Sunteți pe pagina 1din 86

Investeşte în

OAMENI

MODUL II INFORMARE
Deschiderea unei mici afaceri non-
agricole în mediul rural – secție de
conserve tradiționale din legume și
fructe

1
Capitol Pagina
Prezentarea proiectului 4
Cap. 1 Reguli de baza pentru pornirea unei afaceri 6
1.1 Definiţia întreprinzătorului 6
1.2 Avantajele vieţii de întreprinzător 6
1.3 Dezavantajele vieţii de întreprinzător 7
1.4 Reguli de aur în afaceri 7
1.5.Cum se dezvoltă o idee de afacere 9
1.6.Greşeli frecvente la înfiinţarea unei firme 10
1.7.Caracteristicile întreprinzătorului fără succes 10
Cap. 2 Înfiinţarea unei firme 11
2.1.Criterii de alegere a formei juridice 11
2.2.Persoane fizice, intreprinderi familiale şi intreprinderi individuale 11
2.3.Societăţi comerciale 13
2.3.1.Societatea în nume colectiv 13
2.3.2.Societatea în comandită simplă 14
2.3.3.Societatea pe acţiuni 14
2.3.4.Societatea în comandită pe acţiuni 15
2.3.5.Societatea cu răspundere limitată 16
2.4.Mijloace de finanţare a afacerii 16
2.4.1.Capital propriu 16
2.4.2.Credit bancar 16
2.4.3.Programe de finanţare 17
2.4.4.Leasing 17
2.4.5.Credite de la furnizori şi de la clienţi 18
2.5. Înfiinţarea propriu zisă 18
2.5.1.Stabilirea locului/spaţiului pentru sediu 18
2.5.2. Stabilirea denumirii noii societăţi 19
2.5.3.Alegerea formei juridice 19
2.5.4. Întocmirea actului constitutiv 19
2.5.5.Semnarea actului constitutiv 20
2.5.6.Capital social firma, taxe judiciare 20
2.5.7. Achitarea taxei judiciare şi a taxei de timbru 20
2.5.8. Pregătirea dosarului de înfiinţare 21
2.5.9. Obţinerea Codului Fiscal 21
2.5.10. Obţinerea avizelor şi autorizaţiilor 21
2.6. Grupuri şi asociaţii de producători 22
2.6.1.Constituirea de grupuri de producători, cu excepţia celor din sectorul 22
legume-fructe
2.6.2Constituirea asociaţiilor de producători 23
Cap. 3 Mic îndrumar practic de accesare a Fondului European Agricol de 24
Dezvoltare Rurală
3.1.Ce este FEADR? 24
3.2.Instituţii implicate 24
3.3.Priorităţile programului 24
3.4.Investiţii care pot fi finanţate prin FEADR 25
3.5.Cine poate fi beneficiar eligibil? 25
3.6.Documente obligatorii la dosar 26
3.7.Ce trebuie să ştiu pentru alcătuirea cererii de finanţare? 26
3.7.1.Amplasamentul proiectului – terenul 26
3.7.2. Resursele umane 27
3.7.3.Elaborarea proiectului 27
3.7.4.Contribuţia financiară în proiect 28
3.7.5. Cofinanţarea privată 28

2
3.7.8.Cheltuieli finanţate din FEADR 28
3.7.9.Cheltuieli pentru care nu se acorda fonduri din FEADR 29
3.7.10. Concret, care sunt primii paşi 29
3.7.11.Drepturi si obligaţii ale beneficiarilor 30
3.7.12.Sfaturi utile 30
Cap. 4 Deschiderea unei afaceri 32
4.1.Afaceri non agricole în mediul rural 32
4.2.Cum pornesc o mică afacere cu o secţie de conserve tradiţionale din legume 36
şi fructe, în mediul rural
4.2.1.Estimarea clientelei şi distribuţia de produse tradiţionale 36
4.2.2.Verificarea concurenţei 37
4.2.3.Stabilirea preţului 37
4.2.4.Costuri de început 37
4.2.5.Personalul, pregatire si calificare 38
4.2.6.Condiţii pentru locaţia de producţie 38
4.2.7.Autorizarea firmei, punctului de lucru şi a activităţii de producţie 40
4.2.8.Înregistrarea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor 40
4.2.9.Obţinerea licenţei de fabricaţie 41
4.2.10.Înregistrarea ca produs tradiţional 42
4.2.11.Promovarea produselor şi serviciilor 43
1. 4.2.12. Redactarea unei oferte 43
4.2.13. Cursuri gratuite de formare profesională 44
4.2.14.Modele de succes 45
Cap. 5 Taxe si impozite 47
5.1.Obligaţii de plată la bugetul de stat: 47
5.2.Impozite si taxe locale 48
5.3.Obligaţii de plată la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale 48
5.3.1.Contribuţii la asigurările sociale de sănătate 48
5.3.2.Cotele de contributie de asigurari sociale CAS 49
5.3.3.Contributii la bugetul asigurarilor pentru somaj in 2010 49
5.3.4.Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale 49
5.3.5.Cotele de contributii datorate de angajatori în functie de clasa de risc 49
5.3.6. Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale 49
5.4.Impozitul forfetar (minim ) 50
2. 5.5.Ghid fiscal pentru persoanele fizice autorizate 50
Cap. 6 Surse de finanţare 52
6.1.FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, pentru finanţarea 52
programelor de dezvoltare rurală
3. 6.2.POR Programul operaţional regional 60
6.3. Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice 64
4. 6.4.Programul Operaţional Sectorial de Mediu (POS Mediu) 67
6.5.Programe pentru sprijinirea înfiinţării si dezvoltării IMM finanţate de la bugetul 69
de stat 2010
6.5.1.Programul naţional multianual pe perioada 2002 - 2012 pentru susţinerea 69
meşteşugurilor şi artizanatului
6.5.2. Programul naţional multianual pe perioada 2005-2012 pentru dezvoltarea 69
culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul intreprinderilor
mici si mijlocii
6.5.3.Programul de dezvoltare si modernizare a activităţilor de comercializare a 70
produselor si serviciilor de piaţă
6.5.4. Programul pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilor 70
şi facilitarea accesului acestora la finanţare START
Adrese utile 71
Anexe 73

3
Prezentarea proiectului „Activităţi non-agricole în Zona
Metropolitană Iaşi” şi a scopului acestuia

În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, în România a avut loc o migraţie masivă din
agricultură şi rural spre industrie şi urban, ceea ce a dezechilibrat structura populaţiei. După 1990
acest proces migratoriu s-a diminuat considerabil. A apărut migraţia inversă, din industrie şi oraş
spre rural şi agricultură.
În rural, şi mai ales în agricultură, avem de-a face cu o subocupare cronică, datorată
lipsei activităţilor în anumite perioade ale anului, productivităţii scăzute a muncii, dependenţei de
sezonalitate a agriculturii clasice în spaţiu deschis şi slabei dotări tehnice a lucrărilor agricole,
respectiv a lipsei resurselor materiale pentru efectuarea lucrărilor şi investiţii.
Pe de altă parte, reţine atenţia numărul mic din rural de persoane înregistrate ca şomer,
din populaţia activă.
Discrepanţa urban-rural se manifestă puternic în domeniile instrucţiei şcolare şi al accesului la
forme de pregătire liceală şi de învăţământ superior. Circa 67% din populaţia satelor a absolvit
cel mult studii gimnaziale, faţă de 55% în urban (INS, 2005).
După cum arată o serie de cercetări la nivel european, România comparativ cu ţările U.E. se
situează pe penultimul loc în privinţa multor indicatori referitori la condiţiile de viaţă ale populaţiei,
iar mediul rural atârnă greu la balanţa nefavorabilă în cazul ţării noastre. În societăţile dezvoltate,
apropierea satului de oraş în privinţa confortului şi a standardului de viaţă a devenit atât de mare,
încât percepţia tradiţională a ruralului ca zonă slab dezvoltată, şi-a pierdut semnificaţia. Unele
zone exterioare centrului urban oferă adesea un nivel de confort asemănător sau chiar superior
celui din oraşe. Acest confort nu caracterizează, deocamdată, decât în foarte mică măsură
situaţia din România (cazul grupurilor de vile la periferia oraşelor sau localizate în diverse zone
pitoreşti ale ţării).
Proiectul „Activităţi non-agricole în Zona Metropolitană Iaşi” urmăreşte dezvoltarea
integrată a mediului rural prin diminuarea nivelului practicării agriculturii de subzistenţă,
dezvoltarea resurselor umane şi creşterea gradului de ocupare. Educarea persoanelor din mediul
rural, orientarea acestora către desfăşurarea de activităţi economice non-agricole, creşterea
potenţialului de dezvoltare al acestora va conduce la creşterea ratei de ocupare şi, implicit, la
creşterea calităţii vieţii. Astfel, proiectul se încadrează în obiectivele stabilite de promovare a unor
măsuri care urmăresc creşterea gradului de ocupare al persoanelor active, inclusiv a celor din
mediul rural, îmbunătăţirea calităţii resurselor umane, prin identificarea în primă fază a
potenţialului de care acestea dispun. Pentru îmbunătăţirea calităţii resurselor umane, în faza a
doua a proiectului a fost planificat un program de informare şi conştientizare despre oportunităţile
din sfera activităţilor non agricole. Acest program va fi orientat cu precădere către membrii
familiilor care practică o agricultură de subzistenţă. De asemenea, proiectul se integrează în
obiectivele domeniului major de intervenite al axei prioritare, de creşterea oportunităţilor de
ocupare, prin sprijinirea unor noi forme ocupaţionale pentru lucrătorii independenţi din zonele
rurale, prin promovarea culturii antreprenoriale în desfăşurarea de activităţi non-agricole. Prin
creşterea gradului de ocupare în mediul rural, prin orientarea populaţiei către activităţi non-
agricole, va creşte nivelul de trai al populaţiei rurale, prin obţinerea unor venituri suplimentare,
transformarea zonelor cu agricultură de subzistenţă în agricultură organizată, ecologică,
practicată prin structuri independente sau asociative între membrii aceleiaşi familii, creşterea
valorii adăugate prin transformarea produselor agricole sau dezvoltarea afacerilor în sfera non-
agricolă.

Obiectivul general al proiectului:

Proiectul urmăreşte identificarea de noi forme de ocupare pentru lucrătorii independenţi


din zonele rurale, în vederea creşterii gradului de ocupare în regiune prin desfăşurarea de
activităţi non-agricole.

4
Obiective specifice:
 identificarea potenţialului tinerilor şi
femeilor care fac parte din nuclee de familie din agricultura de subzistenţă, pentru
reconversia activităţilor agricole spre activităţi non-agricole;
 identificarea activităţilor non-agricole care pot fi dezvoltate în mediul rural şi/sau a
posibilităţilor de ocupare;
 identificarea şi susţinerea sesiunilor de formare a persoanelor din mediul rural pentru a
sprijini dezvoltarea integrata rurală;
 constituirea sistemelor informative pentru motivarea populaţiei rurale în a se îndrepta spre
activităţi non-agricole.

Aria de acţiune a proiectului: comunele din Zona Metropolitană Iaşi.

Grupul ţintă:
 persoane în căutarea unui loc de muncă;
 persoane ocupate în agricultura de subzistenţă;
 şomeri de lungă durată;
 şomeri tineri.

Studiul asupra oportunităţilor de dezvoltare integrată a mediului rural din judeţul Iaşi a fost
elaborat prin parcurgerea următoarelor etape:
 stabilirea metodologiei de cercetare: elaborarea instrumentelor de analiza,
chestionare, fise de lucru);
 stabilirea responsabililor şi a termenelor de culegere a datelor;
 culegerea datelor: cercetare de teren (chestionare) şi/sau birou (cercetare
rapoarte regionale, judeţene, statistici, etc.);
 analiza datelor;
 obţinerea rezultatelor şi elaborarea interpretărilor.

Obiectivul specific al studiului constă în elaborarea unei imagini globale despre:


 familiile implicate în agricultura de subzistenţă: număr, repartizare regională,
venituri;
 potenţialul membrilor familiilor de subzistenţă;
 nevoile educaţionale şi informaţionale pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor
populaţiei;
 situaţia femeilor cu potenţial în demararea unor activităţi antreprenoriale;
 constrângerile regionale.

Studiul a fost realizat pe baza următoarelor instrumente:


 surse directe: aplicarea cu sprijinul Consiliilor Locale a unui număr de 510
chestionare în comunele aparţinând de Zona Metropolitană Iaşi;
 surse indirecte: rapoarte regionale, judeţene, statistici, etc. prognoze privind
evoluţia economică externă şi internă.

Beneficiile socio-economice estimate pentru membrii comunităţilor rurale sunt:


 dezvoltarea integrată a mediului rural prin diminuarea nivelului practicării
agriculturii de subzistenţă;
 dezvoltarea resurselor umane şi creşterea gradului de ocupare;
 identificarea şi educarea potenţialului de dezvoltare al acestora;
 orientarea către activităţi economice non-agricole care pot conduce la creşterea
ratei de ocupare şi implicit creşterea calităţii vieţii.
Studiul a fost realizat pe domeniile cuprinse şi în funcţie de priorităţile operaţionale ale
Planului Naţional de Dezvoltare 2007-2013:
5
CAPITOLUL I REGULI DE BAZĂ PENTRU PORNIREA UNEI AFACERI

1.1.Definiţia întreprinzătorului

Întreprinzătorul este o persoană independentă, care, din propria iniţiativă, pornește o afacere
asumându-și riscurile care ţin de derularea acestei afaceri, în scopul obţinerii unor beneficii
personale.

1.2.Avantajele vieţii de întreprinzător

O afacere nouă implică bani, timp, energie şi multă dedicare. Reuşita afacerii depinde în bună
măsură de disponibilitatea întreprinzătorului de a-şi organiza viaţa în acord cu interesele sale de
afaceri.

 Întreprinzătorul ia singur deciziile:


Ca angajat, drepturile tale sunt îngrădite. Altcineva gândeşte, vorbeşte şi acţionează în
numele tău. Totuşi, ca angajat, nu ai aceeaşi responsabilitate, ca atunci când conduci tu
însuţi destinele unei afaceri.

 Întreprinzătorul poate alege oamenii cu care să lucreze:


Ca angajat, munceşti alături de oameni cu care, poate, nu ai nimic în comun. Ca
antreprenor, poţi lucra cu profesionişti recrutaţi după criteriile tale. În plus, ai posibilitatea
de a apela la ajutorul apropiaţilor, te poţi asocia cu cine consideri necesar şi îţi poţi
impune punctul de vedere în cadrul echipei.

 Dorinţa de a câştiga bani:


Cea mai importantă diferenţă între a lucra ca angajat şi a avea propria firmă se referă la
bani. Cât de puternică este dorinţa ta de a câştiga mai mulţi bani?

 Dorinţa de a deveni propriul tău şef:


Dacă vrei să stai departe de obligaţiile de angajat, trebuie să ştii că a fi întreprinzător
poate fi chiar mai solicitant decât statutul de salariat. Eşti pregătit să-ţi asumi ideile şi
iniţiativele, fără să ai pe cine să arunci vina în caz de eşec?

 Atracţia unui program de lucru flexibil:


Ideea de antreprenor se asociază, de regulă, cu independenţa şi cu programul liber ales.
Realitatea însă contrazice această prejudecată. Un întreprinzător munceşte în medie cu
50% mai mult decât un angajat full-time.

Dorinţa de a câştiga aprecierea celorlalţi: Cel care se lansează într-o afacere nu


urmăreşte doar avantajul material. Acesta doreşte, cel puţin la fel de mult, să iasă din
anonimatul de a fi un simplu angajat. Dacă vrei să te faci cunoscut şi apreciat pentru
munca şi calităţile tale, va trebui să fii diferit de ceilalţi, să ai iniţiativă, iar antreprenoriatul
îţi oferă această oportunitate.

1.3.Dezavantajele vieţii de întreprinzător

 Birocraţia constituie o mare problemă pentru micii sau potenţialii întreprinzători.


Ai de parcurs un drum lung, după toate actele necesare înregistrării firmei la

6
Registrul Comerţului, trebuie să-ţi alegi emblema, numele, sediul, să ai cazierul
fiscal, dovada capitalului social, dovada plăţii tuturor taxelor şi multe alte acte.
 Lipsa capitalului de pornire necesar: Principala cauza a eşecului în afaceri este
lipsa banilor.
 Dobânzile mari practicate de bănci, greutăţi în obţinerea creditelor bancare,
regim de impozitare neadecvat, lipsa de acces la spatii, utilaje, mijloace de
transport sunt alte piedici în dezvoltarea unei afaceri.
 Teama de risc, lipsa unor cunoştinţe în domeniul iniţierii afacerilor, lipsa unor
cunoştinţe manageriale pot duce la eşuarea afacerii.

1.4. Reguli de aur în afaceri

 Începe cu o afacere mică, simplă, care necesită investiţii minime, bani puţini pe
care–i poţi obţine de la stat şi de la U.E!
Nu-ţi risca inutil economiile ca să începi o afacere, numai pentru că altul câştigă bine
din una asemănătoare şi nu te împrumuta de la bănci, decât dacă nu ai alternativă.
Dobânzile omoară afacerea. Încearcă întâi să vezi ce posibilităţi de finanţare ai prin
programele UE.

 Identifică motivaţia pentru care vrei să dezvolţi o afacere!


O idee de afaceri, oricât de bună, nu e de ajuns pentru a porni o afacere.
Întreprinzătorul are nevoie de o motivaţie pentru ceea ce doreşte să realizeze: şansa
unui câştig mai mare, siguranţa locului de muncă, libertatea de a decide în mod
independent modul de utilizare a resurselor acumulate, posibilitatea de a-şi ajuta
familia, recunoașterea publică, stimularea creativităţii, putere şi influenţă în luarea
deciziilor etc.

 Nu pleca la drum fără bani!


Înainte de a demara o afacere, asigură-te că deţii capitalul de care ai nevoie. Firma nou
creată trebuie să fie susţinută financiar cel puţin în primul an, până când teoretic,
începe să producă ea însăşi. Subestimarea capitalului necesar te poate costa scump,
putând chiar compromite afacerea. Este foarte important să ştii că majoritatea
instituţiilor financiare îţi pot solicita un plan de afaceri pentru a acorda împrumutul
necesar. Toate acestea contează, deoarece instituţia financiară vrea să se asigure de
viabilitatea afacerii tale și de faptul că împrumutul solicitat va fi rambursat în termenii și
în condiţiile stabilite.

 Evaluează-ţi corect ideea de afacere!


Orice idee de afacere poate fi câştigătoare, cu condiţia să fie evaluată şi implementată
corect. Pentru aceasta, se impune cunoaşterea în profunzime a tuturor aspectelor
afacerii:

 Verifică-ţi în mod autocritic aptitudinile personale şi calificarea


profesională;
 Analizează cu exactitate piaţa, cererea pentru produsul / serviciile oferite,
concurenţa directă şi posibilităţile de desfacere;
 Analizează avantajele suplimentare pe care le pot aduce produsele /
serviciile firmei tale, în atenţia consumatorilor;
 Analizează ce este mai indicat: înfiinţarea unei firme noi sau preluarea
uneia existente;
 Alegeţi cu grijă viitorii colaboratori;
 Alegeţi cu grijă amplasamentul şi dotările;
 Analizează reglementările legale cu care te poţi confrunta;

7
 Determină cu exactitate necesarul de capital;
 Planifică cifra de vânzări, costurile şi profiturile viitoare;
 Verifică dacă dispui de lichidităţile necesare;
 Apelează la un colaborator calificat pentru activitatea de contabilitate;
 Verifică posibilităţile de utilizare ale tehnicii de calcul;
 Informează-te cu privire la obligaţiile tale fiscale viitoare;
 Alege cea mai potrivită formă de organizare pentru firma ta;
 Verifică riscurile posibile şi ia măsuri de asigurare corespunzătoare;
 Îndeplineşte cu grijă toate formalităţile de înfiinţare necesare.

 Află ce îşi doresc consumatorii/ clienţii ! Uită proverbul „e frumos ce–mi place mie„. Nu
e adevărat. E frumos ce-i place sau îi este necesar clientului!

 Hotărâţi-vă asupra unui public ţintă! Oportunităţile dvs. de afaceri sunt cu adevărat
bune dacă răspund nevoilor sau dorinţelor consumatorilor.
Mult prea multe afaceri eşuează încercând să mulţumească pe toată lumea. Poate că
ideea dvs. de afaceri are suficient potenţial pentru mai multe sectoare. Este indicat însă
să vă axaţi şi să începeţi cu principala ţintă, care are cea mai mare nevoie de ceea ce
aveţi de oferit. Afacerea dumneavoastră trebuie să atragă atenţia unui segment de
piaţa specific şi uşor de contactat. Până la urmă, o idee de afaceri se rezumă la a
furniza produsul sau serviciul solicitat sau dorit de consumatori. De ex.: Vecinii şi
cunoştinţele mele n-au în apropiere o frizerie unde să se tundă, este un grup mult mai
bine definit decât toată lumea trebuie să se tundă”. Dacă însă nu sunteţi calificat în
domeniu, deci trebuie să angajezi o persoană care nici măcar nu este îndemânatică,
vorbeşte urât cu clienţii, atunci este mai bine să nu răspundeţi acelei "oportunităţi de
afaceri ".

 Evaluaţi costurile!
Orice oportunităţi de afaceri trebuie evaluate ţinând cont de costuri. Oportunităţile de
afaceri pot fi extraordinare. Cu toate acestea, dacă nu aveţi cum să strângeţi fondurile
necesare pornirii şi promovării, este mai bine să vă lăsaţi păgubaş(ă). Cea mai bună
oportunitate de afaceri este aceea care se îmbina perfect cu capacitatea dvs. de a
avea acces şi dispune de fonduri.

 Folosiţi factorul uman!


În orice afacere lucraţi cu oameni fie ca să sunt clienţi, furnizori sau salariaţi. Dacă nu
ştiţi sau nu vreţi să comunicaţi , aceasta ar putea deveni un factor de stres şi insucces.

 Fii pregătit să lucrezi zilnic peste program! Un intreprinzător trebuie să fie capabil să
lucreze independent și să ia decizii rapid, de unul singur. De asemenea, va trebui
să aloce o parte de timp în căutarea clienţilor și în procesul de negocieri. Dacă
tehnica vânzărilor și relaţiile cu clienţii nu fac parte din abilităţile sale personale,
trebuie să te gândești la persoane, parteneri sau angajaţi, care au aceste
aptitudini.
 Fii sigur că există o piaţă de desfacere pentru produsul sau serviciul pe care
intenţionezi să-l oferi consumatorilor! Spre exemplu, deși deschiderea unui
magazin poate fi deseori o afacere profitabilă, totuși, plasarea acestuia în
apropierea unui supermarket poate fi o decizie nu prea bună și merită o evaluare
adiţională.

8
1.5. Cum se dezvoltă o idee de afacere ?

 Experienţa personală. Ideile pot apărea din observaţii întâmplătoare din diferite situaţii
din viaţa de zi cu zi. Ideile pot deveni evidente în rezultatul unei călătorii în altă
regiune sau în altă ţară, din experienţa proprie atunci când cauţi anumite produse
sau servicii pe piaţă şi nu le poţi găsi. Oportunităţi pot apărea din ideile exprimate
de alte persoane care s-au confruntat deja cu o problemă sau cu un rezultat al
examinării comportamentului consumatorilor în diverse situaţii.

 Locul de muncă. Acesta reprezintă una din sursele cel mai des întâlnite pentru o idee
de afacere. Ideile ce apar la locul de muncă pot evolua în diferite moduri. Ai putea
identifica o oportunitate pentru un produs sau serviciu, pe care angajatorul tău nu-l
livrează clienţilor.

 Pasiunea/Hobby-ul personal. Dintr-o pasiune personală poate rezulta o idee reuşită de


afacere, cum ar fi de exemplu: gătitul la bucătărie poate conduce la iniţierea unei
afaceri în alimentaţia publică sau organizarea unor petreceri; tricotarea, împletitul
şi brodatul - la deschiderea unui atelier de confecţii sau alte articole de artizanat;
pescuitul sau vânatul - la organizarea unor activităţi de prestare a serviciilor şi
diverselor produse turistice în zonele rurale.

 Educaţia. Învăţarea pe parcursul vieţii este o necesitate importantă pentru activitatea


antreprenorială. Cunoștinţele suplimentare primite prin intermediul unor cursuri
speciale de instruire sau prin studii individuale pot influenţa apariţia unor idei noi
de afaceri.

 Căutări sistematice. Mai frecvent, ideile de afaceri pot apărea întâmplător, însă
identificarea unor noi idei de afaceri depinde de perseverenţa ta. Această cale
presupune consultarea cărţilor şi a altor publicaţii de specialitate.

 Ce poţi face de la domiciliu? Dacă este nevoie să stai acasă, gândește-te la


posibilitatea unei afaceri la domiciliu. Spre exemplu, poţi amenaja un spaţiu în
care să poţi coase, împleti sau croșeta; poţi asambla diferite articole, suveniruri,
cărţi poștale; poţi vinde anumite produse prin telefon; poţi folosi computerul pentru
servicii de traduceri, redactare, contabilitate, poţi oferi chiar și servicii de informare
și consultanţă etc. Cred că această listă poate fi prelungită în funcţie de
aptitudinile și cunoștinţele de care dispui.

 Ce produse sau servicii nu le poţi găsi pe piaţă? Priveşte în jurul tău! Aminteşte-ţi de
problemele şi dificultăţile pe care le-ai avut în momentul procurării unor anumite
produse sau servicii pentru tine, pentru familia ta sau chiar pentru serviciu.
 Ce produse sau servicii nu sunt disponibile atunci când ai cel mai mult
nevoie de ele?
 Ce produse sunt greu sau chiar imposibil de găsit în regiunea sau
localitatea ta?
 Care este modalitatea de organizare a procesului de producţie sau
distribuţie a acestora pe piaţa locală ?
 Ce costuri implică ?

 Ce probleme ecologice pot deveni oportunităţi de afaceri? Cunoşti faptul că


preocupările pentru mediul ambiant sunt printre cele mai importante tendinţe ale
societăţii noastre. Atitudinile și percepţiile se schimbă zi de zi, oamenii încearcă să
9
devină mai responsabili de modul în care sunt depozitate deșeurile și păstrate
resursele naturale. Consumatorii doresc tot mai des să consume produse
alimentare naturale. În acest sens, cererea pe piaţă a bunurilor a căror producţie
nu dăunează mediului înconjurător începe să crească. Așadar, ca idei de afaceri
pot fi analizate produsele ecologice, reciclarea deșeurilor, în special a celor
plastice sau organice etc, la nivel de localitate etc.

1.6.Greşeli frecvente la înfiinţarea unui firme


Cei care vor să îşi înfiinţeze propria firmă trebuie să se gândească la următoarele aspecte:
 Aptitudinile şi pregătirea profesională ale întreprinzătorului sunt insuficiente;
 Nu există o strategie clară de piaţă;
 Insuficienta cunoaştere a concurenţei;
 Cunoştinţele cu privire la organizarea internă a firmei sunt insuficiente;
 Dependenţa excesivă de anumiţi furnizori;
 Capacitate insuficientă de recrutare şi selecţie a personalului;
 Necunoaşterea reglementărilor legale;
 Resurse financiare insuficiente;
 Evaluare greşită a cheltuielilor operaţionale;
 Incapacitate de rambursare din profit a creditelor;
 Supraestimarea capacităţii de a realiza profit;
 Politica imprudentă în domeniul investiţiilor;
 Planificare eronată a lichidităţilor;
 Evaluare greşită a costurilor;
 Contabilitate necorespunzătoare şi incompletă;
 Necunoaşterea obligaţiilor fiscale;
 Alegere inadecvată a partenerilor de afaceri;
 Alegere necorespunzătoare a amplasamentului.

1.7.Caracteristicile întreprinzătorului fără succes

 Neîncrederea în oameni. Este foarte greu să reuşeşti în afaceri fără colaborare şi


încredere. Întreprinzătorul este înconjurat de parteneri, salariaţi, furnizori, clienţi etc. Multe
nereușite în afaceri se datorează aprecierii greșite a acestora.

 Lăcomia. Lăcomia antreprenorului poate avea diferite forme: refuzul de a plăti angajaţilor
salariul la timp și corespunzător; micşorarea calităţii produsului în folosul unui profit pe
termen scurt, implicarea concomitentă în mai multe afaceri etc. Toate acestea pot avea
drept consecinţe pierderea controlului asupra afacerii în întregime, precum și careva
consecinţe parţiale, cum ar fi: îndeplinirea iresponsabilă a funcţiilor de către angajaţi sau
chiar plecarea acestora, pierderea clienţilor şi altele. Lăcomia, în cele din urmă, poate
duce chiar la falimentarea propriu-zisă a afacerii.

 Incorectitudinea. Afacerea merge bine cât timp întreprinzătorul este corect în relaţiile
sale cu partenerii, angajaţii, reprezentanţii instituţiilor financiare, autorităţile publice şi, mai
ales, în relaţiile cu clienţii.

 Lipsa de răbdare. Uneori este nevoie de un timp mai îndelungat pentru dezvoltarea unei
afaceri. Nerăbdarea la încheierea unui contract sau la acceptarea unei comenzi rapide,
urgenţa în angajarea sau eliberarea din funcţie a unui salariat, pot avea efecte
dezastruoase asupra afacerii.

10
CAPITOLUL II. ÎNFIINŢAREA UNEI FIRME

Înfiinţarea unei firme, intre teorie şi practică

Decizia de a demara propria afacere presupune tenacitate şi foarte multă răbdare din partea
celui interesat.
În cazul în care v-aţi decis să va deschideţi propria afacere, o societate comercială de orice tip,
trebuie să îndepliniţi mai multe formalităţi, astfel încât să fiţi în deplina legalitate din toate
punctele de vedere. Principala problemă rămâne însă birocraţia.

2.1.Criterii de alegere a formei juridice

La alegerea formei juridice adecvate condiţiilor sale specifice, întreprinzătorul trebuie să aibă în
vedere următoarele criterii de alegere:
 suma de bani necesară iniţierii afacerii şi a modului ei de obţinere;
 calificarea specială şi competenţa pe care o are şi care îl vor ajuta în derularea cu succes a
afacerii;
 experienţa pe care o are în sfera de activitate a afacerii;
 perspectiva de dezvoltare a afacerii şi talentul managerial al întreprinzătorului;
 cota-parte din capitalul social care doreşte să o deţină şi, implicit participarea la luarea
deciziilor şi împărţirea profiturilor;
 taxele necesare iniţierii afacerii şi procedurii de constituire şi impozitele ce trebuie plătite;
 protejarea bunurilor personale de creditorii afacerii;
 responsabilitatea pe care înţelege să şi-o asume în caz de faliment;
 măsura în care doreşte ca afacerea să continue în caz de incapacitate sau chiar de moarte;
 dorinţa de a fi unic întreprinzător sau asocierea cu alte persoane;
 dacă îl satisface obţinerea de profit din banii investiţi, fără a participa la luarea deciziilor;
 răbdarea şi dispoziţia pe care o are pentru elaborarea unei documentaţii birocratice
necesare iniţierii şi derulării unei afaceri de o relativ mai mare anvergură.
Întreprinzătorul potenţial trebuie să evalueze care dintre aceşti factori sunt cei mai importanţi în
luarea deciziei sale. Dacă nu poate exista o formă ideală de formă juridică, poate exista totuşi o
formă juridică cea mai potrivită pentru fiecare împrejurare specifică. De aceea, nu trebuie pur şi
simplu copiat exemplul unui întreprinzător precedent, chiar din acelaşi domeniu, ci trebuie analizate
toate aspectele menţionate şi a alege forma cea mai potrivită potenţialului întreprinzător.

2.2.Persoane fizice, întreprinderi familiale şi întreprinderi individuale

Cea mai simplă formă de manifestare a iniţiativei particulare în economie o constituie


desfăşurarea activităţii ca persoane fizice sau în cadrul asociaţiei familiale.
 Persoana fizică autorizată este persoana autorizată să desfăşoare orice forma de
activitate economica permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă, care are
obligaţia să ceară înregistrarea în Registrul Comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte
de începerea activităţii economice. în scopul exercitării activităţii pentru care a fost
autorizată. PFA poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători
persoane fizice titulari ai unor intreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor

11
intreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, fără ca aceasta să îi schimbe
statutul juridic. PFA nu poate angaja cu contract de munca terţe persoane pentru
desfăşurarea activităţii pentru care a fost autorizata şi nici nu va fi considerata un angajat
al unor terţe persoane cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă.
 Intreprinderea familială este intreprinderea economică,fără personalitate juridică,
organizată de un întreprinzător persoană fizică împreuna cu familia sa, fiind constituită din
2 sau mai mulţi membri ai unei familii. Membrii unei întreprinderi familiale pot fi simultan
PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De asemenea, aceştia pot cumula şi
calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât
şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat
întreprinderea familială.
 Intreprinderea individuală este intreprinderea economică, fără personalitate juridică,
organizata de un întreprinzător persoană fizică, care are obligaţia să ceară înregistrarea
în Registrul Comerţului şi autorizarea funcţionarii, înainte de începerea activităţii
economice. Pentru organizarea şi exploatarea intreprinderii sale, întreprinzătorul
persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu
contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de munca, potrivit legii,
şi poate colabora cu alte PFA, cu alţi întreprinzători persoane fizice titulari ai unor
întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte
persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi
schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.

Avantajele acestei forme de desfăşurarea a activităţii economice sunt următoarele:


 Taxele de autorizare sunt mai puţine şi mai reduse. Filiera de autorizare este mai scurtă .
 Modalitatea de impozitare este diferită. Impozitul pe venituri este mai mic decât la
societăţile comerciale, în special pentru veniturile mici, impozitul aplicat pe venit oferind
avantajul conducerii afacerii de comerciantul însuşi.

Dezavantajele desfăşurării activităţii sub forma întreprinzătorilor individuali şi a asociaţiilor familiale


sunt:
 Răspunderea nelimitată (cu întreaga avere a comerciantului).
 PFA şi IF – urile nu pot angaja persoane cu contract individual de muncă. La asociaţiile
familiale pot lucra numai membrii familiei cu gospodărie comună.
 Posibilităţi mai reduse de finanţare/creditare. Investitorii şi creditorii nu se implică prea uşor
în activităţi cu aceste categorii, datorită posibilităţilor lor financiare reduse.
 Posibilităţi mai reduse de dezvoltare a activităţii. Datorită puterii lor financiare reduse şi
dezvoltarea este mult îngreunată.
 Restricţii privind spaţiul folosit. Primăriile stabilesc categoriile de activităţi care nu pot fi
autorizate în apartamente la bloc (cele producătoare de zgomot, noxe etc.).
 Persoana fizică titulară a intreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu
patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg
patrimoniul, iar în caz de insolvenţă este supusă procedurii simplificate prevăzute de
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările ulterioare.
 Membrii intreprinderii familiale răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de
reprezentant în exploatarea intreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost
constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare.
 PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost
constituit şi, în completare, cu întreg patrimoniul sau, iar în caz de insolvenţă este supusă
procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, dacă
are calitatea de comerciant.

12
2.3.Societăţi comerciale

Se constituie ca persoane juridice, conform Legii nr. 31/1990 republicate, prin asociere
între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, pentru a efectua acte de comerţ.
Societatea comercială dobândeşte personalitate juridică de la data înregistrării în Registrul
comerţului. Societăţile comerciale se pot constitui în una din următoarele forme juridice:
 societate în nume colectiv (SNC);
 societate în comandită simplă (SCS);
 societate pe acţiuni (SA)
 prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către
semnatarii actului constitutiv;
 cu constituire prin subscripţie publică (societate pe acţiuni deschisă);
 societate în comandită pe acţiuni (SCA);
 societate cu răspundere limitată (SRL).
Societatea în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni se caracterizează prin existenţa
a două categorii de asociaţi:
 comanditaţi – asociaţii care administrează societatea şi răspund nelimitat
şi solidar pentru obligaţiile societăţii;
 comanditari – asociaţii care răspund numai până la concurenţa capitalului
subscris.
Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică ce se înfiinţează într-una din
formele de societate enumerate mai sus. Filialele vor avea regimul juridic al formei de societate
în care s-au constituit.
O societate comercială poate să deschidă în aceeaşi localitate cu sediul principal sau în alte
localităţi, sub diferite forme sucursale, depozite, magazine, agenţii etc.

2.3.1.Societatea în nume colectiv

Societatea în nume colectiv este forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor. Alegerea partenerilor
se face în primul rând în funcţie de calităţile şi interesele personale ale asociaţilor, de regulă, puţini
la număr. Fiind o societate de persoane în care calităţile personale ale asociaţilor sunt factori
hotărâtori pentru a se constitui şi funcţiona, societatea în nume colectiv realizează o concentrare
redusă de capitaluri.
Societatea în nume colectiv are atât avantaje cât şi dezavantaje.
Avantajele societăţii în nume colectiv sunt următoarele:
 Nu este stabilit prin legislaţie un capital minim obligatoriu. Societatea în nume colectiv nu
are nici o restricţie legală privind nivelul capitalului necesar;
 Costuri mai mici de înregistrare;
 Posibilitatea utilizării sistemului simplificat de contabilitate şi a impozitării venitului, în
cazul întrunirii condiţiilor legale pentru microîntreprinderi;
 Flexibilitate în organizare şi conducere. Datorită simplităţii ei şi numărului redus de
persoane, societatea în nume colectiv poate suferi uşor modificări în sistemul de organizare
şi conducere;
 Păstrarea secretului. Unicul partener sau uneori şi asociatul său pot păstra mai uşor
secretul afacerii decât acolo unde mai multe persoane cunosc acest secret.
Dezavantajele societăţii în nume colectiv sunt:
 Răspunderea solidară şi nemărginită. Răspunderea nelimitată presupune că
întreprinzătorul este personal răspunzător de toate datoriile întreprinderii sale. În caz de
faliment, sunt vândute toate activele firmei şi dacă acestea nu acoperă toate datoriile, îi pot
fi vândute şi activele sale personale pentru a acoperi datoria. Falimentul afacerii este de
fapt şi falimentul întreprinzătorilor;
13
 Accesibilitatea limitată de capital. Creşterea sau expansiunea societăţii necesită resurse
financiare suplimentare. Totuşi, mulţi întreprinzători care aleg societatea în nume colectiv
ca formă de societate comercială îşi folosesc, de regulă, aproape toţi banii în constituirea
firmei şi adesea îşi pun drept garanţii bunurile personale. În aceste condiţii, întreprinzătorii
care constituie o societate în nume colectiv vor reuşi să-şi dezvolte afacerea numai dacă au
suficienţi bani, întrucât din împrumuturi există puţine şanse să-i obţină;
 Pregătirea profesională limitată. Întreprinzătorul care constituie o societate în nume colectiv
poate să nu aibă cunoştinţe în toate domeniile de activitate pe care le presupune afacerea.
Dacă întreprinzătorul are succes într-o afacere iniţială în care are experienţă, este tentat să-
şi extindă afacerile şi în domenii la care nu se pricepe. În aceste condiţii, adesea va intra în
încurcătură şi dacă mai este şi orgolios şi nu cere sau acceptă sfaturi, falimentul este
iminent.

2.3.2.Societatea în comandită simplă.

Societatea în comandită simplă reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi;
comanditarii răspund numai până la concurenţa aportului lor.
Avantajele societăţii în comandită simplă sunt aceleaşi ca şi cele ale societăţii în nume colectiv, cu
menţiunea că pentru a se constitui cea dintâi trebuie să aibă cel puţin doi asociaţi: comanditaţii care
răspund solidar şi nemărginit şi comanditarii care au răspundere limitată la aportul social subscris.
Aportul comanditarilor poate fi constituit în numerar, în natură sau în industrie (aportul pe care un
asociat îl aduce prin sarcinile, munca şi cunoştinţele sale profesionale), în timp ce aportul
comanditarilor poate fi numai în numerar sau natură. Având o responsabilitate limitată, comanditarii
participă la beneficii, nu şi la conducerea societăţii.
Dezavantajul esenţial al acestei forme de societate comercială este acela că asociatul comanditar
nu are dreptul de a interveni direct în actele întreprinderii, pentru promovarea şi bunul mers al
afacerilor, el fiind un simplu consilier al administratorului.

2.3.3.Societatea pe acţiuni.

Societatea pe acţiuni reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi numai la plata acţiunilor lor. Această formă de societate
comercială este cea mai complexă dintre toate formele de societăţi comerciale. Ea reprezintă o
entitate distinctă de proprietarii acesteia şi poate angaja afaceri, încheia contracte, să stea în
judecată şi să plătească taxe. Datorită acestei distincţii, proprietarii societăţii, denumiţi acţionari, pot
să-şi vândă acţiunile lor fără a afecta derularea afacerilor.
Avantaje:
 Acţionarii săi au o răspundere limitată, fiind obligaţi doar la plata acţiunilor lor. În acest fel,
creditorii societăţii nu pot ataca activele personale ale asociaţilor pentru a-şi acoperi
datoriile societăţii la care sunt acţionari. Această protecţie legală este de o mare importanţă
pentru investitorii potenţiali;
 Posibilitatea de a atrage capitaluri mari. Bazându-se pe protecţia răspunderii limitate,
societăţile pe acţiuni s-au dovedit a fi cele mai eficiente forme de asociere în acumularea
unor mari capitaluri. Limitând doar numărul (sau ponderea) acţiunilor pe care să le deţină
un acţionar, societatea pe acţiuni poate lesne obţine bani fie pentru constituire, fie pentru
expansiune;
 Durata potenţială de viaţă mai ridicată. Dacă nu este stabilită prin actele de înfiinţare durata,
societăţile pe acţiuni au o durată potenţială de viaţă mai mare decât orice altă formă de
societate comercială. Existenţa societăţii pe acţiuni nu depinde de soarta unei singure
persoane sau a unui număr redus oameni. Ea are o viaţă mai lungă decât a celor care au
înfiinţat-o. Această trăsătură îi conferă un alt avantaj major , transferabilitatea proprietăţii;
14
 Transferabilitatea proprietăţii. Dacă unui acţionar nu-i convine cum evoluează societatea, el
poate să-şi vândă acţiunile altcuiva. Acţiunile pot fi, de asemenea, transferate moştenitorilor
din generaţie în generaţie;
 Posibilităţi superioare de valorificare a talentului, cunoştinţelor şi deprinderilor. Societatea
pe acţiuni poate beneficia de cunoştinţele, deprinderile şi capacitatea unui număr mare de
funcţionari superiori şi a consiliului de administraţie. Chiar şi micile întreprinderi pot atrage
în consiliul lor de administraţie persoane ale căror cunoştinţe şi experienţă le vor folo şi în
restructurarea direcţiei firmei. În multe cazuri funcţionarii superiori acţionează ca sfătuitori ai
acţionarilor, având avantajul multor ani de activitate în aceeaşi societate;
 Obiect nelimitat de activitate. Societăţile pe acţiuni se pot înfiinţa în orice domeniu de
activitate, desigur sub rezerva dreptului naţional al fiecărei ţări.
Dezavantaje
 Formalităţi multiple la înfiinţare care cer mult timp şi bani. Societăţile pe acţiuni pot fi
constituite numai dacă se îndeplinesc următoarele formalităţi: întrunirea a cel puţin cinci
membrii fondatori care trebuie să redacteze un proiect de statut; subscrierea publică a
capitalului social şi consemnarea lui în anumite proporţii; întrunirea adunării generale
constitutive şi adoptarea statutului etc. Aceste formalităţi cer o îndelungată activitate, ceea
ce înseamnă importante cheltuieli pe care trebuie să le avanseze membrii fondatori;
 Plafon ridicat al capitalului minim. Capitalul social al societăţii pe acţiuni sau al societăţii în
comandită pe acţiuni trebuie să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro;
 Unele afaceri, precum comerţul cu amănuntul, nu au nevoie de un capital prea mare, însă
dacă se constituie în societăţi pe acţiuni vor imobiliza fonduri care pot fi realizate şi pe alte
căi, printre care obţinerea de credite pe termen, mediu sau lung. Acţiunile au o valoare
egală care nu poate fi mai mică de 0,1 lei;
 Numărul mare al membrilor fondatori. Un inconvenient important al societăţilor pe acţiuni îl
constituie dificultatea reunirii a cinci parteneri cu interese comune pentru a se înfiinţa. În
situaţia când un partener are păreri deosebite faţă de ceilalţi, acesta este pus net în
dificultate decizională;
 Negociabilitatea acţiunilor. Deşi transferabilitatea acţiunilor este un avantaj esenţial al
societăţilor pe acţiuni, totuşi negociabilitatea acţiunilor permite achiziţionarea de acţiuni care
în foarte dese cazuri, nu sunt folosite pentru interesul pe care îl prezintă obiectul societăţii,
ci pentru a fi speculate, în continuare, la bursă. De asemenea, achiziţionarea unui anumit
pachet de acţiuni este determinată de interesul manifestat de un anumit grup financiar de a
interveni în conducerea societăţii, cu scopul de a o orienta într-o direcţie care să
corespundă intereselor proprii;
 Posibilităţi mai reduse de manifestare a talentului managerial. Atunci când membrii
fondatori realizează că ei nu obţin toate avantajele din talentul lor antreprenorial pot avea
resentimente faţă de deţinătorii de acţiuni. Ei vor avea impresia că cei care nu au investit
"decât" bani au obţinut nişte avantaje gratuit, datorită ingeniozităţii şi muncii depuse de
fondatori. Adesea ei nu mai sunt stimulaţi să contribuie la bunul mers al afacerii.

2.3.4.Societatea în comandită pe acţiuni

Societatea în comandită pe acţiuni reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi,
asociaţii comanditari fiind obligaţi numai la plata acţiunilor lor. Ea cuprinde elemente atât din cadrul
societăţilor în comandită simplă referitoare la situaţia şi activitatea comanditaţilor, cât şi din cadrul
societăţii pe acţiuni care se referă la situaţia comanditarilor. Modul de constituire şi funcţionare al
societăţilor în comandită pe acţiuni este mai apropiat de cel al societăţii pe acţiuni decât de cel al
societăţii în comandită simplă.

15
2.3.5.Societatea cu răspundere limitată

Societatea cu răspundere limitată reprezintă forma de asociere în care obligaţiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii, în număr limitat, răspund numai cu părţile lor sociale.
Avantajele societăţii cu răspundere limitată sunt următoarele:
 Răspunderea limitată a asociaţilor. În cadrul societăţii cu răspundere limitată asociaţii sunt
obligaţi numai la plata părţilor sociale, creditorii neputând deci urmări averea personală a
asociaţilor pentru a acoperi datoriile întreprinderii;
 Formalităţi simple la înfiinţare. Pentru constituirea societăţii cu răspundere limitată este
suficient să se redacteze statutul societăţii şi să se elaboreze contractul de societate.
 Capital minim acceptabil. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui dacă aportul
la capitalul social este de cel puţin 200 lei, împărţit în părţi sociale de cel puţin 10 lei. Acest
fapt permite investirea unui volum relativ mic, capitalul nejucând primul loc, ci creditul
obţinut de la partenerii comerciali sau de la organele bancare specializate;
 Limitarea superioară a numărului de asociaţi. Nu există o limită inferioară de asociaţi pentru
constituirea societăţii cu răspundere limitată. Aceasta se poate înfiinţa chiar şi dacă există
un asociat unic. În schimb, există o limită superioară care în România este de 50 asociaţi,
ce nu permite penetrarea în sânul societăţii a unor persoane neagreate. În acest fel, părţile
se cunosc, tratează avantajele, calităţile şi garanţiile pe care le prezintă, după care se ia
decizia finală;
 Controlul asupra mersului afacerilor şi asupra gestiunii se poate realiza direct de asociaţi pe
parcursul anului financiar şi constituiţi la sfârşitul anului în adunare ordinară;
 Este singura formă de societate comercială care poate avea un asociat unic. Toate celelalte
forme de societate comercială necesită cel puţin doi asociaţi;
 Un asociat poate să înfiinţeze şi/sau să participe la oricâte S.R.L.-uri doreşte, fapt care nu
se poate întâmpla în cazul celorlalte societăţi comerciale.
Dezavantajele.
 obiect limitat de activitate. Obiectul de activitate al societăţilor cu răspundere limitată este
limitat (nu se pot constitui societăţi cu răspundere limitată care să aibă ca obiect operaţiuni
de asigurare, de depuneri şi economii, operaţiuni bancare, profesia de agent de schimb,
societăţi de investiţii);
 persoană poate fi asociat unic al unei singure S.R.L. O persoană poate participa la mai
multe S.R.L.-uri care au doar mai mulţi asociaţi;
 lipsa de continuitate a afacerii. Acest dezavantaj se înregistrează doar când există un
singur întreprinzător. În caz de boală, afacerea poate avea de suferit, iar în caz de deces
Firma se dizolvă, dacă întreprinzătorul nu şi-a luat măsuri de a-şi pregăti un succesor.
Dacă se încalcă aceste restricţii, societatea va fi dizolvată.

2.4.Mijloace de finanţare a afacerii

2.4.1.Capital propriu
Include resursele proprii sau cele atrase de la parteneri privaţi, altele decât instituţiile financiare.
În momentul înfiinţării unei firme, cel mai bun lucru posibil este startul prin forţe proprii. De aceea,
este recomandat un început, posibil mai modest, dar care să fie continuat printr-o dezvoltare
susţinută a activităţii firmei.

2.4.2.Credit bancar
Pentru firmele nou înfiinţate, băncile sunt reticente în a acorda
credite. Banca are nevoie de siguranţa că va primi înapoi banii acordaţi drept credit, şi firmele
16
nou-înfiinţate nu oferă această garanţie, din diferite motive (nu au experienţă, nu au foarte multe
elemente care să facă din aceste firme elemente stabile în cadrul economiei)

Pregătirea pentru accesarea unui credit bancar:


 Informarea aspra liniilor de finanţare existente la instituţiile financiare (bănci, agenţii de
microcredite, etc.);
 Alegerea instituţiei şi a liniei de credit în funcţie de condiţiile de finanţare;
 Elaborarea planului de afaceri, eventual prin apelarea la servicii de consultanţă;
 Pregătirea documentelor solicitate la bancă;
 Evaluarea corectă a garanţiilor disponibile.

Greşeli frecvente la solicitarea unui credit:


De foarte multe ori, la prezentarea firmei în faţa băncii, întreprinzătorii fac foarte multe greşeli,
unele uşor de evitat. O scurtă listă a acestor greşeli este următoarea:
 Supradimensionarea creditului faţă de necesităţile afacerii;
 Supradimensionarea creditului faţă de posibilităţile firmei;
 Lipsa documentaţiei necesare pentru acordarea creditului;
 Lipsa garanţiilor necesare pentru acordarea creditului.

2.4.3.Programe de finanţare

Cunoscut fiind reticenţa băncilor în a acorda credite firmelor noi, există programe de finanţări,
mai ales nerambursabile care se adresează exact sectorului de întreprinderi nou-înfiinţate.
Fiind finanţări nerambursabile, există un model foarte clar de documentaţie care trebuie întocmit.
Documentaţia astfel realizată ,intră într-un proces de competiţie cu alte documentaţii ale altor
firme nou înfiinţate şi cele mai bune proiecte primesc finanţare.
Aceste tipuri de programe suport sunt atât finanţări rambursabile cât şi finanţări nerambursabile.
Finanţările rambursabile constau în finanţarea anumitor bănci din banii publici, iar banca
refinanţează afacerile.
În acest caz, dobânda este mai scăzută decât dobânda pieţei.
Finanţările nerambursabile reprezintă ajutoare financiare acordate întreprinzători, ajutoare care
provin în principal din două surse:
 Bugetul de Stat;
 Uniunea Europeană sau alte organizaţii internaţionale.

2.4.4.Leasing
Leasingul este o formă specială de realizare a operaţiei de creditare pe termen mediu şi lung
pentru procurarea de echipament industrial.
Leasingul se poate realiza prin societăţile de leasing unde solicitantul de echipament industrial
poate apela la această formă de creditare. Echipamentul se cumpără de către societatea de
leasing şi se închiriază ulterior solicitantului. Contractul de leasing se va încheia apoi între
societatea de leasing şi solicitant şi prin acest contract solicitantul primeşte în folosinţă
echipamentul. Această formă de leasing se mai numeşte şi leasing comercial, şi reprezintă forma
principală de leasing.
Indiferent de forma în care se face leasingul, la sfârşitul perioadei, solicitantul are opţiuni:
 încetarea contractului;
 continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp;
 cumpărarea utilajului la preţul prestabilit.
Leasingul se face de către bancă sau de către o societate specializată de credit. Documentele
care se vor prezenta vor fi cererea de creditare, ultimele două bilanţuri, ultimele două balanţe,
factura pro-formă a obiectului leasingului, extrasele de cont. Societatea de leasing va cumpăra
pe numele său obiectul leasingului prin contract de vânzare-cumpărare, şi apoi îl va închiria
societăţii creditoare prin contract de închiriere.

17
2.4.5.Credite de la furnizori şi de la clienţi

Finanţarea prin această metodă este numai pe termen scurt, şi este una din cele mai ieftine
finanţări.
Un cumpărător cumpără un produs de la un furnizor, şi se obligă să-l plătească peste o perioadă
de timp. În tot acest timp, el foloseşte în interesul firmei proprii banii pe care ar fi trebuit să-i
achite furnizorului. Invers, un cumpărător achită unui furnizor o sumă de bani, iar acesta livrează
bunul sau prestează serviciul la o dată ulterioară. În toată această perioadă, furnizorul poate să
folosească banii clientului în interesul firmei proprii.
Evident, acest tip de finanţare reciprocă se face între parteneri de afaceri care prezintă încredere
unul pentru celălalt, iar sumele care se vehiculează nu sunt foarte mari, dar sunt suficiente pentru
a optimiza fluxul de numerar al unei firme pentru o perioadă scurtă de timp.

2.5. Înfiinţarea propriu zisă a unei societăţi comerciale necesită îndeplinirea mai
multor formalităţi pentru stabilirea tuturor aspectelor
legale ale firmei.

unde societatea va avea sediul principal si, dacă


2.5.1.Stabilirea locului/spaţiului este cazul, a sediilor secundare

 sediul social al firmei se poate stabili într-un spaţiu proprietatea unuia sau a mai multor
asociaţi ori aflat în folosinţa acestora;
 se pregătesc/obţin acte doveditoare pentru spaţiu: extras de carte funciară de la
proprietari; contract de închiriere, subînchiriere, comodat; avizul favorabil al proprietarilor
sau chiriaşilor din locuinţele cu care se învecinează spaţiul în cauză (pe orizontală şi
verticală).

Acte doveditoare pentru sediu:


Dovada deţinerii cu titlu legal a spaţiului se poate face cu: (copii)
 contract de vânzare-cumpărare;
 contract de închiriere sau subînchiriere înregistrat la organele fiscale locale, în
maximum 15 zile de la data semnării (conform Legii 181/1997);
 contract de asociere în participaţiune;
 contract de leasing imobiliar;
 contract de comodat, de uz, uzufruct;
 certificat de moştenitor;
 extras din cartea funciară.
Se prezintă acordul coproprietarilor (dacă aceştia exista).
Dacă sediul este situat într-un imobil cu destinaţia locuinţă (bloc), care intra sub incidenţa Legii
locuinţelor nr. 114/1996, se realizează schimbarea destinaţiei din locuinţa în sediu social şi
potrivit legii, este obligatoriu:
 Se prezintă şi avizul favorabil al asociaţiei proprietarilor, sau
 Dacă nu exista asociaţia proprietarilor, se prezintă avizul favorabil al titularilor
contractelor de închiriere sau al proprietarilor din locuinţele cu care se învecinează
spaţiul, pe plan orizontal şi vertical.

Declaraţie pe proprie răspundere pentru înregistrare:


Declaraţia pe proprie răspundere (model) este documentul din care rezultă ca fiecare declarant
îndeplineşte condiţiile legale pentru deţinerea şi exercitarea calităţii pe care o are în societatea
comercială.

18
Declaraţia pe proprie răspundere trebuie dată de:
 persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente;
 fondatori;
 administratori;
 reprezentantul permanent - persoana fizica - desemnat prin contractul de
administrare a unei societăţi comerciale;
 cenzori.
Declaraţia pe proprie răspundere poate avea una din următoarele forme:
 forma autentificată de notarul public;
 declaraţie tip, semnată în faţa judecătorului delegat sau în fata directorului oficiului
registrului comerţului al municipiului Bucureşti;
 atestată de avocat, în condiţiile Legii nr. 51/1995;
 inclusă în actul constitutiv sau modificator autentic.

2.5.2. Stabilirea denumirii noii societăţi

(firme) şi, dacă este cazul a emblemei societăţii.


 firma şi emblema se stabileşte de asociaţi şi trebuie să se deosebească de firma şi
emblema altor societăţi;
 firma şi emblema trebuie să fie scrise în primul rând în limba română;
 firma şi emblema se verifică la Oficiul Registrului Comerţului din judeţul unde se stabileşte
sediul firmei, eliberându-se dovada înregistrării şi rezervării acestora pe o perioada de 3
luni;

2.5.3.Alegerea formei juridice

 Societate în nume colectiv;


 Societate în comandită simplă;
 Societate pe acţiuni ;
 Societate în comandită pe acţiuni sau ,
 Societate cu răspundere limitată.

2.5.4. Întocmirea actului constitutiv

corespunzător formei juridice de societate pe care asociaţii au ales-o.


 pentru întocmirea actului constitutiv al noii societăţi comerciale asociaţii pot contacta: un
avocat, un notar .
 la întocmirea actului constitutiv sunt necesare:
 acte de identificare a asociaţilor, administratorilor sau reprezentanţilor persoane
fizice: paşaport, carte de identitate;
 acte de identificare a asociaţilor, administratorilor sau reprezentanţilor persoane
juridice: statut, certificat de înmatriculare/înregistrare fiscala, certificat de bonitate
bancara;
 certificat de cazier judiciar pentru fondatorii, administratorii şi reprezentanţii
cetăţeni străini.
Datele de identificare includ:
 pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul numeric personal şi, dacă este
cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, locul şi data
naşterii, domiciliul şi cetăţenia;
 pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de
înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii
naţionale aplicabile.

19
de înfiinţare al noii firme, sub forma autentică, la un
2.5.5.Semnarea actului constitutiv birou notarial public.

 semnarea actului constitutiv al noii firme (societăţi comerciale) se poate face direct de către
toţi asociaţii sau prin împuternicit cu procura speciala autentica;
 cetăţenii străini care nu cunosc limba română semnează actul constitutiv în prezenta unui
interpret autorizat.
Exista mai multe tipuri de act constitutiv:
 contract de societate şi statut încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act
constitutiv (anexat) sau
 contract de societate pentru societatea în nume colectiv, în comandită simplă;
 contract de societate şi statut pentru societatea pe acţiuni, în comandita pe acţiuni şi cu
răspundere limitată;
 statut, pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic.

Pentru redactarea obiectului de activitate se va utiliza "Clasificarea activităţilor din economia


naţională cod CAEN Rev. 2.
Cuantumul taxei de înregistrare este corelat cu numărul de coduri care compun obiectul de
activitate.

2.5.6.Capital social firma, taxe judiciare

Aportul la capitalul social poate fi:


 în numerar (obligatoriu la constituirea oricărei forme de societate);
 în natură;
 în creanţe (admise numai la societatea în nume colectiv şi în comandită simplă).
Dovada privind efectuarea vărsămintelor în numerar se poate face cu foaia de vărsământ de la
CEC sau de la o bancă comercială.
Dovada aportului în natura se face, după caz, cu factura, titlul de proprietate asupra bunului
imobil, expertiza de evaluare a bunului.
Pentru aportul în creanţe, dovada o reprezintă titlul creanţei: cambie, contract de împrumut
bancar, contract civil, raport de expertiză etc.
Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea cu răspundere limitată
sunt obligate să verse integral la data constituirii ,capitalul social subscris.

2.5.7. Achitarea taxei judiciare şi a taxei de timbru

pentru înmatricularea societăţii comerciale.

2.5.8. Pregătirea dosarului de înfiinţare

a firmei cu toate actele necesare şi depunerea lui la Oficiul Registrului Comerţului din judeţul
unde s-a stabilit sediul firmei.
La Oficiul Registrului Comerţului are loc:
 verificarea dosarului de înfiinţare a societăţii comerciale;
 controlul legalităţii actelor şi autorizarea înmatriculării societăţii, de către judecătorul
delegat de Tribunalul teritorial;
 transmiterea spre publicare în Monitorul Oficial al României a încheierii judecătorului
delegat;
 înmatricularea societăţii;
20
 eliberarea certificatului de înmatriculare şi a încheierii judecătorului delegat.
Solicitarea efectuării înregistrării în registrul comerţului se face la biroul unic din cadrul oficiului
registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie va avea sediul societatea, de
către fondatori, administratori sau de reprezentanţii acestora, precum şi de orice persoana
interesată, în condiţiile legii.
 Dosarul va cuprinde pe lângă actele necesare înfiinţării, cererea de înregistrare,
declaraţia-tip pe propria răspundere, semnată de asociaţi sau de administratori, din care
să rezulte, după caz, că:
 persoana juridică nu desfăşoară, la sediul social sau la sediile secundare, activităţile
declarate, o perioada de maximum 3 ani .
 persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică
după caz , în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar,
protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile precizate în declaraţia-tip .
Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare este de 3 zile de la data depunerii cererii

Specimenul de semnătura
Potrivit legii, comerciantul persoană fizică, reprezentanţii unei societăţi comerciale,
administratorii, lichidatorii, conducătorii sucursalei sunt obligaţi să depună semnăturile lor la
oficiul registrului comerţului.
Pentru depunerea specimenului de semnătura se completează un formular tip.
Pentru dovedirea specimenului de semnătura, persoana respectivă va semna în prezenţa
judecătorului delegat sau a conducătorului oficiului ori a înlocuitorului acestuia, care va certifica
semnătura. În absenţa semnatarului se poate prezenta un specimen legalizat de notarul public.

2.5.9. Obţinerea Codului Fiscal

Înregistrarea fiscala a societăţii şi obţinerea codului fiscal de la Administraţia Financiară


teritorială.

2.5.10. Obţinerea avizelor şi autorizaţiilor necesare funcţionarii societăţii.


Solicitantul are obligaţia să depună, o dată
cu cererea de înregistrare şi actele doveditoare, declaraţia-tip pe propria răspundere, semnată de
asociaţi sau de administratori din care să rezulte, după caz, că:
 persoana juridică nu desfăşoară nici una din activităţile ce constituie obiectul de activitate
declarat la înmatriculare sau ca urmare a actualizărilor ulterioare în spaţiul destinat
sediului social/profesional/sucursalei şi /sau secundar/punctului de lucru
 persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în
domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei
mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile precizate în declaraţia-tip.
 Orice modificare cu privire la cele declarate atrage obligaţia solicitantului de a depune la
biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal o noua declaraţie-
tip pe propria răspundere corespunzătoare modificărilor intervenite.
În vederea efectuării controlului de către autorităţile publice competente privind conformitatea
celor declarate, oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal, transmite acestora copiile
declaraţiilor-tip şi, pe cale electronică, datele de identificare ale persoanelor juridice, în termen de
3 zile de la data înregistrării la Biroul unic.
Autorităţile publice competente sunt după caz:
o Direcţia de Sănătate Publică;
o Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor;
o Autoritatea Publică Teritorială pentru Protecţia Mediului;
o Inspectoratul Teritorial de Muncă;
o Agenţia de mediu etc.

21
În cazul în care autorităţile publice competente constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de
funcţionare, notifică acest fapt solicitantului, la sediul înregistrat, acordând un termen de
remediere a neregularităţilor constatate. Termenul curge de la data primirii notificării şi poate fi
prelungit la cererea expresă a solicitantului, adresată autorităţii publice competente.
Dacă neregularităţile nu sunt remediate, autorităţile publice competente notifica oficiului
registrului comerţului de pe lângă tribunal actul prin care s-a interzis desfăşurarea activităţii, în
termen de 3 zile de la emiterea acestuia, pentru a fi înregistrat din oficiu în registrul comerţului.

2.6. Grupuri şi asociaţii de producători

Prezintă numeroase avantaje pentru micii producători din zonele rurale, care nu dispun de
mijloace umane, financiare si informaţionale suficiente care sa le permită depăşirea pragului de
subzistenta.
Prin asociere, producătorii îşi pot pune în comun resursele informaţionale, umane si
financiare proprii şi au acces mai uşor la surse de finanţare nerambursabile si credite, la servicii
de consultanţa, contabilitate, marketing, management s.a. de calitate.
Asocierea contribuie la facilitarea schimbului de experienţă şi de bune practici între
producători, la îmbunătăţirea metodelor de producţie, la facilitarea achiziţionării de maşini
agricole, tehnologii de prelucrare şi ambalare performante, mijloace de transport potrivite pentru
produsele agroalimentare, construirii de centre de colectare si depozitare a produselor
agroalimentare, dotării cu tehnologii performante pentru sortare si ambalare, implementării si
certificării de sisteme de calitate si siguranţa a alimentului.
Alte beneficii ale asocierii producătorilor din sectorul producţiei agroalimentare sunt:
- in cazul grupurilor de producători:
 oferirea unor cantităţi mari de produse de calitate omogenă;
 posibilitatea încheierii unor contracte sigure;
 creşterea puterii de negociere şi obţinerea unor contracte de comercializare mai
avantajoase.
- in cazul asociaţiilor de producători:
 facilitarea accesului la resurse private si publice;
 facilitarea partneriatelor public-privat;
 asigurarea de drepturi egale pentru toţi membrii;
 apărarea intereselor membrilor in relaţiile acestora cu organismele publice:
Toate aceste avantaje vor conduce la creşterea producţiei si calităţii produselor
agroalimentare şi a oportunităţilor de desfacere a acestor produse pe pieţele locale/regionale, cât
şi pe pieţele naţionale şi internaţionale.

2.6.1.Constituirea de grupuri de Pentru constituirea grupurilor de


producători cu excepţia celor din sectorul producători trebuie parcurse
legume- fructe următoarele etape:
Îndeplinirea unor criterii minime:
 să se înfiinţeze la iniţiativa producătorilor agricoli si silvici;
 să îndeplinească condiţiile de recunoaştere privind numărul de minim de membri (5) si
valoarea minima a producţiei comercializate (10.000 EUR);
 actul constitutiv sau statutul trebuie sa specifice următoarele obligaţii ale membrilor:
o să comercializeze minim 75% din producţia proprie prin intermediul grupului;
o să facă parte dintr-un singur grup de producători pentru aceeaşi grupa de produse;
o să aplice deciziile adoptate de grupul de producători cu privire la raportarea
producţiei, tehnicile de producţie si protecţia mediului înconjurător;
o să pună la dispoziţie grupului de producători informaţii privitoare la suprafeţele
destinate producţiei, tipul de cultură, cantităţile recoltate si vânzările directe;
o să achite contribuţiile financiare prevăzute in actul constitutiv;
 actul constitutiv sau statutul trebuie să conţină dispoziţii privind:
22
o reglementari care sa permită membrilor grupului sa intre in posesia informaţiilor cu
privire la activitatea si deciziile adoptate in cadrul grupului;
o proceduri de promovare, adoptare si modificare a deciziilor grupului de producători;
o penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor ce revin membrilor;
o reguli pentru admitere de noi membri (durata minima a calităţii de membru, ce nu poate
fi mai mică de un an);
o reguli pentru excluderea si retragerea membrilor din grupul de producători.
 perioada minimă de funcţionare a grupurilor de producători, nu poate fi mai mica de un an;
 sa aibă organe de conducere si de mijloace tehnice care să îi permită să asigure
administrarea comercială şi fiscală pentru funcţionare.
Completarea cererii de recunoaştere care trebuie să cuprindă:
 copie legalizata a actului constitutiv si/sau a statutului;
 copie a deciziei adunării generale, care sa menţioneaze acordul acesteia pentru efectuarea
demersurilor legale in vederea obţinerii recunoaşterii ca grup de producători;
 lista membrilor;
 dovada valorii producţiei comercializate;
 situaţia centralizată privind producţia, vânzările directe si cotizaţia financiara a membrilor;
 situaţia centralizată privind programele de finanţare accesate, activităţile fără caracter agricol
şi cele care urmăresc obţinerea de venituri prin furnizarea de servicii, rezultatele financiare si
orice alte informaţii ce demonstrează capacitatea de a-si desfăşura activitatea in mod
adecvat si eficient
Depunerea dosarului pentru verificare:
 la nivel teritorial, prin Direcţiile pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala judeţene si a
municipiului Bucureşti;
 la nivel central, prin serviciile tehnice de specialitate, pe categorii de produse.
Verificarea dosarului si transmiterea dosarului către autoritatea competenta a statului:
 daca exista inadvertente in completarea dosarului se transmite solicitantului, in termen de 15
zile, o prin care i se solicita completarea dosarului.
 daca in 30 de zile nu sunt primite informaţiile solicitate, dosarul este respins.

2.6.2 Constituirea asociaţiilor de producători

În vederea constituirii asociaţiilor de producători trebuie parcurse următoarele etape:


 obţinerea dovezii privind disponibilitatea denumirii de la Ministerul Justiţiei;
 obţinerea dovezii privind disponibilitatea sediului (proprietate, închiriere etc);
 constituirea patrimoniului iniţial al asociaţiei a cărui valoare sa fie cel puţin dublul unui salariu
minim brut pe economie;
 elaborarea actului constitutiv, a statutului şi a procesului verbal de constituire a asociaţiei de
către membrii fondatori;
 deschiderea unui cont bancar în numele asociaţiei;
 autentificarea statutului de către un notar public;
 înscrierea asociaţiei la judecătoria în a cărei raza teritorial-administrativă îşi are sediul;
 înregistrarea asociaţiei la Direcţia Finanţelor Publice;
 obţinerea ştampilei asociaţiei, în baza sentinţei eliberate de către judecătoria în a cărei raza
teritorial-administrativa îşi are sediul.

23
CAPITOLUL III MIC ÎNDRUMAR PRACTIC DE ACCESARE A
FONDULUI EUROPEAN AGRICOL DE DEZVOLTARE RURALĂ

3.1.Ce este FEADR?

 Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este un


instrument de finanţare creat de Uniunea Europeană pentru a sprijini ţările
membre.
 FEADR reprezintă o oportunitate de finanţare pentru spaţiul rural românesc, în
valoare de aproximativ 7,5 miliarde de euro, începând cu 2007 şi până în 2013.
 Similar cu Programul SAPARD, şi FEADR se bazează pe principiul cofinanţării
proiectelor de investiţii private.
Fondurile europene pot fi accesate în baza a doua documente cheie:
 Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală;
 Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

3.2.Instituţii implicate

în implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013:


 MADR – Direcţia Generală Dezvoltare Rurală care înde-plineşte funcţia de
Autoritate de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-
2013 (PNDR);
 Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit(APDRP), ca organism
de plată, pentru toate măsurile din PNDR, cu excepţia celor destinate zonelor
defavorizate;
 Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură(APIA), ca organism de plată,
pentru zonele defavorizate.

3.3.Priorităţile programului

sunt concretizate în 4 domenii (axe) :


 Axa I “Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi silvic”;
 Axa II “Îmbunătăţirea mediului şi a zonelor rurale” ;
 Axa III “Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale” ;
 Axa IV „LEADER”.

24
3.4.Investiţii care pot fi finanţate prin FEADR

Fondurile nerambursabile europene vor fi acordate pentru următoarele tipuri de


investiţii private:
 Modernizarea exploataţiilor agricole (Axa I);
 Creşterea valorii economice a pădurilor (Axa I);
 Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi silvice (Axa I);
 Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea
agriculturii şi silviculturii (Axa I);
 Diversificarea activităţilor nonagricole (Axa III);
 Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor cu scopul de a promova
spiritul întreprinzător (Axa III);
 Încurajarea activităţilor turistice (Axa III);
 Servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală (Axa III).
Informaţii suplimentare puteţi găsi pe site-ul MAPDR, www.madr.ro, secţiunea
dezvoltare rurală şi pe site-ul APDRP, www.apdrp.ro.

Pentru accesarea FEADR trebuie să ştii:

3.5.Cine poate fi beneficiar eligibil?

Beneficiarii eligibili pentru proiectele de investiţii se vor încadra, în general, în una din
următoarele categorii:
 Persoană Fizică Autorizată/Asociaţie Familială (PFA/AF)
Este cea mai simplă formă de beneficiar eligibil, în linii mari acest statut obţinându-se prin
autorizare la Biroul Unic.
AVANTAJE: procedura simpla, contabilitate simplificată, impozitare mică.
DEZAVANTAJE: pentru persoană fizică autorizată nu se pot face angajări, iar în cadrul
asociaţiei familiale pot lucra doar membrii acesteia, persoana trebuie să aibă studii în domeniul în
care se face autorizarea activităţii, etc.
 Asociaţii în domeniu cu statut juridic, Grupuri de producători şi Cooperative
Este forma cea mai agreată de către mecanismele comunitare, deoarece sprijinul
financiar nerambursabil se adresează direct mai multor persoane, iar investiţia va avea un impact
mult mai mare.
AVANTAJE: investiţii cu acoperire mare, întărirea comunităţii, posibilitatea accesării şi
altor subvenţii pentru dezvoltarea asocierii şi grupării fermierilor, împărţirea riscului.

25
DEZAVANTAJE: procedura de înfiinţare mai complexă.
 Microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii
 microîntreprinderile: până la 9 angajaţi şi mai puţin de 2 milioane de
euro cifră de afaceri;
 întreprinderi mici: între 10 şi 49 de salariaţi şi mai puţin de 10 milioane
de euro cifră de afaceri;
 întreprinderi mijlocii: între 50 şi 249 de angajaţi şi mai puţin de 50 de
milioane de euro cifră de afaceri;

3.6.Documente obligatorii la dosar

 Certificate fiscale şi sociale şi Cazierul fiscal eliberat de D.G.F.P.


 Declaraţie pe proprie răspundere, prin care solicitantul confirmă dacă are sau
nu obligaţii către bănci, iar în cazul existenţei unor astfel de obligaţii va ataşa:
Graficul de rambursare a datoriilor;
Documentul emis de societatea creditoare pentru certificarea
respectării graficului de rambursare;
Graficul de reeşalonare a datoriilor către bugetul consolidat (daca
este cazul).
În situaţia în care nu solicitantul este persoană juridică nou înfiinţată, (PFA, II,AF,SRL, SNC,
etc.), pe lângă certificatul de înmatriculare, proiectul va fi însoţit de următoarele documente:
 Ultimul bilanţ precedent anului depunerii proiectului, şi contul de profit şi
pierdere care trebuie să fie pozitiv, avizate de administraţia financiară sau,
 Declaraţie pe proprie răspundere ca nu a desfăşurat nici o activitate
anterioară depunerii proiectului, înregistrată la Administraţia Financiară, pentru
situaţia în care solicitantul s-a constituit ca persoană juridică anterior depunerii
proiectului.

3.7.Ce trebuie să ştiu pentru alcătuirea cererii de finanţare ?

3.7.1.Amplasamentul proiectului – terenul

Pentru a fi eligibilă, investiţia trebuie să fie amplasată pe teritoriul României (atât în spaţiul
rural, cât şi în oraşe sau municipii) în care se pot desfăşura (cu respectarea prevederilor Ord.
143/04.03.2005 privind zona periurbană), activităţi încadrate în următoarele domenii economice:
 producţie agricolă vegetală şi/sau zootehnică şi silvică;
 procesarea industrială a produselor agricole, silvice pentru prima şi a
doua procesare (mai puţin sectorul silvic pentru a doua procesare);
26
 servicii de turism şi de agrement rural.
NOTA: Investiţii pentru activităţi meşteşugăreşti, artizanale şi de mică industrie se pot
amplasa doar în spaţiul rural!
Atenţie!
Potenţialul beneficiar trebuie să prezinte:
 Titlu de proprietate sau,
 Tabel centralizator cu sumarul contractelor de arendă(min 5 ani) sau,
 Contract de concesiune

3.7.2. Resursele umane


implicate în alcătuirea documentaţiei şi în proiect sunt:
 responsabilul legal;
 responsabilul tehnic.
Excepţie fac Persoanele Fizice Autorizate, Asociaţiile Familiale şi Microintreprinderile
care pot desemna în vederea derulării proiectului ,o singură persoană care să fie în acelaşi timp
şi responsabil legal şi responsabil tehnic.
Responsabilul legal este persoană care va semna contractul de finanţare cu APDRP(în
cazul în care cererea va fi selectată) şi poate fi de exemplu, administratorul societăţii sau un
director angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Responsabilul tehnic va asigura relaţia cu APDRP şi/sau terţe părţi, coordonând şi
răspunzând de executarea contractului din punct de vedere al aspectelor tehnico-financiare ale
proiectului (poate fi şi un salariat cu contract de prestări servicii, care să acorde asistenţă şi să
asigure colaborarea în vederea derulării contractului).

3.7.3.Elaborarea proiectului

Pentru a putea primi fonduri nerambursabile prin FEADR trebuie să întocmiţi un proiect.
Proiectul trebuie să conţină:
 cererea de finanţare ;
 documente justificative.
Proiectul, în funcţie de valoarea financiară a acestuia, poate fi elaborat de;
 dumneavoastră sau,
 instituţii ale statului abilitate, în speţă Camerele Agricole (Oficiul
Judeţean de Consultanţă Agricolă );
 firme private de consultanţă care oferă contra unui comision, asistenţă
completă pentru întocmirea proiectului(studiul de fezabilitate, planul de
afaceri, diferite studii, bugetul proiectului, etc.

27
3.7.4. Contribuţia financiară în proiect

FEADR, ca şi Programul SAPARD, se bazează pe principiul cofinanţării proiectelor de


investiţii private.
Ce reprezintă cofinanţarea?
Prin FEADR se pot acorda fonduri nerambursabile între 50 % şi 70% din valoarea
eligibilă a proiectului denumită “cofinanţarea publică” (asigurată de U.E. şi Guvernul României),
la care se adaugă “cofinanţarea privată” (asigurată de beneficiar).

Una din “Condiţiile generale de eligibilitate” este dovedirea contribuţiei financiare


private.
Amplasarea investiţiei poate oferi un grad de cofinanţare diferit, astfel:
 în zona montană sau alte zone cu handicap natural cofinanţarea publică poate fi
de până la 65%;
 în arii protejate “Natura 2000”, poate fi până la 70%.

3.7.5. Cofinanţarea privată

Cofinanţarea privată poate fi asigurată din:


 surse proprii;
 venituri provenite din sponsorizări, donaţii etc.;
 credit bancar.

3.7.8.Cheltuieli finanţate din FEADR

PRIN FEADR SE RAMBURSEAZĂ O ANUMITĂ PARTE A CHELTUIELILOR EFECTUATE!

Fondurile nerambursabile se pot obţine doar pentru anumite tipuri de cheltuieli, în


funcţie de specificul investiţiei şi doar după ce aţi efectuat cheltuielile respective.
Prin FEADR, pot fi efectuate următoarele tipuri de cheltuieli:
 Construirea, modernizarea şi extinderea clădirilor şi a construcţiilor conexe unităţii
de producţie;
 Achiziţionarea de utilaje şi echipamente noi, inclusiv IT, software, hardware;
 Achiziţionarea de mijloace de transport noi, specializate, ca rezultat al identificării
lor în studiul de fezabilitate/memoriu justificativ/plan de afaceri;
 Unelte şi instrumente specifice, inclusiv acelea pentru protecţia împotriva
incendiilor şi cele pentru protecţia muncii;
28
 Achiziţionarea de teren, la nivelul a maxim 10% din valoarea totală a proiectului,
numai în cazul strămutării exploataţiei pentru a respecta standardele de mediu;
 Cheltuieli reprezentând plata arhitecţilor, inginerilor şi consultanţilor, a studiilor de
fezabilitate, achiziţionarea de patente şi licenţe. Cheltuielile pentru întocmirea
documentaţiei sunt singurele care pot fi efectuate înainte de semnarea contractului
de finanţare cu APDRP.

3.7.9. Cheltuieli pentru care nu se acorda fonduri din FEADR

 Cumpărarea, închirierea sau luarea în leasing a clădirilor;


 Impozite, taxe vamale, taxe de import , alte venituri de la bugetul de stat;
 Costuri operaţionale, inclusiv costuri de întreţinere şi chirie;
 Comisioane bancare, costurile garanţiilor, cheltuieli juridice şi alte cheltuieli
similare;
 Orice alte cheltuieli stipulate în fişele tehnice ale măsurilor ca fiind neeligibile.

3.7.10. Concret, care sunt primii paşi?

 Identificarea investiţiei:
o pentru a putea obţine fonduri nerambursabile ,trebuie să identificaţi domeniul
în care doriţi să investiţi;
o după identificare, având o ideea şi dorinţă de a realiza un proiect ,vă adresaţi
Direcţiilor Judeţene pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Oficiilor Judeţene
de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit sau Camerelor Agricole (Oficiile
Judeţene de Consultanţă Agricolă);
o la aceste instituţii veţi primi materiale informative, date despre eligibilitatea
investiţiei preconizate, precum şi documentaţia detaliată despre modul în care
trebuie întocmit proiectul.
 Pregătirea proiectului:
 după ce se familiarizează cu cerinţele şi criteriile de eligibilitate potenţialul
beneficiar va demara alcătuirea documentaţiei necesare obţinerii finanţării
nerambursabile;
 cel mai important aspect de care trebuie să se ţină seama în acest moment
este viabilitatea proiectului;
 potenţialul beneficiar să fie conştient că trebuie să asigure cofinanţarea
privată.
 Depunerea proiectului:
 odată finalizat proiectul, acesta se va depune la sediul Oficiului Judeţean de
Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit sau la Direcţia pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală ,unde va fi verificat, în faţa solicitantului, dacă este conform
din punct de vedere al documentelor;

29
 ultimul pas îl constituie evaluarea viabilităţii economico-financiare a proiectului;
 în urma acestei evaluări beneficiarul va fi informat dacă proiectul este sau nu
eligibil.

3.7.11. Drepturi si obligaţii ale beneficiarilor

Beneficiarii de fonduri europene trebuie să respecte o serie de condiţii:


 Pe toată durata contractului, toate criteriile de eligibilitate asumate în cererea
de finanţare vor trebui respectate;
 Beneficiarul nu are voie să modifice proiectul pe o perioada de 5 ani de la
ultima plată efectuată de Agenţia de Plăţi;
 Orice prejudiciu adus unui terţ este în întregime în responsabilitatea
beneficiarului, APDRP fiind degrevata de aceasta în cazul în care culpa este a
beneficiarului;
 Ca beneficiar veţi face totul pentru a evita conflictul de interese şi veţi
informa imediat APDRP despre orice situaţie care dă naştere sau este posibil
să dea naştere unui astfel de conflict;
 În cazul în care se vor încalcă de către beneficiar clauzele contractului de
finanţare, APDRP îl poate rezilia. În acest caz, beneficiarul nu este scutit de
plata integrală a sumelor primite ca finanţare nerambursabilă până la data
rezilierii, iar Agenţia de Plăţi va aplica beneficiarului dobânzi.

Exemplificăm câteva cazuri de conflicte de interese, de care trebuie să se ferească


beneficiarul :
 furnizorii de bunuri, lucrări sau servicii în cadrul proiectelor să nu fie acţionari
comuni cu cei ai societăţii comerciale beneficiare;
 persoanele fizice care au legături de rudenie cu acţionarii sau administratorii
societăţii comerciale beneficiare nu pot fi angajate ca prestatori de servicii în
cadrul proiectului (ex.: consultanţă şi proiectare, dirigenţie de şantier,
verificare tehnică de proiect, asistenţă tehnică);
 funcţionarii publici, angajaţi în administraţiile centrale sau locale, nu pot fi
angajaţi ca prestatori de servicii în cadrul proiectului (ex.: consultanţă şi
proiectare, dirigenţie de şantier, verificare tehnică de proiect, asistenţă
tehnică).

3.7.12.Sfaturi utile

 Nu aştepta inutil lansarea sesiunilor de proiecte. Gândeşte-te bine şi pregăteşte-ţi


proiectul din timp!
 Nu uita că există mai multe sesiuni de proiect. Dacă ai ratat una, fii pregătit pentru
următoarea!
 Pentru beneficiarii măsurilor 112 Instalarea tinerilor fermieri şi 141 „Sprijinirea fermelor
agricole de semi-subzistenţă”, Camerele Agricole (fostele Oficii judeţene pentru
Consultanţă Agricolă ) întocmesc gratuit dosarele pentru proiecte din fonduri europene
(FEADR).Dar nu vă prezentaţi în sesiunea de proiecte pentru că atunci vine toată lumea.

30
Alte informaţii despre condiţiile de accesarea Fondului European Agricol pentru dezvoltare
rurală, puteţi obţine de la:

 Camera Agricolă Judeţeană Iaşi - Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Iaşi


Adresa :B-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 47-49 cod 700064 Iaşi
Telefon:0232 213808
Fax:0232 267529
E-mail:ojcaiasi yahoo.com

 Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Iaşi


Adresa :B-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 47-49 cod 700064 Iaşi
Telefon: 0232/255958, 0232/255959; Fax: 0232/212612, 0232/211012
Fax:0232 21 26 12 / 21 10 12
E-mail:dadr dadris.ro

 Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Iaşi


Adresa : Şoseaua Naţională, nr.5-parter, Iaşi, Judeţul Iaşi
Fax: 0232 / 216.467
E-mail: ojpdrp.iasi@apdrp.ro

 Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 1 Nord-Est Iaşi


Adresa .:Şoseaua Naţională, nr.5; Iaşi, judeţ Iaşi
Fax: 0232 / 255 722
E-mail:sapard1iasi@sapard.ro

31
CAPITOLUL IV PORNIREA UNEI AFACERI

4.1.Afaceri non agricole în mediul rural

Pentru a fi profitabile, start-up-urile (afacerile noi), trebuie


să adreseze unei nevoi stringente a clienţilor ţintă şi să
presupună capital circulant mic, investiţia în infrastructură
să fie minimă şi să nu necesite achiziţii majore de
echipamente, clădiri, maşini etc.
Dintre afacerile care se bazează pe capitalul uman şi nu
necesită investiţii mari enumerăm:
 producerea şi comercializarea de obiecte şi
suveniruri confecţionate manual de ex. împletituri
din lână, jucării de lemn, ţesături, obiecte de îmbrăcăminte, obiecte de decor (perne,
cuverturi), podoabe şi accesorii, obiecte din ceramică şi din lut ars;
 producţia artizanală de serie mică în domeniul alimentar;
 întreţinerea spatiilor verzi din jurul caselor din zonă;
 spălarea autovehiculelor la domiciliul clienţilor;
 servicii de curăţenie profesionale, la domiciliul clienţilor etc.

Alte domenii care nu necesită capital mare la pornire dar presupun o formare profesională
specializată sunt:

 asistenţa IT pentru clienţi persoane fizice;


 crearea şi optimizarea site-urilor pentru firme;
 consultanţă juridică şi contabilă;
 organizarea de evenimente personale sau de business.

În perioade de criză, oamenii pot renunţa la multe, însă ultimele cheltuieli reduse vor fi cele
pentru alimente sau pentru nevoi personale.
În ţările Europei de vest există alături de deja celebra
sintagmă hand made (confecţionat, făcut manual) şi cea
de home made (făcut, fabricat, obţinut în casă). Dacă
prima se referă mai ales la obiectele de îmbrăcăminte,
încălţăminte, accesorii ,împletituri, ţesături, covoare,
produsele fabricate în casă cuprind o gamă largă de
produse tradiţionale alimentare de patiserie, de carne,
lactate care se comercializează cu ocazia târgurilor dar
şi a unor evenimente locale care atrag participanţi şi din
afara zonei. Comercializarea acestor produse alimentare
tradiţionale se poate transforma într-o mică afacere
profitabilă permanentă, dacă găsim capitalul necesar inclusiv printr-o finanţare europeană,
respectăm regulile de igienă şi de siguranţă a alimentului şi evident avem o piaţă de desfacere.

Definiţie
Produsul tradiţional este „produsul care trebuie să fie obţinut din materii prime tradiţionale, să
prezinte o compoziţie tradiţională sau un mod de producţie şi/sau de prelucrare care reflectă un
procedeu tehnologic de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional şi care se distinge în mod clar
de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii” (legislaţia română).

32
Piaţa produselor tradiţionale
La mijlocul anilor '60 ai secolului trecut, micii meşteşugari şi fermieri din Germania, Franţa, Italia,
Austria, Elvetia, Olanda, Belgia se luptau cu marile lanţuri de magazine, cu un capital comercial
care desfiinţa pieţe şi ridica mall-uri, cu administraţia locală si naţională care îi penaliza pentru
nerespectarea normelor de igiena si protecţie a muncii, cu nişte cumpărători comozi, care
preferau să meargă la supermarket şi să-şi încarce căruciorul cu produse cu etichete
strălucitoare. Totuşi, pieţele ţărăneşti nu au dispărut în Occident. Oricine trăieşte în Europa de
Vest, in America sau in Austria, ştie ca sâmbăta intre 6 dimineaţa şi 2 după-amiază poate să
meargă intr-o mică piaţă din centrul oraşului sau în suburbii şi să cumpere de acolo produse
proaspete, organice, naturale, cu certificate în regulă , fabricate de obicei în zone limitrofe. Există
liste cu aceste farmer's markets (pieţe de fermieri), pe zone, oraşe, tipuri de produse şi asociaţii
ale fermierilor care se bat pentru a obţine spaţii de vânzare în marile oraşe, care produc broşuri
şi fluturaşi de promovare, care se asigura că fermierii respecta regulile producţiei naturale,
organice, tradiţionale. Asociaţiile sunt finanţate exclusiv de membri, rar vezi una capabilă să ia un
grant de pe undeva pentru a face o anume acţiune.
Micile orăşele, aproape rurale, pun la dispoziţia fermierilor în ziua programată contra unei mici
sume pe care o plătesc toţi cei care expun ,piaţa centrală (de obicei, în faţa bisericii). Asociaţia
distribuie locurile de vânzare şi se asigură că numai membrii asociaţiei care respectă regulile pot
să vândă acolo. Asociaţia deschide şi închide piaţa. A închide piaţa înseamnă că fiecare
expozant îşi curăţă cu grija locul, strânge gunoaiele şi le pune la locurile destinate, spală trotuarul
unde a stat, în aşa fel încât la ora 4 după-amiaza nici măcar nu poţi crede ca acolo au fost zeci
de expozanţi şi sute de cumpărători cu numai câteva ore înainte. Nu poţi deveni membru al
asociaţiei daca nu locuieşti în zonă, nu produci cu măcar 30% componente achiziţionate local si
nu respecţi regulile de igiena si producţie. Într-o săptămâna ai măcar şapte pieţe în zonă. De
exemplu, piaţa de luni se poate ţine intr-o comună si este specializată pe carne. Cea de marţi din
altă comună poate fi specializata pe brânzeturi, vinuri sau vegetale ori tot ce poate produce o
mică fermă. În Italia, aceste pieţe desfac 7% din producţia totală de vegetale, produse lactate,
carne, mic mobilier, vin si produse casnice, cam de 70 de miliarde de euro pe an. În Franţa, 3-5%
din populaţie, aproape un milion de persoane, este ocupată cu producţia si desfacerea acestor
produse în pieţele ţărăneşti. În Marea Britanie, există peste 5.000 de pieţe ţărăneşti care desfac
produse care reprezintă valoric cca.10% din PIB.

În România, primii paşi spre exploatarea tradiţiilor alimentare s-au făcut în publicitatea autohtonă,
prin utilizarea adjectivelor: rustic, ţărănesc, tradiţional.
Primul brand memorabil – Bunica (generică şi urbană) din Untdelemn de la Bunica – apare la
sfârşitul anilor ’90.
Pasul următor l-a reprezentat nişa de consumatori mai pretenţioşi ,pentru care au apărut produse
personalizate prin etichete care conţin note rurale:
 Vânătoresc
 Haiducesc
 Ciobănesc
Acestora li s-au adăugat adjectivări cu trimiteri aristocratice:
 Domnesc
 Nobil
 Boieresc
 Regesc
Conştiente de dinamica si diversitatea pieţelor, companiile multinaţionale au încercat să îşi
adapteze, în ultimii ani, produsele si strategiile de marketing la specificul pieţelor locale,
adăugând, alături de produsele considerate „tradiţionale” pentru brand si altele noi. Fanta
Shokata este unul dintre produsele companiei Coca-Cola care se adresează unui segment de
piaţa mai restrâns, spre deosebire de Fanta de portocale, produsul „tradiţional” al companiei,
care se adresează pieţei globale.
Fanta Shokata a fost lansata mai întâi pe piaţa romanească, după ce directorul general al
companiei a gustat in România, socata făcută în casă. Deşi aroma românească nu era
cunoscută în ţările Europei, băutura a fost mai apoi "exportată" în Danemarca, Croaţia, Serbia,
Bulgaria.
33
La baza dezvoltării strategiei de marketing, a stat cercetarea pieţei, care a permis companiei
să cunoască valorile culturale locale şi să înţeleagă preferinţele consumatorilor.

Unde şi ce produse se vând la târgurile de produse tradiţionale?


Produsele tradiţionale româneşti artizanale se comercializează în târgurile de weekend si
expoziţiile de produse tradiţionale dintre care enumerăm Târgul de primăvara Baia Mare, jud.
Maramureş, Târgul de produse tradiţionale, decembrie 2009-Braşov: organizat de asociaţia
Roadele pământului si Slowfood Brasov, târgurile organizate de Muzeul Ţăranului Român şi cele
de iarnă organizate în mai multe municipii printre care se numără şi municipiul Iaşi.
La târgul de la Braşov , se comercializează produse din carne din Maramureş, Codlea, Brasov si
Rupea, brânzeturi din Bran si Rupea, mozzarella
de bivoliţa din Saschiz, miere de Maramures si
Sălaj, magiun de Topoloveni, ulei de floarea
soarelui presat la rece din Turda, murături de Cluj,
gemuri din Saschiz, jeleuri fără zahăr şi fructe de
pădure in miere din Cluj, cozonaci si pâine, vin de
Telna, palinca de Sălaj, suc de mere de la Deva si
Malancrav, sărăţele din Comana, turta dulce,
halviţa si bomboane pe băţ din Alba Iulia, halva şi
halviţa de Arad, murături si gemuri din Boholt,
ciocolata de casa din Arad, jucării de lemn din
Odorhei, covoare si ciorapi tricotaţi din Viscri si Saschiz, păpuşi de cârpă, ciorapi decorativi,
aranjamente din flori uscate, etc.
Muzeul Ţăranului Român organizează anual la Bucureşti, mai multe târguri de produse
tradiţionale cu : cârnaţi de casă afumaţi, uscaţi sau proaspeţi, de vită, porc sau de oaie ,tobă,
lebar, afumături si slănină, caş, urdă, brânza de burduf în coajă de brad din Rucăr, telemea,
brânză frământată, brânză cu nucă, cu ardei şi busuioc, brânză cu ardei si usturoi, cu chimen si
cu piper, pâine coaptă în cuptor de lut, sarmale de post sau de dulce fierte în curte, la pirostrii,
zacuscă de vinete si de hribi ,plăcinte de mere, de dovleac, de brânză, siropuri de brad, de afine,
de căpşuni, de merişoare, de zmeură, dar si dulceţuri de fragi, de mure sau de păpădie cozonaci
cu rahat, stafide, cacao si nuca, poale-n brâu cu brânza dulce, rulouri cu brânză sărată si mărar,
plăcintă cu măr, chec, ciocolată de casă, nuga cu miere si nuca şerbeturi unul mai gustos si mai
aromat decât altul pricomigdale numai cu miere şi nucă, fără făină ,covrigi mici şi turtă dulce.

Desigur participările la aceste manifestări implică cheltuieli cu spaţiul de expunere , transport şi


cazarea participanţilor şi există pericolul de a nu-ţi recupera cheltuielile, dacă nu vinzi o cantitate
decentă de produse.

Sprijinul autorităţilor pentru producătorii de produse tradiţionale

Dintre iniţiativele autorităţilor centrale pentru a încuraja producătorii tradiţionali menţionăm ideea
deputaţilor de a închide lanţurile mari de supermarketuri si hipermarketuri duminica, pentru a
promova producătorii români şi produsele lor. Iniţiativa legislativa a iscat un val de dezaprobare
din partea reprezentanţilor magazinelor vizate.
Mai nou, o alta idee de promovare a producătorilor romani s-a ivit in capul oficialilor: amenajarea
unor standuri speciale, în marile magazine, unde producătorii tradiţionali vor putea să-şi vândă
produsele.

Stimularea din partea autorităţilor a consumului de produse alimentare românesti,mai ales în


vremurile de criză ar putea duce la creşterea PIB-ului .

34
Sfaturi la început de afacere cu produse tradiţionale:

Înainte de a porni o afacere în producţia de alimente tradiţionale , ar trebui să ştim că legislaţia


prevede obligativitatea existenţei unor condiţii specifice pe care le putem îndeplini sau nu, ca de
ex:
 normele europene ne impun să utilizăm în producţie numai apă potabilă;
 personalul trebuie să fie instruit pe linie de igienă. Cursurile de igienă pot fi urmate numai
în unităţi avizate de Ministerul Sănătăţii. Certificatul de absolvire obţinut este eliberat de
Autoritatea de Sănătate publică şi este valabil 3 ani.
 spaţiul în care se va desfăşura activitatea trebuie să fie compartimentat corespunzător
fluxului pentru producţia de alimente;
 spaţiul de producţie este amplasat într-o clădire separată de spaţiul de locuit .

Înainte de a porni o afacere mică ,ar trebuie de asemenea să ne gândim bine de două ori şi să
răspundem cinstit la câteva întrebări:
 Am o îndemânare înnăscută pentru o activitate manuală?
 Produsele mele au fost apreciate în afara familiei?
 Am participat la târguri şi expoziţii cu produse făcute de mine?
 Am un anume renume în zonă sau sunt pe cale de a mă
face cunoscut?
 Învăţ repede şi mă adaptez cerinţelor clienţilor?
 Am materii prime de calitate în apropiere, nu este necesar
un efort mare inclusiv financiar pentru aprovizionare sau ,
 Am căutat şi am găsit surse ieftine de materii prime de
calitate sau,
 Le pot cumpăra din comerţ la un preţ accesibil?
 Ştiu să negociez preţul unui produs?
 Mă pot mulţumi cu un profit mic atunci când vând o cantitate mare de produse care merg
bine pe piaţă?
 Sunt o persoană serioasă , care e decisă să renunţe la timpul liber şi la liniştea zilnică
pentru a demara şi dezvolta această afacere?
 Viitorii mei clienţi au venituri suficiente care să le permită achiziţionarea produselor
fabricate de mine;
 Am relaţii şi pot pătrunde într- un lanţ de magazine unde pot comercializa produsele mele
sau,
 M-am gândit să deschid în magazin situat într-o locaţie turistică sau
 Am sprijinul administraţiei locale care îmi permite să deschid un chioşc pentru
comercializarea produselor mele , în perioada de vârf turistic ?
 Pot negocia cu proprietarii pensiunilor turistice din zonă pentru a- mi comercializa
produsele în regim de consignaţie ?
 Locuiesc într- o zonă sau în apropierea unei zone turistice care mi-ar putea asigura un
număr constant de turişti/ clienţi ?
 Produsele le fac în timpul liber sau mă voi ocupa exclusiv de afacerea mea ?
 Mai am o sursă de venit , insuficientă e drept dar care îmi poate asigur mijloacele de
subzistenţă ?
 Reprezentanţii administraţiei publice locale sprijină iniţiativele localnicilor care pornesc
mici afaceri?
 Sunt ei dispuşi să intervină de exemplu pe lângă Primăria Iaşi , pentru înfiinţarea unui
punct permanent situat într- o zonă circulată ,în care să- mi pot comercializa produsele
alături de alţi comercianţi din zonă;
 Mă voi afilia la o asociaţie profesională care să-mă sprijine acţiunile;
 M-am orientat asupra unui grup ţintă de clienţi potenţiali ,pentru produsele mele?
 În localitatea mea şi în cele învecinate se organizează anual câteva evenimente la care
pot participa şi vinde produse fabricate de mine ( de exemplu : pieţe ţărăneşti, Zilele
comunei x , Zilele Iaşului , Festivalul Berii etc) ?

35
 Sunt dispus să fac publicitate produselor mele inclusiv pe Internet sau nu consider
publicitatea ca fiind necesară într- o afacere?
 Familia mea mă va sprijini în această afacere?
 Exclud sau nu , posibilitatea de afiliere la o
cooperative ca formă de afacere , dacă tot nu
am mijloace financiare pentru a dezvolta o
afacere proprie?
 Cunosc costurile cu înfiinţarea şi pornirea
firmei/ afacerii ?
 Dispun de capitalul minim necesar sau voi
apela şi la alte mijloace de finanţare ?
 Care sunt costurile aferente acestei
cofinanţări ?
 Pot risca acest capital , fără a afecta serios
situaţia materială a familiei mele ?
 La ce oportunităţi de comercializare pentru produsele mele m-am gândit ?
o Numai la evenimentele de profil organizate local, regional sau naţional;
o Prin :
 magazine de cadouri;
 pensiuni;
 supermarket-uri.
o Nu exclud ambele variante .

Dacă răspundem cu nu sau nu putem răspunde măcar la 50 % dintre întrebări, mai bine
renunţăm să pornim afacerea!

4.2.Cum pornesc o mică afacere cu o secţie de conserve tradiţionale din legume şi


fructe, în mediul rural ?

Activitatea de prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor (cod CAEN 1039) poate fi


desfăşurată de o firmă (SRL), sau de o Persoană Fizică Autorizată, cooperativă, asociaţie.
Primul pas constă în a inventaria reţetele după care vei face produsele. Proiectarea produsului în
sine (tipul de ambalaj şi etichetarea) este următorul pas. Dimensionarea producţiei este o etapă
destul de importantă. În funcţie de aceasta trebuie făcute investiţiile în utilaje şi găsit spaţiul de
producţie.
Autorizaţii necesare:
 licenţă de producţie de la Ministerul Agriculturii respectiv Direcţia pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală Iaşi;
 Înregistrare la Direcţia sanitar – vetrinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Iaşi;
 Atestare pentru produsele tradiţionale (opţional ) la Ministerul Agriculturii respectiv
Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Iaşi.

4.2.1.Estimarea clientelei şi distribuţia de


produse tradiţionale

Clientela este reprezentată de:


 numărul, calitatea şi fidelitatea clienţilor;
 vadul comercial, care este legat în principal de amplasament.
Credeţi ca oamenii vor fi dispuşi să plătească pentru serviciul dumneavoastră? Este foarte
important să realizaţi un studiu de piaţă înainte de pornirea afacerii pentru ca dacă mai târziu
veţi descoperi că cererea nu este atât de mare cum credeaţi şi o să aveţi probleme financiare.
Studiul de piaţă îl puteţi realiza şi singur , cu cheltuieli minime prin observare directă ,interogare,
strângere informaţii cu ajutorul cunoştinţelor, prietenilor. În primul rând făceţi-vă calculul
persoanelor care v-ar putea fi clienţi. Estimaţi numărul lor în funcţie de:

36
 numărul evenimentelor la care puteţi participa şi comercializa aceste produse;
 numărul pensiunilor care s-au arătat dispuse să vă comercializeze produsele;
 Cerinţele clienţilor pe care să le puteţi face satisface dumneavoastră.
Produsele tradiţionale pot fi vândute în pieţe, în magazine alimentare de dimensiuni medii sau în
supermarketuri. Pieţele au avantajul unui vad foarte bun, dar dezavantajul faptului că firmele care
vând în astfel de locaţii se mută destul de repede dintr-o piaţă în alta. Magazinele alimentare şi
supermarketurile au avantajul faptului că poţi amenaja standuri care să pună în valoare marfa.
O altă metodă de distribuţie
Un avantaj îl poate constitui şi faptul că dacă locuiţi într-o comună mare, situată la o distanţă
relativ mică faţă de municipiul Iaşi, costurile de transport şi distribuţie sunt mici şi în plus vă puteţi
aproviziona cu materii prime de calitate din împrejurimi.

4.2.2. Verificarea concurenţei

Dacă acceptam limitarea concurenţei în plan geografic, rezultă că trebuie să comparaţi


produsele dumneavoastră cu cele comercializate pe piaţă. Analiza comparativă urmează să
vizeze gustul, modul de prezentare, materiile prime utilizate şi preţul produselor. În funcţie de
aceste elemente se pot lua măsuri care pot influenţa bunul mers al afacerii .
Trebuie să ştiţi absolut totul despre concurenţă, care sunt punctele lor slabe lor dar şi cele forte
ale afacerii lor. Trebuie să vedeţi dacă mai este loc pe piaţă sau dacă piaţa este saturată. Este
foarte indicat să găsiţi o diferenţiere între firma dumneavoastră şi concurenţă, pe care să o
exploataţi la maxim.
Putem verifica produsele din magazine din punct de vedere al compoziţiei, preţului, ambalajelor
şi etichetelor utilizate

4.2.3.Stabilirea preţului

Dacă veţi practica un preţ ridicat comparativ cu cele existente pe piaţă, clientul poate avea
percepţia unui produs de calitate. În condiţii de criză cu cât preţul va fi mai mic, el va trage un
număr mare de clienţi şi va descuraja concurenţa dar numai cu condiţia menţinerii standardul de
calitate al produsului. Dacă preţul va fi mic dar clientul nu va fi mulţumit de produs, s-ar putea
să- l pierdeţi.
Pentru fundamentarea unei strategii corecte de preţ trebuie să luaţi în considerare următoarele
elemente :
 orientarea preţului în funcţie de costuri pentru acoperirea integrală a cheltuielilor;
 orientarea preţului în funcţie de cerere – societatea trebuie să aibă în vedere puterea de
cumpărare a clienţilor. Pentru situaţiile în care cererea este mare iar clienţii au un venit
ridicat se poate stabili un preţ ridicat, în timp ce existenta unui preţ prea scăzut poate
conduce la suspiciunea unui produs de proastă calitate;
 orientarea preţului în funcţie de concurenţă . Firma trebuie să-şi alinieze preturile cu cele
ale concurenţei.

4.2.4.Costuri de început

Costurile de început se focalizează pe mai multe componente:


 Dotarea locaţiei de producţie cu:
o Echipamente: pentru producţia artizanală se pot utiliza dotări standard
pentru o bucătărie modernă, vase confecţionate din inox, 1 aragaz, cameră
frigorifică pentru depozitarea materiei prime etc.
o maşini pentru distribuţie.

37
 Costul chiriei spaţiului dacă este cazul şi al utilităţilor;
 Cheltuieli cu aprovizionarea materiilor prime ,ambalaje , etichete necesare în prima fază;
 Costuri de amenajare a spaţiului. Puteţi face economii apelând la cunoştinţe sau
efectuând personal o serie de lucrări;
 Costuri de înfiinţare, autorizare a activităţii
 Cheltuieli cu personalul;
 Dobânzi bancare.
Costurile depind de calitatea dotărilor .

4.2.5.Personalul ;pregatire si
calificare

Personalul dintr- o unitate de fabricare produse alimentare trebuie să cunoască procesul de


fabricaţie, reţetele , să fi urmat un curs aprobat de însuşire a cunoştinţelor de igienă pe care să şi
le însuşească şi să le respecte.

4.2.6.Condiţii pentru locaţia de


producţie

Locaţia destinată activităţii trebuie să îndeplinească criterii minime . Ea trebuie compartimentată


în mai multe spaţii separate pentru:
 Recepţie, depozitare materii prime;
 Condiţionare fructe- legume ,sortare, spălare;
 Spaţiul propriu zis de procesare
 Spaţiu pentru depozitare:
 Grup sanitar. Grupul sanitar nu trebuie sa aibă ieşire directă in spaţiul de
depozitare sau de preparare a alimentelor; este prevăzut cu chiuvetă pentru
spălarea mâinilor alimentare cu apă curentă rece şi caldă , dotat corespunzător
(detergent de mâini, dezinfectant, mijloace igienice de uscare a mâinilor).
Locaţia trebuie dotată cu dulapuri închise pentru depozitarea echipamentelor şi materialelor
utilizate pentru curăţenie, altul pentru ambalaje şi etichete.
Spaţiul de producţie trebuie să menţinut curat şi în stare bună de funcţionare şi întreţinere.
 Proiectarea, designul, construcţia, localizarea şi mărimea obiectivelor din domeniul
alimentar trebuie:
 să permită întreţinerea, igienizarea şi/sau dezinfecţia adecvată, pentru a se
evita ori a reduce la minimum posibilităţile de contaminare pe calea aerului, şi
să asigure spaţiu de lucru adecvat care să permită efectuarea igienică a tuturor
operaţiunilor;
 să fie astfel încât să protejeze împotriva acumulării de murdărie, contactului cu
materiale toxice, căderii de particule în alimente şi formării de condens sau de
mucegaiuri pe suprafeţe;
 să permită aplicarea bunelor practici de igienă pentru alimente, inclusiv
protecţia împotriva contaminării şi, în special, controlul dăunătorilor;
 să ofere, după caz, condiţii adecvate de manipulare şi depozitare a alimentelor,
la o temperatură controlată, să fie de capacitate suficientă pentru menţinerea
produselor alimentare la temperaturi corespunzătoare şi să fie proiectate pentru
a permite ca aceste temperaturi să fie monitorizate şi, după caz, să fie
înregistrate.
 Trebuie să fie disponibil un număr corespunzător de spălătoare, amplasate şi
concepute în mod adecvat pentru curăţarea mâinilor. Trebuie să se asigure lavoare
pentru curăţarea mâinilor, prevăzute cu apă curentă caldă şi rece, cu materiale pentru
spălarea mâinilor şi pentru uscare igienică. Atunci când este necesar, utilităţile pentru
spălarea alimentelor trebuie să fie separate de cele pentru spălarea mâinilor;

38
 Trebuie să se asigure mijloace potrivite şi suficiente de ventilaţie naturală sau
mecanică;
 Obiectivele din domeniul alimentar trebuie să aibă iluminare naturală şi/sau artificială;
 Facilităţile pentru drenaj trebuie să fie adecvate destinaţiei de utilizare. Acestea
trebuie să fie concepute şi construite în aşa fel încât să se evite riscul de contaminare.
 După caz, trebuie să fie asigurate vestiare pentru personal.
 Agenţii de curăţare şi substanţele dezinfectante nu trebuie depozitate în zone unde se
manipulează alimente.
Cerinţe specifice pentru încăperile unde sunt preparate, tratate sau procesate produse
alimentare:
 suprafeţele pavimentului trebuie să fie menţinute în bune condiţii de întreţinere şi să
fie uşor de curăţat şi, după caz, de dezinfectat. Aceasta necesită utilizarea unui
material impermeabil, nonabsorbant, lavabil şi netoxic, cu excepţia cazului în care
operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot dovedi autorităţii competente că
alte materiale utilizate sunt corespunzătoare. După caz, pavimentul trebuie să
permită drenajul adecvat al suprafeţelor;
 suprafeţele pereţilor trebuie să fie menţinute în condiţii bune de întreţinere şi să fie
uşor de curăţat, iar atunci când este necesar, de dezinfectat. Aceasta necesită
utilizarea unor materiale impermeabile, nonabsorbante, lavabile şi netoxice, precum
şi o suprafaţă netedă până la o înălţime adecvată efectuării diferitelor operaţiuni;
 plafoanele sau, acolo unde nu există plafoane, suprafaţa interioară a acoperişului şi
accesoriile suspendate trebuie să fie construite şi finisate astfel încât să se prevină
acumularea de murdărie şi să se reducă condensul, creşterea de mucegaiuri şi
împrăştierea de particule;
 ferestrele şi alte deschizături trebuie să fie construite pentru a se preveni
acumularea de murdărie. Cele ce pot fi deschise către mediul exterior trebuie, după
caz, să fie echipate cu plase împotriva insectelor. Atunci când deschiderea
ferestrelor ar avea ca rezultat contaminarea, ferestrele trebuie să rămână închise şi
fixate în timpul producţiei;
 uşile trebuie să fie uşor de curăţat, iar atunci când este necesar, de dezinfectat.
Pentru aceasta este necesară utilizarea de suprafeţe netede şi nonabsorbante;
 suprafeţele, incluzând suprafeţele echipamentelor, din spaţiile în care sunt
manipulate alimente şi, în special, suprafeţele ce intră în contact cu alimentele
trebuie să fie menţinute în stare bună de întreţinere şi trebuie să fie uşor de curăţat,
iar atunci când este necesar, de dezinfectat. Pentru aceasta este necesară
utilizarea de materiale netede, lavabile, rezistente la coroziune şi netoxice;

Trebuie să fie asigurate facilităţi adecvate, după caz, pentru curăţarea, dezinfecţia şi
depozitarea ustensilelor şi a echipamentelor de lucru. Aceste facilităţi trebuie să fie construite din
materiale rezistente la coroziune, să fie uşor de curăţat şi să fie aprovizionate în mod adecvat cu
apă fierbinte şi rece.

Operatorii din sectorul alimentar ,trebuie să se asigure că produsele obţinute şi


comercializate către consumatorul final nu prezintă risc pentru sănătatea publică şi că sunt
îndeplinite toate condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare referitoare la:
 etichetare;
 asigurarea trasabilităţii;
 parametrii de calitate şi siguranţă ai materiilor
prime şi ai produselor finite;
 controlul potabilităţii apei;
 instruirea personalului;
 controlul stării de sănătate;
 controlul dăunătorilor;
 monitorizarea deşeurilor;
 întreţinerea şi igiena spaţiilor şi a echipamentelor;

39
 implementarea principiilor sistemului Analizei hazardului şi punctelor critice de control
(HACCP).
Este interzisă fabricarea si comercializarea conservelor si a produselor derivate din
fructe şi legume , care conţin cantităţi de contaminanţi si reziduuri pesticide peste limitele
maxime admise prevăzute prin reglementările in vigoare.

Ambalarea şi etichetarea produselor alimentare tradiţionale

Ambalajul face parte integrantă din produs. Ambalajul contribuie la facilitarea transportului şi
manipulării, oferind siguranţă produsului. Ambalajele care intră în contact cu alimentele ,trebuie
să fie confecţionate din materiale care indeplinesc cerintele prevazute de reglementarile în
vigoare.
Ambalajele de transport trebuie să asigure integritatea produsului, să fie curate, uscate,
nederiorate.
Ambalajul clasic pentru conservele de fructe este cel din sticlă respectiv borcanele. Ambalarea
se poate face la gramaje diferite de 375, 450 g.

Etichetarea produselor
Este obligatoriu să existe etichete pe ambalajul produselor preambalate, care să ofere date
privind numele producătorului şi data producerii.
Elemente/informaţii minimale care trebuiesc tipărite pe eticheta de produs conform legislaţiei în
vigoare:
 Denumirea şi adresa producătorului
 Denumirea produsului şi masa netă :
 Data fabricaţiei(informaţii despre lot )
 Durata durabilităţii minimale , termenul de valabilitate :
 Ingrediente
 Condiţii de depozitare :
 Denumirea produsului este însoţită de mentiunea privind fructul sau fructele
utilizate, in ordinea descrescatoare a ponderii materiilor prime utilizate in
fabricatie.

4.2.7.Autorizarea firmei , punctului de lucru şi a activităţii de producţei

Înregistrarea la Registrul Comerţului


presupune efectuarea anumitor demersuri.
 Obţinere autorizaţie la Registrul Comerţului în baza Legii 31/1990( SRL)fie în baza OUG
nr.44/2008(PFA,Intreprindere Individuală sau Intreprindere Familială);
 Dacă te autorizezi ca PFA iţi trebuie calificare în domeniu pentru că persoanele fizice
autorizate nu pot angaja conform legii personal;
 La ORC va trebui să faceţi dovada folosinţei spaţiului respectiv (contract de comodat,
contract de închiriere sau de subînchiriere) sau dovada asupra proprietăţii spaţiului
respectiv. Dacă spaţiul respectiv aparţine unei persoane fizice şi se încheie un contract
de închiriere cu reprezentantul/ii societăţii ce urmează să fie înfiinţată, va trebui ca
respectivul contract să fie înregistrat la administraţia financiară. În cazul în care contractul
de închiriere este făcut cu o altă societate comercială este necesară dovada de
proprietate a spaţiului respectiv.
 Conform legislaţiei în vigoare, activităţile care nu prezintă un pericol de impact major; din
punct de vedere al normelor de protecţia muncii, prevenirea şi stingerea incendiilor,
protecţia mediului şi sanitar veterinară pot funcţiona pe baza declaraţiei pe proprie
răspundere dată la ORC dar sunt supuse controalelor Autorităţilor competente.

4.2.8.Înregistrarea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor reprezintă

40
înscrierea unităţilor în listele celor cu vânzare cu amănuntul de către D.S.V.S.A., în baza unei
solicitări scrise din partea beneficiarului; În vederea obţinerii documentului de înregistrare
sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor pentru activităţile din unităţile de vânzare cu
amănuntul, operatorii din sectorul alimentar sau reprezentanţii legali ai acestora trebuie să
depună la D.S.V.S.A., un dosar cuprinzând următoarele documente:
o cerere scrisă în care sunt precizate:
 denumirea şi adresa unităţii;
 activitatea desfăşurată;
 tipurile şi cantităţile de produse supuse vânzării cu amănuntul;
 locurile de vânzare cu amănuntul a produselor obţinute în unitatea proprie;
 numărul de personal lucrător, precum şi detalii cu privire la pregătirea acestuia;
schiţa obiectivului unde se desfăşoară activităţile de producţie;
copii ale documentelor din care să rezulte că unitatea deţine un program de
autocontrol;
copia certificatului constatator sau, după caz, a certificatului de înregistrare eliberat
de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a cărui rază teritorială îşi
desfăşoară activitatea.
In vederea eliberării documentului de înregistrare pentru siguranţa alimentelor,
direcţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti înregistrează cererea depusă si verifica documentaţia şi, la
faţa locului, prin inspectorii autorităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor, îndeplinirea cerinţelor in domeniul specific şi a celor prevăzute in
Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr.
852/2004/CE, cu amendamentele ulterioare.

4.2.9.Obţinerea licenţei de fabricaţie Agentul economic trebuie să depună la Direcţia


pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Iaşi, un
dosar cu următoarele piese componente :
Cerere tip,
Documentele de identificare ale firmei :
o Statutul societăţii comerciale sau autorizaţia eliberată în conformitate cu
reglementările in vigoare pentru asociaţiile familiale si persoanele fizice
autorizate sa desfăşoare o activitate economica independenta, în copie;
o Certificatul de înmatriculare al societăţii comerciale emis de oficiul registrului
comerţului, în copie;
o Certificat de înregistrare fiscala al societăţii comerciale sau al asociaţiei
familiale si persoane fizice, în copie
Fisa unităţii; copii după documentele de constituire;
Schema spaţiului cu menţionarea capacităţii de producţie,
Dotarea cu utilaje,
Dotarea cu instrumente de măsura; Buletin metrologic:
Specificaţie tehnica sau standard de firmă, elaborat şi aprobat de agentul economic,
care trebuie să cuprindă condiţiile de calitate ale produsului si data durabilităţii
minimale a acestuia, de respectarea cărora producătorul rămâne răspunzător,
condiţiile specifice de manipulare, transport si depozitare si regulile de verificare a
calităţii;
Schema tehnologică de fabricaţie,
Fisa cu privire la pregătirea de specialitate a personalului,
Copie document de pregătire profesională;
Autorizaţia sanitara de funcţionare după caz;
Autorizaţia sanitar veterinară sau înregistrarea pentru siguranţa alimentului , după
caz;
Contract de analize cu laborator terţ acreditat / autorizat pentru verificarea
parametrilor declaraţi în specificaţiile tehnice pentru agenţii economici care nu au în
dotare laborator uzinal de analize.

41
Urmează :
Verificarea documentaţiei ;
Verificarea la faţa locului a realităţii datelor şi documentelor din dosarul de licenţă ;
Întocmirea procesului verbal de acordare a licenţei de fabricaţie;
Plata la Trezorerie pentru formularul de licenţă;
Eliberarea licenţei de fabricaţie;
Producţia şi comercializarea produselor .

4.2.10.Înregistrarea ca produs tradiţional Operatorul economic trebuie să depună la


DADR un dosar care cuprinde :
Cerere tip;
Caiet de sarcini (+ o fotografie a produsului);
Buletin de analiză pentru produs;
Urmează :
Verificarea documentaţiei
Verificarea la faţa locului a realităţii datelor înscrise în caietul de sarcini.
Întocmirea procesului verbal de atestare
Transmiterea dosarului la MADR
Înregistrarea în Registrul Naţional al Produselor Tradiţionale
Producţia şi comercializarea produsului tradiţional.

Comercianţii au obligaţia să desfăşoare activităţile cu respectarea prevederilor legislaţiei în


domeniul igienico-sanitar, Protecţia Mediului, Protecţia Muncii, PSI etc.

Plătitor sau nu de TVA


La constituirea unei societăţi comerciale, puteţi opta pentru a fi plătitori de TVA, sau neplătitori de
TVA.
A fi neplătitor de TVA înseamnă că nu colectaţi TVA aferent veniturilor realizate şi ca nu aveţi
dreptul să vă deduceţi TVA plătit, de exemplu, la achiziţionarea unor mărfuri. De principiu, pentru
societăţile prestatoare de servicii, este mai convenabil să nu fie plătitoare de TVA. Dacă, însă, o
societate prestatoare de servicii neplătitoare de TVA, depăşeşte plafonul de scutire de 35000 de
Euro cifra de afaceri pe anul financiar în curs, atunci ea va trece automat la categoria de plătitor
de TVA.

Nu uitaţi !

Trebuie să cunoaşteţi şi să respectaţi :


 Regulamentului Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al
Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare;
 Ordinul nr. 111 din 16/12/2008 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 895 din
30/12/2008 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor
privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a
activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare
de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare,
depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală;
 Ordin MAPDR nr. 690/2004 pentru aprobarea Normei privind conditiile si criteriile pentru
atestarea produselor traditionale –publicat in MO nr. 938/14.10.2004;
 Ordinul nr.357 din 2003 – pentru aprobarea Regulamentului cu privire la acordarea,
suspendarea şi retragerea (anularea) licenţelor de fabricaţie agenţilor economici care
desfăşoară activităţi în domeniul producţiei de produse alimentare.

Pentru autorizarea activităţii mergeţi la :

Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi


Iaşi, Strada. Gândul nr. 2A, Cod poştal 700127
42
Tel.: 0232 / 254.400
Fax: 0232 / 276.334
E-mail: orcis@is.onrc.ro

Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentului Iaşi


Iaşi, Aleea Mihail Sadoveanu, nr. 10 bis
Telefax: 0040 / 232 26 75 01
Mail: office-iasi@ansv.ro

Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Iaşi


Ştefan cel Mare şi Sfânt Bd., nr. 47-49,
Iaşi, România, cod 700064
Telefon: 0040/232 25 59 59
Fax: 0040/232 21 26 12
E-mail: dadr@dadris.ro
Web: www.dadris.ro

4.2.11.Promovarea produselor şi serviciilor

Gândiţi-vă în permanenţă că Publicitatea este o investiţie pe termen mediu şi lung, nu o


cheltuială !
Este foarte important ca, odată pornită afacerea , să o faceţi cunoscută.
 metoda eficienta de promovare a produselor constă în:
 avertizarea clienţilor prin intermediul indicatoarelor, banerelor plasate pe
drumurile publice,în apropierea locului de comercializare , care atrag atenţia potenţialilor
clienţi;
 Afişe, fluturaşi împărţiţi în cutiile poştale sau pe stradă.
 Practicaţi la începutul afacerii şi nu numai, diferite promoţii
 Primul client la deschiderea afacerii, va fi primi gratis 2 produse la preţ de 1 ;
 Organizaţi sampliguri (degustări de produse ), tombole cu produsele fabricate de
dumneavoastră;
 În cazul în care bugetul pentru publicitate vă permite, puteţi opta pentru promovarea în
paginile unei reviste cu profil auto, sau în emisiuni de acelaşi gen la radio / TV, mult mai
costisitoare, dar cu un impact deosebit în rândul potenţialilor clienţi;
 O altă variantă (mult mai rar utilizată) o reprezintă promovarea prin Internet.

4.2.12. Redactarea unei oferte

Este important să transmiteţi oferte care conţin toate informaţiile necesare.

 Produsul:Descrieţi produsul foarte pe larg arătând toate caracteristicile tehnice posibile.


Anexaţi broşuri si/sau fotografii. Mostrele sunt totdeauna folositoare, cu atât mai mult
când nu exista alte materiale promoţionale. In cazul transmiterii de mostre, un acord in
acest sens trebuie convenit in prealabil cu importatorul. Nu includeţi un număr mare de
produse in oferta. Specializarea in producţia unui anumit produs creează o buna impresie
tehnică;

 Preturile: oferiţi de la început cel mai bun preţ posibil cu menţiunea ca este ne-negociabil
sau negociabil.

43
 Condiţiile de plată:

 Cantitatea oferită spre vânzare: Comercianţii doresc să cunoască capacitatea reală de


producţie a vânzătorului , pentru a nu se trezi cu goluri de marfă pe rafturi. Menţionaţi
cantitatea minimă a unei livrări;
 Calitatea: Comercianţii sunt foarte precauţi la verificarea calităţii mărfurilor cumpărate,
acestea fiind comparate cu mostrele acceptate si nu admit nici un rabat intre livrări;
 Ambalaj / Transport: Ofertele trebuie sa cuprindă toate informaţiile referitoare la tipul
ambalajului, materialul din care este compus, dimensiunile si greutatea coletelor, precum
si mijloacele de transport si termenele calendaristice de livrare.

 Referinţe :Informaţii privind poziţia sa pe piaţa (asociaţiile sau organizaţiile din care face
parte) etc, dar si experienţa anterioară în producţie, prezenţa pe piaţă, sunt, de regulă,
bine venite.

Planificarea unei acţiuni individuale de marketing


 Conveniţi întotdeauna întâlnirile in prealabil;
 Prezentaţi mostre si/sau alte materiale de prezentare relevante;
 Fiţi punctuali; anunţaţi dacă întârziaţi peste 15 minute;
 Pentru a arăta respect, întrebaţi cât timp are la dispoziţie partenerul; dacă el este
interesat va continua oricum;
 Prezentaţi concentrat obiectivele urmărite de dumneavoastră;
 Executaţi prompt toate obligaţiile asumate cu ocazia negocierilor purtate.

4.2.13. Cursuri gratuite de formare profesională

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă organizează, gratuit, cursuri de


calificare/recalificare pentru şomeri. Persoanelor aflate în căutarea unui loc de munca li se oferă
astfel posibilitatea dobândirii cunoştinţelor teoretice şi practice specifice unei noi meserii care să
mărească şansele ocupării unui loc de munca. Structura serviciilor de calificare/recalificare
porneşte de la cursuri de meserii, până la cursuri de perfecţionare. De asemenea, sunt
organizate cursuri de iniţiere în termenii de baza ai economiei de piaţă sau cursuri de pregătire
pentru crearea de întreprinderi mici.
Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de
munca prevede ca serviciile de formare profesională se acorda, gratuit, următoarelor categorii de
persoane, astfel:
 au devenit şomeri (indemnizaţi sau neindemnizaţi);
 nu au putut ocupa loc de munca după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după
satisfacerea stagiului militar;
 au obţinut statutul de refugiat sau altă forma de protecţie internaţională, conform legii;
 nu au putut ocupa loc de munca după repatriere sau după eliberarea din detenţie.
Conform Legii nr. 107/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 76/2004 a fost extinsă
gama de beneficiari ai cursurilor gratuite de formare profesionala, fiind suportate cheltuielile şi
pentru:
* persoanele încadrate în muncă, la revenirea din concediul pentru creşterea copilului până la
împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap;
* persoanele care si-au reluat activitatea după satisfacerea stagiului militar;
* persoanele care au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacităţii de muncă după
pensionarea pentru invaliditate;
* persoanele care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural şi nu realizează venituri lunare
sau realizează venituri lunare mai mici decât indemnizaţia de şomaj şi care sunt
înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă;
* persoanele care executa o pedeapsa privativa de libertate, în locuri de detenţie anume
destinate, şi care mai au de executat cel mult 9 luni pana la ultima zi de executare a pedepsei.
44
Pentru cursuri de calificare puteţi contacta :

AJOFM Iaşi- sediu central


Str. Cucu nr. 1, Iaşi 700082, judeţul Iaşi
Telefon: 0232.254.577
Telefon fix în reţea mobila: 0372.709.497
Fax: 0232.264.682
E-mail: iasi@ajofm.anofm.ro;

ALOFM Iaşi
Str. Garabet Ibrăileanu nr. 4, Iaşi 700506, judeţul Iaşi
Telefon/fax: 0232.219.350
E-mail: is_iasi@ajofm.anofm.ro;

4.2.14.Modele de succes

Asociaţia "Agroecologia" a lansat, în luna februarie 2010, în premieră naţională, la Cluj, "Coşul
Ţărănesc", primul sistem de distribuţie de produse alimentare ecologice şi tradiţionale pe bază de
abonament pentru consumatori.
Preşedintele asociaţiei, Avram Fiţiu, a declarat că distribuţia este săptămânală, iar produsele
agricultorilor vor fi livrate la domiciliul consumatorilor.
"«Coşul Ţărănesc» este un sistem de distribuţie prin care agricultorii vor pune pe masa
consumatorilor alimente tradiţionale şi ecologice, la domiciliul consumatorilor. Este un sistem
creat de agricultori, fără intermediari, relaţia fiind una directă între producători şi clienţi. Se
încurajează, astfel, o agricultură ţărănească locală şi regională".
Producătorii care sunt membri ai asociaţiei provin atât din judeţul Cluj, cât şi din judeţele
învecinate - Sălaj, Bihor, Maramureş, oferta acestora fiind extrem de variată, mergând de la
fructe, mere, cătină, suc de mere, dulceaţă, legume, caşcaval, brânză de burduf, până la cârnaţi,
slănină, şuncă, jumări, tobă, pâine, cozonac, prăjituri, paste făinoase, produse apicole, ouă,
ceaiuri sau vin.
"Produsele agroalimentare care vor intra în «Coşul Ţărănesc» sunt produse ecologice şi
produse tradiţionale. Prin acest sistem se vor distribui la domiciliul consumatorilor doar
alimente certificate ecologic sau atestate tradiţional, respectiv în curs de certificare sau
atestare",.
Acesta a explicat că, în momentul în care vor exista solicitări, se va face un abonament lunar,
"distribuţia unui coş ţărănesc cu produse urmând să fie săptămânală, direct la domiciliul
consumatorului".
Cantitatea şi tipul produselor ţin de fiecare familie de consumator, pornind de la un coş minimal
de produse alimentare de bază.
"În cursul zilei de vineri, comanda pentru săptămâna viitoare se transmite fiecărui agricultor şi
este pregătită de către acesta la sfârşitul săptămânii. Luni, agricultorii transportă produsele
comandate la depozitul frigorific unde are loc pregătirea comenzilor, iar în cursul după-amiezii
sau cel târziu marţi, o echipă realizează distribuţia produselor la domiciliul consumatorilor şi
încasează contravaloarea acestora. Vânzarea de produse va avea la bază un contract semnat
între cele două părţi".
Organizatorii sistemului vor edita şi un catalog de produse, iar comanda se va putea lansa
on-line.
De asemenea, consumatorii vor avea posibilitatea de a transmite electronic sugestii şi reclamaţii
legate de calitatea sau varietatea produselor achiziţionate, aceştia primind, lunar, şi un newsletter
legat de produsele asociaţiei.
Pentru a fi rentabil, acest sistem trebuie să ajungă, în termen de şase luni, la o reţea de 80-100
de familii pe săptămână.
Primele comenzi săptămânale pe site pot fi înregistrate , valoarea minimă fiind de 500 de lei.
45
"Aşa cum agricultorii ne-am organizat, pot să se organizeze şi familiile. Pot să fie mai mulţi vecini
care să comande împreună, săptămânal, un astfel de coş cu produse".
Membrii asociaţiei speră ca sistemul să fie extins şi în alte oraşe, cum ar fi Bucureşti, Arad sau
Oradea.
Potrivit listei de preţuri prezentate de reprezentanţii asociaţiei, o pâine de 0,5 kilograme se vinde
cu 7,5 lei, o pungă cu paste făinoase de 250 de grame costă 3,7 lei, un borcan cu dulceaţă de
afine sau merişoare de 400 de grame costă 15 lei, o jumătate de kilogram de caş ecologic costă
18,75 de lei.
De asemenea, producătorii reuniţi în cadrul asociaţiei vând sarmale cu păsat la 15 lei o jumătate
de kilogram, o jumătate de kilogram de jumări la 16,87 de lei, o jumătate de lapte gros la 10 lei
sau un kilogram de miere de iarbă neagră la 37,5 lei.
Avram Fiţiu este agricultor, având o fermă de mere în satul Mera, judeţul Cluj, una de cătină în
judeţul Timiş, dar şi un atelier de procesare de panificaţie în judeţul Sălaj.
"Agroecologia" este prima asociaţie care practică agricultura ecologică în România. A fost
înfiinţată în aprilie 1994 de către un grup de studenţi şi profesori ai USAMV Cluj.
Asociaţia are, în prezent, 154 de membri, în mare parte agricultori certificaţi sau în conversie la
agricultura ecologică, respectiv agricultori atestaţi tradiţional sau în curs de atestare.

Cei zece producatorii agricoli din Transilvania sunt:

Avram Fitiu, Mera, jud. Cluj (mere; catina; suc de mere; dulceata);

Vasile Bodea, Hida, jud. Salaj (legume);

Romulus Tegzesiu, Floresti, jud. Cluj (legume);

Ioan Mihalca, Petrova, jud. Maramures (cascaval; branza de burduf; carnati; slanina;
sunca; toba);

Mirela Veres, Iclod, jud. Cluj (paine; cozonac; prajituri);

Ana Maria Muresan, Doda Pilii, jud. Cluj (prajituri);

Miklos Naghi, Salard, jud. Bihor (paste fainoase);

Oros Ioan, Zalau, jud. Salaj (produse apicole);

Marian Ciortea, Zalau, jud. Salaj (legume şi fructe procesate);

Florin Gozman, Simleul Silvaniei, jud. Salaj (vin)'

Sursa: www.agriculturae.ro

46
CAPITOLUL V TAXE ŞI IMPOZITE
Impozitele şi taxele fac parte din categoria de plăţi obligatorii, pe care orice agent economic
trebuie să le efectueze în conformitate cu legislaţia în vigoare. Acestora li se alătură contribuţiile
de asigurări sociale și medicale.

5.1. Obligaţii de plată la bugetul de stat:

Temei legal: Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu toate modificările ulterioare.
 Impozitul pe profit datorat de persoane juridice. Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal
prevede ca impozitul pe profit este de 16%.
 Impozite pentru persoane fizice
o impozit pe veniturile din salarii. Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile
în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în
baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege,
indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub
care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de
muncă;
o Venituri din închiriere;
o Venituri din pensii ce depăşesc 1000 lei;
o Venituri din agricultură;
o Venituri din premii:
o Venituri din investiţii;
o Venituri din dobânzi.
Cota unică de impozitare este de 16 %
 Impozitul pe dividende plătite de către o societate rezidentă în România către o
persoana fizica rezidenta în România sau societate rezidentă în alta ţară inclusiv în
UE. Cota de impozitare este de 16 %
 Impozitul pe venitul global plătit de:
o Persoanele fizice romane cu domiciliul în România, pentru veniturile obţinute atât
din România cat şi din străinătate;
o Persoanele fizice romane fără domiciliu în România şi persoanele fizice străine
pentru veniturile obţinute din România prin intermediul unei baze fixe sau intr-o
perioada ce depăşeşte în total 183 de zile în cursul a 12 luni.

 Taxa pe valoarea adăugată.


o Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% şi se aplică asupra
bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilă; Cota redusă a taxei pe
valoarea adăugată este de 9% şi se aplica asupra bazei de impozitare, pentru
câteva categorii de prestări de servicii si/sau livrări de bunuri: medicamente,
proteze medicale, cărţi, reviste, ziare, intrarea la muzee, spectacole şi cazarea la
hotel.
 Accizele.
o Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de
stat, pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import:
 bere;
 vinuri;
 băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;
 produse intermediare;
 alcool etilic;
 tutun prelucrat;

47
 produse energetice;
 energie electrică.
o Alte produse accizabile (accize nearmonizate):cafeaua verde, cafeaua prăjită şi
cafeaua solubilă.
o Impozitul la ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internã
 Taxe vamale, Codul vamal al României (Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al
României )prevede existenta taxelor vamale de import, care variază de la un produs la
altul precum şi funcţie de originea bunurilor. Clasificarea bunurilor şi taxele vamale
aferente se pot gă şi în Tariful vamal de import al României.
 Taxe Rutiere,etc.

5.2.Impozite si taxe locale

Impozitele şi taxele locale, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestora constituie venituri
la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
o Impozitul pe clădiri
o Impozitul şi taxa pe teren
o Taxa asupra mijloacelor de transport stabilita în funcţie de capacitatea cilindrica
o Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor
o Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama şi publicitate
o Impozitul pe spectacole
o Alte taxe locale

5.3. Obligaţii de plată la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale

 Contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asigurat;


 Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator;
 Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de
angajator;
 Contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate reţinută de la asiguraţi;
 Contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi;
 Contribuţia de asigurări pentru şomaj datorată de angajator.

5.3.1. Contribuţii la asigurările sociale de sănătate

Angajatorul – persoană fizică sau juridică – la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii, pe baza
de contract individual de munca sau în baza unui statut special prevăzut de lege au obligaţia
plăţii contribuţiei pentru asigurările de sănătate ,raportat la fondul de salarii realizat.
Pentru anul 2010, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr.
95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:
 5,2% pentru cota datorată de angajator;
 5,5% pentru cota datorată de asigurat.

Persoanele care nu sunt salariate dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea, potrivit prevederilor
Legii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligate să comunice direct
casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi
achitării cotei de 5,5%.

48
Nu se datorează contribuţia de 6% asupra:

 indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă suportate din bugetul Fondului


naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
 indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de până la 7 ani, iar în cazul
copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani
care se suporta integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate;
 indemnizaţiei de maternitate care se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate;
 indemnizaţiei pentru reducerea timpului de muncă care se suportă integral din bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
 indemnizaţiei de risc maternal;
 concediului fără salariu.

5.3.2.Cotele de contributie de asigurari sociale CAS:

Pentru anul 2010, cotele de contribuţie de asigurări sociale se stabilesc după cum urmează:
 pentru condiţii normale de munca 31,3%; (20,8% pentru angajator şi 10,5% pentru
angajat);
 pentru condiţii deosebite de munca 36,3%; (25,8% pentru angajator şi 10,5% pentru
angajat);
 pentru condiţii speciale de munca 41,3%. (30,8% pentru angajator şi 10,5% pentru
angajat).
Cota contribuţiei individuale de asigurări sociale este de 10,5%, indiferent de condiţiile de muncă.
În continuare, în cota de contribuţie individuală de asigurări sociale prevăzută mai sus este
inclusă şi cota de 2,5% aferentă fondurilor de pensii administrate privat.

5.3.3.Contributii la bugetul asigurarilor pentru somaj in 2010

Contribuţia datorată de angajatori la bugetul asigurărilor pentru şomaj este de 0,5% .Contribuţia
individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj este de 0,5%.
Contribuţia datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj de către persoanele asigurate în baza
contractului de asigurare pentru şomaj, se menţine la 1% .

5.3.4.Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale:


Contribuţia datorata de angajator la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale se
menţine la cota de 0,25%.

5.3.5.Cotele de contributii datorate de angajatori în functie de clasa de risc:

Cotele de contribuţii datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc, în conformitate cu


prevederile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale,
cu modificările şi completările ulterioare, sunt stabilite de la 0,15% la 0,85%, aplicate asupra
sumei veniturilor brute realizate lunar.

5.3.6. Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale

49
Cotele de contribuţii datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc se stabilesc de la 0,15% la
0,85%, aplicate asupra sumei veniturilor brute realizate lunar.
Aceste cote se aplica începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2010.

5.4.Impozitul forfetar (minim)

Formele juridice reglementate de OUG nr.44/2008 nu intra sub incidenţa achitării impozitului
forfetar deci nu se aplică prevederile pentru PFA, IF, II.
Contribuabilii, în cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim
pentru transa de venituri totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligaţi la plata
impozitului la nivelul acestei sume.
 pentru venituri totale anuale până la 52.000 de lei – impozit minim anual de 2.200 de lei;
 pentru venituri totale anuale intre 52.001 - 215.000 de lei – impozit minim anual de 4.300
de lei;
 pentru venituri totale anuale intre 215.001 - 430.000 de lei – impozit minim anual de 6.500
de lei;
 pentru venituri totale anuale intre 430.001 - 4.300.000 de lei – impozit minim anual de
8.600 de lei;
 pentru venituri totale anuale intre 4.300.001 - 21.500.000 de lei – impozit minim anual de
11.000 de lei;
 pentru venituri totale anuale intre 21.500.001 – 129.000.000 de lei – impozit minim anual
de 22.000 de lei;
 pentru venituri totale anuale de peste 129.000.001 de lei – impozit minim anual de 43.000
de lei.

5.5.Ghid fiscal pentru persoanele fizice autorizate şi fa

Impunerea veniturilor din activităţi independente este reglementată de Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Titlul III - Impozitul pe venit, precum
şi de Normele metodologice date în aplicarea acestuia, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu
modificările şi completările ulterioare.
Pentru a vă înregistra, trebuie să vă duceţi la sediul administraţiei fiscale în raza căreia
aveţi domiciliul cu următoarele documente:
a. La organul fiscal (Direcţia Generala a Finanţelor Publice / Administraţia financiară din raza
teritorială a sediului profesional), se depun următoarele documente:
 Dosar cu şină (de obicei se solicită);
 Declaraţie de înregistrare fiscala (formular 070), se depune în doua exemplare .Precizări:
formularul 070 NU se depune de personale autorizate prin ORC, pentru care înregistrarea
fiscala a fost automata;
 Declaraţie de venit estimat (formular 220), se depune în două exemplare;
 Cererea de opţiune pentru sistemul real de impunere/norme de venit (nu există formular
tip);
 Copie după autorizaţia de funcţionare obţinută de la ORC;
 Copie BI/CI;
 Cerere de înregistrare Registrul-jurnal de încasări şi plăţi şi Registrul inventar;
Termen de depunere: maxim 15 de zile de la începerea activităţii.
Precizări privind declararea venitului estimat obţinut de PFA:

50
 în Formularul 220 veţi declara suma estimată de dumneavoastră pe care consideraţi că o
veţi câştiga în perioada rămasă din anul fiscal curent;
 termenul şi impozitul de plată vă sunt comunicate prin poştă la adresa sediului profesional,
prin Decizia de plăţi anticipate;
 opţiuni disponibile pentru sistemul de impozitare: (1) impunere în sistem real, indiferent de
tipul activităţii, sau (2) impunere pe baza normei de venit, opţiune disponibilă exclusiv
pentru activităţile aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice (Ordin 1847/2003).
 norma de venit reprezintă o sumă fixă, stabilită anual de către direcţiile generale ale
finanţelor publice teritoriale, în funcţie de specificul activităţii şi de zona în care se va
desfăşura activitatea. Cota de impozit este de 16% şi se aplica la nivelul stabilit al normei
de venit, indiferent de venitul efectiv realizat.
 in situaţia în care optaţi pentru calcularea impozitului în sistem real, aveţi o serie de obligaţii
contabile şi anume întocmirea şi completarea unor registre contabile potrivit prevederilor
legii contabilităţii. Opţiunea este valabilă 2 ani. Cererea de opţiune pentru stabilirea
venitului net în sistem real se depune, în cazul contribuabililor care au desfăşurat activitate
şi în anul precedent, până la data de 31 ianuarie inclusiv, şi respectiv în termen de 15 zile
de la începerea activităţii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului
fiscal.
 plata impozitului se poate face cash la sediul trezoreriei sau prin ordin de plata pe baza foii
de vărsământ generată de programul special realizat de Ministerul Finanţelor Publice.
b. La Casa de Pensii Judeţeana, se depun următoarele documente:
 Declaraţie de asigurare;
 Copie act de identitate BI/CI;
 Copie Certificat de înregistrare sau Autorizaţie de funcţionare;
 Copie Carnet de muncă;
Nu se depune declaraţia de asigurare dacă persoana fizică (1) beneficiază de o categorie
de pensie, (2) este angajat cu contract de muncă, sau (3) este şomer.
c. La Casa de Asigurări de Sănătate aleasă în mod liber, se depun următoarele documente:
 Declaraţie privind obligaţiile de constituire şi plată la Fondul Naţional Unic de Asigurări
Sociale de Sănătate datorate de alte persoane decât cele care desfăşoară activitate în
baza unui contract individual de muncă;
 Copie act de identitate BI/CI;
 Copie Autorizaţie de funcţionare sau Certificat de înregistrare
 Copie Carnet de muncă sau Copii după Adeverinţele de vechime vizate de Inspectoratul
teritorial de muncă;
 Copie Decizia de impunere privind plăţile anticipate, document care se primeşte prin
poştă de la Administraţia Financiara după depunerea declaraţiei de venit estimat

51
CAPITOLUL VI SURSE DE FINANŢARE

6.1.FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală ,pentru finanţarea


programelor de dezvoltare rurală.

Autorităţi contractante:
 Agenţia de plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit prin structurile teritoriale :
 centre regionale ;
 oficii judeţene .
 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin structurile teritoriale
 Direcţii Judeţene pentru agricultură şi Dezvoltare Rurală

Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”

Obiective generale:
 Îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii sectorului agricol prin promovarea instalării
tinerilor fermieri şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru
protecţia mediului, igiena şi bunăstarea animalelor, siguranţa la locul de muncă;
 Îmbunătăţirea managementului exploataţiilor agricole prin reînnoirea generaţiei şefilor
acestora, fără creşterea populaţiei active ocupate în agricultură.
Obiectivele specifice ale măsurii se referă la creşterea veniturilor exploataţiilor conduse
de tinerii fermieri.
Obiectivele operaţionale se referă la creşterea numărului de tineri agricultori care încep
pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii şi încurajarea tinerilor fermieri de a
realiza investiţii.
Beneficiarii eligibili pentru sprijinul financiar nerambursabil acordat prin Măsura 112 sunt:
 fermierii în vârstă de până la 40 de ani (neîmpliniţi la data depunerii Cererii de finanţare),
 persoane fizice sau juridice care practică în principal activităţi agricole şi a căror
exploataţie agricolă:
o are o dimensiune economică cuprinsă între 6 şi 40 UDE;
o este situată pe teritoriul ţării;
o este înregistrată în Registrul fermelor/Registrul agricol.
Beneficiarii eligibili care primesc sprijin nerambursabil prin Măsura 112, sunt:
 Persoană fizică;
 Persoană fizică înregistrată şi autorizată în conformitate cu prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 44/2008;
o individual şi independent, ca persoane fizice autorizate;
o ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;
o ca membri ai unei întreprinderi familiale;
o Societate cu răspundere limitată – SRL, înfiinţată în baza Legii 31/1990;
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

ATENTIE!
Instalarea tinerilor fermieri reprezinta activitatea de înfiinţare si/sau preluare prin transfer de
proprietate si/sau arenda/concesionare a unei exploataţii agricole între 6-40 UDE, pentru prima
data în calitate de conducător (sef) de exploataţie.

52
Solicitantul trebuie să depună Cererea de Finanţare pentru solicitarea sprijinului de instalare în
maxim 12 luni de la data înfiinţării si/sau preluării prin transfer de proprietate si/sau
arenda/concesionare a exploataţiei.

Valoarea sprijinului nerambursabil:

Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri este de 10.000 Euro pentru o exploataţie agricolă cu
dimensiunea minima de 6 UDE, iar peste aceasta dimensiune, sprijinul pentru instalare poate
creste cu 2.000 Euro/1UDE, dar nu va putea depăşi 25.000 Euro /exploataţie.
Un solicitant al sprijinului prin Măsura 112 poate depune în acelaşi timp proiecte pentru alte
masuri din cadrul PNDR pentru a fi cofinanţate prin FEADR.

Important !
Prin această măsură se acordă un sprijin deci nu este necesară cofinanţare.

Măsura 123

„Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi forestier”


Obiectiv general:
 Creşterea competitivităţii întreprinderilor de procesare agroalimentare şi forestiere, prin
îmbunătăţirea performanţei generale a întreprinderilor din sectorul de procesare şi
marketing a produselor agricole şi forestiere, printr-o mai bună utilizare a resurselor
umane şi a altor factori de producţie;
 Introducerea şi dezvoltarea de tehnologii şi procedee pentru obţinerea de noi produse
agricole şi forestiere competitive;
 Adaptarea întreprinderilor la noile standarde comunitare atât în etapa de procesare, cât şi
în cea de distribuţie a produselor obţinute;
 Îmbunătăţirea veniturilor întreprinderilor sprijinite prin creşterea valorii adăugate a
produselor agricole;
 Creşterea valorii adăugate a produselor forestiere precum şi a eficienţei economice a
activităţii microintreprinderilor, prin dezvoltarea şi modernizarea echipamentelor,
proceselor şi tehnologiilor de prelucrare.
Beneficiari:
 Micro-întreprinderi şi Întreprinderi Mici şi Mijlocii;
 Alte întreprinderi care nu sunt micro-întreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii, care au mai
puţin de 750 de angajaţi sau cu o cifră de afaceri care nu depăşeşte 200 milioane euro;
 Cooperative agricole de procesare a produselor agricole – constituite conform Legii
566/2004;
 Societăţi cooperative de valorificare – constituite;
 Asociaţii familiale;
 Grupuri de producători care au ca scop comercializarea în comun a produselor agricole şi
silvice şi aparţin următoarelor forme juridice:
 societăţi comerciale - constituite conform Legii nr. 31/1990
 cooperative agricole de procesare a produselor agricole, constituite conform Legii nr.
566/2004.

53
Măsura 125
„Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi
adaptarea agriculturii şi silviculturii”
Obiectiv general: adaptarea infrastructurii agricole şi forestiere la noile structuri de proprietate
apărute ca urmare a procesului de restituire a proprietăţilor în vederea creşterii competitivităţii
sectorului agricol şi forestier.
Măsura cuprinde două submăsuri pentru care se detaliază obiectivele specifice mai jos, după
cum urmează:

: „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de


Submăsura 125 a dezvoltarea şi adaptarea agriculturii"

Obiective specifice
 Creşterea eficienţei activităţii agricole prin îmbunătăţirea aprovizionării cu input-uri şi o
mai bună valorificare a produselor rezultate;
 Diminuarea riscului şi incertitudinii în agricultură prin reducerea incidenţei fenomenelor
naturale (secetă, inundaţii, eroziunea solului etc.);
 Ameliorarea calităţii mediului şi diminuarea surselor de poluare.
Obiective operaţionale
 Construirea şi/sau modernizarea infrastructurii agricole: drumurile de acces şi drumurile
agricole de exploataţie, lucrările de corectare a torenţilor, situate în fondul funciar agricol;
 Modernizarea şi/sau retehnologizarea sistemelor de irigaţii şi a altor lucrări de îmbunătăţiri
funciare (drenaje, lucrări de apărare împotriva inundaţiilor etc.).
Beneficiari ai Submăsurii 125 a:
 unităţile administrativ-teritoriale deţinătoare de terenuri agricole şi/sau de infrastructură de
acces la exploataţiile agricole, prin reprezentanţii lor legali;
 Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitare (ADI) deţinătoare de terenuri agricole şi/sau de
infrastructură de acces la exploataţiile agricole;
 Organizaţii /federaţii de utilitate publică ale proprietarilor/ deţinătorilor de terenuri agricole.

Submăsura 125 b „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate


de dezvoltarea şi adaptarea silviculturii".
Obiective specifice:
 Dezvoltarea infrastructurii pădurii în vederea asigurării competitivităţii sectorului forestier;
 Diminuarea riscului incidenţei fenomenelor naturale periculoase asupra pădurii.
Obiective operaţionale:
 Construirea şi/sau modernizarea infrastructurii forestiere (drumuri forestiere, căi ferate
forestiere şi funiculare);
 Lucrări de corectarea torenţilor în păduri.
Beneficiari ai Submăsurii 125 b:
 proprietari/deţinători (cu drept de folosinţă) privaţi de pădure, persoane fizice şi juridice;
 asociaţii de proprietari / deţinători privaţi de pădure;
 unităţi administrativ-teritoriale deţinătoare de pădure;
 Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitare (ADI) deţinătoare de pădure;

54
 Administratorul fondului forestier de stat - Regia Naţională a Pădurilor –ROMSILVA, prin
unităţile şi filialele din structura sa.

ATENTIE! Reprezentantul legal al unităţii administrativ-teritoriale este primarul (poate fi şi


Administratorul public pentru Comune şi Asociaţii de Dezvoltare).

Măsura 141
„Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă”.
Obiectiv general: creşterea competitivităţii exploataţiilor agricole în curs de restructurare pentru
facilitarea rezolvării problemelor legate de tranziţie, având în vedere faptul că sectorul agricol şi
economia rurală sunt expuse presiunii concurenţiale a pieţei unice.
Obiectivele specifice ale măsurii se referă la:
 Creşterea volumului producţiei destinate comercializării pentru ca fermele de semi-
subzistenţă să devină viabile economic;
 Diversificarea producţiei în funcţie de cerinţele pieţei şi introducerea
de noi produse.
Obiectivele operaţionale se referă la asigurarea sprijinirii veniturilor necesare ATENŢIE!
în perioada de restructurare a fermelor de semi-subzistenţă pentru o mai Fondurile
bună utilizare a resurselor umane şi a factorilor de producţie, prin: nerambursabile
 stimularea spiritului antreprenorial; le puteţi accesa
 diversificarea activităţilor şi veniturilor. începând din
Beneficiarii eligibili pentru sprijinul nerambursabil acordat prin Măsura 141,
acest an şi până
sunt persoanele fizice în vârstă de până la 62 de ani (neîmpliniţi la data
în 2013.
depunerii Cererii de finanţare), care desfăşoară activităţi economice, în
principal activităţi agricole şi a căror exploataţie agricolă:
 are o dimensiune economică cuprinsă între 2 şi 8 UDE1;
 este situată pe teritoriul ţării;
 este înregistrată în Registrul fermelor/Registrul agricol;
 comercializează o parte din producţia agricolă obţinută.

Persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice şi se pot înregistra şi autoriza în


conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008:
 individual şi independent, ca persoane fizice autorizate;
 ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;
 ca membri ai unei întreprinderi familiale.
ATENŢIE
IMPORTANT ! Persoanele fizice neautorizate la data depunerii Elaborarea Planului
Cererii de finanţare, pot fi beneficiari eligibili ai acestei măsuri, dacă de afaceri se
se înregistrează şi autorizează în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a realizează cu titlu
Guvernului nr. 44/2008 până la data încheierii Contractului de gratuit prin
finanţare cu APDRP. accesarea Măsurii
143 ”Furnizarea de
Pentru a putea primi sprijin în cadrul Măsurii 141, solicitantul servicii de consiliere
va trebui să întocmească un Plan de afaceri pentru o perioadă de
şi consultanţă
cinci ani.
După o perioadă de trei ani de la acordarea sprijinului se verifică pentru agricultori”.
respectarea cerinţelor minime din Planul de afaceri depus iniţial la

1
Unitatea de dimensiune economică (UDE) reprezintă unitatea prin care se exprimă dimensiunea economică a unei
exploataţii agricole determinată pe baza marjei brute standard a exploataţiei (Deci zia Comisiei nr. 85/377/CEE). Valoarea
unei unităţi de dimensiune economică este de 1.200 Euro.
55
solicitarea sprijinului. La această dată, solicitantul trebuie să demonstreze că faţă de situaţia
iniţială a activităţii precizată în
Planul de afaceri:
 producţia agricolă obţinută destinată comercializării înregistrează o creştere de 20%;
 dimensiunea economică a exploataţiei agricole creşte cu minim 3 UDE.

Valoarea sprijinului nerambursabil:


Prin Măsura 141 se acordă sprijin public nerambursabil de 1.500 de Euro/an/fermă de
semi – subzistenţă. Sprijinul se acordă pentru o perioadă de cinci ani.

Important !
Prin această măsură se acordă un sprijin deci nu este necesară cofinanţare.

Măsura 142 ATENŢIE!


Concomitent cu
„Înfiinţarea grupurilor de producători”
Obiectiv general: sprijinul primit prin
Creşterea competitivităţii sectoarelor primare agricol şi Măsura 142 grupul de
silvic, prin dezvoltarea echilibrată a relaţiilor dintre producători şi producători şi membrii
sectoarele de procesare şi comercializare, precum şi adaptarea
producţiei din punct de vedere calitativ şi cantitativ la cerinţele săi pot depune proiecte
consumatorilor. şi pentru alte măsuri
Obiectivul specific al măsurii este încurajarea înfiinţării din FEADR sau alte
grupurilor de producători din sectorul agricol şi silvic în vederea
obţinerii de produse de calitate care îndeplinesc standardele
fonduri.
comunitare, prin aplicarea unor tehnologii de producţie unitare şi
sprijinirea accesului la piaţă a propriilor membri.
Beneficiarii eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 142 sunt grupurile de producători
recunoscute oficial începând cu data de 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2013, conform
prevederilor legislaţiei în vigoare.

IMPORTANT! Se exclud de la finanţare grupurile de producători, recunoscute preliminar, cele


care au primit sprijin prin Programul SAPARD sau de la bugetul naţional, precum şi organizaţiile
de producători din sectorul legume-fructe care beneficiază de sprijin prin Regulamentul (CE) nr.
2200/1996, precum şi organizaţiile de producători înfiinţate pentru cultura de hamei.
Prin Măsura 142 se acordă sprijin public nerambursabil de 100%, conform anexei
Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.
Categoriile de solicitanţi care pot primi finanţare nerambursabilă, recunoscuţi ca şi grup
de producători conform legislaţiei naţionale în vigoare, sunt:

 Societăţi comerciale, conform Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările


ulterioare;
 Societăţi agricole şi alte forme de asociere în agricultură, conform Legii nr. 36/1991 cu
modificările şi completările ulterioare;

56
 Asociaţii conform Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005;
 Cooperative agricole, conform Legii cooperaţiei agricole nr. 566/2004;
 Orice altă formă juridică de asociere, conform legislaţiei în vigoare.
 În cadrul Măsurii 142 se acordă sprijin pentru grupurile de producători recunoscute
conform legislaţiei naţionale în vigoare, care activează în următoarele sectoare:

1. Sectorul agricol:
 culturi de câmp (cereale, oleaginoase, culturi proteice, tehnice, culturi rădăcinoase câmp);
 horticultură ( flori, plante ornamentale);
 viticultură (viţă de vie pentru vin);
 creşterea animalelor pentru lapte;
 creşterea animalelor (excluzând laptele);
 granivore (porci şi păsări);
 mixt (creşterea animalelor pentru lapte şi carne/culturi vegetale şi creşterea animalelor).
2.Sectorul forestier:
 produse lemnoase;
 produse nelemnoase.
Pentru obţinerea avizului de recunoaştere, grupul de producători trebuie să se adreseze
Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului, unde acesta îşi desfăşoară
activitatea.

Măsura 311: Diversificarea către activităţile non-agricole – măsură nelansată.

„Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi


Măsura 312
Obiectiv general: dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin
încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a
veniturilor adiţionale.
Obiective specifice:
 Crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural;
 Creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole;
 Crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-
întreprinderi.
Obiectivele operaţionale ale Măsurii 312 se referă la:
 Crearea de micro-întreprinderi precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-
agricol în spaţiul rural;
 Încurajarea iniţiativelor de afaceri promovate, în special de către tineri şi femei;
 Încurajarea activităţilor meşteşugăreşti şi a altor activităţi tradiţionale;
 Reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură;
Beneficiari eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 312:
 Micro-întreprinderile aşa cum sunt definite în Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003
şi în legislaţia naţională în vigoare (având mai puţin de 10 angajaţi şi care realizează o


Produsele nelemnoase specifice fondului forestier sunt: fructele de pădure, seminţele forestiere, ciupercile
comestibile din flora spontană, plantele medicinale şi aromatice, răşina şi altele de acest fel, conform art. 39, litera e)
din Codul Silvic, exceptând produsele rezultate din activităţi de vânătoare.
57
cifră de afaceri anuală netă sau de în active totale în valoare de până la 2,0 milioane Euro
echivalent în lei);
 Persoane fizice (neînregistrate ca agenţi economici) - care se vor angaja ca până la data
semnării contractului de finanţare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică
autorizată şi să funcţioneze ca microintreprinderi, iar în situaţia în care, în urma
autorizării, se modifică reprezentantul legal al proiectului, vor depune toate documentele
ce demonstrează transferul dreptului de reprezentare pentru noua formă de organizare
juridică, această modificare neafectând respectarea criteriilor de eligibilitate şi selecţie ale
cererii de finanţare.
Activităţi eligibile: Sunt sprijinite investiţiile realizate atât de către micro-intreprinderile existente,
cât şi cele nou înfiinţate din sectoarele non-agricole, în spaţiul rural:
 Industria uşoară (articole de pielărie, încălţăminte, lână, blană, tricotaje, produse de uz
gospodăresc, produse odorizante etc.);
 În activităţi de procesare industrială a produselor lemnoase – începând de la stadiul de
cherestea (ex. mobila);
 Mecanică fina, asamblare maşini, unelte şi obiecte casnice, producerea de ambalaje etc.
 Investiţii pentru dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti, de artizanat şi a altor activităţi
tradiţionale non-agricole cu specific local (prelucrarea fierului, lânii, olăritul, brodatul,
confecţionare instrumente muzicale tradiţionale etc.), precum şi marketingul acestora
(mici magazine de desfacere a propriilor produse obţinute din aceste activităţi).
 Servicii pentru populaţia rurală cum ar fi:
 Servicii de croitorie, frizerie, cizmărie;
 Servicii de conectare şi difuzare Internet;
 Servicii de mecanizare, transport (altele decât achiziţia mijloacelor de transport) protecţie
fitosanitară, însămânţare artificială a animalelor;
 Servicii reparaţii maşini, unelte şi obiecte casnice;
 Achiziţionarea de echipamente de producere a energiei din alte surse regenerabile altele
decât biocombustibilii, numai ca parte componentă a proiectelor de investiţii sprijinite prin
această măsură.

Măsura 313

Încurajarea activităţilor turistice


Obiectiv general: dezvoltarea activităţilor turistice în zonele rurale, care să contribuie la
creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, precum şi la creşterea
atractivităţii spaţiului rural.
Obiectivele specifice ale Măsurii 313:
 Crearea şi menţinerea locurilor de muncă prin activităţi de turism, în special pentru tineri
şi femei;
 Creşterea valorii adăugate în activităţi de turism;
 Crearea, îmbunătăţirea şi diversificarea infrastructurii şi serviciilor turistice;
 Creşterea numărului de turişti şi a duratei vizitelor.
Obiectivele operaţionale ale Măsurii 313 se referă la:
 Creşterea şi îmbunătăţirea structurilor de primire turistice la scară mică;
 Dezvoltarea sistemelor de informare şi promovare turistică;
 Crearea facilităţilor recreaţionale în vederea asigurării accesului la zonele naturale de
interes turistic.
Beneficiarii eligibili:

58
 micro-întreprinderile,
 persoanele fizice autorizate care funcţionează ca şi micro-întreprinderi,
 comunele (prin reprezentanţii lor legali),
 asociaţiile de dezvoltare intercomunitară realizate doar între comune, precum şi ONG-
urile. Micro-întreprinderile trebuie să fie înregistrate şi să-şi desfăşoare activitatea
propusă prin Proiect, în spaţiul rural.
Prin Măsura 313 vor fi finanţate investiţiile în infrastructura de primire turistică
(construcţia, modernizarea, extinderea şi dotarea structurilor de primire turistice inclusiv cele
agro-turistice). De asemenea, vor mai fi finanţate: investiţii în activităţi recreaţionale în
infrastructura turistică de agrement independentă sau dependentă de structura de primire
turistică; investiţii în infrastructura la scară mică precum centrele de informare, amenajarea de
marcaje turistice; dezvoltarea şi/sau marketingul serviciilor turistice legate de turismul rural (prima
editare a materialelor promoţionale).

Măsura 322

„Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru


economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”

Obiective:
 Îmbunătăţirea infrastructurii fizice de bază în spaţiul rural;
 Îmbunătăţirea accesului la serviciile publice de bază pentru populaţia rurală;
 Creşterea numărului de sate renovate;
 Creşterea numărului de obiective de patrimoniu din spaţiul rural sprijinite.
Beneficiarii eligibili:
 Comunele prin reprezentanţii lor legali conform legislaţiei naţionale în vigoare;
 Autorităţile locale (comune) sau Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitare prin operatorii
regionali pentru investiţiile în infrastructura de apă/apă uzată;
 Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitare (ADI) realizate între două sau mai multe
comune înfiinţate conform legislaţiei naţionale în vigoare (Legea nr. 215/2001 a
administraţiei publice locale cu modificările şi completările ulterioare şi Ordonanţa
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările
ulterioare);
 ONG-uri, Aşezăminte culturale şi Instituţii de cult definite conform legislaţiei naţionale în
vigoare;
 Persoane fizice şi juridice care deţin în proprietate sau administrează obiective de
patrimoniu cultural sau natural de interes local şi care aplică pentru protejarea
patrimoniului cultural de interes local şi natural din spaţiul rural.

Date de contact : le găsiţi la capitolul III , ultimul paragraf


Alte informaţii :
http://www.madr.ro ;
http://www.apdrp.ro/

59
6.2.POR Programul operaţional regional

Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional este constituita în


cadrul structurilor Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor (fostul Minister al
Integrării Europene), prin Hotărârea de Guvern nr. 243/2006, publicata în Monitorul Oficial nr.
194/2006.

Organismele Intermediare ale POR (OI)


Organismele Intermediare ale POR sunt unităţi de implementare la nivel regional. Acestea preiau
o parte din responsabilităţile Autorităţii de Management, pe baza unui acord scris, şi reprezintă
principalele organisme care au contact direct cu solicitanţii

Regio - Programul Operaţional Regional (POR) contribuie, alături de celelalte programe


operaţionale (ex. Programul Operaţional Sectorial Infrastructura de Transport, Programul
Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice), la realizarea obiectivului Strategiei
Naţionale de Dezvoltare Regională, respectiv diminuarea disparităţilor de dezvoltare economică
şi socială dintre România şi media statelor membre ale Uniunii Europene.
Obiectivul strategic al Regio constă în sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale, durabile şi
echilibrate teritorial, a tuturor regiunilor României, potrivit nevoilor şi resurselor specifice, cu
accent pe sprijinirea dezvoltării durabile a polilor urbani de creştere, îmbunătăţirea mediului de
afaceri şi a infrastructurii de bază, pentru a face din regiunile

 Axa Prioritară 1: Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere;


Sprijin pentru dezvoltarea oraşelor în vederea creşterii calităţii vieţii locuitorilor şi crearea
de noi locuri de muncă.
 Axa Prioritară 2: Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport; sprijin
pentru reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane, inclusiv a
şoselelor de centură.
 Axa Prioritară 3: Îmbunătăţirea infrastructurii sociale; Sprijin pentru îmbunătăţirea
infrastructurii serviciilor sociale, de sănătate şi siguranţă publică în situaţii de urgenţă;
modernizarea infrastructurii educaţionale.
 Axa Prioritară 4: Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local; Finanţare
pentru dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor, reabilitarea centrelor industriale
neutilizate; sprijinirea microintreprinderilor

Măsura 4.3 – „Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor”

Beneficiari:
 Societăţi comerciale (definite conform Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, cu
modificările şi completările ulterioare) şi societăţi cooperative (definite conform Legii 1/2005
privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, cu modificările şi completările ulterioare) care
se încadrează în categoria microîntreprinderilor (conform Legii 346/2004 privind stimularea
înfiinţării şi dezvoltării IMM, cu modificările şi completările ulterioare).
Proiectele finanţate în cadrul acestui domeniu de intervenţie se supun regulilor ajutorului de
minimis şi prevederilor Ordinului ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 155/2008 privind
aprobarea Schemei de ajutor de minimis pentru sprijinirea microîntreprinderilor pentru domeniul
major de intervenţie „Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor” în cadrul axei prioritare
„Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local” din cadrul Programului Operaţional
Regional 2007-2013, cu modificările şi completările ulterioare.

60
Valoarea maximă a ajutorului, în regim de minimis, ce poate fi acordat unei întreprinderi, din
fonduri publice, într-o perioadă de până la 3 ani fiscali (ultimii 2 ani fiscali înainte de data
depunerii cererii de finanţare şi anul curent depunerii cererii de finanţare) este de 200.000 de
euro, în conformitate cu reglementările comunitare privind concurenţa şi ajutorul de stat şi
de100.000 de euro în cazul întreprinderilor din domeniul transportului rutier (transportul de marfă
şi transportul de călători pe cale rutieră.

În cazul acestui domeniu de intervenţie, ajutorul de minimis se acordă sub formă de finanţare
nerambursabilă.
Regio finanţează investiţii numai în anumite domenii de activitate .
Lista domeniilor de activitate eligibile

Clasa Denumire clasă CAEN


SECŢIUNEA C – INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE
13XX Fabricarea produselor textile
14XX Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte
15XX Tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie,
harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor
16XX Prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn şi plută, cu excepţia
mobilei; fabricarea articolelor din paie şi din alte materiale vegetale împletite
17XX Fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie
18XX Tipărire şi reproducerea pe suporţi a înregistrărilor
1920 Fabricarea produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului
20XX Fabricarea substanţelor şi a produselor chimice
21XX Fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice
22XX Fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice
23XX Fabricarea altor produse din minerale nemetalice
24XX Industria metalurgică (Cu excepţia clasei 2446 „Prelucrarea combustibililor
nucleari”)
25XX Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje
şi instalaţii(Cu excepţia subgrupei 254 „Fabricarea armamentului şi muniţiei”)
26XX Fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice
27XX Fabricarea echipamentelor electrice
28XX Fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente n.c.a.
29XX Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor
301X Construcţia de nave şi bărci
302X Fabricarea materialului rulant
309X Fabricarea altor echipamente de transport n.c.a.
31XX Fabricarea de mobilă
32XX Alte activităţi industriale n.c.a.
33XX Repararea, întreţinerea şi instalarea maşinilor şi echipamentelor
SECŢIUNEA E - DISTRIBUŢIA APEI; SALUBRITATE, GESTIONAREA DEŞEURILOR,
ACTIVITĂŢI DE DECONTAMINARE
36XX Captarea, tratarea şi distribuţia apei
37XX Colectarea şi epurarea apelor uzate
38XX Colectarea, tratarea şi eliminarea deşeurilor; activităţi de recuperare a
materialelor reciclabile
39XX Activităţi şi servicii de decontaminare
SECŢIUNEA F - CONSTRUCŢII
41XX Construcţii de clădiri
42XX Lucrări de geniu civil
43XX Lucrări speciale de construcţii
SECŢIUNEA G - COMERŢ CU RIDICATA ŞI CU AMĂNUNTUL; REPARAREA
AUTOVEHICULELOR ŞI MOTOCICLETELOR
4520 Întreţinerea şi repararea autovehiculelor
SECŢIUNEA H - TRANSPORT ŞI DEPOZITARE
61
49XX Transporturi terestre şi transporturi prin conducte
50XX Transporturi pe apă
51XX Transporturi aeriene
52XX Depozitare şi activităţi auxiliare pentru transporturi
53XX Activităţi de poştă şi de curier
SECŢIUNEA I - HOTELURI ŞI RESTAURANTE
55XX Hoteluri şi alte facilităţi de cazare
5621 Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente
SECŢIUNEA J - INFORMAŢII ŞI COMUNICAŢII
58XX Activităţi de editare
59XX Activităţi de producţie cinematografică, video şi de programe de televiziune;
înregistrări audio şi activităţi de editare muzicală
60XX Activităţi de difuzare şi transmitere de programe
61XX Telecomunicaţii
62XX Activităţi de servicii în tehnologia informaţiei
63XX Activităţi de servicii informatice
SECŢIUNEA N - ACTIVITĂŢI DE SERVICII ADMINISTRATIVE ŞI ACTIVITĂŢI DE
SERVICII SUPORT
78XX Activităţi de servicii privind forţa de muncă
79XX Activităţi ale agenţiilor turistice şi a tur-operatorilor; alte servicii de rezervare şi
asistenţă turistică
80XX Activităţi de investigaţii şi protecţie
81XX Activităţi de peisagistică şi servicii pentru clădiri
82XX Activităţi de secretariat, servicii suport şi alte activităţi de
servicii prestate în principal întreprinderilor
SECŢIUNEA Q - SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
86XX Activităţi referitoare la sănătatea umană
87XX Servicii combinate de îngrijire medicală şi asistenţă socială, cu cazare
88XX Activităţi de asistenţă socială, fără cazare
SECŢIUNEA R - ACTIVITĂŢI DE SPECTACOLE, CULTURALE ŞI RECREATIVE
90XX Activităţi de creaţie şi interpretare artistică
91XX Activităţi ale bibliotecilor, arhivelor, muzeelor şi alte activităţi culturale
93XX Activităţi sportive, recreative şi distractive
SECŢIUNEA S - ALTE ACTIVITĂŢI DE SERVICII
95XX Reparaţii de calculatoare, de articole personale şi de uz gospodăresc
96XX Alte activităţi de servicii

Activităţi eligibile :Regio finanţează doar anumite tipuri de investiţii (denumite activităţi
eligibile), în cadrul proiectului, care conduc la dezvoltarea microîntreprinderii:
 Achiziţionarea de echipamente şi tehnologii noi, moderne pentru activitatea de
producţie, prestare servicii, construcţii a microîntreprinderii;
 Achiziţionarea de sisteme IT (hardware şi/sau software);
 Construirea/ extinderea/ modernizarea spaţiilor de producţie/ prestare servicii ale
microîntreprinderii. Pentru modernizarea spaţiilor de producţie/ prestare servicii
ale microîntreprinderii nu sunt considerate eligibile lucrările de mentenanţă sau
reparaţii. Pot fi considerate eligibile doar lucrările care se supun autorizării,
conform Legii 50/1991, cu modificările şi completările ulterioare.
Valoarea totală a proiectului :Valoarea totală a proiectului (suma cheltuielilor eligibile şi
neeligibile) trebuie să fie cuprinsă între 100.000 lei şi 3.000.000 lei.
Contribuţia proprie minimă a solicitantului la valoarea eligibilă a proiectului trebuie să
reprezinte minimum 30,00%.

 Axa Prioritară 5: Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului: Sprijin pentru


restaurarea patrimoniului cultural-istoric, modernizarea infrastructurii turistice;
îmbunătăţirea calităţii infrastructurii din zonele naturale care ar putea atrage turişti.

62
o Domeniul major de intervenţie 5.1(varianta consolidată): Restaurarea şi
valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea
infrastructurilor conexe. Cererea deschisă de proiecte a fost lansată pe data de 14
martie 2008.
o Domeniul major de intervenţie 5.2 : Crearea, dezvoltarea, modernizarea
infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii
serviciilor turistice. Cererile de finanţare pot fi depuse începând cu data de 23
noiembrie 2009.
o Domeniul major de intervenţie 5.3: Promovarea potenţialului turistic şi crearea
infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie
turistică
 Crearea Centrelor Naţionale de Informare şi Promovare Turistică (CNIPT)
şi dotarea acestora - Cererea deschisă de proiecte a fost lansată pe data
de 11 septembrie 2008.
 Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării
produselor specifice şi a activităţilor de marketing specifice - Cererile de
finanţare pot fi depuse continuu, în condiţiile precizate în ghid, începând cu
data de 11 ianuarie 2010.

Date de contact
AGENTIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALA NORD-EST
Adresa: Str. Lt. Draghescu, nr. 9
Oraş: Piatra Neamţ
Cod Poştal: 610125
Tel: +40 233 218071
Fax: +40 233 218072
Email: adrnordest@adrnordest.ro
Persoana de contact: Constantin Apostol – Director General

Alte informaţii le puteţi obţine de pe site – urile :

http://www.inforegio.ro

http://www.mdrl.ro.

63
6.3. Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice

Autoritatea contractantă pentru finanţarea de proiecte “Creşterea Competitivităţii Economice cu


fonduri de la Uniunea Europeană: Ministerul Economiei , Comerţului şi Mediului de Afaceri prin
departamentul său de specialitate Autoritatea de Management .

Axa prioritară
Organisme intermediare

Axa Prioritara 1: Axa Prioritară 1: Un sistem de producţie


inovativ şi eco-eficient (excepţie fac: schema de finanţare
Ministerul Economiei, pentru Întreprinderi mari din Domeniul Major de Intervenţie 1
Comerţului şi Mediului de Investiţii productive şi Domeniul Major de Intervenţie 2 care sunt
Afaceri gestionate direct de AM POS CCE)
Organism intermediar pentru IMM- uri

Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi
Sportului (Autoritatea Axa Prioritară 2: Cercetare, Dezvoltare Tehnologică şi
Naţională pentru Cercetare Inovare pentru competitivitate
Ştiinţifică)

Ministerul Comunicaţiilor şi
Societăţii Informaţionale Axa Prioritara 3: TIC pentru sectoarele privat şi public

Ministerul Economiei, Axa Prioritara 4: Creşterea eficienţei energetice şi a


Comerţului şi Mediului de securităţii furnizării, în contextul combaterii schimbărilor
Afaceri – Direcţia Generală climatice
Energie, Petrol şi Gaze

Delegarea de atribuţii de către Autoritatea de Management la Organismele Intermediare este


formalizată prin încheierea unui acord cu fiecare dintre acestea.

Domeniile pe care le acoperă Programul Operaţional Sectorial ,,Creşterea Competitivităţii


Economice”
o Sistemul productiv, în special cel al întreprinderilor mici şi mijlocii ;
o Cercetare/Dezvoltare;
o IT şi Comunicaţii ;
o Energie .

Programul Operaţional Sectorial ,,Creşterea Competitivităţii Economice” este un document


negociat cu Uniunea Europeană prin care se urmăreşte încurajarea creşterii productivităţii
întreprinderilor româneşti pentru reducerea decalajelor faţă de nivelul Uniunii Europene. Instituţia
care gestionează acest program este Ministerul Economiei prin Autoritatea de Management
pentru Programul Operaţional Sectorial de Creştere a Competitivităţii Economice.
 Axa prioritară 1 - Un sistem inovativ şi ecoeficient de producţie
Domeniul major de intervenţie 1.1 - Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a
întreprinderilor, în special a IMM.
o 1.1. Investiţii productive şi pregătirea pentru concurenţa pe piaţă a întreprinderilor,
în special IMM-uri;
o 1.2. Accesul IMM-urilor la finanţare;
64
o 1.3. Dezvoltarea unui antreprenoriat sustenabil.
 Axa prioritară 2 - Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru competitivitate
o 2.1 CD în parteneriat între universităţi/ institute de cercetare-dezvoltare şi
întreprinderi, în vederea obţinerii de rezultate aplicabile în economie ;
o 2.2 Investiţii pentru infrastructura de CDI;
o 2.3 Accesul întreprinderilor la activităţi de CDI (în special IMM-urile).;
 Operaţiunea 2.3.1 - Sprijin pentru start-up-uri şi spin-off-uri inovative şi Cerere
de proiecte (17 martie 2008- depunere continuă);
 2.3.3 Promovarea inovării în cadrul întreprinderilor.
 AXA prioritară 3 - Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor pentru sectorul privat şi
public
o 3.1. Susţinerea utilizării tehnologiei informaţiei
o 3.2. Dezvoltarea şi eficientizarea serviciilor publice electronice ;
o 3.3. Dezvoltarea e-economiei .
 Axa prioritară 4 - Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării în contextul
combaterii schimbărilor climatice:
o 4.1 Energie eficientă şi durabilă
o 4.2 Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi ;
 Operaţiunea: Sprijinirea investiţiilor în modernizarea şi realizarea de noi
capacităţi de producere a energiei electrice şi termice, prin valorificarea
resurselor energetice regenerabile: a biomasei, a resurselor hidroenergetice
(în unităţi cu putere instalată mai mică sau egală 10MW), solare, eoliene, a
biocombustibilului, a resurselor geotermale şi a altor resurse regenerabile de
energie”
o 4.3 Diversificarea reţelelor de interconectare în vederea creşterii securităţii furnizării
energiei

Date de contact :

Date de contact pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial


«Creşterea Competitivităţii Economice» şi Organismele intermediare

o MECMA, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial


«Creşterea Competitivităţii Economice»

 Valentin Barbu – Consilier,

tel. 021/ 202 52 58; fax. 021/ 202 52 75; e-mail: valentin_barbu@minind.ro

 Carmen Boteanu – Şef birou,

tel. 021/ 202 51 34; fax. 021/ 202 52 75; e-mail: carmen_boteanu@minind.ro

o MECMA, Direcţia Generală IMM-uri, Cooperaţie şi Mediul de Afaceri - Organismul


Intermediar pentru IMM-uri (OI pentru Axa prioritară 1)

 tel. 021/ 336 14 51; fax. 021/ 336 18 43

 Adrian Potorac - Şef Serviciu; e-mail: adrian.potorac@mimmc.ro

 Lili Scelcunov – Consilier; e-mail: lili.scelcunov@mimmc.ro

o MECTS, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică - Organismul Intermediar


pentru Cercetare (OI pentru Axa prioritară 2)

65
 tel. 021/316 00 86; fax. 021/316 00 86; structurale@ancs.ro

 Irina Roman – Consilier; e-mail: irina.roman@ancs.ro

 Daniela Gheorghian – Consiler; e-mail: daniela.gheorghian@ancs.ro

o MCSI, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale (OI


pentru Axa prioritară 3)

 Mihaela Boboc – Consilier Asistent,

tel. 021/ 311 41 55; fax. 021/ 311 41 40; e-mail: fonduri@mcsi.ro

o Direcţia Generală Energie, Petrol şi Gaze - Organismul Intermediar pentru Energie


(OI pentru Axa prioritară 4)

 Cristian Georgescu – Manager Public,

tel. 021/202 53 88; fax. 021/202 53 92; e-mail: asistenta-oie@minind.ro

Contactele Organismelor Intermediare pe Regiuni

Regiunea Nord-Est (judeţele: Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui)


PO Creşterea competitivităţii economice

Oficiul teritorial pentru Intreprinderi Mici, Mijlocii şi Cooperaţie, IAŞI


Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie IAŞI Adresa: IAŞI, Strada Elena
Doamna nr. 61A, etaj 2, CP: 700398 Tel: 0232.26.11.01 Fax: 0232.26.11.01
E-mail: oficiuiasi@mimmc.ro .

Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifica, Biroul Regional Iaşi


Adresa:Str. Pinului nr.2, cod 700109, Iaşi (Casa Miclescu)
tel/fax:0232.219.006
teodora.rusu@mct.ro

Alte informaţii : http://amposcce.minind.ro/

66
6.4.Programul Operaţional Sectorial de Mediu (POS Mediu)

Autoritate contractantă pentru finanţarea de proiecte în domeniul protecţiei mediului cu fonduri


de la Uniunea Europeană: Ministerul Mediului şi Pădurilor prin departamentul său de specialitate
Autoritatea de Management pentru POS Mediu (AM POS Mediu):
Organism Intermediar pentru Regiunea Nord-Est :POS Mediu BACĂU
Prin POS Mediu se vor finanţa investiţii pentru următoarele sectoare de mediu:
 Sectorul apă/apă uzată (total 3,27 miliarde Eur, din care grant UE 2,78 miliarde)
Acest sector va beneficia de cea mai mare parte din fondurile europene alocate POS
Mediu (60%). Investiţiile au în vedere extinderea/modernizarea reţelelor de apă şi canalizare,
construirea/modernizarea staţiilor de tratare a apei potabile şi a staţiilor de epurare, precum şi
creşterea calităţii serviciilor publice de apă şi canalizare, în condiţiile unor tarife acceptabile
pentru populaţie. Pentru acest sector vor fi finanţate proiecte mari de infrastructură, care acoperă
mai multe localităţi la nivel regional / judeţean şi care vor aduce o contribuţie importantă la
conformarea cu standardele europene de mediu şi vor avea un impact considerabil la
dezvoltarea comunităţilor respective. Această abordare urmăreşte atât creşterea eficienţei
costurilor de investiţii (prin realizarea de economii la scară), cât şi a costurilor de operare a
obiectivelor de investiţii nou create. Beneficiarii proiectelor sunt Companiile Regionale de Apă.
Proiectele vor fi selectate având ca bază obiectivele de realizare a angajamentelor de aderare
pentru sectorul apă, conţinute în Planurile de Implementare şi luate în considerare la elaborarea
Planurilor judeţene pentru apă/apă uzată (o listă indicativă a proiectelor este anexată la POS
Mediu).
 Sectorul de gestionare a deşeurilor/reabilitarea terenurilor poluate istoric (total 1,17
miliarde Euro, din care grant UE 0,93 miliarde Euro)
Investiţiile pentru acest sector vizează crearea de sisteme integrate de gestionare a
deşeurilor la nivel regional, în paralel cu închiderea depozitelor de deşeuri neconforme. Se vor
finanţa măsuri de colectare, sortare, transport, tratare şi depozitare a deşeurilor menajere
combinate cu măsuri de reducere a cantităţii de deşeuri, conform cu principiile şi practicile Uniunii
Europene în domeniu. Alte investiţii sunt destinate unor proiecte pilot de reabilitare a terenurilor
afectate de-a lungul timpului de diverşi poluanţi şi care afectează negativ mediul şi sănătatea
umană. Beneficiarii proiectelor sunt autorităţile locale/judeţene sau asociaţiile de dezvoltare
intercomunitară. Proiectele vor fi selectate în raport cu Planul Naţional şi Planurile Regionale
pentru Managementul Deşeurilor (o listă indicativă este anexată la POS Mediu). O primă
prioritate se va acorda proiectelor de realizare a sistemelor integrate noi de gestionare a
deşeurilor la nivel regional/ judeţean, unde nu au fost, până acum, investiţii majore (planificate a
fi lansate în 2007-2009), iar o prioritate secundară se va acorda proiectelor pentru extinderea
sistemelor existente de management al deşeurilor.
 Sectorul termoficare (total 458 milioane Euro, din care grant UE 229 milioane Euro)
Investiţiile preconizate pentru acest sector au în vedere reducerea emisiilor provenite de la
centralele municipale de termoficare. Proiectele de investiţii se vor realiza în localităţile în care
centralele municipale reprezintă sursa cea mai mare de poluare a mediului. Beneficiarii
proiectelor sunt autorităţile locale care au în gestionare centralele municipale de termoficare.
Proiectele vor fi selectate în baza solicitărilor de oferte, la nivel naţional (call for proposals). Se va
acorda asistenţă tehnică pentru pregătirea proiectelor de investiţii.

67
 Sectorul protecţia naturii (total 215 milioane Euro, din care grant UE 172 milioane Euro)
Proiectele finanţate în acest sector vizează asigurarea unui management corespunzător al ariilor
protejate şi, implicit, stoparea degradării biodiversităţii şi a resurselor naturale. O atenţie
deosebită se va acorda managementului site-urilor Natura 2000. Beneficiarii proiectelor sunt:
administraţiile şi custozii ariilor protejate, inclusiv situri Natura 2000, Agenţia Naţională pentru Arii
Protejate (după înfiinţare), Agenţiile Locale de Protecţie a Mediului, autorităţile publice, ONG-uri,
institute de cercetare, universităţi, muzee. Proiectele vor fi selectate în baza solicitărilor de oferte,
la nivel naţional.
Proiectele de investiţii au ca scop protejarea populaţiei şi a bunurilor materiale de efectele
devastatoare ale inundaţiilor. Zonele de intervenţie se vor selecta în concordanţă cu strategia
naţională în domeniu, precum şi în baza unor analize de risc.

Date de contact :

Regiunea de Nord Est (judeţele: Bacau, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui)
Organism Intermediar POS Mediu BACĂU Regiunea Nord-Est
Adresa : Str. Ioniţă Sandu Sturdza, nr. 78, Bacău
Tel: 0234/ 206 116; 206 129
Fax: 0234/ 515 501
instrumente.structurale@arpmbc.ro

http://www.mmediu.ro/proiecte_europene_pos.htm

68
6.5.Programe pentru sprijinirea înfiinţării si dezvoltării IMM finanţate de la
bugetul de stat 2010

Autoritate contractantă : Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi programelor


pentru IMM-uri

6.5.1.Programul naţional multianual pe perioada 2002 - 2012 pentru susţinerea


meşteşugurilor şi artizanatului

Obiectivul general al Programului naţional multianual pe perioada 2002 - 2012 pentru


susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului, îl constituie stimularea dezvoltării meşteşugurilor şi a
micii industrii din România, a întăririi clasei de mici meşteşugari, care îşi desfăşoară activitatea
individual sau organizat prin intermediul asociaţiilor ori al altor organizaţii, în special în localităţile
rurale, dar şi în cele urbane, protejarea meseriilor care presupun un număr mare de operaţii
executate manual în practicarea lor şi relansarea serviciilor şi a produselor obţinute de aceştia, în
special a celor cu specific tradiţional, inclusiv obiecte de artă populară şi artizanat, promovarea
acestor produse şi servicii pe pieţele naţionale şi internaţionale, precum şi creşterea numărului
de locuri de muncă prin atragerea în astfel de activităţi a generaţiei tinere şi a femeilor în toate
zonele ţării.

Date de contact
Oficiul teritorial pentru Intreprinderi Mici, Mijlocii şi Cooperaţie, IAŞI
Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie IAŞI Adresa: IAŞI, Strada Elena
Doamna nr. 61A, etaj 2, CP: 700398 Tel: 0232.26.11.01 Fax: 0232.26.11.01 E-mail:
oficiuiasi@mimmc.ro .
Alte informaţii : http://amposcce.minind.ro/

6.5.2. Programul naţional multianual pe perioada 2005-2012 pentru dezvoltarea


culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul intreprinderilor
mici si mijlocii

Obiectivul Programului naţional multianual pe perioada 2005 - 2012 pentru dezvoltarea culturii
antreprenoriale în rândul femeilor manager din sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, îl constituie
promovarea unui sistem de informare şi instruire, care să faciliteze mobilitatea femeilor pe piaţa
forţei de muncă şi dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale acestora în scopul implicării lor în
structuri economice private, în contextul problemelor legate de menţinerea echilibrului dintre
obligaţiile familiale şi cele profesionale şi al prejudecăţilor existente la nivel local.
Date de contact :
Oficiul teritorial pentru Intreprinderi Mici, Mijlocii şi Cooperaţie, IAŞI
Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie IAŞI Adresa: IAŞI, Strada Elena
Doamna nr. 61A, etaj 2, CP: 700398 Tel: 0232.26.11.01 Fax: 0232.26.11.01 E-mail:
oficiuiasi@mimmc.ro .

69
Alte informaţii : http://amposcce.minind.ro

6.5.3.Programul de dezvoltare si modernizare a activităţilor de comercializare a


produselor si serviciilor de piaţă

Obiectivul principal al Programului de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare


a produselor şi serviciilor de piaţă, îl constituie sprijinirea operatorilor economici, societăţi
comerciale şi societăţi cooperative, prin facilitarea accesului la achiziţionarea de maşini, utilaje,
instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, în scopul îmbunătăţirii
performanţelor economice şi tehnice ale operatorilor economici, urmărind adaptarea la cerinţele
determinate de noul statut al României de stat membru al Uniunii Europene, prin creşterea
nivelului de competitivitate, sporirea protecţiei consumatorilor şi securităţii alimentare.
Date de contact
Oficiul teritorial pentru Intreprinderi Mici, Mijlocii şi Cooperaţie, IAŞI
Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie IAŞI Adresa: IAŞI,
Strada Elena Doamna nr. 61A, etaj 2, CP: 700398 Tel: 0232.26.11.01 Fax:
0232.26.11.01 E-mail: oficiuiasi@mimmc.ro .
Alte informaţii : http://amposcce.minind.ro/

6.5.4. Programul pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilor


şi facilitarea accesului acestora la finanţare START

Obiectivul „Programului pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilor şi


facilitarea accesului acestora la finanţare – START”, , îl constituie stimularea înfiinţării de noi
microîntreprinderi, îmbunătăţirea performanţelor economice ale celor existente, creşterea
potenţialului de accesare a surselor de finanţare şi dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale ale
tinerilor în scopul implicării acestora în structuri economice private.
Date de contact
Oficiul teritorial pentru Intreprinderi Mici, Mijlocii şi Cooperaţie, Iaşi
Adresa: IAŞI, Strada Elena Doamna nr. 61A, etaj 2, CP: 700398 Tel: 0232.26.11.01 Fax:
0232.26.11.01 E-mail: oficiuiasi@mimmc.ro .

Alte informaţii : http://amposcce.minind.ro/

70
Adrese utile

CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE IASI


Bd. Carol I, nr 27, Iaşi 6600
Telefon: 032-21.45.20, 11.77.57/101, 21.27.55
Fax: 032-21.45.30
E-mail: cciais@mail.dntis.ro;
Website: www.cciasi.dntis.ro

OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAŞI


Iaşi, Str. Gândul nr. 2A, Cod poştal 700127
Tel.: 0232 / 254.400
Fax: 0232 / 276.334
E-mail: orcis@is.onrc.ro

DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ


Ştefan cel Mare şi Sfânt Bd., nr. 47-49,
Iaşi, România, cod 700064
Telefon: 0040/232 25 59 59
Fax: 0040/232 21 26 12
E-mail: dadr@dadris.ro
Web: www.dadris.ro

OFICIUL JUDEŢEAN PENTRU STUDII PEDOLOGICE ŞI AGROCHIMICE IAŞI


Iaşi, strada Dumbrava Roşie, nr. 3
Telefax: 0040 / 232 27 74 35

UNITATEA FITO SANITARĂ IAŞI


Iaşi, Aleea Mihail Sadoveanu, ro. 10 bis
Telefax: 0040 / 32 27 80 61
Mail: fito_is@dadris.ro;

DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR IAŞI


Iaşi, Aleea Mihail Sadoveanu, nr. 10 bis
Telefax: 0040 / 232 26 75 01
Mail: office-iasi@ansv.ro

OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATEA IMOBILIARĂ IAŞI


Iaşi, Strada Costache Negri nr. 48
Telefon: 0040 / 232 21 63 07, 0040 / 232 20 65 38; Fax: 0040 / 232 21 67 97

OFICIUL JUDEŢEAN DE CONSULTANŢĂ AGRICOLĂ IAŞI


Iaşi, Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 47-49
Telefon : 0040 / 232 21 38 08; Fax: 0040 / 232 26 75 29
Mail: ojca@dadris.ro

71
INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL CALITĂŢII SEMINŢELOR ŞI AL
MATERIALULUI SĂDITOR IAŞI
Iaşi, strada Dumbrava Roşie , nr.7
Telefax: 0040 / 232 27 80 61
Mail: itcsms.iasi@adslexpress.ro

Bibliografie :

- Legea Nr.31 / 1990 pricind Societăţile comerciale, republicata cu modificările ulterioare


- “Patrimoniul societăţilor comerciale” de Ecaterina Ivanov

72
ANEXA 1.

Taxele

pentru operaţiunile efectuate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi oficiile


registrului comerţului de pe lângă tribunalele judeţene

Nr. Taxa
Denumirea operaţiunii
crt. lei

Servicii prealabile înregistrării în registrul comerţului, documente care


potrivit legii se înregistrează sau se eliberează în/din registrul comerţului,
comisioane pentru servicii oferite de oficiile registrului comerţului de pe
lângă tribunale: înregistrare verificare denumire firma*) şi rezervare
persoană fizică autorizată / întreprindere individuală / întreprindere
familială; înregistrare verificare disponibilitate*) o denumire firmă/ emblemă
persoană juridică; înregistrare verificare unicitate*) un sediu social/asociat
unic/PFA/titular al întreprindere individuală/reprezentant al întreprinderii 10 /
familiale; modificare*) a unei înregistrări (element) persoană fizică înregistrare /
1.
autorizată/întreprindere individuală/întreprindere familială; preschimbarea element**) /
certificatului de înregistrare în mod curent, ca urmare a unor modificări; document
depunere situaţii financiare*) anuale sau de lichidare; eliberare duplicat
certificat de înregistrare/anexă; obţinere cod unic de înregistrare(CUI);
transmitere spre publicare în Monitorul Oficial al României partea a IV-a/a
VII-a, a actelor prevăzute de lege; transmitere declaraţii pe propria
răspundere privind autorizarea funcţionării; obţinere informaţii din cazierul
fiscal; transmitere/obţinere alte documente/informaţii prevăzute în mod
expres de lege

Înregistrare în registrul comerţului persoane juridice / sucursale / 120/


2.
schimbare de sediu social în alt judeţ/schimbare formă juridică înregistrare

Înregistrare a unui element al actului constitutiv, precum şi a altor


documente/date care potrivit legii se înregistrează sau se menţionează în
registrul comerţului pt. persoane juridice; rezervare denumire 30/
firma/emblema persoane juridice; înregistrare PFA/intreprindere înregistrare/
3.
indiv./intreprindere fam; menţionare a unui document în registrul comerţului operaţiune/
pt. PFA/intrep.indiv/intrep.fam; înregistrare declaraţie pe propria element**)
răspundere privind autorizarea funcţionarii; eliberare extras de registru;
eliberare certificat constatator.

4+0,2/pagină
4. Eliberare copii certificate de pe documentele depuse la registrul comerţului
certificată

73
Tarifele pentru eliberarea off-line de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi
oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale de informaţii privind datele înregistrate
în registrul comerţului computerizat şi pentru accesarea de informaţii privind datele
înregistrate în registrul comerţului central computerizat, prin serviciile on-line ale Oficiului
Naţional al Registrului Comerţului

Tariful
Nr. Categorii de informaţii
lei
crt.

Eliberare off-line de informaţii privind date de identificare firma (denumire, 3/date de


1. forma juridică, cod unic de înregistrare, număr de ordine în registrul identificare
comerţului, sediu social) firmă

Eliberare off-line de alte informaţii înregistrate în registrul comerţului:


0,85/
durata de funcţionare, activitate principală, activităţi secundare, capital
informaţie
social, activităţi autorizate; informaţii cu număr variabil de apariţii
2. distinctă sau
referitoare la: asociaţi/acţionari, administratori/cenzori/reprezentanţi,
indicator
sucursale/subunităţi/sedii secundare; informaţii din situaţiile financiare
financiar
anuale, alte categorii de informaţii

Eliberare off-line de informaţii (date de identificare firma) pe serii de firme


grupate pe criterii *) (arie geografică; localitate/sector/strada; 7+3/date de
3. domeniu/obiect de activitate; capital social; cifra de afaceri; persoana fizică identificare
sau juridică asociat / acţionar / administrator / reprezentant / cenzor / firmă
auditor în firmele înregistrate în registrul comerţului; alte criterii)

20+3/ fiecare
Eliberare raport istoric despre o firma (evoluţia firmei de la înmatriculare depunere de
4. pana la data solicitării raportului, sau pe anumite perioade, ori pe tipuri de act sau
informaţii înregistrate) menţiune
înregistrată

20/ fişă
Eliberare de date statistice (fişa sintetică a investiţiei străine pentru o ţară sintetică/
5.
şi o perioada definită; statistica în funcţie de un criteriu) statistică/
unicriterială

Eliberare on-line de informaţii privind date de identificare firmă (denumire,


forma juridica, cod unic de înregistrare, număr de ordine în registrul 1,6/ date de
comerţului, sediu social) şi de alte informaţii înregistrate în registrul identificare
comerţului (durata de funcţionare, activitate principală, activităţi secundare, firmă + 0,5/
6. capital social, informaţii cu nr. variabil de apariţii referitoare la asociaţi / informaţie
acţionari, administratori / cenzori / reprezentanţi, sucursale / subunităţi / distinctă sau
alte sedii secundare; informaţii din situaţiile financiare anuale; informaţii indicator
privind cererile depuse la registrul comerţului- tip/număr şi dată înregistrare financiar
cerere; alte categorii de informaţii)

74
Tarifele pentru serviciile de asistenţă prestate de oficiile registrului comerţului de pe lângă
tribunale înainte de depunerea cererii de înregistrare a comercianţilor

Nr. Tariful
Denumirea serviciului
crt. (lei)

Îndrumarea prealabilă privind formalităţile legale pentru constituirea şi


înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor juridice/persoanelor
fizice autorizate/întreprinderilor individuale/întreprinderilor familiale,
1. 22/oră
modificarea actelor/datelor acestora înregistrate registrul comerţului şi
altele asemenea; îndrumarea pentru completarea corectă a cererii de
înregistrare şi a formularelor tipizate specifice activităţii registrului

Tehnoredactarea cererii de înregistrare; redactarea declaraţiei pe propria


răspundere a fondatorilor, administratorilor, împuterniciţilor, sucursalelor
şi a cenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, proiectarea şi
3/pagină/siglă/
executarea siglei şi a emblemei pentru firme, obţinerea evaluării prin
2. expertiză/
expertiză a bunurilor subscrise ca aport în natură la capitalul social,
document
asigurarea obţinerii, după caz, pentru bunurile imobile a: dovezii
intabulării/certificatului constatator al sarcinilor cu care, eventual, este
grevat respectivul bun; obţinerea autentificării actului constitutiv

Redactarea actului constitutiv iniţial sau în forma actualizată al


persoanelor juridice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul
comerţului, redactarea statutului pentru societăţile comerciale cu
răspundere limitată cu asociat unic iniţial ori în forma actualizată, a
3. 180/act
statutului şi/sau a contractului de societate iniţial sau în forma actualizată
pentru persoane juridice, dacă sunt înscrisuri separate, a proiectului de
fuziune/divizare, a acordului de constituire a întreprinderilor familiale
şi/sau a procurii speciale pentru reprezentantul întreprinderii familiale

Redactarea actului modificator, actului adiţional ori, după caz, a hotărârii


adunării generale a membrilor sau asociaţilor ori acţionarilor, deciziei
consiliului de administraţie/asociatului unic privind modificări ale actului
constitutiv / statutului / contractului / acordului de constituire, referitoare
la: sediul social/profesional; denumirea firmei sau emblema acesteia;
durata de funcţionare; forma juridică; domeniul principal de activitate şi
activitatea principală; obiectul de activitate sau codificarea ori
recodificarea acestuia în conformitate cu Ordinul preşedintelui Institutului
Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării
55 + 10%/
activităţilor din economia naţională - CAEN; administratori, împuterniciţi,
4. element
directori, reprezentanţi şi/sau cenzori; primirea, retragerea de membri sau
suplimentar
asociaţi; majorarea sau reducerea capitalului social ori
declararea/modificarea patrimoniului de afectaţiune; înfiinţarea sau
desfiinţarea de puncte de lucru ori alte sedii secundare; divizare sau
fuziune; dizolvare ori lichidare; alte elemente ale actului
constitutiv/statutului/contractului de societate/acordului de constituire
(date de identificare, participare la profit/beneficii şi pierderi, suspendare
sau reluarea activităţii etc.); declaraţia PFA sau titulare ale întreprinderilor
individuale privitoare la constituirea patrimoniului de afectaţiune; actul
adiţional la acordul de constituire a întreprinderilor familiale

Darea de dată certă pentru actele redactate de serviciile de asistenţă;


5. extragerea din bazele de date de acte normative şi listarea pentru 12/act
eliberare, la cerere

75
ANEXA 2
Documente care se întocmesc de persoanele fizice autorizate

În desfăşurarea activităţii “Coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare” cod CAEN 9302,


Potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt obligaţi să organizeze
şi să conducă evidenţa contabilă în partida simplă, cu respectarea reglementarilor în vigoare
privind evidenţa contabilă şi să completeze Registrul-jurnal de încasări şi plăţi, Registrul-inventar
şi alte documente contabile prevăzute de legislaţia în materie.
Contabilitatea în partidă simplă nu presupune utilizarea planului de conturi general folosit de
persoanele juridice care au obligaţia să conducă contabilitatea în partida dubla şi să
întocmească situaţii financiare anuale.
Ordinul nr. 1040/2004, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 642 din 16/07/2004 aprobă
Normele metodologice privind organizarea şi conducerea evidentei contabile în partida simpla
de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit acestora, contribuabilii pot utiliza toate formularele prevăzute în aceste norme
metodologice sau numai o parte din acestea, în funcţie de elementele specifice activităţii
desfăşurate.
In funcţie de necesităţi, contribuabilii pot utiliza şi alte formulare, stabilite prin norme
metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au
regim special, privind activitatea financiară şi contabilă.
In condiţiile utilizării sistemelor informatice financiar-contabile este necesar să fie respectate
criteriile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil,
prevăzute de normele legale. Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează,
în momentul efectuării ei, într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidenţa contabilă în
partidă simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute în
structura formularelor aprobate: denumirea documentului, numele şi prenumele contribuabilului,
precum şi adresa completa, numărul documentului şi data întocmirii acestuia, menţionarea
părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul), conţinutul
operaţiunii economico-financiare, iar atunci când este necesar, şi temeiul legal al efectuării ei,
datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate, numele şi
prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii, alte
elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor în documente justificative.
Documentele provenite din relaţiile de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi
înregistrate în evidenţa contabilă în partidă simplă numai în cazurile în care se face dovada
intrării în patrimoniu a bunurilor respective, prin întocmirea Borderoului de achiziţie (cod 14-4-13)
sau a Notei de recepţie şi constatare de diferenţe (cod 14-3-1/A), după caz, şi a plăţii acestora
pe bază de Dispoziţii de plată-încasare către casierie (cod 14-4-4).
În cazul în care documentele respective se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate
de persoane fizice impuse pe baza de normă de venit, pentru a fi înregistrate în evidenţa
contabilă, acestea trebuie să aibă la baza contracte sau convenţii, întocmite în acest scop în
conformitate cu reglementările legale în vigoare şi dispoziţie de plată-încasare către casierie.
Evidenţa contabilă în partidă simplă a veniturilor se tine pe feluri de venituri, după natura lor,
astfel: venituri din activităţi care constituie fapte de comerţ, venituri din profesii libere, alte
venituri.
Pentru înregistrarea veniturilor din activităţi independente, contribuabilii vor utiliza, în funcţie de
specificul activităţii şi de necesităţile proprii, formularele cu regim special de tipărire, înseriere şi
numerotare, prevăzute în prezentele norme metodologice, după caz:
- Chitanţă (cod 14-4-1);
- Factură (cod 14-4-10/aA) şi Factura fiscala (cod 14-4-10/A);
- Bon de comanda-chitanţa (cod 14-4-11/a şi cod 14-4-11);
- Fişă de magazie a formularelor cu regim special (cod 14-3-8/b);
76
- Monetar (cod 14-50-61);
- Extras din borderoul de plăţi din data de…………. (cod 14-4-20).
Pentru fiecare tip de activitate desfăşurată, se va întocmi Fişa pentru operaţiuni diverse (cod 14-
6-22/b) în care se vor înregistra toate documentele în ordine cronologica.
Contribuabilii care desfăşoară activităţi de comerţ angro vor întocmi, pentru livrările efectuate,
formularele Factura, respectiv Factura fiscala; cei care desfăşoară activitate de comerţ cu
amănuntul vor întocmi zilnic formularul Monetar, în condiţiile în care nu se utilizează aparate de
marcat electronice fiscale, iar cei care desfăşoară activitate de producţie vor întocmi pentru
livrarea producţiei formularele Factura, respectiv Factura fiscala si/sau Chitanţa, după caz.
Contribuabilii care desfăşoară următoarele activităţi: organizarea de spectacole (culturale,
sportive, distractive etc.), activităţi al căror scop este facilitarea încheierii de tranzacţii comerciale
printr-un intermediar (contract de comision, contract de agent, consignaţie sau mandat
comercial), activităţi de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnică folosită şi altele
asemenea, transport de bunuri şi de persoane, alte activităţi cuprinse în Codul comercial,
precum şi pentru veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuala
pot întocmi, în funcţie de natura activităţii, de frecvenţa încasării sau de felul serviciilor prestate,
precum şi de alte elemente specifice activităţii desfăşurate, formularele Factură, respectiv
Factură fiscală, Chitanţă sau alte formulare cu regim special de tipărire, înseriere şi numerotare,
aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
În relaţiile cu persoanele juridice, contribuabilii sunt obligaţi să întocmească factura pentru
sumele încasate atât pe baza de chitanţa, bon fiscal etc., cât şi prin bancă. În relaţiile cu
persoanele fizice, contribuabilii sunt obligaţi ca, pentru sumele încasate prin bancă, să
întocmească factura. Plătitorii de taxa pe valoarea adăugată vor întocmi factura fiscală în
conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
Totalurile lunare din Fişa pentru operaţiuni diverse se vor înregistra în Jurnalul privind operaţiuni
diverse (cod 14-6-17/c), grupate pe feluri de activităţi. Totalul veniturilor din Jurnalul privind
operaţiuni diverse reprezintă venitul contribuabilului.
În cazul contribuabililor care realizează venituri dintr-o singură activitate, totalul veniturilor se
regăseşte în Fisa pentru operaţiuni diverse, pe rândul “Total”, nemaifiind necesară deschiderea
Jurnalului privind operaţiuni diverse.
Contribuabilii care încasează în numerar toate veniturile realizate pot să evidenţieze aceste
venituri numai în Registrul-jurnal de încasări şi plăţi, nemaifiind obligatorie întocmirea Fişei
pentru operaţiuni diverse şi implicit, a Jurnalului privind operaţiuni diverse.
În cazul contribuabililor plătitori de taxă pe valoarea adăugată, veniturile, exclusiv taxa pe
valoarea adăugată, se preiau pentru determinarea impozitului din coloanele corespunzătoare ale
Jurnalului pentru vânzări (cod 14-6-12/a), nemaifiind obligatorie întocmirea Fisei pentru
operaţiuni diverse şi implicit, a Jurnalului privind operaţiuni diverse pentru veniturile realizate.
Pentru fiecare fel de cheltuieli se va întocmi Fişa pentru operaţiuni diverse, iar totalul lunar al
acestora se va înregistra în Jurnalul privind operaţiuni diverse pentru cheltuieli. Contribuabilii care
nu efectuează cheltuieli de natura celor care sunt deductibile plafonat pot să evidenţieze aceste
cheltuieli numai în Registrul-jurnal de încasări şi plăţi, nemaifiind obligatorie întocmirea Fişei
pentru operaţiuni diverse si, implicit, a Jurnalului privind operaţiuni diverse. Pentru cheltuielile cu
amortizarea se va întocmi Fişa pentru operaţiuni diverse.
În Registrul-inventar (cod 14-1-2/a) se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării
activităţii (imobilizări, obiecte de inventar, stocuri etc. – valori materiale aflate în gestiune).
Registrul-inventar se întocmeşte la contribuabili intr-un singur exemplar şi serveşte ca document
de înregistrare a bunurilor achiziţionate sau realizate, pe baza documentelor justificative.
Înregistrarea în evidenţa contabilă în partida simpla a bunurilor mobile şi imobile se face la
valoarea de achiziţie, de producţie sau la preţul pieţei, după caz. Acest registru se numerotează
şi se completează fără ştersături şi fără a lăsa spatii libere. Se arhivează împreună cu
documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui. Orice sumă plătită, respectiv încasată,
în numerar sau prin bancă se va înregistra în mod obligatoriu, cronologic, în Registrul-jurnal de
încasări şi plăţi (cod 14-1-1/b).

77
Registrul-jurnal de încasări şi plăţi şi Registrul-inventar au regim de înregistrare la organele
fiscale. Acestea se numerotează, se şnuruiesc şi se parafează înainte de depunerea lor la
organele fiscale pentru înregistrare.
În cazul contribuabililor plătitori de taxă pe valoarea adăugata, evidenţa taxei pe valoarea
adăugată colectate ,se ţine cu ajutorul Jurnalului pentru vânzări (cod 14-6-12/a). În acest jurnal,
se înregistrează pe baza de documente (facturi fiscale, bonuri de comanda-chitanţa etc.)
valoarea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate şi taxa pe valoarea adăugata aferenta.
Evidenta taxei pe valoarea adăugata deductibile se tine cu ajutorul Jurnalului pentru cumpărări
(cod 14-6-17/b). În acest jurnal se înregistrează pe baza de documente (facturi fiscale, bonuri de
comanda-chitanţa, monetare etc.) valoarea cumpărărilor de bunuri şi/sau a serviciilor prestate de
terţi şi taxa pe valoarea adăugata aferenta.
Conform Ordonanţei de urgenţă nr. 28/ 1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, republicată, activităţile desfăşurate ca profesii libere sub
toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăţi comerciale, precum şi
activităţile economice desfăşurate în mod independent de persoanele fizice autorizate potrivit
legii, cu excepţia activităţilor de taximetrie auto pentru mărfuri şi persoane, nu necesită utilizarea
aparatelor de marcat electronice fiscale.

78
Rezoluţia Parlamentului European din 25 martie 2010 referitoare la politica în domeniul calităţii
produselor agricole: ce strategie trebuie adoptată? (2009/2105(INI))
Parlamentul European ,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 mai 2009 privind politica în domeniul calităţii
produselor agricole (COM(2009)0234),
– având în vedere Cartea verde a Comisiei din 15 octombrie 2008 privind calitatea produselor
agricole: standarde aplicabile produselor, cerinţe de producţie şi sisteme de calitate
(COM(2008)0641),
– având în vedere Rezoluţia sa din 10 martie 2009 referitoare la asigurarea calităţii alimentelor -
incluzând armonizarea şi recunoaşterea reciprocă a standardelor(1) ,
– având în vedere Rezoluţia sa din 9 octombrie 1998 privind o politică a calităţii pentru
produsele agricole şi cele agro-alimentare(2) ,
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din octombrie 2008 privind
schemele de certificare a calităţii alimentelor,
– având în vedere "bilanţul de sănătate" al politicii agricole comune (PAC),
– având în vedere Propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind
informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare (COM(2008)0040),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizul Comisiei
pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A7-0029/2010),
A. întrucât Uniunea Europeană are cele mai ridicate standarde de calitate pentru produsele
alimentare din lume, iar aceste standarde ridicate sunt solicitate de consumatorii europeni şi
reprezintă o modalitate de maximizare a valorii adăugate;
B. întrucât sprijinirea exploataţiilor mici şi mijlocii, ale căror niveluri de producţie şi consum
îndeplinesc cerinţele la nivel local, acordă susţinere atât metodelor agricole tradiţionale, cât şi
celor empirice şi asigură aplicarea acestora în conformitate cu cele mai înalte standarde de
calitate şi siguranţă;
C. întrucât produsele europene de calitate reprezintă un patrimoniu cultural si gastronomic viu al
Uniunii Europene, fiind astfel o verigă esenţială a vieţii economice şi sociale din numeroase
regiuni europene, sprijinind activităţi direct legate de realităţile locale, în special în zonele rurale;
D. întrucât politica actuală a lanţurilor de distribuţie afectează şansele micilor producători de a
ajunge la publicul larg;
E. întrucât consumatorii sunt tot mai interesaţi nu doar de siguranţa alimentelor, dar şi de
originea şi metodele de producţie a produselor alimentare; întrucât Uniunea Europeană a
răspuns deja acestei tendinţe introducând patru sisteme de calitate şi de origine a alimentelor, şi
anume denumirea de origine protejată (DOP), indicaţia geografică protejată (IGP), specialitatea
tradiţională garantată (STG) şi agricultura ecologică;
F. întrucât consumatorii asociază sistemele de certificare cu garanţia calităţii superioare;
G. întrucât pot fi folosite noi tehnologii pentru furnizarea de informaţii detaliate cu privire la
originea şi caracteristicile produselor agricole şi alimentare,
Observaţii generale
1. salută comunicarea Comisiei şi introducerea în cadrul acesteia a mai multora dintre
recomandările Parlamentului, ca urmare a procesului de reflecţie lansat prin intermediul Cărţii
verzi privind calitatea produselor agricole; îşi exprimă dorinţa de a vedea puse în aplicare cât mai
curând posibil măsurile propuse de Parlament în prezenta rezoluţie, pentru a putea reacţiona în
mod eficace la sugestiile primite de la agricultori şi producători în perioada procesului de
consultare şi pentru evaluarea gradului de oportunitate, de necesitate şi de proporţionalitate al
cadrului de reglementare propus, ţinând cont de efectele crizei economice şi de cerinţa de a nu
crea costuri şi sarcini suplimentare pentru producători;
2. îşi exprimă regretul cu privire la faptul că, din motive de simplificare ce s-ar putea dovedi
contraproductivă, comunicarea Comisiei ia în considerare doar o parte din necesităţile exprimate
de sectoarele în cauză în urma publicării Cărţii verzi;
3. subliniază faptul că aspectul calităţii este esenţial pentru întregul lanţ alimentar şi un avantaj
fundamental pentru susţinerea competitivităţii producătorilor europeni de produse
agroalimentare; consideră că aspectul calităţii poate reprezenta baza unor avantaje comerciale
importante pentru producătorii europeni şi poate contribui indirect la dezvoltarea rurală;

79
4. consideră că politica UE în domeniul calităţii poate aduce o mai mare competitivitate şi
valoare adăugată economiei regiunilor europene; produsele agricole şi agroalimentare de calitate
reprezintă deseori singura şansă pentru multe zone rurale cu puţine alternative din punctul de
vedere al producţiei; de asemenea, consideră că aspectul calităţii stimulează diversitatea
produselor şi contribuie la specializarea forţei de muncă implicate;
5. solicită consolidarea politicii în domeniul calităţii a Uniunii Europene, deoarece aceasta
reprezintă un stimulent important pentru ca producătorii europeni să îşi intensifice eforturile în
ceea ce priveşte calitatea, siguranţa alimentară şi respectarea mediului înconjurător; consideră
că această politică poate să aducă o îmbunătăţire considerabilă valorii adăugate a producţiei
agroalimentare europene în cadrul unei pieţe din ce în ce mai globalizate;
6. are convingerea că politica în domeniul calităţii poate determina evoluţii importante în
agricultura europeană, produsele de calitate reprezentând un sector caracterizat de o producţie
ridicată, numai valoarea produselor IGP depăşind deja suma de 14 miliarde EUR;
7. consideră că introducerea unor niveluri diferite de protecţie a denumirilor de calitate europene
ar putea conduce la situaţii inechitabile, în special dacă principalele criterii luate în considerare
sunt de natură economică; consideră, prin urmare, că toate indicaţiile geografice ar trebui să
beneficieze de acelaşi grad de recunoaştere;
8. consideră că într-o piaţă din ce în ce mai deschisă este indispensabil ca Uniunea să apere, în
contextul negocierilor sale din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), ideea că
produsele de calitate trebuie să fie protejate într-o manieră eficace prin regimul de apărare a
proprietăţii intelectuale;
9. subliniază faptul că, în cadrul negocierilor OMC, Comisia trebuie să încerce să ajungă la un
acord în ceea ce priveşte "aspectele necomerciale", care să ofere asigurări că produsele agricole
importate respectă aceleaşi cerinţe în materie de securitate alimentară, bunăstarea animalelor şi
protecţia mediului ca produsele agricole produse în UE;
10. consideră că noua politică UE în domeniul calităţii ar trebui să fie mai "deschisă" faţă de
produsele din statele membre noi, care au dobândit acces la sistemul de înregistrare a indicaţiilor
geografice doar în urmă cu câţiva ani; consideră că cerinţele care trebuie îndeplinite pentru
înregistrarea unui produs ar trebui să fie transparente şi comprehensibile nu doar pentru
solicitanţi (producători), ci şi pentru consumatori;
11. sprijină o monitorizare mai strictă şi o mai bună coordonare între Comisie şi statele membre,
pentru a garanta faptul că produsele alimentare importate îndeplinesc normele UE privind
calitatea şi siguranţa produselor alimentare, precum şi normele de mediu şi cele sociale;
12. subliniază necesitatea unor standarde de calitate care să asigure o comunicare eficientă cu
consumatorii cu privire la modul în care sunt fabricate produsele şi care să ofere stimulente de
îmbunătăţire a acestor standarde, contribuind astfel la obiectivele de politică mai generale ale
UE;
13. consideră că politica europeană privind calitatea trebuie strâns legată de reformarea după
2013 a politicii agricole comune; este de părere că, în cadrul acestei politici, Uniunea Europeană
ar trebui să ofere sprijin financiar în vederea obţinerii unei producţii agroalimentare de înaltă
calitate; acest sprijin ar trebui concretizat în dezvoltarea, diversificarea şi sporirea accesului la cel
de al doilea pilon al PAC, mai ales în ceea ce priveşte modernizarea exploataţiilor agricole şi
crearea si dezvoltarea de micro-întreprinderi în mediul rural; subliniază că sprijinul financiar în
vederea sporirii calităţii produselor reprezintă o oportunitate pentru orientarea către piaţă a
exploataţiilor agricole de semi-subzistenţă; consideră că organizaţiile producătorilor ar trebui mai
bine sprijinite, în special pentru a nu dezavantaja micii producători;
14. subliniază faptul că diversitatea ar trebui să rămână bogăţia Europei şi că toate produsele
de calitate care corespund criteriilor definite de UE ar trebui să fie recunoscute şi apărate;
consideră că este necesar ca după 2013 PAC să susţină politica în domeniul calităţii şi, în
special, eforturile producătorilor de a promova moduri de producţie mai ecologice; reaminteşte
faptul că regiunile sunt partenerii PAC şi acestea cofinanţează şi gestionează dezvoltarea rurală;
adaugă faptul că, prin apropierea lor geografică, regiunile sunt partenerii producătorilor şi, în
special, ai producătorilor de produse tradiţionale şi de produse ecologice; consideră că regiunile
ar trebui să fie asociate procesului de recunoaştere şi de promovare a produselor cu indicaţie
geografică, a produselor tradiţionale şi a produselor ecologice;
Cerinţe de producţie agricolă şi standarde de comercializare comunitare

80
15. subliniază necesitatea unei recunoaşteri formale a eforturilor depuse de producătorii
europeni în vederea respectării cerinţelor de producţie agricolă ale UE cu privire la standardele
de calitate, mediu, bunăstare a animalelor şi sănătate;
16. solicită Comisiei, în această privinţă, să realizeze un studiu referitor la opţiunile disponibile
pentru a oferi posibilitatea producătorilor europeni de a afişa pe produsele lor un însemn al
angajamentului lor faţă de calitate, siguranţa alimentară şi respectarea cerinţelor de producţie
europene, inclusiv printr-o siglă pentru calitate a Uniunii Europene, care să fie accesibilă exclusiv
produselor agricole provenite integral din producţia obţinută în UE şi care nu ar trebui să implice
în niciun caz costuri suplimentare pentru operatori sau sarcini administrative sau financiare
pentru statele membre care efectuează controalele în cauză, întrucât sigla va atesta respectarea
legislaţiei care face obiectul controalelor oficiale;
17. consideră că produsele agricole din Uniunea Europeană respectă automat anumite norme
de calitate, întrucât acestea sunt produse în conformitate cu dispoziţiile legale ale Uniunii
Europene privind calitatea produselor, producţia agricolă durabilă şi cerinţele în materie de mediu
şi sănătate (condiţionalitate); consideră, de asemenea, că la conservarea peisajelor culturale din
Europa contribuie cultivarea de produse agricole; având în vedere aceste aspecte, se poate lua
în considerare posibilitatea creării unei etichete de calitate "cultivat (produs sau fabricat) în
Europa";
18. consideră că standardele de comercializare sectoriale au un rol important în lanţul de
producţie şi, în consecinţă, ar trebui menţinute; aceste standarde asigură transparenţa
schimbărilor de pe piaţă şi permit cumpărătorilor să compare preţurile, dimensiunile şi calitatea
produselor şi garantează condiţii de concurenţă egale la nivel european;
19. sprijină introducerea menţiunilor rezervate facultative suplimentare şi în special elaborarea
unei definiţii şi utilizări clare a termenilor "munte", "insulă" şi "emisii reduse de dioxid de carbon",
precum şi adoptarea unor orientări UE privind utilizarea acestora; de asemenea, îşi exprimă
sprijinul pentru armonizarea la nivel comunitar a termenului "munte", care este reglementat în
prezent numai în câteva state membre; invită Comisia să efectueze un studiu privind dezvoltarea
în continuare a etichetării referitoare la "amprenta de carbon" pentru a se ajunge la o estimare
mai cuprinzătoare a "amprentei ecologice", întrucât etichetele sau termenii care se referă numai
la nivelul emisiilor de carbon neglijează alte aspecte de mediu esenţiale, cum ar fi impactul
asupra resurselor acvatice şi asupra biodiversităţii;
20. consideră că este necesar să fie promovată etichetarea voluntară privind alte metode de
producţie care respectă mediul şi animalele, precum "producţia integrată", "păşunatul" şi
"agricultura de munte";
21. consideră necesară păstrarea produselor din zonele de munte, precum şi a produselor din
zonele fără OMG; solicită, în consecinţă, Comisiei să ia toate măsurile pentru a asigura o
protecţie adecvată a acestor zone;
22. invită Comisia să lanseze un proces de reflecţie cu privire la posibilitatea introducerii unor
indicatori de calitate legaţi de condiţiile sociale de producţie, de exemplu veniturile producătorilor,
relaţiile contractuale dintre producători, procesatori şi comercianţi;
23. consideră oportun să se indice, în cazul produselor proaspete, ţara de origine, iar în cazul
produselor procesate care conţin un singur ingredient să se indice locul de provenienţă a materiei
prime de origine agricolă utilizată în produsul finit, pentru a garanta o transparenţă sporită şi o
mai bună trasabilitate, fapt ce ar permite consumatorilor să cumpere produse în cunoştinţă de
cauză;
24. constată că menţionarea pe etichete a "locului de provenienţă agricolă" a fost aplicată cu
succes în ţări precum Australia şi Statele Unite şi că această menţiune este obligatorie deja în
Uniunea Europeană pentru un anumit număr de produse agricole;
25. subliniază faptul că informaţiile suplimentare şi specifice sunt facultative, iar întregul conţinut
al etichetelor nu trebuie supraîncărcat; consideră că eticheta de calitate a UE ar trebui să rămână
în mod clar recognoscibilă ca prioritate;
26. consideră, de asemenea, că ar trebui avute în vedere metode alternative de furnizare a
informaţiilor, cum ar fi pe internet, prin coduri de bare sau pe chitanţă;
27. invită Comisia să efectueze un studiu tehnic şi economic detaliat pentru a garanta că noua
legislaţie nu obligă industria alimentară, în special producătorii mici şi mijlocii, la costuri excesive;
acest studiu ar trebui să cuprindă fezabilitatea introducerii pe etichete a informaţiilor obligatorii

81
privind locul de provenienţă agricolă pentru produsele prelucrate care conţin "ingrediente
principale" (adică un ingredient conţinut într-un produs alimentar, care reprezintă peste 50 % din
masa uscată a produsului alimentar în cauză) sau "ingrediente caracteristice" (adică ingredientul
din componenţa unui produs alimentar, care de obicei este asociat de către consumatori cu
denumirea produsului), conform definiţiilor de la articolul 2 din propunerea de regulament al UE
privind informarea consumatorilor referitor la produsele alimentare;
28. solicită ca simplificarea normelor şi sporirea gradului de credibilitate a siglei calităţii a UE să
completeze certificatele şi sistemele de indicare a originii locale, regionale sau naţionale
existente deja în statele membre;
29. invită Comisia să asigure coerenţa propunerilor sale referitoare la politica privind calitatea
produselor agricole, în ceea ce priveşte tratarea informaţiilor de pe etichete privind ţara de
origine, în contextul propunerii sale de regulament privind informarea consumatorilor referitor la
produsele alimentare; consideră că politica privind calitatea produselor agricole ar trebui realizată
astfel încât să se ţină seama de costurile generate de noile dispoziţii, precum şi de
particularităţile anumitor sectoare, cum ar fi cel al produselor agricole procesate;
Indicaţii geografice şi specialităţi tradiţionale
30. consideră sistemul denumirilor de origine şi al indicaţiilor geografice drept unul din
instrumentele PAC menite să sprijine dezvoltarea zonelor rurale, să protejeze patrimoniul cultural
al regiunilor şi să stimuleze diversificarea ocupării forţei de muncă în zonele rurale;
31. consideră că indicaţiile geografice au o importanţă considerabilă pentru agricultura
europeană; este de părere că cele trei sisteme de înregistrare a indicaţiilor geografice (pentru
vinuri, băuturi spirtoase şi produse agricole şi alimentare) ar trebui menţinute aşa cum sunt în
prezent;
32. consideră că sistemul actual al UE de protecţie a produselor IG ar trebui menţinut şi că o
protecţie la nivelul UE ar trebui acordată tuturor IG; consideră, de asemenea, că nu ar trebui
înfiinţate sisteme naţionale sau regionale de recunoaştere paralele, întrucât acestea ar putea
duce la apariţia mai multor niveluri de protecţie; este de părere că nu este nevoie să se introducă
alte sisteme de certificare a alimentelor la nivel comunitar, întrucât dacă s-ar proceda în acest
mod sistemele existente şi-ar pierde valoarea şi s-ar crea confuzie în rândul consumatorilor;
33. consideră, de asemenea, că cele două instrumente (DOP - denumirea de origine protejată
şi IGP - indicaţia geografică protejată) ar trebui păstrate în viitor, având în vedere nivelul lor
ridicat de recunoaştere şi succes; susţine că, pentru consumator, trebuie făcută o distincţie mai
clară între DOP şi IGP şi acest lucru poate fi realizat printr-un efort global de informare şi
promovare cu sprijin financiar comunitar atât în cadrul pieţei interne cât şi în statele terţe, inclusiv
prin creşterea procentului cofinanţării europene;
34. consideră că normele actuale ale UE privind IG ar trebui să fie completate pentru a asigura
că rolul jucat de organizaţiile desemnate sau recunoscute de statele membre în gestionarea,
protejarea şi/sau promovarea dreptului de proprietate intelectuală conferit de înregistrarea în
calitate de IG este pe deplin recunoscut şi întărit;
35. consideră că, pe baza experienţei producătorilor, s-a observat că gestionarea calităţii
produselor prin intermediul specificaţiilor DOP şi IGP şi eficacitatea protecţiei împotriva încălcării
acestora nu sunt suficiente pentru continuarea dezvoltării produselor cu indicaţie geografică;
consideră că legislaţia UE ar trebui modificată pentru a le permite statelor membre să
recunoască şi să consolideze rolul organizaţiilor pe care le desemnează sau le recunosc ca fiind
responsabile de gestionarea, protecţia şi/sau promovarea IG şi a drepturilor de proprietate
intelectuală şi să autorizeze aceste organizaţii să adapteze potenţialul producţiei la cerinţele
pieţei, pe baza unor principii echitabile şi nediscriminatorii;
36. propune întărirea rolului consorţiilor deţinătoare de indicaţii geografice(3) în vederea definirii
legislaţiei în ceea ce priveşte gestionarea volumelor sau utilizarea indicaţiilor geografice în
produsele elaborate; consideră că aceste consorţii ar trebui să poată deţine un rol în
coordonarea operatorilor economici pentru a se permite cea mai corectă corelare între cantităţile
produse şi introduse pe pieţe şi capacitatea de absorbţie a pieţelor, precum şi acţiunile de
promovare cu privire la agricultori şi consumatori; consideră că perenitatea diferitelor stadii ale
producţiei, prelucrării şi distribuţiei ar fi astfel mai bine garantată, această perenitate fiind
esenţială pentru asigurarea traiului în zonele rurale; adaugă faptul că gestionarea cantităţii este
una din cerinţele gestionării calităţii; este de părere că definiţia rolului consorţiilor ar trebui să fie

82
precizată în dispoziţiile comunitare; consideră că practicile şi experienţele constatate în diferitele
state membre ale UE ar putea fi înregistrate şi utilizate pentru definirea drepturilor şi datoriilor
consorţiilor;
37. consideră că nu ar trebui adăugate criterii suplimentare în procesul de înregistrare pentru
niciunul dintre respectivele instrumente, ci mai degrabă scopul ar trebui să fie simplificarea
acestuia; constată că procedurile în vigoare de înregistrare a DOP şi IGP sunt complexe şi
îndelungate; îndeamnă Comisia să găsească modalităţi de accelerare a acestui proces;
38. subliniază necesitatea eficientizării prelucrării cererilor de înregistrare, însă nu sprijină ideea
scurtării procesului de control prin respingerea arbitrară a cererilor pe care Comisia le consideră
incomplete într-o fază timpurie; regretă faptul că, în multe cazuri, opiniile iniţiale ale Comisiei iau
naştere mult prea grabnic sau nu se adaptează fiecărui caz în parte, din cauza înţelegerii
imperfecte a caracteristicilor specifice ale produsului sau ale pieţei locale;
39. solicită Comisiei să efectueze un studiu cu privire la informaţiile adecvate (etichetare şi toate
celelalte mijloace disponibile), necesare pentru produsele DOP/IGP comercializate sub o marcă
privată a unui comerciant; solicită înregistrarea obligatorie a numelui producătorului de DOP şi
IGP în cazul în care produsul este comercializat cu denumirea comercială privată a unui
comerciant;
40. consideră că, în cazul în care un produs protejat de o IG este utilizat ca ingredient,
organismul responsabil de această IG sau autoritatea competentă ar trebui să poată defini reguli
privind utilizarea numelui acestuia în denumirile de comercializare ale produselor prelucrate şi că
aceasta ar trebui autorizată să efectueze controale specifice pentru a se asigura că nu au suferit
modificări caracteristicile, imaginea sau reputaţia produsului cu IG; consideră că serviciile
Comisiei ar trebui să stabilească orientări clare în ceea ce priveşte utilizarea, pe eticheta unui
produs prelucrat, a numelui produselor cu IG utilizate ca ingrediente, pentru a asigura orice
inducere în eroare a consumatorului;
41. susţine stabilirea unor reguli comunitare care să permită organismelor de gestionare a IG să
stabilească reguli în ceea ce priveşte ambalarea produsului lor pentru a se evita orice degradare
a înaltei calităţi a acestora;
42. se opune ideii că IG pot fi înlocuite de mărci comerciale, întrucât acestea sunt instrumente
juridice fundamental diferite; insistă asupra necesităţii de a se explica mai bine diferenţele care
există între mărcile comerciale şi IG; solicită punerea în aplicare efectivă a regulilor comunitare
existente în ceea ce priveşte imposibilitatea înregistrării unei mărci comerciale care conţine sau
face trimitere la DOP/IGP de către operatori care nu reprezintă organizaţiile de producători ai
acestor DOP/IGP;
43. solicită, de asemenea, o bună protecţie din oficiu a IG, ca obligaţie a autorităţilor din toate
statele membre; îşi exprimă dorinţa ca această chestiune să fie abordată printr-o revizuire a
Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor
geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare(4) şi printr-o mai bună
definire a procedurilor de control aplicabile în toate etapele de comercializare a produselor, atât
înainte, cât şi după introducerea pe piaţă;
44. consideră că instrumentul specialităţilor tradiţionale garantate (STG) trebuie să fie păstrat, în
timp ce regulile corespunzătoare de înregistrare trebuie simplificate în continuare; invită în acest
sens Comisia să revizuiască instrumentul STG, să studieze posibilitatea de a accelera procedura
de solicitare şi să studieze posibilele modalităţi de a garanta o mai bună protecţie a produselor în
cadrul acestui sistem, precum şi orice alte mijloace care ar putea spori gradul de atractivitate al
acestui sistem pentru producători; reaminteşte faptul că STG este un instrument relativ recent,
ceea ce explică dezvoltarea sa lentă; consideră că acest instrument ar trebui comunicat mai bine
producătorilor şi ar trebui ajutat să devină un instrument familiar pentru promovarea calităţii în
Europa;
45. consideră că, pentru a împiedica dispariţia cunoştinţelor cu privire la alimentele tradiţionale
şi la modul în care acestea sunt preparate de generaţii încoace, Comisia ar trebui să analizeze
posibilitatea creării unei bănci europene de cunoştinţe despre reţete vechi şi metode istorice de
preparare a alimentelor;
46. susţine punerea în aplicare a unor instrumente care să permită valorizarea şi promovarea
colectivă a producţiilor mici tradiţionale, locale şi artizanale asociate unor regiuni specifice şi unei

83
denumiri geografice, pentru care procedurile de acces la DOP/IGP ar fi prea complexe şi
costisitoare;
47. reaminteşte că unele IG sunt contrafăcute sistematic în ţări terţe; acest fapt subminează
reputaţia şi imaginea produselor IG şi induce în eroare consumatorii; subliniază că asigurarea
protecţiei unei IG într-o ţară terţă reprezintă o procedură îndelungată şi dificilă pentru producători,
deoarece fiecare ţară terţă poate dispune de propriul sistem specific de protecţie; invită Comisia
Europeană să acorde sprijin tehnic şi financiar organizaţiilor responsabile de IG, pentru a facilita
soluţionarea problemelor de uzurpare;
48. solicită o mai bună protecţie a indicaţiilor geografice:
– în cadrul OMC, prin extinderea protecţiei de la articolul 23 al acordului TRIPS la toate IG şi
prin stabilirea unui registru multilateral cu caracter juridic obligatoriu pentru IG; şi
– în ţările terţe, prin negocierea de acorduri bilaterale, în special cu ţările importante din punct
de vedere economic;
– sprijină obiectivul Comisiei de a include indicaţiile geografice în domeniul de aplicare al
"Acordului comercial împotriva contrafacerii", precum şi în cadrul lucrărilor viitorului
"Observator european de combatere a contrafacerii şi a pirateriei"; şi
– consideră că ar trebui să existe o colaborare mai strânsă între Comisie şi organismele
reprezentative ale producătorilor de IG înainte de lansarea negocierilor comerciale şi în
timpul procesului de negociere;
– consideră că progresul veritabil înregistrat în ceea ce priveşte indicaţiile geografice
constituie o condiţie preliminară esenţială pentru un acord echilibrat în contextul negocierilor
agricole din cadrul OMC;
49. consideră că este esenţial să fie intensificate activităţile de informare şi promovare a
sistemului de protecţie sui generis a IG; invită Comisia să promoveze în continuare conceptul de
IG în ţările terţe, mai ales prin intensificarea misiunilor de asistenţă tehnică în relaţiile cu
producătorii europeni de IG şi/sau cu organizaţiile reprezentative ale acestora;
Producţia integrată
50. consideră că este necesară promovarea unor sisteme de producţie ecologice şi bazate pe
raţionalizarea materiilor prime, cum este cazul "producţiei integrate";
51. subliniază că adoptarea unor acte legislative la nivel european privind producţia integrată ar
oferi o mai mare vizibilitate eforturilor depuse de agricultorii şi crescătorii de animale din UE în
domeniile siguranţei alimentare, mediului şi bunăstării animalelor în raport cu importurile din ţări
terţe; consideră că ar trebui să existe, simultan, o campanie de promovare şi de comercializare a
producţiei integrate europene;
52. sprijină promovarea sistemelor de producere a produselor alimentare de calitate prin
utilizarea criteriilor de durabilitate, cum este cazul producţiei integrate; solicită reglementarea
acestui domeniu la nivel comunitar, pentru a uniformiza criteriile existente în diferite state
membre, iar reglementarea în cauză să fie susţinută de o campanie de promovare
corespunzătoare care să informeze consumatorul cu privire la caracteristicile principale ale
producţiei integrate din UE;
Agricultura ecologică
53. îşi reafirmă convingerea că agricultura ecologică şi producţia integrată oferă consumatorilor
beneficii de sănătate, precum şi o garanţie că procesul de producţie aplicat evită daunele
ecologice aferente utilizării de îngrăşăminte, oferind de asemenea agricultorilor europeni o
posibilitate importantă de dezvoltare, chiar dacă nu constituie în sine o soluţie cu privire la viitorul
aprovizionării cu alimente la nivel global; sprijină eforturile recente de a dezvolta o nouă siglă
ecologică a UE, aplicabilă tuturor produselor agricole ale UE;
54. consideră că ar trebui să existe o autentică piaţă unică a produselor ecologice, iar
introducerea unei sigle comunitare obligatorii reprezintă o contribuţie importantă la realizarea
acestui obiectiv; în acest sens, îşi exprimă sprijinul pentru cadrul stabilit de Regulamentul (CE)
nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor
ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/911 şi speră că, deşi a intrat
în vigoare recent, acest regulament îşi va realiza pe deplin potenţialul legislativ cât mai curând
posibil;

84
55. subliniază faptul că atât statele membre cât şi Uniunea Europeană au datoria să promoveze
produsele de calitate, dar şi să acţioneze în favoarea protecţiei acestora pe plan internaţional;
consideră, în acest context, că este necesară aplicarea unui control mai riguros pentru acele
produse ecologice ce provin din ţările terţe, acest lucru asigurând o garanţie a unei concurenţe
echitabile între produsele ecologice ale UE şi cele din ţările terţe;
56. consideră că apariţia produselor neecologice marcate astfel încât să sugereze că ar fi
produse ale agriculturii ecologice prejudiciază dezvoltarea unei pieţe UE unice a produselor
ecologice; îşi exprimă, în acest sens, îngrijorarea faţă de tentativele de extindere a domeniului de
aplicare al etichetei ecologice la produsele alimentare care nu au fost obţinute în conformitate cu
principiile agriculturii ecologice;
57. consideră că este îngrijorătoare înmulţirea etichetelor ecologice private în domeniul
produselor nealimentare, sector în puternică expansiune nereglementat de Regulamentul (CE)
nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor
ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91(5) ; solicită Comisiei să
evalueze posibilitatea extinderii regulamentului la acest sector;
58. reafirmă că, pentru a ameliora funcţionarea pieţei interne a produselor ecologice, se impun
următoarele:
– să se asigure că produsele ecologice din ţările terţe îndeplinesc aceleaşi cerinţe ca cele pe
care le îndeplinesc produsele ecologice din UE şi că monitorizarea acestui aspect este
intensificată;
– să se înscrie ţara de provenienţă pe produsele ecologice proaspete şi pe cele prelucrate,
importate din ţări terţe, indiferent dacă se utilizează sau nu sigla comunitară pentru produse
ecologice;
– să fie consolidată credibilitatea siglei comunitare prin intermediul unui program de
promovare a produselor ecologice; şi
– produsele neagricole, la care se face referire în legătură cu metodele de producţie
ecologice, să fie desemnate în mod diferit faţă de modul în care sunt desemnate produsele
agricole ecologice,
59. salută înfiinţarea oficiilor pentru produsele tradiţionale şi ecologice la nivelul statelor
membre; consideră că în fiecare stat membru ar trebui să existe organisme, fie în sfera publică,
fie în cea privată, recunoscute atât de către producători, cât şi de către consumatori, care să
promoveze şi să valideze producţia autohtonă ecologică şi de calitate;
60. invită Comisia să prezinte succint modalităţile propuse pentru promovarea schimbului, la
nivel local, de produse agricole ecologice;
Sisteme de certificare private
61. subliniază că în situaţia actuală sistemele de certificare private nu oferă informaţii mai ample
privind calitatea produselor vizate, ci, dimpotrivă, acestea se transformă, în multe cazuri, într-o
povară administrativă şi financiară în ceea ce priveşte accesul agricultorilor la piaţă;
62. solicită crearea unui inventar al tuturor sistemelor private de certificare a calităţii pe care
producătorii europeni trebuie să le pună în aplicare pe lângă specificaţiile de calitate impuse deja
în temeiul legislaţiei UE; sprijină înfiinţarea unui cadru legislativ comunitar al principiilor de bază
pentru punerea în aplicare transparentă a sistemelor private de certificare respective;
63. sprijină iniţiativa Comisiei privind elaborarea unor orientări pentru cele mai bune practici de
exploatare a tuturor sistemelor aferente calităţii produselor agricole; aceste orientări ar trebui
aplicate de operatori şi ar trebui să cuprindă o serie de concepte al căror obiectiv este asistarea
sectorului productiv în dezvoltarea valorii adăugate a produselor acestuia, încurajând
recunoaşterea reciprocă a sistemelor de certificare şi participarea sectorului productiv la
elaborarea acestor sisteme şi promovând, prin intermediul asociaţiilor producătorilor,
simplificarea sarcinii administrative în procesul de certificare, pentru a reduce costurile suportate
de agricultori cât mai mult cu putinţă;
Politica de informare şi promovare
64. regretă faptul că în comunicarea Comisiei nu se face referire la necesitatea de a încuraja
măsurile de promovare, atât de necesare pentru rentabilizarea eforturilor întreprinse de
agricultorii europeni în ceea ce priveşte calitatea, siguranţa alimentară şi mediul înconjurător;
consideră că instrumentele de promovare de care dispune Uniunea Europeană trebuie revizuite
85
pentru a fi mai eficiente; propune, în acest sens, ca ajutoarele acordate pentru promovare,
introduse recent în sectorul vitivinicol, să fie extinse şi pe piaţa Uniunii Europene;
65. sprijină acţiunile europene necesare pentru a face cunoscute, de o manieră cât mai largă şi
mai eficientă, beneficiile politicilor europene de asigurare a calităţii şi siguranţei alimentare;
recomandă Comisiei şi statelor membre să-şi intensifice eforturile de informare şi promovare
privind standardele de calitate şi siguranţă alimentară pentru produsele comunitare;
66. aceste eforturi de comunicare şi informare cu privire la IG şi la mărci comerciale comunitare
ar putea fi realizate prin intermediul organismelor publice şi/sau private, indivizi sau organizaţii;
67. consideră că, dată fiind importanţa pieţei europene pentru producătorii de IG, Comisia şi
statele membre ar trebui să pună la dispoziţie mijloace financiare suplimentare pentru
programele de promovare în cadrul pieţei interne, continuând în acelaşi timp să crească bugetul
campaniilor de promovare în ţările terţe;
68. subliniază că politicile de informare ar trebui să vizeze nu doar consumatorii, ci şi
producătorii, având în vedere că acţiunile acestora sunt legate strâns de cunoştinţele lor despre
piaţă şi despre aprecierea calităţii produselor lor de către consumatori;
69. subliniază rolul pe care îl poate avea finanţarea UE în acest domeniu, în special prin
mijloacele disponibile în cadrul FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală);
evidenţiază totuşi înăsprirea condiţiilor de creditare pentru micii producători, în contextul crizei
financiare mondiale, şi faptul că aceasta le limitează drastic accesul la cofinanţare, în
conformitate cu programele de dezvoltare rurală; propune Comisiei, în acest cadru, să prevadă o
armonizare a sistemului de credite agricole la nivelul Uniunii;
70. consideră că trebuie încurajate pieţele agricole administrate direct de agricultori, ca puncte
de vânzare a produselor locale sezoniere, întrucât acestea asigură un preţ echitabil pentru
produsele de calitate, consolidează legătura dintre produs şi teritoriul din care acesta provine şi
stimulează consumatorul să facă o alegere în cunoştinţă de cauză şi bazată pe calitate;
consideră că statele membre ar trebui să încurajeze crearea de spaţii de comercializare în care
producătorii să prezinte consumatorilor produsele în mod direct;
71. solicită crearea unor programe de promovare a vânzărilor pe pieţele locale, pentru a sprijini
iniţiativele locale şi regionale de prelucrare şi comercializare; consideră că acest lucru poate fi
realizat, de exemplu, de cooperativele de producători, care contribuie la creşterea valorii
adăugate în spaţiul rural;
o
o o
72. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

86