părintele decedat nu are descendenţi, unic moştenitor devine părintele
supravieţuitor – art. 1449;
– Clasa III: Fac parte din clasa a treia de moştenitori legali bunicii şi bunicile defunctului şi
descendenţii acestora (după caz: unchii și mătușile, verișorii, nepoții de la verișorii defunctului
etc.).
Dacă la momentul deschiderii moştenirii bunicul şi bunica sînt în viaţă, moştenesc numai ei, în
cote succesorale egale.
Dacă la momentul deschiderii moştenirii unul dintre bunici dintr-o pereche nu este în viaţă, locul
bunicului (bunicii) decedat(e) este ocupat de descendenţii acestuia. Dacă bunicul (bunica)
decedat(ă) nu are descendenţi, cota succesorală a acestuia trece la celălalt bunic din perechea
respectivă, iar dacă acesta nu este în viaţă, la descendenţii acestuia din urmă.
Dacă la momentul deschiderii moştenirii o pereche de bunici nu este în viaţă şi dacă aceştia nu au
descendenţi, atunci moştenesc ceilalţi bunici care sînt în viaţă, iar dacă aceştia nu sînt în viaţă,
descendenţii acestora.
În măsura în care descendenţii ocupă locul părinţilor lor sau al ascendenţilor mai îndepărtaţi, se
aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la moştenitorii de clasa întîi – art. 1450;
– Clasa IV: Fac parte din clasa a patra de moştenitori legali străbunicii defunctului şi
descendenţii acestora.
Dacă la momentul deschiderii moştenirii străbunicul şi/sau străbunica sînt în viaţă, moştenesc
numai ei. Dacă sînt mai mulţi, ei moştenesc în cote succesorale egale, indiferent de faptul dacă
aparţin aceleiaşi linii sau liniilor diferite.
Dacă la momentul deschiderii moştenirii străbunicii şi străbunicele nu sînt în viaţă, moşteneşte
acela dintre descendenţi care se află într-un grad de rudenie mai apropiat cu defunctul. În cazul în
care mai multe persoane se află în acelaşi grad de rudenie, aceştia moştenesc în cote succesorale
egale – art. 1451;
– Clasa V: Fac parte din clasa a cincea de moştenitori legali strămoşii mai îndepărtaţi ai
defunctului şi descendenţii acestora.
Dispoziţiile art.1451 alin.(2) şi (3) se aplică în mod corespunzător – art. 1452.
2. Rudenia concomitentă pe linii diferite de rudenie. Persoana care este moştenitor de clasa întîi,
a doua sau a treia concomitent pe linii diferite de rudenie primeşte cota succesorală care îi revine
în baza fiecărei rudenii. Fiecare cotă se consideră o cotă succesorală distinctă – art. 1453.
3. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor. Soţul supravieţuitor este moștenitor legal,
dar nu face parte din nicio clasă de moştenitori, ci moşteneşte împreună cu moştenitorii clasei I, II
sau cu buneii, revenindu-i o cotă succesorală fixă:
– 1/4 din moștenire dacă vine în concurs cu moştenitorii clasei I (copii defunctului sau în absența
lor: nepoții, strănepoții defunctului etc.);
– 1/2 din moștenire dacă vine în concurs cu moştenitorii clasei II (părinţii
defunctului sau după caz: frații și surorile, nepoții de la frații și surorile defunctului etc.) sau în
concurs cu buneii.
În lipsa moștenitorilor de clasa I și II și dacă buneii nu sunt în viață, sau dacă aceștia au renunțat
la moștenire sau au fost declarați nedemni, soțul supraviețuitor culege întreaga moștenire – art.
1455.
4. Preciputul soţului supravieţuitor. În cazul în care soţul supravieţuitor vine la moştenirea
legală alături de moştenitorii de clasa II sau cu bunicii, acesta primeşte, cu titlu de preciput, în
afară de cota sa succesorală, mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei
comune a soţilor, cu excepţia cazului în care acestea sînt accesorii ale unui imobil şi nu pot fi
separate fără a deteriora imobilul. Soţul supravieţuitor poate primi obiectele indicate şi în cazul în
care vine la moştenirea legală alături de moştenitorii de clasa întîi în măsura în care acestea sînt
necesare pentru menţinerea gospodăriei. În cazul preciputului se aplică regulile privind legatele –
art. 1456.
5. Decăderea soţului supravieţuitor din dreptul de a moşteni. Soţul supravieţuitor este exclus de
la moştenire dacă, la data deschiderii moştenirii:
a) cel care a lăsat moştenirea a depus o acţiune de divorţ, a recunoscut acţiunea de divorţ depusă
de celălalt soţ sau a depus cerere de divorţ conform legii;
b) căsătoria este declarată nulă prin hotărîrea judecătorească sau există temeiuri pentru nulitatea
căsătoriei şi a fost intentată o acţiune în nulitate.
Dreptul la întreţinere al soţului supravieţuitor rămîne neatins – art. 1457.
6. Dreptul statului la moştenire. În cazul în care defunctul nu are rude şi nici soţ supravieţuitor sau
aceştia nu pot moşteni din anumite motive, moştenitor legal este statul – art. 1460.
IV. Statutul juridic al moştenitorului
1. Acceptarea moştenirii şi renunţarea la moştenire. 
Se disting 2 forme de acceptare a moştenirii de către moştenitor:
a) acceptarea expresă – prin declaraţie autentică a moştenitorului;
b) acceptare implicită – prin nerenunţare de către moştenitor în cadrul termenului de renunţare
la moştenire.
Astfel, în această materie, cea mai importantă novație constă în faptul că la expirarea termenului
de renunţare, moştenirea se consideră acceptată de către moştenitor.
Renunţarea la moştenire se poate face în termen de 3 luni. Termenul începe să curgă de la data în
care moştenitorul află despre devoluţiune şi despre temeiul chemării sale la moştenire.
Renunţarea la moştenire se face prin declaraţie autentică depusă la notarul care desfăşoară
procedura succesorală.
2. Întreţinerea mamei viitorului moştenitor. În cazul în care naşterea moştenitorului se va
produce după deschiderea moştenirii, mama care nu este în stare să se întreţină singură are dreptul
să ceară pînă la naştere acordarea întreţinerii corespunzătoare situaţiei sale din masa succesorală
sau, în cazul în care alături de el mai sînt chemate la moştenire şi alte persoane, din cota
succesorală a copilului. La determinarea mărimii cotei succesorale se prezumă că se va naşte un
singur copil.
3. Prezumţia moştenirii de către stat. În cazul în care ca urmare a procedurii prevăzute la
art.1572107, moştenitorul nu va fi determinat sau dacă toţi moştenitorii au decăzut din dreptul la
moştenire, notarul care desfăşoară procedura succesorală va întocmi un act care să confirme că nu
există alţi moştenitori decît statul. Conform acestui act, statul este considerat moştenitor şi i se
eliberează certificat de moştenitor în baza moştenirii vacante.
4. Custodia masei succesorale. Custodia este o măsură provizorie care se ia în cazuri strict
determinate de lege în scop de a conserva masa succesorală. Ea nu trebuie confundată
cu administrarea masei succesorale, care este o procedură al cărui scop este stingerea tuturor
obligaţiilor masei succesorale şi pe care moştenitorii nu o pot înceta până când nu sunt stinse
toate obligaţiile masei succesorale.
După decesul celui care a lăsat moştenire, notarul ia măsuri pentru a asigura custodia masei
succesorale dacă:
a) nu se cunoaşte niciun moştenitor;
b) moştenitorii cunoscuţi nu se află la locul deschiderii moştenirii;
c) nu se cunoaşte dacă există vreun moştenitor care a acceptat moştenirea;
d) moştenitorul este minor şi nu are reprezentant legal;
e) în privinţa moştenitorului s-a iniţiat o procedură de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciare
şi nu are reprezentant legal;
f) există alte temeiuri prevăzute de lege.
Măsurile de custodie a masei succesorale pot include:
a) aplicarea sigiliilor;
b) depunerea în depozitul notarial sau la o instituţie specializată, dacă, în timpul efectuării
inventarierii, se vor găsi sume de bani, titluri de valoare sau alte valori, făcîndu-se menţiune
despre aceasta în actul de inventariere;
c) desemnarea custodelui masei succesorale.
5. Răspunderea moştenitorului pentru pasivul masei succesorale.
Noile prevederi reglementează răspunderea moştenitorilor pentru obligaţiile masei succesorale în
două nivele:
1) în art. 1572116 – 157547 se reglementează răspunderea atât pentru cazul când există
unic moştenitor, cât şi pentru cazul când există mai mulţi comoştenitori, se determină dacă
răspunderea lor este limitată la masa succesorală sau este nelimitată (moştenitorul răspunde şi cu
patrimoniul în afara masei succesorale);
2) în art. 1575100 – 1575105 se reglementează doar cazul când există mai mulţi comoştenitori
şi stabileşte felul răspunderii lor (solidară sau divizibilă) faţă de creditori.
Obligaţiile masei succesorale.
Moştenitorul răspunde pentru obligaţiile masei succesorale.
Obligaţii ale masei succesorale se consideră, pe lîngă obligaţiile defunctului, şi obligaţiile care
rezultă din calitatea de moştenitor, în special obligaţiile ce rezultă din legate şi din sarcini.
Moştenitorii suportă toate cheltuielile cauzate de îngrijire şi tratament în timpul ultimei boli a
celui care a lăsat moştenirea, precum şi cheltuielile necesare pentru înmormîntare, care trebuie să
corespundă obiceiului locului şi mărimii masei succesorale.
Moştenitorii sînt obligaţi să asigure membrilor familiei defunctului care au fost întreţinuţi de
acesta şi au locuit împreună cu acesta pînă la moartea lui, în primele 40 de zile după deschiderea
moştenirii, o întreţinere în mărime echivalentă cu întreţinerea acordată pînă la moarte şi să le
permită acestora să folosească locuinţa şi obiectele de uz casnic. Prin testament testatorul poate
dispune altfel.
Somarea creditorilor masei succesorale.
Procedura de somare a creditorilor masei succesorale este desfăşurată de către notarul care
desfăşoară procedura succesorală la cererea:
a) oricărui moştenitor. Cu toate acestea, cererea nu poate fi depusă de moştenitorul unic dacă,
conform legii, el poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile masei succesorale;
b) administratorului masei succesorale;
c) custodelui masei succesorale sau executorului testamentar, dacă aceştia au împuterniciri de a
administra masa succesorală.
Notarul care desfăşoară procedura succesorală pregăteşte şi asigură publicarea o singură dată a
somaţiei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. După publicare, notarul expediază somaţia
creditorilor indicaţi la art.1573 alin.(5).
Termenul-limită de înaintare a creanţelor este de 6 luni de la data publicării somaţiei în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova.
Notificarea creditorului despre înaintarea creanţei se depune la notarul care desfăşoară
procedura succesorală şi conţine:
a) numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul;
b) mărimea integrală a sumelor sau a altor prestaţii datorate creditorului la data depunerii; temeiul
creanţelor şi scadenţa lor;
c) menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.
După expirarea termenului-limită al somaţiei, notarul care desfăşoară procedura de
somare întocmeşte tabelul creanţelor înaintate pe baza notificărilor depuse în termen şi îl aduce
la cunoştinţa solicitantului procedurii şi a moştenitorilor care au acceptat moştenirea.
Limitarea răspunderii moştenitorului.
Pornind de la principiul că devoluţiunea masei succesorale are loc de plin drept la
momentul deschiderii moştenirii, moștenitorul răspunde pentru obligaţiile masei succesorale cu
întregul său patrimoniu.
Dacă masa succesorală are o valoare pozitivă, moştenitorul pur şi simplu va achita
obligaţiile masei succesorale. Dacă însă masa succesorală are o valoare negativă (este
supraîndatorată sau se află în incapacitate de plată), moştenitorul îşi poate limita răspunderea doar
la activul masei succesorale fie prin cererea către notar de a se institui administrarea masei
succesorale, fie prin cererea către instanţa de judecată de la locul deschiderii moştenirii de a se
intenta procesul de insolvabilitate a masei (art. 1575 6).
Prin derogare de la regula expusă supra, moştenitorul poartă răspundere şi cu patrimoniul său
în afara cotei succesorale (răspundere nelimitată):
pentru toate obligaţiile masei succesorale în cazurile prevăzute la:
– art.157525 alin.(1): La cererea unui creditor al masei succesorale, notarul trebuie să stabilească
moştenitorului un termen pentru întocmirea inventarului (termen de inventariere). Dacă
inventarul nu a fost depus pînă la expirarea termenului, moştenitorul răspunde nelimitat pentru
obligaţiile masei succesorale;
– art.157536 – Răspunderea nelimitată a moştenitorului în caz de neveridicitate a inventarului:
Dacă moştenitorul omite intenţionat să includă în inventar o parte esenţială a bunurilor masei
succesorale sau, în scopul prejudicierii creditorilor, admite includerea unei obligaţii inexistente,
atunci acesta răspunde nelimitat pentru toate obligaţiile masei succesorale. Această regulă se
aplică şi atunci cînd, în cazul prevăzut la art.1575 34, moştenitorul refuză să ofere informaţii sau
tergiversează intenţionat un timp îndelungat să le furnizeze;
sau doar pentru obligaţia creditorului menţionat la:
– art.157537 alin. (1) și (3): La cererea unui creditor al masei succesorale, moştenitorul va depune
o declaraţie pe proprie răspundere în faţa notarului că datele din inventar despre bunurile care
intră în componenţa masei succesorale sînt, după cunoştinţa sa, complete şi veridice. Moştenitorul
care refuză să depună această declaraţie poartă răspundere nelimitată faţă de creditorul care a
depus cererea. Această regulă se aplică şi atunci cînd moştenitorul nu se prezintă la termenul
stabilit iniţial sau la noul termen stabilit în baza cererii creditorului, cu excepţia cazului în care
există un motiv suficient de întemeiat pentru neprezentare.
Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate a masei succesorale.
Dacă moştenitorul află despre starea de incapacitate de plată sau supraîndatorare a masei
succesorale, el este obligat să ceară fără întîrziere intentarea procesului de insolvabilitate a masei
succesorale, însă nu înainte de acceptarea moştenirii.
Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea moştenitorului faţă de creditori pentru
prejudiciul cauzat prin aceasta. În caz că există mai mulţi moştenitori, răspunderea lor pentru
acest prejudiciu este solidară – art. 157511 alin. (1).
Inventarul. Răspunderea nelimitată a moştenitorului. 
La cererea unui creditor al masei succesorale, notarul trebuie să stabilească moştenitorului un
termen pentru întocmirea inventarului (termen de inventariere). Dacă inventarul nu a fost depus
pînă la expirarea termenului, moştenitorul răspunde nelimitat pentru obligaţiile masei
succesorale.
Termenul pentru întocmirea inventarului trebuie să fie de cel puţin o lună şi de cel mult 3 luni.
Inventarul trebuie să cuprindă toate bunurile şi toate obligaţiile care intră în componenţa masei
succesorale existente la momentul deschiderii moştenirii.
La cererea moştenitorului, notarul va întocmi inventarul sau va dispune ca acesta să fie întocmit
de o autoritate competentă sau de un funcţionar public competent. Prin depunerea cererii se
conservă termenul de inventariere.
Răspunderea nelimitată a moştenitorului în caz de neveridicitate a inventarului.  Dacă
moştenitorul omite intenţionat să includă în inventar o parte esenţială a bunurilor masei
succesorale sau, în scopul prejudicierii creditorilor, admite includerea unei obligaţii inexistente,
atunci acesta răspunde nelimitat pentru toate obligaţiile masei succesorale. Această regulă se
aplică şi atunci cînd, în cazul prevăzut la art.1575 34, moştenitorul refuză să ofere informaţii sau
tergiversează intenţionat un timp îndelungat să le furnizeze.
Declaraţia pe proprie răspundere a moştenitorului. La cererea unui creditor al masei succesorale,
moştenitorul va depune o declaraţie pe proprie răspundere în faţa notarului că datele din inventar
despre bunurile care intră în componenţa masei succesorale sînt, după cunoştinţa sa, complete şi
veridice.
 Înainte de a depune declaraţia, moştenitorul poate completa inventarul.
Moştenitorul care refuză să depună această declaraţie poartă răspundere nelimitată faţă de
creditorul care a depus cererea. Această regulă se aplică şi atunci cînd moştenitorul nu se prezintă
la termenul stabilit iniţial sau la noul termen stabilit în baza cererii creditorului, cu excepţia
cazului în care există un motiv suficient de întemeiat pentru neprezentare.
Excepţiile dilatorii:
– Excepţia în primele 3 luni: moştenitorul are dreptul să refuze îndeplinirea obligaţiilor masei
succesorale în decursul primelor 3 luni de la acceptarea moştenirii, dar nu şi după data depunerii
inventarului.
– Excepţia somării publice a creditorilor: dacă moştenitorul, în primele 12 luni după acceptarea
moştenirii, a cerut somarea publică a creditorilor masei succesorale şi cererea a fost admisă,
atunci acesta are dreptul să refuze executarea obligaţiilor masei succesorale pînă la încheierea
acestei proceduri.
6. Pretenții din moștenire (Petiția de ereditate). 
Chiar dacă notarul nu a identificat cu certitudine un anumit moştenitor şi, prin urmare, nu l-a
putut include în certificatul de moştenitor, aceasta nu afectează certificatul de moştenitor, care
se bucură de o prezumţie de exactitate (art. 1575133).
Moştenitorul nou apărut poate cere rectificarea certificatului de moştenitor eliberat anterior
(art. 1575134) şi are o pretenţie faţă de moştenitorii cărora li s-a eliberat acel certificat de
moştenitor pe baza petiţiei de ereditate (art. 157548).
Astfel, moştenitorul poate cere oricărei persoane care a dobîndit bunuri ce intră în componenţa
masei succesorale, în virtutea unui drept de moştenire care nu-i aparţine în realitate (posesorul
masei succesorale), restituirea acestor bunuri.
Dreptul la acţiune întemeiat pe dispoziţia menționată supra se prescrie în termen de 10 ani de la
data în care moştenitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască împrejurările pe care se întemeiază
dreptul său de moştenire. După expirarea acestui termen se consideră că moştenitorul a renunţat
la moştenire.
Pluralitatea de moştenitori
1. Indiviziunea. Dacă cel care a lăsat moştenirea are mai mulţi moştenitori (comoştenitori), masa
succesorală devine proprietatea comună a comoştenitorilor din momentul deschiderii moştenirii
(indiviziune). Indiviziunea încetează prin partaj sau prin dobîndirea de către aceeaşi persoană a
tuturor cotelor succesorale. Pînă la încetarea indiviziunii se aplică dispoziţiile art.1575 62–157573.
2. Dreptul de dispoziţie al fiecărui comoştenitor. Fiecare comoştenitor poate dispune de cota sa
succesorală. Contractul prin care comoştenitorul dispune de cota sa succesorală trebuie
autentificat notarial. Comoştenitorul nu poate dispune de cota sa parte asupra unor bunuri
distincte din componenţa masei succesorale.
Dreptul de preemțiune. Dacă un comoştenitor vinde cota sa succesorală unui terţ, ceilalţi
comoştenitori au dreptul de preemţiune. Termenul pentru exercitarea dreptului de preemţiune este
de 2 luni. Dreptul de preemţiune se moşteneşte.
3. Partajul masei succesorale. Prin partajul masei succesorale se determină care bunuri sau cote-
părţi din dreptul asupra bunurilor, precum şi care drepturi şi obligaţii ale masei succesorale se
dobîndesc de către fiecare comoştenitor.
Masa succesorală se partajează între comoştenitori potrivit cotelor succesorale pe baza valorii
obişnuite a bunurilor din masa succesorală la data partajului. Prin acordul părţilor, unui bun din
masa succesorală îi poate fi atribuită o valoare pe baza unui interes special al unuia dintre
comoştenitori.
La partaj se ţine cont de obligaţia de raport al donaţiilor care incumbă, după caz, moştenitorilor
 conform dispoziţiilor art.157591–157599. Prin contract de partaj comoştenitorii pot renunţa, total
sau parţial, la raportul donaţiilor.
4. Art. 157579 stabilește câteva reguli de preferinţă la atribuirea bunurilor din masa
succesorală (spre exemplu, comoştenitorul are dreptul preferenţial la atribuirea bunurilor din
masa succesorală al căror coproprietar era împreună cu defunctul la data deschiderii moştenirii
etc.).
5. Partajul masei succesorale poate fi realizat prin contract sau de către instanța de
judecată. Instanţa de judecată partajează masa succesorală în baza acţiunii de partaj introduse de
către unul dintre comoştenitori dacă există temei de a anula planul de partaj întocmit de către
executorul testamentar sau dacă comoştenitorii nu reuşesc să încheie un contract de partaj.Dacă
complexitatea operaţiunilor de partaj o justifică, instanţa de judecată desemnează un notar pentru
a desfăşura operaţiunile de partaj, sub supravegherea instanţei de judecată. Notarul este ales de
către comoştenitori sau, în lipsa unui acord, de către instanţa de judecată. În termen de cel mult 1
an de la desemnarea sa, notarul întocmeşte proiectul planului de partaj.
6. Raportul donaţiilor. Aceasta este o instituţie de noutate absolută. Conform art. 1575 91,
descendenţii defunctului care culeg moştenirea ca moştenitori legali sînt obligaţi între ei, la
momentul partajului, la raportul donaţiilor primite de la cel care a lăsat moştenirea, în timpul
vieţii acestuia, în măsura în care cel care a lăsat moştenirea nu a dispus scutirea de raport.
Scutirea de raport poate fi făcută prin contractul de donaţie sau prin dispoziţie testamentară.
Nu se raportează prestaţiile executate faţă de descendent în temeiul obligaţiei legale de întreţinere
sau al altor obligaţii impuse de lege.
Efectuarea raportului. La efectuarea partajului, valoarea donaţiei pe care fiecare
comoştenitor trebuie să o raporteze se ia în contul cotei succesorale a comoştenitorului
respectiv. Valoarea integrală a donaţiilor care trebuie raportate se adună la masa succesorală în
măsura în care masa revine comoştenitorilor între care are loc raportul. Soţul supravieţuitor nu
beneficiază de pe urma raportului.
Valoarea se stabileşte în raport cu momentul în care s-a efectuat donaţia.
Dacă cele primite de un comoştenitor cu titlu de donaţie depăşesc partea care i-ar fi revenit
la partaj, el nu este obligat să restituie suma excedentară. Într-un asemenea caz, masa
succesorală se partajează între ceilalţi moştenitori, iar valoarea celor primite cu titlu de
donaţie de comoştenitor şi cota succesorală rămîn neafectate.
7. Raporturile juridice dintre comoștenitori și creditorii masei succesorale. În principiu, până la
partaj comoştenitorii răspund solidar, cu efectul că un creditor poate cere de la oricare din
comoştenitori întreaga obligaţie a masei succesorale. După partaj, comoştenitorii răspund
divizibil, cu efectul că creditorul poate urmări comoştenitorul doar în limita cotei sale din
obligaţia masei succesorală.
V. Rezerva succesorală
Moştenitorii rezervatari păstrează dreptul de a moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin
½ din cota succesorală ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de moştenire legală (rezervă succesorală). Sînt
moştenitori rezervatari moştenitorii legali de clasa întîi, părinţii defunctului, precum şi soţul
supravieţuitor dacă, la data deschiderii moştenirii, defunctul avea nemijlocit faţă de respectivul moştenitor
o obligaţie de întreţinere conform Codului familiei.
Raportul donaţiilor în contul rezervei succesorale. Moştenitorul rezervatar este obligat să admită raportul
din cota sa succesorală a tot ce i-a fost acordat cu titlu de donaţie de către testator dacă cel din urmă a
prevăzut ca donaţia să fie raportată la cota sa din rezerva succesorală.
VI. Confirmarea drepturilor rezultate din moştenire
1. Deschiderea procedurii succesorale.
Pentru deschiderea procedurii succesorale, un moştenitor, un creditor al masei succesorale, un
legatar sau un executor testamentar depune o cerere corespunzătoare la notarul de la locul
deschiderii moştenirii.
În cadrul procedurii succesorale, notarului i se poate solicita, în condiţiile legii, eliberarea
următoarelor acte:
a) certificatului de moştenitor;
b) certificatului de legatar;
c) certificatului de executor testamentar;
d) certificatului de custode al masei succesorale;
e) certificatului de administrator al masei succesorale.
2. Investigaţia desfăşurată de notar. Verificînd informaţiile comunicate de solicitant, notarul care
desfăşoară procedura succesorală este obligat, din oficiu, să desfăşoare investigaţiile
corespunzătoare şi să administreze probele pe care le consideră necesare.
3. Regimul juridic comun al certificatelor. Cartea 4 prevede un regim unic pentru certificatele
eliberate de notarul care desfăşoară procedura succesorală, şi anume certificatului de moştenitor;
de legatar; de executor testamentar; de custode al masei succesorale; şi de administrator al masei
succesorale.
MOŞTENIREA LEGALĂ. PRINCIPIILE GENERALE APLICABILE MOȘTENIRII LEGALE ȘI
EXCEPȚIILE DE LA ACESTE PRINCIPII. REPREZENTAREA SUCCESORALĂ
1. Condițiile dreptului de moștenire legală

Moștenire legală – presupune lăsarea bunurilor lui decujus, fără dispune prin testament,care la rîndul lor
sunt împărţite în baza legii moştenitorilor într-o anumită ordine succesorală. Va fi moștenire legală în
următoarele cazuri:
a) Decujus nu a lăsat nici un testament.
b) Cînd testatorul a lăsat testament, dar acesta cuprinde alte dispoziții decît cele cu privire la dispunerea
patrimoniului succesoral.
Condițiile legale pentru a putea moșteni:capacitate,demnitate,vocaţie.

2. Vocația succesorală legală (persoanele chemate de lege la moștenire)

La moștenire vor fi chemate rudele defunctului, indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie,
din afara căsătoriei sau din adopție, precum și soțul supraviețuitor.
Rudenie – este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană (rudenie în linie
dreaptă), sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie în linie colaterală).
Rudele defunctului nu sînt chemate toate împreună și deodată la moștenire, legea instituind o anumită
ordine de preferință. Ordinea de preferință este stabilită de Codul Civil, la art. 1500, prin care se instituie
3 clase de moștenitori legali.
În cazul succesiunii legale, moștenitori cu drept de cotă egală sînt:
a) Clasa I – descendenții (adică fiii și fiicele celui ce a lăsat moștenirea, la fel și cei născuți vii după
decesul lui, precum și cei înfiați), soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați (părinții, înfietorii) celui
ce a lăsat moștenirea;
b) Clasa II – colateralii privilegiați (frații și surorile) și ascendenții ordinari (bunicii, atît din partea
tatălui cît și din partea mamei) a celui ce a lăsat moștenirea;
c) Clasa III – colateralii ordinari (unchii și mătușile) a celui ce a lăsat moștenirea.
În cazul în care nu există moștenitori succesibili în nici una din cele III clase, și nu există nici soț
supraviețuitor, iar defunctul nu a dispus în mod valabil de bunurile sale prin testament, moștenirea e
vacantă și se cuvine statului.
Principiile moștenirii legale
1. Principiul priorității clasei de moștenitori în ordinea stabilită de lege între moștenitorii de clase
diferite.
 Clasa I – descendenții (adică fiii și fiicele celui ce a lăsat moștenirea, la fel și cei născuți vii după
decesul lui, precum și cei înfiați), soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați (părinții, înfietorii celui ce
a lăsat moștenirea;
 Clasa II – colateralii privilegiați (frații și surorile) și ascendenții ordinari (bunicii, atît din partea
tatălui cît și din partea mamei) a celui ce a lăsat moștenirea;
 Clasa III – colateralii ordinari (unchii și mătușile) a celui ce a lăsat moștenirea.
2. Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă. Potrivit acestui
principiu, înăuntrul aceleași clase,rudele mai apropiate în grad înlătură de la moştenire rudele mai
îndepărtate în grad. De exemplu, copiii defunctului înlătură de la moştenire pe nepoţi, strănepoţi, etc;
fraţii şi surorile pe nepoţii şi strănepoţii de frate; unchii şi mătuşile pe veri primari etc.
3. Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire. Potrivit
acestui principiu, dacă rudele din clasa chemată la moştenire sunt de acelaşi grad, ele împart moştenirea
în părţi egale. De exemplu, dacă la moştenire vin doi copii ai defunctului,fiecare va primi o jumătate.
Soțul supraviețuitor, deși nu e rudă cu cel ce a lăsat moștenirea, el este inclus în clasa I de moștenitori
legali. Unica condiție este ca la data deschiderii succesiunii, acesta să se afle în căsătorie, la organul de
stare civilă. Căsătoria declarată nulă, nu produce efecte succesorale. Art. 1503 Cod civil, prevede că soțul
supraviețuitor pierde dreptul la moștenire, dacă au existat motive pentru declararea nulității căsătoriei.

3. Noțiune și condițiile reprezentării succesorale

Noțiune. Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moştenitor legal (sau
mai mulţi) de un grad mai îndepărtat – numit reprezentant – urcă în gradul, locul şi drepturile
ascendentului său – numit reprezentat – care este decedat la deschiderea moştenirii, pentru a culege partea
care i s-ar fi cuvenit acestuia din moştenire, dacă s-ar mai fi aflat în viaţă.
 Condiţiile cerute în persoana reprezentatului
Reprezentatul, pe de o parte, trebuie să fie predecedat a defunctului. Această cerinţă nu trebuie
interpretată în sens de predeces, pentru ca o astfel de interpretare ar atrage după sine imposibilitatea
reprezentării comorienţilor şi a persoanelor decedate în acelaşi timp (codecedate). Exemplu: cînd tatăl şi
unul dintre cei doi copii ai săi decedează într-un accident de avion. În ipoteza în care copilul decedat ar
avea la rîndul lui descendenţi, aceştia n-ar putea veni prin reprezentare la moştenirea bunicului lor pentru
că nu se poate dovedi predecesul. Astfel, moştenirea ar fi culeasă integral de celălalt copil, rămas în
viaţă, în virtutea principiului proximităţii gradului de rudenie.
Să fi avut chemare efectivă la moştenire dacă ar fi fost în viaţă – pentru ca reprezentarea să-şi poată
produce efectele este necesar ca reprezentatul să fi avut aptitudinea de a-l fi moştenit efectiv pe de cujus
dacă ar fi fost în viaţă la data deschiderii moştenirii.
 Condiţiile cerute în persoana reprezentantului
 să aibă aptitudinea de a-l putea moşteni pe defunct,deoarece el moşteneşte pentru sine şi nu pentru
reprezentat.
 nu se admite reprezentarea persoanei la a cărei moştenire s-a renunţat,deci, reprezentantul trebuie să
aibă aptitudinea de a-l moşteni atât pe de cujus cât şi pe reprezentat.
În general, reprezentarea succesorală presupune un beneficiu pentru reprezentanți care urcă în gradul
reprezentatului, moștenind astfel pe defunct, moștenind alături de succesibilii în grad de rudenie mai
apropiat cu defunctul. Dar ea poate opera și atunci cînd succesibilii în grad mai apropiat cu defunctul sînt
cu toții predecedați, moștenirea împărțindu-se pe tulpini, așa încît reprezentanții, fiind rude de același
grad, culeg cote inegale din moștenire, unii dintre ei primind mai puțin ca alții.
Domeniul de aplicare a reprezentării
Conform Codului civil, art. 1500 (3), reprezentarea este aplicată:
a) Descendenților la infinit;
b) Colateralilor, pînă la gradul IV de rudenie inclusiv (colateralii privilegiați – nepoți de frate și soră,
strănepoți de la frate și soră; colaterali ordinari – veri primari).
Reprezentarea în cazul descendenților pe linie dreaptă
Aici descendenții în linie dreaptă, alții decît cei din gradul I de rudenie (copiii defunctului) pot veni la
moștenirea bunicilor, nefăcînd parte din nici o clasă de moștenitori legali. Aceasta înseamnă că în linia
dreaptă descendentă, reprezentarea operează indiferent de gradul de rudenie al reprezentantului cu
defunctul. Exemplu: nepot de fiu, rudă de gradul II cu defunctul, poate moșteni partea părintelui său
predecedat în concurs cu unchiul său.
De asemenea, un strănepot de fiu, rudă de gradul III cu defunctul, poate moşteni pe străbunicul său,
alături de un fiu al defunctului rămas în viaţă, dacă pe tulpina pe care o reprezintă sunt întrunite condiţiile
reprezentării din grad în grad, între el şi bunicul său pe care-l reprezintă la moştenirea străbunicului.
Reprezentarea în cazul colateralilor pînă la gradul IV inclusiv (colateralii privilegiaţi, nepoţi de la frate şi
soră, strănepoţi de la frate şi soră)
Reprezentarea în linie colaterală e posibilă atît în cazul surorilor, fraţilor care au un părinte comun, cît şi
în cazul celor consîngeni sau uterini care au comun cu defunctul un singur părinte, fie tatăl fie mama, cu
precizarea că aceştia din urmă nu pot moşteni mai mult decît poate moşteni reprezentatul în locul şi
gradul căruia vin la moştenire, adică fie numai în linie maternă, fie numai în linie paternă.
1. Efectele reprezentării succesorale
Reprezentarea succesorală produce efecte constând în plasarea reprezentantului în locul reprezentatului şi
împărţirea succesiunii pe tulpini . În cazul în care sunt întrunite condiţiile cerute de lege, reprezentarea
operează de drept.
A. Plasarea reprezentantului în locul reprezentatului. Reprezentarea are drept efect punerea
reprezentanţilor în locul şi în dreptul reprezentatului,culegînd partea de moştenire ce i-ar fi revenit
predecedatului.Reprezentantul moşteneşte pentru sine, dar dobândeşte drepturile şi obligaţiile care ar fi
revenit reprezentatului dacă acesta ar fi fost în viaţă la data deschiderii moştenirii.
B. Împărţirea moştenirii pe tulpini. Deşi legislaţia civilă a R. Moldova nu prevede expres, în cazurile în
care reprezentarea este admisă, partajul se face pe tulpini. Aceasta înseamnă că moştenirea se va împărţi
în atâtea părţi câţi copii (descendenţi de rangul întâi) sau fraţi şi surori a avut defunctul, care vin la
moştenire sau care, fiind predecedaţi, sunt reprezentaţi de descendenţii lor, iar nu pe capete, indiferent
dacă moştenitorii care culeg succesiunea sunt în grade diferite sau egale de rudenie cu defunctul.
C. Reprezentarea operează de drept. Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se
cuvine, orice succesibil fiind liber să accepte sau nu o moştenire, după cum crede de cuviinţă. Odată însă
acceptată moştenirea, reprezentarea succesorală operează de drept, adică în temeiul legii, fără a fi
necesară vreo manifestare de voinţă din partea reprezentantului.
Reprezentarea succesorală operează doar în cadrul moştenirii legale, de aceea, nu se poate pune problema
modificării regulilor reprezentării prin voinţa defunctului, în sensul de a se aplica şi în alte cazuri decât
acelea prevăzute de lege ori de a se modifica cotele de moştenire revenind moştenitorilor ca urmare a
acesteia.
Rezumat

Succesiunea este o parte a culturii. Drept consecinţă, concomitent cu evoluţia culturii populaţiei, urmează a
fi îmbunătăţită şi succesiunea. Dacă cadrul legal intervine cu modificări în domeniul succesoral, fără a ţine
cont de interesele poporului respectiv, fără a ţine cont de cultura acestuia, atunci cu bună dreptate putem
vorbi despre instituirea unei noi ideologii, despre intenţia de a schimba valorile culturale ale unei naţiuni.
Prin această prismă devine clar din ce cauză dreptul succesoral în Republica Moldova nu se schimbă brusc,
iar copierea sau, cu alte cuvinte, implementarea legislaţiei altor state în Republica Moldova, anume în
această materie, nu poate fi considerată niciodată potrivită. În plus, nici nu este clară necesitatea unor astfel
de intervenţii în domeniul reglementării cât timp populaţia Republicii Moldova nu pretinde la o revoluţie
în domeniul reglementării moştenirii. Este firesc că nu există un cadru legal perfect, ori întotdeauna
rămâne loc pentru îmbunătăţire. Este normal că, concomitent cu solicitările populaţiei, cu relaţii sociale noi
etc., legiuitorul operează amendamente, introduce instituţii de drept noi, despre care anterior nu a cunoscut
sistemul de drept moldovenesc (în aşa mod, au apărut leasing, franchising, factoring etc.), sunt supuse
revizuirii unele instituţii juridice cunoscute de-a lungul veacurilor. De ex., bunul este recunoscut nu doar
obiectul material împreună cu dreptul asupra acestuia (bunuri corporale), ci şi un drept incorporal – o
creanţă (cambie, acţiune etc.), drept consecinţă a fost revizuit modul clasic de circulaţie a acestor obiecte,
astfel obiectul contractului de vânzarecumpărare devenind o creanţă (ca urmare, în loc de cesiune a părţii
sociale din capitalul social al societăţii cu răspundere limitată, legislaţia Republicii Moldova menţionează
vânzare-cumpărare).Este corect când cadrul legal nou oferă anumite posibilităţi noi, însă societatea nu este
obligată să le preia în exclusivitate, modificându-şi comportamentul (de ex., introducerea în Codul civil [1]
a dreptului de abitaţie în loc de simplă înregistrare a domiciliului sau un drept de locaţiune). Introducerea
unor posibilităţi noi în domeniul dreptului succesoral poate provoca neclarităţi, ori societatea nu le aşteaptă
şi nici nu s-a expus pe marginea necesităţii acestora. Drept consecinţă, legiuitorul nu ştie cum să le
reglementeze într-un mod consecvent. De ex., contractul cu privire la moştenirea unui terţ (art.675 din
Codul civil al Republicii Moldova – (1) Contractul asupra moştenirii unui terţ încă în viaţă este nul. Nul
este şi contractul asupra cotei-părţi legale sau a legatului din succesiunea unui terţ încă în viaţă. (2)
Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică în cazul contractului încheiat între viitorii succesori legali asupra cotei-
părţi legale. Un asemenea contract trebuie autentificat notarial [1, art. 675]) a fost copiat din legislaţia
germană (potrivit declaraţiilor autorilor, deşi există şi în alte state, cum ar fi Elveţia). Însă, nu s-a ţinut cont
de faptul că acest contract acolo deja de mult timp nu se aplică (potrivit declaraţiilor notarilor germani la
mai multe întâlniri cu notarii publici din Republica Moldova). Mai mult ca atât, există şi o explicaţie
stranie din partea Plenului Curţii Supreme de Justiţie (pct. 71 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de
Justiţie – Dreptul moştenitorului la moştenire este un drept limitat asupra patrimoniului succesoral,
exprimat printr-o cotă-parte care nu este determinată în materialitatea sa, ci doar ideal. Astfel, moştenitorul
care a acceptat moştenirea nu poate înstrăina altui moştenitor cu titlu oneros un bun determinat, ci doar
drepturile sale succesorale (art.675 alin.(2) Cod civil). În această situaţie certificatul de moştenitor se va
elibera doar cesionarului care, desigur, are calitatea de moştenitor [2, pct. 71]). Această interpretare poate
fi criticată, aducând cel puţin 2 argumente: 1) nu există vocaţie succesorală sub formă de contract, ci doar
lege şi testament [1, art. 1432 alin. (3)]; şi 2) dreptul de opţiune succesorală apare doar după decesul celui
ce a lăsat moştenire şi nu în timpul vieţii acestuia [1, art.1440 alin. (2) şi art.1516]. Ţinând cont de aceste
prevederi imperative, contractul cu privire la moştenirea unui terţ încă în viaţă se încheie până la
deschiderea succesiunii, respectiv, nu poate fi încheiat după acceptarea succesiunii, aşa cum explică
Plenul. Drept consecinţă, acest tip de contract în Republica Moldova nu se încheie. Introducerea unor
reglementări noi, fără o procedură bine gândită, provoacă mai multe litigii în domeniu. De ex.,
introducerea formei olografe şi mistice a testamentului a creat mai multe semne de întrebări atât în
procedura notarială (care, de fapt, nici nu a fost introdusă din momentul adoptării Codului civil în 2002
până în prezent), cât şi în practica judiciară (or, în lipsa unor reglementări clare, intima convingere a
judecătorului oferă diferite soluţii). Totodată, aceste deficienţe permit unor persoane să facă abuzuri,
fiind ,,falsificate” şi necontestate de nimeni testamentele olografe ale proprietarilor de bunuri imobile, care
nu au rude, în scopul dobândirii dreptului de proprietate, astfel fiind prejudiciat statul, care urma să culeagă
succesiunea vacantă. Forma mistică a testamentului a fost exclusă din legislaţia mai multor state, datorită
problemelor care le provoacă, însă legiuitorul moldovean nu a ţinut cont de această experienţă străină.
Ţinând cont de cele menţionate, trezeşte cel puţin nedumeriri proiectul Cărţii IV propus spre consultare
publică de către Ministerul Justiţiei [3]. Or, moldovenilor li se propune o compilare a cadrului legal din
alte state, care au o altă procedură de aplicare (potrivit Notei informative, la baza proiectului au fost puse
legislaţiile Estoniei şi Germaniei). De ex., conform cadrului legal german, procedura succesorală ţine de
competenţa instanţelor de judecată (cu excepţia întocmirii testamentelor) şi este una contencioasă, însă în
Republica Moldova autoritatea publică competentă este notarul, iar procedura este necontencioasă. În
Estonia, competenţa în procedura succesorală este împărţită între instanţele de judecată şi notari. Drept
rezultat, introducerea unor astfel de reglementări va provoca mai multe probleme de aplicare, deoarece
efectul juridic va fi altul. Nu s-a luat în consideraţie faptul că în mare parte tineretul Republicii Moldova se
află peste hotarele ţării, iar partea bătrână a rămas în Republica Moldova şi aşteaptă întreţinerea din partea
rudelor sale şi a statului. În această ordine de idei, excluderea părinţilor (care, de regulă, sunt pensionari)
din clasa I de moştenitori va avea drept efect pierderea sursei de întreţinere din contul bunurilor moştenite.
În situaţia în care nivelul veniturilor populaţiei (mai ales al bătrânilor) nu asigură un trai decent al acestora,
asemenea modificare nu este justificată.Modificările la capitolul rezervei succesorale este, de fapt, un pas
înapoi. Or, potrivit art. 570 din Codul civil al RSSM din 1964, dreptul la rezerva succesorală revenea
persoanei care se afla la întreţinerea defunctului. Chiar dacă acceptăm această opţiune a grupului de lucru
şi nu atragem atenţie că ipoteza normei nu poate fi atinsă – lipseşte reglementarea privind ,,data decesului”,
observăm că normele propuse nu corespund motivelor expuse în Nota informativă la acesta, cea din urmă
relatând că cerinţa dată este respectată, dacă persoana întruneşte cerinţele prevăzute de Codul familiei [3].
Însă în proiect se stipulează că defunctul avea nemijlocit faţă de respectivul moştenitor o obligaţie de
întreţinere conform Codului familiei. Drept consecinţă, este vorba despre o obligaţie subiectivă, şi nu una
obiectivă, după cum relatează Nota informativă. Obligaţia de întreţinere, conform Codului familiei, poate
fi înlăturată printr-o hotărâre judecătorească, la cererea debitorului (celui ce a lăsat moştenirea). Însă o
astfel de posibilitate nu au moştenitorii acestuia, or, conform cadrului legal, dreptul la întreţinere, fiind
unul personal, se stinge prin decesul debitorului. În cazul pluralităţii de moştenitori, proiectul nu oferă un
răspuns clar referitor la determinarea cotelor succesorale ale moştenitorilor. Din cauza problemelor la
determinarea cotelor succesorale ale moştenitorilor, este evidentă aşteptarea creşterii numărului de cazuri
de întocmire a testamentului şi diminuarea cazurilor succesiunii legale.  În proiect nu a fost înlăturată lipsa
cadrului legal în domeniul succesiunii vacante. Poate, datorită unor posibile abuzuri, moştenirea niciodată
nu va deveni vacantă şi nu va ajunge la stat.