Necuvintele

Nichita Stănescu

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. 

Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi. 
El a întins spre mine o ramură ca un braţ. 
Eu am întins spre el braţul ca o ramură. 
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr. 
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros. 
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele. 
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva. 
Eu am trecut prin el. 
El a trecut prin mine. 
Eu am rămas un pom singur. 
El
un om singur.

Altă matematică
Nichita Stănescu

Noi ştim că unu ori unu fac unu, 

dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face. 
Ştim că cinci fără patru fac unu, 
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face. 
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu, 
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face. 
Ştim că unu plus unu fac doi, 
dar eu şi cu tine, 
nu știm, vai, nu ştim cât facem. 

Ah, dar o plapumă

înmulţită cu un iepure
face o roșcovană, desigur, 
o varză împărţită la un steag
fac un porc, 
un cal fără un tramvai
face un înger, 
o conopidă plus un ou, 
face un astragal... 
Numai tu şi cu mine 
înmulțiți şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi... 

Pieri din mintea mea! 

Revino-mi în inimă!
 Simetrie

Marin Sorescu

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,

De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta 
Alta la stanga. 
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
"V-arăt eu vouă !" - mi-am zis - 
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...

Şi iată în faţa mea iar se cască

Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.

Cozonacul, mămăliga şi plugarul

Vasile MIlitaru

Nu mai spun prin ce 'ntamplare, -

Intr'un lan de grau cu mac, 
Se 'ntalnira pe carare
Mamaliga dela tara cu boerul cozonac. 
Nici nu mai arat anume
Ce necaz putea sa friga
Pe boerul zis pe nume, 
Care, mandru ca un Riga, 
Avea drept sau nu sa-si bata
Joc de-o biata
Mamaliga:

- Uite ce nerusinare fara margini!... Ptiu, la dracul! -

Zise, tantos, cozonacul, -
Mamaliga mea umila, tu ma faci sa-ti plang de mila!... 
Cum cand nu esti decat, vai:
Apa, sare si malai, 
Ai curajul sa mai stai
In cararea mea pe plai?! 
Fiind galbena ca luna, 
Ti-ai inchipuit, nebuna, 
Ca poti fi cu mine, una?... 

Si 'ntr'o clipa cozonacul, cu albus de ou la gura, 

Spuse cate bunuri sumpe are 'n dulcea lui faptura, 
Incheindu-si cuvantarea cu dispret, ba si cu ura:
- Astfel, mamaliga lata, oricum ai cata s'o 'ntorci, 
E'n zadar, ca tu, sarmano, buna esti doar pentru porci!... 

- Minti! - sbucni un glas alaturi, 

Dintr'un lan inalt de maturi -
Si-un flacau cu fata para, ca o floare-a macului, 
Veni 'n graba, sa raspunda astfel cozonacului:

- De-ai avea un dram de minte, 

Cozonacule, zevzece, 
Mamaligii, -calda-rece, -
Nici macar pe dinainte
Nu i-ai trece! 

Caci, sa stii: din cata lume'i pe pamant - norod sarac -

Nici un ins, de cand e veacul, n'a trait din cozonac, 
Dar sunt mii si milioane, cari, prin mine azi iti striga:
La oparte, cozonace!... noi traim din mamaliga!