13/10/2020

Acidoza ruminală

Numită și acidoza lactică este o indigestie biochimică acută a prestomacelor instalată în cazul
administrării bruște în rația rumegătoarelor a unor sortimente de furaje hiperglucidice, exprimată
prin semne de depresie nervoasă, deshidratare sistemică, scăderea producțieie de lapte și a grăsimii
din lapte și complicată cu cetoză, ruminite cronice și paracheratoză.
Corpii cetonici sunt: acetoacetatul, beta-hidroxibutiratul și acetona ce conțin o grupă carbonil de
tip cetonă, și care sunt obținuți în urma procesului de cetogeneză a acizilor grași.

Etiologia. Cauza determinată a acidozei ruminale este hrănirea rumegătoarelor cu sortimente

furajere hiperglucidice formate din rații unilaterale cum ar fi: grău, orz, porumb în faza lapte -
ceară, sfeclă furajeră, cartofi, pîine de brutărie, mere sau alte fructe, melasă. O condiție esențială
este ca animalele să nu fie pregătite pentru o astfel de furajare.
Înclinația unei rații de a induce acidoza lactică depinde de conținutul ei în precursori ai acidului
lactic, cum ar fi: amidon, latoză, lactoză, celobioza, fructuoza și glucoza.
Patogeneza. Pentru a înțelege acest mecanism al bolii, trebuie să plecăm de la câteva aspecte deja
știute și anume:
 în prestomacele rumegătoarelor, produșii finali de fermentație normali sunt: acidul acetic,
acidul proprionic, acidul butiric și acizii grași cu lanțuri scurte, care sunt absorbiți direct din rumen,
ca sursă primară de energie;
 când rația furajeră se schimbă brusc cu o rație hiperglucidică, fermentația normală se
schimbă, germenii Gram+ și lactobacilii devin predominanți, iar acidul lactic devine principalul
produs final de fermentație;
 urmează acidoză metabolică, patogeneza ia o întorsătură dramatică, datorită cantităților
crescute de endotoxine și amine biogene care predispun sau provoacă șocul care este aproape
întotdeauna fatal.
Clinic. Din punct de vedere clinic se cunosc 4 forme de evoluție clinică:
1. Forma gravă supraacută - apare după 8 – 12 ore de la consumarea rației schimbate, când se
înregistrează: gemete, scrâșniri din dinți (bruxism), uscarea botului, deshidratare, tahicardie,
polipnee (mărirea frecvenței respiratorii), scăderea bruscă a producției de lapte, diaree, parezia
prestomacelor și meteorism moderat. Urmează o perioadă depresivă tradusă prin nesiguranță în
mers, decubit prelungit, stare gravă de șoc și moartea animalului la 24 – 72 de ore de la debut.
2. Forma gravă acută - apare la 12 – 24 ore de la schimbarea rației și se exprimă clinic prin
abatere, anorexie, tremurături musculare, bruxism și gemete.Semnele nervoase sunt mai șterse și
sunt exprimate prin nesiguranță în mers – aspect datorat prezenței histaminei și a altor amine
biogene la nivelul țesutului podofilos, hipogalaxie, ușoare modificări cardiace și uneori diaree.
3. Forma acută ușoră – sunt asemănătoare cu cele prezentate mai sus, dar mai șterse.
4. Forma latentă cronică – se exprimă discret prin semne necaracteristice.
Diagnosticul. Se pune pe baza semnelor clinice și a datelor furnizate de structura și modul de
întocmire a rației.
Evoluția poate fi acută, când cazurile grave sfârșesc mortal în decurs de 12 ore la taurine și 24 de
ore la ovine.La alte animale evoluția poate fi mai lungă, de regulă însoțită de complicații.
Prognosticul este rezervat, spre grav.
Tratammentul se adaptează după forma și gravittaea bolii.Unii clinicieni recomandă următoarea
formulă terapeutică:
1. evacuarea chirurgicală a conținutului ruminal, apoi reînsămânțarea cu lichid ruminal de la
alte vaci sănătoase;
2. corectarea pH -ului sanguin, prin administrarea orală a bicarbonatului de sodiu sau hidroxid
de magneziu în doză de 250 g dizolvat în 8 – 10 l de apă caldă, administrat cu sonda
bucoesofagiană, cu repetare la 6 – 12 ore;
3. combaterea acidozei metabolice se realizează prin administrarea intravenoasă a unei soluții
izotonice de bicarbonat de sodiu 1,4% în doză de 500 – 1000 ml;
4. deshidratarea se corectează prin administrarea soluțiilor rehidratante;
5. simptomatologia digestivă se combate cu cărbune activ, ca absorbant, iar în formele cu
evoluție endotoxiemică se pot administra parenteral preparate antihistaminice ( Ancesol 5
ml/100 kg, odată pe zi timp de trei zile consectiv, intravenos lent;
6. protecția antibiotică este recomandată în primele 8 ore de la instalarea semnelor de boală, se
folosește 1 – 2 g de neomicină administrată intraruminal.