Sunteți pe pagina 1din 2

Analizatorul olfactiv

Simțul mirosului (olfacția) la om este localizat în cavitatea nazală. Miresmele din


jurul nostru ne aduc informații despre obiectele sau ființele din mediul înconjurător.
Mirosul ne informează despre calitatea aerului sau despre starea unor alimente, ne
ajută la recunoașterea persoanelor și a locurilor, uneori chiar la retrăirea amintirilor.

Figura 2. Analizatorul olfactiv


Segmentul receptor este reprezentat de mucoasa olfactivă, o parte a mucoasei care
căptușește cavitatea nazală. Mucoasa olfactivă apare ca o zonă limitată la o suprafață de 2-3
cm2. Este galbenă și permanent umedă. Mucoasa olfactivă este alcătuită dintr-un strat
de celule epiteliale  (de susținere), între care se află celulele alungite receptoare.
Receptorii olfactivi sunt chemoreceptori,  deoarece sunt stimulați de substanțe
chimice volatile, antrenate de aerul inspirat și dizolvate în lichidul vâscos de la suprafața
mucoasei olfactive.
Celulele receptoare sunt neuroni olfactivi bipolari (protoneuronul căii), ale căror
dendrite sunt situate printre celulele de susținere. Dendritele se termină cu o mică veziculă
(buton olfactiv), prevăzută cu 6-12 cili. Cilii olfactivi ies la suprafața mucoasei în mucusul
secretat de celulele glandulare ale acesteia.
Neuronul olfactiv (protoneuronul) intră, deci, în contact direct cu excitantul, fără
niciun dispozitiv de receptare, selectare sau dirijare a informației. Axonul său transmite direct
centrului imediat superior o simplă informație: prezența sau absența excitantului olfactiv.
Segmentul de conducere - axonii neuronilor olfactivi bipolari, care formează nervii
olfactivi, străbat lama ciuruită a osului etmoid (de la baza craniului) și pătrund în bulbii
olfactivi.
Aici fac sinapsă cu celulele mitrale (neuroni ganglionari multipolari), deutoneuronul
căii. Axonii celulelor mitrale formează tracturile olfactive și se termină în cortex.
Segmentul central este localizat în aria olfactivă din paleocortex. Sensibilitatea
olfactivă este foarte diferită de la un individ la altul, chiar la același individ variază în unele
situații: înainte de masă sensibilitatea olfactivă este mai mare decât după aceea. Se apreciază
că sensibilitatea olfactivă este mai mare la copii decât la vârstnici. La femeile însărcinate sau
în cazul unor boli digestive, sensibilitatea olfactivă este mărită.
Intensitatea senzațiilor olfactive depinde și de alți factori: concentrația substanțelor
odorante, gradul lor de solubilitate, umiditatea și sănătatea mucoasei.
O substanță odorantă care persistă mult timp în jurul nostru determină fenomene de
adaptare olfactivă ,  intensitatea excitației scăzând până la dispariție, deși stimulul persistă.
Este posibilă însă formarea altor senzații olfactive sub acțiunea unor substanțe care nu au
acționat până atunci.