Winston G R A H A M

POLDARK
THE FIRST
ROSS POLDARK
PROLOG

Joshua Poldark a murit în martie

1783. în
acelaşi an, în feb ruarie, sim ţind că i
se
apropie sfîrşitul, trimise după fratele
său de la Trenwith.
Charles veni călare, pe calul său roib-,
într-o după-am iază
rece, cenuşie. Prudie Paynter,-grasă,
cu păru l lins şi faţa oacheşă,
îl conduse direct în camera de dormit,
unde Joshua
zăcea spriji nit d e perne în patul lui
m are d e lemn. Cu ochii
mici, de un albastru spălăcit, Charles
se uită chiorîş prin încăpere,
observînd dezordinea şi
murdăria,~apoi îşi ridică pulpanele
hainei şi se lăsă greoi î ntr-un scaun
de paie care scîrţîi
sub greutatea lui.
- Ei, ce m ai faci, Joshua?
- Eh, ce să fac, Charles?
- Proastă treabă,
- Proastă într-adevăr.
- Cînd crezi că ai să fii iar pe picioare?
- N u se ştie. Bănuiesc că mă cheamă
cimitirul.
Charles facu o grimasă. N -ar fi -ţinut
se,am a de aceste
vorbe dacă n-ar fi aflat cu totul
altceva. Sughiţă o dată - în
ultimul timp călăritul nu-i pria - şi
încercă să-i dea curaj.
- Fugi de-aici, omule! Guta, la
picioare, nu a omorît
niciodată pe nimeni. Numai cînd se
suie la cap e periculoasă.
WINSTON GRAHAM 8
- Choake e de altă părere. Umflăturile
au altă cauză. De
data asta cred că prostu l ăsta bătrîn
are dreptate. D eşi, Dumnezeu
să mă ierte, după toate aparenţele tu
ar trebui să zaci aici,
de vreme ce eu sînt numai pe jum
ătate cît tine.
Charles aruncă o privire în jos, peste
jiletca neagră, brodată,
care se întindea ca o pajişte începî nd
de sub bărbie.
- Carnea mea e sănătoasă. Orice om se
îngraşă cînd ajunge
la o vîrstă mijlocie. N -aş vrea să fiu
un slăbănog ca vărul
William-Alfred.
Joshua se uită la el ironic, dar nu mai
zise nimic şi amîndoi
tăcură. De mulţi ani, fraţii nu prea
aveau ce să-şi spună şi la
această ultimă întîlnire era greu să
găsească un subiect de
conversaţie. Charles, fratele mai mare
şi mai bogat, care moştenise
casa părintească, moşia şi numele,
capul familiei şi
personalitate respectată în tot
districtul, bănuise î ntotdeauna
că fratele mai micjl dispreţuieşte.
Joshua îi stătuse întotdeauna
ca un spin în ochi. Joshua nu făcuse
niciodată ceea ce se
aşteptase de la el: să devină preot sau
să intre în armată sau să
se căsătorească şi să-l lase pe Charles
să adm inistreze
el domeniul.
Pe Charles nu l-ar fi supărat cîteva
greşeli, dar există o
limită şi Joshua o depăşise. Faptul că
se purtase mai bine în
ultimii ani nu ştergea vechile
necazuri pe care i le produsese.
Cît despre Joshua, om cinic şi cu
puţine iluzii, n-avea de
ce să se plîngă - nici de viaţă, nici de
fratele său. îşi trăise
viaţa din plin, iar pe fratele său îl
ignorase. Era un sîmbure de
adevăr în răspunsul la cuvintele lui
Charles: „Eşti încă destul
de tînăr, omule. Eşti cu doi ani mai
mic decî t min e şi eu sînt
bine sănătos".
Joshua îi răspunse: „Doi ani ca vîrstă,
poate, dar n-ai
trăit nici pe jumătate din plin ca
mine“.
9 ROSS POLDARK
Charles supse măciulia de abanos a
bastonului şi se uită
pieziş prin cameră, cu ochii pe
jumătate î nchişi.
' - Războiul ăsta blestemat nu s-a
sfîrşit încă. Preţurile
cresc. Grîul e şapte şi opt şilingi
baniţa. Untul, nouă pence
livra. Ross vrea să fie la fel şi preţul
aramei. ,N e gîftdim să
deschidem o nouă galerie la Grambler.
Optzeci de stînjeni.
Poate că o să acopere cheltuielile,
deşi mă îndoiesc. Ai scos
ceva de pe pămînt anul ăsta?
- Am vrut să te văd ca să discutăm
despre război, spuse
Joshua, încercînd să se ridice mai sus
pe perne şi respirînd
greu. Mai sînt cîteva luni numai pînă
se va confirma pacea
provizorie. Şi atunci Ross va veni
acasă, iar poate că eu nu
voi fi aici să-lî ntîmpin. Eşti fratele
meu, deşi nu ne-am prea
înţeles bine niciodată. Vreau să-ţi
spun cum stau lucrurile şi
să te las pe tine să ai grijă de toate
pînă se va întoarce el acasă.
Charles lăsă bastonul din gură şi
zîmbi precaut, ca şi
cum i-ar fi cerut un împrumut.
- N u prea am timp, să ştii.
- N-o să-ţi ia mult timp. Am puţin,
aproape nimic, de
lăsat moştenire. Pe masa de lîngă tine
e o copie a testamentului
meu. Citeşte-1 cînd ai timp. Pearce
are originalul.
Charles bîjbîi cu mîna lui grasă,
neîndemînatică şi luă o
bucată de pergament de pe masa
şubredă, cu trei picioare din
spatele lui.
- G nd ai avut ultima dată veşti de la
el? întrebă Charles.
Ce să fac dacă nu se întoarce?
- Moşia o va moşteni Verity. Vinde-o
dacă găseşti cumpărători;
n-o să iei mult pe ea. Am specificat
totul în testament.
Verity va moşteni şi partea mea din
Grambler, pentru
că ea e singura din familia ta care a
mai venit să mă vadă de
cînd a plecat Ross. J oshua se şterse
la nas cu cearşaful murdar.
WINSTON GRAHAM 10
Dar Ross se va întoarce. An> veşti de
la el după ce au încetat
luptele.
- Mai sînt încă multe primejdii.
- Eu simt că va veni, spuse Joshua.
Sînt convins. Vrei să
facem un răm|şag? O să plătim cînd
ne vom întîlni. Trebuie
să existe ceva bani şi pe lumea
cealaltă.
Charles se uită din nou la faţa ridată
şi pămîntie care
fusese atît de frumoasă. Se simţea
uşurat că Joshua nu-1 rugase
nimic mai mult, dar îi era greu să
renunţe la precauţie. Şi
lipsa de respect faţă de cineva pe
patul de moarte i se păru
nelalocul ei şi o dovadă de nepăsare.
- Vărul William-Alfred a fost pe la noi
zilele trecute. A
întrebat de tine.
Joshua se strîmbă.
- I-am spus că eşti bolnav, continuă
Charles. A sugerat că
dacă nu mai doreşti să-l chemi pe
Prea Sfinţitul domn Odgers,
poate că ai dori consolare spirituală
de la cineva din familia ta.
- Adică de la el.
- Singurul preot, acum că soţul lui
Betty s-a dus.
- Nu vreau să vie nici unul din ei,
spuse Joshua. Deşi
cred că intentia ta a fost bună. Dar
dacă crede că mi-ar face bine
să-mi mărturisesc păcatele, să nu-şi
închipuie că mi-aş spune
secretele unuia din neamul meu.
Prefer să vorbesc cu Odgers,
hămesitul ăla mic şi sfrijit. Să nu vie
nimeni din ai mei.
- Dacă te răzgîndeşti, spuse Charles,
trimite-1 pe Jud să
mă anunţe.
Joshua mormăi ceva, apoi adăugă:
- O să aflu curînd ce-i cu mine. Dar
chiar dacă au vreun
sens pompa şi rugăciunile lor, de ce
să-i mai chem acum?
Mi-am trăit viaţa şi, slavă Domnului,
ani trăit-o din plin! Ce
rost mai are să plîng acuma? Nu-mi
pare rău, şi nu vreau
să-i pară nimănui rău de mine.
Întîmplă-se ce s-o întîmpla.
Asta-i tot.
11 ROSS POLDARK
Se facu tăcere în cameră. Afară vîntul
sufla mişcî nd plăcuţele
de ardezie de pe acoperiş şi pietrele
care le ţineau.
- Trebuie să plec, spuse Charles. Casa
ta e ca o cocină;
cei doi Paynters, servitorii tăi, nu fac
nici o curăţenie. D e ce
nu angajezi pe cineva de încredere?
- Sî nt prea bătrîn ca să mai schimb
măgarii. O s-o facă
Ross. O să facă el ordine.
Charles rînji neîncrezător. N-avea o
părere prea bună
despre posibilităţile lui Ross.
- E la N ew York acum, spuse J oshua,
cu o parte din
garnizoană. Rana i s-a vindecat. A
avut noroc să scape din
asediul de la Yorktown. Acum e
căpitan în regimentul de
infanterie 62. Nu ştiu unde i-am pus
scrisoarea, că ţi-aş arăta-o.
- Francis mi-e de mare ajutor acuma,
spuse Charles. La
fel ar fi fost şi Ross pentru tine dacă
ar fi stat acasă în loc să se
ţină după francezi şi colonişti.
- Mai e ceva, spuse J oshua. Ai mai
văzut-o sau ai mai
auzit ceva despre Elizabeth
Chynoweth î n ultima vreme?
După o masă bogată, î ntrebările
ajungeau mai greu pînă
la creierul lui Charles şi cînd mai era
vorba şi de fratele său
trebuia să vadă dacă nu ascundeau
ceva.
- Cine e asta? întrebă el stîng0a ci. \
- Fiica lui Jonathan Chynoweth. O
cunoşti. O fată subţire,
blondă.
- Şi, şi ce-i cu asta? întrebă Charles.
- Te-am întrebat dacă ai văzut-o. Ross
vorbeşte mereu
despre'ea. E o fată drăguţă. Speră să o
găsească aici cînd se
va întoarce şi cred că este un
aranjament potrivit. O căsătorie
timpurie o să-l potolească şi ea n-ar
putea găsi un soţ mai
bun, deşi n-ar trebui să spun asta eu
care sînt tatăl lui. Sîntem
două familii bune, vechi. Dacă aş fi
fost pe picioare, m-aş fi
dus eu să-l văd pe Jonathan la
Crăciun, ca să stabilim totul.
WINSTON GRAHAM 12
Am mai vorbit noi, mai demult, dar a
spus să aşteptăm pî nă
se întoarce Ross.
- Trebuie să plec, spuse Charles
ridicîndu-se şi toate oasele
îi trosniră. Sper că băiatul o să se
domolească dacă se
întoarce, fie că se însoară, fie că nu.
Se înhăitase cu cine
nu trebuie.
- T e vezi cu familia
Chynoweth?întrebă Joshua, refuzînd
să schimbe subiectul pentru a vorbi
de propriile lui lipsuri.
Aici nu am nici o legătură cu lumea şi
Prudie n-are urechi
decît pentru bîrfele din Sawle.
- îi vedem din cînd în cînd, Verity şi
Francis i-au văzut
în vara asta la o petrecere în T ruro...
A! Uite-1 pe Choake.
Ei, acum n-o să mai fii singur.
Spuneai că nu vine nimeni Sţă
te vadă. Eu trebuie să plec.
- Vine numai să vadă cît de repede mă
dau gata pilulele
lui. Asta-i politica lui. Ca şi cum mi-ar
păsa dacă vulpea e în
vizuină sau umblă să vîneze pui.
- Fă cum vrei. Pentru cît era de
voluminos, Charles se
mişcă destul de repede, îşi luă pălăria,
mănuşile şi se pregăti
de plecare. Apoi se apropie stîngaci de
pat, gîndindu-se cum
era mai bine să-şi ia rămas bun. Afară
se auzi zgomotul copitelor
unui cal trecînd pe sub fereastră.
- Spune-i că nu vreau să-l văd, zise
Joshua iritat. Să-i
dea leacurile fui proastei de nevastă-
sa.
- - Linişteşte-te, răspunse Charles. Să
nu uit, mătuşa Agatha
îţijransmite salutări; mi-a spus că
trebuie să bei bere fiartă
şi să'mănînci zahăr şi ouă. Spune că
astea te vor vindeca.
J oshua se enervă şi mai tare.
- Mătuşa Agatha e o buruiană bătrînă
şi înţeleaptă. Spune-
i că am să-i urmez sfatul. Şi mai
spune-i că am să-i păstrez
un loc lîngă mine. începu să tuşească.
13 ROSS POLDARK
- Dumnezeu să te aibă în pază, spuse
Charles repede şi,
ieşi din cameră .
Joshua rămase singur.
Petrecuse multe ceasuri singur de
cînd plecase Ross, dar
asta nu părea să fi avut vreo import
anţă pînă acum o lună,
cînd căzuse la pat. Acum singurătatea
î ncepea să-l deprime şi
tot felul de închipuiri îi treceiau prin
minte. Pentru un om
obişnuit cu traiul în aer liber şi cu o
activitate zilnică, nu era
viaţă să stea ţintuit la pat de dureri
într-o cameră întunecoasă.
N-avea nimic altceva de făcut decît să
se gîndească la trecut,
şi trecutul nu era întotdeauna
subiectul cel mai plăcut.
Se gîndea mereu la Grace, soţia lui
moartă de mult. Fusese
mascota lui. Gît trăise ea, toate
merseseră bine. Mina pe
care o deschisese şi îi dăduse numele
ei aducea profituri bune;
casa asta o construise plin de mîndrie
şi speranţe; avusese doi
fii. Renunţase la nebuniile din
tinereţe, se cuminţise, promiţînd
să-l întreacă pe Charles în multe
lucruri; construise casă în
ideea ca ramura iui din familia
Poldark să prindă rădăcini la
fel de trainice ca ramura principală
din Trenwith.
O dată cu Grace, tot norocul îl
părăsise. Casa era construită
numai pe jumătate, mina secase şi o
dată cu moartea lui
Grace dispăruse şi stimulentul de a
investi bani sau de a munci
pentru amîndouă.
Clădirea o terminase într-o oarecare
măsură, deşi mai
erau multe de făcut. Apoi mina Wheal
Vanity se închisese şi
micul Claude Anthony murise.
Ii auzi pe doctorul Choake şi pe
fratele său vorbind în
faţa uşii de la intrare; vocea îngroşată
de tenor a fratelui său,
vocea lui Choake, groasă, înceată,
pompoasă. Pe Joshua îl
cuprinseră furia şi neputinţa. Ce
dracu’ voiau vorbind acolo,
la uşa lui, discutînd despre el, fără
îndoială, dînd din cap şi
spunînd că n-ai la ce să te mai
aştepţi. Sună clopoţelul de
WINSTON GRAHAM 14
lîngă pat şi aşteptă fierbînd de mînie
să audă lipăitul papucilor
lui Prudie!
Ea veni în cele din urmă, greoaie şi
de-abia zărindu-se
în cadrul uşii. în lumina slabă, Joshua
se uită la ea cu ochii
lui miopi.
- Adu lumînări, femeie. Vrei să mor pe
întuneric? Şi
spune-le ălora doi să plece.
Prudie stătea cocoşată ca o pasăre
prevestitoare de rele.
- Cine? Doctor Choake şi domnul
Charles, da?
- Cine altcineva? >
Ea plecă şi Joshua începu iar să fiarbă
de mînie, auzind
conversaţia înăbuşită nu departe de
uşa lui. Se uită după baston,
hotărît să mai facă un efort să se
scoale şi să se ducă la ei.
Dar vocile se auziră din nou mai tare
luîndu-şi rămas bun.
Auzi apoi tropotul calului pe pietre,
îndreptîndu-se spre rîu.
Era Charles. Acum venea rîndul lui
Choake...
Se auzi un ciocănit puternic în uşă,
cu biciuşca, şi doctorul
intră în cameră. >■
Thomas Choake era originar din
Bodmin; practicase medicina
la Londra, se căsătorise cu fiica unui
fabricant de bere
şi se întorsese în ţinutul său natal,
unde cumpărase ceva pămînt
lîngă Sawle. Era un bărbat înalt,
aspru, cu o voce puternică,
sprîncene groase, cărunte şi o gură
slobodă. Aici, printre boiernaşii
de ţară, experienţa căpătată la Londra
îi era de mare
folos; simţea că era la curent cu
medicina modernă. Era doctorul
mai multor mine din regiune şi
rnînuia bisturiul cu acelaşi
curaj ca şi cum s-ar fi dus la
vînătoare.
Joshua îl considera un impostor şi se
gîndise de multe
ori să-l cheme pe doctoail Pryce din
Redruth. îl împiedica'
numai faptul că nu avea mai multă
încredere în doctorul Pryce.
- Ei, ia să vedem, spuse doctorul
Choake. Am avut
15 ROSS POLDARK
oaspeţi, da? O să ne simţim mai bine,
fără îndoială, după vizita
fratelui dumitale.
- Am scăpat de o grijă, spuse Joshua.
Ăsta e motivul
pentru care l-am chemat.
Cu degetele lui groase, doctorul
Choake luă pulsul bolnavului.
- TuşeşteTzise el.
Joshua ascultă în 'silă.
- Starea noastră e cam la fel, spuse
chirurgul. Boala nu
s-a înrăutăţit. Am luat pilulele?
- Charles e de două ori cît mine. Pe el
de ce nu-1 îngrijeşti?
- Dumneata eşti bolnav, domnule
Poldark, nu fratele
dumita le. Nu prescriu nimic dacă nu
mi se cere. Choake ridică
plapuma şi începu să palpeze piciorul
umflat al pacientului.
- E cît un munte, mormăi Joshua, nu
poate să-şi mai
vadă picioarele.
- Ei hai, domnule. Fratele dumitale nu
e mai altfel decît
alţii. î mi aduc aminte, cînd eram la
Londra...
-A u !
- Doare?
- Nu, spuse Joshua.
Choake îl palpă din nou ca să fie mai
sigur.
- E clar că piciorul stîng merge mai
prost. E prea multă
apă în ambele-picioare. Dacă am
putea face inima să o pompeze
afară. îmi amintesc, cmd eram la
Londra, că am fost chemat
să examinez o victimă de pe urma
unei încăierări într-o
cîrciumă din Westminster. Se certase
cu un evreu italian care
a scos un pumnal şi l-a înfipt pînă în
plăsele în burta pacientului
meu. Dar stratul protector de grăsime
era atît de gros, încît
vîrful cuţitului n-a ajuns pînă la maţe.
Tipul era voinic. Ia să
vedem, ţi-am luat sînge ultima dată
cînd am fost aici?
- Da, mi-ai luat.
WINSTON GRAHAM 16
- Cred că de data asta n-o să o facem.
Inima e cam
sensibilă. Stăpîneşte-te, domnule
Poldark. Calmul ajută trupul
să secrete umorile necesare.
- Spune-mi, interveni Joshua, îi mai
vezi pe cei din familia
Chynoweth? Chynoweth din
Cusgarne, îi ştii. L-am întrebat
pe fratele meu, dar mi-a dat un
răspuns evaziv.
- Chynoweth? îi văd din cînd în cînd.
Cred că sînt sănătoşi.
Desigur, eu nu sînt medicul lor de
casă şi nu ne facem vizite.
Nu, se gîndi Joshua, doamna
Chynoweth A ^ are ea grijă
de asta. îmi miroase mie ceva, un
şiretlic, la Charles, adăugă
el perspicace.
- Pe Elizabeth o vezi?
- Pe fată? E şi ea pe acolo.
- A existat o înţelegere în privinţa ei
între mine şi tatăl ei.
- Da? N-am auzit nimic.
Joshua se ridică mai sus pe perne.
Conştiinţa începea să
nu-i dea pace. Era prea tîrziu să se
mai trezească în el această
calitate latentă, dar îşi iubea fiul, pe
Ross, şi în lungile ore de
suferinţă începuse să se întrebe dacă
n-ar fi trebuit să facă
mai multe în interesul fiului său.
- Cred că o să-l trimit pe Jud acolo
mîine, mormăi el.
Am să-l rog pe Jonathan să vină să mă
vadă.
- Mă îndoiesc că domnul Chynoweth
va putea să vină;
acum au loc sesiunile trimestriale ale
judecătoriilor de pace.
A, iată o surpriză plăcută!...
Prudie Paynter intră greoaie în
cameră cu două lumînări.
Flacăra galbenă îi lumina faţa roşie,
plină de sudoare, încadrată
de un păr negru.
- Aţi luat doctoria, da? şopti ea
răguşit.
Joshua senntoarse iritat spre doctor:
- Ţi-am mai spus, Choake. Am să
înghit pilulele, am
promis, dar poţiuriea şi fierturile
astea să nu le văd.
17 ROSS POLDARK
- îmi amintesc, spuse Choake, apăsînd
pe fiecare cuvînt,
cînd practicam medicina ca tînăr
medic în oraşul Bodmin,
unul din pacienţii mei, un domn în
vîrstă care suferea rău de
pietre la rinichi şi retenţie urinară.,.
- Nu sta acolo, Prudie, se răsti Joshua
la servitoare,
ieşi afară.
Prudie se opri din scărpinat şi ieşi din
cameră în silă.
- Deci crezi că o să mă fac bine, de?
întrebă Joshua
înainte-ca doctorul să poată continua.
Cînd o să fiu iar
pe picioare?
- Hm, am spus că e vorba numai de o
mică ameliorare.
Trebuie să te mai îngrijeşti o vreme. O
să te punem pe picioare
înainte de întoarcerea lui Ross.
Urmează tratamentul cu regularitate
şi ai să vezi că te faci bine...
- Ce face soţia dumitale? întrebă
Joshua maliţios.
întrerupt din nou, Choake se încruntă
şi răspunse:
- Destul de bine, mulţumesc. Faptul
că grăsuţa şi peltica
Polly, deşi nu avea nici jumătate din
vîrsta soţului ei, în afară
de zestrea ei nu adusese nici un copil
în familie, era un veşnic
reproş împotriva ei. Atîta timp cît ea
nu dădea rod, doctorul
nu avea nici o influenţă asupra
femeilor spre a le convinge să
nu mai cumpere peliniţă şi alte
fierturi suspecte de la ţigăncile
nomade.
2
Doctorul plecase şi Joshua rămase iar
singur -
singur pînă a doua zi dimineaţă.
Putea, trăgînd mereu de cordonul
clopoţelului, să-i cheme pe Jud şi pe
Prudie pînă se
duceau şi ei la culcare, dar după aceea
nu mai era nimeni,
şi-apoi, pe măsură ce boala lui
înainta, ei dădeau semne de
WINSTON GRAHAM 18
surzenie. Ştia că îşi petreceau mai
toate serile bînd şi cînd se
îmbătau bine, nimic nu-i mai putea
mişca. D ar n-avea puterea
să-i certe ca înainte.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă Ross ar
fi fost acasă. De
data asta, Charles avea dreptate, dar
numai în parte. El, Joshua,
îl îndemnase să plece. Nu credea că
băieţii trebuie ţinuţi acasă
ca să facă pe lacheii. Trebuiau să stea
pe picioarele lor. Apoi,
ar fi fost ruşinos să-l vadă pe fiul său
trimis în judecată pentru
că luase parte la vreun atac îm
potriva agenţilor fiscali sau
acuzat de contrabandă cu alcool şi
altele. Judecătorii din Cornwall
nu l-ar fi condamnat poate, dar mai
erau şi datoriile la cărţi.
Grace ar fi trebuit să fie acolo, Grace
pe care moartea
i-o răpise acum treisprezece ani.
Acum era singur şi curînd avea să i se
alăture soţiei sale
în mormînt. Nu se mira că nu se mai
gîndea la nici o altă
femeie din viaţa sa. Creaturi
dătătoare de plăceri într-un joc
plin de atracţii, cu cît mai înflăcărate
cu atît mai bine, dar
uitate imediat ce le cucerise.
Lumînările curgeau din cauza
curentului care intra pe
sub uşă. începea să bată vîntul. Jud
spusese că marea se umflase
în dimineaţa aceea; după o perioadă
de vreme rece şi liniştită,
furtuna şi ploaia se porneau din nou.
Simţi că ar fi vrut să mai vadă o dată
marea care şi acum
spăla stîncile din dosul casei. Nu-1
lega nimic sentimental de
mare. Nu-1 interesau nici primejdiile,
nici frumuseţea ei; pentru
el, marea era o cunoştinţă apropiată
ale cărei virtuţi şi defecte,
zîmbete sau accese de.mînie, ajunsese
să le înţeleagă."
Şi pămîntul la fel. Era oare arat
pămîntul lui, Long Field?
Fie că Ross se căsătorea, fie că nu, nu
prea avea cu ce să
trăiască fără pămînt.
Cu o soţie bună, care să aibă grijă de
toate... Elizabeth
19 ROSS POLDARK
era singură la părinţi; un mare
avantaj de care merita să ţii
seamă - familia Chynoweth nu era
prea bogată, dar tot aveau
cîte ceva. Trebuia să se ducă să
vorbească cu Jonathan, să se
înţeleagă asupra căsătoriei.
„Uite ce fe, Jonathan, avea să spună,
Ross nu prea are
bani, dar există pămîntul şi pînă la
urmă asta contează...11
Joshua începu să moţăie. îşi închipui
că se plimbă pe
moşia sa, Long Field, mărginită la
dreapta lui de mare. Vîntul
puternic îi apăsa greu umerii. Un
soare strălucitor îi încălzea
spatele şi aerul avea gustul vinului
scos din pivniţa rece. Fluxul
se retrăsese de pe plaja Hendrawna şi
soarele desena dîre
lucitoare pe nisipul ud. Long Field
fusese arat, semănat şi
acum încolţea.
Dădu ocol cîmpului pînă ajunse la
capătul cel mai î ndepărtat,
numit Damsel Point, unde ţărmul
cobora în trepte şi
bolovani pînă la mare. Apa se umfla
învolburîndu-se, schimbîndu-
şi culoarea, şiroind pe stîncile în
terase.
Cu un scop precis în minte, coborî
stîncile pînă cînd apa
rece îi cuprinse brusc genunchii,
simţind o durere chinuitoare
în picioare, la fel ca durerea pe care o
simţise cînd i se umflaseră
în ultimele luni. Nu se opri însă, ci se
lăsă să alunece în
apă pînă cînd îi ajunse la gît. Apoi se
îndreptă spre mal. Era
nespus de bucuros că se afla din nou
în mare după o perioadă
de doi ani. Respiră adînc de plăcere,
lăsînd apa să-i atingă
ockii clipocind. Letargia i se strecură
încet în membre. Cu
sunetul valurilor în urechi şi în inimă,
se lăsă să plutească în
derivă şi se cufundă în întunericul
moale şi rece.
Joshua ad®rmi. Afară, ultimele raze
de lumină se stinseră
încet de pe cer, lăsînd casa, copacii,
pîrîul şi stîncile în întuneric.
Vîntul se'răci, bătîrid tare, tară oprire
dinspre vest, suflînd
printre clădirile ruinate de pe deal ale
minei, făcînd să
WINSTON GRAHAM 20
foşnească vî rfurile merilor, ridicînd
cîte un colţ din acoperişurile
de stu f ale hambarelor, vîrînd stropi
de ploaie rfece
prin oblonul spart al bibliotecii unde
doi şobolani căutau cîte
ceva cu mişcări prudente, zvîcnind
printre mobile şi prin praf.
Pîrîul se învolbura, bolborosea în
întuneric şi, deasupra lui, o
poartă de mult lăsată în paragină se
balansa în ţîţîni. în bu cătărie,
J ud Paynter deschise încă o sticlă cu
gin şi Prud ie mai
puse un buştean pe foc.
- Se înteţeşte vîntul, lua-l-ar naiba,
spuse Jud. Bate mereu.
Bate şi cînd vrei şi cînd nu vrei.
- O să mai avem nevoie de lemne pînă
dimineaţă,
spuse Prudie.
- Ia scaunul ăsta, răspunse Jud.
Lemnul e tare şi o să
ardă mocnit.
- Dă-mi ceva să beau, mă vierme,
spuse Prudie.
- Ia-ţi singură, răspunse Jud.
Joshua dormea...
CARTEA INTII
OCTOMBRIE 1783 -AP R ILIE 1785

Capitolul I
Bătea vîntul. Fîşii de nori acopereau
pe
alocuri cerul spălăcit de după-amiază.
Frunze uscate aduse de vînt erau
împrăştiate de praf şi de hîrtoape.
în diligenţă se aflau cinci oameni: un
funcţionar slab, cu
faţa suptă şi hainele lustruite,
împreună cu soţia - pe atît de
grasă pe cît era soţul ei de slab -
ţinînd la piept un fel de
legătură de scutece albe şi roz din
care, la un capăt, se zărea
faţa încreţită, încălzită peste măsură
a unui sugar. Ceilalţi călători
erau bărbaţi, tineri amîndoi, unul
preot, ca de vreo treizeci
şi cinci de ani, iar celălalt cu vreo
cîţiva ani mai tînăr.
De cînd plecase diligenţă din
St.Austell, nu vorbise nimeni.
Copilul dormea dus în ciuda
hurducăturilor vehiculului,
zăngănitului ferestrelor şi pocnetelor
de bici; nici opririle nu-1
treziseră. Din cînd în cînd, perechea
mai în vîrstă schimba
cîteva cuvinte în şoaptă, dar soţul nu
prea voia să vorbească,
intimidat de prezenţa celorlalţi,
superiori lui. Cel mai tînăr
din ei citise o carte în tot cursul
drumului, cel mai în vîrstă se
uita afară, la peisajul de-a lungul
căruia treceau, dînd la o
parte cu o mînă perdeaua cafenie
decolorată şi plină de praf.
Acesta era mărunt şi slab, îmbrăcat
sever în haine negre
preoţeşti, cu părul dat peste cap şi
bucle deasupra urechilor şi
WINSTO N GRAHAM 24
la spate. Hainele erau de bună
calitate şi ciorapii de mătase.
Avea o faţă prelungă, cu buze subţiri,
plină de viaţă, dar aspră.
Funcţionarul îl cunoştea dar nu-i ştia
numele.
Preotul era cam de acelaşi rang ca
celălalt ocupant al
diligentei. Se uitase de cîteva ori la
părul des, nepudrat, şi la
figura tovarăşului de drum din faţa sa.
După vreo cincisprezece minute de
cînd trecuseră de
Truro şi caii urcau la pas dealul
abrupt, celălalt bărbat ridică
ochii de pe carte şi privirile li se
întîlniră.
- Iertaţi-mă, domnule, spuse preotul,
dar mi-e greu să-mi
amintesc unde ne-am cunoscut. La
Oxford?
Tînărul era înalt, subţire, osos şi avea
o cicatrice pe obraz.
Purta o haină de călărie încheiată la
două rînduri, mai scurtă
în faţă, lăsînd să se vadă vesta şi
pantalonii din stofă rezistentă,
de un cafeniu mai deschis. Părul,
închis la culoare, cu reflexe
arămii, era pieptănat peste cap şi
legat la spate cu o panglică
de culoare cafenie.
- Sînteţi pastorul Halse, doctor în
teologie, nu-i aşa?
spuse el.
Funcţionarul, care urmărise
conversaţia, aruncă o privire
plină de înţeles soţiei sale. Preot
paroh la Tow erdreth, ajutor
de paroh al bisericii St. Erme,
director'al liceului clasic din
Truro, consilier municipal şi fost
primar, doctorul Halse era
un personaj important, fapt care
explica felul lui de a se purta.
- Mă cunoaşteţi deci, spuse doctorul
Halse cu un aer
mulţumit. De obicei eu am memoria
feţelor.
- Ati i avut mulţ»i elevi.
- A, iată explicaţia! M aturitatea
schimbă o faţă. Şi... ia
să vedem... te numeşti Hawkey?
- Poldark.
Pastorul închise pe jum ătate ochii în
efortul de a-şi aminti.
25 ROSS POLDARK
-F rancis, da? Credeam că...
- Ross. Vă amintiţi mai bine de vărul
meu. El a rămas la
şcoală. Eu am gîndit, greşit, desigur,
că la treisprezece ani
învăţasem destul.
Pastorul îl recunoscu:
- Ross Poldark, desigur. Te-ai
schimbat. Acum îmi amintesc,
spuse el cu o sclipire de um or rece în
ochi. Erai nesupus.
A trebuit să te bat de multe ori şi apoi
ai fugit.
- Da. Poldark întoarse pagina cărţii.'
Urîtă treabă! încheieturile
mîinii vă dureau la fel ca pe mine
fundul.
Două pete mici, roşii apăruseră pe
obrajii pastorului. Se
uită o clipă la Ross, apoi se întoarse
să se uite pe fereastră.
Funcţionarul auzise de familia
Poldark, de Joshua, despre
care se spunea prin anii cincizeci şi
şaizeci că nu-i scăpa nici
o femeie drăguţă, căsătorită sau nu.
Acesta trebuia să fie fiul
lui. O faţă neobişnuită, cu umerii
obrajilor proeminenţi, gura
mare, dinţi albi şi puternici. Ochii se
vedeau limpezi, de un
albastru cenuşiu, de sub pleoapele
grele care le dădeau o înfăţişare
somnoroasă, înşelătoare multora din
familie.
Dr. Halse reveni la atac.
- Presupun că Francis e bine. S-ş
căsătorit?
- Nu era căsătorit cînd am primit
ultima oară veşti despre
el, domnule. Eu am fost o vreme în
America.
- Doamne! Ce greşeală deplorabilă,
lupta asta. Am fost
întotdeauna împotriva ei. Şi ai fost m
artor la război?
- Am luat parte la el.
Ajunseseră în vîrful dealului şi vizitiul
lăsă frîiele mai
libere la coborîre. Dr. Halse îşi î ncreţi
nasul ascuţit:
- Eşti conservator, un Tory?
- Sînt soldat.
- Ei bine, nu din cauza soldaţilor am
pierdut... Anglia
WINSTON GRAHAM 26
n-a luptat cu toată inima. Avem un
bătrîn nepăsător pe tron.
N-o să mai trăiască mult. Prinţul
moştenitor are alte vederi.
Drumul ce suia dealul abrupt era plin
de gropi şi făgaşe
adînci; trăsura se zdruncina şi se
clătina primejdios. Copilul
începu să plîngă. Ajunseră jos, la
picioarele dealului şi omul
de lîngă vizitiu sună din corn. Cotiră
pe strada St. Austell.
Era marţi după-amiază şi puţină lume
se afla prin prăvălii.
Doi copii aproape goi alergară după
diligenţă cît era strada
de lungă, cerşind un bănuţ, dar
renunţară cînd diligenţă coti
iar prin noroiul de pe strada St.
Clement. Scîrţîind din toate
încheieturile, coti brusc, trecu rîul pe
podul îngust, săltînd pe
pietrele de granit, coti iar şi se opri în
sfîrşit în faţa hanului
Leul Roşu.
în agitaţia care urmă, Sfinţia Sa Dr.
Halse coborî primul,
luîndu-şi ţeapăn rămas bun şi plecă
păşind grăbit printre
băltoacele de ploaie şi urină de cal,
traversînd strada îngustă.
Poldark se ridică şi el casă plece şi
funcţionarul observă pentru
prima oară că era şchiop.
- Să vă ajut, domnule? se oferi el
lăsîndu-şi jos bagajele.
Tînărul refuză mulţumindu-i şi coborî
sprijinit de ajutorul
vizitiului.
2
G nd Ross coborî, începu să plouă, o
ploaie subţire
împrăştiată de vîntul care bătea în
rafale aici, în fundul văii.
Se uită în jur şi trase aer pe nas.
Totul îi era familiar
acum, că sosise acasă. Strada îngustă,
pietruită, cu apa şiroind
prin mijloc, casele joase, înghesuite
unele în altele, cu perdele
de dantelă la bovindouri, de după care
feţe ascunse pe jumătate
urmăreau sosirea diligenţei, chiar
strigătele băieţilor de la
grajduri păreau să sune altfel, mai
familiar.
27 ROSS POLDARK
Pe vremuri, Truro fusese centrul
„vieţii" pentru el şi familia
lui. Port, oraş bogat, centru comercial
şi locul de întîlnire
al bunei societăţi, oraşul se
dezvoltase repede în ultimii ani,
case noi, impunătoare, apăruseră
printre cele vechi, înghesuite
unele într-altele în dezordine, arătînd
că oraşul devenise
reşedinţă de iarnă a unora din cele
mai vechi şi mai puternice
familii din Cornwall. îşi pusese
amprenta şi noua aristocraţie,
familiile Lemon, Treworthy,
Warleggan, care porniseră de
jos ca să ajungă sus, în vîrful noilor
industrii.
Oraş ciudat. Simţea asta mai mult
acum că se întorsese.
Oraş mic, dar important, ascuns,
îngrămădit la picioarele
dealurilor, călare peste pîrîurile
numeroase, înconjurat aproape
de apele curgătoare şi legat de restul
lumii prin vaduri, punţi
şi pietre pe care puteai păşi ca să
treci apa. Miasmele, bolile
domneau pretutindeni.
Nici urmă de Jud.
Intră şchiopătînd în han.
- Trebuia să mă întîmpine servitorul
meu, spuse el. Se
numeşte Paynter, Jud Paynter din
Nampara.
Hangiul se uită la el cu ochii lui
miopi.
- A, Jud Paynter. Da, îl cunoaştem
bine, domnule. Dar
nu l-am văzut azi. Spuneţi că trebuia
să vă întîmpine aici?
Băiete, du-te şi vezi dacă Paynter - îl
ştii, nu? - dacă Paynter
e în grajd sau a fost azi pe aici.
Ross com andă un pahar cu rachiu;
între timp, băiatul se
întoarse spunînd că nu-1 văzuse
nimeni în ziua aceea pe domnul
Paynter.
- Stabilisem precis. N-are importanţă.
Aveţi vreun cal
pe care să-l închiriez?
Hangiul îşi frecă vîrful lung al nasului.
- Vedeţi, avem o iapă lăsată aici acum
trei zile De fapt.
WINSTON GRAHAM 28
am oprit-o aici pînă ne plăteşte
datoria. Nu arh nimic împotrivă
s-o închiriez dacă-mi spuneţi cine
sînteţi.
- M ă numesc Poldark. Sînt nepotul
domnului Charles
Poldark din Trenwith.
- Vai, sigur că da; ar fi trebuit să vă
recunosc, dom nule
Poldark. Am să pun să o înşăueze
imediat.
- Nu, aşteaptă. E încă lumină. Să fie
gata peste o oră.
Ieşind afară, Ross o apucă pe străduţa
numită Church
Lane. La capătul ei o luă la dreapta şi,
după ce trecu de şcoala
unde învăţătura lui nu se term inase
prea bine, se opri în faţa
unei uşi pe care scria: „Nat G. Pearce,
Notar şi Consilier Judecătoresc".
Trase clopoţelul de cîteva ori pînă cî
nd o femeie
plină de negi îi deschise.
- Domnul Pearce nu se simte bine azi,
spuse ea. Să văd
dacă vă poate primi.
Ea urcă scara de lemn şi după un
timp, aplecată peste
balustrada mîncată de cari, îi strigă
de sus să intre. Sui scările
şi fu poftit în cabinetul notarului.
Domnul Nathanial Pearce şedea într-
un fotoliu în faţa
căminului în care ardea un foc mare,
cu un picior bandajat
sprijinit pe un scaun. Era un om
voinic, cu o faţă mare, cu
pielea de culoar ea prunelor vinete
din cauza supraalimentaţiei.
- Oh, ce surpriză plăcută, dom nule
Poldark. Mă iertaţi
dacă nu mă ridic; vechea mea boală;
crizele sînt din ce în ce
mai rele. Luaţi loc.
Ross strinse mîna um edă şi se aşeză
pe un scaun mai
departe de foc, atît cît să nu pară
nepoliticos. Căldura era
insuportabilă şi aerul era închis şi
stătut.
- Vă amintiţi, spuse el, că v-am scris
că mă întorc săptămîna
asta.
- Desigur, domnule... căpitan Poldark;
pe moment nu
mi-am amintit, ce plăcere să mă
vizitaţi acum, în drum spre
casă. Dom nul Pearce îşi potrivi
peruca pe cap; profesia îl
obliga să poate o perucă scurtă cu o
buclă ridicată pe frunte
şi cu o coadă legată la spate. Sînt
singur aici, domnule căpitan
Poldark; fiica mea nu stă cu mine; s-a
convertit la metodism
şi se duce aproape în fiecare seară la
adunare pentru rugăciune.
Vorbeşte atît de multe despre
Dumnezeu că mă zăpăceşte.
Luaţi un pahar cu vin alb de Canare?
- Nu pot sta mult, spuse Ross,
gîndindu-se că dacă ar
sta i-ar veni rău. De-abia aştept să
ajung acasă, dar m-am
gîndit să vin să vă văd, în drum spre
casă. Am primit scrisoarea
dumneavoastră numai cu două
săptămîni înainte de a pleca
din N ew York.
- Vai de mine, aşa tîrziu! Ce lovitură!
Şi aţi fost rănit.
E grav?
Ross întinse piciorul înţepenit.
- Am înţeles din scrisoarea
dumneavoastră că tatăl meu
a murit în martie. Cine a avut grijă de
moşie de atunci, unchiul
meu sau dumneavoastră?
Domnul Pearce se scărpină pe piept
cu un aer absent
şi spuse:
- Ştiu că vreţi să fiu sincer cu
dumneavoastră.
- Desigur.
Domnule... căpitan Poldark, cînd ne-
am uitat prin acte,
ni s-a părut că nu prea era cine ştie ce
de administrat.
Un surîs se strecură încet pe buzele
lui Ross, făcîndu-1 să
pară mai tînăr, mai înţelegător.
- Bineînţeles, v-a lăsat totul
dumneavoastră. Am să vă
dau o copie a testamentului înainte
de a pleca; dacă aţi fi
decedat înaintea lui, ar fi moştenit
nepoata sa Verity. în afară
de averea imobilă a. rămas puţin
altceva. Aoleu, mă doare
groaznic!
WINSTON GRAHAM 30
- Nu l-am considerat niciodată pe
tatăl meu un om bogat.
Am întrebat totuşi pentru că am un
motiv anume pentru care
vreau să ştiu. A fost îngropat la
Sawle?
Avocatul se opri din scărpinat şi-i
aruncă o privire şireată:
- Aveţi intenţia să vă stabiliţi la N am
para acum, căpitane
Poldark?
-Da.
- Vă voi servi cu plăcere oricînd veţi
avea vreo afacere
de încheiat. Şi adăugă repede în timp
ce tînărul se ridica: Aş
zice că vă veţi găsi proprietatea cam
lăsată în părăsire.
Ross se întoarse spre el, ascultîndu-1.
- Eu nu m-am dus pe-acolo, spuse
domnul Pearce; ştiţi,
piciorul; foarte neplăcut, şi nu am
decît cincizeci şi doi de
ani; dar s-a dus ajutorul meu. Tatăl
dum neavoastră se simţea
din ce în ce mai rău de cîtăva vreme,
şi lucrurile nu prea sînt
ţinute în ordine şi curăţenie ca atunci
cînd stăpînul le supraveghează,
nu-i aşa? Nici unchiul dum neavoastră
nu mai e aşa
de tînăr. A venit Paynter cu calul să
vă întîmpine?
- Ar fi trebuit să vină, dar nu şi-a făcut
apariţia.
- Atunci, dragă domnule, de ce nu
rămîneţi peste noapte
la noi? Fiica mea se va întoarce de la
rugăciune la timp ca să
pregătească ceva de mîncare. Avem
carne de porc, ştiu că
avem, şi un p af confortabil; ar fi
foarte bine să rămîneţi.
Ross scoase o batistă şi se şterse pe
faţă.
- Sînteţi foarte amabil, dar aflîndu-mă
atît de aproape
de casă, prefer să ajung acolo azi.
Domnul Pearce oftă şi se căzni să se
ridice:
- Ajutaţi-mă atunci, vă rog. Vă dau o
copie după testament
să o luaţi cu dumneavoastră acasă şi
să o citiţi în voie.
C apitolul II
La Trenwith House cina era în plină
desfăşurare.
în mod obişnuit ar fi trebuit să se
termine pînă acum;
cînd Charles Poldark şi familia sa erau
singuri, cina dura mai
puţin de două ore, dar acum era o
ocazie specială şi, pentru
că aveau oaspeţi, masa era întinsă în
sala cea mare din mijlocul
casei, prea mare şi rece pentru ei cînd
erau singuri.
Zece persoane şedeau la masa lungă şi
îngustă de stejar,
în capul mesei şedea Charles, cu fiica
sa Verity Ia stînga sa.
La dreapta era Elizabeth Chynoweth
şi lîngă ea Francis, fiul
lui Charles. După ei veneau domnul şi
doamna Chynoweth,
părinţii lui Elizabeth, şi la capătul
celălalt al mesei mătuşa
Agatha mărunţea carnea şi o mesteca
între fălcile ştirbe. De
cealaltă parte a mesei, vărul William-
Alfred şedea de vorbă
cu doctorul şi doamna Choake.
Terminaseră peştele şi fripturile şi
Charles ceruse să se
aducă desertul. Ori de cîte ori mînca
îl supărau gazele şi rîgîia,
lucru stînjenitor pentru invitaţi.
- La naiba, spuse el rupînd tăcerea
care se lăsase peste
musafirii sătui, nu ştiu de ce voi,
porumbeilor, nu vă căsătoriţi
mîine în loc să aşteptaţi încă o lună
sau mai mult: Ce vă
împiedică? Vă temeţi să nu vă
răzgîndiţi?
WINSTON GRAHAM 32
- în ceea ce mă priveşte, v-aş urma
sfatul, spuse Francis.
Dar Elizabeth are şi ea un cuvînt de
spus, e şi căsătoria ei.
- O lună nu e prea mult, spuse
doamna Chynoweth jucîndu-
se cu broşa prinsă de dantela fină a
roch iei.
Trăsăturile ei frumoase pierdeau mult
din cauza nasului
lung şi ascuţit; cînd o vedeai pentru
prima o^ră, te şoca atîta
frumuseţe alterată.
• - Cum credeţi că mă pot obişnui atît
de repede cu gîndul,
ca să nu mai vorbim de biata copilă.
Retrăiesc în fiica mea
zilele căsătoriei mele. Aş dori numai
ca perioada aceasta să
dujezem ai mult. Se uită la soţul ei.
- Ce-a spus? întreba mătuşa Agatha.
- Ei bine, asta e, spuse Charles
Poldark. Asta e. Trebuie
şă avem răbdare dacă ei au. Şi acum î
nchin pah arul î n sănătatea
fericitei, perechi!
- L-ai închinat deja de trei ori, obiectă
Francis.
- N -are importanţă. Patru e număr cu
noroc.
- Dar eu nu pot să mai beau.
- Taci, băiete! Ce dacă nu poţi?
Rî seră toţi şi închinară. Cînd puseră
paharele jos; -fură
aduse lumînările aprinse. Apoi
doamna Tabb, menajera, intră
cu plăcinta cu mere, prăjituri şi
jeleuri.
- Şi acum, spuse Charles, îndreptînd
furculiţa şi cuţitul
spre cea mai mare bucată de plăcintă,
sper că e tot. atît de
gustoasă pe cît arată de bine. Unde e
frişca? A, uite-o. Serveşte-
mă, dragă Verity.
- Scuzaţi-mă, spuse Elizabeth, care
tăcuse pînă atunci.
Nu pot să mai mănînc.
Elizabeth Chynoweth era mai subţire
decît fusese mama
ei vreodată şi mai frumoasă. în
lumina galbenă a lumînări lor,
care împrăştia întunericul pînă sus,
printre grinzile tavanului
33 ROSS POLDARK
înalt, frumuseţea ei de o albeaţă
transparentă atrăgea atenţia
în camera plină de umbre, proiectî
ndu-se pe lemnul de culoare
închisă al scaunului cu spătar înalt.
- Fugi de-aici, copilă, spuse Charles.
Eşti subţire ca o
scîndurică. Mai pune ceva carne pe
tine.
- D a r eu...
-D ra g ă domnule Poldark, interveni
doamna Chynoweth
pe un ton afectat, aşa cum o vezi n-ai
crede cît e de încăpăţînată.
De douăzeci de ani încerc să o fac să
mănînce, dar refuză
orice hrană, oricît de aleasă. Poate ai
să reuşeşti dumneata,
Francis, să o convingi.
- Mie-mi place aşa cum este, spuse
Francis.
- Da, da, adăugă tatăl său, dar un
pic'de mîncare nu face
rău nimănui. O soţie trebuie să fie
voinică şi sănătoasă.
- O, e foarte rezistentă, se grăbi
doamna Chynoweth să
adauge. Surprinzător cît e de robustă.
Aşa-i e felul, nimic
altceva! Aşa e neamul nostru. Nu
eram şi eu plăpîndă cînd
eram fată, Jonathan?
- Da, iubito, spuse Jonathan.
- Ascultaţi cum bate vîntul! zise
mătuşa Agatha farîmiţîndu-
şi prăjitura.
- Uite ceva ce nu înţeleg, remarcă
doctorul Choake.
Cum de miătuşa dumitale aude
sunetele din natură, deşi e surdă.
- Cred că de cele mai multe ori i se
pare.
- Cum îndrăzneşti, Charles! Nu fac eu
aşa ceva, spuse
mătuşa Agatha.
- A fost cineva la uşă? interveni
Verity.
Tabb ieşise din cameră, dar nu auzise
nimic. Flacăra lumînărilor
pîlpîi în curent şi draperiile roşii de
damasc care acopereau
ferestrele înalte se mişcară ca şi cum
ar fi fost atinse
de o mînă.
WINSTON GRAHAM 34
-Aştepţi pe cineva, draga mea?
întrebă doamna Chynoweth.
Verity nu roşi. Nu era frumoasă ca
fratele ei, era mică,
brunetă, cu pielea gălbuie şi o gură
mare, trăsătură des întîlnită
în familia Poldark.
- Cred că e uşa de la grajdul vacilor,
spuse Charles şi
sorbi o înghiţitură de vin. Trebuia să o
dreagă Tabb ieri, dar
a mers cu mine la St. Ann. Am să-i
trag o bătaie tînărului
Bartle că nu-şi vede de treabă.
- Se spune, sîsîi doamna C hoake
adresîndu-se doamnei
Chynoweth, se spune că Prinţul duce
o viaţă imorală. Am
citit în ziarul Mereury că domnul Fox
i-a promis un venit de
o sută d e mii de lire pe an, şi acum,
că e la putere, îi e greu
să-şi ţină promisiunea.
- Nu s-ar părea că asta îl supără prea
mult pe domnul
Fox, spuse domnul Chynoweth. Un
bărbat mărunt, cu o barbă
albă mătăsoasă, domnul Chynoweth
adoptase o atitudine plină
de gravitate care ascundea faptul că
niciodată nu luase vreo
hotărîre precisă cu privire la ceva
anume. Soţia lui secăsătorise
cu el la optsprezece ani, cînd el avea
treizeci şi unu. De atunci,
şi Jonathan, şi veniturile lui
scăzuseră.
- Şi ce nu e în regulă cu domnul Fox,
vă întreb? spuse
doctorul C hoake apăsat, uitîndu-se
pe sub sprîncene.
Domnul Chynoweth facu o grimasă
dispreţuitoare:
- Cred că e evident.
- Părerile diferă, domnule. Aş zice
că...
Doctorul se întrerupse pentru că soţia
lui îi făcu semn cu
piciorul pe sub masă, ceea ce nu-şi
perm itea decît rareori.
Era pentru prima dată că cele două
familii, Choake şi Chynoweth,
se întîlneau în societate: ei 1 se părea
o prostie să începi
o discuţie pe teme politice cu ?.ceşt;
nobili care se bucurau de
atîta influenţa.
Thomas Choake se întoarse spre Polly
să c zdrobească
35 ROSS POLDARK
dintr-o privire, dar ea scăpă de furia
lui reţinută. De astă dată
nu era nici o îndoială că cineva bătea
la uşă. Doam na Tabb
lăsă tava cu plăcintă şi se duse să
deschidă.
Vîntul umflă perdelele şi luminările
începură să picure
pe sfeşnicile de argint.
- Doamne sfinte! exclamă menajera ca
şi cum ar fi văzut
o stafie.
2
Ross dădu peste o societate care nu
se aştepta la
sosirea lui. Cînd apăru în uşă, toţi
mesenii, pe rînd, scoaseră
exclamaţii de surpriză. Elizabeth,
Francis, Verity şi doctorul
Choake săriră în picioare, Charles
căzu pe spate în fotoliu,
mormăind, înmărmurit din cauza
şocului. Vărul William-Alfred
începu să-şi şteargă ochelarii cu rame
de oţel, în timp ce mătuşa
Agatha îl trase de mînecă bolborosind:
- Ce s-a întîmplat? Ce facem? Nu s-a
terminat masa.
Ross strînse din ochi pînă se obişnui
cu lumina. Conacul
Trenwith era aproape în drumul lui
spre casă şi nu crezuse că
va tulbura o petrecere.
Verity fu prima care îl întîmpină şi se
repezi la el. să-l
îmbrăţişeze. •
- Vai, dragul meu Ross! Ce surpriză!
e*tot ce putu
să spună.
- Verity! O strînse la piept; şi apoi o
văzu pe-Elizabeth.
- Să mă bată Dumnezeu! exclamă
Charles. Te-ai întors
m slîrşit, băiete! Ai întîrziat la masă,
dar mai avem plăcintă
cu mere.
- Te-au lăsat şchiop, Ross? spuse
doctorul Choake.
Blestemat război! N-am avut noroc. Să
mulţumim lui Dum nezeu
că Sra terminat.
WINSTON GRAHAM 36
D upă o scurtă ezitare, Francis
înconjură repede masa şi-i
strînse mîna.
- M ă bucur să te văd iar acasă, Ross!
Ţi-am simţit lipsa.
- Şi eu mă bucur, spuse Ross, să vă
văd pe toţi şi...
Culoarea ochilor sub pleoapele grele
era singurul semn
de rudenie între cei doi veri. Francis
era foarte zvelt, îngrijit,
cu un ten curat şi trăsăturile lim pezi,
frum oase ale tinereţii,
Arăta aşa cum era de fapt, fără griji,
com od, plin de încredere
în sine, un tînăr care nu ştiuse
niciodată ce e primejdia sau
lipsa de bani, care nu-şi încercase
puterile împotriva altcuiva
decît în joacă sau în glumă. Cineva, la
şcoală, îi botezase
Poldark cel blond şi Poldark cel negru.
Fuseseră prieteni buni
întotdeauna, lucru surprinzător de
vrem e ce părinţii lor nu
erau prieteni.
- E o ocazie solemnă, spuse vărul
William-Alfred strîngînd
spătarul scaunului cu mîinile lui
osoase. O adevărată
reuniune de familie. Sper că n-ai fost
rănit grav. Cicatricea
de pe faţă nu e luc'ru de glumă.
- O, asta, spuse Ross, asta n-ar conta
dacă n-aş şchiopăta
ca măgarul lui Jago.
Făcu înconjurul mesei, salutîndu-i pe
ceilalţi. Doamna
Chynoweth îl primi rece, întînzîndu-i
mîna de la distanţă.
- Vă rog, căpitane Poldark, sîsîi’ Polly
Choake, povestiţi-
ne cîte ceva din întîmplările
dumneavoastră, cum am pierdut
războiul, cum arată americanii şi...
- La fel ca noi, doamnă. D e aceea am
pierdut războiul.
Se apropie de Elizabeth.
- Ce surpriză, Ross, spuse ea în c e t..
El o privea cu încîntare, sorbind-o din
ochi.
- Ce ocazie binevenită. N-aş fi dorit să
ne revedem astfel.
■ - Eu da, spuse ea. O : Ross, eu da!
- Şi ce intenţionezi să faci acum,
băiete? întrebă Charles.
37 RO SS POLDARK
E timpul să te aşezi la casa ta. Averea
niU-şi vede singură de
ea, şi nu poţi avea încredere în argaţi.
Tatăl tău ar fi avut
nevoie de tine anul ăsta şi...
- Era să-ţi fac o vizită în seara asta, îi
spuse Ross fetei,
dar am amînat pentru mîine.
Stăpînirea de sine mi-e răsplătită.
- Trebuie să-ţi explic. Ţi-am scris,
dar...
- Ia uite, spuse mătuşa Agatha, să mă
bată Dumnezeu,
dar ăsta e Ross! Vino aici, băiete! Am
crezut că ai plecat
dintre noi şi te-ai suit la ceruri lîngă
cei prea fericiţi.
Fără nici o tragere de inimă, R oss se
duse să o salute.
Elizabeth răm ase pe loc cu mîinile
încleştate atît de strîns
pe spătarul scaunului încît degetele i
se albiseră mai tare
decît faţa.
Ross sărută obrazul plin de peri al
mătuşii Agatha şi-i
spuse tare în ureche:
- Mă bucur, mătuşă, să văd că eşti
încă printre noi, prea
fericiţii de pe pămînt.
Ea rîse încîntată, arătîndu-şi gingiile
palide, roz-cafenii.
- Poate că nu prea fericită, dar încă n-
aş vrea să mă duc.
Conversaţia deveni generală, toţi
întrebîndu-1 pe Ross
cînd sosise, ce făcuse şi ce văzuse cît
timp fusese plecat.
- Elizabeth, spuse doam na
Chynoweth, adu-mi te rog
şalul, de sus. Mi-e cam frig.
- Da, mamă. Se întoarse şi plecă,
înaltă şi feciorelnică,
urcînd scara cu mîna pe balustrada de
stejar.
- Individul ăsta, Paynter, e un ticălos,
şpuse Charles şter-
'jjndu-şi mîinile pe pantaloni. In locul
tău l-aş da afară şi aş
;mgaja un om de nădejde.
Ross se uită după Elizabeth care urca
scara.
- A fost prietenul tatălui meu.
Charles riîiică din umeri cam iritat.
- N-ai să găseşti casa într-o stare prea
bună.
WINSTON GRAHAM 38
- Nu era nici cînd am plecat.
- Ei bine, e într-o stare şi mai proastă.
N -am mai fost pe
acolo de mult. Ştii ce spunea tatăl tău
despre distanţă: ,.E
prea departe să mergi pe jos şi prea
aproape să te duci călare.“
- M ănîncă, Ross, spuse Verity,
aducîndu-i o farfurie plină,
şi stai aici.
Ross îi mulţumi şi se aşeză pe scaunul
oferit, între m ătuşa
Agatha şi domnul Chynoweth. Ar fi
preferat să stea lîngă
Elizabeth, dar mai trebuia să aştepte.
Era surprins că o găsise
aici. în cele douăsprezece luni de cînd
o cunoscuse, nici ea,
nici mama şi nici tatăl ei nu fuseseră
niciodată la N ampara. în
timp ce mînca, ridică privirea de
două-trei ori să vadă dacă
se întoarce.
Verity o ajută pe doam na Tabb să
strîngă farfuriile m urdare;
Francis stătea lîngă uşa principală,
morfolindu-şi buzele;
ceilalţi se aşezaseră iar pe scaune.
Toţi tăceau.
- Viaţa nu e uşoară prin locurile astea
unde te-ai întors
dumneata, spuse domnul Chynoweth,
trăgîndu-se de barbă.
Nemulţumirile cresc. Dările sînt mari,
lefurile au scăzut. Ţara
e secătuită de atîtea războaie şi acum
au venit la putere liberalii.
Perspectivele sînt sumbre.
Dacă liberalii ar fi fost la putere şi
înainte, nu s-ar fi
întîmplat nimic din toate astea, spuse
doctorul Choake, lipsit
de tact.
Ross se uită la Francis:
- V-am stricat petrecerea. Sărbătoreaţi
pacea sau războiul
care va veni?
Provocă astfel explicaţia pe care
ezitaseră să i-o dea.
- Nu, răspunse Francis. Eu... Situaţia
e...
- Sărbătorim ceva cu totul diferit,
spuse Charles, facînd
semn să i se umple paharul. Francis
se căsătofeşte. Asta sărbătorim.
- Se căsătoreşte, continuă Ross,
tăindu-şi friptura. Ei
poftim! Şi cu cine...
- Cu Elizabeth, spuse doam na
Chynoweth.
Se lăsă tăcerea.
Ross lăsă cuţitul din mînă.
-C u ...?
- Cu fiica mea.
- Să-ţi aduc ceva de băut? îi şopti
Verity lui Elizabeth,
care tocmai coborise scara.
- Nu, nu...te rog, nu.
- O, exclamă Ross, cu... Elizabeth.
- Sîntem foarte fericiţi, adăugă doam
na Chynow eth, că
vechile noastre familii se vor uni.
Foarte fericiţi şi foarte mîndri.
Sînt sigură, Ross, că, împreună cu
noi, le vei ura lui Francis
şi Elizabeth multă fericire în căsnicia
lor.
Păşind încet, cu grijă, Elizabeth se
apropie de doam na
Chynoweth.
- Şalul dumitale, mamă.
- M ulţumesc, draga mea.
Ross continuă să mănînce.
- Nu ştiu care e părerea ta, spuse
Charles bine dispus,
după o pauză, dar mie îmi place vinul
ăsta roşu. A fost adus
de la C herbourg în toamna lui '19.
Cînd l-am gustat, mi-am
spus că e prea bun ca să mai găsesc
altul la fel şi l-am cumpărat
pe tot. De atunci nu s-a mai găsit
deloc. Lăsă mîinile în jos ca
să-şi sprijine burta de masă.
- Cred că acuma n-ai să mai pleci,
Ross, ai să-ţi întemeiezi
un cămin, nu-i aşa? spuse mătuşa
Agatha punîndu-i mîna zbîrcită
pe umăr. Ia spune, ce zici de o
nevestică? O să-ţi găsim
noi una!
Ross se uită peste masă la doctorul
Choake.
- L-aţi îngrijit pe tata, nu?
39__________________ ;_____________ RO
SS POLDARK
WINSTON GRAHAM 40
D octorul Choake dă du din cap.
- A suferit mult?
- La sfî rşit, da. D ar n-a durat mult.
- E ciudat că s-^a stins atît de repede.
- N -am putut face nimic. Avea
hidropizie, nu stă în
puterea omului să o vi ndece.
- M -am dus la el de două ori ca să-l
văd, spuse vărul
William-Albert. D ar îmi pare rău că
nu avea - hm - dispoziţia
să aprecieze sprijinul spiritual pe care
i l-am putut oferi. M -a
durut că n-am putut să-i fiu de ajutor,
el fiind sînge din
sîngele meu.
- Ia puţi nă plăcintă cu m ere, Ross,
spuse Verity cu glas
scăzut, din spatele lui, uitîndu-se la
vinele umflate ale gîtului.
Am facut-o chiar eu azi după-amiază.
- Trebuie să plec. Am trecut pe aici
numai pentru cîteva
minute, să-mi odihnesc calul care
şchiopătează.
- D ar nu trebuie să pleci acum,
noaptea. I-am spune
doamnei Tabb să-ţi pregătească o
cameră. Calul tău se poate
împ. .dica pe întuneric şi te poate
trînti.
Ross se uită la Verity şi zîmbi. Nu
putea vorbi nimic faţă
de toată lumea.
Francis, şi mai puţin tatăl său,
interveniră şi ei în discuţie.
Dar Francis părea stînjenit, tatăl său
vorbea cu jum ătate de
gură şi Ross era hotărît să plece.
- Cum doreşti, dragul meu, spuse
Charles. Mie nu mi-ar
plăcea să sosesc la N am para în
noaptea asta. E frig, e umed şi
nu ştiu cum vei fi primit. Mai bea
ceva ca să nu te pătrundă
frigul.
Ross îi urm ă sfatul şi bău trei pahare
unul după altul.
Pentru Elizabeth, spuse el încet, şi
pentru Francis... Le
doresc să fie fericiţi.
41 ROSS POLDARK
Băură toţi în tăcere. Elizabeth stătea
tot în spatele scaunului
mamei sale; Francis veni lîngă ea şi o
luă de braţ.
Tăcerea fu întreruptă de doam na
Choake:
- Ce plăcut trebuie să fie să te întorci
acasă. Ori de cîte
ori plec de acasă, chiar dacă pentru
puţin timp, sînt mulţumită
cînd mă întorc. Cum arată coloniile
americane, căpitane Poldark?
Se spune că pînă şi soarele răsare şi
apune altfel decît
prin alte părţi.
Prostia lui Polly Choake păru să
slăbească tensiunea şi
începură iar să vorbească în timp ce
Ross termină de mîncat.
Mai toţi cei de faţă erau uşuraţi că
Ross prim ise‘vestea atît
de liniştit.
' Totuşi Ross nu* rămase, şi curînd îşi
luă rămas bun.
- A i să mai vii peste vreo cîteva zile,
nu? spuse Francis,
cu o undă de afecţiune în glas. N-am
aflat nimic pînă acum,
nimic decît cîteva detalii despre
întîmplările prin care ai trecut,
despre felul cum ai fost rănit sau
despre călătoria pînă acasă.
Elizabeth se întoarce mîine acasă. N e
vom căsători peste o
lună. Dacă ai nevoie de ajutorul meu
la Nampara, anunţă-mă;
ştii că vin cu plăcere. Prezenţa w aici
îmi aminteşte de vremurile
de altădată! Ne-a fost frică să nu fi
murit, nu-i aşa, Elizabeth?
- Da, spuse Elizabeth.
Ross îşi luă pălăria. Stăteau toţi trei
la uşă, aşteptîndu-1
pe Tabb să aducă iapa lui Ross care
refuzase să ia alt cal
pentru ultimele trei mile pe care le
avea de parcurs.
- Trebuie să vină acu, dacă o poate
struni. I-am atras
atenţia să aibă grijă.
• Francis deschise uşa. Vîntul sufla,
aducînd înăuntm picături
de ploaie. Plin de tact,'Francis ieşi să
vadă dacă Tabb sosise.
Ross spuse:
- Sper că apariţia mea în acest
moment nepotrivit n-a
aruncat o umbră peşte petrecerea
voastră.
WINSTON GRAHAM 42
Lumina dinăuntru aruncă o rază pe
faţa ei, permi ţîndu-i
astfel să-i vadă ochii cenuşii. Umb ra î
i acoperea restul feţei şi
părea bolnavă.
- Sînt atît de fericită că te-ai întors,
Ross. M -am temut,
toţi ne-am temut... Ce gîndeşti despre
mine?
- Doi ani, e timp mult, nu-i aşa? Prea
mult poate...
- Elizabeth, spuse doam na
Chynoweth. B agă de seamă
să nu-ţi facă rău aerul nopţii.
- Nu, mamă.
- La revedere. Ross îi strînse mî na.
Francis se întoarse.
- A venit. Ai cumpărat iapa? Frumos
animal, dar nărăvaş.
- Răul nu-i înrăieşte pe cei mai buni,
spuse Ross. S-a
oprii ploaia?
- 'N u de tot. Cunoşti drumul?
Ross rîse:
- î i ştiu fiecare piatră. S-a schimbat?
- Nimic care să te încurce. Să nu
traversezi rîul Mellingey
pe pod; scîndura din mijloc e putredă.
- Aşa era şi cînd am plecat.
- Nu uita, spuse Francis. Te aşteptăm
să mai vii pe la noi
cît de curînd. Verity vrea să te mai
vadă. D acă avem timp,
vom veni pe la tine mîine, călare.-
Dar numai'vîntul şi ploaia şi tropotul
copitelor îi răspunseră
cînd iapa o porni brusc pe potecă.
3
'S e întunecase, deşi o (5ată de lumină
s|abă mai
licărea spre apus. Vîntul sufla mai
tare şi ploaia băteaîn rafale,
izbindu-i faţa.
Nu era uşor să-i citeşti pe faţă şi n-ai
fi putut spune că în
43 ROSS POLDARK
ultima jumătate de oră primise cea
mai grea lovitură diri viaţa
lui. Nu mai fluiera contra vîntului şi
nu-i mai vorbea iepei lu i
nărăvaşe, atî t se putea observa.
D e foarte tînăr învăţase de la tatăl
său un fel anumit d e a
vedea lucrurile; nu lua nimic drept
bun sau absolut. D ar în
relaţia lui cu Elizabeth Chynoweth
căzuse într-o capcană pe
care acest fel de a vedea lucrurile l-ar
fi ajutat să o evite. Şp
îndrăgostise pe cînd ea avea num'ai
şaisprezece ani şi el
de-abia douăzeci. Cînd aventurile sale
nesăbuite îl încolţiseră,
considerase soluţia tatălui său,
angajarea în armată, drept o
ieşire bună din orice bucluc. Plecase
plin de nerăbdare să afle
lucru ri noi şi sigur că la întoarcere o
va regăsi aşteptîndu-1 pe
singura fiinţă la care ţinea.
Nu avea nici o îndoială în privinţa lui
şi nici a ei.
Călărea de cîtva timp cînd în faţa îi
apărură luminile minei
Gramble. Aceasta-era mina de care
depindea prosperitatea
principalelor ramuri ale familiei
Poldark. D e capriciile "ei depindea
nu numai prosperitatea lui Charles
Poldark şi a familiei
sale, dar şi. nivelul de subzistenţă .a
vreo trei sute de mineri şi
a familiilor lor, care locuiau
împrăştiate prin colibele şi casele
din parohie. Pentru ei mina era un
Moloh binevoitor pe care-1
hrăneau cu copiii lor de la o vTrstă
fragedă şi prin care îşi
cîştigau pîinea zilnică.
Văzu apropiindu-se lumini mişcătoare
şi se trase la marginea
drumului ca să lase să treacă un şir de
catîri cu coşuri
pline cu minereu de aramă atîrnîndu-
le de flancuri. Unul dintre
oamenii care-j'mînau îl cercetă
bănuitor cu privirea, apoi îl
salută cu voce tare. Era Mark Daniel.
Principalele clădiri ale minei se
vedeau de jur-împrejurul
lui acum, cele mai multe înghesuite
una într-alta, cu forme
neprecise, vagi, dar din loc în loc se
distingea clar eşafodajul
WINSTON GRAHAM 44
solid al turnului de suprafaţă şi
clădirile de piatră în care sd
aflau maşinile. Prin ferestrele lor
arcuite se vedeau lumini
galbene, calde şi misterioase,
proiectate parcă pe cerul negru.
Yrecu pe lîngă una din ele şi auzi
zăngănitul şi huruitul pompelor
care scoteau apa din adîncurile
pămîntului.
Văzu mineri în grupuri şi cîteva
lanterne, Cîţiva oameni
se uitară la silueta călare, dar, deşi
unii îl salutară, îşi dădu
seama că nici unul nu I-a recunoscut.
Apoi se auzi sunînd clopotul în una
din sălile maşinilor,
un sunet destul de plăcut, era timpul
să intre alt „schimb11; de
aceea erau atîţi oarqeni prin preajmă.
Se adunau ca să coboare
în mină. între timp, alţii suiau, ca
furnicile, cele peste două
sute de metri de scări şubrede, plini
de sudoare, de murdăria
ruginie a minereului şi de fumul
negru al explozivului. Dura
mai mult de o jum ătate de oră să
ajungă la suprafaţă, ducîn^
du-şi şi uneltele de lucru şi tot
drumul pînă sus erau stropiţi şi
udaţi de apa care picura din pompe.
După ce ajungeau afară,
mulţi aveau de parcurs un drum de
trei-patru mile prin vînt
şi.ploaie.
Porni mai departe. Din cînd în cînd,
ceea ce simţea era
atît de puternic, încît se transform a
într-o durere fizică-. Traversă
rîul Mellingey prin vad, apoi calul şi
călăreţul începură
să urce greu poteca spre ultimul pîlc
de brazi. Ross inspiră
adînc aerul plin de apă şi impregnat
de mirosul mării. I se
păru că aude valurile izbindu-se de
mal. Cînd ajunse în vîrful
dealului, iapa, care se liniştise, se
împiedică iar şi era să cadă,
aşa că Ross descălecă şi o porni pe
jos. La îrtceput de-abia
putu să calce, dar durerea din
încheietura piciorului îi făcu
bine, îm piedicîridu-1 să se gîndească
Ia altceva.
în pădurice era întuneric beznă şi
trebui să bîjbîie pe
poteca năpădită în parte de buruieni.
De cealaltă parte îl întîm45
RO SS POLDARK
pinară ruinele minei Wheal M aiden,
părăsită de patruzeci de
ani; în copilărie se zbenguise şi
alergase printre macaralele
părăsite, explorase galeria îngustă
care străbătea dealul şi se
termina dincolo, lîngă pîrîu.
Simţea acum că era într-adevăr acasă;
curînd va fi pe
propriul lui pămînt. în după-ăm iaza
aceea fusese plin de fericire
la gîndul că era acasă, dar acum
nimic nu mai părea să
aibă vreo importanţă. Era bucuros
numai că ajunsese la capătul
călătoriei, că se putea culca şi odihni.
în adîncul văii, aerul era nemişcat.
Apele pîrîului Mellingey,
care curgeau în şuvoaie, nu se mai
auziseră un timp;
acum le auzea din nou, ca şi cum o
bătrînă i-ar fi bolborosit
ceva încet la ureche. O bufniţă ţipă
ascuţit, apoi zbură încet
prin faţa lui. De pe borurile pălăriei
picura apă. Şi acolo, în
faţa lui, prin întunericul plin de
şoapte, se distingea conturul
solid al conacului Nampara.
I se păru mai mic decît şi-l amintea,
mai scund şi mai
ghemuit; semăna cu un şir'neregulat
de case muncitoreşti.
Nu se zărea nici o lumină. Priponi
calul de liliacul care crescuse
atît de înalt încît acoperea ferestrele
din spatele lui, şi
ciocăni cu biciuşca la uşa din faţă.
Plouase mult aici; apa şiroia de pe
acoperiş în mai multe
locuri, formjnd băltoace pe poteca
nisipoasă, năpădită de buruieni.
împinse uşa care se deschise
scîrţîind, dînd la o parte un
morman de gunoi, şi se uită atept
prin încăperea cu tavanul
jos, susţinut de grinzi de lemn.
Nu-1 întîmpină decît întunericul, un
întuneric mai dens
decît noaptea de afară care părea
cenuşie.
- Judi strigă el. Jud!
Afară, iapa necheză şi lovi cu copitele;
ceva se furişă pe
lîngă peretele lambrisat. Văzu ochii.
Erau lucitori, verzi-aurii,
şi îl priveau fix din fundul sălii.
WINSTON GRAHAM 46
Intră şchiopătînd în casă, sim ţind fru
nze şi m urd ărie sub
picioare. înaintă sp re dteapta p ipă
ind peretele pînă ajunse la
uşa care dădea în cam era de zi.
Apăsă clanţa şi intră.
Brusc, se auzi zgom ot de animale
tulburate din somn
agitîndu-se şi încăierîndu-se. Piciorul
îl alunecă pe ceva lipicios
pe podea şi, întinzînd mîna, răsturnă
un sfeşn ic. II ndică, puse
lum înarea la loc şi orbecăi după crem
ene şi am nar. D upă
două-trei încercări, reuşi să aprindă
lumînarea.
. Era cea mai mare încăpere din casă.
Pereţii erau acoperiţi
pînă la jum ătate cu lambriuri de mah
on şi la celălalt capăt se
afla un cămin mare, m are cît jum
ătate din lăţimea camerei,
cu laviţe joase de jur-împrejur. Era
camera în care şedeau de
obicei membrii familiei, destul de
mare şi de răcoroasă pentru
petrecerile zgomotoase din zilele
fierbinţi de vară, avînd totuşi
colţuri adăpostite, cu mobilă comodă,
potrivite pentru zilele
reci de iarnă. D ar totul se schimbase.
Căminul era gol şi găinile
cloceau pe laviţe. Pardoseala era
murdară, plină de paie şi
găinaţ. C ocoţat pe braţul unui
sfeşnic, un cocoşel se uita la el
cu ochii lui de un cafeniu-gălbui. Pe
un pervaz de fereastră
zăceau doi pui morţi.
Pomind.din hol, la stînga, se afla
camera lui Joshua. Intră.
Semne de viaţă: haine care nu
aparţinuseră niciodată tatălui
său, fuste vechi murdare, un tricorn
boţit, o sticlă "fără dop
care mirosea a gin. D ar patul închis
cu draperii şi cei trei
sturzi din colivia din faţa ferestrei cu
obloanele închise nu-i
spuneau nimic despre perechea pe
care o căuta.
La capătul celălalt al camerei era altă
uşă, care se deschidea
spre partea casei care nu fusese
niciodată terminată, dar
el nu intră acolo. Trebuia să caute în
dormitorul de la etaj, în
spate, unde Jud şi Prudie dormeau
întotdeauna. Se întoarse,
apoi se opri şi ascultă. Se auzea un
sunet ciudat. Păsările se
47 ROSS POLDARK
domoliseră şi liniştea, ca o perdea, se
l âsa din nou peste toată
casa. I se păru că^aude un scîrtîit pe
scările şubrede, dar cînd
ridică luminarea să se uite, nu văzu
nimic.
‘ Nu era sunetul pe care se aştepta să-
l audă, nici şobolanii,
nici susurul slab al pî rîului afară, nici
foşnetul de. hîrtie arsă
călcată sub cizme.
Se uită în sus ia tavan, dar grinzile, ca
şi scîndurile pardoselii,
erau solide. Ceva se frecă de piciorul
lui. Era pisica ai
cărei ochi strălucitori îi văzuse'm ai
devreme: pisoiul tatălui
său, Tabitha Bethia. Crescuse. Era
acum un animal mare,
cenuşiu, cu blana mîncată de rîie.
Părea că-1 recunoaşte şi el
o mîngîie recunoscător pe bot şi
mustăţi.
Sunetul se auzi diii nou, de data
aceasta îşi dădu seama
din ce direcţie. Se îndreptă spre pat şi
dădu la o parte perdelele
care-1 închideau. îl izbi mirosul
puternic de sudoare stătută şi
gin. Ridică lumînarea ca să vadă măi
bine. Beţi morţi, cu
feţele aproape desfigurate, m arcate
de b ăutură, Jud şi Prudie
Paynter dormeau strînşi unul în altul.
"Femeia era îmbrăcată
într-o cămaşă de noapte lungă, de
flaneiă; dorm ea cu gura
căscat ă şi picioarele varicoase
depărtate. J ud nu reuşise să se
dezb race şi sforăia lîngă ea, în
pantaloni şi ciorapi.
Ross se uită lung la el.
Apoi se retrase şi puse sfeşnicul pe
scrinul mare şi jos de
Iîngă pat. Ieşi din cameră şi se du^e
pînă la grajdurile de la
capătul dinspre răsărit al casei. Luă o
găleată de lemn, o umplu
cu apă, intră în casă, traversă şi,
ajungînd din nou în camera,
vărsă apa în pat. »
Ieşi din nou afară. Spre apus se
vedeau cît'eva stele, dar
vîntul batea rece. Observă că în grajd
nu erau decît doi cai.
slabi morţi. Ram oth; da, unul era tot
Ram oth. Cînd plecase
el, calul avea doisprezece ani şi orbise
aproape com plet :
avea cataractă.
WINSTON GRAHAM 48
Luă o a doua găleată cu apă, traversă
iar sala, intră în
cameră şi vărsă apa în pat.
Iapa necheză cînd îl simţi trecî nd a
doua oară. Prefera
tovărăşia lui decît întunericul
respingător din grădină.
Cî nd aduse a treia găleată, Jud gem
ea şi mormăia,
scoţînd capul chel .de după perdelele
patului. R oss îi turnă
găleata în cap.
Cînd se întoarse cu a patra găleată,
omul se dăduse jos
din pat şi încerca să scuture apa de pe
haine. Prudie de-abia
se trezise, aşa că Ross păstră apa
pentru ea. J ud începu să
înjure şi să bîjbîie după cuţit. Ross îi
dădu una în.cap şi-l trînti
la pămîot. Apoi plecă să mai aducă o
găleată. Cînd reveni a
cincea oară, Servitorul părea că a
înţeles, deşi era tot la pămînt.
La vederea lui Ross, începu să
blesteme şi să ameninţe. Dar
o clipă mai tîrziu nedumerirea, apoi
mirarea i se citiră pe faţă.
-D um nezeule!... Dumneavoastră
sînteţi, domnule Ross?
- Eu sînt, am înviat, spuse Ross. Du-te
şi vezi de cal.
Scoală-te pînă nu te omor. îl apucă de
gulerul cămăşii ridicîndu-
1 în picioare şi îl aruncă pe uşă afară.
C apitolul III
0 noapte rece şi umedă de octombrie
e
deprimantă, dar învăluie bine în
umbre
ruina şi descompunerea. In schimb,
lumina dimineţii n u le
mai ascunde.
Chiar cînd minele lucrau din plin,
Joshua cultivase întotdeauna
pămîntul, casa fusese curată,
confortabilă, bine mobilată
şi îndestulată.
După ce facu un tur prin întreaga
proprietate, care dură
de la opt pînă la zece, Ross se
întoarse şi îi chemă afară pe cei
doi servitori şi se propti în faţa lor cu
picioarele bine înfipte în
pămînt. Sub privirile4lui, cei doi
începură să se foiască stînjeniţi.
Jud era mai scund decît soţia lui.
Avea vreo cincizeci de
ani şi picioare zdravene, care-1 făceau
să semene cu un buldog.
î n ultimii zece ani chelise şi natura îi
jucase o festă: chelia lui
semăna cu tonsura unui călugăr.
Trăise toată viaţa în acel
ţinut, întîi ca administrator la mina
Grambler, apoi. la Wheal
Grace, unde Joshua se ataşase de el în
ciuda slăbiciunilor lui.
Pe Prudie, Jud o culesese acum zece
ani la Bednithan.
Jud nu vorbea niciodată despre prima
lor întîlnire, nici chiar
cînd era beat. Nu se căsătoriseră, dar
ea îi luase numele ca
ceva de la sine înţeles. Avea acum
patruzeci de ani, era foarte
WINSTON GRAHAM 50
înaltă, cu părul negru lăţos şi plin de
păduchi, avea umeri laţi,
un trup puternic cu proeminenţe
peste tot pe unde, din punct
de vedere estetic, n-ar fi. trebuit.
- Aţi obosit de atîta m uncă în
dimineaţa asta, spuse Ross.
Jud se uită stînjenit la el pe sub
sprîncenele năpîrlite.
Faţă de Joshua îşi controlase
întotdeauna cuvintele şi com
portarea,
dar de Ross nu-i fusese frică
niciodată. Era un tinerel
înalt şr slab, iritabil, dezordonat - n-
aveai de ce să te temi de
el. Dar doi ani de armată îl
schimbaseră.
- E curat ca-n palmă, podeiele-s
frecate bine, spuse Jud
cam în ciudă. Două ore am tot frecat.
Mi-au intrat ţepe-n
mîini. Podeaua-i veche, lua-o-ar
naiba!'O să mă infectez. O
să mi se infecteze tot braţul. Se urcă
prin vine şi gata, eşti mort.
Ross se uită apoi ameninţător la
Prudie1:
- Nevastă-tamu s-a îmbolnăvit de'âtîta
apă? Ar fi bine să
nu-i uite gustul, nu prea e apă la
puşcăae.
Jud se uită iute la Ross.
- Cine spune puşcărie; Prudie n-a
făcut nimic. De ce să
intre-n puşcărie?.
- A făcut ce-ai făcut şi tu. Păcat că,n-o
să staţi în aceeaşi
celulă.
Prudie chicoti:
- Glumiţi, nu?
- Şi tu tot ai glumit ieri-noapte şi încă
cele cincizeci de
nopţi care-au trecut? '
- N-o să ne condamne pentru că ne-am
cherchelit puţin,
spuse Jud. Nu scrie-n lege. Nu-i drept,
nu-i drept deloc. N-are
rost. Nu e bine. Ca să nu mai vorbim
de cîte am făcut pentru
dumneata.
- L-aţi servit pe tatăl meu. Cînd a
murit, v-a lăsat ca
oameni de încredere să aveţi grijă de
toate. Ei bine, am să vă
51 ROSS POLDARK
plătesc cîte o guinee pentru fiecare
parcelă de pămînt pe care
n-au năpădit-o buruienile său care n-a
rămas necultivată; tot
atît pentru fiecare hambar sau grajd
care nu se dărîmă pentru
că a fost reparat la timp. Pînă şi
merele din livadă putrezesc
printre frunzele m oarte pentru că nu
s-a găsit nimeni să
le culeagă...
- N - a fost un an bun pentru fructe. M
erele au căzut mîncate
de viespi şi putrezite. A fost
îngrozitor. Ce poţi să faci cu
un măr viermănos? Să omori viermele
şi să mănînci mărul;
dar doi oameni nu pot să le mănînce
pe toate.
- Noroc că n-am înghiţit vreo viespe,
adăugă Prudie.
Mestecam cît de iute puteam şi cînd
să muşc, am auzit un
bîzîit. Cînd colo, ce să vezi? Pînă să
vezi capul, uite-o că dă
din coadă ca mielul, şi mişcă din
picioarele vărgate ca un
steag. Dacă n-aş fi auzit bîzîitul...
" - Scot acul şi te înţeapă, spuse Jud,
s-a zis cu tine,
eşti mort!
- Sînteţi nişte leneşi, spuse Ross,
numai cînd căutaţi scuze
vă iuţiţi. Vă tăvăliţi în propria voastră
murdărie ca porcii
în cocină.
Prudie ridică poalele şorţului şi-şi
suflă nasul.
Ross se înfierbîntă şi mai tare.
învăţase vorbele de ocară
de la un maestru şi mai aflase şi altele
cît lipsise de acasă. In
plus, ştia ce le poate pielea celor doi
care-1 ascultau. /
- îmi închipui că e uşor să. transformi
marfă bună în gin
ieftin, termină el. Unii au fost
spînzuraţi pentru mai puţin.
- A m crezut... umbla zvonul că...
spunea lumea... Jud
îşi supse gingiile, ezitînd.
- Că am murit? Cine spunea?
- Aşa credea toată lumea, spuse
Prudie încruntată.
- Şi* totuşi aflu asta numai de la voi,
aici, acasă. Voi aţi
lansat zvonul?
WINSTON GRAHAM 52
- N u, nu; nu-i adevărat. N ouă să ne
mulţumiţi ca l-am
dezminţit. L-am înăbuşit în faşă. N u
l-am crezut. Prudie mi-e
martoră. Am crezut noi aşa minciună,
Prudie?
- D oam ne fereşte! spuse Prudie.
- Unchiul meu v-a considerat
întotdeauna nişte pierde-
vară, nişte paraziţi: Cred că am să-l
rog pe el să vă judece
procesul.
Stăteau amîndoi de-abia ţinîndu-se pe
picioare, înfricoşaţi,
dar şi nemulţumiţi. Ross nu
le.înţelegea greutăţile şi ei
nu reuşeau să se facă înţeleşi. O rice
vină ar fi avut, era de
mult uitată şi nu găseau cuvinte să o
explice. Se simţeau jigniţi
că erau trataţi atît de aspru.
Făcuseră«tot ce făcuseră, sau nu
făcuseră ce trebuia, dintr-un m otiv
bine determinat.
- N-avem decît patru perechi de mîini,
se scuză Jud.
Simţul umorului nu se trezi atunci în
Ross, altfel observaţia
lui Jud l-ar fi lăsat fară glas.
- E multă boală în puşcărie anul ăsta,
spuse el. Lipsa
ginului n-o să fie singura voastră
suferinţă.
Le întoarse spatele şi-i lăsă acolo
înfricoşaţi.
2
î n întunericul care domnea în grajdul
hanului Leul
Roşu i se păruse că iapa închiriată de
el avea chişiţa rănită,
dar la lumina zilei văzu că şchiopăta
din cauza unei potcoave
bătute prost. Iapa avea copita mare şi
plată iar potcoava era
prea mică.
A doua zi se duse la Truro călare pe
Ram oth, care era
aproape orb. Voia să vadă dacă poate
să cadă la vreo înţelegere
cu hangiul.-
Hangiui se cam îndoia că trecuse
destul timp ca Ross să
53 RO SS POLDARK
aibă dreptul să dispună de bunurile
sale; dar cum legile nu
fuseseră niciodată punctul forte al lui
Ross, facu cum a crezut
el de cuviinţă. f
• în timp ce se afla în oraş, iscăli o
poliţă la banca lui Pascoe
şi cheltui o parte din puţinii lui bani
ca să cum pere doi boi pe
care Jud urmasă-i ducă acasă. Ca să
munceşti pămîntul trebuia
să investeşti ceva în animale de
muncă.
Se întoarse acasă curînd după ce
cumpărase şi alte mărunţişuri
pe care le atîmase de şa. Acolo îl
aştepta Verity. Pe
moment crezu că e Elizabeth.
- N-ai mai venit să mă vezi, vere,
spuse ea, aşa că am
venit eu. Te aştept de vreo patruzeci
de minute.
Se aplecă şi o sărută pe obraz.
- Ar fi trebuit să mă anunţi. Am fost la
Tturo. N u ţi-a
spus Jud?
- Da. Mi-a oferit şi un scaun de
grădină, dar mi-a fost
frică să mă aşez, să nu se rupă sub
greutatea mea. O, Ross, în
ce hal a ajuns casa ta!
El aruncă o privire în direcţia casei.
Volbura năpădise
toată sera, crescuse, înflorise şi acum
se veştejea.
- Se poate repara.
- Mi-e ruşine că noi n-am mai venit pe
aici, că n-api
venit eu mai des. Servitorii...
- Ai fost ocupată.
- O, am fost. Acum, că am strins
recolta, avem mai mult
li mp. Dar asta nu e o scuză.
Ross se uită la ea cum şedea lîngă el.
Ea, cel puţin, nu se
schimbase: aceeaşi silueta fragilă,
îngrijită, păr cam zburlit şi
gură mare, cu buze cărnoase. Venise
pe jos de la Trenwith,
îmbrăcată simplu, fără pălărie şi cu o
pelerină cenuşiu-deschis
aruncată peste umeri.
WINSTON GRAHAM 54
Se îndreptară spre grajduri.
-A m cumpărat o iapă, spuse el.
Trebuie să o vezi. Squire
e prea bătrîn şi Ramoth nu mai vede
pietrele şi gropile de pe
drum ca să le evite.
- Spune-mi ce e cu rana ta, spuse
Verity. Te mai doare
acum? Cînd ai fost rănit?
- O, de mult. La James River. Nu e
mare lucru.
- întotdeauna ţi-ai ascuns rănile, nu-i
aşa?
- Asta e iapa, spuse el. Am plătit
douăzeci şi cinci de
guinee pentru ea. Un chilipir, nu
crezi?
- Nu şchioapătă şi ea? întrebă Verity
cu o ezitare. Francis
spunea... Şi piciorul drept pe care-1
ţine...
-.S e va vindeca mai repede decît al
meu. Ar fi bine să
poţi vindeca orice rană schimbînd
potcoavele.
- Cum o cheamă?
- N-are nume. Boteaz-o tu.
Verity îşi îndepărtă părul de pe frunte
şi încruntă din
sprîncene:
- Hm... I-aş zice Darkie.
- De ce? Ai vreun motiv?
- Are dunga asta frumoasă neagră. De
asemenea, şi în
onoarea noului ei proprietar.
El rîse, scoase şaua de pe Ramoth şi
începu să-i dea cu
ţesala în timp ce verişoara lui vorbea
sprijinită de uşa grajdului.
Tatăl ei se'plîngea adesea spunînd că
Verity „n-are
farmec11, înţelegînd prin.asta că era
incapabilă să întreţină o
conversaţie agreabilă şi colorată, care
dă atîta savoare vieţii.
Cu Ross, ea nu era însă niciodată
tăcută. El o invită la masă,
dar ea refuză.
- Trebuie să plec. Am mult mai multe
de făcut acum că
tata nu mai e atît de sprinten.
55 RO SS POLDARK
$
- Şi cred că-ţi place. Hai mai întîi să
mergem pînă la
mare. Va trece mult timp pînă să mai
vii pe aici.
Ea nu protestă, pentru că îi facea
plăcere să vadă că
lumea îi apreciază compania. Porniră
ţinîndu-se de mînă, aşa
cum făceau în copilărie, dar în felul
acesta se vedea prea bine
că şchioapătă, aşa că îi lăsă mîna şi o
cuprinse pe după umeri
cu mîna lui lungă şi osoasă.
Ca să ajungă mai repede la mare, pe
plaja Hendrawna,
trebuiau să sară peste un zid de
piatră, dar acum urcară dealul
din spatele căsei aşa cum urcase
Joshua în visul său.
- Dragul meu, va trebui să muficeşti
mult ca să îndrepţi
lucrurile aici, spuse Verity uitîndu-se
în jurul ei. Ai nevoie
de ajutor.
- Va veni şi iarna, răspunse Ross.
Ea încercă să-i citească gîndurile.
- Vrei să pleci iar, Ross?
- Aş pleca imediat dacă aş avea bani şi
n-aş fi şchiop;
dar aşa...
- O să-i mai ţii pe Jud şi Prudie?
- Au acceptat să muncească fară leafă.
O să-i ţin pînă'
cînd o să piară tot ginul din ei. Chiar
azi-dimineaţă am angajat
şi un băiat, Carter pe nume, care
căuta de lucru. îl cunoşti?
- Carter? Unul din copiii lui Connie
Carter de la mina
Grambler9 - ,
- Cred că da. A lucrat la Grambler, dar
munca în subteran
era prea grea. N u e aer destul în
galeriile adînci ca să împrăştie
praful de pe urm ă exploziilor şi spune
că a început să scuipe
flegmă neagră dimineaţa Trebuie deci
să muncească undeva afară
- A, trebuie să fie Jim, fiul ei cel mai
mare. Tatăl Iui a
murit tînăr.
- De fapt nu-mi pot permite să-i
plătesc leafa unui bolnav,
WINSTON GRAHAM 56
dar pare să fie destul de bun. începe
m unca mî ine la şase
dimineaţa.
Ajunseră la marginea falezei, cam la
şaptezeci sau optzeci
de picioare deasupra mării. La stînga,
malul stîncos cobora
pî nă la golful mic numit N am para
Cove, apoi se î nălţa iar
abrupt î n direcţia oraşului Sawle.
Spre răsărit, pe plaja Hendrawna,
m area era calmă, de un gri-fum uriu,
ici-colo cu pete
violete, verzui, mişcătoare. Valurile
păreau umbre, şerpi mişcîndu-
se sub un fel de' plapumă, tîrîndu-se
aproape nevăzuţi
pînă ieşeau la suprafaţă în vălurele
albe, lăptoase, la m arginea
apei.
Briza blîndă îl mî ngîia pe faţă,
atingîndu-i uşor părul.
Apa se retrăgea. Privind-o, văzură
cum valurile deveneau tot
mai verzi, mai agitate sub norii care
se tîrau.
Nu dormise bine noaptea trecută. O
nelinişte ciudată i
se citea pe faţă, aşa cum o vedea ea
cu pleoapele lăsate peste
ochii albaştn-cenuşii şi cicatricea albă
vizibilă pe obrazul ars
de soare. Verity se uită în altă parte şi
spuse brusc:
- A i fost surprins cînd ai afl at de
Francis şi Elizabeth...
- Fata n-avea nici o obligaţie faţă de
mine.
- E ciudat felul în care s-a întîmplat,
continuă ea cu o
ezitare în glas. Francis n-a văzut-o de
prea multe ori pînă
vara trecută. S-au întîlnit la familia
Pascoe. După aceea el n-a
mai putut vorbi despre nimic altceva.
I-am spus desigur că...
voi doi eraţi prieteni. Dar ea îi
spusese deja.
- Ce drăguţ din partea ei!
- Ross... Sînt sigură că nici unul din ei
n-a vrut să fie
necinstit faţă de tine. Astfel de
lucruri se întîmplă. N-ai cum
să te lupţi cu norii, cu ploaia sau
trăsnetul. S-a întîmplat să fie
aşa. Eu... îl cunosc pe Francis şi ştiu
că n-a putut să reziste.
- Cum au crescut preţurile de cînd am
plecat eu! Azi am
57 ROSS POLDARK
plătit trei şilingi şi trei p e n n y
iardul d e p în z ă d e O la n d a . M o
liile
m i-a u c iu ru it t o a t e hainele.
- Şi ap o i, zise V e rity , se z v o n is e
c ă ai fo st ucis. N u ştiu
c u m stau lu cru rile, d a r c r e d că
cei d o i P a y n t e r au a v u t cel
m ai m u lt d e cîştigat.
- N u m a i m u lt d ec ît F ran c is.
- N u , s p u s e V e rity , d a r n u el a
fo st acela. N u el a fo st
d e vină.
R o s s c o n t i n u ă să p riv e a s c ă
m a r e a cu o ch ii în d u re r a ţi:
- N u - i f r u m o s ce-ai s p u s, zise el
d u p ă u n tim p.
- A ş d o ri s ă te p o t ajuta, d ra g u l
m e u . N u v rei să vii m ai
d e s p e la n o i? D a , d e c e n u vii s
ă iei m a s a c u n o i în f ie c a r e zi?
G ă te s c m ai b in e c a P ru d ie.
E l clă tin ă dirT cap .
- T r e b u ie să g ă s e s c s in g u r o
ieşire din t o a t e astea , să-m i
re z o lv eu s in g u r p ro b le m e le .
C în d a re lo c c ă s ă to ria ?
- L a întîi n o ie m b rie .
- A şa d e c u rîn d ! A m c r e z u t că
p e s te o lu n ă şi ceva.
- S - a u h o tă rît aseară.
- A, în ţeleg ...
- C ă s ă to r ia v a a v e a lo c la T r e
n w ith . N e c o n v i n e la toţi.
C u s g a r n e e g a t a să se d ă rîm e
; e c u r e n t p e s te to t şi p i c u r ă
din
tavane. Elizabeth cu părinţii ei v o r
veni mîine dim ineaţă cu trăsura.
C o n tin u ă să-i v o rb e a s c ă , deşi
îşi d ă d e a s e a m a că n u p r e a
o ascu ltă, d o r i t o a r e să-l aju te să
d e p ă ş e a s c ă a c e a s t ă p e r io a
dă
grea. T ă c u apoi şi îi u rm ă exem
plul, uitîndu-se p r e lu n g la m are.
- D a c ă aş fi s ig u ră c ă n u te d e ra
n je z , aş v e n i în ia rn a a s ta
cît d e d es posibil. D acă...
- A sta m - a r ajuta m ai m u lt ca
orice.
S e în t o a r s e r ă s p r e casă. R o s
s nu o b s e r v ă c u m se î m p u r p
u ra s e ea la faţă.
WINSTON GRAHAM 58
D e c i în n o ie m b r ie a v e a s ă fie,
n u m a i e r a u nici d o u ă
săp tăm în i.
O c o n d u s e o b u c a tă d e d r u m
şi c în d se d e s p ă rţir ă r ă m a s e
u n tim p la m a r g in e a p ăd u ricii
d e pini şi o v ă z u m e r g în d re p e
de,
cu p a s a p ă s a t, în d ire c ţia m in
ei G r a m b le r . U n n o r d e fu m şi
a b u ri a c o p e r e a în c e t p ă m în
tu l p u s tiu p r e s ă r a t c u b o l o v
anice
se î n t in d e a p în ă la T r e n w ith .
3
D in c o l o d e d ea lu l c a r e f o r m
ahotaruldesud-est
al m o şiei N a m p a r a se î n tin d e
a o v a le a d î n c ă în c a r e s e a fla
un
pîlc d e c a s e c u n o s c u t sub n u
m e l e d e M ellin.
E r a p ă m în tu l lui P o l d a r k şi în
c e le ş a s e c a s e c o n s t r u i t e
în
un g jii d r e p t, astfel în c ît fie c a re
p u t e a u rm ă r i c e fa c e celălalt,
trăia u fam iliile T rig g s , C l e m m o
w , M a r tin , D a n ie l şi V ig u s.
Aici v en i R o s s să c a u te m în ă d
e lu c ru ieftină.
C ei di n fam ilia P ol d a r k s -a u în
ţe le s î n t o t d e a u n a b i n e cu
ţăran ii c a r e le l u c r a u p ă m în tu
l în p arte . E x is ta o d if e r e n ţă d
e
clasă, d a r e ra d e la sin e în ţe le s c
ă e n e c e s a r să existe, a ş a c ă
n im en i nu tr e b u ia să o a c c e n t
u e z e , d a r în re g iu n ile în c a r e
v iaţa se d e s f ă ş u r a în ju r u l m
in ei, p o lite ţe a şi c o n v e n ţiile
nu
tr e b u ia u să s te a în c a le a b u n e
i în ţeleg eri. M icii p r o p r ie ta r i d
e
p ă m î n t cu g e n e a lo g ii b o g a
te , d a r c u p u n g i s ă r a c e e r a u
a c c e p taţi
ca fa cîn d p a r te din p ă m în tu l p
e care-1 a v e a u .
C a să a ju n g ă la M a rtin , R o s s
tre b u ia să t r e a c ă prin fa ţa a
trei case. în u ş a p rim ei case, J o e
T rig g s se în c ă l z e a la s o a r e şi
fu m a. T rig g s era m in er; a v e a v
re o c in ciz eci d e an i; r e u m a
tism
u l îl s c h ilo d is e şi îl în g rije a m ă
tu ş a lui c a r e îşi c îş tig a cu
g r e u e x is te n ţa v în zîn d p e ş te
la S a w le . N u p ă r e a să se fi m iş c
at
d e a c o lo d e c în d p le c a s e R o s
s a c u m d o i ani. A n g lia p ie r d u
se
59 ROSS POLDARK
u n im p eriu în apus; îşi a s ig u ra s e
stăp în irea a s u p r a u n u i im periu
în răsărit; lu p ta s e s in g u r ă îm p
o tr iv a a m e r ic a n ilo r, fra n c e z
ilo r,
o lan d ez ilo r, s p a n io lilo r şi î m p
o tr iv a lui H y d e r A J i din M y s o
re .
G u v e rn e , flo te şi n aţiuni se în c
le ş ta s e r ă în lu p tă, se rid ic a se
ră
sau f u s e s e r ă în lă tu ra te , ră s tu
rn a te . S e în ă lţa s e r ă b a l oa n e
în
F ra n ţa , v asu l R o y a l G e o rg e
se r ă s tu r n a s e la S p ith e a d şi
fiul
lui C h a t h a m , W illiam P itt, d e v
e n is e p r i m - m i n is t r u p e n t r
u
p rim a d ată. D a r p e n tr u J o e T r
i g g s n u s e s c h im b a s e n im ic.
Cu
e x c e p ţia fap tu lu i că g e n u n c h
iu l s a u u m ă r u l îl d u r e a u c îte
o d a tă
m ai m ult, c îte o d a tă m ai p u ţin ,
fie c a re zi s e m ă n a atît d e b in e
cu c e a p r e c e d e n tă în cît se c o
n t o p e a u , fo r m î n d u n şir n e
în tre ru
p t, c a r e s e s c u r g e a lin şi m o n
oton.
în tim p ce v o rb e a cu b ătrin u l, p
riv irile lui R o s s r ă tă c e a u
d e la o ca să la alta. C e a m ai a p r o
p ia tă n u e r a lo c u ită ( în tr e a g a
fam ilie m u r is e d e v ă r s a t n e g r
u în '1 9 ). N u m ai a v e a nici
ac o p eriş. U r m ă t o a r e a a r ă ta
c e v a m a i b in e, d a r n u m ult. L a
ce
te p u teai a ş te p ta ? Eli, cel m ai m
ic şi m ai d e ş te p t d in tr e fraţii
C l e m m o w c a r e lo c u i a u în ea,
p l e c a s e la T r u r o , u n d e s e
a n g a ja s e ca valet. R ă m ă s e s e a
casănumaiReuben.
C e le trei ca se d in fa ţă e r a u în b u
n ă stare. C ei din familiile
M a rtin şi D a n ie l, c a re lo c u ia u
în d o u ă d in tr e ele, e r a u prieten i
bu n i c u el, iar N ic k V ig u s îşi în g
r ije a b in e c a s a , d eşi e r a
un p u n g aş.
D o a m n a Z a c k y M a rtin , o fe m
e ie v eselă, cu faţa lată şi
o ch elari p e nas, îl p o fti în s in g u
ra în c ă p e r e d e la p a r te r cu
p a r d o s e al a d e p ă m în t b ă t ă t
or it p e c a r e se j u c a u g în g u r
in d trei
copii m ici, g o i puşcă. D e cîn d p le
ca s e R o s s m ai a p ă ru s e r ă
doi, rid icîn d n u m ă ru l la u n s p re
z e c e , şi d o a m n a M a r ti n era
iar
în sărc in a tă. P a tr u băieţi lu c ra u
d eja în m in ă la G r a m b le r şi
Jinny, fa ta c e a m ai m a r e m u n c
e a to t a c o lo . C ei trei copii m ai
mici e r a u e x a c t ce-i tre b u ia lui
R o s s c a să-i c u r e ţ e p ă m în tu l
d e bălării.
WINSTON GRAHAM 60
în dim ineaţa aceasta însorită,
priveliştea din jur, z g o m
o tele şi mirosul pămîntului care era
al l ui făceau ca războiul
la care luase p arte să i se pară ce v a
ireal, îndepărtat. Se întreba
dacă lum ea reală era cea în care o a
m en ii se luptau p en tru o
politică, pentru principii şi trăiau sau
m u reau plini de g lorie -
sau de cele mai m ulte ori uitaţi - de
dragul unui cuvînt abstract,
ca de exem plu patriotismul sau indep
endenţa, sau d acă
realitatea aparţinea oamenilor simpli
ai pămîntului pe care trăiau.
Se părea că nimic n-o p o a te opri din
v o rb ă pe d o a m n a
Zacky; dar chiar atunci fiica ei Jinny
se în to arse de la lucru
din mină. Intră pe uşă cu răsuflarea
tăiată, în cercă să sp u n ă
ceva, dar zărindu-1 pe R oss se opri
şi-l salută cu o re v ere n ţă
stîngace.
- Asta-i cea mai mare, spuse d o am n
a Zacky, cu mîinile
încrucişate peste pieptul ei enorm . A
împ linit şaptesp rezece
ani acum o lună. Ce-i cu tine, copilă?
Nu-1 mai cunoşti pe
dom nul Ross?
- B a da, m am ă, sigur că da. Altu-i
necazul. Se întoarse
cu spatele, îşi dezlegă şorţul şi-şi
scoase b o n e ta de pînză de
pe cap.
- Ce fată frumoasă! spuse R oss
absent. A r trebui să fii
m îndră de ea.
Jinny se roşi la faţă.
D o a m n a Z acky o privea fix.
- Iar te-a necăjit R euben?
O um bră se strecură prin faţa u şi i şi
R oss zări silueta
înaltă a lui R euben C lem m o w în d
rep tîn d u -se cu paşi mari
spre casă. Era îm b răcat cu hainele
de mină, de dril albastai,
încă um ede; purta pe cap pălăria
tare, cu lum înarea lipită cu
lut în faţă, pe borul lat, şi ducea cu el
patru unelte, dinţi e care
una era un fel de burghiu greu de fier
cu care excava.
61 ROSS POLDARK
- U m b lă du p ă mine to ată ziua,
spuse fata cu lacrimi în
ochi. M ă tot bate la cap să mă plimb-
cu el; şi cînd m ă plimb
tace şi se uită la mine. D e ce nu m -o
fi lăsînd în pa ce?
- Ei, hai, nu te supăra aşa, îi spuse
maică-sa. Mai bine
du-te şi ch eamă-i pe dracii ăia trei
impieliţa ţi să vină să m ănînce.
Ross găsi că e m o m en tu l potrivit
să plece cînd fata ieşi
în fugă din casă strigîndu-i cu vocea-i
ascuţită pe copiii care
strîngeau cartofii de pe un petic d e
pămînt.
- M ă supără treaba asta, spuse d o am
n a Martin. Se ţine
după ea peste tot. Z acky i-a atras
atenţia de d o u ă ori.
- E o m urdărie nem aipom enită în
casa lui. V ine u n miros
urît cînd bate vîntul dintr-gcolo.
- O, nu ne pasă de asta. N e gîndim la
fată.
Ross îl văzu pe R eu b en C lem m o w
stî nd în uşa casei şi
uitîndu-se la Jinny, u rm ărin d -o cu
ochii lui mici şi spălăciţi.
Cei din familia C lem m o w Ie
pricinuiseră î ntotdea una neplăceri
vecinilor. Tatăl şi m am a muriseră de
cî ţiva ani. Tatăl C lem m
o w era su rd o -m u t şi ep ileptic; c
op iii rîd eau d e e l p en tru că
i se strîmba g u ra şi'sco tea tot f elul
de sunete b o lb or osite.
M am a C le m m o w n u era urîtă,
dar avea un aer ciudat, putred;
nu se m ulţum ea cu păcatele
omeneşti obişn uite, beţia şi îm p
erecherea.
Ross îşi aminti că o văzuse biciuită în
piaţ a publică
din Truro pentru că vindea prafuri
otrăvitoar e pen tru avorturi.
Cei doi băieţi Cl e m m o w intraseră
în tot felul de în curcături
ani de zile, dar Eli părea cel m ai gr eu
d e stăpînit.
- A ţ i avut neplăceri cu el cit an i
lipsit eu?
- Cu R euben? Nu! N um ai.că iarna
trecută într-o zi cînd
Nick Vigus nu-i dădea pace, a făcut
ceva în capul lui. Nu-i de
vină, aş fi făcut şi eu la fel.
Ross se gîndi că, reiuînd viaţa simplă
a ţăranului, nu scapă
de responsabilităţi. în cazul lui, în ioc
să răspundă de com pania
WINSTO N GRAHAM 62
lui de infanterie, trebuia să aibă grijă
acum de bunăstarea
o am enilor care trăiau pe pămîntul
lui. P o ate că nu era stăpînul
lor în adevăratul sens al cuvîntului, d
ar responsabilităţi faţă
d e ei avea.
- Crezi că vrea să-i facă vreu n rău lui
Jinny?
- N u ştiu, spuse d o a m n a Zacky. D
a c ă i-ar face, tot n-ar
aju n g e pe m îna judecătorului. D a r
eu-s m a m ă şi mi-e grijă,
vă daţi seama.
R eu b en C le m m o w văzu că despre
el era vorba. Se uită
lung la cei doi care discutau în uşă, se
în to arse şi intră în casă
*
trîntind uşa du p ă el.
Jinny cu cei trei copii d u p ă ea se în
to rceau acasă. R oss
se uită cu mai m ultă atenţie la fată.
E ra îm b răcată curat şi
îngrijit, drăg u ţă chiar. Cu ochii aceia
blînzi, căprui, cu pielea
albă şi cîţiva pistrui pe nas, cu părul
des arămiu, avea mulţi
adm iratori printre tinerii din regiune.
N u era de m irare că
nici nu se uita la R euben, care avea a
p ro ap e patruzeci de ani
şi mai era şi pro stăn ac pe deasupra.
- D acă R eu b en te mai supără, an u
n ţă -m ă şi vin eu să
vorftesc cu el.
- M ulţum esc, dom nule. V ă rămîn
îndatorată. P o a te că
d acă vorbiţi cu el o să înţeleagă.
4
In drum spre casă, R oss trecu pe
lîngă instalaţiile
de extracţie de la Wheal Grace, m ina
care-i adusese p ro sp eritate
t a tăl ui său şi care apoi înghiţise
totul. Se afl a sus, pe un
deal de cealalt ă p arte a văii de la Wh
ea l M aid en , şi era
cun o scu tă sub num ele de T
revorgie M ine. Fusese exploatată
cu secole în u rm ă cu m eto d e
primitive; Jo sh u a f olosise cîteva
63 ROSS POLDARK
din vechile abataje şi botezase m ina
cu n u m ele soţiei sale.
R oss se hotărî să se ducă să o
cerceteze; orice ar fi făcut era
mai bine d ecît să-şi piardă vrem ea
degeaba.
A d o u a zi, du p ă masă, se îm brăcă
cu u n a din hainele de
lucru ale tatălui său şi se pregătea să
plece d u p ă ce ascultase
bombănelile lui P rudie despre
scîndurile putrede şi aeru! stricat
din casă, cînd văzu un călăreţ
aproprindu-se şi4 -re cu n o scu
pe Francis.
Călărea un cal roib, frumos şi era îm
brăcat într-un costum
m o d ern , cu pantaloni galben-
închis, vestă g albenă şi o haină
de catifea m aro închis, cu guler înalt,
strînsă pe corp.
O pri în faţa lui Ross trăgînd de hăţuri
şi caiul se cabra.
- Hei, Rufus, stai, b ăie te 1 C e mai
faci, Ross? D escăleca
zîmbind prietenos. Stai, băiete! C e
te-ai îm brăcat aşa? T e duci
la mină, la G ram bler?
- N u, m ă gîndeam să văd ce mai e pe
la,m ina Grace.
Francis se uită la el mirat:
- Tîrfa aia bătrînă?! S per că nu vrei
să o redeschizi!
- Sînt bu n e şi tîrfele la ceva. Fac un
inventar al bunurilor'
mele, să văd care ar mai avea vreo
valoare şi care nu..
Francis se înroşi la faţă.
- Birfe faci. Poţi să mai aştepţi-un
ceas?
- Vino cu mine, spuse Ross, dar poate
că nu-ţi co n v in e...
îm brăcat astfel.
Francis roşi şi ma i tare.
- B a vin, cum să nu, spuse el scurt. D
ă-m i vreo haină
vech e de la tatăl tău.
- N u - i nevote. O să m ă duc altă
dată.
Francis îi dădu hăţurile lui Jud c are
tocm ai se întorsese
de la cîmp.
- Putem vorbi pe drum. Mă intere
sează şi pe mine.
WINSTO N GRAHAM 64
In trară înăuntru şi Ross c ă u tă
printre lucrurile tatălui său
pe care nu apucaseră în că să le
vîndă^servitorii. G ăsind cele
potrivite, Francis îşi scoase hainele
lui fine şi se îm brăcă cu ele.
Pe drum, ca să înlăture stînjeneala,
Ross în cep u să v o r bească
despre cele întîm plate în A m erica, u
n d e fusese trimis
ca p ro asp ăt ofiţer îm p reu n ă cu
regim entul său din Irlanda;
desp re prim ele trei luni de luptă sub
c o m a n d a lordului C o rn -
wallis, despre înaintarea spre P o rtsm
o u th şi atacul prin surprind
ere al francezilor în timp ce ei
traversau rîul James, d espre
înfrîn gerea lui Lafayette, despre ra n
a din picior şi trim iterea
lui la N e w Y ork, scăpînd astfel de
asediul oraşului Y o rk to w n ,
despre tăietura cu o baionetă pe
obraz, făcută în timpul unei
încăierări, în m o m entele în care se
sem n a pacea.
Ajunseră la m ină şi la casa maşinilor.
R o ss se plimbă
cîteva m in u te printre buruienile
înalte, apoi se în d rep tă spre
vărul său care se uita pe g au ra unui
puţ de mină:
- Ce adîncim e o fi avînd? în treb ă
Francis.
- Cred că nu mai mult de treizeci de
stînjeni; cea mai
m are parte trebuie să fie inundată. D
a r l-am auzit pe tata spunînd
că vechea galerie T rev o rg ie este u
scată acum.'
- Am început să săpăm o galerie la o
adîncim e de optzeci
de stînjeni, la Grambler. P ro m ite
mult. D e cînd n-*a mai fost
folosită scara asta?
- Cred că de zece ani. F ereşte-m ă de
vînt, te rog.
Suflul puternic putea stinge flacăra
lum înărilor de pe b o rul
pălări ilor de miner. în cep u ră să c o
b o a re scara. Francis ar
fi vrut să co b o are primul, dar R oss
îl opri.
-A ş t e a p t ă . Să încerc eu dacă re z
is tă .'
Prim ele d o u ăsp rezece trep te
păreau destul de rezistente
şi Francis îl urmă. Era un puţ
suficient de larg, cu scara fixată
de un perete şi susţinută cu platf o
rm e de lemn din loc în loc.
65 ROSS POLDARK
Cîteva p o m p e se mai aflau la locul
lor, dar mai jo s căzuseră
toate. Mai jos, unde nu mai pătrundea
lumina zilei, îi întîm pină
mirosul neplăcut de apă stătută.
A junseră la prima galerie fără nici o
greutate. Prin fumul
lumînării pîlpîitoare, R oss se uită
prin d eschizătura în g u stă a
tunelului; se hotărî să încerce să vadă
şi galeria urm ăto are. îl
strigă pe Francis şi coborîră iar. 0
piatră se desprinse şi căzu
cu zg o m o t pe u rm ăto a rea
platformă, apoi în ap a invizibilă
de dedesubt.
T reptele în cepură să se clatine.
Cîteva lipseau com plet,
apoi u n a ced ă în m om entul în care
R oss puse piciorul pe ea.
Se sprijini pe treapta urm ătoare, care
era solidă.
- D a c ă am să deschid vreodată o
mină, strigă el, v o cea
răsunîndu-i tare în spaţiul închis, voi
instala scări d e fier în
puţul principal.
- D a c ă se în d reap tă timpurile,
intenţionăm să facem asta
la Grambler. Tatăl lui Bartle şi-a
pierdut viaţa căzînd aşa.
Ross simţi că-1 c up rinde frigul. Se
aplecă să vadă mai
bine apa neagră; uleioasă care-i b a ra
drumul. A pa scăzuse în
ultimele luni, pereţii în jurul ei erau
acoperiţi cu un fel de
năm ol verde, lipicios. Fumul
lumînării se am esteca cu abuail
respiraţiei. Lîngă el, la vreo două
picioare adîncime, sub apă,
văzu o deschizătură: intrarea spre a
do u a galerie. E ra cea
mai adîncă parte a vechii mine
Trevorgie. Mai făcu doi paşi
pînă îi ajunse apa deasupra
genunchilor, apoi lăsă scara şi
intră în tunel.
- P h u i! Ce duhoare! se auzi vocea lui
Francis. M ă întreb
cîţi nou-născuţi nedoriţi au fost
aruncaţi aici.
- Cred, spuse Ross, că această galerie
se întinde pe sub
vale în direcţia saţului Mingoose.
Porni înainte prin tunel. Auzi un
plescăit în spate: Francis
coborîse de pe scară şi venea după el.
WINSTON GRAHAM 66
Pe pereţi şiroia o apă m u rd ară,
verzuie, în unele locuri
tavanul era atît de jo s încît trebuiau
să se aplece ca să poată
înainta. Aerul eraîm b îcsit şi u m ed,
lumînările pîlpîiau gata să
se stingă. F rancis îl ajunse din u rm ă
pe vărul său acolo unde
tunelul .se lărgea, form înd o peşteră.
R oss se uită la peretele
un d e se vedea începutul unei
excavaţii.
- Uită-te, spuse el, arătînd cu mîna.
Vezi u rm a asta de
cositor în piatră? N -a u ales bine
locul. Ştiu cît.de mari erau
filoanele la G ram bler.
Francis îşi Udă degetul în apă şi frecă
stînca acolo unde
se zăreau urm ele pestriţe, ap r o a p e
şterse de cositor.
- Ei şi? N-ai văzut de cînd te-ai întors
listele cu cheltuielile
noastre? Profiturile au tendinţa să
trea că de partea pierderilor.
- L a G ram bler, spuse Ross, aţi forat
p re a a d în c . Maşinile
costau o avere cînd am plecat eu.
-M a ş i n i l e nu co n su m ă cărbune,
îl m ănîncă aşa cum mănîncă
măgarii fragii de pădure. M estecă, m
estecă şi rag după
mai mult.
- Aici ai nevoie de un m o to r mai
mic. Se poate lucra în
această galerie şi fără pom pe.
- N u uita că acum e vară.
Ross se uită lung la apa n ea g ră şi
urît m irositoare care îi
tre c e a 'd e genunchi; se uită apoi
din nou la plafon. Francis
avea dreptate. N u m ai pentru că v
ara era secetoasă putuseră
înainta atît de departe. Acum apa în
cep ea să crească. Peste
’cîteva zile, ore poate, n-ar mai fi fost
posibil să se întoarcă acolo.
- Ross, spuse celălalt, ai aflat că m ă
voi căsători săptămîna
viitoare,, nu-i aşa?
R oss ridică privirile şi se uită d re p t
Ia el. E ra cu vreo trei
degete mai înalt decît vărul său.
- M i-a spus Verity .
67 ROSS POLDARK
- Hm. A spus că nu doreşti să iei parte
la căsătorie.
- 0 ... N u am spus chiar aşa. D a r cu
cîte am de făcut...
Casa mea arată ca ruinele Cartaginei.
Şi-apoi, nu prea apreciez
ceremoniile. Hai să m erg em puţin
mai departe. M ă întreb
dacă n-ar fi posibil să drenez apa din
toate galeriile astea vechi
săpînd o galerie de acces care să po rn
e ască de jos, de dincolo
de M arasanvose.
D u p ă cîteva secunde, Francis îl
urmă.
Flacăra trem u răto are a celor d o u ă
lumînări îm prăştia în tunericul
lăsînd în u rm ă dîre în tu n ecate de
fum şi aruncînd
luciri ciudate în apa neagră.
Curînd, tunelul în cep u să se
strîmteze, luînd form a unui
ou. N u avea mai m ult de un m etru
şi ju m ă ta te înălţim e şi un
metru douăzeci lăţime, destul cît să
lase să treacă un om îm pingând
o roabă aplecat peste ea. A p a venea
cam pînă la jum ătatea
înălţimii, iar pereţii erau netezi şi
lustruiţi de coatele celor ce
se frecaseră de ei.
Francis începu să simtă lipsa aerului,
nevoia să se îndrepte
de spate, apăsarea miilor de to n e de
ro c ă peste capul său.
- Trebuie neapărat să vii la nuntă,
spuse el mai tare. O
picătură de apă se prelinse peste lum
înarea care începu să
sfîrîie. N e -ar părea foarte rău dacă n-
ai veni.
- Prostii! L u m ea o să term ine
repede cu comentariile.
- M ă jigneşti! E dorinţa noastră ca să
vii. A m ea şi a...
- Şi a lui Elizabeth?
- E a în special te ro ag ă să vii
neapărat.
Ross vru să spună ceva, dar se opri.
- Bine, am să vin. La ce oră?
- L a am iază. G e o r g e W a r le g g a
n îmi va fi c a v a le r
de onoare.
- G eo rg e W arleggan?
WINSTON GRAHAM 68
- Da. D a că aş fi ştiut că tu...
- Vezi? Aici galeria urc ă puţin. N e în
d rep tă m spre nord.
- N u va fi o nuntă prea mare, spuse
Francis. N u m ai familiile
noastre şi cîţiva prieteni. V ărul W
illiam -Alfred va oficia
căsătoria, ajutat de domnul Odgers.
Ross, am vrut să-ţi explic...
- A e r u l e mai curat aici, spuse R o
ss cu glas aspru, cotind
du p ă u n colţ al tunelului şi
desprinzînd în trec ere o ploaie de
pietre care căzură plescăind în apă.
U rc aseră puţin şi ieşiseră ap r o a p e
din apă. în ain te se
vedea o licărire de lumină. C o n tin u
în d să urce, ajunseră la un
puţ de aerisire, unul din n u m
eroasele puţuri o arb e săpate p e n
tru
a u şu ra condiţiile de lucru. C a şi p u
ţul principal, acesta
era adînc, plin de apă pînă în ap ro p
ierea lor şi trav e rsat de un
po deţ îngust de scînduri. Puţul nu
avea scară.
R idicară privirile spre cercul m ic de
lum ină de deasupra.
- U n d e ne aflăm? întrebă Ross.
Probabil sub cărarea care
duce la Reen-Wollas...
- Sau cea de la m arginea du n elo r de
nisip. Ascultă, Ross,
voiam să-ţi explic. Cînd am văzut-o pe
Elizabeth prim ăvara
trecută, nici nu-m i trecea prin cap să
vă despart. A fost ceva
cu t otul neaşteptat, ca o lovitură din
senin. Şi ea şi eu...
R o ss se în toarse spre el cu o
expresie de furie înfricoşătoare
pe fa ţă.
- L u a-te -ar d ra c u ’l Nu-i destul
că...
Speriat, Francis tăcu un pas înapoi pe
podeţul de lemn
care se rupse în bucăţi ca un pesm et
uscat şi căzu în apă.
P e m o m en t, R o ss se şi gîndi că F
rancis nu ştia să în o ate
Prin întuneric, îl văzu apărînd la
suprafaţă; un braţ, părui
blond, pălăria plutind; hainele încă nu
erau îm bibate de apă.
Ross se lăsă p e burtă, se aplecă peste
m arg in ea puţului pierzîndu-
şi a p ro ap e echilibrul, dar nu-1 putu
ajunge. Ii văzu faţa
69 ROSS POLDARK
disperată. A pa era vîscoasă. A p u c ă
o b u c a tă din p o d eţu l
putred; se rupse; o aruncă în apă şi un
cui m are de fier se
prinse de haina lui Francis; trase, şi
haina se rupse, o mînă
apucă lemnul şi Ross trase iar; înainte
ca l em nul să se rupă,
Ross îşi încordă muşchii şi reuşi să-l
trag ă afară.
Cîteva cl ipe răm aseră tăcuţi, Francis
gîfîind şi scuipînd
apa murdară.
- D um nezeule! Ce te-a făcut să te
înfurii aşa?
- Şi tu, de ce nu înveţi să înoţi?
T ăcură iar. Accidentul dezlăîiţuise în
ei sentim ente care
de mult pl uteau în aer ca un g az
periculos, greu de definit,
d a r care nu putea fi ignorat.
Francis se uită cu co ada ochiului la
vă rul său. în prim a
seară cînd Ross se întorsese se
aşteptase ca acesta să fie d ezam
ăgit şi îi înţelesese resentimentul. D a
r văzînd felul n atu ral ,
indiferent în care acesta părea că
primise vestea căsătoriei,
nu bănuise cît de adînc era sentim
entul pe care-1 ascu n d eau
trăsăturile fine, dar împietrite ale
vărului său. A cum ştia.
Simţea de asem enea că accidentul,
căd erea lui, n u era
singurul pericol prin c a re trecuse...
că mai puteau fi şi altele.
Li se stinseseră l uminările, nu mai
aveau altele de rezervă.
Francis se uită la discul de lumină de
d easu p ra cap etelor lor.
Păcat că aici nu era nici o scară. D ru
m u l înapoi pe un d e veniseră,
bîjbîind prin întuneric, avea'să fie o
experienţă neplăcută...
Un m om ent mai tîrziu, se scutură de
apă şi porni înapoi.
Ross îl u rm ă cu o expresie
întunecată, dar şi ironică. Lui
Francis, incidentul îi dovedise p o ate
cît de adînc era resentimentul
vărului său - dar R oss simţi că ar fi
trebuit să-i arate şi
de ce era el capabil.
El însuşi îşi dădea acum seama.
Capitolul IV
A
* 7 n săptăm îna dinaintea nunţii,
Ross nu plecă
4 # de acasă decît o sin g u ră dată: p
en tru a
vizita biserica din Sawle.
J osh u a îşi exprim ase d orinţa de a
fi în g ro p at în acelaşi
m o rm în t cu soţia sa, aşa că nu erau
m ulte d e văzut.
A ic i od ihneşte G ra c e M a ry , s o
ţia m u lt iu b ita
a lu i Jo s h u a Po ld a rk , ca re s-a
s ă v îrş it d in viaţă
în a n o u a z i a lu n ii m a i 1770, la
v îrs la de
tre iz e ci de a n i. Q uid Quid A m o r
Jussit, N o n
Est C o n te m n e re T utum .
D edesubt, C harles pusese să se g ra v
eze urm ătorele:
Tot a ic i o d ih n eşte ş i Jo s h u a P
o ld a r k d in
N a m p a ra , c o m ita tu l C o rn w
a ll, c a re s-a săvîrş
it d in v ia ţă în a u n sp rezecea zi a
lu n ii m a rtie
1783, la vîrstci de c in ciz e c i şi n o
u ă de ani.
E ra o singură schim bare: arburştii
plantaţi de Jo sh u a fuseseră
sm ul şi şi pe m o rm în t crescuse
iarbă rară. Alături, pe o
placă m ică se putea citi: C la u d e A
n to n y P o ld a rk , d eced at la
n o u ă ia n u a rie 1771, la v îrsta de
şase an i.
P atru zile mai tîrziu, R oss se duse
iar la biserică, de data
aceasta pentru a-şi în g ro p a
speranţele pe care le nutrise doi
am şi mai bine.
71 ROSS POLDARK
U ndeva în m intea lui stăruia gîndul,
convingerea aproape,
că această căsătorie nu se va face. E
ra ca şi cum cineva i-ar fi
spus că va muri, lucru greu de crezut.
Biserica se afla la o j um ătate de milă
depărtare de satul
Sawle, la capătul drum ului care
ducea în sat. A ltaru l principal
era îm p o d o b it cu crizantem e
galben-auriu şi patru m uzicieni
scîrţîiau un imn din viori şi
violoncele. E rau douăzeci
de invitaţi în biserică. Ross se aşeză
în faţă, într-o strană înaltă,
bună de dorm it în ea. Şi se uită la
cele două siluete în g e n u n ch
eate în faţa altarului, ascultînd v o ce
a m o n o to n ă a lui
William-AJfred care pecetluia legătura
lor.legală şi spirituală.
Curînd, p re a rep ed e chiar pentru
un evenim ent atît de
important, ieşiră în curtea bisericii,
unde îi aşteptau vreo cincizeci
de săteni din Sawle, T renw ith şi G ra
mb ler. Stăteau.plini
de respect la distanţă şi la apariţia
mirilor izbucniră în'urale.
E ra o zi senină de noiembrie, cu
soare şi un cer albastru
străbătut din cînd în cînd de nori a
lbi-cenuşii p ur taţi de vîntul
rece. Vălul de dantelă veche a)
miresei, umflat d e vînt, se
înfăşură în jurul srluetei firave ,
facînd-o să pară o fiinţă eterică,
aproape imaterială; ar fi putut fi unul
din norii m ai mici care
se pierduse şi nim eriseîn procesiunea
umană. Se urcară repede
î n trăsura care porni săltînd peste
gropile drumului, urmaţi
de nuntaşii călare.
Elizabeth, îm p reu n ă cu părinţii ei,
veniseră de la K enw yn
cu trăsura familiei C h ynow eth,
huruind şi clătinîndu-se pe
drumul îngust şi plin de gropi, şi
ndicînd nori de p raf cenuşiu
care se d ep u n e a pe lum ea ieşită
să-i vadă trecînd. Apapiţia
unui astfel de vehicul era un ev en im
ent de primă m ărim e în
ţinutul lor sărac, un d e caii şi catîrn
erau mijloacele obişnuite
de transport. V estea s-a răspîndit mai
repede decît o puteau
duce roţile mari cu şine de fier ale
trăsurii. M uncitori care
WINSTON GRAHAM 72
spăl au nisip din apele din îm p reju
rim i ca să sco a tă cositor,
ţărani cu soţiile lor, fermieri, mineri
ieşiţi din schimb, oam eni
fară căpătîi din cele p a ta i parohii,
toţi erau de faţă să vadă
trăsura trecînd. Clinii lătrau, catîrii
răgeau şi copiii goi alergau
prin p r a f d u p ă ea.
Cînd ajunse î n faţa aleii, vizitiul lăsă
caii la trap. Bartle,
aşezat pe scaunul din spate, su n ă
din corn şi caleaşca se opri
în faţa conacului T r e n wi th, u rm a
tă de călăreţii care soseau şi
ei la trap, chiuind. în casă se
pregătise un ban ch et care lăsa în
um bră orice altă petrecere. E rau
prezenţi toţi cei care'-l întîmpinaseră
pe R o ss în seara cînd se întorsese. D
o a m n a Chynow eth,
frum oasă ca o pasăre de pradă bine
crescută, doctorul C h o ak e
şi soţia sa, nătîngă, dar drăguţă;
Charles, care în cinstea evenim
entului p u rta o p eru că nouă, o hain
ă de catifea cafenie g a rnisită
cu dan telă la m an şete şi o vestă
roşie. V e rit y nu prea
şedea la masă, d u cîn d u -se m ereu
să vadă d ac ă totul m erg e a
cum trebuie şi pe m ăsură ce ţrec ea
timpul, părul ei negru,
rebel se desfăcea în şuviţe. Vărul
William-Alfred, slab, palid
şi retras, a d ă u g a o n o tă de solem
nitate şi reţinere în tregii a d u nări.
Soţia lui, D o rothy, nu era de faţă,
suferind de boala ei
obişnuită: aştepta un copil. M ă tu şa
Agatha, îm b răcată în tr-o
rochie dem odată, de catifea şi cu o
bonetă de dantelă fină peste
peruca nepieptănată, şedea la locul ei
obişnuit, la coada mesei.
P rintre nou-veniţi, de curînd
acceptaţi în societate, se
af la H e n sh a w e' ş e f de echipă la
m ina Gram bler, un tînăr voinic,
cu ochii de un albastru palid, cu mîini
mici şi picioare
asem enea, care-1 făceau să se mişte
cu uşurinţă, deşi era foarte
gras. D o a m n a H e n sh a w e nu
prea se simţea la largul ei aici;
mînca cu gesturi exagerat de elegante
şi se o prea din cînd în
cînd din m estecat ca să se uite la
ceilalţi oaspeţi. D ar soţul ei,
deşi lucra în m ină de la vîrsta de opt
ani şi nu ştia nici să scrie,
73 ROSS POLDARK
nici să citească, se simţea bine în
orice societate şi acum se
scobea în dinţi cu furculiţa m ică cu
care se m încau prăjiturile.
D e partea cealaltă a mesei, în faţa
lor, şedea d o a m n a
T eague, văduva unui văr de departe,
care av ea o m ică m oşie
lîngă St. Ann, apoi, presărate în jurul
mesei, şedeau cele cinci
fete de măritat' ale doamnei, Faith,
Hope, Patience, Joan şi Ruth.
Lîngă ea şedea căpitanul Blam ey, pe
care R o ss nu-1 cu noscuse
pînă atunci, un om liniştit,
prezentabil, de vreo patruzeci
de am, comandantul unui vas poştal
care făcea legătura
între Falm outh şi Lisabona. în timpul
mesei, care a durat mult,
Ross l-a văzut pe căpitan vorbind
numai de do u ă ori, şi anum e
m ulţum indu-i lui Verity pentru ceva
ce-i adusese. D e băut
n-a băut nimic.
C elălalt p reo t nu-1 ajuta pe v ărul W
illiam -A Jfred în
ocupaţiile lui zilnice. Sfinţia sa, dom
nul O dgers, bărbat scund
şi uscăţiv, seîngrijea de sufletele din
satele Sawle şi Grambler.
Pentru serviciile sale, parohul, care
locuia la Penzance, îi plătea
patruzeci de lire pe an. Cu această
sum ă îşi hrăn ea soţia, vaca
şi cei zece copii. Se aşeză la m asă îm
brăcat în hainele lui
negre care bateau în verde de atîta
purtat şi cu o perucă decolorată
din păr de cal pe cap. întindea m ereu
mîna m u rd a ră cu
unghii rupte ca să mai ia cîte o porţie
din m încăruri, în timp
ce fălcile lui înguste m estecau ce se
mai afla pe farfuria sa.
Mişcările lui iuţi, furişe, am inteau de
un iepure care ronţăie la
repezeală de frică să nu vină cineva
să-l gonească.
La toţi cei de mai sus se ad ău g ase şi
familia N icholas
Warleggan, tatăl, m am a şi fiul.
Ei erau singurii p ro asp ăt îm bogăţiţi
din comitat. Tatăl
lui N icholas fusese fierar într-un sat
şi începuse să to p ească
cositor pe scară mică; fiul topitorului,
N icholas, se m u tase la
Truro şi construise o instala ţie de
topit. Acesta fusese începutul
WINSTON GRAHAM 74
în tre gii lor averi. D o m n u l N
icholas W arleggan avea b u za de
sus groasă, proem inentă, o privire de
oţel şi mîini mari, p ătrate,
c a re p u rta u încă u rm e le m uncii
din copilărie. E ra
căsătorit de douăzeci şi cinci de ani
cu M ary L a s h b ro o k din
E d g ecu m b e; rodul căsătoriei lor
era G e o rg e W arleggan, p rezent
la nuntă, n u m e care avea să devină
b in ecu n o sc u t în cercurile
m iniere şi b ancare şi încep u se deja
să se im p u n ă acolo
u n d e tatăl său nu reuşise.
G e o rg e avea o faţa m are şi toate
trăsăturile lui erau croite
pe aceeaşi măsură: n asul hotărît, cu
nări puternice, p ărea gata
să se o p u n ă oricui, ochii mari,
căprui, atenţi, p ărea să-i fo lo sească
mai des decît gîtul cînd se uita la
ceva ce nu se afla în
faţa lui - o trăsătură caracteristică pe
care un p ic tor o prinsese
cînd îi tăcuse portretul în anul acela.
In cele din urm ă, cînd ospăţul s-a
terminat, m asa a fost
dată la o p arte şi oaspeţii, obosiţi, s-
au aşezat în cerc să privească
o luptă d e cocoşi.
V erity şi Francis protestară, spunînd
că o astfel de distracţie
nu e potrivită, dar Charles nu ţinu
seam ă de ei. Avea
rar ocazia să u rm ărească o luptă de
cocoşi la el acasă; de
obicei trebuia să se ducă la T ru ro
sau la R edruth, un d m m
obositor, care nu-1 mai tenta. In plus,
N icholas W arleggan
adusese cu el cocoşul R ed G au n tle
t, lu pt ător binecunoscut,
şi era dispus să-l pună să se m ăsoare
cu orice adversar. Cocoşii
lui Charles n-ar mai fi fost în form ă t
ară adversari noi cu care
să se lupte.
Un servitor al lui Warleggan îl aduse
pe R ed G au n tlet şi
încă un cocoş, imediat apăru şi d o c
to a il C h o ak e cu doi din
favoriţii săi, u rm a t de B artle, ca re
a d u c e a trei c o c o şi ai
lui Charles.
în învălmăşeala produsă, Ross începu
să o caute pe Elizabeth.
Ştia că ea detestă luptele de cocoşi, în
tr-ad ev ăr ea se
75 ROSS POLDARK
furişase pînă în fundul sălii şi şedea
pe o canapea, lîngă scară,
bînd ceai cu Verity. Vărul William -
Alfred, care d e z a p ro b a
acest sport din m otive creştineşti, se
retrăsese într-un colţ de
partea cealaltă a scării, un d e ţinea
biblia pe o m ăsuţă de m ah o n
cu trei picioare şi de u n d e
portretele de familie priveau p arcă
încruntate ceea ce se petrecea sub
ochii lor. R oss îl auzi discutînd
cu dom nul O d g ers starea în g
rijorătoare în care se afla
biserica din Sawle.
Cînd R oss se apropie, Elizabeth se
înroşi uşor.
- Ross, spuse Verity, nu-i aşa că o
prinde de m in u n e
rochia d e m ireasă? Şi totul a m ers
perfect pînă acum . Of,
bărbaţii ăştia care se în nebunesc d u
p ă luptele de cocoşi! N u
le prieşte m încarea pînă nu văd sînge
curgînd la luptele astea
fără rost. Vrei să bei un ceai?
Ross refuză m ulţum indu-i.
- M in u n at ospăţ, spuse el; acum nu
mai vreau decît să
m ă duc la culcare.
- M ă reped să văd ce face d o a m n a
Tabb. Ju m ătate din
oaspeţi v o r dorm i aici peste noapte.
Verity plecă şi ei ascultară un tim p
discuţiile din jurul
lor. Obosiţi după atîta mîncare,
musafirii se înviorau din nou
la gîndul distracţiei care avea să
urmeze.
- Răm îneţi şi voi doi peste noapte?
întrebă Ross.
- R ăm în em peste noapte. P lecăm
mîihe la F alm o u th
pentru două săptămîni.
Ross o privea cum se uita lung prin
cameră. Părul blond
era ridicat la spate, urechile
descoperite şi cîte o singură buclă
fină îi în cadra faţa. Restul părului,
ridicat, form a un coc de
bucle în creştetul capului. O garnitură
fină de perle îi com pleta
coafura. Rochia, cu mîneci invoalte
de dantelă fină, era închisă
la gît.
WINSTON GRAHAM 76
D orise această întîlnire şi acu m nu
ştia ce să-i spună.
Aşa se întîm plase şi la primele lor
întîlniri. P în ă să o cu n o a scă
mai bine, fru m useţea ei fragilă îl
lăsase adesea fără glas.
- Ross, spuse ea, te întrebi probabil de
ce am vrut să vii
azi. N -ai mai venit să m ă vezi şi am
simţit că trebuie să-ţi
vorbesc. Se opri un m o m en t m
uşcîndu-şi b u za d e jos. Ziua
asta e a mea. V reau să fiu feriqită şi
să simt c ă toţi cei ce m ă
înconjoară sînt la fel. N u am tim pul
necesar ca să-ţi explic
totul, p o ate că nici n-aş putea chiar
dacă aş avea timp. D a r
vreau n eap ărat să încerci să m ă
ierţi d ac ă eşti nefericit din
cauza mea.
- N -a m ce să-ţi iert, spuse R oss. în
tre noi nu a fost nici
o înţelegere precisă.^
E a îi aru n că o privire: în ochii
cenuşii se citea o u m b ră
de indignare.
- Ştii bine că asta n-a fost tot...
Prim a luptă de cocoşi se term inase
în strigăte şi aplauze
şi pasărea învinsă, plină de sînge şi cu
penele smulse, fu scoasă
din arenă.
- Asta n-a fost luptă, spuse C harles P
o ld ark rîgîind. R ar
am văzut să cîştige cineva cinci gu in
ee atît de repede.
- Nu, răspunse doctorul C h o ak e, al
cărui coco ş îl bătuse
pe al lui W arleg g an . P aracelsus şi-a
subestim at adversarul.
Greşeală fatală.
- Ai cîştigat uşor! spuse Polly C h o a
k e mîngîindu-1 pe
cap pe învingător în timp ce
servitorul lor îl ţinea. în vingătorul
n-arată niciodată atît de rău pînă nu
se înfurie. Se sp u n e că şi
eu sînt la fel!
- N - a scăpat nevătăm at, d o am n ă,
spuse servitorul. O să
vă murdăriţi mânuşile.
- Şi ce dacă? A c u m am să p o t să-
mi cu m p ă r altele!
răspunse Polly.
77 ROSS POLDARK
L um ea începu să rîdă, deşi soţul ei
se în cru n tă la auzul
acestei gafe.
- Totuşi, n-a prea fost cine ştie ce
luptă, spuse Charles.
Cocoşii mai tineri s-ar fi luptat mai
bine. R oyal D u k e al m eu
l-ar face p raf pe oricare, deşi nu e
prea voinic.
- Ia să-l vedem pe Royal D u k e, spuse
d o m n u l W arleggan
politicos. P o a te vreţi să se lupte cu
R ed Gauntlet. ,
- Cu cine? Cu ce? întrebă m ătuşa A
gatha ştergîndu-şi
scuipatul scurs pe bărbie. N u, nu, ar
fi o ruşine!
- Ar trebui să vedem cel puţin dacă
are sînge albastru,
spuse dom nul Warleggan.
- O luptă ca între nobili? zise Charles.
N - a m nimic
împotrivă. Cît cîntăreşte pasărea
dumitale?
- Exact patru livre.
- Atunci se potrivesc. Royal D u k e
are a p ro a p e patru.
Aduceţi-i, să vedem.
Cei doi cocoşi au fost aduşi şi com
paraţi. R ed G auntlet
era mic pentru greutatea lui, rău, plin
de cicatrice, întărit după
cele douăzeci de lupte susţinute.
Royal D u k e era un cocoş
tînăr care nu se l uptase decît de vreo
d o u ă ori şi asta num ai
acolo, în regiune.
- Şi care-i miza? întrebă G e o rg e
Warleggan.
- Cît doreşti? răspunse C harles
uitîndu-se la m usafirul
său.
- 0 sută de guinee?
U rm ă un m o m en t de tăcere.
- ... Şi toate coloanele pe care se
sprijină acoperişul, se
auzi vocea dom nului Odgers, sînt
legate num ai cu b are de
fier şi cleme care trebuie întărite
mereu. Pereţii dinspre răsărit
şi apus se clatină.
- Da, da, ţin pariul, strigă Charles. Să
în ceap ă lupta.
WINSTON GRAHAM 78
în cep u ră pregătirile, cu m ai m ul tă
grijă pentru fiecare
detaliu, ca de obicei. Oricît de m u lt
ar fi fost obişnuit dom nul
N icholas Warleggan să parieze,
moşierii locali bogaţi, ca şi
dom nul P o ld a rk nu av eau obiceiul
să parize pe sum e atît
de mari.
- ... Ştii bine că asta n-a fost tot,
repetă Elizabeth încet.
C ev a a fost între noi. D a r eram atît
de tineri...
- N u vă d, spuse R oss, la ce-ar folosi
explicaţiile. Astăzi
s-a terminat...
- E lizabeth, zise d o a m n a C h y n o
w e th , a p ro p iin d u -se
brusc de ei, nu uita că ziua asta e
num ai a ta. N u trebuie să te
izolezi, să stai deoparte.
- M ulţum esc, m am ă. D a r ştii că
nu-m i plac luptele de
cocoşi. N u-m i va d u ce nimeni lipsa
pînă nu se v o r termina.
D o a m n a C h y n o w eth înălţă
capul şi se uită d rept în ochii
ei. D a r tonul hotărît din vocea fiicei
sale o făcu să nu insiste.
Se uită la R oss şi-i zîmbi rece.
- Ross, ştiu că te pricepi la acest
sport. Vrei să-mi explici
şi mie unele detalii?
R oss îi răspunse zîmbind:
- Sînt convins, doam nă, că nu există
nici un aspect, oricît
de subtil, al luptelor de cocoşi pe care
să nu-1 cunoaşteţi.
D o a m n a C h y n o w e t h îi a r u n
c ă o p riv ire ap rig ă. Se
întoarse apoi şi plecă spunînd:
- Elizabeth, am să ţi-1 trimit pe
Francis.
Se facu linişte înainte de în ceperea
luptei.
- Şi pe lîngă to ate astea, spunea dom
nul Odgers, cimitirul
e într-o stare şi mai proastă. Sînt
atîtea m orm inte încît oriunde
sapi dai peste trupuri putrezite, cranii
şi schelete.
- C um de-ai îndrăznit să-i spui aşa
ceva m am ei? spuse
Elizabeth.
79 ROSS POLDARK
- O are adevărul supără? răsp u n se
Ross. D acă e aşa, îmi
cer iertare.
O ru m o are bruscă anunţă în ceperea
l uptei. De la început
Red Gauntlet luă avantaj. Cu ochii lui
mici scînteind, se repezi
de trei, de patru ori, ţintind bine şi
facînd să curgă sînge şi
retrâgîndu-se la timp înainte ca
celălalt co c o ş să-şi folosească
pintenii. Royal D uke era plin de
curaj, dar facea parte dintr-o
altă categorie.
L u p ta d u ra şi toţi o u rm ăreau cu
încordare. Charles şi
A gatha nu m ai co n ten e au
încurajîndu-i pe adversari. Royal
D u k e căzu la păm înt cu penele
zburînd şi cu Red G auntlet
peste el; dar printr-o m inune evită
lovitura de graţie, se ridică
şi reluă lupta. In cele din u rm ă se
despărţiră şi, cu capul în jos
şi cu penele zbîrlite se preg ăteau iar
de atac cu pintenii. Chiar
Red G auntlet era obosit, iar Royal D
u k e se afla într-o stare
de plîns. G auntlet putea să-l doboare.
- Retrage-1! ţipă m ătu şa Agatha.
Retrage-1, Charles!
Asta-i cam pion. N u lăsa să-l
schilodească din p rima lui l uptă!
' Charles strîm bă din b u ze
nehotărît. în a int e de a lua o
decizie lupta reîncepu. Şi deodată,
spre surprinderea tuturor,
Royal D u k e luă iniţiativa. P ărea că
găsise hoi puteri în tinereţea
lui trium fătoare. R ed Gauntlet, cu
răsuflarea tăiată şi
luat prin surprindere, era la pămînt.
G eo rg e W arleggan îl apucă de braţ
pe tatăl său, răstu rnîndu-
i tabachera.
- O preşte lupta! strigă el ascuţit.
Pintenii s-au înfipt în
capul lui Gauntlet.
Era primul care văzuse ce vedeau toţi
acum, că Royal
D u k e cîştigase lupta num ai prin p u
terea lui de rezistenţă şi
puţin n o ro c. D a că W arleggan nu in
tervenea pe loc, Red
G auntlet n -a r mai fi luptat
niciodată. Se zbătea învîrtindu-se
WINSTON GRAHAM 80
în cerc pe podea, încercînd cu eforturi
disperate şi din ce în
ce mai slabe să scape din strîn so area
adversarului.
D o m n u l Warleggan facu sem n
servitorului să se retragă,
se aplecă, ridică de jo s tab ac h era şi
o puse la loc.
- Să continue, spuse el, eu nu în
curajez leneşii.
- A v e m un cam pion, cro n căn i m
ătu şa A gatha, avem un
cam pion. Ei, nu s-a term inat, lupta?
S -a zis cU el. D o a m n e ! E
mort! D e ce nu i-au oprit?
- V ă dau o poliţă p en tru o sută de
guinee, îi spuse
Warleggan lui Charles, cu un calm
care nu înşela pe nimeni.
Şi dacă doriţi să-l vindeţi, preferaţi-m
ă pe mine. C red că o să
iasă ceva din el.
- G ro z a v ă lovitură, spuse Charles.
F aţa lui lată şi roşie
strălucea de sudoare şi plăcere. N em
aip o m en it! R ar m i-a fost
dat să văd o luptă mai b u n ă şi un
sfîrşit mai surprinzător.
C ocoşul dumitale, Gatmtlet, a fost
plin de curaj.
- Aşa e, spuse d o m n u l C h y n o w
eth . A fost o luptă ca
între nobili, cum ai spus du m n eata,
Charles. A cum ce cocoşi
mai urm ează?
r .Cine luptă şi-apoi f uge, interveni m
ătuşa A g a th a în cercînd
să-şi în d rep te peruca, mai luptă şi a
d o u a zi; dar nu cu
D uke al nostru, chicoti ea. P înă să-i
despartă, D u k e l-a şi
om orît pe celălalt. D e-ab ia s-au
mişcat. N u le-a fost gîndul la
luptă, nu-i aşa? Prăpădiţii ăştia au p
ierdut tot.
Din fericire, nimeni nu o asculta şi au
fost aduşi încă
doi cocoşi.
- Nu ai dreptul şi nici vreun m o tiv ca
să o insulţi pe
mama. C e-am făcut, am făcut de b u
n ăv o ie şi d u p ă m intea
mea. Dacă vrei să acuzi pe cineva
trebuie să mă acuzi pe mine.
R oss se uită la E lizabeth şi su p
ărarea îi dispăru, lăsînd
loc d o ar durerii că se term inase
totul între ei.
- N u acu z pe nimeni, spuse el. C e-a
fost a fost şi nu
81 ROSS POLDARK
vreau să-ţi stric fericirea. Eu trebuie
să-mi trăiesc viaţa m ea
şi... vom fi vecini. O să ne mai
vedem...
Francis părăsi puţin musafirii şi-şi
şterse o pată de sînge
de pe ciorapii de mătase.
- S per că ai să m ă ierţi odată, spuse
Elizabeth încet.
E ram atît de tineri. Mai tîrziu...
Cu moartea în suflet, Ross se uită la
soţul ei care se apropia.
- N u te uiţi la lupta asta? îl întrebă
Francis. Faţa lui
fru m o asă era roşie de atîta m încare
şi băutură. N u te învinuiesc.
N u merită, după cealaltă luptă. O
perform anţă uimitoare.
Ei, d raga mea, te simţi neglijată chiar
în ziua nunţii? E iuşinos
din p artea mea, n-o să se mai repete.
Să dea D u m n ez eu să
mă usuc pe picioare dacă te mai las
singură.
2
Cînd in seara aceea, tîrziu, Ross plecă
de la Trenwith,
călări mile întregi prin întuneric, tară
să vadă nimic pînă
ce luna începu să se suie pe.cer. Rana
de la picior nu 1 se
vindecase, aşa că Darkie începu iar să
şchioapete. Observă
că trecuse mult d e casa lui şi se afla
undeva pe o cîmpie goală,
m ăturată de vînt, necunoscută lui.
întoarse iapa şi dădu drum ul
hăţurilor, lăsînd-o să găsească singură
drum ul spre casă.
Calul nu izbuti să găsească drumul şi
începuse să se crape
d e ziuă cînd Ross zări coşurile înalte
ale minei Wh eal G race
şi îşi dădw- seam a că se află pe
pămînturile sale.
C o b o rîîn vale, scoase şaua de pe
Darkie şi intră în casă.
Bău un p ahar cu rom, urcă în cam era
lui şi se întinse pe pat
cu hainele pe el şi ghetele în picioare.
D ar cînd zorile începură
să lum ineze ferestrele era tot cu
ochii deschişi.
Ceasul acesta a fost cel mai întunecat
din toate.
Capitolul\
Pentru Ross, p rim a parte a iernii
părea că
nu se mai sfîrşeşte. Zile întregi ceaţa
u m plu
valea pînă cînd u m ezeala începu să
se scu rg ă pe pereţii
casei în şuvoaie g al bene. D u p ă
Crăciun, gerul curăţă atm osfera,
îngheţînd iarba d e pe m arg in e a
falezei, albind stîncile şi
grămezile de steril, întărind nisipul şi
zugrăvindu-1 în culoarea
sării pînă cînd apele neliniştite aveau
să-l spele.
N um ai Verity venea mai des să-l
vadă. E a ţinea legătura
cu restul familiei, aducîndu-i veşti şi
ţinîndu-i de unt. Se plimbau
îm p reu n ă, cîteodată pe ploaie, pe
faleză, cînd cerul era
acoperit de nori grei şi m area era
cenuşie şi m o h o rîtă ca un
îndrăgostit respins, altă dată, pe nisip
la m arg in ea mării, cînd
valurile se spărgeau de mal ar'uncînd
spum a lor irizată. El
m ergea înainte, tară să se oprească,
ascultînd-o cîteodată sau,
mai rar, vorbind el însuşi, în timp ce
ea m erg ea repede pe
lîngă el, cu părul răvăşit şi obrajii
îmbujoraţi de muşcătura vîntului.
în tr-o zi, pe la m ijlocul lui martie, ea
veni şi răm ase mai
mult, priv.indu-1 cum fixa un stîlp de
susţinere la una din
grinzile din cămară.
- T e mai supără în ch eietu ra
piciorului? îl întrebă ea.
- Puţin. N u p re a era adevărat, dar
lum ea îl credea. N u
83 ROSS POLDARK
mai şchiopăta a p ro ap e deloc,
străduindu-se să m earg ă drept,
dar d urerea tot persista.
îi adusese cîteva b o rc an e cu co n
serv e făcute de ea şi
începu să le dea jo s de p e rafturi şi
să le aranjeze la loc:
- T ata a spus că d acă ai term inat
nutreţul pentru anim ale
poţi lua de la noi. Avem şi sem inţe de
ridichi şi ceap ă fran ţu zească,
dacă vrei.
Ross ezită un m om ent, apoi îi
mulţumi.
- Săptăm îna trecută am sem ănat m
azăre şi fasole. M ai
este loc destul.
Verity se uită la etichetele scrise de
ea.
- Crezi că poţi dansa, R oss? îl întrebă
ea.
- Să dansez? Ce vrei să spui?
- O, nu e vorba de vreun dans săltăreţ
sau de dansurile
scoţiene, dar va avea loc un bal la T
ru ro , de luni în tr-o
săptămînă, a d o u a zi de Paşti.
- Aş putea dacă aş av ea chef, spuse el
oprindu-se din
lucru, dar cum nu am chef, nu văd de
ce aş merge.
Verity se uită la el un timp înainte de
a răspunde. M uncise
din greu toată iarna şi era mai slab şi
mai palid. Bea p rea
mult, era prea mult cufu n d at în
gînduri. Şi-l aminti aşa cum
fusese înainte, un tînăr sensibil,
voios, vorbăreţ şi am uzant. Ii
plăcea să şi cînte. B ărbatul acesta m
ohorît, cu faţa suptă îi era
ca străin, cu to ate eforturile ei de a-1
cunoaşte. R ăzboiul era
de vină, dar şi Elizabeth.
- E ş t i încă tînăr, spuse ea, poţi să-ţi
trăieşti viaţa în C o rn wall
dacă vrei. D e ce nu vrei să vii?
- Tu te duci?
- D acă m ă însoţeşte cineva.
Ross se în toarse spre ea.
- Asta-i ceva nou. N u vin Francis şi
Elizabeth?
WINSTON GRAHAM 84
- E ra u să vină, dar s-au răzgîndit.
R o ss luă iar ciocanul.
- Aşa deci!
- E un bal în scopuri filantropice. V a
av e a loc în sala de
concerte. Ai putea să teîntîlneşti
acolo cu prieteni pe care nu
i-ai văzut de cînd te-ai întors. A r fi o
sch im b are d u p ă atîta
m u n că şi singurătate.
- Ar fi, desigur. Ideea nu-1 atrăgea. Ei
bine, am să m ă
mai gîndesc.
- N -are importanţă, ad ău g ă Verity
roşind, d ac ă nu vrei
să dansezi, vreau să spun d ac ă te d o
are glezna.
R o ss se prefăcu că nu o bservă că a
roşit.
- E prea lung drum ul pînă acolo
pentru tine, noaptea,
mai ales dacă plouă.
- O , am să rămîn la T ru ro peste
noapte. Jo an Pascoe, o
cunoşti, nu? s-a oferit să mă
găzduiască. Am să-i ro g să te
g ăzd u iască şi pe tine. L e va face
plăcere.
- T e cam grăbeşti, spuse el. N -am
spus că m erg şi eu.
Ani m u lt e de făcut aici.
- Aşa e, Ross.
- Chiar acum, am întîrziat cu
semănatul. D o u ă o g o a re
au fost inundate. Nu-1 pot lăsa pe Jud
să lu creze singur.
N -am încredere.
- Ai dreptate, Ross.
- In orice caz, nu p ot rămîne la T ruro
peste noapte. Am
stabilit să mă duc călare la Redruth,
la tîrgul de marţi dim ineaţă.
A m nevoie de vite.
- Da, Ross.
A cesta examină cu atenţie pana pe
care o bătuse sub
grindă. Mai trebuia întărită.
- La ce oră să vin să te iau? o înt rebă.
85 ROSS POLDARK
*
în aceeaşi seară R oss se duse la
pescuit cu undiţa pe
plaja de la H e n d raw n a îm p reu n
ă cu M ark şi Paul Daniel,
Z acky M artin, J ud P aynter şi N ick
Vigus. Nu mai avea c h e f
să reia viaţa de altădată, dar
împrejurările îl îndem nau să o facă.
V rem ea era rece şi umedă, însă
minerii erau prea obişnuiţi
cu hainele ude şi tem peraturile
scăzute ca să le pese, iar Ross
nu-i da niciodată atenţie. N -a u prins
peşte, dar au petrecut o
n o ap te plăcută. Cu lemnul cules de
pe plajă au aprins un foc
m are în u n a din peşteri şi s-au
aşezat în jurul lui bînd rom şi
stînd de vorbă; peştera în tu n eco asă
răsu n a de gălăgia pe care
o făceau.
Z acky Martin, tatăl lui Jinny şi al
celorlalţi zece, era un
bărbat liniştit, mic şi energic, cu ochii
vii plini de u m o r, veşnic
cu fire ţepoase în barbă. Nu era
niciodată ras bine, dar nici nu
avea barbă. Pentru că ştia să scrie şi
să citească, era socotit
drept învăţatul satului. Venise la Saw
le acum vreo douăzeci
de ani, un „străin'1 din Redruth, d ar
învinsese puternicele p rejudecăţi
locale şi se căsătorise cu fiica
fierarului.
în timp ce se aflau în peşteră, îl luă pe
Ross deoparte şi-i
spuse că d o am n a Z acky îi p o m en
ea m ereu de prom isiunea
făcută de dom nul Ross cînd venise la
ei curînd după ce se
întorsese acasă. E ra vorba de R euben
C lem m o w care o speria
pe Jinny, facîndu-i viaţa un infern,
um blînd după ea, u rm ărind-
o, încercînd să vorbească numai cu ea
singură, nu în
prezenţa fraţilor şi surorilor ei. D
esigur nu-i făcuse în că nimic;
i-ar arăta ei dacă ar face; dar nu voiau
să se întîm ple aşa ceva
şi d o am n a Z acky spunea m ereu că
dacă domnul Ross ar vorbi
cu el, probabil că şi-ar băga minţile în
cap.
Ross se uită la Jud, la capul lui chel
care tocm ai începea
să m oţăie din cauza rom ului şi a
căldurii Se uită la Nick
WINSTON GRAHAM 86
Vigus, a cărui faţă ciupită de vărsat,
roşie şi înfierbîntată lucea
d em o n ic în lum ina flăcărilor, la
spinarea lată, puternică a lui
Vlark D aniel care se apleca peste
uneltele de pescuit.
- îmi am intesc foarte bine, îi spuse el
lui Zacky. A m să-l
văd dum inică, o să încerc să-l fac să
înţeleagă. D a c ă nu, am
să-l dau afară din casă. Familia asta
nu e sănătoasă; ar fi mai
bine dacă am scăpa de ei.
Sosi şi ziua a do u a de Paşti şi Ross
nu se hotărîse d acă
să-şi ţină sau nu prom isiunea. Sub
imboldul m o m en tu lu i îi
spusese lui Verity că o va însoţi la bal.
Ţ in e a la ea, aşa că
trebuia să o facă şi pe asta.
2
Cînd Ross şi Verity intrară, sala d e
bal era plină
de lume. Mai toată elita societăţii din
C o rnw all era p rezen tă
în seara aceea. O rc h estra îşi ac o rd
a instru m en tele p e n tru
primul dans. Sala era luminată de zeci
de lumînări înşirate
de-a lungul pereţilor. îi întîm pină m
u rm u ru l vocilor, adus.de
un val de aer cald în care se am
estecau m irosuri pu tern ice şi
parfumuri. Se strecurară printre
grupuri de invitaţi care stăteau
de vorbă, se auzeau călcîie ciocnindu-
se, tab a c h e re p o cnind
şi foşnetul rochiilor de mătase.
Ross se îm b răcase cu grijă, aşa cum
făcea ori de cîte ori
se întîlnea cu cei de rangul său; şi
Verity, lucru su rp rin zăto r
pentru ea, îşi dăduse toată osteneala.
R o ch ia ei de m ătase
grea, de un roşu aprins, îi lum ina şi
în d u lcea coloritul închis
al feţei plăcute, fa ră a fi frum oasă;
era mult mai d ră g u ţă decît
o văzuse vreodată. Era diferită de cea
care, în p a nt aloni şi o
haină de lucai, ara pămîntul
noroiosdin Trenw ith n epăsătoare
la ploaie şi vînt.
87 ROSS POLDARK
. Era aici şi d o am n a T eague cu cele
cinci fiice ale ei, form
înd un grup căruia urm a să i se
alăture Verity şi Ross. în
timp ce se schim bau saluturi
politicoase, R oss se uită pe rînd
la cele cinci fete, întrebîndu-se de ce
nu se măritase nici una.
Faith, cea mai mare, era blondă şi
drăguţă, dar celelalte patru,
în ordinea vîrstei, erau din ce în ce
mai oacheşe şi mai urîte,
ca şi cum pe m ăsură ce le da naştere
d o am n a Teague p ierdea
o rice putere de inspiraţie.
Veniseră destui bărbaţi la ba! şi d o
am n a Teague, gătită
cu o perucă nouă şi creaţă şi cu cercei
de aur, se uita mulţumită
în jur. în grupul lor erau şase, R oss
fiind cel mai în vîrstă
dintre ei. Simţea asta:' erau atît de
tineri, cu m anierele lor
artificiale, şi repetau aceleaşi com
plim ente ca nişte papagali.
Toţi îi spuneau „d o m n u le
căpitan11 şi îl tratau cu un respect pe
care nu-1 dorea, toţi cu excepţia lui W
hitw orth, un fanfaron
încrezut care-şi pierdea timpul pe la O
xford cu scopul de a
intra în rîndurile preoţimii şi care era
îm brăcat după ultim a
m odă, într-un costum brodat cu flori
de mătase. Vorbea tare
şi se vedea bine că voia să co n d u că
el în treg grupul, privilegiu
pe care Ross i-1 cedă.
D eo arece se atla acolo ca să-i facă
plăcere lui Verity, se
hotărî să se po arte ca atare şi se
adresă pe rînd fiecărei fete,
făcîndu-i com plim entele obişnuite şi
primind răspunsurile la
care se aştepta.
începu să vorbească cu R uth Teague,
cea mai tînără.şi
cea mai puţin atrăg ăto are din
cvintetul doam nei Teague. S tătea
mai retrasă şi pentru m o m en t
scăpase de suprav eg h erea
atentă a mamei sale. Era primul ei bal
şi părea singură şi neliniştită.
R oss ridică ochii şi n um ără cîţi
tineri se aflau în jurul
dom nişoarelor Teague. D e fapt, erau
num ai patru.
- î mi faceţi plăcerea să-mi acordaţi
urm ătoarele d o u ă
dansuri? în trebă el.
WINSTON GRAHAM 88
- M ulţum esc, dom nule. D a c ă m
am a îmi perm ite..., răspunse
ea roşindu-se.
- A ştept cu plăcere, zîmbi el şi se d
ep ărta să o salute pe
L ady W h itw o rth , m a m a
fanfaronului. C îteva m o m e n te mai
tîrziu, uitîndu-se la R u th , văzu că
era-palidă la faţă. Inspira el
atîta frică, cu faţa lui b răzd ată de
cicatrice? Sau proasta re p u taţie
a tatălui său se răsfrîngea şi asupra
propriului n u m e, învăluindu-
1 c u un iz d e pucioasa?
V ăzu că un alt bărbat se alăturase
grupului lor şi vorbea
cu Verity. I se păru cu n o scu t o m u
l voinic, îndesat, îm b răcat
discret, cu părul strîns simplu la
spate. E ra căpitanul A n d re w
Blamey, co'mandantul vasului poştal
de la F alm outh, pe care
îl cun.oscuse la nuntă.
- D om nule căpitan, spuse Ross, ce
surpriză să vă văd aici!
- C ăp itan e Poldark! îi strînse m îna
lui R o ss fără să mai
sco ată o vorbă. în cele din u rm ă
spuse: N u prea m ă pricep
la dans.
D iscu tară puţin d espre v apoare,
căpitanul B lam ey mai
mult în m onosilabe şi privind-o pe
Verity. O rch estra începu
să cînte şi B lam ey se depărtă. R o
ss'd an sa cu verişoara lui. Se
fo rm a ră perechile, în ordinea
titlurilor fiecăruia.
- D a n s e z i u rm ă to ru l d a n s cu
căp itan u l B lam ey ? o în tre
b ă el.
- Da, R oss, ai cev a îm potrivă?
- D eloc. E u am invitat-o pe d o m n
işo ara R uth Teague.
- C um ? P e cea mai m ică din toate?
C e plin de tact eşti!
- E de datoria fiecărui englez, spuse
Ross. Apoi, despărţindu-
se de ea, ad ău g ă pe un to n sever,
imitîndu-1 destul de
bine pe căpitanul Blamey: N u m ă
prea pricep la dans, zău că nu.
Prim ul dans continua. F lacăra lum
inărilor arunca o lumină
trem u răto are peste rochiile de
culori diferit e ale femeilor:
galben-aunu, crem, roz-portocaliu,
violet-închis. C eleg raţio a89
ROSS POLDARK
se sau fru m o ase păreau mai
încîntătoare, cele lipsite de graţie
sau stîngace păreau măi acceptabile;
lum ina în d u lcea culorile
ţipătoare şi arunca um b re cenuşii
catifelate, făcîndu-le mai
atrăgătoare, mai plăcute. O rchestra
cînta m ereu, perechile
de dansatori făceau piruete şi
reverenţe., se învîrteau pe călcîie,
ridicau piciorul, se ţineau de m înă; u
m b rele se am estecau, se
schim bau, form înd desene com
plicate de u m b ră şi lumină,
tablouri graţioase ce sugerau urzeala
vieţii, soarele şi um bra,
naşterea şi m oartea, o îm pletire lină
a vieţii eterne.
Sosi m o m entul să danseze cu R u th
Teague; îi simţi m îna
rece prin m ăn u şa de dantelă roz;
era în că agitată şi se întrebă
cum să o liniştească. S ărm an ă
creatură deloc frum oasă, dar
uitîndu-se mai bine la ea - lucru u şor
de făcut pentru că ea
ţinea ochii plecaţi - observă că avea
ceva ce m erita atenţie: o
bărbie voluntară, o caldă vitalitate
care străbătea de sub pielea
mată, ochi migdalaţi, to ate acestea
dîndu-i un aspect original.
Cu excepţia verişoarei sale, era p rim
a femeie cu care
vorbise care nu se folosea de vreun
parfu m puternic ca să
ascundă m irosul corpului. Se simţi
cuprins de un sen tim ent
de afecţiune prietenoasă pentru fata
asta care m irosea curat,
la fel ca Verity.
Găsi cîteva subiecte de conversaţie şi
reuşi im ediat să o
facă să surîdă; uită de du rerea din
gleznă datorită acestei noi
experienţe. D an sară mult şi d o am n
a T eag u e se uită m irată la
ei. Se aşteptase ca R uth să petreacă
mai toată seara stînd lîngă
ea, aşa cu m fiica cea mai mică,
ascultătoare, trebuia neapărat
să facă.
- C e societate rafinată! spuse L ady W
hitw o rth stînd lîngă
doam na Teague. Copiii noştri se am
uză de m inune, sînt sigură.
Cine este bărbatul acela înalt care
dansează cu Ruth? Nu i-a m
reţinut numele.
- E căpitanul P oldark, un nepot al
dom nului Charles.
WINSTON GRAHAM 90
- C um ? E fiul dom nului Jo s h u a P
o ld ark ? N u l-am recu noscut!
N u seamănă deloc cu tatăl său, nu-i
aşa? N u e frumos,
dar... totuşi... ă tră g ă to rîn felul
lui... cu toată cicatricea aceea,
îl interesează fata?
- C e-aş putea spune! Cam a şa în cep
toţi, nu? răspunse
d o am n a T eag u e zîm bindu-i
dulceag.
- D esigur, d raga mea. Da r ce
neplăcut ar fi p en tru cele
d o u ă surori mai mari dacă R uth s-
ar căsători înaintea lor.
Păcat că norm ele de etichetă care cer
ca fiicele mai mari să
iasă prim ele în societate nu sînt resp
ectate cu m ai m ultă stricteţe
în comitatul nostru. In O x fo rd sh ire
părinţii nu ar perm ite
niciodată ca fiicele mai mici, ca
Patience, Jo an şi R uth, să
iasă în societate pînă cînd Faith şi H
o p e nu sînt la casa lor.
Cred că asta ar p ro d u c e nem ulţum
iri în familie. închipuie-ţi
că nu l-am recunoscut pe fiul d o m n
u lu i Joshua! M ă întreb
dacă nu seam ănă cu el şi în purtări.
Mi-1 am intesc bine pe
dom nul Joshua.
Cînd se term ină dansul, R u th veni
să se aşeze lîngă ele.
Faţa ei palidă era acum îm bujorată.
îşi tăcea vînt cu evantaiul
şi ochii îi străluceau.
D o a m n a T eag u e ardea de n erăb
d are să-i pună întrebări,
dar nu putea atît timp cît Lady W
hitw orth o putea auzi. D o a m na
T ea g u e cunoştea reputaţia de care
se b u cu rase Joshua la
fel de bine ca Lady W h itw orth. R o
ss ar fi o partidă excelentă
pentru m icuţa Ruth, dar tatăl lui
avusese prostul obicei de a
înghiţi n ada iară să se lase prins în
cîrlig.
- D o m n işo ara Verity e mult mai am
abilă şi mai prietenoasă
în seara asta ca de obicei, spuse doam
na T eague ca să-i
abată atenţia. Mi se pare mult mai
vioaie decît în alte dăţi.
- Din cauza tineretului, fară îndoială, s
p u se prietena ei
sec. Văd că şi căpitanul B lam ey este
aici.
91 ROSS POLDARK
- Mi se pare că e văr cu familia R
oseland Blamey.
- A m auzit că ei preferă să sp u n ă
văr de-al doilea.
- D a ? se m iră d o a m n a T e a g u e
ciulind u re ch ile. O are
de ce?
- Ei! U m blă nişte zvonuri. Lady W
hitw orth ridică indiferentă
m îna înm ănuşată. N u le repeţi,
desigur, cînd sînt urechi
prea tinere p e aproape.
- C um ? Da... nu, nu, desigur că nu.
Căpitanul B lam ey se înclina în faţa
partenerei sale.
- E cald aici, spuse el, doriţi... ceva
răcoritor?
V erity dădu din cap, tăcută ca şi el.
în tim pul dansului
nu vorbiseră deloc. A cum se duseră
în cam era u n d e se afla
bufetul'şi găsiră un colţ retras în
dosul un o r ferigi. La adăpostul
lor sorbi puţin vin roşu de B ordeaux,
uitîndu-se la lu m ea care
se plim ba în c o a c e şi-ncolo. C
ăpitanul B lam ey b ea nu mai
limonadă.
T rebuie să găsesc un subiect de
conversaţie, se gîndi V erity,
ceva uşor, o bagatelă ca fetele acelea;
dacă l-aş putea
face să vorbească, m -ar plăcea mai
mult, e timid ca şi mine şi
ar trebui să fac în aşa fel încît să-i fie
mai u şor să vorbească.
A r fi agricultura, dar sînt sigură că
nu-1 atrag porcii şi păsările
mele. Mineritul nu m ă interesează
nici pe mine. D esp re navigaţie
pe m are nu ştiu mai nimic decît că
existe cutere, vase de
pescuit şi în că vreo cîteva. Naufragiul
de luna trecută... dar
ar fi o lipsă de tact să discut despre
aşa ceva. D e ce nu pot şi
eu să dau din gură, să chicotesc,.să-m
i folosesc imaginaţia!
Aş putea să-i spun că dansează bine,
dar nu-i adevărat; d an sează
ca ursul acela m are şi blînd pe care l-
am văzut de C răciun,
anul trecut.
- E mai răcoare aici, spuse căpitanul
Blamey.
- Da, răspunse Verity, ca să-i facă
plăcere.
WINSTON GRAHAM 92
- E cam cald dincolo p en tru dans. C
red că n -ar strica
puţin aer.
- V re m ea e blîndă p en tru acest tim
p de iarnă.
- Cu cîtă graţie dansaţi, spuse
căpitanul B lam ey asudînd.
N -am mai cu n o sc u t pe nimeni
care să... cu m să spun... să...
- îmi place foarte m ult să dansez,
spuse Verity, dar la
Trenwith nu prea am ocazia. în seara
asta e o adevărată plăcere.
- Şi p en tru mine, şi pentru mine. N
u-m i am intesc să-mi
fi făcut v re o d ată atîta plăcere...
în tăcerea care urm ă, ascultară fetele
rîzînd şi cochetînd
în ca m e ra alăturată. Se distrau d e
m in u n e
- C e nerozii spun tinerii aceia! ex
clam ă A n d re w B lam ey
brusc.
- Credeţi? spuse ea uşurată.
A m jignit-o, segîndi el. N u m -am
exprimat bine. N u m-am
referit la ea. C e umeri frum oşi are! A
r trebui să m ă folosesc
de acest prilej şi să-i spun tot. D a r
dac ă n-o interesează? Şi pe
urm ă i-aş sp u n e-o atît de stîngaci
că de la prim ele cuvinte ar
lua-o drept un afront. C e piele cu rată
are, e ca o briză în zori
de zi, p ro a sp ătă şi răco ro asă cînd
îţi intră în plămîni.
- Cînd plecaţi la Lisabona?
- Vineri după-am iază.
- Am fost şi eu la F alm o u th , de trei
ori. E frum os portul.
- Cel mai frum os port de la nord de
ecuator. Un guvern
p revăzător l-ar transform a înt r-o
bază navală im portantă. E
foarte potrivit pentru aşa ceva. O să
mai avem nevoie de un
astfel de port.
- P entru ce? întrebă Verity, privindu-
l. N u e p ace acum ?
- N -o să d u re ze mult. Un an sau doi,
poate. D a r iar o să
avem necazuri cu Franţa. Nu s-a
rezolvat nimic şi cînd va
începe războiul, su p rem aţia pe mări
va fi hotărîtoare.
93 ROSS POLDARK
- Ruth, se auzi vocea doam nei T
eague în cealaltă cameră.
Văd că Faith nu dansează. D e ce nu
te duci să stai cu ea 9
- M ă duc, m am ă. A scultătoare, fata
plecă.
- Ce zvonuri aţi auzit? întrebă m am a
ei cînd fata nu o
mai putea auzi.
Lady W h itw o rth ridică din
sprîncene.
- D espre cine?
- Căpitanul B lam ey,
- D espre căpitanul Blam ey? N u p rea
cred că e bine să
dai crezare la ce se şopteşte, nu?.
- N u, nu, sigur că nu. Nici eu nu fac
a„şa ceva.
- Să ştii că am aflat din sursă sigură,
altfel nici nu m-aş
gîndi să spun cuiva, nici chiar dum
itale . Lady W h itw o rth îşi
ridică evantaiul de perg am en t fin,
pictat delicat cu heruvimi.
La adăpostul lui în cep u să vorbească
cu glas scăzut drept în
urechea doam nei T eague.
Ochii mici ca două pu n cte negre ai
doam nei T e a g u e se
deschideau larg pe m ăsură ce asculta,
iar ridurile pleoapelor
se strînseră ca nişte storuri v
eneţiene trase strîm b.
- Nu se poate! exclam ă ea. Oare aşa
să fie? în acest caz
n-ar trebui să fie primit aici. C red că
e de datoria m ea să o
previn pe Verity.
- D acă vrei s-o faci, draga mea, las-o
pe altă dată. Nu
doresc să fiu am estecată în cearta
care va urma. D e altfel,
poate că a şi aflat. Ştii cum sînt fetele
azi: m or după bărbaţi.
Şi, de fapt. are douăzeci şi cinci de
ani - ca şi fiica dumitale
cea mare, d rag a mea. N -o să mai
aibă m ulte ocazii.
în d rum spre so ra ei, R u th fu oprită
de R oss care o invită
să danseze g a v o ta care tocm ai
începea. D ansul era o variaţie
a menuetului la m o d ă atunci.
O bservă că zîm bea mai uşor, mai
puţin stingherită. La
WINSTON GRAHAM 94
în cep u t atenţiile lui o speriaseră
puţin, d ar acu m o flatau. O
fată care are patru surori n em ăritate
nu vine la primul ei bal
cu prea multe speranţe. Faptul că o
rem arcase un bărbat distins
o am e ţe a ca un vin tare şi R o ss ar
fi trebuit să fie atent la
d o zele pe care i le oferea. D a r lui, b
un la suflet cum era, îi
făcea plăcere să-i ofere fetei o seară
plăcută.
O bservă surprins că îi plăcea să
danseze, îi plăcea totuşi
să se am estece cu lumea, deşi
încercase să o dispreţuiască. în
timpul dansului continuă să
vorbească cu ea în şo ap tă şi ea
rîdea mereu, sub privirile pline d e
reproş ale unei surori mai
mari care dansa alături cu doi dom ni
mai în vîrstă şi o d o a m nă
nobilă.
In cealaltă sală, un d e se afla bufetul,
căpitanul B lam ey
făcuse o schiţă.
- Vedeţi, ăsta e arborele trinchet, apoi
arborele m are şi
arborele pupa. Pe arborele trinchet se
află...
- D u m n ea ta ai desenat asta?
întrebă Verity.
- Da. E o schiţă a vasului tatălui meu.
E ra vas de linie.
El a murit acum şase ani. D a c ă ...
- E foarte bine desenat.
- O, te obişnuieşti u şor cu schiţatul.
Vedeţi, arborele
trin ch et şi arborele m are au pînze
pătrate, ajută să îm p in g ă
vasul, arborele pupa are şi el o parte
din pînze pătrate, dar
mai are şi altele, o vergă, o randă, o
bigă. B iga se n u m ea vela
latină înainte. Ăsta e bom presul. N u
se vede pe schiţă, dar
mai e şi... D o m n işo ară Verity, cînd
aş p u tea să vă mai văd?
Şedeau unul lîngă altul şi'ea îi aru n
că o privire fugară.
Ochii lui căprui o cercetau atent.
- N-aş putea să vă spun, căpitane
Blamey.
- Aş dori neapărat.
- O 1 spuse V erit y.
95' ROSSPOLDARK
- ... P e arborele trinchet e v el a
mare, apoi vela gabier şi
apoi vela...
- Asta la ce serveşte9 întrebă Verity
cu respiraţia tăiată.
- Serveşte la... Pot să sp er că... Aţi
putea accepta ca...
A r fi oare posibil...
- Cred că ar fi, ar fi posibil, d o m nule
căpitan.
Blam ey îi atinse uşor degetele.
- D o m n işo ară Verity, îmi dai o
speranţă, un scop care
l-ar însufleţi p e orice.bărbat. Simt,
simt că... D a r înainte de a
vorbi cu tatăl dumitale trebuie să-ţi
spun ceva, un l u c iu pe
care numai încurajarea dumitale mi-
ar da puterea să-l încerc...
Cinci persoane intrară în acel m om
ent şi Verit y se depărtă
repede de el, văzînd că erau Francis şi
Elizabeth îm p reu n ă cu
familia Warleggan. Elizabeth o zări
imediat, zîmbi, îi făcu
semn cu mîna şi se îndreptă spre ea.
P urta o rochie de m ătase subţire, de
culoarea piersicii, şi
un turban d inxxep alb pe cap.
- Nu aveam intenţia şăNenim, draga
inea, zise ea a m u zată,
observînd cît de surprinsă era V erity.
Ce drăg u ţă arăţi!
Ce mai faceţi, dom nule căpitan?
- L a ordinele dum neavoastră, doam
nă.
- G eorge e de vină, continuă
Elizabeth volubilă şi radiind
de frumuseţe. L u am masa cu G eo rg
e şi cred că nu se distra
prea bine cu noi.
- C rude cuvinte pe buze atît de
frumoase, spuse G eo rg e
Warleggan. E vina soţului dumitale
care a vrut să danseze
ecoseza asta barbară.
Francis se apropie de ei. Avea faţa
roşie de băutură şi
efectul era că arăta şi mai frumos.
- N -am pierdut nimic important,
spuse el. De-abia acum
începe distracţia. In seara asta nu pot
să stau liniştit chiar
clacă soarta Angliei ar depinde numai
de mine.
WINSTON GRAHAM 96
- Nici eu, spuse Elizabeth. S p er că
veselia n o astră z g o m
o to asă nu vă supără, dom nule, mai
ad ă u g ă ea zîmbind.
M arinarul respiră adînc:
- D eloc, doam nă. Şi eu am to ate m
otivele să fiu fericit.
în sala de bal, R u th T e a g u e se în
torsese lîngă m a m a ei şi
L ady W h itw o rth plecase.
- Deci căpitanul Poldark te-a lăsat, în
sfîrşit, fetiţo! spuse
d o a m n a T eague. C um şi-a m
otivat purtarea?
- în nici un fel, m am ă, răspunse R u
th făcîndu-şi vînt
cu evantaiul.
- D a, e plăcut să-ţi d ea atenţie un
bărbat atît de fin, dar
există o limită în toate. A r trebui să
ştii tu cu m să te porţi dacă
el nu ştie. L u m e a a şi în cep u t să
vorbească.
- Da? Vai, m am ă! N u pot să refuz să
d an sez cu el, e atît
de politicos şi de amabil.
- Sigur, sigur. D a r nu se face să te
dai în spectacol. Şi
trebuie să te gîndeşti şi la surorile
tale.
- M -a invitat şi la dansul urm ător.
- C um ? Şi ce-ai spus?
- Am acceptat.
- Uf! D o a m n a T e a g u e se prefăcu
că se înfioară, dar nu
părea deloc n em ulţum ită de ce
auzise. Ei bine, d acă ai’acceptat,
trebuie să dansezi cu el. D a r să nu te
duci la bufet cu el şi
s-o laşi singură pe sora ta Joari.
- N u m-a' invitat.
- V ăd că ştii sa răspunzi, fetiţo. Cred
că ţi s-a u rc at .la
cap atenţia p e care ţi-a dat-o. P o a te
că ar trebui să stau de
vorbă cu el du p ă supeu.
- N u , nu, m am ă, să nu faci asta!
- Bine, mai vedem , spuse d o am n a
T e a g u e căreia mei
nu-i trecea prin minte să descurajeze
un pretendent. Protestele
97 ROSS POLDARK
ei nu erau decît simbolice, m enite să-
i satisfacă sentim entul
că ştie ce e corect şi bine de făcut, că
ar şti cum să se co m p o rte
dacă ar avea o singură fată cu o zestre
de zece mii de lire. Cu
cinci fete pe cap şi fără nici o zestre,
se simţea dezarm ată. .
■ D ar n-ar fi trebuit să-şi facă griji.
Cînd şpsi m om entul
gustărilor, Ross dispăruse fară a da
nici o explicaţie. în timpul
ultimului dans cu R u th fusese
ţeapăn şi p reo cu p at şi fata se
întrebă supărată dacă nu cum va
vorbele mam ei ei îi ajunseseră
la urechi.
Im ediat ce se term ină dansul, el
părăsi sala şi ieşi afară,
pierzîndu-seîn no ap tea blîndă şi
înnourată. La apariţia neaşteptată
a lui Elizabeth, bu n a lui dispoziţie
simulată se risipise.
D orea mai mult ca orice să n-o mai
vadă. Uită de obligaţia de
a o însoţi pe Verity sau de a se alătura
grupului d o m n iş o a rei
Pascoe.
Afară erau vreo două-trei căleşti cu
valeţii'lor şi o lectică.
Luminile din bovindourile caselor din
piaţă făceau să strălucească
pavajul inegal şi copacii din curtea
bisericii Sfînta
Maria. Se îndreptă într-acoio. Frum
useţea Iui Elizabeth îi răsări
din nou în minte. Faptul că un alt
bărbat se bucura de ea îl
făcea să sim tă chinuril e iadului. îi
era imposibil să mai flirteze
cu o sim pl ă şcolăriţă drăguţă.
Ţ inîndu-şe strîn s cu mîinile, de
gardul de fier rece, se
luptă să-şi învingă gelozia şi durerea
aşa cum te lupţi să nu-Li
pierzi cunoştinţa. D e data asta
trebuia să distrugă acest sentiment
odată p en tai totdeauna. D a că nu,
simţea că va trebui să
părăsească iar locurile acelea. Trebuia
să-şi trăiască viaţa, avea
drumul lui de urm at; m ai erau şi alte
femei pe lume, obişnuite
poate, dar destul de atrăg ăto are cu
felul lor de a se purta şi
trupurile lor mlădioase. Avea o
singură alegere: sau să învingă
pasiunea pentru Elizabeth, sau să se
m ute in vreun colţ al
ţării unde să nu aibă term eni de
comparaţie.
WINSTON GRAHAM 98
M erse mai departe, gonind un
cerşetor care se ţinea după
el povestindu-i despre sărăcia şi
lipsurile lui. A junse în faţa
hanului num it B ear Inn. D eschise
uşa, c o b o rî cele trei trepte
şi intră în cîrcium a ticsită d e lume,
cu b u to aie cu cercuri de
b ro n z stivuite pînă în tavan şi cu m
ese şi bănci jo a s e de lemn.
Fiind zi de Paşti, cam era era plină şi,
la lum ina slabă a luminărilor
fum egînde, găsi cu greu un loc. Se
aşeză într-u n colţ
şi c o m a n d ă coniac Chelnerul îl
salută şi aduse un p ah ar cu rat
în o n o area acestui client
neaşteptat. R oss o bservă că la
sosirea lui se făcuse linişte. H ainele
lui de b u n ă calitate îl d e o sebeau
de ceilalţi clienţi, zdrenţăroşi şi nem
încaţi.
- la m ai tăceţi din gură, voi de colo,
sp u se hangiul
stînjenit, iar tu, Jack Tripp, ai face
mai bine să te dai jo s de
pe cămin.
- B a aici am să stau, răspunse un b ă
rb a t înalt şi slab,
îm brăcat mai bine decît ceilalţi, cu o
haină peticită, prea m are
pentru el:
- Lasă-1 în pace, rosti un b ărb at g ra
s ca re ş e d e a p e un
scaun lîngă căm in. P înă şi c io a ra p
o a te să stea c o c o ţa tă
u n d e-i place.
Se auziră rîsete: co m paraţia era
bună.
în c e p u ră iar toţi să vorbească
văzînd că necunoscutul
era prea adîncit în propriile lui
gînduri ca să aibă c h e f de
conversaţie. Din cînd în cînd îi făcea
semn chelnerului să-i
u m p le p a h a ru l. Jac k T rip p s tă
te a m ai d e p a r t e c o c o ţa t
pe cămin.
- S p u n e ce vrei, prietene, d o ar nu
ne-am n ăscut toţi din
femeie? N u venim pe lume şi nu o
părăsim la fel, orice-am fi,
negustori de grîne sau cerşetori? Cică
D u m n e z e u a orînduit
ca unii să se scalde în bogăţii şi alţi)
să moară de foame. Astea-s
vorbe! A scultaţi-m ă pe mine: oam
enii au orînduit aşa, ăi b o 99
ROSS POLDARK
gaţi, ca să le fie lor bine, şi ăilalţi...
bagă-i în lanţuri! Frum os
se poartă! V orbesc de cele sfinte, fac
pe credincioşii şi-i mituiesc
pe popi cu m încare şi băutură.
- Ia mai lasă-1 în pace pe D u m n ez
eu , se auzi o voce din
fundul încăperii.
- N - a m nimic cu D u m n ezeu ,
croncăni Jac k Tripp. N -a
pro p o v ăd u it Iisus Christos
dreptate pentru toţi? U nde-i d re p
tatea
cînd femeile şi copiii flăm înzesc9
Popii se în d o ap ă cu
m încare şi femeile voastre m ănîncă
pîine n ea g ră şi frunză
verde şi copiii vi se usucă şi mor. D a
’ grîul este în Penryn, prieteni!
Se auzi un mîrîit aprobator.
O. voce îi şopti lui R oss la ureche:
- T e rog, dom nule, cu m p ără şi
pentru m ine un pahar cu
băutură. Nu-i bine să bei singur. A
duce ghinion. Intră dracu-n
b ăutură cînd o bei singur.
Ross se uită drept în ochii negri
îndrăzneţi ai unei femei
care se aşezase lîngă el. E ra înaltă,
cu faţa suptă şi avea vreo
douăzeci şi patru de ani. E ra
îmbrăcată cu un costum bărbătesc
de călărie, de culoare albastră, care
fusese elegant odată, dar
acum era foarte uzat. îl cum p ărase
probabil de ocazie. Era
murdar, iar plastronul de dantelă din
faţă şedea strîmb. Avea
umerii obrajilor proem inenţi, o g u ră
mare, dinţi strălucitor
de albi, ochi mari, larg deschişi, care
te priveau insistent. Părul
ei negru era vopsit prost într-o
culoare arămie.
Fără să-i dea atenţie, Ross tăcu un
sem n chelnerului
să-i aducă băutură.
- M ulţum esc, dom nule, zise ea,
întinzîndu-se şi căscînd.
în sănătatea d um neavoatră. Sînteţi
trist. P arcă vi s-au înecat
corăbiile. N u v-ar strica să vă ţină
cineva de urît.
- Da, da, e grîu în Penryn! se auzi
vocea răguşită a lui
Jack Tripp. D a ’ pentru cine e? Nu e
pentru d ’ăia ca noi. Nu,
WINSTON GRAHAM 100
n u ! îl vînd în străinătate acuma. N u
le pasă că m urim de foame.
De ce nu e de lucru în m ine? P en tru
că aram a şi cositorul se
vînd pe nimic. Şi de ce se vînd pe
nimic, oam eni buni? P en tru
că negustorii şi proprietarii
topitoriilor fixează preţurile cum
le place. Topitorii p ot să crape. C e le
pasă negustorilor? Ca şi
m orarilor şi tu tu ro r celorlalţi!
Ross se răsuci pe scaun, sprijinindu-
se în cot. Agitatorii
ăştia din cîrciumi! Celor prezenţi le
plăcea să-i asculte. D ădeau
glas revendicărilor pe care de-abia
începuseră să le formuleze.
F em eia îi atinse mîna. El o dăd u la
o parte şi term ină de
băut coniacul.
- Sînteţi singur, do m n u le; asta vă
doare. Să vă citesc în
palmă. îi luă m în a şi i-o în to a rs e
cu p alm a în sus ca să-i
ghicească. D a, da, aţi fost d ez am ăg
it în dragoste, asta e. O
femeie blondă v-a trădat. D a ’ mai
este u n a brună, uitaţi-vă. E
aproape, e chiar lîngă d u m n eav o
astră. E a o să vă consoleze,
domnule. N u ca fetele astea prea
delicat e care se tem de o
pereche de pantaloni. N u vă supăraţi
că vă spun, dar îmi place
cum arătaţi. Sînteţi frum os. M ă
prind că puteţi m ulţum i o
femeie. D a r băgaţi de seamă! Să nu
fiţi p rea pretenţios. Nu
cum va fetele astea prea delicate să
vă facă să credeţi că d ra gostea
e un jo c de salon. Ştiţi p re a bine că
nu e aşa.
Ross c o m a n d ă în că un pahar.
- Ascultaţi, o ştiţi pe sărm a n a
Betsey P ydar? strigă în
gura m are Jack T ripp ca să a c o p e
re vocile celorlalţi. O ştiţi,
oam eni bum ? C u m ? N -aţi auzit de
v ăduva Pydar? E urm ărită
de proprietar ş i'm o a re d e foam e...
F em eia bău paharul d m tr-o
sorbitură, dar nu-i lăsă mîna.
- Văd o căsuţă lîngă rîu, cu rată şi
tihnită. îmi place cum
arătaţi, dom nule. Sim t o atracţie
neobişnuită. C red că sînteţi
tipul de om care ştie ce vrea. M ă
pricep să ghicesc, după
cum vedeţi.
101 ROSS POLDARK
Ross se uită lung la ea, şi ea îi susţinu
privirea plină de
îndrăzneală. Deşi de-abia se
cunoscuseră, o dorinţă teribilă
se trezi în ea. Şi'nu o atrăgea numai
banul.
Şi ce credeţi că a zis pastorul Halse
cînd a auzit? întrebă
Tripp. A zis că Betsey P y d ar îşi m
erită soarta pentru că a
n e s o c ot it legile ţării. Ăştia-s
popii!
Ross se ridică, îşi trase m îna înapoi,
lăsă un bacşiş pentru
chelner şi se îndreptă spre uşă.
Afară era întuneric beznă şi burniţa
uşor. R ăm ase pe loc
o clipă, nehotărît. Cînd se întoarse să
plece, auzi femeia ieşind
din han.
Ea îl ajunse rep ed e din urm ă şi m
erse cu el, înaltă şi
puternică. Apoi îl luă iar de mină.
Primul impuls fu să-şi tragă
m îna şi să term ine cu ea. Dar, în
ultima clipă, singurătatea şi
disperarea îl cuprinseră ca un val de
ceaţă otrăv ito are: Ce
avea să u rm eze dacă refuza? Ce-i
răm înea de făcut? Să se
întoarcă la bal?
Se întoarse şi o urmă.
Capitolul VI
Bin fericire, V erity aranjase să d o a r
m ă la
Joan Pascoe, pentru că R o ss nu s-a
mai
întors la bal. Plecînd de la casa femeii
pe n u m duse călare direct acasă,
ajungînd la N a m p a ra cînd prim ele
raze de lumină străpungeau norii care
se adunaseră peste noapte.
E ra marţi, ziua cînd era bîlci la R ed
ru th . Se dezbrăcă, s6
duse pe plajă şi intră în apă. U n d a
rece şi tu m u ltu o asă spălă
o parte din miasmele nopţii, era
tonică, m uşcătoare şi im personală.
Cînd ieşi din apă, stîncile de la
capătul plajei se luminau
şi cerul spre răsărit luase culoarea
galbenă a cadmiului. Se
uscă, se îm brăcă, îl trezi pe Jud. îşi
luau deja micul dejun cînd
p rim el e raze de soare pătrundeau
prin ferestre.
Sosiră la Redruth cu puţin înainte de
ora zece, coborîră
pe drum ul în pantă pînă în oraş,
ajunseră la capelă, traversară
rîul şi suiră dealul pînă pe platoul
unde se ţinea tîrg u l. Vînzările
şi cum părările de vite, grîne şi p ro d
u se lactaterobişnuite în zi
de tîrg erau în plină desfăşurare. -■
l-a trebuit mult timp lui Ross să
găsească ceea ce d orea
pentru că n-avea bani de aruncat în
vînt. T recu se mult de
am iază pînă a făcut toate cum
părăturile. Pe un cîmp alâ,turat
îşi instalaseră tarabe toţi negustorii
din regiune. Cei mai impor103
ROSS POLDARK
lanţi, care vindeau şei, îm brăcăm
inte, cizme şi pantofi, o c u p a seră
partea de sus a cîmpului; mai jo s se
instalaseră cei ce
vindeau turtă dulce şi bom boane, cei
ce reparau scaune, tocilarii
care ascuţeau cuţite; se aflau acolo şi
corturi unde se vindeau
felinare şi chibrituri cu măciulia de
pucioasă, ceară roşie pentru
sigilii, cataram e de argint, brăţări din
păr împletit, peruci vechi
şi tabachere, saltele şi oale de
noapte.-
Lui Jud îi trebuiau cîteva ore ca să
ducă boii cum păraţi
acasă. R oss avea deci destul timp să
se plimbe prin tot tîrgul,
să vadă tot ce era de văzut. D e pe al
treilea cîmp lipseau
negustorii cu greutate. A cesta era
dom eniul negustorilor a m bulanţi,
al spectacolelor de trei parale, al
şoricarilor. în tr-u n
colţ se aflau spiţerii şi cei ce vindeau
plante tăm ăduitoare.
Unii, şezînd pe jo s în faţa u n o r
afişe prost scrise, făceau reclam
ă în gura m are m ărfurilor lor care
erau cele mai noi şi mai
garantate leacuri pentru vindecarea
oricărei boli: picături p en tru
tuse, spirt de laur, picături pentru
nervi, pom ade, prafuri
pentru fierbinţeal ă şi multe altele.
Aici se puteau cu m păra
uleiuri diverse, angelică, cucută
pentru scrofuli, frunze de
brustur pentru seorbut.
Pe ultimul cîmp, cel mai zgo m o to s
dintre toate, se auzeau
cîntînd flaşnetele şi tot acolo mai
erau gherete unde se trăg ea
la ţintă sau se ju cau zaruri, cîştigul
fiind plăcinta de Paşti. Ca
o reacţie la am ărăciunea şi excesele
din noaptea trecută, simţi
un fel de u şurare să se am estece cu
lumea de acolo, să ia
parte la plăcerile lor simple. Plăti un
bănuţ şi văzu pe cea mai
grasă femeie din lume, care, du p ă
spusele bărbatului de lîngă
el, nu mai era la fel de grasă ca anul
trecut. D acă mai dădeai
un bănuţ, te poftea după o cortină ca
să pui mîna undeva; dar
omul de lîngă el îi spuse să nu se lase
înşelat, pentru că ea îi
lua mîna şi i-o punea pe frunte.
WINSTON GRAHAM 104
A mai stat cincispr ezece minute în
întunericul unei barăci,
uitîndu-se la o tru p ă de actori care
ju c a u o p ant o m im ă despre
Sfîntul G heo rg h e şi Balaurul. A
plătit apoi o ju m ă ta te de penny
să vadă un bărbat căruia, copil fiind,
porcii îi m încaseră mîinile
şi picioarele şi care d esena u im ito r
d e bine cu o c îe tă în gură.
L a u rm ă mai plăti o ju m ă ta te de
p en n y ca să v ad ă o n ebună
închisă într-o. cuşcă şi pe care o
chinuiau spectatorii.
D u p ă ce le-a văzut pe toate, se
aşeză la o m asă într-un
chioşc cu băuturi şi sorbi încet un p
ah a r cu rom şi apă. In
timp ce privea lum ea care trecea prin
faţa lui, îşi aminti de
cuvintele lui Jack Tripp, agitatorul.
Cei mai mulţi erau slabi,
rahitici, ciupiţi de vărsat, îmbrăcaţi în
zd ren ţe urît mirositoare.
A rătau mai rău decît animalele aduse
la vînZare. N u era de
mirare că cei din clasele superioare se
considerau o rasă aparte.
Totuşi sem nele unei vieţi noi v ăzute
de el în A m erica îl
făceau să nu mai accep te aceste
deosebiri. Jack Tripp avea^
dreptate. Prin naştere, toţi oamenii
erau la fel; to ate privilegiile
era ’ născocite de oam eni.
Ylesese ultima cîrciumă, la m arginea
extrem ă a platoului.
Z g o m o tu l şi mirosul erau m ai
puţin puternice aici; dar chiar
în m om entul în care c o m a n d a
încă un pahar, o zarvă m are
izbucni în dosul cîrciumii şi cîţiva o
am en i se în grăm ădiră să
vadă ce seîn tîm p lă. Cîţiva în cepură
să rîdă..Se auzea m ereu
lătratul şi schelălăind unui cîine. R
oss se ridică şi se uită peste
capetele o am en ilo r de lîngă el.
în spatele cîrciumii era un loc liber,
un d e fuseseră ţinute
oile de vînzare. A cu m nu mai erau
acolo decît cîţiva băieţi
zdrenţăroşi care se uitau la un g h em
de blană ce se rostogolea
pe pămînt. E rau o pisică şi un cîine
pe care băieţii îi l egaseră
de cc-.i. Erau cam de aceeaşi m ărim e
şi, după o luptă pe care
n-a cîştigat-o.nici'unul, voiau acum să
se despartă. Cîinele
105 ROSS POLDARK
începu să tragă primul şi pisica se
prăvăli la pam înt scuipîndii-
1; apoi pisica se ridică greu în
picioare şi, cu mişcări sacada
te şi înfigîndu-şi ghearele în păm înt
reuşi să-l tra g ă înapoi.
Spectatorii rîdeau în g u ra mare. R
oss zîmbi şi vru să se
aşeze, cînd un băiat mai mic se sm
ulse din braţele altor doi
care-1 ţineau strîns şi se repezi la
animale. Se feri din calea
celorlalţi copii care voiau să-l
oprească, în g en u n ch e şi încercă
să desfacă cele do u ă cozi în n odate
fără să-i pese de zgîrieturile
pisicii. Se auzi un m u rm u r de nem
ulţum ire prin m ulţim ea
l ipsită acum de distrac ţie pe gratis.
D a r m u rm urul fu acoperit
de urletele furioase ale celorlalţi
băieţi care se repeziră să-l
bată pe cel care le strica distracţia. A
cesta încercă să riposteze,
însă ceilalţi îl doborîră.
Ross ridică paharul, dar răm ase în
picioare tot sorbind
din el. Un bărbat voinic, la fel de înalt
ca şi el, se aşeză în faţa
lui, împiedicîndu-i vederea.
- D o a m n e Sfinte! exclam ă cineva.
O să-l schilodească
lovindu-1 aşa cu picioarele! A sta nu
mai e joacă!
- Şi cine-o să-i oprească? întrebă unul
cu bandaj negru
pe un ochi. Sînt sălbatici ca nişte
pisici. E o ruşine pentru
oraşul ăsta să-i vezi cum hoinăresc
peste tot.
- Şi dacă te plîngi, îţi sparg geamurile,
adăugă altul.
Ross term ină paharul şi ceru altul.
Apoi se răzgîndi şi
intră şi el în mulţime.
- D o a m n e păzeşte! spuse o femeie
brusc. Nu-i fată aia
pe care-o bat sau mă-nşel? N u-i
opreşte nimeni?
Ross scoase cravaşa pe care o ţinea în
cizmă şi se îndreptă
spre bătăuşi. Doi din ei l-au văzut
venind; o luară la fugă, dar
al treilea răm ase pe loc rînjind. Ross
îl lovi peste faţă cu cravaşa;
băiatul în cep u să ţipe şi fugi. O
piatră zbură prin aer.
Mai erau trei băieţi, doi şedeau peste
forma g h em uită
WINSTON GRAHAM 106
jos, în timp ce al treilea îi căra la
lovituri cu picioarele în
spinare. A cesta nu-1 văzu pe d u şm
an apropiindu-se. R o ss îi
trase o lovitură în cap şi-l trînti jos. P
e unul din ceilalţi d oi îl
ridică de fundul pantalonilor şi-l ar u
n c ă în tr-o b ălto ac ă de
lîngă ei. Al treilea o luă la fugă, lăsînd
copilul cu faţa în jos.
E r a îm brăcat în haine bărbăteşti: o
că m a şă şi o haină,
largi am îndouă; pantaloni p rea m ari
atîrnînd p înă sub g e nunchi.
O şapcărroţundă, neag ră ză cea în
praf; părul ciufulit
părea prea lung. O piatră îl lovi pe R o
ss în um ăr.
C u vîrful cizmei întoarse copilul cu
faţa în sus. P ă re a să
fie o fată. E ra conştientă, dar p re a
speriată ca să p o a tă vorbi;
g e m e a cu fiecare respiraţie.
Cîţiva tîrgoveţi se strecuraseră pe
platou, dar cum din ce
în ce mai m ulte pietre zburau prin
aer, se retraseră.
- T e-au lovit rău, copilă? spuse Ross.
Dintr-o sm ucitură se ridică în capul
oaselor, cu genunchii
la gură.
- Iisuse ChristOase! reuşi să spună...
Lua-i-ar d ra cu ’ să-i ia!
Ploaia de pietre se înteţi, deveni mai
precisă şi d o u ă îl
loviră iar în spate. Ross lăsă cravaşa
şi ridică fata de jos; era
u şoară ca un fulg. D u cîn d -o spre
cîrciumă, văzu cîţiva ţărani
care îi fugăreau pe băieţi cu bîtele.
O aşeză la capătul mesei de u n d e
plecase el. C apul fetei
căzu pe masă. Acum, că nu mai era
mei o primejdie să-i lovească
vreo piatră, oam enii se strînseră în
jurul ei.
- C e ţi-au făcut , fato?
- T e-au lovit în coaste, nu?
- Vai de ea, săraca fată!
- Le-aş trage cîteva bice...
R o ss co m an d ă do u ă pahare cu
rom.
-- Lăsaţi-o să răsufle, spuse el enervat.
C ine e şi cum
o cheam ă?
107 ROSS POLDARK
- N -am mai văzut-o, spuse unul.
- E din Roskear, sigur, spuse un altul.
- O ştiu, spuse o femeie. E fata lui T o
m Carne. L o cu iesc
acolo, la Illuggan.
- U nde-i taică-său?
- C red că-n mină.
- B ea asta. Ross puse paharul p e
masă, lîngă ea; ea îl luă
şi începu să bea. Avea v re o
unsprezece, doisp rezece ani şi
era slabă ca o sperietoare de ciori. C
ăm aşa era m u rd a ră şi
ruptă; părul negru, ciufulit îi aco p ere
a faţa.
- Eşti singură? U n d e ţi-e m am a? o
întrebă Ross.
- N -are m am ă, spuse femeia du h n
in d a rachiu stătut.
E-n m orm înt de şase ani.
- N u-i vina mea, spuse fata,
recăpătîndu-şi vocea.
♦ - N -a spus nimeni că e, zise femeia.
D e ce te-ai îm b răcat
cu hainele lui frate-tău? Ai s-o iei pe
coajă pentru asta!
- Hai, pleacă femeie, spuse Ross iritat.
N u-i plăcea să fie
în centrul atenţiei. Hai, plecaţi toţi. N
-aveţi nimic mai bun de
lăcut? Se întoarse apoi spre copilă:
Eşti singură? Ce căutai
pe aici?
Ea se ridică în picioare:
- Unde-i Garrick? îl chinuiau pe G
arnck.
- Garrick?
- Cîinele meu. U nde-i Garrick?
Garrick! G a r ric k 1
- Uite-1. Un ţăran îşi făcu loc p rint re
ceilalţi. Ţi l-am
adus. N -a fost uşor.
Fata luă în braţe ghem ul negru care
se zvîrcolea şi căzu
pe scaun cu el în braţe.- Se aplecă
peste căţel să vadă d acă e
rănit şi mîinile i se um plură de sînge.
D eodată ridică ochii
scînteind printre şuviţele de păr
murdar şi scoase un ţipăt sfîşietor.
- D o a m n e Sfinte! Nespălaţii d ra cu
lu i1 I-au tăiat coada!
WINSTON GRAHAM 108
- Eu i-am tăiat-o, spuse ţăranul calm.
D o a r nu era să-mi
tai mîna pentru o ja v ra ca asta! Şi să
ştii că era pe ju m ă ta te
tăiată. E mai bine fără coadă.
- B ea tot, îi spuse R o ss fetei. P e
urm ă, d ac ă poţi vorbi,
spune-m i dacă ţi-au ru p t vreu n os.
D ădu ţăranului şase penny şi lumea,
văzînd că spectacolul
se terminase, în cep u să se îm
prăştie. O p arte mai rămaseră,
formînd un, cerc la o distanţă
respectabilă şi uitîndu-se cu
interes la acest dom n.
Cîinele era de fapt un căţeluş corcit,
slab m ort, cu un gît
lung şi subţire, c.u capul şi trupul
acoperit de o blană n ea g ră şi
creaţă. N u puteai ghici ce rasă este.
- Ia asta, spuse R o ss întinzîndu-i
batista lui. Ş terg e-te pe
rnîini şi vezi d acă zgîrieturile sînt
adînci.
E a ridică ochii, uitîndu-se şo v ăito r
la batista de olandă.
- O să se m u rdărească, spuse.
- - Aşa e.
- N -o să iasă la spălat.
- Fă ce-ţi spun şi taci din gură.
C'u colţul batistei, ea în cep u să-şi
şteargă mîinile slabe.
- Cum ai ajuns pînă aici?
- Pe jos.
- Gu tatăl tău?
- Tata-i în mină.
- Ai venit singură?
- Cu Garrick.
- N u poţi să te duci înapoi pe jos. Ai
prieteni pe aici?
- Nu. în cetă brusc să se mai şteargă
de sînge. Drace!
M i-e rău.
- Mai bea puţin.
- Nu... pe burta goală...
109 ROSS POLDARK
Se ridică şi se duse şchiopătînd
rnUvun colţ al cîrciumii.
Acolo, spre distracţia şi mulţum irea
spectatorilor rămaşi, vărsă
tot rom ul pe care-1 băuse. A poi
leşină. R o ss o ridică de jo s şi
o aşeză la loc pe scaun. C înd îşi
reveni, R oss o duse alături
şi-i dădu să mănînce.
2
C ăm aşa pe care o p u rta era ruptă;
pantalonii erau
de catifea reiată d ec o lo rată; era în
picio arele g o a le şi-şi
pierduse şapca. Avea faţa trasă şi
palidă şi ochii căprui, aproape
negri, păreau m ult prea mari.
- C um te cheam ă? o întrebă.
- Demelza.
- D a r num ele de b o tez?
- C um aţi sp u s9
- N um ele mic.
- Demelza.
- Ciudat nume.
- Aşa-i zicea şi mamei.
- D em elza Carne. Aşa te ch eam ă?
Ea o ft ă dînd din cap afirmativ. A
cum era sătulă. Cîinele
de sub m asă m îrîi şi el.
- Eu lo c u ie s c la N a m p a r a , d in
c o lo d e S aw le. Ştii
unde este?
- D incolo de St. Arm?
- Eii m ă duc acasă. D a c ă nu poţi să
mergi pe jos, te duc
eu pînă la Ill.uggan şi te las acolo.
O u m b ră îi trecu peste faţă şi nu
răspunse. El plăti imn."
carea şi b ăutura şi porunci să i se
înşeueze calul.
Zece m inute mai tîrziu erau plecaţi.
Fata şedea călare în
faţa lui. N u rostea nici un cuvînt.
Garrick îi urm a tîrîndu-şi
WINSTON GRAHAM 110
din cînd în cînd fundul prin p ra f sau
uitîndu-se bănuitor înapoi,
să vadă ce se întîm plase cu obiectul
acela d u p ă care alerga
cîteo d ată şi pe care îl mişca adesea,
dar acu m nu mai ştia
u n d e e.
O luară peste cîmpia m lăştinoasă pe
o p o te c ă plină de
gro p i şi bătătorită de generaţii
întregi de catîri care trecu seră
pe ea cărînd minereul. Ţinutul era co
m p let lipsit de vegetaţie;
toţi copacii, cu excepţia cîtorva pini
zdrenţuiţi, j u s e s e r ă tăiaţi
pen tru a se face lem ne de mină, apa
pîrîurilor era de cu lo area
aram ei, petice de păm înt cultivat se
luptau să supravieţuiască
printre terenurile acoperite cu
reziduuri din m ină şi m unţi de
steril. M agazii u n d e se ţineau
maşinile, m acarale de lemn,
şteam puri, troliuri, scripeţi se vedeau
peste tot. T ra n şee şi
guri de galerii se căscau prin grădinile
din spatele caselor
mici şi al colibelor; printre gunoaie,
prin aburul care se ridica
din.păm înt, se zăreau oamenii
recoltînd cartofii, sau caprele
păscînd. N u era un oraş, mai curînd
un cătun sau nici atît;
erau o a m e n i care m u n c e a u îm
p răştiaţi ici-co lo , la m a re
di stanţă unii de alţii.
V e n ea pentru prima dată la Illuggan
pe dru m u l ăsta. O
dată cu îm bunătăţirea sistemului de
p o m p a re şi cu noile z ă c ă m
inte de cositor şi aram ă descoperite,
mineritul în C ornw all
se dezvoltase mult pînă la încep erea
crizei din ultimii ani.
V eniseră mulţi oam eni să lucreze în
această reg iu n e u n d e
filoanele de metal erau bogate, şi
populaţia crescuse repede.
A cum , din cauza crizei crescînde de
la începutul secolului al
o pt sprezecelea, mulţi capi de familie
nu mai aveau de lucru şi
populaţia ar fi putut să scadă.
Pericolul nu era imediat, dar
sem ne existau
F ata din faţa lui începu să se mişte.
- Puteţi să m ă daţi jo s aici? spuse
ea.
- D ar mai avem de m ers pînă la
Illuggan.
111 ROSS POLDARK
- Ştiu. D a ’ n-aş prea v rea să m ă duc
acasă acum a.
- - D e ce nu?
Nici un răspuns.
- Tatăl tău nu ştie că ai plecat de
acasă?
- B a da, dar am luat căm aşa şi
pantalonii lui frate-m eu.
T ata a spus că pot să mă duc la tîrg
dacă vreau, d a ’ să iau
hainele de dum inică ale lu ’ Luke.
- Ş '9
- Şi n -am găsit ce-am căutat acolo. Şi
hainele lui L u k e e
rupte. Aşa că...
- D e ce nu te-ai îm brăcat cu hainele
tale?
- L e-a rupt tata aseară cînd mi-a tras
o bătaie.
M erseră mai departe un timp. Fata se
în toarse să vadă
dacă G arrick venea după ei.
- T e bate des taică-tău? întrebă Ross.
- N u m a ’ cînd a băut p rea mult
- Şi cît de des se întîmplă asta?
- O... dam de d o u ă ori pe săp tăm în
ă. M ai rar cînd
n -a re .bani.
Tăcură. T recu se mult de amiază, dar
mai erau vreo do u ă
o re pînă să se lase întunericul. Fata
duse mîna la gît şi desfăcu
cămaşa:
- V edeţi, m-a bătut cu cureaua
aseară. Trageţi căm aşa
în jos.
El îi dezgoli umărul; pe spate se
vedeau urm ele lăsate de
curea. în unele locuri, pielea era
crăpată, dar rănile în cepeau
să se vindece; erau pline de murdărie
şi cu păduchi pe margini.
Ross trase căm aşa la loc.
- Şi diseară?
- O, o să-m i mai tragă una. D a ’ nu
mă duc acasă pînă nu
pleacă ia mină.
M erseră mai departe.
WINSTON GRAHAM 112
Lui R oss nu-i păsa p rea m ult de ce
sim ţeau animalele,
deşi rareori lovea vreunul, d ar cru
zim ea nesăbuită fa ţă de
copii îl supăra.
- Cîţi ani ai?
- Treisprezece... Sir.
E ra prim a dată cînd i se adresa cu ac
est cuvînt. A r fi
trebuit să-şi dea seam a că aceşti
copii oropsiţi, înfom etaţi şi
piperniciţi erau în to td e a u n a mai
mari decît arătau.
- A casă ce faci?
- Văd de casă, de grăd in ă şi hrănesc
porcul,
- Cîţi fraţi şi surori, ai?
- Şase fraţi.
- Mai mici ca tine?
- Daa. în to arse capul şi-l fluieră pe
Garrick.
- îl iubeşti pe tatăl tău?
Se uită la el surprinsă:
- D a a ...
- D e ce?
- P e n ’că aşa spu n e în Biblie.
- îţi place să stai a c a s ă la tine9
' - Am f ugit de-acasă cînd aveam
doisp rezece ani.
- Şi ce s-a întîmplat?
- M -au adus înapoi.
D arkie se feri b aisc cînd o n
evăstuică îi tăie calea şi Ross
strînse frîiele.
- D acă ai să te fereşti un tim p din
calea lui taică-tâu o să
uite ce-ai greşit.
E a scutură dm cap:
- O să ţină minte.
- Atunci ce rost are să te fereşti de el?
- O bătaie mai puţin, zîmbi ea
înţeleaptă
A junseră la o răspîntie de drumuri.
Inamîe-drumul d u cea
ROSS POLDARK
la Illuggan; dacă o lua la dreapta, ar fi
ajuns la S a w le o c o lin d
Si. Anne. Opri calul.
- M ă dau jo s aici, spuse ea.
- Am nevoie de cineva ca re să lucreze
la mine, la N a m -
para. îţi dau m încare şi îm brăcăm
inte, mai bu n ă ca a ta. C um
nu eşti majoră, am să-i plătesc leafa
tatălui tău. A m nevoie de
cineva voinic, m u n ca e grea.
D em elza se uită la el cu ochii mari,
surprinsă. V înt ul îi'
băgă părul în ochi şi ea clipi.
- Casa m ea e la N am p ara, dar p o
ate că nu vrei să vii.
Fata îşi dădu părul la o parte din ochi,
dar nu zise nimic.
- Bine, atunci coboară, co n tin u ă el
cu un sentim ent de
uşurare. Sau dacă vrei, te duc pînă în
sat, la Illuggan.
- Să stau la d u m neata? L a n oapte?
M e rg cu dum neata.
Se vedea bine că o tentează; scăpa de
o bătaie.
- A m nevoie de o fată la bucătărie, să
m uncească, să
facă curat, dar să fie şi ea curată. T e-
ăş angaja cu anul. E
prea d ep a rte ca să te duci acasă în
fiecare săp tăm înă.
- N u vreau să’m ă mai duc acasă!
Niciodată!
- Va trebui să vorbesc cu tatăl tău, să-
şi d ea consim -
[ămînt ul S-ar putea să fie greu de
convins.
- Ştiu să m uncesc, spuse ea, ştiu să
frec şi să spăl...
d o m ’le.
Calul dădea sem ne de nelinişte: nu
suferea frîul.
r - Să m ergem acum să vorbim cu
tatăl tău.
- Nu acum. Ia-m ă cu dum neata. Ştiu
să fac curăţenie, să
spăl, să frec.
~ Există legi pentru asţa. Trebuie să
am consim ţăm întul
tatălui tău.
Tata nu iese din şut pînă după
cîntatul cocoşului. După
aia sc duce să bea şi.p’o rm ă vine
acasă.
Ross nu ştia dacă fata m inte sau nu.
Pînă acum acţionase
WINSTON GRAHAM 114
d atorită unui îndem n lăuntric. Avea
nevoie de ajutor atît în
■casă, cît şi la cîmp şi nu-i plăcea
ideea să o trimită înapoi la
minerul acela beţiv. Şi nici nu-i co n v
e n ea să se d ucă să-l aştepte
în co c io a b a lor plină de păduchi,
cu copiii goi tîrîndu-se
pe lîngă el, şi şpoi să aibă de-a face cu
bătăuşul acela duh n in d
a alcool care sigur îi va refuza
propunerea. V oia copila în
ad ev ăr să vină cu el?
- Mâi e şi Garrick. N u pot să m ă
despart de G a rn ck .
R o ss nu zise nimic. Se uită la ea
atent şi văzu clar lupta
care se d ăd e a în sufletul acestui
copil slab şi anemic. Fata se
uită la căţel, apoi ridică privirea spre
el şi colţurile gurii i se
lăsară în jos.
- El şi cu m ine sîntem prieteni'
- E i şi?
U n timp nu sco ase o vorbă, apoi
adăugă:
- G arrick şi cu mine am fost m ereu
îm preună. N u pot
să-l las să m o ară de foame.
- Şi-atunci?
- N - a ş putea, d o m ’le, n-aş putea...
Di sperată, în c e rc ă să
se d e a jo s de pe cal. R oss îşi dădu
seam a d eo d ată că ceea ce
încercase să d o v e d e a sc ă era cu
totul altceva. N atu ra u m a n ă îl
învinsese. P entru că dacă ea nu voia
să-şi părăsească prietenul,
nici el nu putea s-o părăsească.
3
L-au ajuns d in urm ă pe Jud curînd
du p ă ce au
trecut d e.spînzurăt oarea de la
Bargus, acolo u n d e seîn tîln eau
patru drum uri şi patru parohii. Bon
erau obosiţi de drum ul
lung şi Jud era obosii să-i tot mine.
Nu putea călări bine pe
R am oth, calul orb. p en tai că patru
coşuri mari, pline cu pui
vii, aţîrnau de am bele părţi ale şeii
Era şi foarte sup ărat că.
115 ROSS POLDARK
i rcbuise să plece de la tîrg înainte de
a se îm băta, ceva ce nu
i se mai în tîm pl ase de la vîrsta de
zece ani.
Cînd auzi că se apropie alt cal, se uită
nem ulţum it înapoi
.şi-l trase la o parte pe R am o th ,
făcîndu-i loc să treacă. Boii
m ergeau liniştiţi unul d u p ă altul.
în cîteva cuvinte, Ross îi explică lui
Jud prezenţa copilului
şi-l lăsă apoi să se descurce singur.
Jud ridică din sp rîncenele lui fără
păr.
- E u şo r să te ţii băţos pe un cal
şchiop, m orm ăi el. D a ’
e altceva să culegi de pe drum u n m
ucos ca ăsta. Asta nu-i
bine. O să ai d e-a face cu legea.
- U ite cine vo rb eşte de lege! spuse
Ross.
Jud nu fusese atent încotro o luase R
a m o th şi acesta se
împiedică de un bolovan. Jud începu
să blesteme:
- L u a-l-ar d ra c u ’ ! Cum să călăreşti
un cal orb! C um să
vadă pe u n d e m erg e cînd nu vede
nimic! N u-i în firea lui!
- R am o th are călcătura sigură, spuse
Ross. Tu n -af ochi,
om ule? Foloseşte-i! R am o th
răspunde la o n c e îndem n. Nu-1
forţa să m eargă prea repede, ăsta-i
secretul.
- Să-l forţez! Păi m-aş forţa pe mine să
cad în şanţ dacă
l-aş forţa să m eargă mai repede decît
m elcu’ care-şi lasă balele
din piatră în piatră. Un pas greşit şi
alivanta pe spinare! Cazi
cît eşti de lung, te dai peste cap, cazi
în cap şi gata! Te-ai dus!
Ross dădu pinteni calului şi porniră
mai departe. Din
urm ă se auzi vocea scandalizată a lui
Jud care zărise cîinele:
- la uite! A luat şi corcitura aia m
urdară du p ă el. D u m nezeule,
să mori nu altceva! D ata viitoare o să
ad o p tăm un
azil întreg, cu cîrni cu tot.
G arrick se uită la el şi trecu mai
departe. Simţea că se
vorbise despre el la răspîntie, dar
problema era rezolvată acum
prin bună îriţelegere.
Asupra unui singur punct R oss era
ferm hotărît să nu
WINSTON GRAHAM 116
cedeze: bătălia îm potriva p ăd u c h
ilo r şi gîndacilor. P rudie fusese
plină de tot felul de fiinţe colcăitoare.
Lui R o ss nu-i plăcea
să exagereze, dar în ceea ce o privea
pe P rudie pusese piciorul
în prag. A m eninţarea că o să o ţină
sub p o m p ă şi o să-i facă o
baie rece chiar el dăduse rezultate. C
asa era acum ap ro ap e
curată, şi chiar şi Prudie, cu excep ţia
u n o r colonii de păduchi
care se simţeau la ei acasă în părul ei
neg ru şi lins. D a că ar fi
b ăgat-o pe fată în casă aşa m u rd a r
ă cu m era, Ross şi-ar fi
pierdut toată autoritatea. D e aceea
atît ea cît şi cîinele trebuiau
spălaţi bine; mai trebuia să-i g ăse
ască şi îm b răc ăm in te cu rată
înainte s-o lase să intre în casă. P e n
tru treab a asta Prudie ar fi
de folos.
A junseră la N am para spre asfinţit,
cu o ju m ă ta te de oră
înaintea lui Jud, şi Jim C arter veni
rep ed e să ia calul. în timpul
iernii, băiatul seîn zd răv en ise; era
săn ă to s şi arăta bine. C ăscă
ochii lui mari şi negri la vederea în c
ă r c ă tun i ad u să de stăpînul
său. Dar. spre deosebire de. cei doi
Paynter, nu scoase o vorbă
şi se pregăti să ducă iapa în grajd. F
ata se uită lung la el, cu
ochii plini de curiozitate, apoi se în to
arse şi privi casa, valea
şi merii, pîrîul şi apusul de so are care
s e m ă n a cu o cicatrice
roşie deasupra mării întunecate.
- U n d e e P r u d ie 9 în tre b ă R oss.
S p u n e -i că am n e voie
de ea.
- N u e aici, dom nule, spuse Jim
Carter. A p le c a t imediat
după dum neavoastră. A spus că se d
u ce la M a ra san vc se, la
vara ei
Ross înjură printre dinţi. Ă ştia doi
aveau darul unic de a
nu -fi prezenţi cînd era nevoie de ei.
- L as-o pe Darkie. A m eu grijă de ea.
Jud e la vreo do u ă
mile de aici cu boii pe care i-am cum
părat. D u -te şi ajută-1
D acă te grăbeşti, îl vei găsi înainte să
aju n g ă la vadul rîului
M ei lingey.
117 ROSS POLDARK
Băiatul lăsă frîul calului, mai a ru n că
o privire fetei şi
plecă repede în direcţia văii.
Ross se uită un m o m en t la sărm a
n a ep avă pe care o ad u sese
acasă sperînd să o salveze. Stătea
acolo în căm aşa ei
ruptă şi pantalonii atîrnînd pînă la ju
m ătatea pulpelor, cu părul
încîlcit căzut peste faţă, şi căţelul m
u rd ar şi m o rt de foam e la
picioarele ei. Stătea cu mîinile la
spate, uitîndu-se la biblioteca
din faţă. N u se lăsă înduplecat de
starea ei jalnică. N u suferea
amînare pînă a doua zi.
- VinO încoace, spuse el.
E a îl urmă, cu căţelul d u p ă ea, pînă
în spatele casei unde,
mire căm ară şi şopron, se afla p o m
p a de apă.
- A cum , spuse el, d acă ai să lucrezi
aici pentru mine,
ire buie mai întîi să fii curată.
înţelegi?
- Da... d o m ’le.
- N -a re voie nimeni să intre m u rd a
r în casă. N im eni nu
munceşte la mine dacă nu e curat şi
nu se spală. Aşa că scoate-ţi
hainele şi stai sub pom pă. O pun eu
în m işcare în locul tău.
- Da... d o m ’le. Ascultătoare, în cep u
să-şi descheie cămaşa
la gît. Apoi se opri şi ridică ochii,
uitîndu-se la el.
- Să nu te mai îmbraci cu astea. A m
să găsesc ceva curat.
- Poate... aş putea să dau eu drum ul
la apă...
- Şi să stai sub p o m p ă în acelaşi
timp? se răsti el. Prostii!
I lai grăbeşte-te. N -o să-mi pierd to
ata n o aptea aici cu tine.
Apucă minerul pompei şi dădu drumul
la apă dintr-o smu citură.
D em elza se uită un m o m e n t la el
tăioasă, apoi îşi scoase
cămaşa. Sub m urdăria de pe faţă
apăru o u rm ă de roşeaţă.
Apoi lăsă pantalonii în jo s şi se vîrî
sub pom pă.
Ross acţionă p o m p a cu putere. P
rim a baie nu avea să o
cureţe bine, dar era un în cep u t cel
puţin. îi păstra autoritatea
miactă. Avea un trup micuţ, emaciat,
pe care în cepeau să
apară semnele viitoarei femei. în afară
de urm ele bătăilor, el
WINSTON GRAHAM 118
văzu vînătăile de pe spate şi coaste, u
n d e băieţii o loviseră cu
picioarele. D in fericire, ca şi ea,
fuseseră în picioarele goale.
N u se spălase niciodată aşa, gîfîia şi
se în eca sub apa
care cu rg ea în şuvoaie p e cap, p rel
ingîndu-se pe corp şi scurg
în d u -se în jegheab. G arrick
schelălăia, d ar nu se m işcă de
lîngă ea, ap a udîndu-1 bine şi pe el.
în sfîrşit, tem îndu-se să n -o înece, R
oss se opri şi, în
timp ce apa se prelingea acum încet
pe trupul ei, se duse în
că m a ră şi p u se mîna pe prim a b u
cată de pînză pe care o găsi.
- U su că -te cu asta, îi spuse. A m să-
ţi cau t cev a cu ce să
te îmbraci.
Intrînd în casă, se în treb ă dacă va
găsi acel cev a cu ce să
o îm brace. L ucrurile lui Prudie, chiar
d acă erau destul de
curate, erau mult prea mari. H ainele
lui Jim C arter i s-ar fi
potrivit, dar erau singurele haine ale
băiatului.
R oss se duse în cam era lui şi răscoli
prin sertare dojenindu-
se singur că nu se gîndise dinainte la
ce trebuia să facă.
N u pu tea ţine copila să trem u re go
ală în curte. în sfîrşit, găsi
o căm aşă de-a lui de olandă, un co rd
o n şi o haină uşoară,
scurtă, a tatălui său.
Cînd ieşi iar în curte, o găsi încercînd
că se ac o p ere cu
pînza cu care se uscase. Părul îi atîrna
încă în şuviţe n egre şi
ude, acoperindu-i faţa şi umerii.
N u-i dădu imediat lucrurile să se îm
brace, ci îi făcu sem n
Să-l u rm e z e în bucătărie un d e
ardea focul. D u p ă ce reuşi să
scape d e G arrick, care răm ase afară,
aţîţă focul şi îi spuse să
slea în faţa căminului pînă se usucă şi
să se îm b race apoi cum
poate. F ata se uită la el clipind din
ochii um ezi şi dădu din
cap în sem n că a înţeles.
Ross plecă să scoată şaua de pe
Darkie.
Capitolul VII
Dem elza C arne petrecu prim a no ap
te în
patul m are în care Jo shua P o ld ark
îşi p etrecuse
ultimele luni ale vieţii. N u mai exista
altă unde ar fi putut sta acum ; mai
tîrziu putea să fie m utată în
cam era care se afla între dulapul m
are cu lenjerie şi cam era
servitorilor. Acum însă cam era era
plină cu lemne.
Pentru ea, care dorm ise toată viaţa
pe paie, cu un sac
drept plapum ă, într-o căsuţă ticsită,
cam era şi patul acesta
erau de un lux şi o m ărim e inim
aginabi le. N um ai patul era
aproape la fel de m are ca în căperea
în care do rm eau ea şi cei
patiu fraţi. Cînd Prudie, bodogănind şi
tropăind din picioare,
ii arătă u n d e va petrece noaptea,
crezu că mai tîrziu vor mai
veni trei, patru servitori să d o arm ă
în acelaşi pat. D ar cînd
văzu că nu mai vine nimeni, că
rămîne singură, îi trebui mult
timp pînă să se hotărască să-l încerce.
N -avea cum să prev ad ă ce se va
întîmpla, nu ştia să cîntărească
lucrurile; viaţa ei n-o învăţase aşa
ceva. Cu o casă
plină de copii mici, nu avusese timp
să stea şi să gîndească,
sau chiar să gîndească în timp ce m
uncea; şi ce rost avea să se
gîndească la ziua de mîine cînd ziua
de azi îi lua tot timpul,
e nergia şi cîteodată şi temerile. Aşa
că, din instinct, acceptase
WINSTON GRAHAM 120
această schim bare bruscă în viaţa ei
aşa cum era şi atît cît
avea să dureze, bucuroasă, dar şi fără
iluzii, aşa cum acceptase
şi bătaia din tîrg.
N um ai luxul acesta, venit p e
neaşteptate, o speria. B aia
pe care o suportase sub p o m p ă
fusese neaşteptată, d ar asprim
ea şi indiferenţa pe care le p re su p u
n ea erau un lucru obişnuit
pentru ea, o realitate care făcea p arte
din viaţa ei. D a c ă i s-ar
fi dat vreo doi saci să se învelească şi
i s-ar fi spus să d o a rm ă
în grajd, ar fi ascultat, considerînd că
aşa se cuvine. D a r ceea
ce se întîm pla acum sem ăn a p re a
m ult cu poveştile pe care
bătrîna M eggy, m am a m in eru lu i,!
le povestea; o înspăim înt^r
i se părea un coşm ar; în plus, v e d e
a aici ceva din strălucirea
poveştilor cu zîne în care toţi eroii d
o rm e a u înveliţi în cearşafuri
d e m ătase şi m încau din farfurii d e
aur. Im aginaţia ei
putea u şor să accepte to ate astea în
tr-o poveste, d ar nu le
putea accepta într-o realitate pe care
o cunoştea bine. îm b răcăm
intea ciudată pe care o p u rta acu m
era un început, nu i se
potrivea şi atîrna pe trupul ei slab în
falduri caraghioase, dar
frum os mirositoare; erau plăcute d ar
suspecte, după cum plăcută,
dar suspectă era şi c a m e ra de
dormit.
Cînd îndrăzni în cele din u rm ă să în
cerce patul, o cuprinse
o senzaţie ciudată: se tem ea că uşile
mari de lemn ale patului
se vor închide încet în cu in d -o ac o
lo pentru to td eau n a; se
tem ea că, în ciuda înfăţişării lui de
om cu m sec ad e şi a ochilor
lui blînzi, bărbatul îi pusese gînd rău,
că imediat ce va adorm i
el se va strecura în cam eră cu un
cuţit sau un bici, sau că se va
strecura pur şi simplu în cameră.
Apoi, uitînd de toate temerile,
atenţia îi fu atrasă de desenul
draperiilor de m ătase zdrenţuite
ale patului, de ciucurele auriu al co rd
o n u lu i soneriei, de senzaţia
plăcută a cearşafurilor cu rate pe care
le atingea cu d e g e tele,
de curbele elegante ale sfeşnicului
aşezat pe m asa cu trei
121 ROSS POLDARK
picioare de la capul patului, sfeşnic cu
o singură lum înare
care o apăra de întuneric, care ar fi
trebu it să fie stinsă pînă
acum şi care se va stinge curînd de la
sine.
Se uită la gura*largă, întunecată a
căm inului şi începu
să-şi închipuie că ceva înfiorător ar p
u tea c o b o rî pe ho rn din
clipă în clipă, căzînd cu zg o m o t în
vatră. Se uită la foalele
vechi, la cele do u ă o rn a m e n te
ciudate pictate d easupra căm inului
(unul sem ăna cu Fecioara M aria) şi la
sabia gravată de
deasupra uşii. în colţul întunecos de
lîngă pat se afla un p o rtre t,
d ar nu se uitase la el cînd femeia cea
grasă fusese în cam eră,
iar după c e femeia cea grasă plecase
nu m ai îndrăznise să
părăsească cercul de lum ină pe care-
1 fo rm a lumînarea.
Tim pul trecea, flacăra lumînării pîlpîi
înainte de a se
stinge, trimiţînd spre tavan ro to co
ale de fum subţire ca s m o curile
de păr ale unei femei bătrîne. C a m e
ra avea d o u ă uşi şi
un a fiu ştia încotro duce, d ar bănuia
o prim ejdie în dosul ei,
deşi ori de cîte ori deschidea ochii v
edea că e închisă bine.
Auzi ceva zgîrîind la geam . A scultă
cu inima bătîndu-i
tare. Z gom otul i se păru cunoscut,
sări din pat şi alergă la
fereastră. Trecură cîteva minute pînă
reuşi să o deschidă. Apoi,
cînd izbuti s-o întredeschidă puţin,
ceva negru, un gh em care
dădea din coadă, pătrunse în cameră.
E ra G arrick; îl strînse
în braţe, sufocîndu-1 ap ro ap e de
frică să nu latre.
Prezenţa lui G arrick schim bă totul.
Cu limba lui lungă şi
aspră începu să o lingă pe faţă şi pe
urechi în tim p-ce ea îl
ţinea în braţe.
Flacăra lumînării începu să pîlpîie şi
co n tin u ă să ardă
cîteva secunde. D em elza trase
repede covorul din faţa căm inului
şi altul de lîngă uşă şi im proviză cu
ele un pat pentru ea
şi căţel. Apoi, pe măsură ce lumina se
stingea încet şi obiectele
din odaie dispăreau în întuneric, se
făcu g h em cu cîinele în
WINSTON GRAHAM 122
braţe, simţindu-1 cu m se linişteşte p
e cînd îi şo p tea cuvinte
dulci la ureche.
*
Se lăsă întunericul, era tăcere,
Demelza şi Garrick dormeau.
2
R o ss dorm i dus, lucru deloc
surprinzător, p en tru
că nu dorm ise cu o noapte înainte,
totuşi som nul i-a fo s t tulburat
de visuri ciudate şi vii. Se trezi d ev
rem e şi răm ase un timp
în pat, uitîndu-se afară la dim ineaţa
senină şi rece şi re m em orîndu-
şi evenim entele din ultimele d o u ă
zile. Balul şi nestăpînita
M arg aret; banalitatea aristocratică şi
cea rău famată. D a r
nici u n a nu-1 atrăsese prea mult.
Elizabeth şi M a r g a re t av u seseră
grijă de asta.
Fusese apoi tîrgul şi urm ările lui. Se
gîndea că ceea ce
făcuse cu o zi înainte putea avea
consecinţe neplăcute.' N u
cunoştea p rea bine legea şi o privea
cu oarecare dispreţ, dar
îşi dădea sea m a că nu se poate să iei
din casa ei o fată de
treisprezece ani fără m ăcar să ai
perm isiunea tatălui.
Se gîndi să se d ucă să-l consulte pe
unchiul său. C harles
era ju d ecăto r de mai bine de
treizeci de ani; era deci probabil
să aibă un p u n ct de vedere pe care
m erita să-l cunoască. R oss
se mai gîndea şi la curtea evidentă pe
care căpitanul B lam ey
i-o făcea lui Verity. D ansaseră îm p
reu n ă tot timpul pînă plecase
R oss de la bal. L u m ea va în cepe să
vorb ească curînd şi
el se-mira de ce B lam ey nu se dusese
încă să stea de v o rb ă cu
Charles. S oarele era sus cînd ajunse
la Trenw ith. Aerul era
îm bătător şi proaspăt şi tot ţinutul în
jurul lui părea pictat în
tonuri pastelate. Chiar şi locurile
pustii din jurul minei G ram -
bler erau mai plăcute la vedere după
ce văzuse ieri paragina
din jurul tîrgului.
123 ROSS POLDARK
Cînd în faţă îi apăru conacul, îşi
aminti iar că tatăl său nu
reuşise să construiască nimic care să
rivalizeze cu acest vechi
conac în stil T udor, de o frum useţe
discretă. Clădirea nu era
mare, dar era spaţioasă, ridicată cînd
nu lipseau banii şi m îna
de lucru era ieftină. Construită în fo
rm ă de pătrat, avea o
curte m are în mijloc. Holul cel mare,
cu galeria lui şi scările,
o c u p a aripa din faţă, cu m intrai.
Salonul m are de primire şi
biblioteca form au aripa din dreapta;
salonaşul şi un salon mai
mic, de iarnă, pe cea din stînga.
Bucătăriile şi cămările se
aflau în spate, alcătuind a patra latură
a pătratului. Casa era
bine întreţinută, deşi fusese
construită de mult, în 1509, de
Jeffrey Trenwith.
N u apăru nici un servitor să-i ia calul,
aşa că îl priponi
de un co p a c şi bătu la uşă cu
cravaşa. Aceasta era intrarea
principală, dar familia obişnuia să
folosească uşa mai mică d e
alături, şi era pe punctul de a o
deschide cînd apăru d o am n a
Tabb, salutîndu-1 respectuoasă.
- B u n ă dimineaţa, dom nule. Doriţi
să vorbiţi cu dom nul
Francis, nu?
- N u, cu unchial meu.
- îmi pare rău, dom nule, dar au plecat
am îndoi la G ra m bler.
A venit azi-dimineaţă căpitanul H e n
sh a w e şi au plecat
cu el. Poftiţi înăuntru, vă rog, să
întreb dacă întîrzie mult.
Ross intră în sala m are şi d o am n a
Tabb se duse repede
să o chem e pe Verity. Se uită puţin la
desenele pe care soarele
ce pătrundea prin ferestrele înalte şi
înguste le schiţa pe podea,
apoi se îndreptă spre scara unde
stătuse în ziua nunţii lui Elizabeth.
Sala era goală: nu mai erau invitaţi
gătiţi de nuntă, nu
se mai auzea gălăgia stîrnită d e lup
tele de cocoşi, nici flecăreala
preoţilor. îi plăceţi mai mult acum. M
asa lungă era goală, cu
excepţia unui şir de sfeşnice. P e
masa din colţul de lîngă scară
WINSTON GRAHAM 124
se afla Biblia m are a familiei, leg ată
în alam ă, acu m folosită
rar, şi numai de m ătuşa A g a th a în
m o m e n te le ei de pioşenie.
Se întrebă dacă înscriseseră deja
căsătoria lui Francis în Biblie,
aşa cu m de d o u ă sute de ani le
înscriau pe toate.
Ridică privirile spre şirul de p o rtre
te de pe p eretele de
lîngă scară. Altele erau a tîrn a te în
hol şi m u lte altele în galeria
de sus. N -ar fi fost greu să recu n o
ască mai m ult de vreo duzină
du p ă nume; cele mai m ulte p o rtre
te mai vechi p u rtau num ele
de T renw ith; unele, chiar mai noi,
nu p u rtau nici un n u m e şi
nici o dată. U n tablou mic şi şters în
colţul u n d e se afla Biblia,
u n d e nu era prea m ultă lumină, îl
re p re z e n ta pe întem eietorul
familiei din p artea bărbătească, un a
n u m e R o b e rt d ’Arque,
care venise în Anglia în 1572. P ic tu
ra în ulei era c răp ată şi nu
se mai distingea decît faţa îngustă,
ascetică, nasul lung şi umerii
căzuţi. U rm ăto arele trei generaţii
nu m ai apăreau, pînă la
portretu l a tră g ă to r al A n n e i-M a
ria T re n w ith , ex e c u ta t de
Kneller, şi un altul, de acelaşi pictor,
re p rezen tîn d p e Charles
Vivian Raffe Poldarque, cu care ea se
m ăritase în 1696. A nna-
M aria era cea mai frum oasă din în
tre a g a colecţie, cu ochii ei
albaştri închis şi părul roşu-auriu.
Ei bine, Elizabeth era d e m n ă să
stea printre celelalte
portrete, ar îm podobi cu fru m u se
ţe a ei în treag a galerie, dar
s-ar găsi cineva să o picteze cu m
trebuie? Opi'e, pictorul,
folosea prea mult culorile închise...
Auzi o uşă închizîndu-se şi paşi care
se apropiau. Se
întoarse, aşteptîndu-se s-o vadă p e
Verity. A p ăru în schimb
Elizabeth.
- B u n ă dimineaţa, Ross, zise ea
zîmbind. V erity e la
Sawle. Se d u ce acolo în fiecare vineri
dimineaţa. Francis şi
tatăl lui sînt la mină. M ătu şa A g a
th a e în pat, o supără g uta
- A, da, sp u se el, pe un to n n e u tru
^ U ita s e m . N -a re
im p o rtan ţă.
125 ROSS POLDARK
- E ram în salonaş, spuse ea. D acă
vrei vino să-mi ţii de
urît cîteva minute.
O urm ă încet, intrară, şi ea se aşeză
la roata de tors, dar
nu începu să lucreze.
-Zîmbi iar:
- T e vedem atît de rar. Spune-m i
cum te-ai distrat la bal.
Ross se aşeză şi o privi. E ra palidă în
dim ineaţa aceasta
şi rochia simplă din rips în dungi îi
scotea în evidenţă tinereţea.
E ra o fetiţă, dar avea tot farm ecul
unei femei. F ru m o asă, fragilă
şi stăpînită: o femeie măritată. O do
rin ţă puternică se
trezi în el să-i spulbere această
stăpînire d e sine.
- N e-a făcut plăcere că ai venit,
continuă ea. D a r ai dansat
atît de puţin că apro ap e nici nu te-
am văzut.
- Am avut alte treburi.
- N -am avut de gînd să venim la bal,
spuse ea, puţin
încurcată la auzul tonului aspru din
vocea lui. A fo s t un impuls
de moment.
- Cînd se întorc Charles şi Francis? în
treb ă el.
- iMă tem că mai tîrziu. Ai văzut cît i-
a plăcut lui G eo rg e
W arleggan să danseze dansul acela
scoţian? Jurase că nimic
nu-1 va convinge să încerce.
- Nu-mi amintesc deloc.
- Doreai, să-l vezi pe Francis, să
discutaţi ceva important?
- N u pe Francis, p e unchiul meu. N u
. N u e urgent.
T ăcură un' t imp
- Verity a spus c ă aveai- de gînd să te
duci ieri la tîrgul
din R edruth. Ai găsit to t ce-ţi
trebuia?
- A p ro a p e tot. Voiam să disGut cu
unchiul meu despre
ceva cu totul n eaşteptat , o marfă pe
care am găsit-o acoio.
Elizabeth se uită la roata de tors.
- Ross, spuse ea cu voce slabă.
W INSTON GRAHAM 126
- Vizita m e a te supără.
E a nu se mişcă.
- A m să m ă întîlnesc cu ei pe d rum
ul de întoarcere, spuse
el ridicîndu-se.
E a nu răspunse, apoi se uită la el cu
ochii plini de lacrimi.
R idică firul de lînă pe care o to rc e a
şi lacrimile în c e p u ră să-i
cadă pe mîini.
R oss se aşeză din nou, avînd senzaţia
că se prăbuşeşte
de pe o stîncă.
C a să-şi revină, în cep u să vorbească:
- Ieri la tîrg am găsit o fată, un copil;
a fost m altratată de
tatăl ei. Aveam nev o ie de cin ev a
care să o ajute pe P ru d ie în
casă; fetei i-a fost frică să se d u că
acasă; am adus-o cu m ine
la N am p ara. A m s-o an g ajez ca
ajutor la bucătărie. N u ştiu ce
spune legea despre această problemă.
D e ce plîngi, Elizabeth?
- Cîţi ani are fata?
- Treisprezece. Eu...
- E u aş trim ite-o înapoi. A r fi mai
prudent, chiar d acă ai
avea încuviinţarea tatălui ei. Ştii cît
de aspru sînt judecaţi oamenii.
- N -am să mai vin pe aici, spuse Ross.
T e supăr... fără rost.
- N u m ă supără venirea ta, spuse ea.
- Ce să cred atunci?
- M ă d o are num ai cînd simt că m ă
urăşti.
El răsucea m ereu cravaşa în mînă.
- Ştii că nu te urăsc. D u m n ezeu le,
ar trebui să ştii că...
Firxil de lînă se rupse în mîinile ei.
- D e cînd te-am cu n o scu t nu m -am
mai putut uita la altă
fată. Cît am fost departe, m-a susţinut
gîndul că mă voi întoarce
la t i n e 'D e un singur lucru eram
sigur: nu ceea ce învăţasem
de la alţii era ad evărat, adevărul era
ceea ce sim ţeam eu, în
sinea mea... despre tine.
127 ROSS POLDARK
- Taci, nu mai sp une nimic. Se făcuse
albă ca varul, dar
de data asta slăbiciunea ei nu-1 opri.
Trebuia să vorbească.
- N u este prea plăcut să te laşi înşelat
de propriile tale
sentimente. Să crezi în promisiuni
copilăreşti şi să-ţi făureşti
visuri din ele. Şi totuşi, chiar acum,
cîteodată nu pot crede că
tot ce ne-am spus au fost lucruri fără
im portanţă, copilăreşti.
Eşti sigură că nu simţeai pentru mine
nimic, aşa cum pretinzi?
îţi aminteşti ziua aceea în g rădina
tatălui tău, cînd te-ai strecurat
fără să te vadă şi ăi venit să te
întîlneşti cu m ine în
chioşc? în ziua aceea ai spus...
- Uiţi cu cine vorbeşti, m u rm u ră ea,
făcînd un efort
să vorbească.
- N u , nu! îm i am intesc foarte bine.
D e o d ată sentim entele
contradictorii pe care le încerca
deveniră clare. M otivele care o
făcuseră să-l poftească înăuntru;
plăcerea, afecţiunea, curiozitatea
feminină, m îndria
rănită,, to at e se tran sfo rm ară
brusc în indignare - pentru a nu
lăsa să iasă la suprafaţă ceva mai
puternic. Era la fel de speriată
de propriile ei sentim ente pe cît era
de indignată din cauza
lui; dar situaţia trebuia salvată
cumva.
- A m greşit cînd te-am invitat să mai
rămîi, spuse ea.
Am făcut-o pentru că d oresc să fim
prieteni, nimic altceva.
- V ăd că ştii să-ţi stăpîneşti foarte
bine sentimentele. Le
suceşti şi le învîrteşti cum îţi place.
Aş dori să pot face şi eu la
fel. Care-i secretul?
Tremurînd, ea plecă de lîngă roata de
tors şi se duse la uşă.
- Sînt căsătorită. N u e cinstit faţă de
Francis să vorbeşti
cum vorbeşti tu... cum vorbim
amîndoi. S p era m că vom putea
fi buni vecini... şi buni prieteni. L
ocuim atît de a p r o ap e .. .
ne-am putea ajuta. D a r tu nu poţi
uita nimic, nu poţi ierta
nimic. P o ate că pretind prea rnuii .
nu ştiu. Dai', Ross, între
WINSTON GRAHAM 128-
noi n-a fost decît un ataşam ent de
copii. Ţ in e a m la tine, mai
ţin încă. D a r tu ai plecat şi eu l-am.
c u n o sc u t pe Francis. A
fost altceva. P e el îl iubeam. C
rescusem . N u mai eram copii,
eram oam eni în to ată firea. A poi s-a
auzit că ai murit... A m
fost atît de fericită cînd te-ai în tors
şi m i-a p ăru t atît <de rău că
n-am putut să... să-ţi rămîn
credincioasă. D a c ă ar fi existat
vreo posibilitate să rep ar în vreun fel,
aş fi făcu t-o b u curoasă.
D o re am să răm în em prieteni buni
şi am crezut... P în ă azi am
crezut că se poate. D a r după ce s-a
întîm plat azi...
- A r fi mai bine să nu ne maj v ed e m
acum.
Se în d rep tă spre uşă şi p u se m îna
pe clanţă. Ochii ei
erau uscaţi acum şi foarte întunecaţi.
- Să ne luăm răm as bun p en tru un
timp, spuse ea.
- Da, răm as bun. Se aplecă şi-i săru tă
mîna. E a se dădu
înapoi ca şi cum ar fi atins-o ceva m
urdar. R o ss crezu câ-i
pro v o a că repulsie.
îl con d u se pînă Ia uşa din faţă, u n d
e D a rk ie n ec h eză la
vederea lui.
- în c e a rc ă să înţelegi, spuse
Elizabeth, îl iubesc pe Franciş,
m -am căsătorit cu el. Ar fi mai hine d
acă m-ai pu tea uita.
A ltceva nu pot spune.
El încălecă, apoi o privi lung.
- Da, nu mai avem ce să ne spunem .
O salută şi se îndepărtă călare, lăsînd-
o stînd în pragul uşii.
Capitolul VIII
/V
* 7 n sfîrşit, îşi spuse, asta s-a
terminat. Subiectul
e închis. D acă plăcerea bizară şi p e
rversă
pe care o simţise cînd o rănise cu
limba lui ascuţită
în sem na satisfacţie, atunci discuţia
cu ea îi dăd u se satisfacţie.
D a r nu simţea decît o tristeţe
cenuşie, d eşertăciu n e şi
dispreţ pentru el însuşi; se purtase
urît. E uşor să faci pe în d răgostitul
respins, am ar şi sarcastic.
Şi chiar dacă o tulburase cu atacul lui,
ap ărarea ei fusese
mult mai bună. într-adevăr, avînd în
vedere situaţia în care se
aflau, ea putea, în cîteva cuvinte, să-l
lovească mai bine decît
ar fi putut el, cu toată priceperea lui
în a găsi lovitura care să
m eargă la ţintă.
T re c u s e de G ra m b le r şi se a p r
o p ia d e ca să cînd îşi
d ăd u s e a m a că nu-1 v ăz u se nici
p e C h arles, nici pe V erity
şi p ro b lem ele pentru care se d u
sese la T re n w ith ră m ă seseră
fără răspuns.
C oborî în vale atît de abătut încît v
ed e rea pămîntului
său, care începea să se trezească acu
m că era îngrijit, nu-i
pro d u se nici o satisfacţie. Departe,
lîngă W heal Grace, îi văzu
pe Jud şi pe tînărul Carter mînînd cei
şase boi înjugaţi. A cu m
nu erau obişnuiţi cu jugul, dar peste
vreo săp tăm în ă chiar şi
un copil va putea să-i mîne.
WINSTON GRAHAM 130
L a intrarea în N a m p a ra se d ăd u
jo s obosit de pe cal şi se
uită la P rudie care-1 aştepta.
- Ei, ce s-a întîm plat? întrebă el.
' - Au venit trei oam eni să vă vadă. S
-au repezit în casă
fără m ăcar âă ceară voie. Sînt în ca m
e ra de zi.
Indiferent, R oss dăd u din fcap# şi
intră în încăpere. Se
aflau acolo trei bărbaţi, voinici, cu um
eri laţi şi nepăsători.
V ăzu după haine că erau mineri.
- D o m n u l P o ld ark ? în treb ă cel
mai m are. T onul cu care
i se adresă nu era respectuos. Avea
vreo treizeci şi cinci de
ani, era puternic, avea ochii injectaţi
şi o b arb ă mare.
- C e doriţi? întrebă Ross nerăbdător.
N u avea nici un
c h e f să prim ească o delegaţie.
- îmi zice C arne, spuse omul, T o m C
arne. Ăştia doi sînt
fraţii mei.
- Ei şi? spuse Ross, care la auzul
numelui îşi aminti despre
cine este vorba. Deci problem a avea
să se rezolve fără sfaturile
lui Charles.
- A ud că mi-ai luat-o pe fiică-mea.
- Cine ţi-a spus?
- V ăd u v a R ichards mi-a. spus c-ai
luat-o acasă.
- N -o cunosc pe femeia asta.
C a rn e în cep u să se m işte
neliniştit şi clipi din ochi.
N -av ea de gînd să se abată de la
subiect.
- U n d e e fiică-mea? spuse el
întunecat.
- Au căutat prin toată casa, se auzi v o
cea lui Prudie,
din uşă.
- Tacă-ţi gura, femeie, zise Carne.
- Cu ce drept vii aici şi te răsteşti la
servitorii mei? întrebă
Ross cu o politeţe ostilă în glas.
- Cu ce drept? Păi, mi-ai luat fata. Ai
m o m iţ-o să plece
cu tine. U n d e e?
131 ROSS POLDARK
- N -am idee.
C arne strîmbă din nas:
- Caut-o!
- D a, da! spuse unul din fraţi.
- C a s-o iei acasă şi s-o baţi?
- F ac ce vreau cu ce-i al m eu, zise
Carne.
- I-ai înroşit spinarea.
- Cu ce drept te uiţi d u m n eata la
spinarea ei! T e dau
în judecată!
- L eg ea sp une că la paisprezece ani
o fată poate să-şi
aleagă singură u n d e să stea.
- N -are paişpe!
- Poţi să dovedeşti?
C arne îşi strînse cureaua.
- Ascultă, om ule, n-am ce să
dovedesc. E fata m ea şi
n-am- s-o las să se jo a c e cu un
filfizon desfrînat, nici a c u ’ şi
nici dacă ar avea patruzşci de ani,
înţelegi?
• - Chiar şi asta ar fi mai bine decît să
aibă grijă de cocina ta.
C arne se uită la fraţii săi:
- N -o să ne-o dea.
- O să-l facem noi să n e-o dea, spuse
al doilea frate, un
bărbat de vrei treizeci de ani, cu faţa
ciupită de vărsat.
- M ă duc să-l aduc pe Jud, spuse P
rudie din uşă şi plecă
- tîrşind picioarele.
- Ei, d o m ’le, spuse Carne, ce-ai de
gînd?
- V ăd că ţi-ai adus familia. N -ai curaj
singur?,
- Puteam s-aduc d o u ă sute de
oameni, d o m ’le. C arne se
uită fioros la el. Noi, ăştia din î
lluggan, nu ţinem cu hoţii care
fură copii din leagăn. P e el, băieţi!
Imediat ceilalţi doi se pu seră pe
treabă, unul răsturnă un
scaun, celălalt masa pe care erau
cîteva căni şi farfurii. C arne
apucă un sfeşnic şi-l aruncă jos.
WINSTON GRAHAM 132
R oss traversă cam era şi luă de pe p
erete unul din cele
d o u ă pistoale franţuzeşti folosite la
dueluri şi îl armă.
- P e primul dintre voi care mai atinge
vreo mobilă în
cam era asta îl îm puşc, spuse el.
Cei trei bărbaţi se opriră, vizibil
contrariaţi.
- U n d e mi-e fata? strigă C arne.
Ross se aşeză pe braţul unui fotoliu:
- Plecaţi d e -p e păm întul m eu sau
pun să vă aresteze
pentru violarea proprietăţii private.
- A m face mai bine să plecăm , Tom ,
spuse cel mai tînăr
dintre ei. P u tem să ne în to arc em
îm p reu n ă cu ceilalţi.
- A s t a m ă priveşte pe mine. C arn e
duse mîna la barbă şi
se uită pieziş la adversarul său. Vrei
să-mi cum peri fata?
- Cît vrei pe ea? >
C arne se gîndi puţin:
-'C in c iz e c i de guinee. * .
'- Cincizeci de guinee, pe d r a c u ’ !
şuieră Ross. Cu banii
ăştia ţi-aş cu m p ăra toţi cei şapte
plozi ai tăi.
- Cît îmi dai pe ea?
- O gu in ee pe an pentru cît o să stea
la mine.
C arn e scuipă pe podea.
Ross se uită fix la scuipat:
- O bătaie atunci, dacă asta vrei.
- E u şor să p rom iţi aşa ceva cu
pistolul -în mînă, zise
C arne batjocoritor.
- E u şo r să am eninţi cînd sînteţi trei
contra unu.
- Nu, ei nu se am estecă d ac ă le spun
eu.
- Prefer să aştept pînă vin servitorii
mei.
- Da, am ştiut c-aşa ai să faci. Haideţi,
băieţi.
- Stai! spuse Ross. M i - î r face
plăcdre să-ţi sucesc gîttil.
Scoate-ţi haina, nem ernicule.
C arn e 9e uită la el atent, ca şi cum
ar fi vrut să vadă dacă
vorbeşte serios.
- Atunci lasă arm a jos.
Ross lăsă arma. C am e zîmbi
satisfăcut, arătîndu-şi gingiile
ştirbe, apoi se întoarse spre fraţii săi
mîrîind:
- Să nu vă amestecaţi, auziţi? A sta e
treaba mea. îl dau
eu gata.
R oss îşi scoase haina şi vesta, apoi
cravata şi aşteptă. în
dim ineaţa asta, îşi dădu el seama,
asta dorea; d o re a mai mult
decît orice pe lume să se bată.
O m ul se repezi la el şi, d u p ă cu m
se mişca, era clar că e
un luptător priceput. Se apropie, îl ap
u că* pe R oss de m îna
d reaptă şi încercă să-l trîntească. R o
ss îl lovi în piept şi se
dădu la o parte. „Fii calm, vezi întîi
ce po ate“ .
„N u te iubesc”, spusese Elizabeth; e
bine, era clar; îl
aruncase ca pe o jucărie stricată; la o
parte din calea ei; femeile;
şi acum atacat în propria casă de un
bătăuş insolent cu ochii
injectaţi de sînge. Acesta se repezi
din nou la el, încercînd
aceeaşi lovitură; de data asta îşi vîrî
capul sub braţul lui Ross,'
cu celălalt braţ îl apucă de picior,
ridicîndu-1. B u n ă lovitură.
A ru n că-te înapoi, cu toată puterea;
aşa, chiar la timp; fereşte-
te şi împinge-i capul în sus dintr-o
lovitură. B u n ă lovitură;
frînge-i gîtul. Strînsoarea slăbi, apoi
căzură amîndoi cu zg o m o t
la pămînt. C arne încercă să-l apese
cu genunchiul în burtă. îi
înfipse pumnii în faţă, d e 'd o u ă ori;
se eliberă, se rostogoli şi'
sări în picioare.
Al doilea frate împinse m asa la o
parte, suflînd din greu.
Cu el avea să se lupte mai tîrziu, şi cu
al treilea. C arn e sări
brusc în picioare ca o pisică şi-l ap u c
ă pe R o ss de g u le rul
cămăşii.
Pînza nu se rupse; dîndu-se înapoi, se
loviră de un dulap
m are care începu să se clatine, gata
să se răstoarne. Căm aşa,
din pînză bună de Islanda, nu se
rupse. îşi aminti cum um bla
133 ______________________________
ROSS POLDARK
W INSTO N GRAHAM 134
buim ac prin sala de bal ca un tinerel
îndrăgostit, suspinînd la
vederea iubitei, căutînd apoi com
pensaţii sordide... P înza nu
s-a rupt. R idică m îna şi apucă-1 de
mijloc! Loveşte-1 bine cu
cotul stîng, strînge-i braţul tare. C u
un g ea m ă t de durere,
C arne îi dăd u drum ul. R o ss îl ap u
c ă eu am în d o u ă mîinile,
strîngîndu-1 cu putere. îl lovi apoi cu
capul. C arn e încercă
să-l îm p u n g ă cu cotul, d ar nu
reuşi, fiind p rea strînşi unul în
altul. M inerul în cep u să-l lovească
cu bocancii, dar fu trîntit
la păm înt şi se izbi pu tern ic d e
perete. C ăutase com pensaţii
sordide; le g ăsise* b ău tu ra şi
tîrfele. D o am n e! Ce soluţie! B ă taia
era o soluţie mai bună. C a m e sări
din nou în picioare şi
se năpusti. D o i p u m n i puternici
nu l-au oprit: îl apucă pe
Ross de mijloc.
- A c u ’ îl dai gata! strigă al doilea
frate.
Omul av ea b raţe puternice; nu-i
dădu drum ul şi îl strînse
şi mâi tare, îndoindu-1 d e spate. V ă
tă m a se mulţi adversari în
felul ăsta - R oss g em u de durere, d
ar spatele lui era tare; nu
se mai îndoi din mijloc, ci îndoi
genunchii şi, ridicînd picioarele,
seîn co rd ă şi apăsă cu toată puterea
în coapsele minerului.
P ete negre în cep u ră să-i jo a c e în
faţa ochilor; C arne îşi pierdu
echilibrul şi se prăbuşiră iar la
pămînt, dar strînsoarea nu slăbi.
Voia să-l u m p le de sînge pe bătăuşul
ăsta beţiv. Auzi! Să-şi
bată copilul pînă la sînge! O să-l în
veţe mine! O să-l facă
praf! Porcul! Cu o m işcare bruscă,
Ross în co rd ă genunchii,
se suci într-o parte şi scăp ă din
strînsoare. Sări în picioare; pe
cînd C arne se ridica la rîndul lui, se
năpusti asupra lui cu
toată greutatea trupului şi-l lovi în
falcă. C arne se dădu înapoi
clătinîndu-se şi se prăbuşi în căm in
printre buştenii aprinşi.
Se ridică mai în cet de data asta. Ross
scuipă cîteva fire de
sînge pe podea.
- Hai, scoală-te, nu te-am bătut încă.
135 ROSS POLDARK
- Bătut! spuse Carne. B ătu t de un p
rostănac de ţînc care
tot mai suge din biberon? D e un ţînc
însem nat pe faţă? B ătut
ai spus?
- Bine, bine, mîrîi Jud, d a ’ nu pot să
m erg repede. Şi ce-o să fac cînd o s-
ajung acolo? Trei contra trei.
Şi unu din noi nu-i decît o spîrcîitură
de băiat subţire ca un
pai şi delicat ca o floare.
- Ia mai termină! spuse Jim. O să văd
eu ce fac.
- C red că nu vă gîndiţi şi la.mine,
spuse Prudie,' frecîndu-
şi nasul m are şi roşu. N u s-a născut
om ul pe care să nu-1
dau gata dacă vreau. Bărbaţii ăştia! N
im ic de capul lor. Se
dezumflă ca balonul. T rage-le una, în
cap cu linguroml şi fug
de rup pămîntul.
- Eu m ă grăbesc, spuse Jim Carter. Ţ
inea în mînă un
bici şi o luă la fugă, co b orînd în vale.
- U nde-i fata? o întrebă Jud pe
Prudie.
- H a b ar n-am! Au căutat-o prin casă
pînă să vină căpitanul
P oldark. M ă întreb cum de nu i-ai
văzut şi n-ai venit şi tu.
Şi cum de n-ai auzit cînd am strigat
du p ă tine pînă am răguşit.
- N u pot fi peste tot în acelaşi timp,
spuse Jud, schimbînd
furca de pe un um ăr pe altul. Aşa
ceva nu poate să facă nimeni.
D acă-ar fi patruzeci şi şase de Jud
Paynter să m uncească la
fermă, poate că s-ar găsi unu care să
te audă. D a ’ cum nu e
decît unu, m ulţum escu-ţi ţie D oam
n e...
- A m i n , spuse Prudie.
- Bine, bine. Şi atunci nu poate să te
audă cînd îl strigi,
dacă nu e pe aproape.
- A ş a e, d a ’ nici să facă pe surdu
cînd eu sînt în ogradă.
WINSTON GRAHAM 136
N u ţi-am zărit decît pantalonii, d a ’
am ştiut că eşti tu d u p ă
peticele de pe ei şi du p ă fumul care-
ţi ieşea din lulea ca dintr-
un coş de fabrică.
Jim C arter se vedea printre merii din
livadă alergînd către
casă. îl văzu ră cum intra înăuntru.
P rudie îşi pierdu un p ap u c şi trebui
să se o p re ască să-l
caute. A c u m era rîndul lui J u d să b
o m b ă n e . A ju n s e ră la
plantaţia de meri, dar înainte de a o
trav ersa se întîlniră cu
Jim C arter care se întorcea.
- E -n regulă. Se bat bine şi frum os...
M erită să te uiţi...
- C um ? se răsti Jud. Se bat zici? Şi
noi am p ie rd u t
distracţia?
A ru n c ă furca şi o porni spre casă,
în fugă, u n d e ajunse
înaintea celorlalţi doi.
în cam eră era prăpăd, dar bătaia ap
ro ap e că se terminase.
Ross încerca să-l scoată pe T o m C
arn e afară pe uşă, şi C arne,
deşi prea obosit ca să mai facă vreun
rău, se lupta ca un nebun
ca să scape de ruşinea de a fi dat
afară. Se ţinea agăţat de
Ross şi de pervazul uşii cu încăp ăţîn
area unui catîr, refuzînd
să admită că e învins.
Ross îl zări pe Jud şi rîse:
- D eschide fereastra, Jud...
Jud se grăbi să asculte, dar cel mai
tînăr dintre fraţi îi sări
imediat în cale.
- Nu, nu deschide. Nu-i cinstit. Lasă-i
să continue.
între timp, C arn e îşi mai revenise şi-
l ap u c ă pe R o ss
sălbatic de gît. Acesta îi dădu drum ul
şi-l mai lovi de d o u ă
ori. M inerul cedă; Ross îl răsuci pe
loc, îl a p u c ă d e ceafă şi de
turul pantalonilor, apoi îl tîrî pînă la
uşă, îm b rîn cin d -o pe
Prudie la o p arte în tim p ce ea privea
scen a cu g u ra căscată şi
răsuflarea tăiată.
137 ROSS POLDARK
Fraţii aşteptau neliniştiţi în v rem e
ce Jud se uita la ei
rînjin d cu înţeles.
Se auzi. un plescăit şi un m o m e n t
mai tîrziu R oss se
întoarse suflînd greu şi ştergîndu-şi
sîngele de pe tăietura
din obraz.
- O să se răcorească acolo. Şi acum ,
care din voi vine la
rînd? spuse el încruntîndu-se la
amîndoi.
Nici unul nu se mişcă.
- Jud.
- Da, d o m ’le.
- Pofteşte-i pe domnii afară de pe
proprietatea mea. Cînd
te întorci, ajut-o pe P rudie să facă
ordine pe aici.
- Da, d o m ’le.
Al doilea frate se înm uie şi el şi
începu să-şi sucească
şapca în mînă. P ărea că vrea să spună
ceva.
- Păi, rosti el în cele din urm ă, frate-
m eu are dreptate,
dom nule, şi du m n eata n-ai. Asta-i
sigur. D a ’ tot a fost o luptă
grozavă. Cea mai bună pe care am
văzut-o în afara ringului.
- Ba, ad ău g ă cel mai tînăr scuipînd,
chiar şi în ring. Cîte
bătăi nu mi-a tras! N -am crezut
niciodată c-o să-l văd la p ă mînt.
M ulţam , d om ’te.
Plecară amîndoi.
P e R oss îl d urea tot corpul din
cauza efortului şi a loviturilor
primite. încheieturile mîinilorîi erau
rănite şi avea două
degete scrîntite. Simţea tot uşi o
satisfacţie puternică, aşa vlăguit
cum era, ca şi cum lupta i-ar fi. stors
toată otrava din el.
P arcă i se luase sînge, aşa cum
doctorii iau sînge bolnavilor
ca să le scadă febra.
- Vai de mine, d o m ’le! exclamă
Prudie, intrînd. Vai de
mine! Să aduc nişte cîrpe şi
terebentină.
- N -a m nevoie de doctoricitul tău,
spuse el. Vezi mai
W in S JL U P * « jJK A tL A M 138
bine de mobilă. Poţi să repari scaunul
ăsta? la farfuriile alea
sparte. U n d e e fata, P ru d ie?
Spune-i că p o ate să iasă din
ascunzătoare.
- D u m n ez eu ştie u n d e e. L -a
văzut pe taică-său venind
şi-a luat-o la fugă cît ai zice peşte. C
red că e ascunsă pe undeva
prin casă, d a ’ n-a găsit-o. '
Se îndreptă spre uşă.
- Poţi să ieşi, mititico. T aică-tu a
plecat: L -a m gonit.
Hai, ieşi de pe u n d e te-ai ascuns!
T ă c e r e .;
Tăietura de pe o b ra z nu mai
sîngera. Ross îşi îm brăcă
iar vesta şi haina peste că m aşa ru p
tă şi u d ă de s u d o are şi vîrî
cravata în buzunar. V o ia să b ea ceva
şi apoi, cînd Jud se va
întoarce să-i co nfirm e că au plecat,
se va d u ce să se scalde în
mare. Sarea era un leac bun pentru
răni şi zgîrieturi.
Se duse la bufetul care se clătinase
gata să cad ă în timpul
luptei şi îşi tu rn ă un p ah ar cu
coniac. îl bău dintr-o sorbitură
şi cînd dădea capul pe spate ca să bea,
ochii lui întîlniră privirea
Demelzei, întunecată, dar liniştită
acum , uitîndu-se la el de
pe poliţa de sus a dulapului.
La auzul h o h o te lo r lui de rîs, P
rudie se întoarse repede
în odaie.
Capitolul IX
/V
Î n seara aceea, pe la nouă, Jim C
arter se
întoarse de la Jinny Martin. E rau
prieteni
mai de mult, înai nte ca Jim să vină
să lucreze aici, lor se întărise repede
în timpul iernii.
D e obicei se urca direct în podul
grajdului şi d o rm ea
pînă în zori, dar acum intră în casă şi
insistă să vorbească cu
Ross. Jud, care ştia deja ceva, îl u rm
ă în camera de toate zilele.
- Minerii din Illuggan, spuse băiatul,
fără altă introducere.
Z acky M artin a auzit de la Will N an
fan că o să vină la noapte
să vă plătească pentru că i-aţi furat
fata lui T o m Carne.
R o ss lăsă paharul, dar ţinu cartea
deschisă în mînă.
- Ei bine, dacă vor veni, o să ne m
ăsurăm noi cu ei.
- N u -s prea sigur, spuse Jud. Cînd
sînt doi sau trei, putem
să-i batem ca azi, dar cînd vin cu
sutele, răcnesc ca balaurii.
D acă te pui în calea lor, te fac bucăţi
la repezeală.
Ross de gîndi. D a că lăsai'la o parte
retorica, spusele Iui
Jud erau adevărate. L eg e a şi o
rdinea nu m a i erau respectate
cînd o gloată de mineri o lua razna. E
ra totuşi puţin probabil
că v o r veni pînă aici pentru atîta
lucru. Sau poate că erau
băuţi. E ra săp tăm în a Paştelui.
- Cîte puşti avem în casă?
- Cred că trei.
WINSTON GRAHAM 140
- U n a ar fi destul. A grijă să le cureţi,
să fie gata la
nevoie. A ltceva nu mai avem ce face.
Plecară amîndoi şi Ross îi auzi
şoptind nem ulţum iţi în
dosul uşii. D e fapt, ce ar mai fi putut
face? N u-şi închipuise
că angajarea, cu totul întîm plătoare,
a unei fete care să ajute
la' bucătărie va avea asem en ea
consecinţe; d ar acu m nu mai
putea da înapoi chiar d acă s-ar d
ărîm a păm întul. D u p ă doi
ani petrecuţi în străinătate, uitase
prejudecăţile m ărginite ale
\ . .. N .
sem enilor lui. P entru minerii şi
fermierii din com itat, cineva
care locuia la o d ep ă rtare de două-
trei mile era străin. Să iei
un copil din casa lui şi să-l duci să
locuiască la zece mile
depărtare, o fată pe deasupra, şi m
inoră, chiar d ac ă era b u c u roasă
să te urm eze, era destul ca să p ro v
o a c e m înie şi să trezească
tot felul de prejudecăţi. El ced ase
unui im puls u m a n şi
-'acum era co n sid erat c o ru p ă to r
de m inore. Ei bine, lasă-i
să latre.
O su n ă pe Prudie, care intră tîrşind
picioarele.
- D u -te la culcare, Prudie, şi ai grijă
să se culce şi fata.
Şi spune-i lui Jud să vină la mine.
- A plecat chiar acum. A plecat cu Jim
Carter, au plecat
amîndoi.
- Nu-i nimic. Se va în to arce curînd.
Se dusese probabil
să-i lum ineze drum ul băiatului pînă
la podul din grajd. R o ss
se ridică şi se duse să ia puşca. E ra o
flintă fran ţu zească cu
crem ene, pe care o cu m p ărase tatăl
lui la C h e rb o u rg a c um
zece ani. E ra o arm ă b u n ă şi mult
mai precisă decît to ate
puştile pe care le folosise.
O frînse şi se uită pe ţeava, văzu că fu
n c ţio n e a z ă şi
cocoşul şi crem enea, tu rn ă praful de
puşcă la locul lui, o încărcă
şi o aşeză apoi.pe pervazul ferestrei. A
ltceva nu mai avea
de făcut; se aşeză pe scaun, îşi u m p
lu paharul şi în c e p u
să citească.
141 ROSS POLDARK
Timpul trecea şi-l cuprinse n erăb d
area aşteptîndu-1 pe
Jud. N u bătea. vîntul şi în casă era
tăcere. Din cînd în cînd, în
dosul lambriurilor se mişca un
şoarece; cîteod.ată, T abitha
S ethia, pisica rîioasă, m ieuna şi se
în tin d ea în faţa focului sau
un buştean ars cădea prefăcîndu-se în
cenuşă.
L a zece şi ju m ătate se duse pînă la
u şă şi cercetă atent
valea. Ceru.l era noros, afară se auzea
zg o m o tu l şoptit al apei;
o bufniţă zbură dintr-un copac dînd
încet din aripi.
Lăsă uşa deschisă şi ocoli casa pînă la
grajduri. M a r e a
era întunecată; talazuri mari, n egre
se rosto g o leau spre ţărm.
Din cînd în cînd cîte un val se
răsturna peste plajă, spărgînd
liniştea cu un bubuit ca de tunet. S p
u m a lui era de un alb
strălucitor în întunericul n opţii.
îl durea rău glezna d u p ă efortul şi
lupta de după-am iază;
îşi simţea tot trupul ţeapăn; spatele îl
d urea ca şi cum şi-ar fi
rupt o coastă. Intra în grajd şi se sui
în pod. Jim C arter nu
era acolo.
Coborî, o mîngîie pe Darkie, îl auzi pe
G arrick mişcînd
în culcuşul lui, se întoarse în casă pe
un d e venise. Să-l ia
d ra c u ’ pe Jud şi ideil e lui. Ar fi
trebuit să aibă m inte să nu lase
casa singură după ce il avertizase
Jim. E ra sigur că nu-1 părăsise.
Ross intră în dorm itorul de la parter.
Patul era go l.în
seara aceea; pe D em elza o m utaseră
în.cam era ei. U rc ă scara
şi deschise încet uşa. Era întuneric,
dar auzi respiraţia întretăiată,
puternică a fetei, care nu dorm ea; îşi
dăduse seam a de
pericolul prin care trecuse. închise
uşa fără un cuvînt şi plecă.
Din cam era alăturată se auzi un
sunet, ca şi cum un bătrîn ar
fi tăiat lemne cu un ferăstrău ruginit.
N u putea fi decît Prudie.
CQborî iar şi încercă să citească. N u
mai bău nimic. D a c ă se
intorcea Jud, vor sta de pază pe rînd
cîte d o u ă ore fiecare,
WINSTON GRAHAM 142
to ată noaptea; dacă nu se va în to a
rc e va trebui să stea de
p ază numai el.
L a u n sp re z e c e şi j u m ă ta te te
rm in ă capitolul, închise
cartea'şi se duse din n o u pînă la uşă.
O b o are de vînt mişcă
crengile de liliac, apoi se opri. T ab
ith a B e th ia îl u rm ă frecînd
u -se afectuoasă de cizm ele lui. Pîrîul
m u rm u ra m ereu litania
lui fără sfirşit. D in tr-u n pîlc de ulmi
se auzi uguitul subţire al
unei păsări de noapte. D in sp re G ra
m b le r se ridica luna. D a r
G ram bler se afla la su d-vest şi lum
ina slabă de pe cer nu era
destul de palidă să reflecte un răsărit
sau un apus de lună. E ra
un foc.
Porni în direcţia aceea, d ar se opri.
Fuga lui Jud şi C arter
în sem n a că răm ăsese singur să p
ăzească proprietatea şi să
aibă grijă de cele d o u ă femei. D a c ă
în a d e v ăr minerii din
Illuggan porniseră războiul, nu era
înţelept să lase casa nepăzită.
P resupunînd că focul aveiă vreo
legătură cu ceea ce se
întîmpla, era sigur că se va întîlni cu
minerii dacă se d u cea să
vadă şi ei erau în drum spre conac. S-
ar putea ca unii să se
strecoare prin spatele lui şi.să ajungă
la conac. Mai bine să
stea acasă decît să rişte să-i d ea foc.
îşi m u şcă b uza de jo s şi-l înjură pe
Jud, ticălosul ăsta
neisprăvit. O să-l înveţe el m inte să o
şteargă aşa la prima
alarmă. Faptul că-1 părăsise ac u m i
se părea mai im portant
decît toată neglijenţa dinaintea înt
oarcerii lui acasă.
Se duse şchiopătînd pînă la L o n g
Field, în dosul casei, şi
de acolo i se păru că distinge flăcările
licărind. Se întoarse şi
voi s-o trezească pe P ru d ie să-i sp u
n ă să aibă grijă. în casă
era linişte şi întuneric, cu excep ţia
luminii g albene a u neî
lumînări care se zărea în dosul
perdelelor; era păcat să o sperie
inutil. Se în treb ă ce sim ţea o a re
copila stînd acolo trează
în întuneric.
143 ROSS POLDARK
N ehotărîrea era unul din lucrurile pe
care nu le putea
suferi. D u p ă încă cinci minute, se
blestem ă singur, apu că arma
şi porni grăbit prin vale.
Ploaia îi biciuia faţa cînd ajunse în p
ăd u ricea de brazi de
dincolo de Wheal M aiden. L a capătul
ei se opri şi privi în
direcţia satului Grambler. Se ved eau
trei focuri. N u erau prea
mari după cîte îşi d ăd ea seam a şi îi
păru bine. A poi observă
d o u ă siluete care urcau dealul, spre
el, u n a ducînd un felinar.
Aşteptă. E rau Jim C arter şi Jud.
Vorbeau amîndoi, Carter tulburat şi
gîfiind. D u p ă ei, apărînd
din întuneric, mai erau patru bărbaţi:
Z acky M artin, N ick
Vigus, M ark şi Paul Daniel, toţi
locuind în casele din satul
Mellin. Cînd ajunseră în faţa lui, el le
ieşi în întîmpinare.
- Pe cinstea mea, zise Jud surprins,
arătîndu-şi gingiile
ştirbe, uite-1 pe căpitanul Ross. C um
de sînteţi pe aici? îmi
ziceam a c u ’ vreo cinci minte; a c u
’, îmi ziceam, căpitanul Ross
s-a culcat şi doarm e, întinde bine
picioarele-n pat. Şi mie
m i-ar fi plăcut să fiu în pat, în loc să
tropăi prin ploaie şi
ceaţă, cu gîndul la o cană cu g ro g
cald...
- Unde-aţi fost?
- Păi, num ai pînă la Gram bler. N e
gîndeam să trecem
pe la cîrciumă şi să p etrecem o seară
cu ai noştri...
Ceilalţi bărbaţi se apropiară şi
văzîndu-1 pe Ross se opriră.
Vigus părea dispus să mai zăbovească.
Felinarul îi lumină
faţa şireată; rînjea cu faţa lui plină
<^e riduri. D a r Z acky M artin
îl trase de mînecă.
- Hai, Nick. T rebuie să te scoli dis-de-
dim ineaţă să intri
în schimb. N o a p te bune, d o m ’le.
- N o a p te bună, spuse Ross, şi se
uită la ei cum se îndepărtează
cu paşi greoi. V ăzu mai m ulte
felinare pe lîngă focuri şi
oam eni m işcîn d u -se..
WINSTON GRAHAM 144
- C e s-a întîmplat, Jud?
- F ocurile alea? D a c ă vreţi să v ă
spun tot, uite cum
s-a întîmplat...
- U ite cum s-a întîm plat, d o m ’le,
interveni Jim C arter
care nu-şi p u tea stăpîni n erăbdarea.
Cînd l-am auzit pe Will
N anfan spunînd că minerii din
Illuggan vin să vă dărîm e casa
pentru că i-aţi luat fata lui T o m C
arne, n e-am gîndit c-ar fi
bine să-i oprim. Will zice că sînt ,vreo
sută, cu ciom ege şi bîte.
A c u ’ eu ştiam că oam enii din G ra
m b le r le d ato re a z ă ălora
din Illuggan o bătaie b u n ă încă d e
la tîrgul de Sfîntul Mihail,
şi eu am tras o fugă la G ra m b le r şi
i-am trezit şi le-am spus...
- Ia uite cine înşiră la verzi şi uscate!
rosti Jud dem n.
D a r sub im periul em o ţiei, Jim u
ita s e d e tim id ita te a
lui obişnuită.
- ... şi le-am spus: Ascultaţi! Ăia din
Illuggan vin încoace,
puşi pe ceartă. Atît le-am spus. J u m
a ’ din cei din G ram bler
erau la cîrciumă, la un pahar, şi de-
abia aşteptau să se bată. în
timpul ăsta,' Jud a alergat pînă la Saw
le şi le-a spus la fel.
Acolo n-a p re a mers, dar tot s - a in
to r s cu v reo douăzeci sau
treizeci...
- Treizeci şi şase, ad ă u g ă Jud. D a ’
şapte din ei au intrat
în cîrciumă lui T re g o th n a n şi
cred că sînt tot acolo, bînd pe
rupte. B ob M itchell e d e vină. D acă
el...
- Au venit la timp ca să aprindă trei
focuri afară.
- Trei focuri, spuse Jud, şi du p ă aia...
- Lasă-1 pe băiat să povestească, i-o
tăie Ross.
- Ei, şi atunci am aprins trei focuri, co
n tin u ă Carter, şi
ardeau straşnic, cînd am auzit cum
vin oam enii din Illuggan,
vreo optzeci sau o sută erau, în frunte
cu R em frey Flam ank,
beat-m ort. Cînd s-au apropiat, M ike
A n d re w a rth a s-a suit pe
zid şi-a urlat la ei: „C e vreţi voi, ăştia
din Illuggan? Cu ce
145 ROSS POLDARK
treabă p-aici?“ Şi R em frey Flam ank
şi-a desfăcut căm aşa arătîndu-
şi pieptul păros şi a spus: „Ce te
priveşte pe tine?“ Atunci
Paul D aniel a zis: „N e priveşte, ne
priveşte pe toţi, că nu
vrem să vă băgaţi nasul în treburile n
o astre11. Şi-atunci s-a
auzit un m o rm ăit puternic ca şi
cum ai hărţui un urs.
Jim C arter se opri puţin ca să-şi trag
ă sufletul.
- P e u rm ă un om mărunţel cu un
neg cît o p ru n ă pe
o b raz a strigat: „N -avem treabă cu
voi, prieteni. A m venit
s-o luăm înapoi pe fata noastră pe
care a furat-o stăpînul vostru
şi să-i dăm o lecţie s-o ţie m inte11.
Atunci Jud a strigat la ei:
„C ine sp une că nu e drept să
angajezi o fată, aşa cum face
toată lum ea? Şi să ştiţi, ticăloşilor,
că el a cîştigat-o în luptă
dreaptă. Voi n-aţi fi în stare de aşa
ceva. Nici un bărbat din
Illuggan n-a fost în stare...11
- T erm in ă odată! îl întrerupse Jud,
iritat. Ştiu eu ce-am
spus. Crezi că nu-s în stare să spun
singur? Supărat, în to arse
capul şi Ross văzu că un ochi i se
învineţise.
- U ite ce-a spus: „Nu-i om în satul
vostru, Illuggan, care
să nu fie fecior îm puţit de tîrfă fără
tată şi cu picioare strîm be
ca ale cailor bătrîni din curtea geam
başului11. C e mai vorbe!
C a o predică a popii. Şi-apoi cineva i-
a tras una în ochi.
- Şi atunci presupun că au în ceput
toţi să se bată, spuse
Ross.
- E ra m vreo două sute, D o am n e,
ce mai bătaie! L-ai
văzut pe chiorul ăla, Jud? M ark
Daniel îi trăgea la pum ni
cînd s-a năpustit Sam Roscollar. Şi R
em frey Flam ank...
- Taci, băiete, spuse Jud.
Jim tăcu. P o rniră spre casă. T ăcerea
n-a mai fost în treruptă
decît o dată de rîsul înfundat al
băiatului, care şopti:
„R em frey Flam ank, beat m ort!“
- Ce neruşinare, spuse Ross din uşă,
să plecaţi de acasă,
WINSTON GRAHAM 146
să vă încăieraţi cu oam enii şi să m ă
lăsaţi acasă să am eu grijă
de femei. Cine credeţi că sînt eu?
Nici un răspuns.
- Băgaţi de seamă! C erturile mele, eu
le rezolv, cum
vreau eu.
- Da, d o m ’le.
- Hai, la culcare, gata! D a r sănu
văîchipuiţ căn-am
săţn minte ce-aţ făut.
Dacăaceste cuvinte erau o am en in
ţre cu p ed eap sa sau
o prom isiune căi va răplăi, nici Jud,
nici băatul nu ş-au
putut da seama. E ra p rea îtuneric ca
săvadăfaţ celui care
vorbea. E ra ceva î v o ce a lui care se
putea d ato ra mîiei
greu reţnute; sau p o ate căR oss rîea,
dar ei nu-ş puteau
îchipui aş ceva.
Capitolul X
La capătul de est cel mai depărtat al
moşiei
Poldark, cam la o ju m ă ta te d e milă
de
conacul N am p ara, proprietatea se
învecina cu cea a domnului.
H orace Treneglos, a cărui casă era
situată la vreo d o u ă mile
spre interior în spatele dealurilor H e
n d ra w n a şi se n u m ea
Mingoose. în punctul unde cele două
moşii se întîlneau, la
m arginea falezei, se afla o a treia
mină.
Wheal Leisure fusese exploatată pe
vrem ea lui Jo sh u a la
suprafaţă de u n d e se scotea cositor
şi nu aramă. R oss o cercetase
în timpul iernii şi dorinţa de a
redeschide m ăca r unul din
abatajele de pe pYopria lui m oşie se
în d rep tase asupra accstei
mine, după ce mai înainte se gîndise
la mina Wheal Grace.
Avantajul consta în. faptul că drenajul
se putea face prin
galeriile care se deschideau în malul
falezei şi că în unele din
ultimele m ostre luate din mină şi
păstrate de Joshua erau urm e
importante de aramă.
Dar avea nevoie de mai mult capital
decît putea găsi; de
aceea joi dimineaţa, în săptăm îna
Paştelui, se duse la M in goose.
D o m n u l T reneglos era un văduv
mai în vîrstă cu trei
fii, cel mai mic în marină, iar ceilalţi
pasionaţi vînători de
vulpi. El însuşi era un intelectual pe
care probabil .că nu-1
WINSTON GRAHAM 148
atrăgea o astfel de aventură, dar de
vrem e ce mina se afla în
piri 'te pe păm întul lui, un m inim
um de politeţe cerea să i se
adreseze lui întîi.
- Mi se pare că nu ai pe ce să te
bazezi; e ca şi cu m ai
desţeleni păm înt virgin. D e ce nu
deschizi W heal G race, un d e
puţurile de mină sînt deja săpate? îl
întrebă dom nul Treneglos,
vorbind foarte tare. E ra un bărbat
înalt şi m asiv pe care su rzenia
î! făcuse cam stîngaci. Ş ed ea acum
pe m arginea f o to liului,
cu genunchii lui graşi îndoiţi, cu
pantalonii strîmţi să
crape pînă sub genunchi, cu nasturii
gata să sară. Cu o m înă
îşi mîngîia un genunchi, pe cealaltă o
făcuse pîlnie la u re ch e
pentru a auzi mai bine.
Ross îi explică m otivele care-1 făceau
să prefere W heal
Leisure.
- Ei bine, dragul meu, strigă dom nul
T reneglos. tot ce
spui e convingător, eu te cred. N -a m
nimic îm potrivă să faci
cîteva găuri pe pămîntul meu. V ecinii
trebuie să se ajute între
ei. Ridică apoi vocea: Din p unct de
vedere financiar sînt cam
stn m to rat luna asta. băieţii ăşt ia ai
mei, cu v înătonle lor. L una
viitoare poate ţi-aş putea îm prum uta
cincizeci de guinee. Vecinii
trebuie să se ajute între-ei. îţi
convine? E de-ajuns?
Ross îi mulţumi şi spuse că dacă va
deschide mina o-va
adm inistra după sistemul prin care
fiecare dintre cei ce vor
contribui cu capita l va cumpăra
acţiuni şi'va contribui la cheltuieli.
- Da, ideea e excelentă, spuse dom nul
Treneglos cu u rechea
ciulită ca să audă mai bine. Mai vino
pe aici, băiete. Sîn t
gata să-ţi dau o m înă de ajutor. Aşa
trebuie, între vecini. In
plus, îmi place riscul. Poate, poate
mai desco p erim în c ă o
mină ca Grambler. începu să rîdă z g o
m o to s şi luă din nou
cartea în mînă. P oate mai
descoperim încă una. Ai citit clasicii,
băiete0 Leac bun pentru m ulte rele
ale lumii m oderne. A n
149 ROSS POLDARK
încercat de m ulte ori să-i trezesc
tatălui tău interesul pentru
ei. A propo, ce mai face?
Ross căută să-i explice.
- A , da! Sigur. Ce n e n o ro c irel 'D e
fapt, m ă g în d eam 1a.
unchiul tău. La unchiul lui m ă
gîndeam, adăugă el cu glas scăzut.
Ross plecă. în drum spre casă se
gîndea că, aşa cum
stăteau lucrurile, nu se putea aştepta
la mai mult din partea
domnului. Treneglos, decît la o
promisiune. Mai răm înea să
consulte şi pe cineva de specialitate,
şi an u m e pe căpitanul
H en sh a w e din Grambler.
Jim C arter lucra la cîmp cu cei trei
copii m ai mici ai lui
Martin. Văzîndu-1 pe Ross trecînd,
alerg ă la el.
- M -am gîndit să vă dau o veste,
domnule, spuse el liniştit .
R euben C lem m o w a fugit.
Se întîmplaseră atîtea de la întîlnirea
lor, duminica trecută,
încît Ross uitase de Reuben Clemmow
. Discuţia cu el nu fusese
plăcută. Omul era şmecher, dar şi
insolent. R oss încercase
să-i bage minţile în cap, să p ătrundă
un zid de suspiciune şi
resentim ent. D ar îşi dăduse seam a
imediat că nu reuşea, că
omul îi era ostil. Sfaturile lui bune,
discuţia'prietenească nu
puteau schim ba nimic.
Resentimentul, ostilitatea erau prea
adînc înrădăcinate.
- U nde s-a dus?
- Nu ştiu, d o m ’le. S-atsperiat cînd i-
aţi spus că-1 daţi afară.
- Vrei să spui că nu e la mină?
- D e marţi n-a mai venit. Nimeni nu l-
a mai văzut de marţi.
- Ei bine, zise Ross, asta ne scuteşte
de un necaz.
C arter se uită la el. Faţa lui tînără, cu
umerii obrajilor
proem inenţi, era foarte palidă.
- Jinny crede că e pe aici, prin
apropiere, d o m ’le. C red e
că n-a plecat de tot.
WINSTON GRAHAM 150
- L -ar fi văzut cineva.
- Da, d o m 'le, aşa zic şi eu. D a ’ ea n
u m ă crede. Zice,
iertaţi-m ă d o m ’le, că să aveţi grijă.
R oss zîmbi.
- Nu-ţi face griji, Jim, nici pentru
mine, nici pentru Jinny.
Ţi-e d ragă fata?
C arter se uită d re pt în ochii lui şi
înghiţi în sec.
- Ei bine, spuse Ross, ar trebui să fii
fericit că ai scăpat
de un rival. Deşi mă îndoiesc că ar fi
fost un c o n c u re n t serios.
- N u la asta m -am gîndit, spuse Jim.
N e -a fost frică n u mai
că...'
- Ştiu de ce ţi-a fost frică. D a c ă vezi
sau auzi ceva, an
u n ţă -m ă. D a că nu, nu te înspăim
înta degeaba.
Călări mai departe. D eg eab a am în
cercat eu să-l liniştesc,
se gîndi el. P o ate că m o co fan u l a
fugit la frate-său la Truro,
sau p o ate nu. N u se ştie niciodată
cu unul ca ăsta. Ar fi mai
sigur p en tru familia M artin d ac ă ar
fi sub cheie.
2
Deşi s-a dus la T ru ro de mai m ulte
ori, n-a mai
văzu t-o pe M argaret. Nici nu d o re a
să o vadă. Aventura Iui
cu ea, în n o ap tea balului, nu-1
vindecase de drag o stea pentru
Elizabeth; în schimb îi dovedise că
satisfacerea unei dorinţe
trupeşti nu era o soluţie.
D em elza se instalase în noul ei căm
in ca o pisicuţji de
pripas într-o cam eră confortabilă.
Cunoscînd puternicele legături
de familie care existau între mineri,
se aşteptase ca, du p ă
o săptăm înă, să o g ăsească făcută g
h em îhtr-un colţ, plîngînd
d u p ă tatăl ei şi d u p ă bătăile lui. D
a că ar fi arătat vreun semn
că-i e d o r de casă, ar fi trim is-o
înapoi imediat, dar fata nu
făcu aşa ceva, iar P ru d ie se îm p ăca
bine cu ea.
151 ROSSPOLDARK
Faptul că la trei ore numai după
sosirea ei D em elza intrase
in graţiile teribilei P rudie era în că o
surpriză. P o ate că trezise
în ea vreun instinct m atern atrofiat,
aşa cum se întîm plă cu o
î ăluşcă flămîndă pe care o ad o p tă
un pinguin.
D u p ă o p ro b ă de o lună, R oss l-a
trimis pe Jim C arter -
Jud n-a vrut s ă s e d u c ă - l a T o m
C arne cu d o u ă guinee reprezentînd
leafa fetei pe un an. Jim îi povesti
cum C a m e îl.ameninţase
că-i ru p e oasele; dar, cum nu
refuzase banii, în sem n a că
era de acord şi cu plata şi cu
pierderea fetei.
D upă singura lor invazie în forţă,
minerii din Illuggan
n-au mai întreprins nimic. Exista
riscul să mai aibă d e-a face
cu ei în vreo.zi de sărbătoare, dar pînă
atunci distanţa de sat
îl ferea de cio cn iri în tîm p lăto
are.'C îtv a timp Ross bănuia că
taică-său ar putea încerca să ia copila
cU forţa; de aceea îi
spuse să nu se d ep ărteze de casă. în
tr-o seară, în torcîndu-se
călare de la St. Ann, se trezi cu o
ploaie de pietre venind din
dosul u n u i g ard viu, d ar ac e s ta a
fo st ultim ul s e mn de
d e z ap ro b a re din p artea lor. O am
enii aveau alte griji care
să-i preocupe.
C ăutînd printre vechiturile din
bibliotecă, Prudie dădu
peste o b u cată de pînză tare,
înflorată. S p ălat ă şi croită, se
transform ă în d o u ă rochii pentru
fată care sem ănau de fapt
cu doi saci. Apoi, dintr-un cearşaf
vechi cu dantelă pe margine
îi făcu d o u ă com binezoane. D em
elza nu mai văzuse niciodată
aşa ceva şi ori de cîte ori le purta în
cerca să le tragă bine în
jos ca să se vadă dantela de sub fustă.
C ontra voinţei ei, Prudie se pom eni
înrolată într-o cam p anie
în care nu credea: războiul îm p o triv
a păduchilor. E ra necesar
să-i a tragă des atenţia D em elzei că
noul ei stăpîn nu
tolera m u rdăria nici pe corp, nici în
cap.
- Da, dar cum po ate să vadă? întrebă
fata într-o zi cînd
WINSTON GRAHAM 152
ploaia se scurgea în cet pe geam u rile
verzi din bucătărie. C u m
poate să vadă? Părul meu e negru şi
dacă-1 speli şi dacă e nespălat.
P rudie se în cru n tă în timp ce u n g
e a carn ea de pe frigare.
' - Da, dar n-ai mai avea atîţia
păduchi.
- P ăduchi? repetă D e m e lz a şi se
scărpi nă în cap. T o a tă
lu m ea are păduchi.
- Lui nu-i plac.
- D e ce? în tre b ă D e m e lz a serio
asă. Şi d u m n e at a ai
păduchi, mai mulţi ca mine.
- Lui nu-i plac, rep etă P ru d ie cu
încăpăţînare.
D e m e lz a se gîndi un timp.
- Şi cum scapi de ei?
- T e speli, te speli şi iar te speli,
spuse Prudie.
- C e tot trăn căn eşti acolo? zi se Jud
care tocm ai intrase
în bucătărie.
D em elza în toarse capul şi se uită la
el cu ochii ei negri
plini de interes.
Apoi se uită din nou la Prudie.
- C um se face că d u m n eata n-ai
scăpat de ei? întrebă ea,
d oritoare să afle.
- N u s-a spălat destul, spuse Jud
ironic. N u -i bine că
oam enii au piele. T re b u ie s-o frece
pînă-i carne vie ca să le
placă unora. D a ’ mai d ep in d e şi de
păduchi. P ăd u ch i-s fiinţe
ciudate, nu stau la un loc. L e place
pe unii mai mult decît pe
alţii. Păduchii îs rude b u n e cu unii,
îs ca fratele cu sora. P e
alţii i-a lăsat D u m n ez eu curaţi,
aşa, d e la natură. U ită-te la
mine. Eu n-am păduchi în cap.
D em elza se uită lung la el.
- Nu, spuse ea, n-ai, d a ’ n-ai nici păr
în cap.
Jud lăsă jo s turba pe care o adusese
şi i se adresă arţăgos
lui Prudie:
153 ROSS POLDARK
- Mai bine ai învăţa-o să-şi ţină g u ra
decît s-o" înveţi
de-astea. Ai face mai bine dacă ai în v
ăţa-o să se p o arte cum
trebuie, să vorbească respectuos cu
oam enii, să ră sp u n d ă cu
respect şi să fie respectuoasă cu ăia
mai mari şi mai în vîrstă
ca ea. Atunci ai pu tea să te lauzi şi să
z id : „D o am n e, fac o
treabă bună că o învăţ cum să se p o a
rte " .' D a ’ tu ce faci? Nu-i
greu de văzut, O înveţi să fie
obraznică.
*
în seara aceea, Ji m C arter se afl a în
casa soţilor M artin,
stînd de vorbă cu Jinny. Se îm
prietenise cu ei în timpul iernii,
cînd lucrase la N am p ara. Cu cît
ataşam entul lui pentru Jinny
creştea, se ducea din ce în ce mai ra r
la ai săi. îi părea rău,
pentru că mamei lui îi era d o r d e el,
dar nu putea fi în acelaşi
timp în do u ă locuri şi se simţea mai
în largul lui în casa acestor
oameni care nu-1 cunoşteau prea
bine, şi u n d e putea să discute
în voie şi să se amuze.
Tatăl său, care fusese un arendaş de
m ină cu experienţă,
cîştigase bani buni pînă la vîrsta de
douăzeci şi şase de ani,
apoi se îm bolnăvise de tuberculoză,
care îl doborîse. în şase
luni, d o am n a C arter răm ăsese v
ăd u v ă cu cinci copii mici de
crescut, dintre care Jim, cel mai
mare, nu avea decît şapte ani.
Fred C arter făcuse sacrificiul de a
plăti şase penny pe
săptămînă, sum ă m ăre pentru el,
pentru ca băiatul să înveţe la
şcoala mătuşii Alice T re v em p er şi
fusese vorba ca să răm înă
la şcoală încă un an, dar nevoile îi
spulberaseră speranţele tot
aşa cum vîntul spulberă fumul, şi Jim
începuse să lucreze şi el
la spălatul minereului, la mina din G
ram bler. E ra m uncă „de
suprafaţă11, mai uşoară, pentru că
minerii din Cornwall nu-şi
tratau copiii ca cei din nord, care n-av
eau inimă. Totuşi, şi
această m uncă nu era p re a uşoară,
pentru că însem na să speli
minereu de aram ă stînd îndoit de
spate zece ore pe zi. M am a
WINSTON GRAHAM 154
iui era'îngri jorată văzîndu-1 cum
scuipă sînge cînd venea acasă.
D a r mulţi alţi băieţi m u n ceau la
fel; un şiling şi trei penny pe
săptăm înă în sem n a ceva.
L a u n sprezece ani, co b o rî în m
ină, lucrînd îm p reu n ă cu
un alt m iner la.căratul minereului cu
roaba. M o şten ise însă
priceperea tatălui său, aşa că pe la
şaisprezece ani lucra.în
parte, exploatînd singur o porţiune de
abataj şi cîştigînd destul
ca să-şi întreţină familia. E ra foarte
m în d ru 'd e asta; dar după
cîţiva ani începu să-şi dea seam a că
nu mai pu tea lucra tot
timpul, sim ţindu-se bolnav; tuşea şi
scuipa ca tatăl său ..L a
douăzeci de ani, blestemîndu-şi
soarta, se lăsă convins, la îndem
nurile repetate ale m am ei sale, să
părăsească mina, să
renunţe la un cîştig bun în favoarea
frat elui său mai mic, căruia
îi ce d ă spre exploatare p artea lui
din abataj, şi să lucreze la
cîmp. Chiar cu leafa bună pe care i-o
plătea căpitanul Poldark,
cîştiga mai puţin în trei luni decît
înainte într-o lună; dar nu-1
supăra num ai pierderea banilor şi
mei chiar pierderea unei
situaţii bune. îi plăcea mineritul, îi
intrase în sînge şi îi lipsea
această m uncă.
R enunţase la ceva ce îşi d o rea mult.
Totuşi era mai voinic
acum , mai sănătos, şi viitorul nu-1
mai înfricoşa.
Ş edea într-un colţ cu Jinny şi vo rb
eau în şo ap tă în timp
ce Z ack y M artin trăgea din pipa lui
de păm înt ars şi citea
ziaail. D e partea cealaltă a căminului,
d o a m n a Z ack y ţinea în
braţe doi copii: într-o parte pe B etsy
M a n a M artin, de trei
ani, care fusese bolnavă grav de pojar,
în cealaltă parte pe cel
mai mic copil, un sugar de d o u ă luni
care scîncea din cînd în
cînd. C a m e ra era lum inată slab de
un opaiţ cu d o u ă fitiluri
care ieşeau prin d o u ă găurele. în
opaiţ era ulei care mirosea
a peşte. Jinny şi Jim şedeau pe o b an
c ă de lemn, mulţumiţi de
obscuritatea plăcută care-i înconjură.
Jinny nu mai ieşea din
155 ROSS POLDARK
casă du p ă ce se lăsa întunericul
chiar dacă o întovărăşea Jim
- era singurul lucru neplăcut în
prietenia lor - n-av ea un m o m
ent de linişte gîndindu-se că în dosul
fiecărui tufiş sta cineva
la pîndă. M ai bine aici, în casă, chiar
cu toată familia pe capul
lor. în lum ina slabă se distingeau
num ai părţi din cameră,
suprafeţe, muchii, curbe, capete şi
profiluri. Tocmai strînseseră
de pe m asă resturile cinei co m p u
se din ceai, pîine de secară şi
o fiertură de m azăre; un cerc um ed
arăta un d e cursese ceainicul
vechi de cositor. La celălalt capăt al
mesei se vedeau îm prăştiate
firimiturile făcute de fetiţele cele mai
mici. Din Z acky
nu se vedea decît părul roşcat, des ca
peria, pipa strînsă între
dinţi, foaia în d o ită a ziarului S h e
rb o rn e M e r C n r y , tipărit
mărunt, pe care o ţinea strîns cu
mîna lui păroasă, ca şi cum
ar fi fost în pericol să zboare.
Ochelarii cu ram e de oţel ai
d o am n ei Z acky sclipeau, şi fiecare
parte a feţei ei late cu b uze
strînse era luminată pe rînd, ca fazele
diferite ale lunii, aşa
cum se uita cînd la un copil, cînd la
celălalt. Din cea mai
mică, Inez Mary, nu se vedea decît un
şal cenuşiu şi o m înuţă
grasă strîngînd în pum n d o ar aer, ca
şi c um ar fi vru t Să
d o v ed ească plăpînda ei pretenţie la
viaţă. Un m oţ de păr roşu
şi un nas plin de pistrui do rm eau
sprijiniţi-de um ărul celălalt
al doam nei Zacky.
Pe jos, picioarele lungi şi goale ale lui
M atth ew M a rk
Martin luceau ca doi păstrăvi argintii:
restul nu se vedea, ascuns
fiind de um b ra masivă a corpului
mamei sale Pe perete,
lîngă cei doi tineri, se mi şca o altă
um bră, a pisicii roşcate
care se u rcase pe raft, lîngă opaiţ, şi
se uita clipind fa în treag
a familie.
E ra săp tăm în a cea mai plăcută,
săptăm îna cînd Tata
Z acky era în schim bul de noapte şi
le dădea voie copiilor să
se d ucă la culcare pe la ora' nouă.
Jim se obişnuise cu această
WINSTON GRAHAM 156
regulă; se apropia deci m o m en tu l
cînd trebuia să plece. îşi
aduse am inte că mai avea m ulte să-i
s p u n ă lui Jinny şi se
g ră b ea să i le spună, cînd se auzi o
bătaie în uşă şi în prag
ap ăru silueta subţire d ar plină de v
ig o are a lui M ark Daniel.
Z acky lăsă ziarul şi se uită la ceas să
v ad ă dacă nu cu m v a
a întîrziat.
- Ai venit devrem e, băiete. Intră şi
stai puţin dacă vrei.
Nici nu mi-am tras încă cizmele.
- Aş vrea să-ţi spun ceva, aşa ca între
vecini.
Z acky îşi scutură pipa.
- Spune, spune, d a ’ mai întîi intră şi
stai puţin.
- Să m ă ierte d o a m n a Z acky, d a ’
treb u ie să-ţi spun ceva
între patru ochi, e ceva secret. Mai
bine să ieşim afară.
Z acky se uită lung la el în timp ce d o
a m n a Z acky fred o n a
încet ca să-i liniştească pe cei doi
copii pe care-i ţinea în braţe.
Z acky lăsă ziarul, îşi netezi părul şi
ieşi afară cu M a rk Daniel.
R ecunoscător, Jim profită de acest
răg az ca să-i mai ş o p tească
lui Jinny unde să se întîlnească a d o
u a zi dacă ea va
term ina m unca l a mină şi în g o sp
o d ărie înainte de lăsarea
întunericului şi el lucrul la cîmp... E a
aplecă spre el capul ca
să audă ce-i spune! Jim observă că,
oriunde ar fi stat în um bră,
lumina venea să se aşeze pe fruntea ei
n eted ă şi albă, pe obrajii
rotunzi şi din ochii ei izvora parcă m
ereu lumină.
- E timpul să vă duceţi Ia culcare,
spuse d o a m n a Zacky,
altfel mîine o să fiţi cu ochii
cîrpiţi.'Hai, M a tth e w M ark , şi tu
G abby şi T hom as. Jinny dragă, e
greu să te desparţi aşa d evrem
e de băiatul care-ţi place, dar ştii cum
e dimineaţa.
- Da, mamă, spuse Jinny zîmbind.
Z acky se întoarse. Toţi se uitau
curioşi la el, dar el se
prefăcu că nu observă. Se aşeză iar pe
scaun şi în cep u să-şi
îm păturească'ziaail.
1 57 ROSS POLDARK
- M ie nu-mi place, zise do am n a
Zacky, ca oam eni în
loată firea să aibă secrete şi să
vorbească pe şoptite p arc-a r fi
copii. Ce tot şopteaţi acolo, Z ack
aria9
- N u m ă ra m petele din lună, spuse
Zacky. M a rk susţine
că sînt nouăzeci şi o p t şi eu că sînt o
sută opt, aşa că am lăsat
să-l întrebăm pe preot.
- Să nu iei num ele D om nului în
deşert, spuse d o a m n a
Zacky, fără prea multă convingere. D
u p ă douăzeci de ani de
căsătorie ajunsese să aibă deplină
încredere în înţelepciunea
soţului ei, aşa că protestul ei era doar
simbolic. Avea să afle
ea dimineaţa despre ce era vorba.
Prin întuneric, Jim îndrăzni să-i
sărute m îna lui Jinny şi
se ridică.
- C red că e timpul să plec, d-omnule
şi d o a m n ă Zacky,
spuse el folosind cuvintele care
deveniseră formula de răm as
bun-. Şi vă m u lţum esc de primire. N
oapte bună, Jinny; n o ap te
buna, do m n u le şi d o am n ă Zacky;
noapte bună la to ată lumea.
Se în d rep tă spre uşă, dar Zack'y îl
opri.
- A şteaptă, băiete. Hai să ne plimbăm
puţin, e timp
berechet.
Ieşiră afară, în burniţă, urm ăriţi de
protestele doam nei
Zacky. închiseră uşa şi noaptea îi
învălui, um edă şi rece. Picăturile
m ăru n te de ploaie li se lipeau ca o
pînză de păianjen pe
feţe şi mîini.
P o rniră prin întuneric, cu paşi
nesiguri la început, dar
curînd se obişnuiră şi m erseră cu
pasul sigur al ţăranului care
cunoaşte locul.
Jim era nedum erit şi cam neliniştit
pentru că simţise ceva,
o oarecare asprim e în vocea lui
Zacky. Zacky, om „învăţat11,
era o p erso an ă im portantă în ochii
lui J im: ori de cîte ori
Zacky p unea mîna pe ziarul lui
ferfeniţit , gestul 1 se părea
WINSTON GRAHAM 158
m ăreţ, im punător; pe lîngă to ate
acestea, era şi tatăl lui Jinny.
Jim se întrebă dacă greşise cu ceva.
A junseră în vîrful dealului, la m ina W
heal G race. D e
aco lo se vedeau luminile conacului N
a m p a ra , d o u ă p ete opalescente
în întuneric.
- V reau să-ţi spun că R e u b e n C le
m m o w a fost văzut
la M arasanvose.
M arasan v o se se afla la o milă d ep ă
rtare de satul lor. Jim
C arter avu senzaţia neplăcută că to a
tă pielea 1 se încreţeşte.
- Cine l-a văzut?
- Copilul Charlie B arag w an ath . N u
ştie cine era, dar
d u p ă cum l-a descris nu în cap e
nici o îndoială.
- A vorbit cu el?
- R euben a vorbit cu Charlie, p e p o
te c a dintre M a r a s a n v
ose şi W heal -Pretty. Charlie sp u n
ea că are o b arbă lungă şi
doi saci pe umeri.
în cep u ră să co b o a re încet sp re N
am p ara.
- T ocm ai cînd Jinny începuse să se
mai liniştească, spuse
Jim supărat. D a că află, o să se
înspăim înte iar.
- D -aia nu le-am spus femeilor. P o a
te p utem face ceva
fără să ştie ele.
Cu toată neliniştea, Jim simţi un val
de recunoştinţă faţă
de Zacky; acesta avea încredere în el,
îl trata ca pe un egal, nu ca
pe un oarecare, şi recunoştea tacit
ataşamentul lui pentru Jinny.
- Şi ce-aveţi de gînd să faceţi, d o m n
u le M artin?
- Să m ă d u c la căpitanul Ross. El
trebuie să ştie.
- Să vin şi eu?
- Nu, băiete. V ăd eu cum fac.
- A n să v-aştept afară, spuse Jim.
- N u, băiete; du.-te la culcare. Altfel
n-ai să te scoli dimineaţă.
A n să-ţi spun mîine ce ne sfătuieşte.
159 ROSS POLDARK
- Mai bine aştept, d acă nu vă supără.
N -a m gîndul la
som n acuma.
Ajunseră la conac şi se despărţiră la
uşă. Z acky se strecură
fără zg o m o t pînă la bucătărie. P
rudie şi D e m e lz a se culcaseră,
dar Jud nu adormise şi căsca cu gura
pînă la urechi. îl conduse
pe Z acky pînă la Ross.
Ca d e obicei, acesta citea şi bea un p
a h a r de vin înainte
de culcare. N u-i era p rea som n ca să
asculte p o v estea lui
Zacky. Cînd acesta termină, se sculă,
se duse pînă la cămin
şi, cu spatele la foc, se uită atent la
Zacky.
- A stat Charlie B arag w an ath de v o
rb ă cu el?
- N -aş spune că au stat de vorbă. I-a
zis b u n ă seara şi
R euben i-a smuls bucata de pîine din
m înă şi a fugit cu ea.
Auzi! să furi o bucată de pîine de la
un băiat de zece am...!
- Cui î-e foam e nu se gîndeşte la asta.
- Charlie spune că a fugit în pădure,
pe aici pe undeva.
- Trebuie să facem ceva, să încercăm
să-l găsim în vizuina
lui. G reu tatea e că n-a făcut nimic
rău pînă acum . N u putem
aresta pe cineva pentru că e un prost
inofensiv. D ar nici nu
putem aştepta pînă devine periculos.
- Trebuie că stă în vreo peşteră sau în
vreo m ină părăsită
şi se hrăneşte cu ceva vînat.
- Da, s-ar putea. Să încerc să-l conving
pe'unchiul meu
să dea ordin să-l aresteze pentru vînat
nepermis.
- D a c ă credeţi că e bine, zise Z acky,
eu cred că toată
lumea ar fi mai m ulţum ită să-l
prindem noi.
Ross clătină din cap:
- Asta ca ultimă soluţie. M ă duc
mîine dim ineaţă la u n chiul
meu să-mi d ea un ordin de arestare.
Aşa-i mai bine. ■
Intre timp, vezi ca nu cum va Jinny
să iasă singură din casă.
- D a, d o m ’le. M ulţum esc, d o m
’le. Z acky se pregătea
să plece.
W INSTON GRAHAM 160
- M ai e ceva, o soluţie în ceea ce o
priveşte pe Jinny. M -am
tot gîndit la ea. Jim Carter, c a re
lucrează la m ine la cîmp,
pare că o-place foarte mult. Ştii c u m
v a d ac ă îl place şi ea?
F aţa brăzd ată d e riduri a lui Z a c k
y se lum ină de un zîmbet
hazliu.
- M ă tem că i-a pişcat acelaşi purice,
d o m ’le.
- Ei bine, nu ştiu ce părere ai desp re
băiat, d a r m ie mi se
pare serios. Jinny are şap tesp rezece
ani şi băiatul douăzeci.
Ar fi bine d ac ă s-ar căsători şi s-ar
putea ca asta să-l vindece
pe R eu b en de orice pretenţie.
Z ack y îşi scărpină barba ţepoasă; se
auzi un sunet ca
de râzătoare.
- îm i place băiatul; e serios, d a ’ e vo
rb a de bani şi casă.
L a noi nu p re a e loc p en tru încă o
familie. Şi leafa lui nu-i
destul să plătească chirie şi să c u m
p ere de m încare pentru
doi. M ă gîn d esc să mai ridic o ca m
e ră lipită d e casa noastră,
d a ’ nu p rea e loc.
Ross strivi un tăciune cu cizma, apoi
se întoarse spre Zacky.
- N u pot să-i dau unui arg at leafă d e
m iner. D a r sînt
două case goale la Mellin, pe cealaltă
uliţă. N u aduc nici un
venit aşa, şi Jim ar putea să rep are u
n a şi să locuiască în ea,
fără altă chirie atîta timp cît va lucra
la mine.
Z acky clipi din ochi.
- Fără chirie? Asta ar fi grozav. I-aţi
spus băiatului?
- Nu, nu-i treaba m ea să m ă amestec,
dar vorbeşte cu el'
dacă vrei.
- O să v orbesc chiar în seara asta. M ă
aşteaptă afară...
Nu, mai bine mîine. O să vie la noi,
fix-ca ceasul. Z ack y se
opri, apoi adăugă: E foarte frum os
din partea d u mn eavoastră.
N-aţi vrea să-i vedeţi şi să le spuneţi
chiar d u m n eav o a stră?
161 ROSS POLDARK
- N u, nu, nu m ă amestec. E o
sugestie, dar fă aşa cu m
crezi că e mai bine.
R ăm as singur, R oss îşi um plu pipa,
o aprinse şi luă iar
cartea în mînă. T abitha B ethia se
cuibări pe genunchi. N u o
dăduda o parte. Continuă să citească,
însă după o pagină-două
văzu că n-a înţeles nimic. T erm in ă
paharul, dar nu-şi mai
turnă altul. Sim ţea că făcuse ceea ce
trebuie; nu-i era ruşine.
H otărî să se culce fără să se îmbete.
3
în ultimele săptămîni, vrem ea
ploioasă îl îm p iedicase
să se mai d u că la Trenw ith. Nu o
mai văzuse pe Verity
de la bal şi sim ţea că ea îl evita ca să
nu o tachineze din cau za
prieteniei ei cu căpitanul Blamey.
A d o u a zi dim ineaţa, pe o ploaie t
orenţială, porni călare
să-l vadă pe unchiul său şi spre
surprinderea lui îl găsi acolo
pe cuviosul părinte Johns. Vărul
WiHîam-Alfred, cu gîtul lui
slab ieşind din gulerul înalt, era
singur în salonul de iarnă
cînd d o am n a T ab b îl pofti
înăuntru.
- U nchiul d u m n eav o a stră e sus,
zise el, dîndu-i mîna, o
mînă rece şi puternică. O să coboare
imediat. Sper că eşti
bine sănătos.
- Da, m ulţum esc.
- H m , cred că ai- dreptate. A ră ţi m
ai -bine decît ultim ă
dată cînd te-a m văzut. N u mai ai
cearcăne la ochi, aş zice.
Ross nu-i mai răspunse. îi plăcea
Williain-Alfred în ciuda
pietăţii Iui uscate, pentru că.era
sincer în credinţa lui, ca şi în
felul cum se purta. F ăcea cît trei di\
Halse la un loc, cu toată
mintea ascuţită a acestuia din urmă.
îl întrebă cum se simte soţia lui şi îşi
exprim ă politi cos
WINSTON GRAHAM 162
mulţum irea că D o ro th y e
sănătoasă. în decem brie, D u m n ez
eu
le dăruise încă o fiică. Se interesă
apoi de sănătatea rudelor
sale de la T renw ith, crezînd că asta
ar explica p re zen ţa lui
William-Alfred. D ar toţi erau bine
sănătoşi şi nu era nimic
care să explice de ce făcuse William-
Alfred atîta d rum pînă
aici. Francis şi Elizabeth erau plecaţi
pentru o s ăp tăm în ă'la
soţii W arleggan, la reşedinţa lor de la
ţară. M ă tu ş a A g a th a îşi
p re g ăt ea un ceai din ierburi la
bucătărie. Verity - Verit y era
sus, în cam era ei.
- Ai făcut uii drum lung pe v rem ea
asta rea, spuse Ross.
- Am venit aseară, vere.
- Nici aseară n-a fost mai bună.
- Sper să plec azi dacă stă ploaia.
- Cînd mai vii pe aici, fă un ocol de
trei mile şi vino şi la
N am para. îţi pot oferi un pat să
dorm i peste noapte, deşi nu
la fe fd e c o m o d ca aici.
- M ulţum esc, voi veni neapărat,
răspunse William -A lfred.
Se vedea că invitaţia, gestul
prietenesc al lui R oss îi
tăcuseră plăcere.
Charles P o ld ark intră, suflînd ca o
balenă d u p ă efortul
făcut să coboare scările. Se îngrăşase
şi avea picioarele umflate
de gută
- Hei, R oss, ai venit, în fine! Ce s-a
întîmplat? Nu cum va
ţi-a luat apa casa şi pluteşti pe mare?
- S-ar putea, dacă mai plouă. Vă
deranjez? Aveţi ceva
im portant de rezolvat?
Ceilalţi doi schim bară între ei o
privire.
- Nu i-ai spus? întrebă Charles.
- N u p uteam fără perm isiunea
dumitale.
- Spune-i, spune-i. E o pro b lem ă de
familie. Şi el fa ce
parte din familie, deşi e cam ciudat.
1 63 ROSS POLDARK
William-Alfred se uită la Ross cu ochii
lui cenuşiu-deschis.
- Am venit ieri nu atît ca să fac o
vizită obişnuit ă, cît să
discut-cu unchiul Charles o p ro b lem
ă de m are im p o rtan ţă
pentru familia noastră. A m ezitat m
ult pînă să m ă hotăresc să
mă amestec...
- E vorba de Verity şi de căpitanul ăla
B lam ey, spuse
Charles scurt. D o a m n e , n-aş fi
crezut. N -aş fi crezu t că fata...
- Ştii, spuse William-Alfred, că
verişoara ta s-a îm prietenit
cu un marinar, unul A n d re w
Blamey, nu-i aşa?
- Ştiu asta. îl cunosc.
- N oi toţi îl cunoaştem , explodă
Charles. A fost aici la
nunta lui Francis!
- Atunci nu ştiam nimic despre el,
spuse William-Alfred.
îl vedeam pentru prim a dată. D a r
săptăm îna trecu tă am aflat
tot despre el. Ştiind că a în cep u t să
se v orbească m ult despre
ei doi, am venit cît am putut de
repede. Desigur, am căutat .să
verific mai întîi ceea ce am aflat.
- Ei, şi despre ce e vorba?
- Omul a mai fost însurat. E v ăd u v
cu doi copii mici.
Poate că ştiai asta. D a r m ai e şi un
beţiv notoriu pe deasupra.
Acum cîţiva ani, beat fiind, într-un m
o m e n t de furie a lovit-o
pe soţia lui care era gravidă, şi ea a
murit. El era în marină,
com andant de fregată. A fost deg rad
at şi a stat doi ani la
închisoare. Cînd a fost eliberat a trăit
din mila ru d elo r cîţiva
am pînă a obţinut postul pe care îl are
acum . A m aflat că se
pune la cale boicotarea vasului pe
care îl co m a n d ă pînă cînd
societatea îl va c o n c e d ia :
William-Alfred term in ă exp u n erea
rece a faptelor şi îşi
umezi buzele. Nu vorbise cu
duşmănie, ceea ce făcea acuzaţiile
şi mai grave. C harles scuipă prin
fereastra deschisă.
- V erity ştie? întrebă Ross-,
WINSTON GRAHAM 164
- Sigur că da! închipuie-ţi că ştie de
mai m ult d e d o u ă
săptămîni. S p u n e că n-are nici o im
portanţă!
Ross se duse la fereastră. Totul se
întîmplase cînd el fusese
o cu p at cu treburile lui zilnice.
- B a are im portanţă, spuse el ca p en
tru sine.
- E a susţine, observă William-Alfred
imparţial, că B lam
ey nu se va mai atinge de pahar.
- Da... spuse Ross, apoi se opri. D a,
dar...
Charles explodă iar:
- C e naiba! T oţi bem! E firesc pentru
un bărbat. D a r noi
n u devenim asasini cînd sîntem beţi.
S ă loveşti o fem eie in
starea ei - e de neiertat. N u ştiu cum
d e-a scăpat aşa uşor. Ar
fi tre b u it's ă fie spînzuţat de catârg,
b eat sau treaz, n -a re
im portanţă.
- Da, spuse R oss încet, sînt de acord.
■- N u ştiu, spuse William-Alfred încet,
d ac ă a re în v e d e r e
căsătoria; dar dacă da, putem lăsa o
fată blîndă ca V e r i t y să
se căsătorească cu un astfel de om?
- D o a m n e fereşte! spuse Charles,
vînăt la faţă. C ît o să
trăiesc eu, niciodată! '
- Şi ea ce zice? întrebă Ross. Insistă
să se căs ătorea scă
cu el?
- Zice că s-a îndreptat, s-a lăsat d e
băutură. Da r cît o să
dureze? Beţivul tot beţiv rămîne. E o
situaţie imposibilă! Stă
în cam era ei şi va sta acolo pînă-i
intră minţile în cap.
- Noi doi sîntem prieteni; ne-am
înţeles foar te bine în
iarna asta. P o ate că ar fi de folos
dacă m -aş duce să vorbesc
cu ea.
Charles clătină din cap:
- N u acum, băiete. P o ate mai tîrziu.
E încăpăţînată ca
maică-sa. Chiar mai mult de fapt , şi
asta .explică totul. Da r
165 ROSS POLDARK
trebuie să-i despărţim. îm i pare fo a
rte,rău pentru fată. N - a
prea avut admiratori. D a r nu vreau
ca ticălosul ăsta care şi-a
ucis nevasta să se culce cu fata mea.
Şi cu asta am term inat.
Pentru a d o u a oară în primăvara
aceasta R oss se întoarse
acasă de la T ren w ith fără să fi
rezolvat nimic din ceea ce-şi
propusese. Se simţea tulburat,
neliniştit gîndindu-se la suferinţa
fetei. E r a u şo r pentru Charles să
spună „şi cu asta am terminat";
dar el o cunoştea pe Verity mai bine
decît p ropriul ei
tată sau fratele ei. E a se ataşa greu
de cineva, dar se şi despărţea
greu. Şi nici nu era sigur că ataşam
entul ei pentru B lam
ey pu tea fi rupt prin veto-ul lui
Charles. S-ar fi p u tut să nu
ţină seam ă de nimeni şi să se
căsătorească cu Blamey, şi num ai
atunci ataşam entul ei ar fi dispărut
poate.
E ra perspectiva cea-mai gravă.
Capitolul XI
Ei, Jim, e totul în o rd in e acum ?
T recu se o săptăm înă şi se aflau în
grajd.
R ecu n o ştin ţa lui Jim era m ută. în
c e rc a s e d e vreo două-trei
ori să deschidă gura, d ar fără succes.
în cele din u rm ă reuşi:
- A sta m i-am dorit eu cel mai mult. N
-a m crezut, n-am
sperat că... de-abia am în ceput să...
Şi vă m ulţumesc, domnule,
pentru tot.
- L asă asta! spuse Ross. N u datorezi
nim ănui fericirea
ta. S pune-i diseară lui Z ac k y că s-a
emis m a n d a t de arestare
pentru C lem m ow . Im ediat ce-1
prindem o să-l închidem un
timp ca să se liniştească.
- Trebuie să vă m ulţum esc pentru
casă, insistă Jim, acum,
că putea să vorbească. A sta schim bă
tot. Vedeţi, d acă n-am fi
sp erat să...
- P e care aţi ales-o? îl în treb ă R oss,
ca să nu-i mai m ulţum
ească. P e a lui R eu b en sau pe
cealaltă?
- P e cealaltă, de lîngă Jo e şi B etsy
Triggs. N e-am gîndit,
dom nule, că dacă nu vă supără noi n
-o să intrăm în casa lui
R euben. N -a r fi bine, m ă înţelegeţi.
Şi cealaltă e destul de
bună d u p ă cinci ani. N -o să n e mai
îm bolnăvim de vărsat.
R oss încuvi inţă din cap.
167 ROSS POLDARK
- Şi cînd vă căsătoriţi?
Jim roşi.
- Strigările se vor face dum inica
viitoare. Nici nu ştiu...
Diseară începem să reparăm
acoperişul d acă stă ploaia. Nu-i
prea mult de făcut. Jinny ar vrea g ro
z a v să vină să vă m ulţumească.
- O, nu-i nevoie, spuse Ross. A m să
vin eu să vă văd
cînd o să vă mutaţi în ea.
- Şi am dori, co ntinuă Jim ,.dacă o să
ne m earg ă bine, să
vă plătim chirie... aşa, ca să v ă
dovedim ...
- Nu atîta tim p cît vei lucra pentru
mine. D a r te-ai gîndit
bine.
- Jinny speră să lucreze m ai d ep arte
la mină, cel puţin la
început. Fraţii mei cîştigă bine, aşa că
m am a nu mai are nevoie
să o ajut şi eu... S p er să iasă bine...
Un strănut îi atrase atenţia lui R oss
şi o văzu pe D em elza
traversînd curtea cu un braţ de lem
ne pe care le căra în şorţ.
Ploua şi nu avea nimic pe cap. G
arrick se ţinea d u p ă ea zburdînd
ca un pudel franţuzesc. N e g ru , tară
coadă, cu păr rar şi
creţ pe el, era acum un căţelandru m
are şi stîngaci. Lui Ross
îi veni să rîdă,
- Demelza, o strigă el.
Fata se opri pe loc şi un lemn îi căzu
din braţe. N u vedea
din ce parte ven ea vocea. R oss ieşi
din grajd.
- Sper că nu-1 laşi pe G arrick să intre
în casă.
- Nu, d o m ’le. Vine num ai pînă la
uşă, ca să-mi ţină de
urît. E foarte sup ărat că n -are voie în
casă.
Ross ridică lem nul de jo s şi i-1 puse
în braţe.
- Poate o să aibă voie să intre m ăcar
în bucătărie, spuse
ea, cînd o să scape de păduchi.
- Păduchi?
WINSTON GRAHAM 168
- D a, d o m ’le. Ăia care cîrcîie prin
păr.
- O, spuse Ross, m ă îndoiesc că va s
că p a vreodată.
- D a ’ eu îl spăl în fiecare zi, d o m ’le.
R oss se uită la căţel care şedea
chircit, scărpinîndu-şi cu
piciorul d in ap o i u re ch ea lăsată în
jos. Se uită iar la D e m e lz a
care îl privea.
- M ă b u c u r că P rudie îţi dă sfaturi
bune. C red că G arrick
nu mai e atît de negru. îi place
spălatul?
- O, D o a m n e , nu! Se zvîrcoleşte ca
u n peşte.
- H m , m orm ăi Ross, să mi-1 aduci
cînd o să fie cu rat şi
am să-ţi spun atunci.
- Da, d o m ’le.
P ru d ie apăru în uşă:
- A, aici erai, vierm e ce eşti! spuse ea
văzînd-o. C înd îl
zări însă p e Ross, faţa ei roşie se
încreţi to a tă într-un zîmbet
bleg.
- D o m n iş o a ra Verity e aici, d o m
’le. T o c m a i v oiam să o
trimit să vă caute.
D o m n işo ara Verity?
- A sosit chiar acum. Am ieşit re p ed
e să vă spun. M -a m
grăbit cît am putut, zău.
Ross o găsi pe Verity în cam era de zi.
îşi scosese haina
cenuşie cu glugă îmblănită şi îşi
ştergea faţa u d ă de ploaie.
Tivul rochiei era negru de apă şi de
noroiul care o stropise.
- C e surpriză, draga mea, exclam ă el.
Ai venit pe jo s pe
vrem ea asta?
Faţa ei era galben-pămîntie şi avea
cearcăne adînci sub ochi.
- T re b u ia .s ă te văd, Ross. Tu
înţelegi mai bine decît
ceilalţi. T re b u ia să te văd în
legătură cu A ndrew .
- Stai jos, o pofti el M ă duc să-ţi a d u
c nişte b ere şi o
prăjitură cu migdale.
1 69 ROSS POLDARK
- N u, nu p o t sta mult. Am... am
plecat P.s...:riş. Ai venit
la noi jo ia trecută, nu? E ra şi
William-Alfred la noi.
R oss încuvinţă din cap şi aşteptă să
continue. V o r b e a cu
respiraţia tăiată din cauza grabei sau
a sentim entelor care o
copleşeau. R o ss ar fi vrut să-i spună
ceva care să o ajute, dar
nu g ăsea cuvintele potrivite. Viaţa o
prinsese în g h earele ei
pe m icuţa, bu n a Verity.
- Ţi-au... spus?
- Da, draga mea.
- Ce ţi-au spus?
îi relată spusele lui William-Al fred cît
îşi amin.i de bine.
Cînd term ină, V erity se duse la
fereastră şi începu să frăm înte
bl ana u d ă a manşonului.
- N - a lovit-o cu picioarele, spuse ea.
E o m inciună. A
trîntit-o jo s şi... şi a murit. Restul ...
e adevărat.
El se uită la apa care şiroia pe geam
uri.
- îm i p are nespus de rău.
- D a, dar... ei vor să renunţ la el, să le
prom it că n-am
să-l mai văd niciodată.
- N u crezi că asta ar fi cel mai bine?
- Ross, spuse ea, îl iubesc.
El nu răspunse.
- N u mai sînt un copil, continuă ea.
Cînd mi-a povestit -
a do u a zi d u p ă bal - mi s-a făcut
greaţă, am fost bolnavă, dar
mi-a fost atît d e milă de el. N -am
mai putut dormi, mînca. A
fost g ro a zn ic să afl u chiar de la el,
pentru că nu pu team spera
că nu e adevărat. T ata nu mă
înţelege,, crezînd că nu sînt
revoltată. T e asigur că am fost
revoltată. Sentimentul d e revoltă
a fost atît de puternic încît am căzut
la pat, bolnavă.
D ar asta... asta nu m ă îm piedică să-l
iubesc. C um s-ar putea?
Iubeşti, la bine sau la rău. Tu ştii asta.
WINSTON GRAHAM 170
- Da, spuse el, eu ştiu asta.
- Cunoscîndu-1 pe A ndrew , m i-a fost
ap ro a p e imposibil
să cred. A fost îngrozitor. D a r nu
poţi în to a rc e spatele adevărului.
N u poţi dori să dispară, nu te poţi ru
g a să nu fi existat,
nu poţi trăi fără să te gîndeşti că a
existat. C eea ce a făcut, a
făcut cu adevărat. M i-am re p etat-o
de n en u m ărate ori. Şi
rep etare a a om orît în m ine to a tă o
ro a re a în loc să o m o are
dragostea. M i-a o m o rît frica. M i-
am spus: A făcut-o şi a plătit
p en tru ce a făcut. N u e o are destul?
R ăm în e o m u l co n d am n at
p en tru to tdeauna? D e ce m ă d u c
la biserică şi repet T a lă t
N o stru d acă nu respect ce spune, d
ac ă nu iert? P u te m noi
oare să fim mai presus decît cel ce a
în tem eiat creştinismul şi
să stabilim alte norm e, mai ridicate,
pentru ceilalţi?
V orbise repede, cu înverşunare. E ra
u arg u m en tele pe
care Ie făurise în liniştea cam erei ei
de dorm it.
- N u se mai atinge de b ău tu ră acum
a, t erm ină ea patetic.
- Şi crezi că asta va dura?
- Sînt sigură. -
- Ce ai de gînd să faci?
- El vrea să se că săto rească cu mine.
Ta.ta e îm potrivă.
N u pot decît să-l înfrunt.
- Există multe posibilităţi d e a te
constrînge.
- Sînt majoră. N u m ă pot îm piedica,
Ross mai puse un buştean în foc.
- A venit B lam ey să v o rb ească cu
Charles? A r putea
să discute...
- T ata nu vrea să-l vadă. E... atît de
nedrept. T ata bea.
Francis e cartofor. N u sînt sfinţi- Şi
totuşi cînd fac ceea ce afăcut
A n d re w îl c o n d a m n ă fără să-l fi
ascultat.
- Aşa e pe lum ea asta, d ra g a m ea.
U n bărbat se poate
îm băia atîta tim p cît nu întrece m
ăsu ra sau cade sub masă.
171 ROSS POLDARK
D ar cînd cineva e trimis la închisoare
pentru ce a făcut Blamey,
oamenii nu sînt dispuşi să ierte şi să
uite deşi aşa scrie la carte.
Alţii nu sînt dispuşi să-şi d ea fiicele
pe m îna u n o r astfel de
soţi care le-ar pu tea trata la fel. Se
opri căutîndu-şi cuvintele
potrivite. îmi vine să cred că are
dreptate.
Verity se uită la el, m îhnită, apoi
ridică din umeri.
- Deci eşti de partea lor, Ross.
- în principiu, da. Ce-ai vrea să fac?
E a luă pelerina u d ă şi o privi-ţinînd-
o în mînă:
- Nu pot să-ţi cer nimic d acă simţi
aşa.
- B a da, poţi. Se apropie de ea, îi luă
pelerina din mîini
şi rămase lîngă ea la fereastră. P en
tru mine, Verity, iarna s-a
terminat. Iarna şi m ulte altele. F ără
tine, nu ştiu cum s-ar fi
terminat, nu aşa. D acă acum u rm ea
ză iam a pentru tine, trebuie
o are să refuz să te ajut pentru că eu
privesc altfel lucrurile în
principiu? Eu nu m ă p o t obişnui cu
ideea că te vei m ărita cu
Blamey; nu-mi place; dar asta din
cauză că ţin atît de mult ca
să fii fericită. Nu în seam n ă însă că
nu te voi ajuta cît şi cum
voi putea.
E a nu-i răspunse. D e o d a tă el si
mţi că se dispreţuieşte
pentru ceea ce îi spusese. A sem en ea
ajutor era slab şi timid.
Ori se declara pe faţă îm potriva ei, a
ataşam entului ei, ori o
ajuta fără rezerve, fără a da impresia
că o d ezap ro b ă sau că o
ajută în pofida voinţei lui.
E ra g reu să ia o h o tărîre. Din c a u
z a prieteniei care-i
lega, p rim a a lte rn a tiv ă e ra im
posibilă; a d o u a era c o n tra ră
judecăţii lui p e n tru că nu se p u te a
b a za decît pe î n c re d e re a
lui în V erity ,- "
•Dar asta nu era destul. A leg ere a
era grea. T rebuia'totuşi
să cîntărească lucrurile mai bine. Ge
ar fi făcut V erity dacă ar
fi fost el în locul ei?
WINSTON GRAHAM 172
- Uită ce ţi-am spus. N -a re im p o
rtan ţă că te d ez ap ro b
sau nu. Voi face ceea ce doreşti tu,
orice ar fi.
* E a oftă:
- Vezi tu, a trebuit să vin la tine, n -av
eam la cine. E lizabeth
e înţelegătoare, dar nu p o ate să m ă
susţină pe faţă cînd
Francis e îm p o triv a mea. Şi nici nu
cred că ar vrea. M - a m
gîndit că... îţi m ulţum esc, Ross.
- U nde este A n d rew acum ?
, - Pe mare. N u se va în to arce decît
peste cel puţin d o u ă
săptămîni. Cînd se va întoarce... m -a
m gîndit că aş p u tea
să-i scriu să vină să ne întîlnim aici...
- L a N a m p a ra»?
Se uită la.el.
. - Da, la N am para.
- F o arte bine, răspunse el pe loc. S ă
m ă anunţi cu o zi
înainte şi voi pregăti totul.
B u zele îi trem u rau şi părea că va
izbucni în plîns.
- Dragul m eu Ross, îmi p are nespus
de rău că te am estec
în toate astea... dar n-am putut să...
- Lasă! N u e prima dată cînd
conspirăm . D a r 'a s c u ltă-
m ă, nu-ţi mai face atîtea griji; cu cît
te vei necăji mai puţin
cu atît vor ieşi mai bine lucrurile. D u
-te acasă şi co m p o rtă -te
ca d ţ obicei, ca şi cum nu s-ar fi
întîm plat nimic. A rată-le că
n-are de ce să-ţi fie'teamă-$i îţi va fi
mai u şor de suportat.
N -am căderea s.ă ţin predici, dar cred
că-ţi dau un sfat bun.
- Sînt sigură. Oftă din nou şi îşi
cuprinse obrazul obosit
în palme. D acă pot veni aici să: stăm
de vorbă, îmi va fi de
m are ajutor. Singură toată ziua, num
ai cu gîndurile m ele şi
în co n ju rată numai de figuri ostile!
Nici nu-ţi în ch ipu i t g 'riscam::';
să stai de vorbă cu cineva care te
înţelege...
173 ROSS POLDARK
- Vino cînd doreşti şi cît de des vrei.
Sînt aici tot timpul.
Ai să-mi povesteşti tot ce seîntîm plă.
M ă duc să-ţi ad u c ceva
cald de băut pînă Jud o înşeuează pe
Darkie. Apoi am să te
co n d u c pînă acasă.
Capitolul XII
Cu nunia lui Jim C arter şi Jinny M
art in a
avut loc în ultim a luni din iulie, la
.ora 1
p.m. Oficiată de Sfinţia Sa do m n u l
C larence O dgers, ale cărui
unghii erau negre pentru că tocm ai
sădise ceapa. Cum îi făcuse
să aştepte cîteva m inute pînă îm b
răc ase odăjdiile, se gîndi că
c e rem o n ia propriu-zisă era bine să
nu d u re ze decît atît cît era
strict necesar.
D e aceea în cep u d u p ă cu m urm
ează:
- Dragii mei, ne-am adunat aici în
prezenţa lui D um nezeu
şi a voastră, cei drept-credincioşi, ca
să unim pe acest bărbat
şi această femeie prin sfînta taină a
căsătoriei, hm, hm, hm,
pentru noi ea în seam n ă o unire
simbolică, hm ,hm , hm, considerînd
cauzele pentru care D o m n u l D u m
n e z e u a hotărît-o.
M ai întîi pentru p ro c rea rea de
prunci care să fie crescuţi în.
frica lui D u m n ezeu . în al doilea
rînd, ca leac îm potriva păcatului
trupesc, pentru curăţirea de p ăcat a
credincioşilor întru
Christos. în al treilea rînd, p en tru în
traju to rarea şi mîngîierea
în b u n ă p ac e şi înţelegere.
V ă cer deci la am îndoi hm , hm,
hm...
Părul arăm iu al lui Jinny, p ieptănat
şi periat bine, lucea
sub b o n e ta albă de m uselină care îi
în c a d r a frum os c a p ul 'mic.
175 ROSS POLDARK
Dintre ei doi, ea era cea mai calmă.
Jim era agitat şi s-a
împiedicat de mai m ulte ori în
răspunsuri. N u se sim ţea la
largul său aşa gătit. Jinny îi cu m p
ărase o cravată albastră de
la un negustor ambulant, iar el îşi
cum părase o haină de ocazie,
aproape nouă, de culoarea prunelor
coapte.şi cu nasturi lucioşi
de metal. Probabil că avea să fie
costum ul lui de sărbătoare
pentru vreo d o u ăzeci de ani.
- ... să trăiţi d u p ă legile lui Christos,
D o m n u l nostru.
Amin. Cei pe care D u m n e z e u i-a
unit, om ul să nu-i d e s p artă.
Întrucît X şi cu X:.. adică întrucît
Jam es H e n iy şi Jennifer
M ay aţi consim ţi t să vă uniţi prin
căsătorie... daţi-vă mîna...
unde e inelul?... vă declar soţ şi soţie.
în num ele Tatălui, al
Fiului şi al Sfîntului D uh, Amin.
Acum domnul Odgers era liber să se
întoarcă la ceapa lui.
S-a întins o m a s ă în casa so ţilor M
artin p en tru toţi
musafirii. Ross era şi el invitat, dar
refuzase pretinzînd că are
o treabă urg en tă la Truro. Ştia că
oaspeţii se vor sim ţi mai
bine în lipsa lui.
Cum membrii familiei M artin erau în
nu m ăr de u n sp rezece,
în afară de mireasă, şi ceilalţi erau
şase, pe lîngă ginere,
nu prea era loc şi pentru străini.
Bătrînul G reet m oţăia dînd
din cap lîngă foc, Jo e şi Betsy T riggs
şedeau lîngă el. Mai
erau acolo M ark şi Paul Daniel, d o a
m n a Paul şi M ary Daniel,
Wi ll N anfan şi d o a m n a Will,
unchiul şi m ătuşa miresei; Jud
P ay nt er se învoise ca să p o ată
veni. P rudie era bolnavă în
pat, iar N ick V igus şi nevasta lui
reuşiseră să se strecoare
înăuntru, aşa cum făceau în to td e a
u n a cînd se dăd ea ceva
pe gratis.
C am era era atît de plină încît toţi
copiii trebuiau să stea
pe jos, şi cei mai mari, de la n o u ă la
şaisprezece ani, şedeau
doi cîte d o i'p e treptele scării care
ducea sus în d o rm ito r „la
WINSTON GRAHAM 176
fel ca anim alele din arca lui N o e “ ,
cum le-a spus Jud. B a n c a
de lemn pe care Jim şi Jinny stăteau
în serile în tu n eco a se de
iarnă fusese ridicată la rangul de
fotoliu al m irilor şi tinerii
căsătoriţi şedeau cocoţaţi pe ea ca
porum beii, ca să-i vadă
toată lumea.
O spăţul cu prindea un am estec de m
încăruri să le trez ească
p o fta şi să le strice stomacul; mai'
era vin şi b ere de casă,
destule p en tru ca cei prezenţi să se
veselească.
C înd m asa s-a terminat, şi Z ack y a
ţinut un discurs, şi
Jim a m ulţum it tu tu ro r pentru
urările de fericire, şi Jinny a
roşit to ată şi n-a mai putut să sp u n
ă nimic, cînd în cam eră
s-a făcut o căldură insuportabilă chiar
cu uşa deschisă, cînd
ap ro ap e tu tu ro r oaspeţilor le
înţepeniseră picioarele, cînd cei
mici au în cep u t să se agite şi să se
certe, iar celor m ari a
început să le fie som n de atîta m
încare şi Lipsa de aer, femeile
şi copiii au ieşit afară, lăsînd loc b ă
rb a ţilo r să-şi în tin d ă
picioarele, să aprindă pipele sau să
prizeze tutun, să b ea în
voie vin sau gin şi să stea de v o rb ă
povestind cu m se udase
tot burajul de m ină în galeria nr. 120,
şi cum v o r avea probabil
un sezon g ro z a v de pescuit.
în cercările bărbaţilor de a încheia p
etre cerea d u p ă pofta
lor nu au fost privite cu ochi buni de
d o am n ele M artin şi
Daniel, dar Zacky, deşi susţinea că de
vreo doi ani se îm păcase
cu D u m n e z e u la o adunare
religioasă la St. Ann, nu voia să
ren u n ţe la rachiu, şi ceilalţi oaspeţi
îi u rm ară exemplul.
Vinul nu era prea bun pentru că Z ack
y îl plătise cu trei
şilingi şi ju m ătate galonul*, dar ginul
era excelent. într-o seară
liniştită de septem brie plecase îm p
reu n ă cu şapte alţi mineri
de la Saw le la R o s c o ff şi, o d ată
cu în c ă rc ă m ra obişnuită,
aduseseră şi do u ă butoaie cu gin de
bună calitate. Un butoi îl
* m ăsu ră dc cap aciţatc (apiox. 4
litri) (n. tr .)
177 ROSS POLDARK
îm părţiseră între ei pe loc, dar pe
celălalt îl păstraseră pentru
nuntă. Jud, care era unul din'cei opt,
ascunsese butoiul într-un
re zerv o r stricat de apă de la N am p
a ra, unde era ferit de ochii
curioşi ai vreunui agent fiscal care ar
fi putut să treacă pe
acolo. îl ţinuse în rezervor toată iam a
şi îl adusese la petrecere
ajutat d e N ick Vigus. îri timp ce
femeile, cu copiii d u p ă ele,
vizitau casa n o u ă a tinerilor
căsătoriţi, bărbaţii se instalară
c o m o d ca să b ea rachiul şi să stea
de vorbă.
• - Spun oamenii, se auzi vocea subţire
şi m ieroasă a lui
N ick V igus care tocmai trăsese o
duşcă, cum că o să închidă
to ate minele curînd. Mai spun-că
unul pe care-1 ch e am ă R aby
a cu m p ărat toate m orm anele de
steril din com itat şi că are o
m e to d ă cum să scoată din el toată
aram a de care are nevoie
Anglia pe o sută de ani.
- N u se poate, spuse Will N anfan,
stînd încovoiat.
Z acky sorbi din cană.
- N u -i nevoie şi de asta ca să nu
sărăcească de tot dacă
treburile o să m earg ă la fel de p ro
st.ca pînă acum. United
M ineş d in St. D ay au pierdut apro
ap e opt mii de lire anul
trecut şi D u m n ez eu ştie ce
pierderi a avut mina G ra m bl er
cînd s-o r face socotelile. D a ’ ăsta
nu-i subiect de co n versaţie
la nuntă. Avem loc de m uncă fiecare,
avem casă, cîştigăm,
poate nu cît am vrea, d a ’ sînt o
mulţime de oanieni ’g ata să...
- C iudat ginul ăsta, foarte ciudat,
Zacky, îl întrerupse
Paul Daniel, ştergîndu-şi mustaţa. N -
am mai băut niciodată
un gin ca ăsta. Sau poate... odată...
- D a, spuse Z acky lingîndu-şi buzele,
dacă n-aş fi fost
atent la ce spuneam , aş fi zis la fe l A
c u ’ că mi-ai amintit, aş
zice că are mai curînd gust de... de...
- D e terebentină, spuse M ark Daniel.
- A r d e ca f o c u l spuse bătrînul
Greet, arde ca focul. D a ’
WINSTON GRAHAM 178
aşa era cînd.eram eu tînăr, o în g h
iţitu ră de gin a rd e a ca focul.
Aşa era atunci. în ’69, cînd p ro s p e
c ta m ca să găsim aram ă la
L ak e Superior, era acolo o prăvălie u
n d e vindeau nişte rachiu
care-ţi ju p u ia pielea de pe mînă...
îi d ăd u ră lui Jo e Triggs, cel m ai în
vîrstă dintre ei, să bea
o cană. Toţi se uitară la el cum s o arb
e o înghiţitură, urm ărind
expresia de pe faţa lui aspră, cu riduri
adînci şi favoriţi stufoşi.
Strînse din buze, le deschise apoi cu
un plescăit puternic şi
bău din nou.
- N u-i nici pe d eparte la fel d e b u n
ca ăla p e care l-am
adus de la R o s c o f f în septem brie,
d ăd u el verdictul.
- D a ’ to t ăla e^ se m irară v reo doi-
trei. Se făcu linişte.
- E alt butoi, spuse Jud. M ie mi se p
are bun, dar nu e la
fel de vechi. Asta e. Ar fi trebuit să-l
ţinem mai mult, şi începu
să cînte încet, ca pentru sine:
A fo s t o d a tă d o i b ă trîn i
H o p a : hopa, hop ' a şa ...
E ra u s ă ra c i c e i d o i b ă trîn i...
Se părea că aceeaşi bănuială se născu
se brusc în m intea
tuturor. Se uitau în tăcere la Jud în
timp ce el co n tin u a să
fredoneze, căutînd să p ară indiferent.
în cele din urm ă încetă.
Z acky se uită la paharul lui.
- E foarte ciudat, spuse el liniştit, ca d
o u ă b u toaie cu gin
să aibă gusturi diferite.
- F o a rte ciudat, spuse Paul Daniei.
- Al naibii de ciudat, sp use M a r k
Daniel:
- P o a te că.ne-au înşelat, zise Jud
arătîndu-şi cei doi dinţi
într-un zîm bet forţat. Francezii ăştia
sînt şireţi ca guzganii.
N um ai ce-ntorci spatele şi te şi fură.
Te-ntîlneşti cu unu, îi
întorci spatele şi el sco ate c u ţitu ’
şi gata, eşti mort.
Z ack y dădu din cap:
179 ROSS POLDARK
- N im eni n-a fost înşelat v re o d a tă
de Jean Lutte.
- în to td eau n a a fost cinstit cu noi,
a d ă u g ă Will N anfan.
Zacky se scărpină în barbă; p ărea că
reg retă că se b ă rbierise
de dimineaţă.
- M i-a spus că sînt d o u ă b u to aie
cu gin, a m în d o u ă la fel.
Ciudat, foarte ciudat. A m în d o u ă la
fel. M i se p are m ie că
cineva a um blat la butoiul ăsta. M ă
întreb cine p o a te să fie?
- Eu cred că ştiu, fir-aş al dracului,
spuse M a r k Daniel,
care băuse trei pinte* de vin şi era g
ata să se ap uce d e o
treabă mai serioasă acum.
- D e ce să bănuiţi pe cineva, spuse
Ju’d, asudînd. N -a m
nici un amestec. N u-i nici o dovadă.
N im eni nu poate să spu n ă
cine e de vină. Oricine ar fi p utut să-l
bea... adică d acă l-ar fi
băut cineva, şi eu m ă îndoiesc că l-ar
fi băut. E u îl bănuiesc
pe franţuz. Să n-ai încredere în
franţuzi, vă spun eu! Franţuzul
ăla de la R o s c o ff p ărea cinstit, v o
rb ea cum trebuie, d a ’ s-a
purtat cum trebuie? Se uită drept în
ochii tăi ca orice creştin
cum secade, d a ’ ce-nseam nă asta?
în s e a m n ă că e făţarnic cum
sînt toţi, şi chiar mai făţarnic.
- Cînd eram cîrm aci pe vas, spuse
bătrînul G reet, aveau
gin bun în satul Sawle, un d e locuia
m ătuşa Tam sin Nanpusker.
Aia care a murit în ’58, cînd a căzut
într-un puţ de mină, că
era beată moartă. Şi nu e de m irare
cînd...
- A , da, îmi am intesc bine de m
ătuşa Tamsin, spuse N ick
Vigus imprudent. Aia care a trecut
într-o zi p e uliţa Stippy-
Stappy, călare pe scroafa ei, cu toţi
purceii care alergau
dînd'din co adă du p ă ea, o pro cesiu
n e întreagă. Cît a mai băut
şi mătuşa Tamsin. B ă u tu ra pe care
a trebuit să o asc u n d ă.>
- Să m ă ia naiba, urlă M a rk Daniel,
dacă nu înţeleg
a c u m a 1 Şi eu am băut din ea. N
ick a făcut-o. N ick e de vină!
* pinlă = 0,57 litri (n. tr .).
WINSTON GRAHAM 180
Bănuim pe cine nu trebuie! A m intiţi-
vă de băutura aia ca otrava
pe care a făcut-o N ick V igus în
bucătăria lui din d ra c u ’
ştie ce, ca s-o v îndă proştilor cu bani
de aru n cat la bîlciul de
Sfîntul Mihail! Z icea că e gin,
amintiţi-vă. S em ăn a la gust cu
ăsta de parcă ar fi fraţi gemeni.
- Da, da, spuse Will Nanfan, e
adevărat. Jur că e adevărat,
că şi eu am băut din el, n-aş mai frb
ău t. Vai de m ăruntaiele
mele, parcă aveam numai noduri în
burtă. Nick Vigus ne-a înşelat!
Faţa ciupită de vărsat a lui Vigus se
roşi ca focul, apoi se
făcu albă ca varul sub privirile ac u
zato are în d rep tate asu p ra
lui. M ark D am ei mai gustă puţin ca
să fie sigur, apoi se duse
la fereastră şi aru n că băutura peste
brazdele de legume.
- Să nu-m i z-iceţi mie pe n u m e
dacă nu-i aceeaşi băutură.
Nick Vigus, eşti un p u n ga ş n en o
ro cit şi a venit vrem ea să ţi
se dea o lecţie, să te învăţăm minte.
îşi suflecă apoi mînecile,
dîndu-şi la iveală braţele păroase.
Nick se dădu înapoi, dar Paul Daniel îi
blocă drum ul
spre uşă. în cercă să scape, însă M ark
D aniel îl apucă strîns şi
îl înto arse cu capul în jos, ţinîndu-1
aşa.
- N -a m făcut nimic. Jud P ay nt er e
de vină! A venit la
mine săptăm îna trecută şi mi-a
spus...
- Să nu-1 credeţi ce zice, spuse Jud
tare..M ă ştiţi că sînt
om cinstit, nu spun minciuni. D a ’ îl
ştiţi pe Nick, e un mincinos
împuţit, ar vinde-o şi pe m ă-sa ca să-
şi apere pielea. Şi... şi
după cum ştiţi toţi...
- Ia scutură-l bine, M ark, spuse Zack.
Aflăm noi acu '
adevărul.
- ... Jud a venit la mine săptăm îna
trecută şi m i-a zis
„poţi să ne faci nişte gin, băiete? Că
ginul d in ^ u to iu l ăla pe
care-1 ţineam s-a scurs tot în păm
înt...“ D ă-m i d r u m u ’, M ark ,
că m ă sufoc... M ark îl apucă şi mai
strîns de mijloc, îl ridică
de jo s şi-l izb rc u picioarele de una
din grinzile tavanului.
181 ROSS POLDARK
- H a i , băiete, spuse el blînd,
vorbeşte sau ai să mori n espovedit...
- A spus că tot ginul s-a scurs în
pămînt pentru că şoarecii
au făcut o g au ră în butoi. .. Vai de
mine, aoleu... şi nu vrea să
vă dezam ăgească... şi să-i fac... să-i
fac eu nişte...
-'Prinde-1, Paul! strigă Will N anfan
văzîndu-1 pe Jud.că
vrea s-o ştearg ă cu co a d a între
picioare.
- L-au prins la uşă, u n d e l-au luat la
bătaie, se auziră
gem ete, icneli, apoi Daniel şi Will N
anfan îl aduseră înapoi
în casă.
- Nu-i adevărat! ţipă Jud indignat.
Lătraţi la uşa care nu
trebuie. D e ce să-l credeţi pe el şi nu
pe mine? N u e cinstit!
N u e drept! N u e en g lezeşte . Vreţi
să ştiţi adevărul? V ă ju r că
el a furat ju m ă ta te de butoi. D e ce
să daţi vina pe un om care
n-ar fura...
- D a c ă eu am luat jum ătate, tu ai
luat restul, se auzi
v o cea lui Vigus care era tot cu capul
în jos.
- Daţi-m i drumul! ţipă Jud zbătîndu-
se Am să-i rup
nădragii. Daţi-mi drum ul să-l fac p r a
f Laşilor, fricoşi lor! Doi
pe unu! M ă bat eu pe rînd cu fiecare,
laşilor! Daţi-mi drumul!
V ă pocnesc eu pe toţi la rînd... v
- A şteaptă niţel că te pocnesc eu,
spuse M ark Daniel.
Hai, daţi-vă la o parte, băieţi...
îl duse pe N ick V igus pînă lauşă, tot
cu capul în jos. Din
nefericire, cîteva femei care auziseră
gălăgia ajunseră la uşă,
în frunte cu d o ăm n a Vigus.
Văzîndu-şi soţul într-o poziţie
neobişnuită, ea scoase un ţipăt
ascuţit şi se repezi să-i sară în
ajutor; dar M ark o dădu la o parte şi
îl duse pe Nick pînă i a
locuinţa lui Joe şi Betsy Triggs. în spa
tele casei se afla 0 baltă
plină cu apă m urdară, verzuie şi
vîscoasă. De cînd dispăruse
R euben C lem m ow , balta , r n pe
primul loc din punctul de
vedere al m irosurilor pe e v ' Ie
desaia.
WINSTON GRAHAM 182
Cînd ajunse la m ar g in ea bălţii, M a
rk îl ridică iar cu capul
în sus pe Nick, sufocat aproape, îl ap
ucă de fundul pantalonilor
şi-l aru n că cu faţa în jo s în mijlocul
bălţii.
- E rîndul celuilalt, spuse el apoi,
suflînd adînc şi scuipînd
în palme. Şi tot acolo nimeri şi J u d
Paynter.
2
Se lăsa n o a p te a şi b ătea vîntul
cînd R o ss se în torcea
acasă de la T ru ro . Se g în d e a la cei
doi tineri care în c e peau
o viaţă no u ă îm preună. D a c ă
desch id ea mina, îi va oferi
lui Jim o altă slujbă, la suprafaţă, m u
n că d e fu n cţio n ar plătită
mai bine.
D ru m u l lui de astăzi era în leg ătu
ră cu W heal Leisure.
D u p ă ce făcuse unele cum părături
pentru casă - făină şi zahăr,
muştar şi lumînări, pînză pentru
prosoape, o perech e de cizm e
de călărie pentru el, o perie şi un p
iep ten e — făcuse o vizită
notarului.
D o m n u l N athaniel P earce,
vorbăreţ, vînăt la faţă şi suferind
de gută ca de obicei, şedea într-u n
fotoliu sco rm o n in d în
foc cu 1 o vergea lungă de perdele. îl
ascultă p e R o ss cu mult
interes, îi spuse că se b u cu ră m ult
că-1 vede şi că p ropunerile
lui merită să fie luate în considerare.
Se scarpină apoi sub
perucă - avea p ăd uchi - şi îi aru n că
lui R o ss o p riv ire p ătru n ză
to a re. Aşa deci, c ă p ita n u l H e n s
h a w e a v e a in ten ţia să
investească o parte din banii lui?
Perfect! C ăpitanul H en sh aw e
se bucură de o reputaţie excelentă în
regiune. D ar şi el, n o ta rul
m odest, ar avea ceva bani lichizi, nu
p rea mulţi. Mai erau
însă, cum spusese şf căpitanul P o ld
ark . cîţiva clienţi de-ai lui
dispuşi să facă o investiţie sigură. Se
va mai gîndi, va studia
bucuros problem a, să v adă ce s-ar pu
tea face.
înainta încet, d ar totuşi ceva se
mişca, lucrurile aveau să
evolueze S-ar p u tea ca peste cîteva
luni să sape primul puţ.
183 ROSS POLDARK
în timp ce ducea iapa în grajd şi îi sco
tea şaua, se gîn d ea
dacă să le p ro p u n ă şi lui Charles şi
Francis să contribuie cu o
cotă-parte.
Călărise în g o a n ă ca să ajungă
acasă înainte de lăsarea
întunericului şi Darkie era leoarcă de
sudoare. D ă d e a sem ne
de nelinişte şi nu voia să stea locului
în timp ce o usca cu
şo m o io ag e de paie. D a r şi ceilalţi
cai erau neliniştiţi. R a m o th
scutura din cap şi necheza mereu. R o
ss se înt re b ă dacă nu
cum va era vreun şarpe în grajd sau o
vulpe sus, în pod. Prin
uşa deschisă a grajdului mai intra
puţină lumină, d ar nu pu tea
vedea n.imic în semiîntuneric. M
îngîie botul catifelat al: lui
Ram oth şi se întoarse la Darkie,
continuînd să o şteargă. D u p ă
ce termină, îi dădu să m ănînce şi se
întoarse, în d rep tîn d u -se
spre uşă.
D e lîngă uşă porneau treptele care du
ceau în pod, un d e
dorm ise Carter. C um se uită în sus,
ceva îi trecu pe lîngă cap
şi îl lovi puternic în umăr. C ăzu în g
en unchi şi auzi zg o m o tu l
înăbuşit al unui obiect căzînd pe paie.
Se ridică repede, se
îndreptă clătinîndu-se spre uşă, ieşi
afară şi se sprijini de zid
ţinîndu-se de umăr.
Cîteva secunde du rerea îl ameţi, dar
începu să treacă. îşi
pipăi umărul; nu avea nimic rupt. O
biectul care-1 lovise era
jos pe podea, în grajd. D a r văzuse ce
e şi de ac eea ieşise atît
de repede. Era perforatorul de rocă,
burghiul de foraj pe care
ÎI văzuse în mîinile lui R euben C lem
inow .
3
Cînd a intrat erau toţi în bucătărie. D
em elza încerca
să dreagă o ruptură din fustă cu un fir
g ro s de aţă şi un
ac îndoit, Jud şedea răsturnat pe scau
n cu o ex presie de
WINSTON GRAHAM 184
suferinţă ră b d ăto are pe ju m ă ta te
a d e faţă n eb andajată; P rudie
b ea ceai.
- D u m n ea v o astră sînteţi, d o m n
u le căpitan, sp u se Jud cu
o v oce slabă şi trem urătoare. Să m ă
d u c să şterg iapa?
- N u -i nevoie. D e ce te-ai în to rs atît
de re p e d e de la
nuntă? Ce-ai păţit la faţă? P rudie, m
ai ţine m în c a re a zece
minute. A m ceva de făcut.
- S-a term inat nunta, spuse Jud. N - a
fost m a re lucru.
N -a m văzut niciodată ceva m ai
nereuşit. N im en i alţii decît
familiile M artin şi Carter, toţi
neisprăviţii ăia şi cîţiva scan d alagii
şi m itocani de la mină. N u c re d e a
m că Z a c k y o să invite
aşa bădărani. N u m -am simţit bine p
rin tre ei...
- S-a întîm plat ceva, d o m ’le? în
treb ă D e m e lz a.
R o ss se uită lung la ea:
- C e să se întîmple? N u s-a întîm
plat nimic.
- Şi pe drum , la în ap o iere, a d ă u g
ă Jud, lîngă W heal
G race, m -am îm piedicat de un b o
lovan şi am căzut...
D a r R o ss intrase în casă.
- M ai bine ai tăcea din g u ră cînd îl
vezi supărat, îi spuse
Jud D em elzei sever, altfel n -are să
te p o c n e a s c ă n um ai taică-
tău. A în treru p e pe ăi mai mari
decît tine arată că eşti prost
crescută...
D em elza se holbă la el, dar nu
răspunse. R oss căută puşca
şi o găsi în d o rm itor. O în c ă rc ă
aten t şi tra s e cocoşul- la
jum ătate. în cuiase uşa grajdului ca
să nu scape. E ra ca şi cum
ar fi încolţit un cîine turbat.
Aprinse un felinar şi ieşi din casă pe u
şa principală, făcînd
un ocol ca să ajungă la grajd. T rebuia
să-l găsească mai repede;
dacă nu, s-ar fi putut să le facă vreun
rău cailor.
Trase zăvorul şi aşteptă să stea vîntul
înainte de a deschide
uşa. Intră, pU sejos lanterna la a d ă p
o s t de cu ren t şi se îndreptă
s p re b o x e .
185 ROSS POLDARK
D arkie n echeză cînd îl simţi că intră;
vîntul pătrurîse înăuntru
răvăşind paiele.şi frunzele; un liliac
flutură din aripi
îndepărtîndu-se de lumină; era linişte.
Drugul de fier dispăruse.
- Reuben, strigă Ross, ieşi la lumină,
vreau să-ţi vorbesc.
Nici un răspuns. Nici nu se aşteptase
să-i răspundă. Se
auzea liliacul zburînd în cerc în
întuneric. R o ss înaintă spre
fundul grajdului.
Cînd ajunse la a d o u a b o x ă 1 se
păru că au d e o m işcare
în spatele lui, se întoarse re p ed e şi
ridică puşca, d ar nu se
clinti nimic. A r fi trebuit să ia
felinarul cu el, p en tru că lum ina
lui slabă nu pătrundea pînă acolo.
Squire se mişcă brusc, lovind p o d e a
u a cu copitele. Toţi
caii simţeau că se întîm plâ cev a rău.
R o ss aşteptă în co rd a t
lîngă boxă vreo cinci minute, ştiind că
acu m u rm a să le fie
pusă la încercare răbdarea. Ai cui
nervi v o r ced a mai repede?
E ra sigur pe el, ştia să se
stăpînească, dar pe m ăsu ră ce
timpul
trecea, această siguranţă îl în d e m n
a să acţioneze. O m ul ar fi
putut să se ascundă iar în po d u l
grajdului şi să stea acolo
toată noaptea.
Ross îl auzi pe Jud ieşind din casă şi
tropăind pe pietrele
din curte. Crezu întîi că vine la grajd,
dar îl auzi intrînd alături.
Curînd se întoarse în casă şi închise
uşa d u p ă el. în grajd, nici
o mişcare.
Ross se întoarse ca să ad ucă felinarul
şi în aceeaşi clipă
auzi vîjîitul b a ram inei aru n cată cu
putere şi lovind cu zg o m o t
peretele unde stătuse. L em nul se
făcu ţăndări. Ross se întoarse,
ochi şi trase drept în u m b ra care se
ivi din întuneric. Ceva îl
lovi în cap şi um b ra se în d rep tă
spre uşă. C înd'silueta omului
apăru în cadrul uşii, Ross trase din
nou cocoşul. D e data asta
praful de puşcă nu luă foc şi înainte
de a putea trage cocoşul,
R euben Clemmow^dispăruse.
WINSTON GRAHAM 186
A lergă la uşă şNse uită afară. îl văzu
mişcînd pe lîngă
merii din grădină; ţinti şi trase a d o u
a încărcătură. Şterse apoi
sîngele care i se prelingea pe frunte şi
se în d rep tă spre casă,
din care Jud, P ru d ie şi D e m e lz a
tocm ai ieşeau speriaţi.
E ra furios că omul scăpase, deşi era
probabil să-l găsească
a do u a zi. Nti se putea să nu lase
vreo urmă, vreo'dîră de sînge.
Capitolul XIII
Se sculă în zori şi porni după urm ele
de
sînge pe care le lăsase C lem m ow ,
sperînd
să-l găsească. D a r înainte de a
ajunge la Mellin, petele se
îndreptau spre nord, în direcţia du n
elo r de nisip, şi le pierdu
urma. în zilele u rm ăto a re nu s-a
mai auzit nimic despre R eu b
en şi concluzia cea mai plauzibilă era
că se ascunsese pe
undeva printre nisipuri şi nriurise
epuizat de p ierderea de sînge!
E ra bine că scăpaseră în sfîrşit de el
şi nimeni n-a mai întrebat
nimic despre el. Faptul că.reapăruse a
fost ţinut secret de cei
patru m em bri ai casei şi de Zacky,
căruia Ross îi spusese.
în to ate lunile acelea de vară,” florile
nu au lipsit de la
N am para. D em elza le aducea. Se
scul a înto td eau n a în zori şi
acum, că nu-i mai era frică' de a fi
răpită şi dusă a casă ca să
jn ă n în c e bătaie, se plim ba în voie
pe cîmp cu Garrick după ea
şi se în to rcea acasă cu un buchet m
are de flori de cîmp care
îşi găseau locul în cam era de zi.
P rudie încercase să o dezveţe de
acest obicei, nu era
treaba unei servitoare să înfrum
useţeze casa cu flori aduse de
ea , dar D em elza c o n t i n u a t ă
aducă fiori, încăpăţîmu ea ei şi
inerţia lui P rudie au ieşit
învingătoare. C îteodată aducea un
buchet de creţuşcă, altădată un braţ
de deg etan ţă sau garofiţe.
WINSTON GRAHAM 188
C h iar “d a c ă R o ss le-a o b s e r v a
t, n -a fă c u t n ic io d a tă
v re u n co m en ta riu .
Copila era ca un animal tînăr care a
trăit paisprezece ani
cu ochelari de cal ce-i în g u staseră
orizontul, reducîndu-1 la
treburile domestice; primii n o u ă ani
îi petrecuse lîngă m am a
ei într-o succesiune de bătăi, sărăcie
şi naşteri, iar urm ătorii
cinci la fel, cu excepţia naşterilor. N u
era de mirare că acum
se dezvolta, la trup şi la minte.
Crescuse aproape trei centim etri
în patru luni şi d ra g o ste a pentru
flori era un simbol al intereselor
şi vederilor ei care în cep e au să se lă
rg e a s c ă .'
în cep u se să-şi’p iep ten e părul şi
să-l lege la spate şi acum
trăsăturile feţei i se v edeau mai bine.
N u arăta rău, avea un
ten deschis, plăcut, o faţă mobilă şi
expresivă, ochi inteligenţi,
cu o privire sinceră. P este vreo cîţiva
ani, vreun tînăr m iner
va începe să-i facă curte.
învăţa repede, imita uşor, ad ău g a m
ereu alte cuvinte la
vocabularul ei şi le p ro n u n ţa bine.
P e altele începuse să le
uite. R oss ce ru se şi p ă r e r e a lui
P ru d ie - m e to d ă b u n ă de a
o flata - şi P ru d ie, c a re era în stare
să în ju re ca un birjar,
primi în s ă rc in a re a să r e d u c ă b
agajul de în ju ră tu ri şi blest
em e al D em elzei.
C îteo da tă, fată de întrebările
insistente ale Demelzei,
Prudie se simţea prinsă ca într-o
cursă. P rudie ştia ce e bine şi
ce nu, ce se cuvine, dar D em elza n u
ştia. Ar fi fost posibil să
le înveţi pe unele fete cum să se p o
arte fără să te.porţi şi tu la
fel, dar nu pe D em elza. E a trăgea
prea rep ed e concluzii, gîndurile
ei o luau înainte, se ciocneau cu ale
lui Prudie şi se
întorceau ca un bum erang. Aşa că
procesul s-a redus nu numai
Ia educarea D em elzei - acceptată b u
cu ro s de aceasta, ci şi la
îndreptarea nedorită a lui Prudie. N u
se poate nici m ăcar să
te îm beţ’i ca lumea în ziua de :vi,
zicea ea.
189 ROSS POLDARK
Ross urm ărea am uzat întregul
proces. Nici chiar Jud nu
rămăsese indiferent, dar suporta mai
greu situaţia decît soţia
lui. Faptul că nu-1 mai pocnise cu co
ad a măturii de peste d o u ă
luni era pentru el un m otiv de n em
ulţum ire în plus.
Contactul cu această copilă cu suflet
curat nu era suficient.
Ca să se îndrepte şi ei, pentru că şi ea
p u rta în ea păcatul
origin ar, la fel ca ei.
D acă D em elza creştea şi se dezv o
lta... G arrick în schimb
era slab ca un ogar. :
Hrănit bine, căţelul crescuse repede,
devenind acum un
fel de d in e ciobănesc. Avea acelaşi p
ă r negru, creţ şi rar, dar
faptul că nu mai avea co ad ă îl făcea
să p ară şovăielnic şi stîngaci.
Se ataşase m ult de Jud, care nu pu
tea să-l suporte, şi îl
urm a pretutindeni, ţinîndu-se după el
oriu n d e se ducea. Pînă
in iulie, Garrick scăpase de paraziţi şi
i s-a permis să intre în&
bucătărie. Şi-a sărbătorit intrarea g u
d u rîn d u -se pe lîngă Jud
care şedea la masă şi răsturnîndu-i în
po ală can a cu cidru.
Jud sări în picioare cu cid ru P cu rg
în d pe el şi azvîrli cana
după cîine, care o luă la sănătoasa, în
timp ce D em elza fugi
în căm ară rîzînd în gura mare.
în tr-o zi, spre m irarea lui, R o ss
primi vizita doam nei
Teague şi a fiicei sale Ruth. Veniseră
călare pînă laM in g o o se,
ii explică d oam na T eague, şi, ca
buni vecini, s-au oprit la
N a m p a ra în d rum sp re casă. D o a
m n a T e a g u e nu mai vizi- '
t ase N a m p a ra de z e ce ani şi d o
re a să v ad ă cu m -se d e sc u ră
Ross s in g u r.
- Cultivarea pămîntului e o
ocupaţiejMăcuta, aşa spunea
întotdeauna dom nul T eague.
- Pentru mine e mai mult decît o
ocupaţie plăcută, răspunse
Ross. T ocm ai term inase de reparat
gardul care îm prejmuia
o parte din pămîntul lui; era m urdar,
nepieptănat, cu
mîinile zgîriate, neîngrijite şi pătate d
e rugină.
WINSTON GRAHAM 190
Cînd le pofti în cam era de zi,
contrastul între aspectul lui
şi costum ul de călărie de un roşu
aprins al d o am n ei T e a g u e
deveni şi mai evident. Ruth era şi ea
gătită de îţi lua ochii.
Privind-o în timp Ce beau toţi trei
lichiorul cu care le
tratase, văzu ce îl atrăsese la bal: g u
ră frum oasă, u şo r rujată,
ochii ei cenuşiu-verzui, puţin oblici,
co nturul bărbiei fine, dar
voluntare. Cu un ultim efort disperat,
d o a m n a T eag u e transmisese
fiicei sale m ezine o vit alitate care
celorlalte le lipsea.
Vorbiră despre una-alta. D e fapt, răsp
u n seseră invitaţiei
d o m n u lui John Treneglos, fiul cel
mai m a re al d o m nului H o -
race Treneglos, proprietarul conacului
M in g o o se. John era
proprietarul terenului de vînătoare C
arn b arro w şi îşi exprimase
adm iraţia pentru felul în care călărea
R uth. L e invitase de
atîtea ori încît considerase că trebuie
să ră sp u n d ă invitaţiei
lui. C e co n ac m inunat era M in g o
o se, nu? C onstruit în stil
gotic şi atît de spaţios, spuse d o a m
n a T eag u e uitîndu-se în
jur. D om nul T reneglos era un bătrîn
încîntător, un adevărat
gentlem an, nu se putea să nu observi
cît de slăbuţ era.
Ce păcat că dom nul P o ld a rk nu ia
parte la vînătorile
călare! N -a r fi spre binele lui d ac ă
ar petrece mai mult timp în
co m p an ia persoanelor de acelaşi
rang cu el, dacă ar m erge la
vîn ăto are cu e le ? 'R u th călăreşte
deseori, este pasiunea ei
d intotdeauna; dar asta nu în s e a m
n a că nu se pricepe foarte
bine şi la alt ele; trebuie să-i cunoşti
pro g ram u l ca să ştii ce
activitate b o g ală desfăşoară: cît
despre d o am n a T eague, ea a
fost în to td eau n a de principiul că
trebuie să-ţi creşti copiii în
aşa fel încît să devină buni g ospodari;
şalul de dantelă pe care
îl p o artă a fost lucrat de Ruth şi de
Joân, deşi Joan nu e Ia fel
de pricepută ca sora ei mai mică.
Tot timpul cît a vorbit d o a m n a
Teague, R u th păru stîn191
ROSS POLDARK
jenită şi bosumflată. Se uita cu co a d
a ochiului prin cam eră şi
îşi atingea m ereu cu cravaşa vîrful
cizm elor'fine de călărie.
Dar cînd m am a ei nu o observa,
prindea mom entul să-i arunce
lui Ross priviri îm bietoare. A cesta
însă se gîndea că nu mai
era mult pînă să se întunece şi îşi
dădea seama că nu va termina
de reparat gardul.
Se ducea des pe la ceilal ţi m em bri
ai familiei? mai întrebă
d o am n a Teague. Nici unui nu
fusese la balul din Lem on.
Desigur, Elizabeth nu mai putea ieşi
în lume ca de obicei,
acum că aştepta un copil. Ruth roşi,
iar Ross simţi o durere
puternică săgetîndu-1 prin inimă.
E ra adevărat, se miră d o am n a T ea
g u e că Verity se întîlnea
în continuare cu căpitanul acela,
Blamey, în ciuda faptului
că tatăl ei îi interzisese? Aşa se
auzea. Dar.probabil că Ross
nu avea cum să ştie, t răind a tîtjje
izolat.
La-cinci şi ju m ă ta te se ridicară să
plece. I-au mulţumit
lui Ross p entai invitaţie, dar nu
puteau rămîne la masă. Vizita
le făcuse plăcere. N -ar vrea să vină să
le vadă dacă îi vor scrie
fixînd data? Foarte bine, laînceputCil
lunii viitoare. N am p ara
a devenit iar o locuinţă confortabilă.
Se simt e totuşi că este
necesară mîna unei femei pentru a o
înfrum useţa şi mai mult
pentru a-i da o notă de rafinam ent Ce
părere are d o m nul
căpitan?
D oamna Teague vorbea înainte,
amabilă, îndreptîndu-se
spre uşa principală. R uth, cînd
îmbufnată, cînd zîmbitoare,
încerca să-i atragă privirea şi să
restabilească flirtul început la
bal. Servitorul le aduse .caii. Ruth
încălecă prima, uşoară ca
un fulg. Avea graţia tinereţii şi călăr
ea perfect, se ţinea în şa
ca şi cum acolo se născuse. D o a m n
a T eague încălecă şi ea,
mulţumită de privirile ap ro b ato are
ale lui Ross şi acesta le
conduse pînă la h ot arul moşiei.
WINSTON GRAHAM 192:
P e drum , D em elza trecu p e lîngă
ei. D u c e a un coş p l i i
cu peşte de la Sawle, un d e în cep u
se sezonul pescuitului. E r S
îm brăcată cu o rochie de bum bac
înflorată, cea mai bună dintre
cele d o u ă pe care le avea, şi soarele
îi strălucea în părul ciufulit:
un copil, o fetiţă, subţire, chiar
uscată, păşind g răb ită cu picioarele
ei lungi. Se uită la ei clipind, făcu o re
v ere n ţă stîngace,
apoi trecu mai d e p arte.
D o a m n a T eague scoase o batistă
fină de dantelă şi scutură
uşor puţin p ra f de pe costum ul ei de
călărie.
- Am auzit că... aţi ad optat un copil,
d o m n u le P oldark.
Ea este?
- N -am adoptat pe nimeni, răspunse
Ross. Aveam nevoie
de un ajutor la bucătărie. C opila e
destul de m are, se pricepe,
a venit. Asta e tot.
- E d răguţă micuţa, spuse d o a m n a
T eague. Da, p are să
se priceapă.
2
Legătura dintre Verity şi căpitanul B
alm ey a ajuns
la un punct critic la sfirşitul lui
august. D in nefericire, s-a.
în tîm pl at în ziua în care Ross accep
tase să dea curs invitaţiei
do am n ei T eag u e de a le întoarce
vizita.
In timpul v eni, V en ty seîntîlm se de
patru ori la N a m p a ra
cu A n d re w Blamey, de cîte ori se
înto rsese el din călătoriile
pe'm are.
Lui Ross nu-i displăcea om ul, în
ciuda trecutului lui. E ra
un om liniştit, care nu spunea vrute şi
nevrute, un om cu
privirea dreaptă, modest, lipsit de
îngîm fare, cuvîntul cel mai
potrivit care i-ar fi venit oricui în m
inte ca să-l ca racterizeze
193 ROSS POLDARK
era „cu m p ă tat11. Totuşi, numai cu
m p ătat nu fusese, d u p ă p ro pria
lui- mărturisire. C îteodată se putea
simţi în el conflictul.
A v e a rep u ta ţia , R o ss ştia, că pe
vasul lui e un c o m a n d a n t
aspru; şi în toate mişcările sale, care
dovedeau calm şi sînge
rece, se simţea lupta cu sineînsuşi din
care părea că ieşise victorios.'
C eea ce nu-i plăcea era de fapt rolul p
e care îl avea el
însuşi. A ccepta întîlninle dintre doi
oam eni care, ju decînd
raţional, ar fi fost mai bine şă se
despartă. D a c ă lucrurile ieşeau
prost, el era de vină mai mult decît
oricine. N u puteai să te
aştepţi la clarviziune de la doi
îndrăgostiţi.
îl neliniştea şi felul cum se desfeşurau
evenim entele. N u
lua p arte la întrevederile lor, dar ştia
că B lam ey în cerca să o
co n v in g ă pe Verity să fugă cu el, şi
că pînă acu m Verity nu
acceptase, sperînd într-o îm păcare
între B lam ey şi tatăl ei.
Totuşi acceptase să se ducă o dat ă la
F alm outh să-i cu n o ască
copiii şi Ross bănuia că, dacă se duce,
nu se va mai întoarce.
Şi od ată acolo o va convinge că era
mai bine să se m ărite cu
el decît să se înt oarcă acasă să
înfrunte furtuna.
Cu o săptăm înă înainte, d o am n a T
e a g u e îi trimisese o
scrisoare invitîndu-1 la „o mică
recepţie11 pe care o dăd eau în
vinerea urm ătoare, la ora patru după-
am iază. C e rtîndu-se singur,
R oss scrise cîteva rîndun; acceptînd
invitaţia. A d o u a zi,
Verity veni la el să-l întrebe dacă s-ar
pu tea să se întîlnească
cu B lam ey la N a m p a ra vineri d u
pă-am iază la o r a trei.
N u era nevoie să fie şi Ross acasă
cînd se v o r întîlni; era
un obicei cu care Ross era de acord,
cu n o scîn d -o p e Verity,
aşa că nu ridică nici o obiecţie şi
aşteptă numai ca să-i întîmpine.
D u p ă ce îi pofti în salon şi lăsă
vorbă să nu-i deranjeze
nimeni, luă calul şi traversă toată
valea, uitîndu-se cu regret
peste tot şi socotind cît ar fi putut să
lucreze, în Ioc să facă pe
WINSTON GRAHAM 194
filfizonul în co m p an ia u n o r tineri
stupizi şi a doam nelor. Cînd
ajunse în vîrful dealului, se în tîlni cu
C harles şi Francis.
Pentru un m o m e n t îşi pierdu cum
pătul.
- Ce plăcere, unchiule, să-ţi u re z bun
venit pe pămîntul
meu, spuse el. D oreai să-mi faci o
vizită? D a c ă mai întîrziaţi
cinci minute, nu m-aţi m ai fi găsit
acasă.
- Asta intenţionam , spuse Francis
scurt. E rau amîndoi
roşii la faţă şi supăraţi.
- Se aude că Verity se întîlneşte cu B
lam ey în casa ta,
Ross. A m venit să vedem d ac ă e
adevărat.
- îmi pare rău că nu vă p o t primi azi,
spuse Ross, am o
întîlnire la patru, cam d ep a rte d e
aici.
- Verity se află la tine acasă acum,
spuse Francis. Fie că-ţi
. place, fie că nu, noi vrem să v ed e
m d acă e şi B lam ey acolo.
- Ei, zise Charles, nu fi nepoliticos,
Francis. P o ate că ne
înşelăm. Dă-'ne cuvîntul tău de o n o
are, băiete, şi plecăm fără
să ne certăm.
- Ce caută sora m ea la tine? întrebă
Francis brutal.
- D e v rem e ce cuvîntul m eu de o n
o a re nu-1 scuteşte pe
Blam ey de bănuiala voastră, nu vi-1
dau.
Charles se schim bă la faţă.
- L a d r a c u ’, Ross, n-ai nici un simţ
de decenţă, nici un
dev o tam e n t faţă de familie? O laşi
aco lo singură cu ticălosul
ăla?
- Ţ i-am spus eu că aşa e! exclam ă
Francis şi, fără să mai
aştepte, în to arse calul şi porni în
trap spre N am para.
- C red că-1 jud ecaţi greşit, sp u se R
o ss încet.
C harles pufni pe nas.
- Cred că pe tine te-am ju d eca t
greşit, şi porni după
Francis.
195 ROSS POLDARK
R oss îi urm ări cu privirea cum se
apropie de casă cu
presimţirea neplăcută că ceva rău
avea să se întîmple. V orbele
lor, atitudinea nu lăsau nici o îndoială
asupra a ceea ce vor face.
T ra s e de hăţuri şi plecă d u p ă ei.
3
Cînd a ajuns acasă, Francis era deja în
salon. Auzi
vocile ridicate în m o m en tu l în
care C harles se d ăd e a jo s greu
de pe cal.
Cînd au intrat, căpitanul B la m ey
stătea lîngă cămin cu o
mînă pe braţul lui Verity ca şi cum ar
fi vrut să o îm piedice să
intervină între el şi Francis. E r a îm b
răcat în u n ifo rm a de căpitan,
de stofa, fină albastră, cu g u ler alb şi
cravată neagră.
Părea calm, stăpînit, ca şi cum ar fi
pus lacăt vjolenţei din el,
ar fi zăvorît-o u n d ev a de u n d e să
nu mai p o ată scăpa, ţinută
în frîu prin voinţa lui şi datorită
încercărilor prin care trecuse,
în contrast cu Francis, tînăr, arogant,
frum os, arăta ca un
bărbat robust de vîrstă mijlocie. R oss
observă că Charles ţinea
cravaşa în mînă.
- N u-ţi perm it să vorbeşti aşa cu sora
dumitale, spunea
Blamey. D a c ă ai de gînd să rosteşti
cuvinte de ocară, adresează-
mi-le mie.
-N e m e r n ic u le ! ţipă Charles. Te-
ai furişat pe ascuns, ca
un an imal. S ingura m ea fată!
- M -a m furişat, spuse Blam ey,
pentru că n-aţi vrut să
staţi de v o rb ă cu mine, să discutăm.
Credeţi că...
- S ă stăm de vorbă! S ă discutăm! N -a
m nimic de discutat
cu cineva care şi-a ucis soţia. Astfel
de oam eni n-au ce căuta
la noi. Anim al puturos, laşi un miros
urît în urm a ta. Verity,
ia-ţi calul şi du-te acasă.
WINSTON GRAHAM 196
- Am dreptul să h otăresc singură,
răspunse ea calmă.
- D u -te, draga mea, spuse B lam ey.
N u e locul tău aici.
E a clătină din cap:
- R ăm în aici.
- Rămîi atunci, lua-te-ar d r a c u ’!
ţipă Francis. U nul ca
tine nu poate fi tratat decît într-un
singur fel. Vorbele, onoarea,
nu contează. Poate că bătaia da. îşi
scoase haina ca să se bată.
- N u, spuse Ross. D a că faceţi
scandal aici, vă dau afară.
Uimiţi, ceilalţi tăcură un m o m en t.
- D u m nezeule! e x p lo d ă Charles.
Ai n eru şin a rea să-i
iei partea!
- N u iau partea nimănui, dar bătaia
nu schim bă nimic.
- Sînteţi la fel amîndoi. Nici unul nu-i
mai bun decît celălalt.
- Ai auzit ce a spus sora dumitale,
interveni căpitanul
B lam ey calm. A re dreptul să ho
tărască singură. N -a m poftă
să m ă cert, dar ea vine cu mine.
- Mai bine te om or, spuse Francis. N-
ai să-ţi cureţi g h e tele
în familia noastră.
C ăpitanul Blamey se albi brusc Ia
faţă.
- M aim uţoi obraznic!
- M aim uţoi, da? şi Francis îi trase o
palmă.
O pată roşie apăru pe obrazul lui B
lam ey care îi trase un
pum n în faţă şi Francis căzu la
pămînt.
U rm ă o pauză scurtă. Verity se trase
înapoi, îngrozită,
gata să leşine.
Francis se ridică de jo s şi cu dosul
palmei şterse sîngele
care îi picura din nas."
- Cînd doriţi să ne batem în duel,
căpitan Blam ey?
Lui Blam ey îi t recuse mînia acum ,
că îl trîntise pe Francis
la pămînt. Şt ia să se stăpînească.
- Plec la Lisabona mîine.
197 ROSS POLDARK
Francis îl privi dispreţuitor:
- L a asta m ă şi aşteptam, spuse el.
- D ar mai avem ziua de azi.
Charles făcu un pas înainte.
- Francis, n-avem nevoie de m etodele
astea franţuzeşti.
Să-i d ăm o bătaie ticălosului ăsta şi
să plecăm.
- N u se poate, spuse Ross.
Francis îşi linse buzele:
- C er satisfacţie! N u poţi să m ă
opreşti. O m u l ăsta p retinde
că e un gentlem an. Să iasă afară şi să
m ă înfrunte...
d ac ă are curajul.
- Andrew, spuse Verity, nu-1 asculta...
B lam ey îi aru n că
o privire distantă, ca şi cum duşm
ănia fratelui îi şi despărţise.
- Mai bine băteţi-vă. Animalul ăsta nu
m erită un g lo n te,
Francis.
- N u m ai glontele o să-l înveţe minte!
spuse Francis.
D ă-n e arm e, Ross. D acă refuzi, t
rimit la T renw ith d u p ă pistoalele
mele.
- Trimite, răspunse R oss scurt. Nu
vreau să iau p arte la
o vărsare de sînge.
- Sînt în spatele tău, tinere, pe perete,
rosti B lam ey printre
dinţi.
. Francis se întoarse şi luă cele do u ă
pistoale cu care R oss
îl am eninţase pe tatăl Demelzei. Sînt
încărcate? îl în treb ă el
rece pe Ross.
R oss nu răspunse.
- Să ieşim, Blamey, spuse Francis.
- Ascultă, fiule, astea-s fleacuri, eu
trebuie să rezolv,
interveni Charles.
- N u se poate. M -a t rîntit la
pămînt...
WINSTON GRAHAM 198
- Hai, nu te p u n e cu ticălosul ăsta.
Verity vine cu noi,
nu-i aşa, Verity?
- Da, tată.
Francis se uită la Ross.
- C h eam ă servitorul şi pune-1 să co
n tro leze dacă pistoalele
sînt încărcate.
- C h e am ă-1 tu.
- N -av em m artori, spuse Charles. N
u e în regulă.
- C e atîtea form âlism e ca să v înăm
o cioară!
Ieşiră afară. Se vedea bine că Francis
era hotărît să se
bată în duel. Palid la faţă, B lam ey
stătea retras ca şi cum
nu-1 interesa nimic. Verity făcu o
ultimă încercare să-l oprească
pe fratele său, d a r acesta se răsti la
ea spunîndu-i că trebuie
găsită o soluţie şi că el alesese duelul.
Jud era în c urte, aşa că n-a fost
nevoie să-l chem e. Se
v edea bine că era im presionat de
responsabilitatea ce i se
încredinţase. M ai văzuse aşa ce v a n
u m ai o dată, în urm ă cu
vreo treizeci de ani. Francis îi dădu
sarcina de arbitru şi îi
spuse să n u m e re cei cincisprezece
paşi care aveau să-i despartă;
Jud se uită la R o ss care dădu din
umeri.
- Da, d o m ’le, cinşpe aţi spus.
Se aflau pe pajiştea din faţa casei.
Verity refuzase să
intre în casă. Se ţin ea cu m îin ile d e
s p ătaru l sca u n u lu i
de grădină.
Cei doi'bărbaţi stăteau spate în spate,
Francis - cu vreo
trei centimetri mai înalt, cu părul lui
blond lucind în soare.
- Gata, dom nilor?
-Da.
Ross făcu un pas înainte, dar se opri.
Încăpăţînatul trebuia
lăsat să facă d u p ă capul lui.
- Porniţi. U nu, doi, trei, patru, cinci.
199 ROSS POLDARK
în timp ce Jud num ăra, cei doi se în
d ep ărtară unul de
altul, cu pas egal:
La cincisprezece se întoarseră.
Francis trase prim ul şi-l
nimeri pe B lam ey în mînă. B lam ey
scăpă pistolul. Se aplecă,
îl luă.cu mîna stîngă şi trase. Francis
duse mîna la gît şi căzu
la pămînt.
4
Ar fi trebuit să-i opresc, se gîndi Ross,
apropiindu-
se. C e-ar face Elizabeth dacă
Francis...?
îl întoarse cu faţa în sus şi îi rupse
gulerul cămăşii. Glonţul
pătrunsese la bazagîtului, lîngă umăr,,
şi răm ăsese acolo. Ross
îl ridică şi îl duse în casă.
- Doam ne! rosti Charles urm îndu-i şi
neştiind ce să facă.
Mi-a murit băiatul... băiatul m eu...
- N u-i adevărat, spuse Ross. Jud, ia
calul d o m nului
Francis şi du-te pînă la doctorul C
hoake. Spune-i că am avut
un accident de vînătoare. N u cum va
să spui adevărul.
- E rănit... grav? întrebă Blam ey, care
avea m îna înfăşurată
într-o batistă.
- Ieşi afară! ţipă Charles, vînăt la faţă.
Cum îndrăzneşti
să mai intri în casă!
- N u vă apropiaţi de el, le spuse Ross,
după ce îl întinse
pe Francis pe o sofa. Prudie, adu-m i
nişte pînză curată şi
apă fierbinte.
- Să te ajut, spuse Verity, lasă-mă să
te ajut. P o t şi eu să
fac ceva.
- N u , nu. Lasă-1, nu-1 atinge.
Se făcu tăcere cîteva m o m e n te
pînă se întoarse Prudie
în grabă. Ross ţinuse apăsat batista
lui pe rană ca să îm piedice
hemoragia. O înlocui .cu pînza udă.
Francis gem u de durere.
WINSTON GRAHAM 200
- N-are nimic, spuse Ross, daţi-vă la o
parte să poată respira.
C ăpitanul B lam ey îşi luă pălăria şi
ieşi afară. Se aşeză pe
un scaun, lîngă uşă, şi îşi luă capul în
mîini.
- D oam ne, cum m -am speriat, spuse
C ha rles ştergîndu-se
pe faţă, pe gît şi pe sub perucă. A m
crezu t că s-a dus băiatul.
N o ro c că individul n-a tras cu
dreapta.
- P o a te că nu l-ar fi nim erit deloc,
spuse Ross.
Francis m orm ăi ceva şi deschise
ochii. T re c u ră cîteva
m inute pînă îşi veni în fire. P ă re a
să-i fi trecut ranchiuna.
- A plecat?
- Da, zise Ross.
Francis zîmbi strîmb:
- L -am rănit num ai la mînă. D in ca u
za pistoalelor tale,
Ross. C ătare a e strîmbă. M ă c a m
doare! N u-i nimic, o să aibă
ce m înca lipitorile vreo d o u ă
săptămîni.
Afară, în grădină, Verity se duse să v o
rb ească cu A n d
rew Blamey. A cesta se retrăsese com
plet în sine. în răstimp
de cîteva m inute, legătura lor se
schim base irevocabil.
- T rebuie să plec, spuse el şi am îndoi
o b serv ară pe loc
că vorbise la singular. E mai bine să
plec pînă nu-şi revine.
- O, dragul meu, d acă ai fi tras pe
alături... sau deloc...
El clătină negativ din cap, copleşit de
lupta care se dădea
în sufletul lui şi de inutilitatea de a în
cerca să-i explice.
- Ştiu, spuse ea, ştiu că el a căutat m
o tiv de ceartă, dar
este fratele meu.
- Cu timpul îi va trece, se va linişti,
Verity, încercă elsă-
i dea speranţă. Sentim entele noastre
nu se p o t schimba.
Ea nu răspunse şi co n tin u ă să stea
cu capul plecat. Se uită fix
la ea cîteva secunde. P o a te că
Francis are dreptate. N -am
provocat decît necazuri. P o ate că n -
ar fi trebuit să mă gîndesc
la tine... să te caut.
201 ROSS POLDARK
- N u , răspunse Verity, Francis nu are
dreptate; dar d u p ă
cele întîm plate nu mai există îm
păcare...
D u p ă un timp, B lam ey se ridică să
plece.
- Mîna, spuse ea, să te pansez.
- N u-i decît o zgîrietură. P ăca t că nu
a ţintit m ai bine.
- Poţi călări? Degetele...
- Da, pot.
Se uită la el cum se preg ătea să
plece. U m b la adus de
spate, ca un om bătrîn.
încălecă şi se mai întoarse o dată.
- Adio, dragostea mea, nu n e-a mai
răm as nimic decît
amintirea. N -a m să te uit.
îl urm ări cu privirea cum traversează
rîul şi se dep ărtează
încet, călare, pînă cînd imaginea lui
se înceţoşă brusc şi dispăru.
Capitolul XIV
Cu toţii s-au în tors la T renw ith.
Fraftcis,
bandajat provizoriu, călărise pînă
acasă
şi acum C h o a k e era cu el, făcînd
un ad e v ăra t cum îl pansa. C harles
rîgîia ca să elim ine gazele şi resturile
furiei care îl cuprinsese. Se urcă apoi
în cam era lui ca să vomite
şi să se o d ihnească înainte de masă.
Elizabeth leşinase ap ro ap e cînd îşi
văzuse soţul; dar îşi
revenise re p ed e şi alerga pe scări în
sus şi în jo s ca să-i g ră bească
pe Bartle şi pe d o a m n a T abb care
a d u c eau doctorului
C h o ak e cele n ecesare şi ca să-l
ajute pe bolnav. A şa cum
avea să d o v ed e ască în tot cursul
vieţii, avea o rezervă de
energie care o ajuta la nevoie, dar
care îi lipsea în viaţa de
toate zilele.
Verity se dusese în c a m e ra ei...
S im ţea că nu mai p o ate face p arte
din această familie
căreia îi aparţinuse timp de d o u
ăzeci şi cinci de ani. Se afla
printre străini, mai m ult decît atît,'p
rin tre străini ostili. Se
înstrăinaseră, nu se mai înţelegeau.
Se închisese în ea, avea
să trăiască izolată, fără prieteni.
T r a s e z ă v o r u l şi se a ş e z ă p e
un s c a u n . Idila ei se
terminase, deşi asta o făcea să se
revolte, ştia că nu mai avea
203 ROSS POLDARK
ce să facă. Se simţea slabă, bolnavă,
obosită de viaţă, disperată.
D acă ar veni m oartea încet dar sigur,
ar accepta-o, s-ar cufunda
în ea aşa cum te cufunzi în pat ca să
dorm i şi să uiţi.
Se uită prin cam eră. F iecare obiect îi
era familiar, un
prieten intim pe care-1 vezi în fiecare
zi.
Prin ferestrele înalte se uitase afară
cu ochi de copil, apoi
de adolescentă. Privise grăd in a cu
plante m irositoare, gardul
viu şi cei trei platani bătrîni în fiecare
anotim p, observînd
fiecare schim bare. V ă z u se florile
de g h e a ţă p e g ea m u ri,
picăturile de ploaie prelingîndu-se pe
ele ca lacrimile pe obrajii
bătrîni, primele raze ale soarelui de
prim ăvară luminînd c o vorul
persan şi strălucind pe parchetul de
stejar.
Vechiul ceas fran ţu zesc de pe co n
so la căminului, cu
figurinele pictate şi aurite ca nişte cu
rtezane de pe vrem ea lui
Ludovic al X lV -lea, era în c a m e ra
ei de cînd se născuse şi
mai de mult. Bătăile lui m etalice
anunţau orele de mai bine
de cincizeci de ani. Cînd a fost făcut,
Charles nu era decît un
tinerel subţire, nu ca acum un bătrîn
vînăt la faţă şi cu respiraţia
greoaie, care distrugea drag o stea
fiicei sale. Copilul cu ceasul,
fata cu ceasul, femeia cu ceasul
fuseseră m ereu îm preună,
cînd era bolnavă sau avea coşmaruri,
cînd visa cu ochii deschişi
sau se gîndea la poveştile cu zîne;
fusese lîngă ea în tot cursul
vieţii ei m o n o to n e sau plăcute.
Se uită apoi la m ăsuţa cu cristal
deasupra şi picioare
sculptate, la scaunele tapiţate cu m
ătase trandafirie, la balansoarul
de trestie, la sfeşnicele de alamă, la
perniţa cu ace şi
coşuleţul de lucru brodat, la ligheanul
cu d o u ă toarte. C hiar
şi ornam entele din cam eră,
draperiile de damasc, tapetul cu
flori în relief, de un roşu d eco lo rat
pe fond ivoriu, trandafirii
albi de ştuc de pe cornişă şi tavan, to
ate deveniseră ale ei,
tăceau parte din ea.
WINSTON GRAHAM 204
Ştia că aici, în intimitatea camerei ei,
u n d e nu intra nici
un bărbat în afară de tatăl şi fratele
ei, pu tea să se în tin d ă în
pat şi să plîngă, să se lase în voia
durerii. D a r ră m a se ţintuită
pe scaun, nemişcată.
N u pu tea plînge. R an a era p rea
adîrică şi ce v a în ea nu o
lăsa să cadă p rad ă lacrimilor. S
ingurătatea, p ierd erea iubirii
v o r fi pentru ea o veşnică durere,
aten u ată trep tat pînă.se va
obişnui cu ea, transform înd-o într-o
femeie u sca tă şi acră cu
un aer de m îndrie rănită.
Probabil că A n d re w era deja la F
alm outh, în locuinţa lui
pe care ea nu o văzuse niciodată. D in
cuvintele lui simple,
înţelesese tristeţea vieţii lui cînd nu
era pe m are, îşi închipuia
cele d o u ă cam ere închiriate pe
chei, fem eia şleam pătă care
îl îngrijea.
V oise să schim be toate astea.
Plănuiseră să închirieze o
casă cu vederea spre golf, cu o g
rădină cu cîţiva copaci care
să se întindă pînă la plaja plină de
pietricele. D e şi nu prea
vorbise despre prim a lui căsătorie,
înţelesese destul ca să fie
sigură că în m are parte nereuşita se
dato ra ei, o n cît de neiertat
ar fi fost sfîrşitul pe care el îl
provocase. S im ţea că ar fi putut
c o m p e n s a nereuşita. Cu mîinile
ei harnice, cu talentul ei de
g o sp o d in ă şi cu d ragostea îm
părtăşită ar fi creat un cămin de
care el nu avusese parte înainte.
în schimb, cam era aceasta în care
crescu se şi devenise
femeie m atură avea s-o vadă ofilindu-
se şi îm bătrînind. O glinda
din colţ va fi o m arto ră indiferentă.
T o ate aceste obiecte şi
o rn a m e n te îi v o r ţine co m p an
ie în anii care v o r veni. îşi d ăd u
seam a că va aju n g e să le urască,
dacă nu le u ra deja, aşa cum
urăşti m artorii umilinţei şi
inutilităţii tale.
în cercă fără tragere de inimă să se
scu tu re de aceste gîndun.
Tatăl şi fratele ei erau de bună
credinţă, acţio n aseră
205 ROSS POLDARK
co n fo rm cu educaţia şi principiile
lor. D a că va răm jn e pînă la
bătrîneţe la cherem ul lor nu erau
numai ei de vină. C red eau
că au salvat-o. Viaţa ei la T ren w ith
va fi m a i,l iniştită, mai
a p ă ra tă decît dacă ar fi fost soţia
unui paria. E ra în co n ju ra tă
de rude şi prieteni. Zilele lungi de
vară treceau re p ed e cu
ocupaţiile gospodăreşti: semănatul,
strînsul finului, al recoltelor,
pregătiri de tot felul, siropuri şi
conserve d e făcut, untul,
brînzeturile. Şi zilele de iarnă erau
pline: lucrul de mînă seara,
perdele de confecţionat, modele de
pregătit, ciorapi de tricotat,
lînă de tors îm p reu n ă cu m ătuşa A
g a th a ,,m e d ic a m e n te de
preparat; partide de cărţi cînd aveau
oaspeţi, ajutorul dat
dom nului O dgers cînd avea repetiţii
cu corul la Sawle, îngrijirea
servitorilor cînd erau bolnavi.
La iarnă se va naşte copilul lui
Elizabeth, o fiinţă în plus
în casă. D a c ă ar fi plecat, cu m n ata
ei nu s-ar mai fi putut
d escurca singură; Francis ar fi văzut
că nimic nu mai m erg ea
ca pe roate în g o sp o d ăria lor; n-ar
mai fi fost cine să potrivească
pernele lui C harles sau să-i
lustruiască bine halba de
argint înaintea fiecărei mese. A cestea
şi o m u k im e de alte
treburi m ă r u nt e din casă dep in d
eau de ea şi d ac ă nimeni
nu-i m ulţum ea cu vorbe, îi arătau în
schimb o afecţiune şi o
prietenie de care nu se putea
dispensa. Şi dacă toate aceste
obligaţii nu i se păruseră plictisitoare
în trecut, trebuia o are
să i se pară acum sau în viitor?
Aşa ar fi trebuit să judece, dar îşi
aminti de A ndrew .
A n d re w stînd acum cu capul în
mîini în casa lui tristă din
F alm outh, A n d re w săptăm îna
viitoare în golful Biscaia, A n d
re w rătăcind n o ap tea pe străzile
Lisabonei, sau înapoi luna
viitoare în casa Iui, A n d re w
mîncînd, bînd, dorm ind, trezindu-
se, într-un cuvînt tră in d . A ndrew
era acum în inima ei, o
p a rte din inim a ei îi ap a rţin ea şi
nim ic nu mai p u te a fi la
fel c a înainte.
WINSTON GRAHAM 206
Anul trecut se lăsase în voia soartei, d
u să de valurile
obişnuinţei, ale vieţii de fiecare zi. S -
ar fi putut lăsa şi acum ,
fără să protesteze să d ucă aceeaşi
viaţă fără ambiţii, m ulţum ită
aşa cum era, pînă ar fi ajuns de vîrstă
mijlocie. D ar anul acesta,
de acu m înainte, trebuia să m earg ă
îm potriva curentului fără
a găsi un stim ulent în luptă, cf n u m
ai am ărăciu n e, reg ret
şi zădărnicie.
R ăm ase în cam eră, singură, pînă se
lăsă întunericul şi
u m b rele o învăluiră cu braţele lor
alm ătoare.
Capitolul XV
m ina W heal L eisure n -a fost
deschisă în
vara aceea.
D u p ă ce a ezitat puţin, Ross l-a
invitat şi pe Francis să.se
asocieze. A cesta l-a refuzat cu
bruscheţe; dar un fact or mult
mai imprevizibil a oprit proiectul.
Preţul cuprului pe piaţa
liberă scăzuse pînă la 80 de lire pe
tonă. Să deschidă o nouă
mină acum însem na o pierdere
sigură.
Francis s-a vindecat repede, dar rolul
pe care îl jucase
Ross în aventura sentim entală a lui
Verity era încă un m otiv
de supărare pentru el şi tatăl său. Se
zv onea că P oldark şi
tînăra lui soţie tăcuseră cheltuieli
mari şi acum că Elizabeth'
ieşea rar din casă, Francis se ducea
peste tot în tovărăşia lui
G eo rg e Warleggan.
Ross a văzut-o puţin pe Verity, care în
tot cursul veni
pleca rar de la Trenwith. îi scrise
doamnei Teague scuzîndu-se
pentru absenţa lui de la petrecere
„din m otive n ep rev ăzu te11.
Altă scuză nu putea invoca. N u primi
nici un răspuns. Mai
tîrziu a aflat că „m ica reu n iu n e11
era de fapt sărbătorirea zilei
de naştere a lui Ruth la care el trebuia
să fie invitatul de onoare
Era prea tîrziu ca să mai în d rep te
lucrurile, răul fusese făcut.
D u p ă ce deschiderea minei Wheal
Leisure s-a aminat,
WINSTON GRAHAM 208
Jim C arter şi-a părăsit şluj&a. N u era
făcut să lu creze la cîmp
to ată viaţa şi mina G ram bler îl
atrăgea. A venit la R o ss într-o
seară din august după. ce petrecu seră
to ată ziua la cîm p secerînd
secara, şi i-a explicat că Jinny nu va
mai p u tea lucra la
G ram bler d u p ă C răciun - p en tru
un timp cel puţin - şi că nu
se pu teau d escurca fără cîştigul ei. C
u m acum era sănătos
cu m nu mai fusese niciodată, se
angajase să lucreze în parte
într-o galerie la m are adîncime.
- îmi p are r ău că plec, dom nule,
spuse el. D a r e un strat
bun, ştiu bine. Cu puţin n o ro c am
să cîştig treizeci şi cinci de
şilingi pe lună, şi asta contează. D a c
ă ne mai lăsaţi să stăm în
casă, am dori să plătim chirie.
- O să plătiţi, spuse R oss, cînd o să
cred eu că o să
puteţi. Nu fi atît de darnic cu banii tăi
pînă nu ştii dacă-ţi vor
ajunge.
- N u , dom nule, îngînă Jim, num ai
că...
- Ştiu, băiete, nu sînt orb. Şi să ştii că
nu sînt nici surd.
Am auzit şoptindu-se că nopţile tre c
ut e ai făcut braconaj îm p
reună cu N ick Vigus.
Jim se roşi ca focul. în cep u să se
bîlbîie şi fu cît pe ce să
nege, apoi răspunse baisc:
- Da, dom nule.
- E o tre a b ă p eric u lo asă, zise R
oss. P e te re n u l c ui
ai vînat?
- Treneglos.
Ross îşi stăpîni un zîmbet.
Avertismentul lui era de fapt
foarte serios şi nu d o re a ca Jim să
nu-i d ea crezare.
- Nu te înhăita cu N ick Vigus, Jim. O
să dai de bucluc
fără să-ţi dai seama.
- Da, dom nule.
209 ROSS POLDARK
- Jinny ce spune?
- La fel ca du m neavoastră, dom nule.
I-am p ro m is că nu
m ă mai duc.
- Să-ţi ţii promisiunea.
- P entru ea m -am dus.- A m crezut că
o bucăţică de carne
mai bună...
- Cum se simte?
- Bine, dom nule, m ulţum esc.
Sîntem foarte fericiţi noi
doi; aş fi dorit... ca să zic aşa... să nu
mai vie al treilea. D a r
Jinny e foarte fericită. Ei nu-i e frică.
2
Schimbări abia simţite continuau să
ap ară în relaţiile
dintre D em elza şi ceilalţi locuitori ai
casei. M intea ei
ascuţită, care depăşise puterea de
înţelegere a celor doi Paynter,
căută în altă parte cunoştinţe noi,
fapt care o apropie mai
mult de Ross, căruia îi făcea plăcere
să o ajute. D e m ulte ori
îi venea să rîdă de observaţiile ei. dar
se stăpînea.
La sfîrşitul lui august, cînd se strîngea
p o aim b u l, P rudie
a alunecat, s-a lovit la picior şi a
trebuit să stea în pat. Tim p
de patru zile D em elza a zburat de
colo colo prin casă cu
treburi şi cu toate că R oss nu era de
faţă s-o controleze, m asa
de prînz era în to td eau n a g ata la
timp şi cina, în to td e au n a mai
consistentă, era gata cînd se
întorceau obosiţi de la cîmp.
Cînd Prudie s-a sculat din pat, D em
elza nu şi-a păstrat no u a
autorit ate cîştigată, dar între ele n-a
mai existat relaţia obişnuită
dintre m enajeră şi fată în casă. Jud a
fost singurul care a c o m
en tat schim barea spunîndu-i soţiei
sale că se înm uiase ca o
iapă bătrînă:
WINSTON GRAHAM 210
R o ss n-a co m en tat eforturile
făcute de D em elza în cele
patru zile, dar cînd s-a dus la o raş i-a
cu m p ărat o pelerină
roşie la m are m o d ă în satele de
mineri din vestul Cornwallului.
Cînd a v ăzut-o a răm as fără glas -
sim ptom neobişnuit la ea -
şi s-a dus în cam era ei ca s-o încerce.
Mai tîrziu o surprinse
uitîndu-se la el într-un anum it fel: ca
şi cum sim ţea că e de
datoria ei să-i îndeplinească d o
rinţele şi să-l servească, asta
era sarcina ei, de aceea se afla în casa
lui.
în locul lui Jim, Ross an gajă un om
mai în vîrstă, num it
Jack Cobbledick. E ra taciturn,
mohorît, gînde a şi vorbea încet,
avea mustăţi cărunte lăsate pe oală
prin care părea că strecoară
tot ce mănîncă, u m bla cu paşi mari,
greoi, ca şi cum şi-ar fi
făcut d rum prin iarba înaltă. D e m e
lz a era s-o păţească'd e mai
m ulte ori cînd um bla prin curte
imitîndu-i mersul.
în septem brie, în plin sezon pentru
pescuitul sardelelor,
Ross se ducea din cînd în cînd la
Sawle, călare, ca să cu m p ere
un butoi cu peşte să-l pună la sărat. D
em elza, cu experienţa
ei de g o sp o d in ă care avusese grijă
de o întreagă familie m are
şi săracă, se pricepea mai bine decît
el. D e aceea o lua cu el
călare sau o trimitea înainte pe jos.
Cîteodată, Jud se d u cea şi
el cu că aiţa trasă de doi boi şi cu m p
ăra peşte rupt sau stricat
pentru care plătea numai o ju m ă ta
te de guinee, şi pe care îl
răspîndea pe cîmp ca îngrăşăm înt.
P o rn in d de la biserica din Sawle, co
b o rai uliţa Stippy-
Stappy pînă la un pod îngust şi o
piaţă aco perită cu iarbă
în jurul căreia se aflau case şi
magazii. Aici era centrul satului
Sawle. L a cîţiva metri distanţă se afla
un banc înalt de nisip şi
pietriş şi un intrînd puţin adînc al
golfului.
în ap ro p iere se înălţau două hale
unde se co n serv a şi se
ambala peştele, în jurul c ă r or a se
co n cen tra industria satului.
211 ROSS POLDARK
Aici peştele era curăţat şi depozitat în
pivniţe tim p de o lună
pînă se s cu rg ea g răsim ea şi sîngele
din el, apoi se p u te a
co n serv a şi ex p o rta în butoaie
pînă la M area M editerană.
3
L a sfârşitul lui o cto m b rie s-a
născut copilul lui
Elizabeth. A fost o naştere grea, dar a
suportat-o bine şi s-ar
fi însănătoşit mai repede dacă
doctorul C ho ak e nu i-ar fi luat
sînge a d o u a zi d u p ă naştere.
Rezultatul a fost că douăzeci şi
patru de ore a dus-o numai într-un
leşin, fapt care i-a alarm at
pe toţi şi a fost nevoie să-i d e a pe la
n as cu fum de p en e arse
ca să-şi revină.
Charles era încîntat şi vestea că era
băiat l-a trezit din
am orţeala de după masă.
- Splendid! îi spuse el lui Francis.
Bravo, băiete. Sînt
mîndru de tine. Avem un nepot. Asta
m i-am dorit.
- Ar trebui să-i mulţumeşti lui
Elizabeth, n u mie, spuse
Francis încet.
- Ce? C red că şi tu ţi-ai făcut datoria,
spuse el, scuturîndu-
se de rîs. Lasă, băiete; sînt mîndru de
voi amîndoi. N -a m
crezut oă o să poată. C e nume-i daţi?
- în că nu m -am hotărît, spuse
Francis ursuz.
C harles reuşi să se scoale de pe
scaun şi se duse în cet în
hol, clătinîndu-se pe picioare ca să se
uite la portrete.
- Avem o varietate g ro z av ă de n u
m e în familie, fară să
m ai.cău tăm şi în altă parte. Ia să
vedem: Robert... Claude,
V iv ian ... şi H e n ry ... şi doi sau trei
C harles. C e-ai zice
de Charles?
- Elizabeth trebuie să hotărască.
WINSTON GRAHAM 212
- Da, da, sigur. T otuşi sper să nu
aleagă n u m ele de J o n a than,
e infernal. U n d e e V erity ?
- E sus acum, dă o m înă de ajutor.
- Să-m i spui cînd e g a ta ştrengarul
să-l p rim ească pe
bunicu-său. Băiat zici? B u n ă treabă,
bravo, copii.
Din cauza slăbiciunii lui Elizabeth,
botezul a fost am înat
pînă la începutul lui decem b rie şi nu
a avut proporţiile pe
care le-ar fi dorit'Charles. N -a u fost
de faţă decît o p tsp rez ece
persoane, socotind şi m em brii
familiei.
D o ro th y Johns, soţia vărului
William-Al fred, prinsă între
două sarcini, venise şi ea. E r a o fem
eie de patruzeci de ani,
m ăruntă, uscată şi afectată, cu un
surîs acru şi un aer rezervat,
cu inhibiţii nepotrivite p en tru vîrsta
ei. N u rostea n iciodată
cuvîntul „m aţe“, nici chiar în
conversaţii intime, şi erau subiecte
pe care nu le discuta niciodată, m
otiv de m irare pentru
p rieten ele ei. U ltim e le d o u ă
sarcini o s c h im b a s e ră m u lt şi
lui R oss i se p ă re a tra s ă la fa ţă şi
plină de riduri. O a re :aşa
va arăta şi E lizab e th î n tr- o .zi? D
u p ă p rim a s a rc in ă a r ă ta şi
mai fru m o asă.
Ş e d e a lungită p e divanul p e care o
aşezase Francis.
Buşteni mari ardeau în foc şi flăcările
se repezeau în sus pe
horn ca nişte cîim în lanţuri. C a m e
ra spaţioasă era bine în călzită
şi privirile celor prezenţi luceau în
lum ina focului; afară
era o zi rece, cenuşie, şi o ceaţă
subţire se în co lăcea peste
ferestre. E rau flori în c a m e ră şi
Elizabeth sem ăn a cu un crin
printre ele. Pielea ei fină şi albă era-
ca de ceară, mai ales pe
braţe şi pe piept, dar obrajii erau mai
îm bujoraţi ca de obicei.
Avea pro sp eţim ea crinilor de seră.
I-au dat copilului num ele de G
eoffrey Charles. O legăturică
de m ătase albastră şi dantelă, un cap
mic, ro tu n d acoperit
cu puf, ochi de un albastru adînc şi
gingii ca ale mătuşii Agatha.
213 ROSS POLDARK
N -a plîns în timpul botezului, n-a p
rotestat în nici un fel, stînd
cum inte apoi în braţele mamei. Toţi
au fost de acord că e un
copil model.
L a m asa care a urmat, Charles şi d o
m n u l C h y n o w e th au
discutat despre luptele de cocoşi, iar
d o a m n a C h o ak e povestea
celor ce voiau să o asculte ce se mai z
v o n e a d esp re prinţul
de Wales.
D o a m n a C h y n o w eth v o rbea
cu G e o rg e W a rle g g a n m
onopolizîndu-
i atenţia, spre n em u lţu m irea d o
am n ei P atience
Teague. M ă tu şa A gatha m orfolea
pîine şi se că zn ea să audă
ce spunea doam na Chynoweth. Verity
şedea tăcută, uitîndu-se
la masă. D o cto ru l C h o ak e
închise ochii pe ju m ă ta te şi începu
să-i povestească lui Ross despre
acuzaţiile aduse lui Hastings,
guv ern ato ru l general al Bengalului.
R u th T eag u e, je n a tă că
se afla lîngă Ross, vorbea num ai cu m
a m a ei ca şi cum el nici
nu ar fi fost acolo.
Pe R o ss îl am uza atitudinea lui R u
th faţă de el, dar îl
n edu m erea stinghereala celorlalte d
o am n e - D o ro th y Johns
şi d o am n a C h y n o w eth şi d o am
n a C hoake. N u ştia să le fi
ofensat în vreun fel. Elizabeth îşi d
ădea toată osteneala să-l
facă să se simtă bine.
Charles se ridică greoi în picioare să
ţină un discurs în
cinstea nepotului său, vorbi cîteva m
inute răsuflînd ca un
buldog, apoi ducînd m îna la piept
exclam ă enervat „gazele
astea, gazele astea“ şi căzu la pămînt.
L-au ridicat cu greu, un m unte de
om, şi l-au aşezat pe
un scaun; apoi l-au urcat încet pe
scări pînă în dorm itor. Ross,
Francis, G e o rg e W arleggan şi
doctorul C h o ak e de-abia au
reuşit să-I ducă.
O dată întins în patul masiv, cu p o lo
g şi draperii grele,
păru că respiră mai uşor, dar nici nu
se mişca nici nu pu tea să
WINSTON GRAHAM 214
vorbească. Trezită din letargia ei,
Verity alergă grăbită de colo
pînă colo fâcînd tot ce-i spunea
doctorul. C h o a k e îi luă sînge,
îi ascultă inima, se ridică, se scărpină
în cap pe chelie, ca şi
cum asta l-ar fi ajutat cu ceva.
- M da, spuse el, cred că m erge. A
avut un atac de mimă.
T re b u ie să stea nem işcat la
căldură. Ţineţi ferestrele închise
şi draperiile patului la fel, să nu
răcească. H m , e atît de mare!
Să sperăm că o să fie bine.
Cînd Ross s-a întors la musafirii de
jos, i-a găsit pregătindu-
se să aştepte noutăţi. A r fi fost
nepoliticos din p artea lor
să plece înainte ca doctorul să se
pronunţe. Elizabeth, tulburată
peste m ăsură, se scuzase.
M ătu şa A g a th a legăna copilul şi îşi
sm ulgea firele de păr
din barbă.
- Sem n rău, spuse ea. Să cadă la pat
Charles chiar în
ziua botezului micuţului Charles. Ca
un copac lovit de trăsnet.
S p er că nu se va mai întîm pla nimic
rău.
Ross se duse în salonul cel mare. N u
era nimeni acolo.
Se apropie de fereastră. A fară era şi
mai întuneric. Picături
de ploaie se prelingeau pe ferestre.
Schim bare şi ruină. Avea să se d u că
şi C harles aşa de
repede după Joshua? D e cîtva timp
în cep u se ră să-i scadă put
erile. E ra şi mai vînăt la faţă, şi mai
greoi. A gatha, cu presimţirile
ei rele! Ce va face Verity? Mai nimic,
va suferi mai
departe. Francis va deveni stăpînul
casei şi al moşiei. V a fi
liber, să o ia pe urm ele lui W arleg g
an d acă voia. P o a te că
noile responsabilităţi îl v o r cuminţi.
Intră în cam era u rm ătoare,
biblioteca mică, întunecoasă,
mirosind a m ucegai şi a praf. Lui
Charles nu-i prea plăcea să
citească, cum nu-i plăcuse nici
fratelui său; tatăl lor, Charles
Henry, adunase toate cărţile din
bibliotecă.
215 ROSS POLDARK
Ross aruncă o privire peste rafturi.
Auzi pe cineva intrînd
în salon, vorbind, dar nu-i dădu
atenţie: găsise o no u ă ediţie
a cărţii Ju s lic e o f the P e ace de
Burns. D e sch ise la capitolul
despre nebunie, cînd prin uşa
deschisă auzi vocea d o a m nei
Teague.
- Ei, d raga mea, la ce altceva te poţi
aştepta? A ş c h ii nu
sare departe de tulpină.
- C e poveşti se mai aud d espre
bătrînul Joshua, d ragă
doam nă! se auzi vocea*lui Polly C
hoake. Să mori de rîs nualtceva!
Aş fi vrut să fiu şi eu de faţă să le aud.
- U n gentlem an, spuse do am n a
Teague, ştie un d e să se
oprească. Faţă de o d o am n ă din
propria lui, clasă trebuie să
aibă intenţii strict onorabile.,Se
schimbă lucrurile cînd e vorba
de o femeie dintr-6 clasă inferioară
lui. D e fapt, bărbaţii sîn t
bărbaţi. E foarte neplăcut, ştii; dar
dacă lucrurile se rezolvă
cum trebuie şi f a t a t resplătită, nu e
m otiv de supărare. Joshua
însă nu s-a purtat niciodată cum
trebuie. De aceea l-am d ezaprobat
întotdeauna, şi eu şi toată lumea de
pe aici. Avea
mereu conflicte cu părinţii sau cu
soţii. Era un depravat.
Polly'chicoti:
- Un neruşinat, cum s-ar spune!
D o a m n a T e a g u e co ntinuă din
ce în ce mai aprinsă.
- Cîte n-aş putea sp une despre
inimile pe care Ie-a zd r o bit!
Nu se term ina un sca n d al , că
începea altul. Totuşi, pîhă şi
Joshua nu şi-a adus tîrfe în casă şi
nici n-a răpit vreo fată
sărm ană şi m o artă de foame, m
inoră pe deasupra, pe care să
o seducă în pro p ria lui casă. Şi, ceea
ce e şi mai grav, nici nu
se ascunde! A r fi altceva dacă ar ţine-
o ascunsă. N u e bine să
ştie ţăranii că u n a de-a lor trăieşte
pe picior de egalitate cu un
bărbat de rangul l ui Ross. L e bagă în
cap cine ştie ce idei!
Să-ţi spun drept acum: cînd l-am
văzut ultima dată - am trecut
WINSTON GRAHAM 216
pe acolo, acum cîteva luni - am văzut-
o. O tîrîtură. în cep u se
deja să-şi dea aere. P e astea le
cunoşti de la o poştă.
- A p ro a p e zilnic, ad ă u g ă Polly C
h o ak e, vine cu ea la
Sawle călare pe acelaşi cal, gătită cu o
peler ină roşie.
- Asta nu-i bine. N u e bine deloc
pentru reputaţia familiei.
M ă mir că nu-i sp une nim eni să
term in e cu ea.
- P o ate că le e frică, chicoti Polly. Se
sp u n e că e violent.
E u n-aş face-o, ar putea să m ă
lovească.
- Lui Charles nu-i pasă, se auzi altă
voce. D eci d o a m n a
C h y now eth era de faţă. P ă re a d e
faţă. Cînd C harles n-o să
mai fie, Francis va a d o p ta o altă
atitudine. D a c ă Ross n-o
să-l asculte, va trebui să ac cep te
consecinţele.
Se auzi o uşă deschizîndu-se, apoi
închizîndu-se. Polly
C h o ak e chicoti iar:
- Fără îndoială că ar v rea să fie ea
stăpînă la T re n w ith în
locul lui Elizabeth. P o a te că ar reuşi
să-l îfTdrepte pe Francis.
Soţul meu, dom nul C h o ak e, m i-a
spus că a pierdut o sută de
guinee la un tur numai aseară.
- Jocurile de n o ro c sînt un am u z a
m e n t pentru un gentleman,
Polly, spuse d o a m n a T e ague. P o
a te că...
Polly chicoti şi mai tare:
- Să nu-m i spuneţi că a face a m o r
nu este!
- Sttt, copilă, învaţă să vorbeşti cum
trebuie, nu aşa tare!!
- Aşa sp u n ea şi doctorul.
- Şi are dreptate. N u e cuviincios să
ridici v o cea şi să
rîzi cînd e un bolnav în casă. S pune-
m i, d rag a mea, ce-ai mai
auzit despre el?
Capitolul XVI
Ca şi cum nu i-ar fi păsat deloc de
oaspeţii
prezenţi la botez, Charles nu şi-a
revenit
în simţiri pînă la plecarea lor. L a
despărţire, R oss a răm as în
m inte cu im aginea mătuşii A gatha
legănînd în neştire copilul
şi m orm ăind în timp ce o picătură de
salivă i se prelingea pe
barba ridată: „E semn rău, nu ştiu ce-
o să se mai întîm ple“ .
în drum spre casă însă, Ross nu se
mai gîndea la boala
lui Charles sau la vii torul copilului.
La N a m p a ra se pregăteau pentru
iarnă tăind crăci uscate
cu care să aprindă focul. U n singur co
p ac trebuia tăiat cu
rădăcină cu tot: furtunile de to am n ă
îi slăbiseră rădăcinile
înfipte în păm întul m oale de lîngă
rîu. Jud P ay n ter şi Jack
Cobbledick legaseră o frînghie de una
din ramurile de sus şi
t ăiau trunchiul cu un joagăr. L u crau
cîteva minute, apoi se
dădeau la o parte şi trăgeau de
frînghie să vadă dacă trunchiul
se rupe. D em elza şi Prudie ieşiseră
din casă ca să se uite la ei;
D em elza se învîrtea de colo pînă
colo, voind să-i ajute, şi
Prud ie stătea lîngă punte cu braţele
ei gro ase încrucişate ca
rădăcinile noduroase ale copacului, şi
le dădea sfaturi fără rost.
Se întoarse uitîndu-se la Ross pe sub
sprîncenele ei groase:
- Eu aş lua iapa Ei, cum a m ers
botezul? Aţi băut ceva
bere? Şi puştiul cu cine seam ănă? Cu
dom nul Francis, aşa-i?
WINSTON GRAHAM 218
- Cu el seam ănă. C e s-a întîm plat cu
D em elza?
- A re to a n e azi. I-am spus eu lui
Jud; fata asta o s-o
p ăţească odată, cu toanele ei. E aşa
de cînd a plecat taică-său.
- C e-a căutat aici?
- A venit cam pe la j u m a ’ de o ră d
u p ă ce aţi plecat. A
venit singur, gătit în hainele de
duminică. „V reau să-mi văd
fata“ a spus, cum inte ca un urs
bătrîn ce e; şi ea a ieşit alergînd
din casă să-l întîmpine.
- Ei, zi mai departe!
- T rageţi de p o m din partea cealaltă,
îi sfătui P ru d ie cu
v o cea ei groasă. Ăsta nu e p om de
arm inden, să cadă repede.
D in fericire, răsp u n su l lui Ju d nu
s-a auzit din ca u z a
vîntului. R o s s se a p r o p ie de cei
doi bărbaţi şi D e m e lz a veni
să-l în tîm p in e.
F ă ră îndoială că absenţa o făcuse să-
i fie d o r de tatăl ei şi
se îm p ăca se cu el. Sigur că voia să
se în to arcă acasă, şi astfel
bîrfele răutăcioase nu ar mai fi avut
obiect.
- N -o să cadă, spuse ea cînd ajunse
lîngă Ross, şi îşi
dădu la o parte părul de pe frunte ca
să se uite la copac. E mai
puternic decît am crezut noi.
Bîrfeli răutăcioase, prosteşti, m
urdare. I-ar fi sucit gîtul
lui Polly C hoake. în tr-adevăr,
Elizabeth nu era a lui, dar nu
d ecăzu se în aşa hal încît să seducă
servitoarea din casă. Şi
încă pe D em elza, al cărei trup m
urdar, numai piele şi oase, îl
inundase cu apă cînd o adusese acasă
la el acum cîteva luni.
C resc u se m ult de atunci. P re s u p
u n e a că gurile rele nu-şi
puteau închipui că fiul lui Joshua
duce o viaţă de celibatar.
U nele femei avea m intea ca o cloacă
împuţită.
D e m e lz a se mişca şi se uita la el
stînjenită, sub privirile
lui scrutătoare. Cu picioarele ei lungi,
cu ochii jucăuşi, îi amintea
de un m înz neastîm părat. Cînd avea
toane, cum spunea
Prudie, nu puteai p revedea ce va mai
face.
219 ROSS POLDARK
- A venit taică-tău să te vadă, spuse
el. D em elza se lumină
la faţă.
- Daaa! N e -am îm păcat. Sînt foarte
fericită! A m făcut
rău? ad ău g ă ea, încercînd să-i
citească pe faţă.
- Bineînţeles că nu. Cînd vrea să te
întorci ac asă9
- D a c ă ar fi vrut aşa ceva, nu m -aş
fi îm păcat.
în c e p u să rîdă veselă, un rîs
molipsitor.
- N u vrea să m ă întorc la el, s-a
însurat iar, luna trecută.
A c u ’ n e-am îm prietenit din nou, şi
nu mai treb u ie să mă
gîndesc în fiecare noapte ce face
fratele L u k e şi dacă fratelui
m eu Jack îi e d o r de mine. V ă d u v
a C h eg w id d en o să aibă
grijă de el mai bine ca mine. V ăd u v
a C h eg w id d en e m etodistă
şi o să aibă grijă de ei toţi.
- O! exclam ă Ross. Deci nu va sc ă p a
.d e grija ei pînă
la urmă.
- Cred că vrea să-l îndrepte pe tata, să
se lase de băutură.
Aici cred că se îrişală.
D u p ă cîteva minute de încercări cu
ferăstrăul, cei doi
bărbaţi au apucat iar capetele
frînghiei şi au în cep u t să tragă.
R o ss se duse şi el să-i ajute şi trase
cu to ată puterea. Un gînd
răutăcios îl făcu să se b u cure acum
că nu-'i va fi uşor să se
ferească de bîrfa lor m urdară. Să dea
din gură dacă vor pînă
o să li se scrîntească limba.
D a r era sigur că Elizabeth nu va
crede aşa ceva.
T rase iar de frînghie care se rupse de
u n d e fusese legată
de cracă. C ăzu îm p reu n ă cu ceilalţi
doi. Garrick, care. plecase
de unul singur la vînătoare d u p ă
iepuri, se întorsese în grabă
şi zb u rd a în ju ru l lor. în cep u apoi
să-l lingă pe Jud pe faţă.
- AI dracului căţel! spuse Jud
scuipînd.
- Frînghia asta nu e bună, spuse Ross.
U n d e ai găsit-o?
- în bibliotecă...
WINSTON GRAHAM 220
- E ra u d ă la un cap, sp use D em e lz
a, restul e bun.
L u ă frînghia şi începu să se ca ţă re
în c o p a c ca o pisică.
- D ă-te jos! strigă Ross.
- T o t ea a legat-o şi p rim a dată,
spuse Ju d lovindu-1 pe
G arrick cu piciorul,
- N u trebuia să se urce. R o ss se d u
se mai ap ro ap e şi
strigă la ea: D emelza! D ă -te jos!
E a îl auzi şi se opri ca să p riv ească
în jo s printre crengi.
- Ce s-a întîmplat? A m ajuns sus.
- L eag-o atunci şi vino jos!
- Am s-o leg de o cracă mai sus. R
idică piciorul şi se
urcă mai sus.
- D ă-te jos!
Se auzi o trosnitură am eninţătoare.
- Bagă de seamă! ţipă Jud.
D em elza se opri şi se uită în jos;
arăta mai mult ca oricînd
ca o pisică speriată care rt-avea de ce
să se agaţe. S coase un
ţipăt ascuţit în m om entul în care co
p acu l în cep u să se încline.
Ross sări la o parte.
C opacul căzu cu un z g o m o t
prelung, ca şi cum cineva
ar fi descărcat o căruţă plină cu plăci
de ardezie. Se auzi un
zg o m o t asurzitor, după care se
aşternu o linişte completă.
Ross se repezi înainte, dar nu se putu
apropia din cauza
crăcilor. Deodată, D em elza apăru
exact în mijloc, făcîndu-şi
loc cu m işcări de pisică printre ram
urile copacului. Prudie
venea in grabă de la grajd, ţipînd.
Jack Cobbledfck ajunse prim ul lîngă
fată, dar au trebuit
să taie cîteva ramuri înainte de a o pu
tea degaja. Ieşi tîrîndu-
se şi rîzînd Avea mîinile zgîriate şi pe
picioare îi curgea
sînge Pulpa unui picior era plină de
zgîrieturi, d ar nu păţise
nimic altceva.
221 ROSS POLDARK
Ross se uită urît la ea:
- Ai să faci ce-ţi spun eu d e -a c u m
înainte. N -a m nevoie
de picioare rupte.
U itîndu-se la el, rîsul i se stinse pe
buze:
-*N u, dom nule. Linse sîngele de pe o
mînă şi se uită
apoi la rochie.
- Vai de mine, mi-am rupt rochia. în c
e rc ă să în to arc ă
mult capul ca să vadă şi în spate.
- Ia copila şi bandajează-i tăieturile
alea, îi spuse R oss
lui Prudie. Eu nu m ă pricep.
2
La T renw ith se lăsa seara. D u p ă
plecarea oasp eţilor
care nu rămîneau peste noapte, un fel
de letargie se instală
în întreaga casă. A bsenţa vîntului,
căldura şi lum ina pe care
ie răspîndeau buştenii arzînd m ocnit
în cămin, to ate dădeau
un aspect plăcut şi confortabil
salonului în care cinci din rudele
mai apropiate şedeau pe scaunele cu
spătar înalt aşezate în
sem icerc şi beau vin alb.
La etaj, Charles Poldark, lungit în
patul lui m are închis
cu draperii, aflat acum la sfîrşitul
vieţii lui active, respira greu
aeruLviciat pe care ştiinţa m edicală a
vremii îl prescria. în
altă ca m e ră la capătul co rid o ru lu
i, G eoffrey C harles, acum
la în c e p u tu l vieţii Iui active, su g
ea h ra n a pe ca re i-o d ăd e a
m am a, o hrană pe care ştiinţa m
edicală nu găsise încă m e to da
de a o strica.
în timpul lunii care trecuse, Elizabeth
încercase tot felul
de senzaţii noi. N aşterea copilului
fusese experienţa su p rem ă
a vieţii ei şi, uitîndu-se acum Ia
pufuleţul blond de pe capul
copilului lipit de pielea ei albă, o n ă p
ă d e a un s e n tim en t
WINSTON GRAHAM 222
pu tern ic de mîndrie, forţă şi
împlinire. D in m o m en tu l în care
se născuse, existenţa ei se schim
base; ac cep tase m aternitatea
ca pe o m isiune care avea să d u re z
e to ată viaţa, ca pe oîndatorire
de care era m îndră şi care avea să-i
absoarbă tot
timpul şi faţă de care sarcinile
obişnuite erau golite de sens.
D u p ă o lungă p erio a d ă de
slăbiciune, în cep u se să prindă
puteri şi în ultim a săp tăm în ă se
simţise mai bine ca oricînd.
D a r era visătoare, indolentă, fericită
să stea mai m ult timp în
pat, să se gîndească la fiul ei, să-l
privească cum d o a r m e în
braţele ei. A r fi întristat-o foarte m
ult d acă ar fi simţit că,
stînd în pat, lăsa p re a m ulte
responsabilităţi în sarcina lui
Verity, dar nu se. pu tea hotărî în că
să ru p ă vraja şi să-şi reia
activitatea. N u se pu tea despărţi de
fiul ei.
S eara şed ea lungită în pat şi asculta
z g o m o tu l m işcărilor
din casă. în timpul lăuziei, cu auzul ei
fin, ajunsese să re cu n
o ască orice zg o m o t; fiecare uşă
făcea un z g o m o t diferit cînd
se deschidea: scîrţîitul ascuţit sau g
ro s al balam alelor neunse,
clinchetul clanţelor, o scîndură
desprinsă din cuie, o p a r d o seală
fără covor. P u te a urm ări mişcările
tu tu ro r în p a rt ea de
apus a casei. •
D o a m n a Tabb îi aduse m asa de
seară, o b u cată de piept,
de clapon, un ou fiert şi un p ahar cu
lapte cald. P e la ora
n o u ă intră Verity şi stătu cu ea.
vreo zece minute. Verity îşi
învinsese d ezam ăg ire a destul de
bine, se gîndi Elizabeth E ra
mai liniştită, se interesa mai mult de
g o sp o d ărie. Avea multă
încred ere în propriile puteri.
Elizabeth îi erâ re cu n o scă to a re
pentru curajul ei. C redea, pe nedrept,
că £a nu avea curaj,
Nşi-o adm ira pe Verity pentru că îl
avea.
- T a ta a deschis ochii de vreo d o u ă
ori, spuse Verity, şi
a acceptat să ia o înghiţitură de
coniac. Nu pare să recunoască
pe nimeni, dar doarme: mai bine, sînt
speranţe^. Am să stau de
223 ROSS POLDARK
veghe lîngă el, p o ate are nevoie de
ceva. P ot sta lungită în
fotoliul lui.
La zece veni d o am n a C h y n o w e
th ca să-i ureze noapte
bună fiicei sale. Vorbi atît de tare
despre bietul C harles încît
trezi copilul; nu plecă pînă cînd
Elizabeth nu term in ă să-i dea
de supt, lucru pe care aceasta nu
putea să-l sufere. în cele din
urm ă plecă, iar copilul adormi.
Elizabeth se întinse în pat
fericită. ÎI auzea pe Francis mişcîndu-
se prin ca m e ra alăturată.
Va veni curînd să-i spu n ă no ap te b
u n ă şi apoi o n o ap te întreagă
de pace, pînă a d o u a zi dimineaţa.
Intră, păşind atent, se uită la copilul
care dorm ea, apoi
se aşeză pe m arginea patului şi îi luă
mîna.
- B iata m ea soţie, neglijată ca de
obicei, sp use el. Tatăl
tău mi-a vorbit ore întregi, fără
întrerup ere, despre supărările
lui cu F o x şi Sheridan, în timp ce tu
ai stat singură'aici fără
plăcerile conversaţiei. E ra o nu an ţă
de sinceritate în felul cum
o tachina; îl deranjase faptul că ea se
dusese la culcare atît de
devreme, dar văzînd-o, ciuda îi
dispăru şi dragostea se întoarse.
Vorbiră încet cîteva minute, apoi se
aplecă să o sărute,
întinse buzele Iară să se gîndească, şi
num ai cînd începu să o
strîngă în braţe îşi dădu seam a că în
seara aceasta simplul
răm as bun nu va fi destul.
D u p ă un m inut se ridică şi îi zîmbi
încurcat:
- S-a întîm plat ceva?
- A i să-l trezeşti, Francis, spuse ea
arătînd spre leagăn.
- O, d e -a b ia a m în cat şi d o a r m e
dus. C h iar tu mi-ai
spus aşa.
- C u m se sim te tatăl tău? E ceva m
ai bine? S -a r p ă rea
că...
Francis ridică din umeri, simţind că
greşise. Nu-i părea
bine că tatăl lui suferise un colaps, se
gîndea la consecinţe;
WINSTON GRAHAM 224
d ar asta era altceva. Avea de făcut
faţă la d o u ă p ro b lem e în
acelaşi timp. Azi o dusese în b raţe p
înă jos. îi părea rău că era
p re a uşoară, prea slabă, dar era
fericit să sim tă femeia sub
fragilitatea ei.
Din m om entul acela;' p arfu m u l ei
l-a u rm ărit peste tot:
P refăcîn d u -se că se o cu p ă de
oaspeţi, nu avusese d e fapt ochi
decît pentru ea.
- Nu m ă simt bine, o auzi spunîndu-i,
bo ala tatălui tău
m -a tulburat adînc.
Francis se stăpîni, încercă să fie
rezonabil. C a orice bărbat
mîndru, nu-i plăcea să fie respins
astfel. îl făcea să se simtă ca
un băieţandru plin de pofte.
- O are ai^să te simţi bine v re o d
ată? o în treb ă el.
- Nu e cinstit din partea ta, Francis. N
u -i vina m ea că nu
sînt mai rezistentă.
- D a’r nici a mea.
Lunile de abstinenţă făceau să-i clo co
te ască sîngele în
vine. Asta şi încă ceva.
- Am observat azi după m asă că nu
te-ai c o m p o rta t la
fel faţă de Ross. N u.păreai deloc
slăbită.
O sclipire de. indignare apăru în ochii
ei. în m intea ei
găsise o scuză şi o justificare pentru
ceea ce îi spusese Ross.
Nu-1 mai văzuse şi nu mai auzise nim
ic despre el. îl c o m p ă timea;
în timpul sarcinii se gîndise mult la
el, la singurătatea
lui, la ochii lui trişti, la faţa lui b răzd
ată de cicatrice. Ca orice
om, nu se putea îm piedica să c o m p
a re ceea ce avea cu ceea
ce ar fi putut avea.
- T e rog, lasă-1 pe Ross, spuse ea.
- C um să-l las cînd tu nu-1 laşi?
- Ce vrei să spui9 Ross nu în seam n ă
nimic pentru mine.
- Poate că începi să regreţi.
225 ROSS POLDARK
- Probabil că eşti beat, Francis, ca să-
mi vorbeşti aşa.
- I-ai dat o atenţie exagerată azi. „S
tai aici, lîngă mine,
R oss“ . „Ross, nu-i aşa că-i drăguţ
băieţelul m e u ? “ „Ross,
mai ia o b u cată de friptură." Şi cîte
altele.
- V orbeşti ca un copil, spuse ea
furioasă.
- Sigur, R o ss n-ar vorbi aşa.
- N u, sînt sigură că n-ar vorbi aşa!
răspunse ea dinadins,
ca să-l rănească.
Se uitară unul la altul cu o privire
dură.
- Deci aşa stau lucrurile, nu? spuse
Francis şi ieşi din
cameră, trîntind uşa fără să se
gîndească la bolnav sau la copilul
care dorm ea. Se dezbrăcă, aruncînd
hainele pe jos, şi se
sui în pat.
Stătu eu mîinile încrucişate sub cap şi
ochii deschişi mai
mult de o oră pînă să adoarm ă. E ra
dezam ăgit, îl chinuia
gelozia. T o ată d ragostea şi dorinţa
din el se tran sfo rm aseră
în am ărăciune, ariditate şi pustiu.
N -avea cine să-i spună că n-avea m
otiv să fie gelos pe
Ross. N -av ea cine să-i spună că
apăruse un rival mai puternic.
N -avea cine să-l avertizeze că apăruse
G eoffrey Charles.
Capitolul XVII
/ N j n a din cam erele de la N a m p a
ra a ju cat
% » u n rol deosebit în dezvoltarea
intelectuală
a D em elzei, şi această cam eră era
bibliot eca.
îi trebuise mult timp ca să învingă n
eîn cred erea pe care
i-o inspira cam era aceea tristă, plină
de vechituri şi de praf.
Era un sentiment pornit din frică. în
prima noapte cînd dormise
în camera m are cu.patul de lemn
închis cu draperii, descopense
o a do u a uşă care d ădea în
bibliotecă. Frica resimţită atunci,
în prim a noapte, o cuprindea şi.
acum cînd se gîn d ea la ce se
afla dincolo de a d o u a uşă.
D a r frica şi atracţia pentru acel loc
se conjugau, nu se
puteau despărţi, ca doi boi care trag
la ju g în aceeaşi direcţie.
O dată intrată în cam eră, revenea
mereu, atrasă ca de un m ag net.
D e cînd se întorsese, R oss evita să
intre în bibliotecă
pentru c ă fiecare obiect îi am intea
de copilărie, d e m a m a şi
de tatăl lui, de vocile lor, de g în d u n
şi speranţe uitate. P en tru
D em elza nu existau amintiri, existau
num ai descoperiri.
N u mai văzuse niciodată cel puţin ju
m ătate din lucrurile
care se aflau acolo. C u toată m intea
ei ascuţită nu înţelegea la
ce foloseSc. N u ştia să citească şi
vrafurile de hîrtii îngălbenite,
sem nele şi etichetele de pe unele din
ele nu-i erau d e nici
un folos.
227 ROSS POLDARK
Se afla acolo figura care o rn a m e n
ta p ro ra vasului M a r y
Bucking ham , eşuat în 1760, la trei
zile d u p ă ce se născuse
Ross, d u p ă cum îi spusese Jud. îi
plăcea să-şi plimbe degetele
pe formele ei sculptate. Mai era acolo
şi un cufăr de marinar,
cu gravuri pe el, adus de pe goeleta
care se zdrobise de p ro m
ontoriul num it Damsel Point şi
plutise în derivă pînă la H end
raw n a B each, um plînd plaja şi
dunele de nisip cu p r a f de
cărbune. Erau m ostre de minereu de
cositor şi de aram ă, multe
fără etichete, şi care acum nu mai
serveau la nimic. E rau bucăţi
d e pînză g ro a să cu care se reparau
velele, şi patru lăzi legate
cu cercuri d e fier al căro r conţinut
nu-1 putea ghici. M ai era
o pendulă căreia îi lipseau unele
piese; petrecu cîteva ore
încercînd să d esco p ere cu m fu n
cţio n ează roţile şi greutăţile.
D escoperi o arm ură, vech e şi
ruginită, d o u ă păpuşi de
cîrpă, un căluţ de lemn în fo rm ă de
leagăn, şase sau şapte
m uschete, o spinetă care îi
aparţinuse lui Grace, d o u ă tab
achere
franţuzeşti pentru tutun de prizat, o
cutie m uzicală, un
sul de stofa m încată de molii adus de
pe vreo altă corabie, un
tîrnăcop şi o lo pată de miner, un
felinar, o ju m ătate de butoi'
cu p raf de puşcă, o hartă agăţată pe
perete pe care erau indicate
galeriile m in ei'G ra m b le r în anul
1765.
Din to ate descoperirile, cele care o
atingeau mai mult
erau spineta şi cutia muzicală. în tr-o
zi, du p ă ce încercă vreo
oră să o repare, cutia m uzicală
începu să scoată nişte sunete
subţiri şi trem u răto are, do u ă m
enuete pe care D em elza le
ascultă em o ţio n ată şi trium
fătoare, sărind într-un picior în
jurul instrum entului. Garrick,
crezînd că e vorba de un joc
nou, începu şi el să sară în jurul ei şi-i
rupse fusta. Cînd muzica
s-a oprit, s-a ascuns repede într-un
colţ de frică să nu fi auzit
cineva şi să vină să-i găsească acolo.
Spineta era o descoperire
şi mai im portantă, dar din păcate nu
o putea face să cînte.
WINSTON GRAHAM 228
în cercase de vreo două ori, cînd era
sigură, că nu o auzea
nimeni, şi sunetele o fascinaseră,
chiar d acă erau discordante,
îi plăceau atît de mult încît voia să le
au d ă m ereu. în tr-o zi
observă că cu cît mişca degetele spre
dreapta, cu atît sunetul
era mai subţire. îi descoperise
secretul. S im ţea că e mult mai
u şo r să scoată o melodie din acest
instrument decît să înţeleagă
liniile acelea încîlcite pe care oam
enii le n u m e a u scriere.
2
Charles P oldark îşi reveni totuşi d u
p ă atacul de
inimă, dar nu mai ieşi din casă to ată
iarna. Se în g răşa m ereu.
Tot ce mai putea face era să cob o are
cu g reu tate după-am iază
şi să stea în faţa focului în salon,
vînăt la faţă şi suflînd greu.
Stătea acolo ore întregi, fără să scoată
o vorbă, în timp ce
m ătuşa A g ath a lucra la roata de
tors sau citea din Biblie pe
şoptite. Cîteodată, seara sta de vorbă
cu Francis, întrebîndu-
1 ce mai era pe la mină, sau b ăt ea
tactul cu d egetele pe
braţul fotoliului acompaniind-o pe
Elizabeth care cînta la orgă.
Cu Verity nu v orbea decît rar şi num
ai ca să se plîngă cînd
nu-i plăcea ceva. D e obicei aţipea şi
sforăia în fotoliu înainte
de a se duce la culcare, ajutat de
cineva să u rc e scările.
în m artie s-a născut copilul lui Jinny
C arter şi, cu p erm isiunea
lui Ross, i s-a dat num ele de B enjam
in Ross.
La d o u ă săptămîm după botez, Ross
avu o vizită n eaşteptată,
Eli C le m m o w venise prin ploaie
tocm ai de la Truro.
Ross nu-1 mai văzuse de zece am, dar
îl re cu n o scu se imediat
după mersul Iui strîmb.
Spre deosebire de fratele lui mai
mare, Eli era m ăru n t şi
sem ăna cu un m ongol la faţă. Cînd
vorbea, plescăia din buze
229 ROSS POLDARK
şi bolb o ro sea printre dinţi ca şi cum
buzele lui ar fi fost valuri
de ap ă spălînd stîncile în timpul
fluxului.
La început vorbi mieros, interesîndu-
se de dispariţia fratelui
său, întrebînd dacă i s-a aflat urma.
Apoi se arătă mulţumit
de sine, m enţionînd cu satisfacţie
slujba bună pe care o avea.
E r a în serviciul unui avocat; o liră pe
lună şi to ate celelalte: o
cam eră confortabilă, m uncă uşoară,
un pic de rachiu în fiecare
sîmbătă seară' Mai tîrziu, cînd aduse
vorba despre lucrurile
fratelui său şi Ross îi spuse că putea
lua tot ce se afla în casa
unde locuise, dar că se îndoia că ar fi
ceva care;, să merite,
efortul, ochii lui Eli trăd ară
ranchiuna care se ascundea în
spatele purtării lui servile.
- Sigur că vecinii au luat tot ce a fost
de valoare.
- Noi nu încurajăm hoţii, spuse Ross.
S pune ce ai de
spus celor pe care îi acuzi.
- Ei bine, spuse Eli clipind, cred că am
dreptate să spun
că fratele meu a fost g o n it’din casa
lui de limbi mincinoase.
- Fratele tău şi-a părăsit casa pentru
că n-a învăţat să-şi
ţină poftele în frîu.
- Şi ce a făcut?
- Ce a făcut?
- A făcut ceva ră u 0
- A m putut să îm piedicăm a sta.
- Da, dar a fost gonit din casă fără să
fi făcut nimic şi.
poate că a murit de foame. L eg ea
spune că nu poţi pedepsi
pe cineva dacă n-a făcut nimic rău.
- N u l-a gonit nimeni.din casă, omule.
Eli îşi răsuci pălăria în mînă.
- Ştie toată-lum ea că aţi avut un
dinte contra noastră,
dum nea voastră şi tatăl dum
neavoastră. Tatăl dum neavoastră.
WINSTON GRAHAM 230
l-a pus pe R eu b en în obezi p en tru
nim ica toată. A şa ceva
nu se uită.
- Ai noroc, spuse Ross, că nu-ţi trag
vreo cîteva să nu le
uiţi niciodată. A cinci m in u te ca să
pleci de p e m o şia mea.
Eli înghiţi în sec şi îşi su p se iar
buzele:
- D a r, d o m n u le , aţi, sp u s c h ia
r a c u m a că p o t să m ă
duc să iau orice m erită să fie luat din
lucrurile lui frate-miu.
A şa e drept.
- N u m ă am estec în viaţa ferm
ierilor mei decît dacă se
am estecă în viaţa mea. D u -te şi ia
ce vrei. Apoi în to arce-te la
T ru ro şi acolo să stai; n-ai ce c ă u ta
pe aici.
Ochii lui Eli C le m m o w se
aprinseră; păru c ă vrea să mai
•spună ceva, dar îşi luă seam a şi p
lecă fără o vorbă.
Jinny Carter, care şed ea la fereastră
hrănindu-şi copilul,
îl văzu venind prin ploaie cu m ersul
lui strîmb şi intrînd în
casa de alături. R ăm ase acolo vreo ju
m ă ta te de oră, apoi îl
văzu din n ou plecînd cu cîteva
lucruri sub braţ.
Ceea ce n-a văzut însă a fost expresia
g înditoare de pe
faţa lui şireată.
P entru Eli era clar că cineva locuise
în casă cu mai puţin
de o săptăm înă în urmă.
3
î n n o ap tea a c eea vîntul a pornit
să bată cu putere
şi a bătut fără în trerupere şi a d o u a
zi. în seara urm ăto are, pe
la nouă, s-a auzit că un vas se afla în
g o lf plutind în derivă
spre ţărm Între N a m p a ra şi Sawle.
D em elza p etrecu se to ată după-am
iaza aşa cum avea să
petreacă m ulte altele cînd ploua cu
găleata şi nu putea să iasă
afară. D a c ă P ru d ie s-ar fi priceput
ar fi trebuit să o înveţe mai'
231 ROSS POLDARK
mult decît să coasă şi să cîrpească
cîte ceva. E rau m ulte de
învăţat: torsul, ţesutul, pregătirea
fitilurilor din trestie uscată
pentru lămpi şi opaiţe. D a r aşa ceva
depăşea cunoştinţele g o s podăreşti
ale lui Prudie. Cînd nu av ea încotro,
făcea treabă,
dar găsea.tot felul de scuze ca să stea
jos, să-şi sco ată papucii
din picioare şi să facă un ceai. N e av
în d deci ce face, d u p ă
masă, D em elza se strecurase iar în
bibliotecă.
Din întîmplare, de data asta a făcut
cea mai m are d esc o perire
de pînă acum. Se lăsa întunericul cînd
observă că unul
din cuferele acelea mari nu era
încuiat. Ridică binişor capacul
şi văzu că era plin cu lucruri de îm
brăcăm inte. Se aflau acolo
rochii şi şaluri, tricornuri şi mănuşi
căptuşite cu blană, o p e r u că,
ciorapi roşii şi albaştri, o p erech e de
papuci de d am ă din
dantelă verde cu tocuri albastre, o
eşarfă de m ătase subţire şi
o pană de struţ. Mai găsi o sticlă cu
un lichid care m irosea a
gin, singurul alcool pe care-1 ştia ea,
şi încă o sticlă pe ju m ătate
plină cu parfum.
Deşi stătuse, mai mult ca de obicei,
nu se putu hotărî să
plece şi continuă să adm ire
catifeaua, dantela şi mătasea,
pipâindu-
le şi scuturînd firele de levănţică
uscată. Lăsă pantofii,
erau prea fini ca să-i mai atingă.
Mirosi pana de struţ şi o lipi
de obraz, apoi o în fă ş u r ă în ju ru l
gîtului, p u se pe cap o
pălărie de blană şi în cep u să facă p
iru ete prin cam eră, închipuindu-
şi că e o d o a m n ă ad e v ă ra tă . în
tr e timp, G a rric k
um bla de c o lo -c o lo d u p ă ea.
P e măsură ce întunericul se lăsa,
trăia c a în tr-u n vis, pînă
cînd îşi dădu seam a că nu mai vede
nimic, că e singură în
odaia întunecată în care vîntul rece şi
stropii de ploaie se strecurau
printre obloane.
Înspăimîntată, se repezi la cufăr, băgă
înăuntru tot ce
scosese, închise capacul şi
strecurîndu-se prin dorm itor ajunse
î n bucătărie.
WINSTON GRAHAM 232
P ru d ie aprinsese lămpile şi apoi, pe
un to n aspru, în cep u
să-i ţină o lecţie D em elzei care,
neavînd c h e f să se d u că la
culcare, în d rep tă cu m ultă în d em
în are conversaţia în altă direcţie
pînă cînd P ru d ie începu să-i sp u n ă
p o v estea vieţii ei.
F ata se duse apoi la culcare, d ar nu
apucase să a d o a rm ă cînd
J im 'C a rte r şi N ick V igus veniră să
an u n ţe că o navă era în
pericol. C înd Ross, care citea, se
ridică să-i însoţească, o găsi
pe D e m e lz a cu o basm a pe cap şi
doi saci vechi pe um eri
aşteptîndu-1 ca să-l ro age să m e a rg
ă şi ea.
- Te-ai simţi mai bine în pat, îi spuse
Ross, dar n-ai decît
să vii d acă vrei să te uzi.
A u pornit. Jud luă cu el o frînghie g
ro a să cu care i-ar fi
putut ajuta în caz de nevoie.
N o a p te a era atît de în tu n eco a să
că nu se v ed ea nici la
doi paşi.
.Afară, d ep arte de adăpostul casei,
vîntul îi izbi cu putere,
înc „rcară să-i strige, înaintînd pas cu
pas. Un felinar se stinse,
cel’ 'alt aru n ca o lum ină slabă
dansînd ca un.clovn; cizm ele
grei striveau iarba îm bibată cu apă. F
orţa vîntului era atît de
m are încît de m ulte ori trebuiau să
se oprească, iar D e m e lz a
îi ţinea piept tăcută, agăţîndu-se de
braţul lui Jim C arter ca să
nu cadă. Cînd s-au apropiat de ţărmul
stîncos, ploaia s-a pornit
din nou, udîndu-i pînă la piele în
cîteva clipe, pătru n zîn d u -le
în g u ră şi în ochi. Au treb u it să. se
ghem u iască în spateie unui
gard viu pînă s-a oprit
L a m arg in ea falezelor erau oam eni.
Felinarele sclipeau
din loc în loc ca licuricii...Mai jo s cu
vreo sută de metri luceau
alte lumini. C o b o rîră pe o potecă
îngustă pînă ajunseră lîngă
un gru p de o am en i care stăteau pe
un colţ de stîncă şi se uitau
în di- .-;ia mării.
De jos, din întuneric, apăru o siluetă,
ca un dem on dintr-o
233 ROSS POLDARK
prăpastie. E ra Pally R ogers, un
sătean din Sawie, gol, cu apa
şiroind pe trupul păros şi din barba
lungă, pătrată.
- E vai de ei, strigă el. S-au lovit de
stînci acum vreo
cincisprezece minute. V întulîi
spulberă vocea. D a c ă ar fi mai
aproape, am putea să le aruncăm o
frînghie. începu apoi să-şi
trag ă pantalonii.
- A încercat să ajungi pînă la ei?
strigă Ross.
- Trei am încercat să în o tăm pînă la
ei. D u m n e z e u ne-a
împiedicat. N -o să mai reziste mult. A
răm as în ţep en ită între
stînci şi apa pătrunde peste tot. Pînă
la ziuă nu mai răm în din
ea decît scînduri plutitoare.
- A ajuns la ţărm vreunul din echipaj?
- Doi, dar i-a luat bunul D u m n ez eu
. O să mai fie vreo
cinci înainte de răsăritul soarelui.
Nick Vigus îşi făcu loc printre oameni.
Flacăra felinarului
îi lumină faţa roşie, lucioasă, ciupită
de vărsat şi g u ra ştirbă.
- Ce-încărcătură are?
Pally R ogers îşi scutură apa din
barbă:
- H îrtie şi lînă din P adstow , spun ei.
Ross îi lăsă acolo şi co b o rî faleza cu
Jud d u p ă el. Cînd
ajunseră jos, observă că D em elza
venise şi ea.
Aici erau la adăpost de vînt, dar
valurile loveau marginea
stîncilor, împroşcîndu-i cu apă. V
enea fluxul. Sub ei, pe ultimii
cîţi va metri de nisip se vedeau nişte
felinare acolo unde o am enii
aşteptau ca m area să se potolească p
en tru a-şi risca vieţile
înotînd pînă la epavă. D e aici se
putea distinge o form ă neagră
care putea fi o stîncă, d a r nu era. N
u se vedea nici o lumină,
nici un sem n că cineva ar mai fi în
viată.
Ross alunecă pe p o teca noroioasă şi
Jim C arter îl apucă
strîns de braţ.
Ross îi mulţumi m u rm urînd:
WINSTON GRAHAM 234
- N u mai e nimic de făcut aici.
- C e spuneţi, dom nule?
- N u mai e nimic de făcut aici.
- N u, dom nule, cred că am să plec.
Jinny treb u ie să
fie îngrijorată.
- Mai vine unu, ţipă o bătrînă lîngă ei.
Uite-1 Cum pluteşte
şi saltă ca un dop pe apă. E cu capul
înainte! U ite şi picioarele!
C e-o să mai d escoperim m îine dim
ineaţă! O să plutească şi
scînduri pe apă!
Stropi de apă în rafale se abătură' asu
p ra lor ca un roi
de insecte.
- Ia şi fata cu tine, spuse Ross.
D em elza deschise g u ra să
protesteze, dar vîntul şi apa îi
tăiară respiraţia.
Ross îi urm ări cu privirea pînă nu se
mai văzură, apoi se
alătură grupului de felinare de pe
plajă.
Capitolul XVIII
Jinny Carter se mişcă în pat. Visase
că făcea
o plăcintă cu peşte şi că d eo să
clipească din ochi şi se transform
aseră în copii
mici care plîngeau. Se trezise, dar
plînsul îi răsu n a în urechi.
Se ridică în capul oaselor şi ascultă, d
ar copilul ei d o rm e a în
continuare în leagănul de lemn făcut
de Jim. I se păruse numai,
din cauza ploii care bătea în obloanele
închise bine, a furt unii
care urla afară, a vîrtejurilor de vînt
care treceau vîjîind printre
case. D e ce părăsise Jim patul lui
confortabil şi plecase în
n o ap tea aceea vijelioasă, în s p eran
ţa de a ad uce acasă ceva
resturi din epavă? Aşa era mereu: îl
ru g a să nu plece şi în to tdeauna
găsea o scuză şi pleca. L ipsea două-
trei nopţi pe
săptăm înă şi se întorcea în zori cu un
fazan sau o potîrm che
g rasă în braţe. Se sch im b ase m ul t
în ultim ele luni. Asta
începuse în ianuarie. Lipsise o săptăm
înă de la mină. bolnav
în pat, tuşind tot timpul. în
săptămîna u rm ăto are plecase
noaptea
de două ori cu N ick Vigus şi se
întorsese cu hrană pentru
ea, pe care n-ar fi putut s-o cu m p ere
fără leafa de la mină.
D egeaba îi spunea că ar p refera să nu
m ănînce decît să-l vadă
prins pentru că a în călcat legea. El v
e d e a altfel lu cru rile ,
se sim ţea jig n it şi d e z am ăg it d a
c ă o b s e rv a că ei n u-i făcea
nici o' plăcere.
WINSTON GRAHAM 236
Se dădu jos din pat trem urînd şi se
duse la fereastră. Nu
încercă să deschidă obloanele, p e n
ta i că ploaia ar fi p ătruns
în casă; dar piintr-o crăpătură văzu că
afară era întuneric beznă.
I se păru că aude un z g o m o t în ca
m e ra d e jos. Lem nul
din care era făcută casa trosnea, p
ărea că se mişcă. I-ar fi
părut bine dacă ar fi fost Jim. I-ar fi p
ă a it bine chiar d ac ă ar
fi plîns copilul, pentru că a r fi avut o
scu ză să-l ia în pat;
mînuţele lui agăţîndu-se strîns de ea
ar fi liniştit-o. D a r co p ilul
dorm ea.
Se sui iar în pat şi trase p lap u m a
pînă la gît. E ra vina lui
Nick Vigus că Jim căpătase obiceiuri
proaste. N ick Vigus, cu
figura lui de copil rău, îl influenţa pe
Jim, îi b ăg a în cap t ot
felul de idei despre proprietate, d esp
re dreptul de a te hrăni
cînd ţi-e foam e cu cev a ce nu-ţi
aparţine. Sigur că N ick se
folosea de astfel de arg u m e n te n
um ai ca o scuză pentru nelegiuirile
lui. D a r necazul era că Jim îl credea,
accep ta ar g u m
entel e lui Nick. N u s-ar fi gîndit
niciodată să fure ca să aibă
ce mînca, dar începea, să sim tă că
are dreptul să fure ca să-şi
hrănească familia.
O rafală puternică de vînt mişcă
oblonul, ca şi cum un
bărbat puternic s-ar fi sprijinit d e
casă, încercînd să o îm pingă
şi să o răstoarne. Aţipi un minut,
visînd o viaţă fericită, cu
hrană din ab u ndenţă pentru toţi, cu
copii veseli care să nu
trebuie să m u ncească imediat ce se
ţin bine pe picioare. Apoi
se trezi brusc, simţind că e lumină
undeva. V ăzu puţină lumină
prin crăpăturile din p o d e a şi simţi
cum o cuprinde m ulţum irea
că Jim s-a întors acasă. V ru să co b o
a re să v adă ce s-a întîmplat
de a venit aşa devrem e, dar căldura
patului şi curentul din
cam eră o împiedicară. A dorm i iar,
dar zg o m o tu l unui obiect
căzînd în cam era de jo s o trezi
imediat.
Poate că Jim adusese ceva de valoare
şi-l aşeza în vreun
237 ROSS POLDARK
colţ. D e aceea se întorsese atît de
devrem e. Ciudat! N u era
nimeni cu el, nu se auzea v o ce a lui
N ick sau a tatălui ei. P oate
că ei rămăseseră acolo. D a r cel mai
bun prilej de a-şi însuşi
încărcătura unei corăbii naufragiate
era în primele ore ale
dimineţii. Spera că fuseseră prudenţi.
N u trecuseră doi ani de
cînd B ob T regea se înecase în cercîn
a să ajungă la o corabie -
şi lăsase o văduvă cu copii mici.
Jim nu o strigă. D esig u r că nu voia
să o trezească. D eschise
g u ra să-l ch em e şi în aceeaşi clipă
se întrebă cu inima
strînsă dacă omul din cam era de jo s
era într-adevăr Jim.
Paşii greoi o făcură să se îndoiască.
Jim păşea atît de
uşor! Se ridică în capul oaselor şi
ascultă.
D acă era Jim, atu nc i probabil căuta
ceva, dar cu mişcări
stîngace, ca şi cum ar fi fost beat. Jim
însă nu băuse deloc de
cînd se însurase;, cel mult un p a h a r
cu b ere slabă. A ştep tă,
şi d e o d a tă o idee n o u ă ap ăru de
u n d e v a din s trăfu n d u rile
minţii ei.
Un singur om putea veni aşa cînd Jim
nu era acasă, un
singur om putea să se mişte artît de
stingaci, să se strecoare
încet pe scară în sus - şi omul acesta
dispăruse de luni de zile,
lumea credea că e mort. Nim eni nu-1
mai văzuse, aşa că nu se
mai gîndise la el
Se ghem ui în pat, ascultînd furtuna
şi trăgînd cu urechea
la zg o m o tele de jos. Nu se mişcă de
frică să nu facă vreun
zgom ot. Avea impresia că stom acul
şi plămînii îi îngheţaseră.
Aşteptă. P o ate că dacă nu va auzi
nimic, străinul va pleca.
P oate că nu se va urca sus să o g
ăsească singură. P oate că
Jim va sosi cufînd.
. . Sau ppate că era încă acoio jos pe
stînci urm ărind eforturile
de a salva oam eni pe care nu-i văzuse
niciodată, în
timp ce acasă soţia lui sia nem işcată
în pat, ca o stană de
WINSTON GRAHAM 238
piatră, şi un nebun desfrînat şi m o rt
de fo a m e co tro b ăia prin
cam era de jos.
...Copilul începu să plîngă.
Z g o m o tele de jo s încetară. Jinny
în c e rc ă să se d ea jos
din pat, dar simţi că i s-au înm uiat
picioarele: nu se putea
mişca, nu putea înghiţi. Copilul se
opri din plîns, d ar începu
iar, cu mai multă putere. Ţ ip a
ascuţit, luîndu-se parcă la întrecere
cu rafalele puternice de vînt.
Reuşi în sfîrşit să se dea jo s din pat;
îl luă în braţe, dar fu
cît pe ce să-l scape.
Lumina de jos tremură şi pîlpîi. Se
auzi un scîrţîit pe scară.
Jinny nu mai găsea cuvinte să se
roage, nici p u tere a de a
se în to arce şi a se ascunde. Sta lîngă
pat, sprijinită de perete,
cu copilul strîns în braţe, în tim p ce
ch e p en g u l se ridica încet.
îşi dădu seam a imediat ce văzu m îna
care se sprijinea de
p o d eau a de lemn că instinctul nu o
înşelase, că acum trebuia
să înfrunte ceva ce nu cuno scu se
niciodată.
2
L a lumina opaiţului pe care îl ţinea în
m înă se
p u teau vedea schimbările pe care
lunile petrecu te în peşteri
pustii le produseseră. I se topise
carnea de pe faţă şi de pe
mîini. E ra în zdrenţe, cu picioarele
goale, cu părul şi barba
încîlcite şi u d e ca şi cum ar fi ieşit
dintr-o peşteră subacvatică.
Totuşi era acelaşi R euben C le m m o
w d intotdeauna, cu ochii
lui spălăciţi, gura nesigură şi riduri
albe pe faţa înroşită de soare.
îşi învinse o senzaţie d e rău şi se uită
fix Ia el.
- U n d e e tigaia m ea? spuse el. Mi-ai
furat tigaia.
Copilul începu să se zbată în braţele
ei, respiră adînc şi
începu iar să plîngă.-
239 ROSS POLDARK
R euben sui trep tele şi ch ep en g u l
se închise din nou.
Pentru prima dată văzu-legătura pe
care o strîngea în braţe.-
Încet-încet o recunoscu, apoi îşi
aminti de toate, injuriile pe
care le suferise, m otivul pentru care
fusese nevoit să evite
oamenii şi să intre în casa lui num ai
.noaptea, ran a ca re de
zece luni tot nu-i trecuse, dorinţa
care îl m ăcina, ura faţă de
bărbatul care îi făcuse copilul ăla care
scîncea, R oss Poldark.
- Crin, m orm ăi el, crin alb... păcat...
Stătuse atîta v rem e d ep arte de o
am en i încît pierduse
aptitudinea de a se face înţeles. V
orbele erau num ai pentru
el. Se îndreptă cu g reutate din şale
pentru că muşchii din
jurul rănii se întăriseră.
Jinny se ruga.
El făcu un pas înainte. „Crin curat“ şi
apoi ceva în atitudinea
femeii îl făcu să-şi am intească ceva
învăţat de m ult în
copilărie. „D e ce stai la o p arte şi-ţi
ascunzi faţa la v rem e de
necaz. Păcătosul te chinuie pentru m
ulţum irea poftelor lui.
Lasă-I să se prindă în pro p ria lui
viclenie. P en tru că păcătosul
se laudă cu poftele inimii lui şi
vorbeşte de bine pe cel care
rîvneşte.1" S coase cuţitul, un cuţit
vechi de vînător cu lam a
tocit ă din cauza anilor de folosire şi
ascuţire.
în lunile de izolare, dorinţa se
confundase cu răzbunarea.
Pofta trupească p resu p u n e în to td
eau n a cucerire şi distrugere.
Flacăra lumînării începu să trem ure
şi el o lăsă jos, pe
podea, u n d e curentul suflînd din
toate părţile îm prăştia ceara
pe scînduri. „El stă la pîndă în
colţurile întu n ecate ale străzil or
şi pe ascuns îi o m o a ră pe cei
nevinovaţi în vizuinile sale!"
Jinny îşi p ierd u capul şi în c e p u să
ţip e din ce în ce
mat ascuţit.
Reuben mai făcu un pas înainte; ea
încercă să fugă şi era
la jum ătatea drum ului spre scară
cînd o ajunse şi încercă să
WINSTON GRAHAM 240
înjunghie copilul; se feri de, lovitură,
dar cuţitul se u m p lu
de sînge.
Ţ ipătul femeii deveni un urlet de
animal rănit. R eu b en
se uită la.cuţit, răm ase un m o m e n
t uitîndu-se la el, apoi, revenindu-
şi se repezi la ea şi cînd o văzu că
ajunge la c h e p e n g
înfipse cuţitul în ea, simţind cum îi p
ătru n d e în carne. Puterile,
încrîncenarea, focul din el îl părăsiră
brusc: scăp ă cuţitul din
m înă în timp ce o privea cum cade.
O pală de vinţ stinse lumînarea. R eu
b en scoase un strigăt
şi începu să caute chepengul. Piciorul
îi alunecă pe cev a lipicios
şi m îna atinse părul femeii. Se dădu
înapoi şi ţipă. în c e p u
să lovească cu picioarel e în podele,
dar era închis pe veci
acolo, de faţă cu crima pe care o
comisese.
Se ridică, bîjbîi prin odaie pînă ajunse
la fereastra închisă
cu obloane. Se luptă să le deschidă,
dar nu găsi zăvorul. Atunci
se aruncă cu toată greu tatea asupra
lor şi zăvorul cedă. Cu
sentim entul că scapă dintr-o
închisoare, zbură pe fereastră şi
căzu pe pietrele din curte, scăpînd
pentru to td e a u n a de viaţa
care pentru el devenise o închisoare.
CARTEA A DOUA
A P R I L I E - M A I 1787

Capitolul I
A
* 7 ntr-o du pă-am iază vîntoasă din
anul 1787,
şase bărbaţi erau aşezaţi în jurul
mesei, în
salonul cel m are din conacul de la N
am para.
M încaseră şi băuseră bine. Pe m asă
se mai aflau resturile
unui peşte mare, friptură de berbec,
plăcintă cu carn e de pui,
file de viţel cu m om iţe prăjite. Mai
era o plăcintă cu caise,
cremă, alune şi stafide. Erau acolo
dom nul H o ra c e Treneglos
de la M in g o o s e , d o m n u l R e n
f r e w din St. A n n , d o c to ru l
C hoake din Sawle, căpitanul
Flenshawe din Grambler, dom nul
Nathamel Pearce, notarul din Truro, şi
g a z d a lor, căpitanul
Poldark.
Se adunaseră ca să cadă de acord
asupra lucrărilor p reliminare
de la mina Wheal Leisure şi să
hotărască dacă merită
să rişte banii buni pentru a scoate
aramă. E ra o ocazie im p o rtantă,
care-1 făcuse pe dom nul T reneglos
să părăsească pentru
m o m en t lecturile lui în limba
greacă, pe doctorul C h o ak e
terenul de vînătoare şi pe dom nul
Pearce să-şi părăsească
locul de lîngă focul din cămin, u n d e
îşi petrecea mai tot timpul
din cauza gutei.
- Ei bine, începu dom nul Treneglos,
care datorită vîrstei
şi poziţiei sale sociale şedea în capul
mesei, ei bine, eu nu
WINSTON GRAHAM 244
contest sfaturile unui expert. Stăm la
îndoiaj ă de mai bine de
doi ani şi d ac ă H e n s h a w e sjîune
că ar trebui să începem ,
în seam n ă că ştie ce spune. îşi riscă
banii la fel ca şi mine!
Se auzi un m u rm u r ap ro b ato r, d
ar şi cîteva intervenţii
restrictive. D o m n u l T re n eg lo s
îşi puse m îna pîlnie la urech e
ca să p rin d ă m ăcar.cîtev a
firimituri din ceea ce se spunea.
D o c to ru l C h o ak e tuşi:
- D esigur, avem toată în cre d ere a în
experienţa căpitanului
H e n sh a w e în ex p lo ata rea
minelor. D a r succesul acestei
afaceri nu depinde de b o găţia u n u i
filon, altfel am fi început
încă de acu m un an. H o tă rîre a
noastră depinde de felul în'
care m erg treburile în co m erţu l cu
aram ă. N u mai dem ult
decît săp tăm în a trecută am avut
ocazia să văd un b olnav la
R edruth; avea un abces. D e fapt, nu
e pacientul meu, dar m-a
chem at d octorul P ry ce să-mi ceară
părerea. E ra pe d u că sărm
anul cînd am ajuns la el acasă, o casă
im punătoare, cu scări
de m arm u ră albă la care d u cea o
alee superbă. Totul d o v ed ea
bunul gust, d ar şi m ijloacele d e a-1
satisface. Pentru că veni
vorba, să ştiu că am reuşit să-l vindec.
D om nul acesta e acţionar
la m ina D olly K o a th şi mi-a spus
că s-au hotărît să
închidă galeriile mai adînci.
Se făcu tăcere. *
D o m n u l Pearce, vînăt la faţă şi
zîmbitor, spuse:
- D e fapt, am auzit şi eu cam acelaşi
lucru săptăm îna
trecută. Se opri un m o m e n t să se
scarpine sub p eru că, şi d o m nul
C h o ak e adăugă:
- D a c ă cea m ai m a re m ină de
aram ă din lum e îşi reduce
activitatea, ce şanse mai avem noi cu
mina noastră m i c ă ^
- Asta nu are nici o im p o rtan ţă
dacă cheltuielile noastre
sînt mai mici, spuse R o ss care se
afla la celălalt capăt al mesei
Faţa lui slabă, cu trăsături distinse, se
înroşise puţin din cauza
245 ROSS POLDARK
mîncării şi băuturii. Favoriţii mai
lungi îi ascu n d eau în parte
cicatricea; nu se mai vedea decît
puţin, o linie cafeniu-deschis
pe obraz.
- S-ar putea ca preţul aramei să scadă
şi mai mult, spuse
doctorul C hoake.
- Ce spune? C e e? întrebă dom nul
Treneglos. N -a m auzit.
D e ce nu vorbeşti mai tare?
C h o ak e repetă cu glas mai ridicat.
- Sau poate să crească, veni
răspunsul.
- U i t a ţ i - v ă cum stau lucrurile,
dom nilor, spuse R oss trăsnind
din pipă în aparenţă nu e m om entul
potrivit să întreprindem
ceva pe scară m are sau mică. D a r
trebuie să ţinem .seam a
de cheltuielile care sînt în favoarea
noastră. C ererea şi oferta
determină preţul minereului. Anul
acesta s-au închis două mine
mari şi cît eva mai mici. V a urm a şi
Doi K o ath după Wheal
Reath şi Wheal Fortune: Asta va re d
u ce la ju m ă ta te industria
din Cornw all, aşa că va fi mai puţină
m arfă pe piaţă şi preţul
aramei va creşte.
- A ş a e, aşa e, spuse căpitanul H en
sh aw e.
- Sînt de acord cu căpitanul Poldark,
spuse dom nul R enfrew,
vorbind pentru prima dată. D o m n u
l R en frew vindea
scule şi utilaje pentru mine şi avea
deci un dublu interes ca
-mina să se deschidă; dar pînă acu m
ÎI intimidase prezenţa
atîtor dom ni la întîl.nire.
H en sh aw e însă era sigur pe sine:
- Cheltuielile noastre nu se vor ridica
nici la jum ătate
din cele d e'la m ina W heal Reath.
- Aş d o n să ştiu, spuse dom nul
Pearce pe un t on dezaprobator
- vorbesc desigur,în num ele părţilor
pe care le reprezint,
d o a m n a Jacqueline Trenw ith şi
dom nul Aukett, ca şi
WINSTON GRAHAM 246
în num ele meu propriu - cît va trebui
să ob ţin em pe minereul
nostru ca sa realizăm şi un profit. R
ăsp u n d e-m i te rog.
Căpitanul H en sh aw e se scobi în
dinţi.
- E greu de spus, e ca la loterie. Toţi
ştim că societăţile
caută să cum pere cît mai ieftin.
- D a că obţinem n o u ă lire pe to n ă
nu ieşim în pierdere,
spuse Ross.
- Ia să vedem cum arată pe hîrtie,
spuse do m n u l T ren eglos.
U nde e harta cu galeriile vechi? P u
tem să n e dăm seam a
mai bine.
H e n sh a w e se ridică şi ad u se un
sul m are de pergam ent,
dar Ross îl opri.
- Să strîngem întîi de p e masă. S u n
ă clopoţelul şi P ru d ie
intră urm ată de Demelza.
Era prim a oară că o v ed eau p e 'D e
m e lz a şi toţi se uitară
curioşi la ea. Toţi, cu excepţia d o m
n u lu i T reneglos, care trăia
în lumea lui, înconjurat de cărţi,
aflaseră despre ea şi cunoşteau
zvonurile care circulau pe se a m a ei.
Deşi p rezen ţa ei nu mai
era o noutate, vorbele co n tin u au de
vrem e ce cau za ce le
dăduse naştere nu fusese înlăturată.
V ăzură o fată de şap tesp reze ce ani,
cu păr negru, neglijent
pieptănat, cu ochi mari, negri, care te
tulburau în m o m e n tul
în care le întîlneai privirea
scînteietoare. Scînteia din ei
sugera o vitalitate neobişnuită şi 0
agerim e latentă; în rest nu
era nimic deosebit de re m a rca t la
ea.
D om nul R en frew se uită aten t la ea
cu ochii lui miopi pe
jum ătate închişi, iar d o m n u l P
earce, ferindu-şi picioarele gutoase,
îndrăzni să o privească prin lo rn io n
cînd crezu că R oss
nu-1 vede. D om nul T ren eg lo s îşi
descheie nasturele de sus de
la pantaloni, şi toţi se ap lec ară să
privească harta pe care căpitanul
H en sh aw e o desfăşura p e masă.
247 ROSS POLDARK
- Iată aici vechile galerii de la W heal
L eisu re şi direcţia
filonului de cositor, spuse Ross. C o n
tin u ă să explice situaţia,
unghiul galeriilor verticale care
trebuiau săp ate şi galeriile de
acces necesare pentru a s c o a te a
pa din mină.
- A s t a ce e? întrebă dom nul
Treneglos, pu n în d un deget
gros, pătat de tutun pe un colţ al
hărţii.
- P în ă aici se întind ab atajele m inei
T r e v o rg ie , d u p ă
cîte se ştie, sp use Ross. T o a te
hărţile e x a c te s-au pierd u t.
A c este abataje erau deja vechi cînd a
venit stră b u n ic u l m eu
la T ren w ith .
- H m , spuse dom nul Treneglos.
Ştiau ei ce fac atunci.
Da, mai spuse el sotto voce, ştiau ce
fac.
- Ce vreţi să spuneţi, domnule?
întrebă d o m nul R enfrew .
- Ce vreau? Ei bine, dacă bătrînii
scoteau cositor de aici,
şi de aici, în seam n ă că exploatau
capătul.filonului Leisure
înainte ca acesta să fie descoperit pe
pămîntul meu. Asta vreau
să spun.
- Cred că are dreptate, spuse.
Henshawe, cu interes sporit.
- în ce fel ne ajută asta.pe noi?
întrebă d o m n u l Pearce,
scărpinîndu-se.
- în seam nă, spuse Ross, că bătrînii
n-ar fi săpat degeaba
în astfel de condiţii. Ei obişnuiau să
evite straturile foarte
adînci. D a c ă au mers aşa departe,
trebuie că au descoperit un
filon bun pe m ăsură ce înaintau.
- Crezi că e un filon bogat, ce zici?
întrebă dom nul T re n eglos.
P o ate să se întindă atît de departe?
S-a văzut vreunul
care să se întindă aşa?
- N u ştiu şi nici nu vom şti. Mi se
pare că ei căutau
cositor şi au găsit aramă. Aşa mi se
pare, aşa e lo.gic.
- A m mult respect pentru cei bătfîni,
spuse dom nul Treneglos
deschizînd tab ach er a cu tutun de p
r iz a t G îndiţi-vă la
WINSTON GRAHAM 248
X e n o fo n , la Plotinus, la D em o
crit. E ra u mai înţelepţi ca noi.
M erită să le u rm ă m exemplul. Cît o
să ne coste, dragul m eu?
R o ss schim bă o privire cu H en sh
aw e.
- Sînt dispus, la început, să fiu
directorul şi contabilul
minei fără plată; căpitanul H e n sh a
w e va su p rav eg h ea primele
lucrări prim ind un salariu m inim . D
o m n u l R e n fr e w ne va
p ro c u ra cea m ai m are p arte din e
c h ip a m en t şi scule la un preţ
care să-i asigure un m ic profit. Am
aranjat cu B a n c a P asco e
să ne o n o re z e poliţele pînă la su m
a de trei sute d e guinee, cu
care să c u m p ărăm m acarale şi ech
ip am en t greu. S u m a de
cincizeci de guinee din p artea
fiecăruia va acoperi cheltuielile
p e prim ele trei luni.
Se făcu linişte şi R o ss îi privi pe
fiecare ridicînd din
sprîncene. C o b o rîse s u m a
cheltuielilor iniţiale la m inim um
posibil, ştiind că o su m ă m ai m a re
ar fi dus iar la un impas.
- O p t cincimi, spuse d o m n u l T
reneglos. Şi trei sute de
la B a n c a P asco e, asta face şapte
în total. Ş apte sute, adică
cincizeci cheltuiţi de fiecare dintre
noi, mi se pare o sum ă
rezonabilă, nu? M ă aşteptam la cel
puţin o sută, ad ă u g ă el ca
p e n ta i sine. Da, m ă aşteptam la o
sută.
- E num ai o prim ă parte, spuse
doctorul C hoake, pe
primele trei lumi numai.
- Totuşi e rezonabil, dom nilor, spuse
dom nul R enfrew .
Totul este scum p astăzi. E greu să ne
aşteptăm la o afacere
mai b ăn o asă dacă am investi mai
puţin.
- A d e v ă r a t , spuse d o m n u l
Treneglos. E u sînt de părere
să în cep em imediat. Să hoţărîm prin
ridicare de mînă, nu?.
- îm p ru m u tu l ă s ta de la B a n c a
P asco e înseam n ă să ne
finanţeze num ai ei, spuse docto ru l
C h o ak e apăsat. D e ce nu
W arleggan? P o a te că am o b ţin e
condiţii mai avantajoase de
la el. G e o rg e W arleggaji e prietenul
nostru.
249 ROSS POLDARK
- Aveam intenţia să ridic şi eu această
problem ă, d o m nule.
Dacă...
- G e o rg e W arleg g an este şi
prietenul m eu, spuse Ross.
D ar nu cred că prietenia are vreo
legătură cu afacerile.
- N u, dacă e în detrim entul
afacerilor, sp use doctorul.
D ar B a n c a W arleggan este cea mai
im p o rtan tă din comitatul
nostru şi cea mai m o d ern ă. P a s c
o e are idei învechite. B a n c a
lui nu s-a dezvoltat deloc în ultimii
patruzeci de ani. îl cu n o sc
pe H arris P asco e de cînd era copil. E
u'n lasă-m ă-să-te-las.
Aşa a fost întotdeauna.
- D u p ă cîte ştiu, clienţii mei, ad ău
g ă d o m nul Pearce, au
înţeles că e vorba de B a n c a W
arleggan.
Ross îşi umplu pipa.
D o m n u l T re n eg lo s îşi mai
descheie un nastu re de la
pantaloni.
- N u , nu, pentru m ine toate băncile
sînt la fel atîta tim p
cît sînt serioase, nu? N u am
dreptate? P resupun că ai avut un
motiv să te adresezi lui Pascoe, nu-i
aşa, Ross?
- N u există supărare între mine şi W
arleg g an tatăl sau
fiul. D a r în calitate de bancheri au
deja capitaluri investite în
prea m ulte mine. Nu d o resc să
ajungă şi proprietarii minei
Wheal Leisure.
C h o ak e se încruntă:
- N -aş vrea să te au d ă spunînd asta.
- Prostii! Nu spun decît ce ştie toată
lumea. Ei îm p reu n ă
cu societăţile lor fantom ă sînt
proprietarii a douăsprezece mine
şi mai au capitaluri investite în cel
puţin încă douăsprezece,
printre care G ram bler şi Wheal
Plenty. M îine dacă vor să
închidă G ram bler, o vor face, aşa
cum au închis W heal Reath.
Nu e nimic secret aici. D a r dacă
deschidem Wheal Leisure,
prefer să avem noi p u terea de
decizie, noi cei care investim
WINSTON GRAHAM 250
în ea. Societăţile mari sînt prieteni
periculoşi pentru cei mărunţi.
- Sînt cu totul de acord, dohmilor,
interveni dom nul Renfrew
agitat. L a noi în St. A nn lu m ea e n
em u lţu m ită că s-a
închis W heal Reath. Ştim că nu era o
m yiă rentabilă, dar asta
nu-i ajută cu nimic pe.acţionarii care
şi-au p ierdut banii, nici
pe cei două sute de mineri care şi-au
pierdut slujbele. în schimb
m ina W heal Plenty poate acu m să
plătească lefuri de mizerie
şi îi perm ite tînărului d o m n W
arleggan să cîştige bine!
D iscuţia atinsese vreun p u n ct
sensibil în m em o ria d o m nului
R enfrew . U rm ă un schim b aprins
de păreri, to ată lumea
vorbind în acelaşi timp.
D o m n u l T ren eg lo s în cep u să
bată cu paharul în masă.
- Să trecem la vot, strigă el, e singura
m odalitate corectă
de a rezolva probelm a. D a r mai întîi
mina. Să-şi sp ună părerea
fricoşii înainte să m erg em mai
departe.
V otară toţi în favoarea deschiderii
minei.
- Bravo! Splendid! spuse do m n u l
Treneglos. V ăd că ne
înţelegem 'în sfîrşit . Şi a c u m p ţ o b
l e m a băncii, da? Cine e p en tru
Pascoe...
R enfrew , H en sh aw e, T re n eg lo s
şi Ross votară pentru
Pascoe; C h o a k e şi P e ar ce pentru
W arleggan. C u m P earce
vota şi pentru cei doi pe care îi
reprezenta, votul a fost egal.
- Ei, m orm ăi do m n u l T reneglos,
ştiam eu că avocatul
ăsta o să voteze contra.
D om nul P earce auzi cele spuse şi
încercă din to ate p u terile
să pară ofensat. D ar în secret încerca
să obţină învoirea
domnului Treneglos să se o cu p e el
de problemele m d şiei acestuia,
şi văzînd că dom nul T re n eg lo s e
ferm pe poziţie, se lăsă
convins în u rm ăto arele zece m
inute să treacă de partea sa.
R ăm as singur, C h o ak e cedă. şi W
arleggan, care nu era
de faţă, a fost învins Ross ştia că
afacerea lor era atît de mică
251 ROSS POLDARK
încît nu m en ta ca o bancă atît de im
portantă să-i acorde atenţie.
Totuşi ar fi acceptat-o. George
Warleggan se va supăra desigur...
A cum că trecuse hopul cel mai greu,
restul m erse ca pe
roate. Căpitanul H enshaw e îşi
întinse picioarele lungi, se ridică
şi, la un semn al lui Ross, turnă vin tu
tu ro ra în pahare.
- N u m ăîndoiesc că o să-mi iertaţi
îndrăzneala, domnilor.
A m stat la m asa aceasta ca egali şi
sîntem parteneri egali în
afacerea noastră. Şi, deşi sînt cel mai
sărac, contribuţia mea
este cea mai m are la fondul c o m u n
p en tru că, pe lîngă cele
cincizeci de guinee, mi-am angajat şi
reputaţia. Ridic deci
paharul pentru Wheal Leisure. i
Ceilalţi se ridicară în picioare şi
ciocniră paharele.
- Wheal Leisure!
- Wheal Leisure!
- Wheal Leisure!
B ău ră apoi pînă la fund.
în bucătărie, Jud, care cioplea un
lemn şi fred o n a cîntecul
lui favorit, înălţă capul şi scuipă cu
precizie peste m asă drept
în foc.
- în sfîrşit, se mişcă ceva. Să m ă ia
naiba dacă n-or să
deschidă p ă c ăt oasa aia de mină.
- V ierm e m u rd ar ce eşti, spuse
Prudie. E ra să scuipi
drept în oala cu m încare
Capitolul II
Bu p ă ce noii asociaţi au plecat, R
oss ieşi
din casă şi se în d re p tă spre locul
un d e se
afla viitoarea mină. N u co borî spre
plajă peste ci făcu un ocol sem
icircular pe sus, spre W heal Leisure,
care
se afla pe primul p ro m o n to riu , la
ju m ă ta te a distanţei pînă la
H en d raw n a Beach, unde du n ele
de nisip cedau locul stîncilor.
în c ă nu prea avea ce vedea: d o u ă
tuneluri puţin adînci
co b orînd în pan tă şi cîteva şanţuri,
to ate săpate de vechii mineri,
un tunel n ou cu o scară şi cîteva
brazd e de iarbă tăiată
ca să arate u n d e avea să în cea p ă
lucrul. P e m ăsu ră ce înainta,
cîţiva iepuri se feriră din calea lui; o
pasăre zbură ţipînd; vîntul
puternic culca iarba aspră. P uţin de
văzu t, dar spre sfîrşitul
serii priveliştea va fi alta.
' în timpul anilor de încercări şi
eşecuri, ideea aceasta pusese
stăpînire pe el pînă cînd trecu se pe
primul plan în mintea
Iui. A r fi în cep u t acum o p ts p re z
e c e luni dacă_n-ar fi fost
dom nul Pearce, care avea o grijă
firească de banii clienţilor
săi, şi doctorul C hoake, cu ezitările şi
pesimismul său, lui
Ross îi părea rău că îl asociase. Toţi
ceilalţi erau jucători,
gata să rişte. în ciuda arg u m e n te
lo r aduse în favoarea noii
afaceri, perspectivele nu erau mai
.bune decî; anul trecut, dar
253 ROSS POLDARK
se întîmplase ca dom nul T re n eg lo
s să fie într-o stare de spirit
favorabilă, fapt care îi an tren ase şi
pe ceilalţi. Deci jucătorii
cîştigaseră partida. Viitorul avea să
decidă ce se va mai întîmpla.
îşi îndreptă privirile sp re coşurile
căsuţelor de la Mellin
care de-abia se zăreau în vale.
A cum va pu tea să-l ajute pe Jim Cart
er fără ca acesta să
bănuiască cum că o face din milă,
Ceva ce băiatul n-ar fi acceptat
niciodată. Ca ajutor d e adm
inistrator la m ină i-ar putea
uşura sarcinile lui Ross, preluînd o
parte din supravegherea
minei. Mai tîrziu, cînd avea să înveţe
să scrie şi să citească, îi
va plăti patruzeci de şilingi p e lună şi
chiar mai mult. I-ar
ajuta şi pe Jim şi pe Jinny să uite
tragedia care se petrecuse
acum doi ani.
Ross începu iar să m ăso are locul un
d e vor săpa primul
puţ de mină. D e fapt, fizic vorbind,
tragedia care avusese loc
la Mellin ar fi putut fi mult mai gravă.
U n singur om murise,
R euben C lem m o w însuşi. Copilul B
enjam in Ross nu suferise
decît o tăietură la cap şi pe obraz, din
care nu va răm îne decît
o urm ă neînsemnată. Jinny scăpase
num ai cu o lovit ură de
cuţit foarte ap ro ap e de inimă.
Stătuse m ulte săptăm îm în pat
cu o hem oragie internă, pe care m
am a ei, uitînd de scrupulele
ei religioase, ju r a că o v indecase cu
o şuviţă din părul bunicii
ei. D ar asta se întîm plase de m ult şi
Jinny era sănătoasă şi mai
născuse o fetiţă, Mary.
.Ar fi putut fi mult mai rău. D ar la fel
cum B enjam in va
purta în to tdeauna urm a atacului pe
faţă, tot aşa se părea că
Jinny o va purta în sufletul ei. D
evenise apatică, tăcută, im previzibilă
în reacţii. D eseori, nici chiar Jim nu
putea fi sigur ţa
ce se gîndeşte. Cînd Jim^era la lucru,
m am a ei obişnuia să
vină să stea cu ea o oră povestindu-i
despre cele petrecute
peste zi. Apoi o săruta şi pleca înapoi
la bucătăria ei, cu
sentimentul neliniştitor că Jinny nu
ascultase spusele ei.
WINSTON GRAHAM 254
Şi Jim îşi pierduse vioiciunea din ca u
za unui sentim ent
de vinovăţie care îl chinuia. N u putea
să uite m o m en tu l în
care, în to rcîn d u -se acasă, îl găsise
pe R e u b e n C le m m o w zăcînd
pe m o arte în faţa uşii, d u p ă care,
intrînd în dorm itor,
auzise copilul plîngînd în întuneric şi
trebuise să îm p in g ă la o
parte o g reu tate ca să deschidă
chepengul. N u pu tea scăp a de
gîndul că; d ac ă ar fi răm as acasă,
tragedia nu s-ar fi întîmplat.
în treru p sese o rice legătură cu N ick
Vigus şi nu mai ap ărea
nici un fazan în bucătăria lor.
D e fapt, nici nu mai era nevoie de
fazani, p en tru că toţi
vecinii le săriseră în ajutor. D
eschiseseră o subscripţie publică
şi le trim iteau tot felul de cadouri.
Cît timp Jinny a zăcu t în
pat şi chiar şi d u p ă aceea, s-au
bucurat de un belşug p e care
nu-1 cu n o sc u seră niciodată. D ar
era un b e lş u g ’care lui Jim, în
sinea lui, nu-i plăcea. G alena pe care
o exploata el la G ram bler
îi ad u c ea bani buni şi nu avea
nevoie de mila altora. Aveau
nevoie de ceva care să şteargă
a’mintirea acelei nopţi.
R o ss term in ă m ăsu răto area şi se
uită la păm întul nisipos.
A vea în faţă eterna enigm ă a
prospectorului: dacă această
bucată de păm înt ascundea în
adîncurile ei bogăţii sau înşelăciune.
Avea nevoie de timp, m u n că şi
răbdare...
M o rm ăi şi se uită la cer care
prevestea ploaie. Ei bine, în
cel mai rău caz era o şansă pentru
cîţiva mineri să-şi hrănească
familiile. T o a tă lumea era de acord
că situaţia era cît se p o ate
de proastă în întregul comitat, şi
chiar în în treag a ţară.
2
Situaţia nu putea fi mai gravă decît
era. în tre a g a
naţiune era la păm înt după lupta
inegală îm p o triv a Franţei,
Olandei şi Spaniei, războiul fratricid
cu A m erica şi am eninţarea
255 ROSS POLDARK
duşm anilor din nord. M arasm ul era
atît spiritual , cît şi m a te rial.
Cu douăzeci şi cinci de-ani înainte A
ig lia fusese lider ul
întregii lumi, şi decăderea era cu atît
mai mare. E ra pace acum,
dar ţara era p rea slăbită ca să
înlăture efectele războiului.
Un prim -m im stru tenace se m en ţin
ea pe poziţie în ciuda
tuturor coaliţiilor form ate ca să-l
dărîme, dar coaliţiile aveau
speranţe. Trebuiau găsiţi bani, chiar p
en tru p ace şi reform ă;
impozitele crescuseră cu douăzeci la
sută în cinci ani, iar
impozitele noi nu erau bine văzute. T
ax e pe păm înt, case,
servitori, ferestre; cai şi pălării, cărăm
idă şi ţiglă, pînză şi stam bă.
Altă taxă pe lumînări lovi direct în cei
sărmani. Iarn a tre cută,
pescarii din Fow ey îşi hrăniseră
familiile cu scoici ca să
nu m oară de foame.
Unii spuneau că vor trece cincizeci de
ani pînă să se
îndrepte lucrurile. Ross aflase că şi în
A m erica oam enii erau
la'fel de deziluzionaţi, Statele U nite
răm ăseseră unite atîta
timp cît durase aversiunea lor pentru
cei ce le stăpîneau; acum
că erau libere şi aveau de rezolvat
toate problem ele de d u p ă
război, se părea că erau pe punctul de
a se despărţi, form înd
republici independente care se certau
la nesfîrşit, ca oraşele
din timpul Evului Mediu în Italia. F
rederic al Prusiei fusese
auzit spunînd - în timp ce cînta la
pian cu degetele lui g u to ase
la Palatul Sans Souci din P o tsdam -
că ţara era atît de greu
de guvernat încît acum, că scăpaseră
de regele G eorge al III-Ieâ,
singura soluţie era să aleagă un rege
de-al lor. R e m a rc a
ajunsese şi la urechile societăţii din
Cornwall.
Mai ştiau sau mai simţeau şi alte
lucruri datorită traficului
ilicit constant între porturile franceze
şi ale lor. Anglia se pu tea
să fie Ia pămînt, dar situaţia era şi
mai gravă în E u ro p a . Un iz
ciudat de tulburări vulcanice le venea
din cînd în cînd de
dincolo de Canalul Mînecii.
Aversiunea faţă de un vechi
WINSTON GRAHAM 256
duşm an ca şi idealismul p en tru un
nou prieten tentase Franţa
să-şi cheltuiască aurul şi să-şi
sacrifice oam enii pentru a ajuta
Am erica să se elibereze. A cu m se
trezea cu o datorie de război
de paisprezece sute de m ilioa ne d e
lire şi c'u o c u n o a şte re a
teoriei şi practicii revoluţiei n ăscută
din minţile şi sîngele vărsat
al gînditorilor şi al soldaţilor ei.
Crusta despotism elor eu ro p en e
se crăp a în punctul ei cel mai slab.
T im p de doi ani R o ss îşi văzuse rar
familia şi avusese
rare legături cu societatea din care
făcea parte. C eea ce auzise
din întîm plare în bibliotecă, în ziua
cînd G eoffrey Charles
fusese botezat, îl umpluse de dispreţ
pentai ei toţi, şi deşi. n-ar fi
re c u n o sc u t că l-ar fi influenţat v
orbele lui Polly C h o ak e;
limbile lor cîrtitoare îl făceau să nu-i
placă societatea lor. Din
simplă curtoazie, se ducea în fiecare
lună să-l vadă pe Charles
care^refuza să m o a ră sau să se facă
bine, dar cînd g ăsea lum e
acolo, el nu discuta d espre subiectele
obişnuite. Nu-1 interesa
nici în to arcerea M an e i F itzh er
bert de pe Continent, nici scandalul
colierului reginei Franţei. E rau
familii în regiune care
nu aveau pîine, nici cartofi ca să m
ănînce, şi el voia ca acestor
familii să li se facă daruri în natu ră
pentru a nu deveni o p radă
uşo ară pentru epidemiile din decem
brie şi ianuarie.
Cei care-1 ascultau nu se simţeau la
largul lor cînd vorbea
el şi p ăreau nem ulţum iţi cînd term
ina ce avea de spus. Mulţi
dintre ei erau şi ei greu loviţi de criza
din industria mineritului
şi de im pozitele îm p o v ărăto are.
Mulţi îi ajutau pe cei cu care
veneau în contact, dar nu puteau
alina decît suferinţele cîtorva
sărmani. Nici R o ss nu p u tea face
prea mult. C eea ce nu erau
pregătiţi să accep te era
responsabilitatea lor faţă de greutăţile
vrem urilor şi faptul că trebuiau
elaborate legi care să stabile
ască form e de ajutorare mai u m a n
e decît azilurile pentru
257 ROSS POLDARK
săraci şi căaiţa parohiei. Nici chiar
Francis nu înţelegea. R oss
se simţea ca cineva care predică în
deşert.
...în drum spre casă aju n seîn vîrful
dealului şi o văzu pe
Demelza venind în întîm pinarea lui
cu G arrick alergînd du p ă
ea ca un mic ponei de Shetland.
Sărea într-un picior din cîndîn'cînd pe
măsură ce se apropia.
- Jud mi-a spus că se deschide m ina
în sfîrşit!
- Imediat ce vom angaja oam enii şi
vom cu m p ăra unelte.
- U ra !!! Garrick, culcat! Ce bine-mi
pare. C e dezamăgiţi
au fost anul trecut cînd credeau că
era hotărît, d o m ’le. Garrick,
astîmpără-te! O să fie la fel de m are
ca G ram bler?
- N u încă. îl am u za bucuria ei. M ică
de tot la început.
- Sînt sigură că o să fie u n a m are, cu
coşuri înalte.
Coborîră dealul îm preună. D e obicei
nu-i prea dădea
at enţie, dar interesul pe care i-1
arătaseră ceilalţi azi îl făcu
să-i a a in c e o privire. Crescuse, se
dezvoltase bine, nu mai
era ştrengarul costeliv şi flămînd pe
care-1 udase din cap pînă
în picioare ca să-l spele sub p om pă.
Anul trecut m ai apăruseră şi alte
schimbări. D e m e lz a
era acum m enajera casei. E a co n d
u c ea în treag a gospodărie.
Prudie era prea indolentă ca să aibă
poftă să co n d u că ceva.
Din cînd în cînd o supăra piciorul şi
cînd venea iar în bucătărie
îi era mai uşor să facă ceai sau cîteva
treburi u şoare decît să
pregătească masa şi să fiarbă m
încarea, ocupaţii ce păreau
să-i facă inultă plăcere Demelzei. P
aid ie scăpase deci de această
greutate care trecuse pe seam a D em
elzei. F ata nu căuta să
se impună şi îşi îndeplinea b u cu ro
asă şi m u n ca ei. C e obiecţie
ar fi putut avea Prudie?
Cu excepţia unui singur scandal m ai
violent, viaţa în
bucătărie era mult mai paşnică decît
atunci cînd Prudie şi Jud
erau singuri. Se născuse o cam arad
erie simplă între cei trei, şi
WINSTON GRAHAM 258
pe cei doi P ay n ter nu părea să-i
deranjeze prietenia dintre
Ross şi D em elza. Se sim ţea de m
ulte ori singur şi era b u cu ro s
să-i ţină cineva de urît. V erity nu mai
v en ea pe acolo şi D e m
elza îi luă locul.
C îteodată şedea cu el seara. L a
început venea să-I întrebe
ce are de făcut la ferm ă şi răm înea
mai mult, stînd de vorbă;
apoi în cep u să stea cu el seara în
cam era de zi de două-trei
ori pe săptăm înă. Pentru el era o co
m p an ie plăcută, supusă;
vorbea cînd el voia să stea de vorbă,
sau citea cînd el d o rea să
citească. P leca dacă o bserva că p
rezen ţa ei îl deranjează.
Nu era o g o sp o d in ă perfectă. Deşi
se descu rca destul de
bine cu treburile obişnuite, erau m o
m en te cînd tem peram entul
ei se dezlănţuia. O apucau „toanele",
cum sp u n ea Prudie.
Atunci îl în trec ea pînă şi pe Jud la
înjurături şi o d a tă l-a şi
bătut. N u avea simţul pericolului şi
făcea lucruri care îi p u teau
dăuna:
într-o. dim ineaţă ploioasă de o ctom
brie se ap u c ase să
cureţe grajdul de vite şi a început-să
îm pingă boii cînd îi stăteau
în cale. Se pare că u nuia nu i-a
plăcut, aşa că D e m e lz a a ieşit
din grajd zbierînd de indignare, rănită
în aşa fel încît o săptămînă
n-a putut să se aşeze pe scaun. Altă
dată a în cep u t să
mute mobila din bucătărie cînd Jud şi
P rudie nu erau acasă.
Dar un dulap s-a răsturnat peste ea,
cu toate că îl ţinea cu
toată puterea. Prudie a găsit-o prinsă
sub el, nep u tîn d să se
degajeze, în timp ce G arrick lătra la
uşă.
Cearta cu Jud avusese un m otiv mai
serios şi acu m nu
mai vorbea nimeni despre asta. D em
elza gustase din sticla cu
gin din bibliotecă, îi plăcuse gustul şi
term inase sticla. S-a dus
apoi ţopăind la Jud, care din întim
plare trăsese şi el la măsea,
şi a început să-l tachineze Scos din
sărite, acesta se repezi la
ea s-o om o are. Dar ea se zbătu ca o
pisică sălbatică şi cînd
259 ROSS POLDARK
veni Prudie îi găsi rostogolindu-se pe
podea. P rudie trase
imediat o concluzie greşită şi se
repezi la Jud cu vătraiul.
R oss sosise la timp ca să-i îm piedice
pe cei trei să se rănească
serios. Săptămîni d u p ă aceea, în
bucătărie dom nise o linişte
îngheţată. P e n tm prim a dată D em
elza simţise înţepătura limbii
ascuţite a lui Ross, se ghem uise to
ată şi ar fi vrut să m oară.
D a r asta se întîm plase acum un an.
E ra un spectru n eplăcut,
îng ro p at în trecut...
Fără să mai vorbească, trec u ră
printre meri şi se în d rep tară
spre casă prin grădina la care D em
elza lucrase atît de
mult vara trecută. Smulsese
buruienile, lăsînd locul liber şi
cîteva plante p e care le cultivase m
am a lui Ross.
E rau trei tufe de levănţică, înalte şi
strîm be din cau za
buruienilor care le sufocaseră şi o tufă
de rozm arin, liberă să
se dezvolte acum şi să dea flori. Mai
descoperise un trandafir
de D am asc cu flori dalbe şi roz, un
trandafir agăţător şi doi
mai mici. Din plimbările ei pe cîmp
începuse să ad ucă acasă
sem inţe şi rădăcini din gardurile vii.
A cestea nu creşteau uşor:
erau capricioase, ca orice plantă
sălbatică. Se dezvoltau u şor
în locuri pustii pe care şi le alegeau
singure, dar se ofileau
cînd erau plantate într-o grădină. D a
r anul trecut reuşise să
planteze limba boului, garofiţe şi o
brazdă întreagă de degetariţă
roşie.
Se opriră şi D em elza începu să-i
explice ce avea de gînd
să facă, spunînd că ar putea lua bucăţi
de la tufa de levănţică
şi că ar încerca să facă un gard viu. R
oss se uită în jurul lui cu
o privire îngăduitoare. Nu-1 p rea
interesau florile, dar adm ira
aranjamentul lor şi culoarea; şi
plantele medicinale care puteau
servi la infuzii sau la pregătirea un o r
doctorii erau folositoare.
D e curînd îi dăduse nişte bani,
spunîndu-i să-i folosească
cum vrea. îşi cum p ărase o-basm a
viu colorată, un creion să
WINSTON GRAHAM 260
înveţe să scrie, d o u ă caiete, o p
erech e de pantofi cu cataram e
lucioase, un vas m are de flori, o. b o
n e tă p en tru P ru d ie şi o
tab ach eră pentru Jud. O lăsase de d
o u ă ori să-l călărească pe
R am o th şi să m earg ă cu el la T ru
ro , o dată cînd prom isese
să-i arate aren a pentru luptele de
cocoşi şi să-l v a d ă pe Royal
D u k e luptînd pentru un p rem iu de
cincizeci de guinee. S urprins
şi am uzat, observase că spectacolul o
dezgustase.
- Păi aşa ceva face şi tata, spuse ea.
Se aşteptase la ceva
mai fin, mai rafinat de la u n -sp
ectaco l p a t r o n a t 'd e nobili şi
oam eni de vază.
P e d a im pînă acasă fusese
neobişnuit de tăcută:
- N u credeţi că anim alele suferă ca şi
noi? rostise în cele
din urmă.
Ross se gîndi ce să-i răspundă. Fusese
prins în capcană de
vreo două ori răspunzînd fără să se
gîndească la întrebările ei.
- N u ştiu, spuse el scurt.
- A tu n ci de ce guiţă p orcii aşa cînd
li se p u n b elciu g e
în nas?
- C o coşii nu sînt porci. A şa i-a făcut
D u m n e z e u , să
se bată!
Nu spuse nimic o vreme.
- Da, dar D u m nezeu nu le-a dat
pinteni de oţel cu care
să se bată.
- A r fi trebuit să te faci avocat, D em
elza, o b serv ă el şi ea
nu-i mai răspunsese.
Se gîndea la toate astea în timp ce' v
orbeau în grădină.
Se întreba d acă ea şi-a dat sea m a ce
gîndeau N a t şi P earce şi
ceilalţi cînd se uitau la ea în salon
acum cîteva o re şi d acă îşi
închipuise ca şi el, că nimic nu putea
fi mai ridicol. Cînd dorea
astfel de plăceri, se ducea în oraş, la T
ru ro , la M arg aret sau la
oricare alta de felul ei.
261 ROSS POLDARK
1 se părea cîteodată că d ac ă plăcerea
în seam n ă distracţia
grosolană pe care ţi-o oferă o
prostituată, atunci e l'n u are
nevoie de aşa ceva. Ascetismul îţi dă
şi el o satisfacţie ciudată,
încredere în tine, cunoaştere de sine.
N u prea se gîndea Ia asta acum. Avea
alte preo cu p ări şi
alte griji.
Capitolul III
A
^ T ’nainte de a se despărţi, D e m e lz
a îi spuse
4dl că în aceeaşi zi o v ăzuse pe Jinny
C arter şi
că Jim avea pleurezie. D a r Jim, cu
săn ătatea lui şubredă, era
adesea b o lnav la pat cîteva zile şi R
o ss nu ţinea seam a de
asta. U rm ă to a re le d o u ă săptăm
îni fu o cu p a t cu tot felul de
p ro b lem e privitoare la deschiderea
minei şi am în ă să se d ucă
la Jim pînă nu va p u tea să-i ofere o-
slujbă sigură şi precisă, nu
ceva d e mîntuială.
B iblioteca de la N a m p a ra u rm a
să serv ească drept birou
al minei şi ocupaţiile obişnuite ale
casei au fost, întreru p te în
timp ce ca m e ra a fost golită şi
reparată. V estea că urm a să se
deschidă o m ină în loc să se închidă
ca de obicei s-a răspîndit
repede şi au fost asaltaţi de mineri
veniţi de la mari distanţe,
dornici să m u n cească cu orice leafă.
Ross şi H e n sh a w e au
încercat să încheie tranzacţii
convenabile pentru am bele părţi.
Au angajat patruzeci de bărbaţi şi doi
su p raveghetori, unul
„de sup rafaţă" şi unul în galerii, care
aveau să fie sub ordinele
lui H en sh aw e.
La sfîrşitul celor d o u ă săptămîni,
Ross se întîlni cu Zacky
Martin şi se interesă cum îi m erg e
lui Jim. Jim se sculase din
pat, spuse Z acky, deşi nu reluase
lucrul la nună din cauza
263 ROSS POLDARK
tusei care-1 supăra. R o ss se g îndi p
în ă u n d e a ju n s e s e r ă
pregătirile. L u n ea u rm ătoare opt o
am en i aveau să în cea p ă
galeria de acces de pe faleză şi alţi d o
u ăzeci u rm au să sape
primul puţ. E ra m om entul să
angajeze şi un aju,tor de
supraveghetor.
- Spune-i să vină la m ine mîine dim
ineaţă, îi zise R o s s.
- Da, răspunse Zacky, m ă d u c la
Jinny diseară şi o să-i
spun. N -are să uite.
2
Jim C arter nu d o rm ea şi auzi
bătaia u şo ară în uşă
ap ro ap e imediat.
Cu m ultă precauţie, ca să n-o
trezească pe Jinny sau pe
copii, se dădu jos din pat şi îşi luă
hainele. Căi că pe o scîndură
ieşită din cuie care scîrţîia şi răm ase
nem işcat cîteva secunde,
forţîndu-se să nu tuşească, pînă cînd
d u p ă respiraţia ei regulată
îşi dădu seam a că doarm e. îşi trase
pe el pantalonii şi cămaşa,
apoi îşi luă haina şi bocancii.
D e obicei, balamalele chepengului
scîrţîiau cînd îl deschidea,
dar le unsese şi nu se auzi nici un
zgom ot. C oborîse
scara cînd auzi vocea lui Jinny:
-Jim'
îşi m u şcă b u zele supărat, d ar nu
răspunse, p o a te că
vorbea prin somn. D a r vocea se auzi
din nou:
- Jim, iar te duci cu N ick Vigus. D e
ce nu mi-ai spus?
- Ştiam că ai să te superi.
- N u te duce.
- Ba m ă duc. I-am prom is ieri lui
Nick.
- Spune-i că te-ai răzgîndit.
- Nu m -am răzgîndit.
WINSTON GRAHAM 264
- C ăpitanul P o ld ark vrea să te duci
m îine la el, Jim.
A uitat?
- M ă întorc m ult înainte de
revărsatul zorilor.
- P o a te că vrea să iei în ex p loatare
o galerie la mina
cea nouă.
- N u pot, Jinny. N u e nimic sigur. N
u p o t renunţa la
galeria pe. care o exploatez.
- G aleria asta nu e bu n ă d acă
trebuie să intri în apă pînă
la gît ca să ajungi la ea. N u e de m
irare că tuşeşti.
- Ascultă, cînd m ă duc să mai fac rost
de cîte ceva, nu
faci decît să te plîngi!
- D a r ne descurcăm , Jim, destul de
uşor. N -a m nevoie
de mai mult. N u în felul ăsta. îmi ră
m în e în gît cînd m ă gîndesc
cum faci rost de mîncare.
- N u sînt atît de credincios ca să-mi
fac m ustrări de
conştiinţă.
- Nici eu nu sînt. D ar m ă g în d e s c
la p erico lu l prin
care treci.
- N u-i nici un pericol, Jinny, spuse el
mai blînd N-ai de
ce să te nelinişteşti. îţi spun pe
cuvînt, o să iasă bine.
Se auzi iar o bătaie uşoară în uşă.
- Fac asta numai cînd nu cîştig la
mină. N -a m să mai
plec n o ap tea cînd o să-mi iau iar în
prim ire galeria. N o a p te
bună!
- Jim, spuse ea ru g ă tor , aş vrea s ă
nu pleci acum . N u în
n o ap tea asta.
- Sst, o să trezeşt i copiii. G îndeşte-te
la ei şi la cel care e
pe drum . Trebuie să te hrăneşti bine,
draga mea.
- Aş prefera să m or de foame...
Cuvintele ei îl urm ăriră pe cînd
cobora în bucătăria întu265
ROSS POLDARK
necată. Restul nu-1 mai au z i. T rase
zăvorul şi deschise uşa.
Nick Vigus se strecură înăuntru.
- A durat cam mult. Ai luat plasele?
- A m pregătit tot. B rrr.... ce frig e!
Jim îşi îm b răc ă haina,
se încălţă cu bocancii şi plecară, N ick
v orbind în şo ap tă
cîinelui. D rum ul era lung, vreo cinci
mile, şi un timp m erseră
în tăcere.
E ra o n o ap te frumoasă, senină, cu
cerul plin de stele,
dar rece din cauza vîntului care sufla
dinspre nord-vest, dinspre
mare. Jim trem u ra şi tuşea.
Drum ul o lua spre sud-est. ocolind
cătunul M arasanvose,
urcînd spre şoseaua principală şi
coborînd apoi mai departe
în valea.fert ilă. Intrară pe m oşia B o
d ru g an , loc de vînătoare
bogat, dar primejdios. în c e p u ră să
înainteze cu cea mai m are
precauţie. N ick Vigus m erg ea
înainte şi cîinele slab se ţinea
ca o um b ră du p ă el. Jim răm ăsese
cu cîţiva paşi în urm ă, cu
un băţ lung de trei metri în m înă şi o
plasă făcută de el.
Evitară un drum de căruţă şi
intrarăîntr-o pădunce. N ick
se opri în umbră.
- B lestem atele astea de stele lucesc
ca luna la pătrar. M ă
îndoiesc că o să vînăm ceva.
- N u p utem să ne în to arcem fără să
încercăm măcar. Mi
se pare că...
- Sst... Linişte!
Se gh em u iră înt r-un tufiş şi
ascultară. Apoi porniră mai
departe. P ă d u re a se rărea şi la vreo
sută de iarzi înainte se
vedea un luminiş cam de o milă
pătrată Pe una din laturi era
un izvor cu malurile străjuite de
tufişuri şi arbori tineri. A c i
se cuibăreau fazanii. Cei cocoţaţi pe
ramurile mai jo ase erau
o pradă u şoară pentru un om iute de
mină, înarmat cu o plasă
WINSTON GRAHAM 2 66
Pericolul era că la celălalt capăt al
luminişului se afla conacul
Werry, reşedinţa familiei B o d ru g an
.
N ick se opri iar.
- Ce-ai auzit? în treb ă Jim.
- Ceva, şopti Vigus. C helia lui roşcată
lucea în lum ina
stelelor şi pete de u m b ră îi ac o p
ere au găurile din obraji. A răta
‘ca un heruvim pervers, Paznicii ăştia!
Stau la p în d ă în n o a p tea
asta.
A ştep tară cîteva m inute în tăcere.
Jim îşi înăbuşi tu şea şi
puse m îna pe capul cîinelui care se m
işcă puţin, apoi se linişti.
- L u rc h e r n -a simţit nimic, spuşe
N ick. C red că a fost o
falsă alarmă.
în c e p u ră să înainteze iar printre
tufişuri.
Cînd s-au apropiat de m arginea
luminişului, nu s-au tem ut
că-i vor simţi paznicii - care s-ar fi
putut să nici nu fie pe-acolo
- ci că vor speria fazanii care puteau
să zb o are înainte să-i
poată prinde. N o a p te a lum inoasă
le îngreuia ceea ce aveau
de făcut.
Se înţeleseră pe şoptite să se
despartă, luînd flecare cîte
o plasă şi ap ro p iindu-se d e stol din
direcţii opuse. V igus, care
se pricepea mai bine, urm a să facă un
ocol mai mare.
Jim ştia cu m să se furişeze fără nici
un z g o m o t şi înaintă
încet pînă ce văzu fo rm ele în tu n
ecate ale păsărilor, ca nişte
păstăi mari răspîndi te printre crengi
sau mai jos, un d e trunchiul
se bifurca, chiar d ea su p ra capului
lui. D esfăcu plasa, dar se
hotărî să mai aştep te d o u ă minute,
să se ap ro p ie şi Nick.
Stînd acolo, au z ea vîntul frem ătînd
printre ram urile de
deasupra lui. în depărtare se zărea
conacul Verry, form ă m ătăhăloasă
în tu n eca tă şi străină, învăluită în
noapte. O lum ină
ardea încă. E ra trecu t d e u n u şi
Jim se în treb ă cine locuieşte
acolo şi de ce se culcă atît de tîrziu.
267 ROSS POLDARK
Se întrebă apoi ce avea să-i spu n ă
căpitanul P oldark. îi
d atora mult, şi asta îl făcea să simtă
că nu mai p u tea accepta,
şi alte favoruri. D a r dacă nu se
însănătoşea? C e-ar face Jinny
dacă el ar muri la douăzeci şi şase de
ani, ca tatăl lui? Jinny se
necăjea că trebuie să treacă în fiecare
zi prin apă pînă să ajungă
la abataj, dar nu-şi d ăd ea seam a că
toţi erau cînd uzi cînd
uscaţi mai tot timpul. D a c ă un
bărbat nu era în stare să suporte
asta, nu era bun să fie miner. A cum
scăpase de pulberea explozivă
şi trebuia să fie mulţumit.
Un animal se mişcă în desişul de lîngă
el. în to arse capul
şi încercă să vadă ce se întîmplă. P o
m u l din faţă era n o d u ro s
şi strîmb. D u p ă frunzele uscate de
pe ramuri, p ărea să fie un
stejar tînăr. Frunzele atîrnau
acolo.mai to ată iarna, foşnind în
vînt. O bservă o fo rm ă ciudată, o um
flătură. Apoi fo rm a se
mişcă uşor. îşi încordă privirea să v
ad ă mai bine. U n om stătea
rezem at de copac.
.. .Deci vizita lor de sîmbătă nu
trecuse neobservată. P oate
că de atunci, în fiecare noapte,
paznicii aşteptau răbdători
urm ăto area lor vizită. P o ate că
fusese văzut. Nu. D a r d acă ar
înainta l-ar prinde numaidecît. Ce era
cu N ick, care venea
dinspre nord?
N evoia de a lua o hotărîre imediată îl
ţintuise parcă pe
loc. în cep u să se dea încet înapoi.
Nu făcuse nici doi paşi cînd auzi o
crenguţă trosnind în
spatele lui. Se răsuci la timp ca să
evite mîna care încerca să-l
înşface de u m ăr şi se repezi în
direcţia fazanilor, scapînd plasa
din mînă. în aceeaşi secu n d ă se auzi
o m işcare şi pocnetul
armei care se descărca: d eo d ată p
ăd u rea se trezi la viaţă
răsunînd de strigătul fazanilor care
fluturau din aripi, de
mişcările vîntului trezit din som n, de
strigătele oam en ilo r
alergind ca.să-l prindă.
WINSTON GRAHAM 268
Ieşi la cîmp deschis şi alergă întins pe
m arg in ea pîrîului
în"umbra dea£ă. A u zea paşii celor
care fugeau să-l ajungă şi
ştia că nu putea să-i lase în urm ă;
inim a îi b ătea cu putere,
respiraţia i se tăia.
O bservînd o deschizătură între
copaci, schim bă direcţia
şi alergă printre ei. N u era d eparte
de casă şi văzu că se află
pe o p o tecă în parc. E ra mai în
tuneric aici şi lăstărişul dintre
copaci era atît de des încît ar fi fost
greu să-şi facă drum
înainte să fie ajuns din urm ă.
M erse mai d ep arte pînă dădu de un
luminiş; în mijloc se
afla un pavilion rotund de m a rm u ră
albă şi un cadran solar.
P o te c a se o p re a acolo. A lergă
spre pavilion, apoi se răzgîndi
şi se.-îndreptă spre m arginea
luminişului, un d e dădu peste un
ulm m are, cu trunchiul înclinat. Se
urcă în copac, zgîrimdu-şi
mîinile de coaja groasă şi rupîndu-şi
unghiile. Abia se suise
pe a d o u a ram u ră cînd doi paznici
năvălirăîn luminiş. R ăm ase
nem işcat ţinîndu-şi respiraţia.
Cei doi bărbaţi ezitară şi cercetară
luminişul cu privirea,
unul din ei ascultînd atent cu capul
înclinat în aint e.
- ... nu-i departe... s-a ascuns..., se
auzi vocea lui pînă
sus în copac.
în ain tară tiptil în luminiş. Unul sui
treptele şi încercă uşa
pavilionului. E ra încuiată. Celălalt
făcu un pas înapoi şi se
uită la acoperişul circular în form ă de
dom . Apoi se despărţiră
şi ocoliră încet spaţiul deschis.
Cînd unul dintre ei se apropie de ulm,
Jim simţi d eodată
în plăm îni senzaţia care anunţa un
acces de tuse. B ro b o an e
de su d o are în cep u ră să-i cu rg ă
pe frunte Paznicul trecu încet
foarte ap ro ap e de el. în mînă ţinea o
puşcă Se opri lîngă un
co p a c în cape se părea că cineva s-
ar fi putut urca mai u şor şi
începu să-i cerceteze atent ramurile
269 ROSS POLDARK
Jim încercă să respir.e, se înecă, reuşi
totuşi să răsufle şi
să-şi înăbuşe tuşea. Al doilea paznic
se alătură primului.
- L-ai văzut?
- Nu. Cred că a scăpat ticălosul.
- L-au prins pe celălalt?
- Nu. C redeau că F am prins noi pe
ăsta.
Plămînii lui Jim se dilatau şi se co m
p rim au fară voia lui.
Senzaţia de tuse i se ridica irezistibil
în gît şi se înecă.
- Ce-i asta? spuse unul din paznici.
- N u ştiu. C olo sas.
Se îndrep tară repede spre ulm, dar
greşiră direcţia cu
vreo douăzeci de metri şi în cep u ră
să caute prin lăstărişul des
şi încîlcit.
- Stai acolo, zise unul, să văd ce-o să
găsesc. îşi făcu
d rum cu greutate printre tufişuri şi
dispăru. Celălalt se sprijini
de un trunchi cu cocoşul puştii
ridicat, gata să tragă.
Jim se agăţă de ra m u ra de d
easupra lui într-un efort
disperat să-şi o prească tuşea. E ra
scăldat în su d o are şi efortul
de a se stăpîni i se păru mai în g ro zit
or chiar decît dacă ar fi
fost prins. Sim ţea că îi plesneşte
capul. Şi-ar fi dat şi viaţa ca
să po ată tuşi.
Se auziră tropăituri şi trosnete de
crengi călcate şi al
doilea paznic îşi făcu apariţia,
blestemînd dezam ăgit că nu-1
prinsese.
- S-a dus, cred. Să vedem ce-a făcut
Johnson.
- Să dăm drumul la cîini.
- N u au nici o urm ă după care să se
ia. P oate că o să-i
prindem săptăm îna viitoare.
Cei doi se depărtară. D ar nu făcuseră
zece paşi cînd o
explozie violentă de tuse chiar
deasupra, în.spatele lor, ii făcu
să stea pe Ioc.
WINSTON GRAHAM 270
La început, sunetul dogit al tuseL ce
răsuna printre copaci
îi um plu de spaimă. Apoi unul dintre
ei îşi reveni şi alergă în
direcţia ulmului.
- D ă -te jos! strigă el. D ă -te jo s im
ediat că d a c ă nu
te împuşc.
Capitolul IV
Ross nu a aflat despre arestare decît
pe la
ora zece, cînd unul dintre copiii lui M
a rt
in i-a adus vestea la mină. Plecă
imediat, acasă, puse şaua pe
Darkie şi se duse călare la conacul
Werry.
Familia B od ru g an era una din
familiile din Cronw all care
era pe cale de a se stinge. R am u ra
principală, care nu lăsase
vreo urm ă prea corectă în istoria
ţinutului timp de apro ap e
două sute de ani, se stinsese pe la
mijlocul secolului. U rm au
la rînd W erry B o d ru g an . Sir H
ugh, actualul baronet, avea
cincizeci de ani şi nu era că săto ri t,
era scund, viguros şi gras.
P retindea că nici un bărbat nu e mai
păros decît el, se lăuda
cu asta, şi era gata să o dovedească
seara la ultimul pahar de
vin de P orto, făcînd un pariu pe
cincizeci de guinee. T răia cu
m am a lui vitregă, văduva Lady B
odrugan, femeie de douăzeci
şi nouă de ani care înjura ca un birjar,
era o călăreaţă perfectă
şi ţinea o, haită de cîini în casă şi
mirosea la fel ca ei.
Ross îi cunoştea pe amîndoi din
vedere, dar ar fi preferat
ca-Jim să fi făcut braconaj pe rhoşia
altcuiva.
Ar fi preferat şi mai mult cînd a ajuns
la co n a c şi a văzut
că societatea de vînătoare C arn b a
rro w îşi d ăd u se întîlnire
acolo. O bservă privirile şi şoaptele
oam enilor în haine roşii şi
WINSTON GRAHAM 272
cizm e lustruite, descălecă şi îşi făcu
d rum p rin tre cai şi cîinn
care lătrau şi urcă treptele scării
principale.
Ajuns sus, un servitor îi b a ră d ru m
u l;
- Ce doreşti? îl în treb ă el, uitîndu-se
la hainele de lucru
din postav g ros ale lui Ross.
R oss îi întoarse privirea:
- V reau să vorbesc cu Sir H u g h B o
d ru g a n şi cu mine să
nu fii obraznic!
Servitorul încercă să o dreagă:
- Iertaţi-m â, dom nule, Sir H u g h e
în bibliotecă. Pe cine
să anunţ?
R oss fu poftit într-o în căp e re plină
de lum e care bea vin
de P o rto şi vin alb de Canare. M o m
e n tu l era foarte puţin
potrivit pentru ce avea de s p u s. C u
n o ş te a p e mulţi dintre cei
prezenţi. Erau acolo tînărul W h itw o
rth , şi G eo rg e Warleggan,
şi doctorul C hoake, şi P atien ce T ea
g u e, şi J oa n P asco e Mai
erau şi R uth T e a g u e cu Jo h n T
ren eg lo s, fiul cel mai m are al
dom nului H o ra ce T r en eglos. Se
uită peste capetele lor şi-l
zări pe Sir H u g h stînd lîngă
cămin,.îndesat, cu picioarele
desfăcute
şi cu paharul în mînă. îl văzu pe
servitor apropiindu-se
de el şi şoptîndu-i la ureche şi auzi
răspunsul iritat al lui Bodnigan
- Cine? Ce? C e9 Atît putu să audă,
pentru că pe m om ent
conversaţia încetase. C îndva avea să
accep te aceasta ca pe
ceva natural atunci cînd intra el într-
o societate
Salută şi zîmbi cîtorva d int re
musafiri, trecînd printre ei
ca să ajungă la Sir H ugh.
D e o d a tă se auzi o explozie de
lătrături şi o văzu pe Lady
C o n stance B o d ru g a n în g en
unchi pe covor, legînd laba unui
cîine în timp ce şase prepelican neg n
se înghesuiau în jurul ei.
- L ua-m -ar naiba, cred eam că e
Francis, spuse Sir H ugh -
Vă salut, dom nule. V în ăto area în
cep e peste zece minute
273 ROSS POLDARK
- Am nevoie numai de cinci, spuse R
oss glum eţ, dar
numai cu' d u m n eavoastră personal.
- Nu-i nici un colţ în casă în dim
ineaţa asta un d e să
putem vorbi nestingheriţi. Vorbiţi tai
e, e prea m u ltă gălăgie
ca să poată cineva să tragă cu
urechea.
- O să-i trag cîteva cravaşe ăluia care
a lăsat cioburile
astea pe jos, se auzi v o cea m am ei
sale vitrege.
Ross luă paharul cu tfin pe care i-1
oferi gazda şi-i explică
motivul pentru care venise. Un
braconier fusese prins pe moşia
B odrugan noaptea trecută. U n băiat
pe care el, Ross, îl cu noştea
bine. D esigur că Sir H ugh, fiind ju d
ecă to r, va lua parte l a
proces. Era primul delict pe care-1
com itea băiatul şi avea
motive serioase să creadă că fusese
adem enit de un hoţ înrăit.
Ross se obliga să plătească orice
despăgubire d acă băiatul ar
fi eliberat num ai cu un avertism ent
sever. Mai mult, se c o n sidera
el însuşi responsabil...
în acest m o m en t Sir H u g h
izbucni în rîs. R oss se opri.
- La naiba! Aţi venit prea tîrziu,
domnule. L -am interogat
azi-dimineaţă la opt. E în drum spre T
ru ro acum. V a fi judecat
la sesiunea trimestrială viitoare.
Ross sorbi din vin.
- V-aţi grăbit, Sir H ugh.
- N -am v a it să întîrzii chiar în ziua
vînătorii. Ştiam că la
ora nouă va fi o larmă în treag ă în
casă.
-B ra c o n ie ru l, interveni Lady
Bodrugan, venindu-i ideea
în m om entul în care îi dădu drum ul
cîinelui, bănuiesc că braconierul
a scăpat paharul pe jos. O să pun să-l
biciuiască.
Legile sînt prea blînde pentru ticăloşii
ăştia.
- Ei bine, n-o să-mi mai sperie fazanii
vreo săptăm înă,
două, spuse Sir H ugh, rîzînd cu poftă.
Cred că sînteţi de acord
că e o ruşine cît vînat se pierde într-
un singur an.
WINSTO N G R A H AM 274
- îm i p a re rău că v-ara d e ra n ja t d
e l a v în ăto are.
- Şi m ie îmi p a re rău că n u v -a m p
u tu t ajuta. V ă p o t da
un cal d a c ă vreţi să luaţi p a rte la v
în ă to a re .
R o ss îi m u lţu m i, d a r refu ză. C u
rîn d d u p ă a c e e a se s c u z ă
şi plecă. N u m ai av e a ce face aco lo
. P e cîn d pleca, o au zi pe
L a d y B o d r u g a n sp unînd:
- C h iar voiai să-i dai d ru m u l ticălo
su lu i, H u g h ie ?
N u auzi răsp u n su l, d a r se auzî h o
h o tu l d e rîs al c e lo r
care-1 auziseră.
Ştia că p ă r e re a c e lo r doi B o d r
ugandesprepropunerea
lui d e a d a d ru m u l unui b ra c o n
ie r prin s n u m a i cu u n a v e r tism
e n t sev e r era p ă r e re a în tr egii
societăţi, deşi a c e ş ti a ar fi
îm b ră c a t- o în cu v in te mai
politico ase. C h ia r şi s o c ie ta te a
din
C o rn w a ll, c a re era atît de to le r a
n tă faţă d e c o n tra b a n d iş ti,
gîndi la fel.
C o n trab an d istu l era un o m
deştept, c a re se p r ic e p e a c u m
să înşele g u v e r n u l nep lătin d ta x
e şi i n tr o d u c e a în ţa ră alcool
la ju m ă t a t e d e preţ. B ra c o n ie
ru l nu n u m ai că in tra ilegal p e
păm în tu l altcuiva, d a r în călca to a
te d re p tu rile in alien ab ile ale
p ro p rietăţii p riv at e. E r a un o m
în a f a ra legii, un crim inal şi
m erita să fie spînzurat.
R o ss s-a lovit de aceeaşi at itu d in e
cîtev a zile m ai tîrziu,
cînd a v o rb it cu d o c to ru l C h o a
k e . Jim u r m a să fie j u d e c a t în
u ltim a s ă p tă m în ă din mai. Ştia
că C h o a k e , în calitatea sa d e
m ed ic al nunei, îl trata se pe Jim d e
cu rîn d , în feb ru arie; i-a
c e ru t deci p ărere a d esp re băiat.
C h o a k e i-a ră sp u n s că n-ai la c e
să te aştep ţi cînd tu b e r c
u lo z a este în familie. L a a s c u lta
re d e s c o p e ris e s im p to m e de
b o ală la un plăm în, d a r nu p u te a
s p u n e cît e ra d e av an sată.
D esigur boala avea fo rm e variate, d
istru g ere a plăm înului p u te a
să survină mai d e v r e m e sau mai
tîrziu, p u t e a să t ră ia s c ă şi
275 ROSS POLDARK
p în ă la p a tr u z e ci d e ani, vîrstă
în a in ta tă p e n tru un m in er. N u
se p u te a şti.
R o ss îi sp u sese că precizările lui ar
fi d e fo lo s la proces.
D o v a d a că b o ala e r a g ra v ă şi p
le d o a ria lui R o s s ar p u te a
d u ce la achitare. D a c ă C h o a k e
ar d e p u n e m ă rtu rie la p r o c e s
...
C h o a k e în cru n tă din sprîncene,
uit în d u -se la el nedum erit.
V o ia să s p u n ă că...
D a, asta voia R o s s să sp u n ă. C h
o a k e d ă d u din cap; nu-i
v en e a să creadă.
- D r a g ă d o m n u le , aş face o rice
p e n tru un p rieten, d a r
n u -m i c e re să d e p u n m ărtu rie
în fa v o a re a unui v a g a b o n d c a
re
a fost prins vînînd ilegal. N -a ş pu tea
s-o fac. A r fi c e v a a n o r m
al,.ca şi c u m ai m anifesta o grijă m
a t e r nă p e n tru u n fran ce z.
R o ss insistă, d a r C h o a k e nu se
clinti.
- D r e p t să v ă sp u n , nu p rea sînt
d e a c o rd cu ce d o riţi să
faceţi, sp u s e d o cto ru l. N u treb u
ie să-ţi fie m ilă d e astfel d e
oam eni. D a r am să vă dau o
declaraţie în ca re am să m e n ţio n e
z
tot ce v -am spus d e s p re băiatul
ăsta. S e m n a tă şi p a ra fa tă ca
orice d o c u m e n t. A re aceeaşi v
alo are ca şi c u m aş v en i în p e r so
a n ă să d e p u n m ărtu rie. Da r nu
voi veni să stau în b o x a
m arto ru lu i ca u n crim inal. N -aş p
u te a face aşa ceva.
R o ss acceptă; nu avea în co tro .
A d o u a zi, d o m n u l T ren eg lo s
făcu prim a lui vizită oficială
la W h e al Leisure. P o rn i de la M in
g o o s e cu un v o lu m d e T itus
Livius sub braţ şi un tricorn prăfuit în
desat peste p erucă. A veau
m ineritul în sînge în familia T ren eg
lo s.
V ă zu ce era d e văzut. Se săp au trei
puţuri d e m ină, d a r
m u n c a era grea. D ă d u se ră mai
întîi p este m in e re u de fier. în
un ele locuri trebuiau să folosească p
e r f o ra to a r e d e oţel şi să
a ru n c e în aer stînca cu p r a f de
puşcă. Stratul se în tin d e a d e la
est la vest şi p ărea să fie gros, aşa că
îi aştep ta o m u n c ă g r e a
în săptăm în ile u rm ăto a re.
WINSTON G R A H AM 276
D o m n u l T re n e g lo s s p u se că
asta v a m ări cheltuielile, dar
n u se descurajă. F ilo an e b o g a t e
d e a r a m ă se g ă s e a u a d e sea în
z ă c ă m in te le d e fier. N a t u r a
ştie c u m să-şi p ă s tre z e c o m o
rile
sub cheie.
în a in ta ră p în ă la m a r g in e a ţă
rm u lu i stîn co s şi se uitară la
p la tfo rm a şu b re d ă d e lem n d e
u n d e o p t o a m e n i c a re lucrau
cîte d o u ă s p r e z e c e o re în ec h
ip a je d e cîte pa tru î n c e p u r ă să
s ap e o galerie d e acces. O a m e n ii
d is p ă r u s e r ă d e m ult, lucrînd
sub p ăm în t, to t ce se p u te a v e d
e a d e sus, d e p e faleză, era un
b ăiat de v re o d o is p re z e c e ani c
a r e a p ă r e a din cînd în cînd cu
o r o a b ă al că rei c o n ţ i n u t - c e
e a f e g î z e le o m e n e ş t i s c o te
au
din t u n e l - îl v ă r s a p e n isip u l d
e d e d e s u b t . Şi ei, s p u s e s e
R o s s , d ă d u s e r ă p e s te m i n e
r e u d e fie r şi c ă u t a u alt loc p e
u n d e să-l o c o le a s c ă .
D o m n u l T re n e g lo s m o r m ă i
cîte v a c u v in te : s p e ra ca cele
d o u ă g lo ab e bătrîne, C h o a k e şi
P e a r c e , să nu în c e a p ă să se
vaite la a d u n a re a viitoare. Cît s o
c o tis e ră că va d u ra pînă v o r
aju n g e cu tunelul de acces p în ă la
m in ă?
- Trei luni, sp use Ross.
- B a şase, se gîndi d o m n u l T r e n
e g lo s . V a fi n ev o ie d e
şase luni, îi sp u se apoi lui R oss. A p
r o p o , ai aflat vestea?
- C e veste?
- Fiul m e u J o h n şi R u th T e a g u
e . A u h o tărît să se c ă s ă to
rească.
R o ss nu ştia. D o a m n a T e a g u e
e r a p ro b a b il în al n o u ă lea
cer.
- E a a făcut o a fa c e re bu n ă, s p u
s e b ătrînul, ca şi cu m ar
fi vorbit R o s s în locul lui. F a c e o a
f a c e re b un ă c ă s ă to rin d u -s e
cu Jo h n , deşi e c a m v io len t cîn d
b ea . Aş fi p re fe ra t să aibă şi
ce v a bani, noi nu stăm p re a b in e a
c u m ... T o tu ş i e o că lă re a ţă
p erfectă şi mai are şi alte calităţi.. A
m auzit.zilele trec u te desp re
277 ROSS POLDARK
unul care se ţin e cu fa ta d e la b u c
ăt ărie. N u -m i a m in te s c cine.
S e p are că e c e v a serios, nu o sim
plă distracţie. D e p in d e de
cu m priveşti lucrurile. îm i a m in
tesc că J o h n a trîn tit-o în paie
p e u n a d in s e r v i t o a r e l e n o a
s t r e î n a i n t e să fi î m p l i n i t
ş ap tesp reze ce ani.
- S p er să fie fericiţi.
- C e? A, da! E i bine, m ă b u c u r c ă
o să-l v ăd la c a s a ’lui .
Eu n -am să trăie sc o Veşnicie şi n -a
m ai fost st-ăpîn n e în s u ra t
la M in g o o s e d e o p tzec i d e ani.
- Sînteţi j u d e c ă to r , sp u se R oss.
C e se n tin ţă se dă p e n tru
b ra conaj?
- C u m ? C u m ? D o m n u l T re n e
g lo s îşi p rin s e pălăria la
tim p ca să n -o ia vântul. P e n tr u b
ra c o n a j? D e p in d e , d ragul
m eu, depinde. D a c ă o m u l e prin s
cu u n o g ar, şi cu o c a p c a n ă
în mînă, atunci, d a c ă e p rim a in
fracţiune, e c o n d a m n a t la trei
sau şase luni înch iso are. D a c ă e
prins în flag ran t delict, c u m
se spune, atunci este d ep o rtat.
Tîlharii treb u ie pedepsiţi aspru,
altfel n -am m ai av e a vînat. C u m
se sim te u n ch iu l d u m ita -
le, d o m n u le?
- J ^ u n a asta nu l-am văzut.
- M ă în d o ie sc că va m ai p u te a p
ra c tic a m ag istratu ra .
C re d că se sim te m ai bine, n u ? P
o a t e că are p r e a m u ltă
în cre d ere în d o cto ri. E u n-am . D
o c to r ia m e a e p u rgativul.
Cît d esp re doctori: tim eo D a n a o s
et d o n a fe r e n t e s ; ăsta e
m o tto -u l m eu. C h arles ar trebui
să-l a d o p te şi el.
2
P ro cesu l a av u t loc la treisp re zec
e mai. P rim ăv ara
fu se se re c e şi s c h i m b ă t o a r e
, cu v în tu ri p u t e r n i c e şi zile
ploioase; d a r p e la ju m ă ta te a
lunii v re m e a a în c e p u t să se
W INSTO N G R A H AM 278
în s e m n e z e şi ultim a s ă p tă m în
ă a fo st liniştită şi se în călzise
brusc. P r im ă v a r a şi v a ra s-a u c
o n to p it în tr-o sin g u ră s ă p tă m
înă. î n şase zile d e s o a r e a r z ă to
r cîm p u l s-a a c o p e rit d e o
v e r d e a ţă b o g a tă . Florile de. p
rim ă v a ră , întîrziate, au a p ă ru t
peste n o a p te , au înflorit ca în tr -o
se ră şi au dispărut.
în z iu a p ro c e s u lu i era fo a r te
cald şi R o s s a ju n s e la T r u r o
d e< rem e în to v ără şit tot d ru m u
l d e cîntecul păsărilor. D e obicei
sala d e j u d e c a t ă e ra s u m b r ă
şi m u rd a r ă . A c u m ra zele d e s o
are
ce p ă tr u n d e a u prin fe restre le n
e s p ă la te lu m in a u b ă n c ile
vech i
şi strîm b e şi d e s c o p e r e a u pîn
zele d e p ă ia n je n din co lţu rile
în căp erii sau atîrn în d d e grinzi. în
lu m in ă se v e d e a b in e faţa
e m a n c ip a tă a g refierului ap lec
at p e s te hîrtii, cu o pi c ă tu r ă
atîm în d u -i d e vîrful nasului. P e te
d e lu m in ă stră lu c e a u pe
s p e c ta to n i neîngrijiţi c a re
stăteau în g răm ă d iţi în spate, şo p
tin d
şi tuşind.
E ra u cinci ju d e c ă to r i şi R o ss v
ă z u cu satisfacţ ie, că îi
c u n o ş te a p e doi d in tre ei. U nul,
p re şed in te le, era d o m n u l N ich
o las W a rle g g a n , tatăl lui G e o rg
e . C elălalt e r a Sfinţia Sa
d o cto ru l E d m u n d H alse pe c a
re R o ss îl c u n o s c u s e în
diligenţă.
P e un al treilea îl ştia din v edere: un
b ă r b a t g ras, de vîrstă
m ijlocie, n u m it N ick , u n a d in
notabilităţile oraşu lu i, c a re b e a
de stingea. A p r o a p e to a tă d im in
e aţa H alse şi-a ţin u t b atista
de p în ză fină la nasul s ă u sub ţire
şi ascuţit. F ă r ă în d o ia lă că
era îm b ib a tă cu extras d e b e r g a
m o tă şi ro z m a rin , o p re c a u ţie
în ţeleap tă avînd în v e d e r e bolile
din ju r. D o u ă -tre i c a z u ri au
fost rezo lv ate foarte rep ed e, apoi a
fost in tro d u s în b o x ă Jam es
Carter. D in sală, Jin n y C arter, c a
re p a r c u r s e s e pe j o s cele
n o u ă m ile îm p r e u n ă cu tatăl
său, în c e r c ă să r ă s p u n d ă cu
un
zîm b et privirii pe c a re i-o a r u n c
ă soţul ei. în tim pul deten ţiei
pielea lui îşi pierduse cu loarea b ro n
z a tă şi a v e a c e a rc ă n e adînci
sub ochii negri.
279 ROSS POLDARK
Cînd în c e p u pro cesu l, ap ro d u l
se uită la c ea sul d e pe
p e r e te şi R o ss v ă z u c ă n u m ai
era tim p decît p e n tru acest
p ro c e s pînă la p a u z a d e prînz.
Ju d ecăto rii e ra u d e aceeaşi
părere. P azn icu l de v în ă to a r e
al lui Sir H u g h B o d r u g a n a v e a
ten d in ţa să se în d e p ă r te z e de
la subiect cînd a d ep u s m ă rtu rie şi
d e d o u ă ori d o m n u l W a r le g g
an i-a atras aten ţia să v o r b e a s c ă
la subiect. A sta l-a fă cu t p e
m a rto r să aibă trac şi să sfîrşească
re p ed e, m o rm ă in d cîtev a
cuvinte. Celălalt p az n ic a co n firm
a t ce le sp use d e p rim u l şi
cu asta dep o ziţiile s-au term in at. D
o m n u l W a rle g g a n ridică
ochii.
- E x istă v re u n a p ă r ă to r în
acest p ro c es?
Jim C a rte r nu s p u s e nimic.
G refierul se ridică, şterg în d u -şi
nasul cu mîna:
- N u e nici un a p ă ră to r, d o m n ia
v o astră. Pîrîtul nu a mai
suferit nici o c o n d a m n a r e . A m
aici o scriso a re de la S ir H u g h
B o d r u g a n c a re se p lîn g e că a p
ie rd u t m u lt vînat ^ n u l a c e s ta
şi că a c e s ta e s te p rim u l b r a c o
n i e r p e c a r e l-au p u tu t p r i n d
e
d in ia n u a rie .
Ju d ecăto rii în c e p u r ă să s e
consulte.- R oss îl b lestem ă pe
Sir H u g h .
D o m n u l W a rle g g a n se uită la
Jim C arter.
- Ai c e v a d e d ec la rat în ain te de
p r o n u n ţa r e a sentinţei?
Jim îşi um ezi b u ze le şi spuse:
- Nu, d o m n u le .
- Ei bine, atunci...
Ross se ridică:
- Aş ce re în g ă d u in ţa să m ă ad
resez curţii...
Se auzi o m işcare şi un m u r m u r în
sală şi toţi se în to arseră
sp re el , să v ad ă cine d e ra n je a z
ă c u rte a prăfuită.
WINSTON G R A H AM 280
D o m n u l W a r l e g g a n se u ită
aten t p rin tre ra zele de s o a re
care p ă tr u n d e a u în sală şi R o s s
d ă d u u ş o r din cap în sem n d e
recu n o aştere.
- D o riţi să d e p u n e ţi m ăr tu rie
din p a rte a apărării? Aveţi
v re u n elem e n t n o u d e a d ă u g
a t?
- D o r e s c să d o v e d e s c b u n a
lui p u rtare. A fost serv ito rul
meu.
W arleg g an se a d re s ă în ş o a p tă
d o c to ru lu i Halse. A m în d o i
îl re c u n o s c u s e r ă ac u m . R o s
s ră m a s e în p ic io a re în tim p ce
oam en ii din sală se m işcau în c e r c
în d să se uite la el p e ste
umeii celor din faţă. P rin tre ei v ăz u
o faţă p e care era imposibil
să nu o recu n o şti: g u r a p r o e m i
n e n tă cu b u z e u m e d e şi ochii
oblici ai lui Eli C le m m o w . V e n is
e p ro b a b il să p riv ea scă cu
d esfătare p ră b u ş ire a u n u i o m ,
a lui C arter.
-- L uaţi lo c în b o x a m a rto rilo r,
sp u se W a r le g g a n cu v o c e
g ro asă, şi sp u n eţi c e aveţi d e
spus.
R o ss trav e rsă sala şi luă loc în
boxă, d ep u se apoi j u r ăm întul,
sim ulînd că s ă ru tă B iblia v e c h e
cu co p erţi slinoase. S e
sprijini ap o i cu m îinile d e b a r ă şi
se uită la cei cinci ju d e c ă to ri.
H ick s sufla c a şi c u m ar fi d o rm
it, d o c t o a i l H alse se ş te rg e a
u şor cu batista p re făc în d u -se c ă
nu-1 recu n o aşte; d o m n u l W a r
leggan
se uita prin hîrtii.
- F ă r ă în d o ială, d o m n ilo r,
avînd în v e d e re m ărtu riile
depuse, nu aveţi nici un m o tiv să co
n sid eraţi cazu l a c esta ca
ceva deosebit. în lu n g a d u m n e a
v o a s tr ă e x p e rie n ţă aţi a v u t
d esig u r m u lte ca zu ri, m ai ales în
v re m u ri g re le ca ac e s te a
cînd fo a m e a , să ră c ia şi b o a la
co n stitu ie, în tr-o o a r e c a re m ă
sură,
c irc u m sta n ţe a te n u a n te . D a
r este de la sine înţeles că
legile tre b u ie re s p e c ta te şi
aplicate, iar eu aş fi ultim ul c a re să
v ă c e a ră să nu p ed e p siţi p e b ra
c o n ie ru l o b işn u it ca re n e p r o
281
ROSS POLDARK
d u ce n ecazu ri şi pierderi n o u ă
tuturor. T otuşi, eu cu n o sc foarte
b ine îm p reju ră rile în care s-a p r o
d u s acest c a z şi aş dori să vi
le prezint.
R o s s d e s c ris e în c îte v a c u v in
te n e c a z u r ile p rin c a re
tre c u s e Jim, p u n in d ac c e n tu l
mai ales pe b o a la lui şi pe atacul
b ru tal co m is de R e u b e n C l e m
m o w a s u p r a soţiei şi c o p ilu lui
acestuia.
- T ră in d în sărăcie şi lipsuri, am m o
tiv e să cred că pîrîtul
a fost îm p in s la fapte rele în c iu d a
p ro m is iu n ilo r pe care mi le
făcu se m ie : E u , p erso n al, sînt c o
n v in s că este un o m cinstit.
N u el a r trebui să se afle în b o x a ac
u zaţilo r, ci acel^ care l-a
în d e m n a t p e căi greşite.
S e o p ri şi simţi că, ev id en t, c a p
ta se interesul ascu ltăto rilor.
V oi să co n tin u e, cînd c in ev a
chico ti ta re şi ju d e c ă to rii se
u itară prin sală, iar d o c t or ul H a
lse se în c ru n tă sever. R o ss
ştia precis cin e o făcuse.
- O m ul care l-a dus p e căi greşite. ..,
repetă R oss încercînd
să re cîştig e aten ţia publicului din
sală. R e p e t că pe Jim C arter
l-a a b ă tu t d e la calea c e a d r e a p
tă un o m m ult mai în vîrstă
decît el, c a re p în ă a c u m a scă p
at n ep e d ep sit. El este cel v in o
vat.
Cît d esp re s ă n ă ta te a acu zatului
e destul să vă uitaţi la el
ca să vedeţi în ce stare se află. C a o c
o n fir m a re a c el o r d e mai
sus am adus o declaraţie din partea
doctorului T h o m a s C h o a k e
din Saw le, distinsul m ed ic al minei,
ca re l-a exam inat pe Jam es
C a rte r şi a co n statat că s u fe ră d
e o inflam aţie cro n ică a plămînului
c a re s-ar p u te a să-i fie fatală. Cît d
esp re mine, sînt dispus
să-l reiau în slujba m e a şi să g a r a n
te z p e n tru bu n a lui p u rta re
în viitor. C e r Curţii să ia în c o n s id
e ra re aceste fapte înain te
d e a p ro n u n ţa sentinţa.
îi în m în ă grefierului hîrtia p e ca re
d o c to ru l C h o a k e mizWINSTO
N G R A H A M 282
g ălise d iag n o sticu l cu o c e rn e a
lă ab ia vizibilă. Gr efierul s tătea
cu h îrtia în mînă, neştiind ce să facă.
E n e r v a t, d o m n u l W a r le g g
a n îi făcu sem n să a d u c ă hîrtia. D
u p ă ce au citit-o, a u r m a t o
s c u r tă co n su ltare.
- D u m n e a v o a s t r ă afirm aţi c ă
a c u z a tu l e p re a b o l n a v ca
să fie trim is la în c h is o a re ? î n tr
e b ă W a r le g g a n .
- E s te fo a rte g ra v b o ln av . ,
- C în d a fost e x a m in a t? în tr e b
ă d o c to r u l H a ls e rece.
- A c u m trei luni.
- D eci era b o ln a v cînd s-a d u s să v
în eze?
R o s s e z ită , d în d u - ş i s e a m a
decaracterulduşmănos
al întrebării:
- E b o ln a v d e mai m u ltă v re m e .
D o c to r u l H a lse m irosi batista.
- Ei bine, în c e e a ce m ă priv eşte, c
re d c ă d a c ă c in e v a se
sim te destul d e b ine c a să fu re
fazani, în s e a m n ă că p o a t e să
s u p o r te co n secin ţele.
- A şa e, e ad e v ăra t, se auzi o v o ce
.
D o m n u l W a rle g g a n b ătu în m
a s ă ce rîn d să se fa că linişte.
A p o i i se a d re s ă lui R oss:
- Ştiţi, d o m n u le P o ld a rk , eu
sînt d e a c o r d cu -p rieten u l
m eu , d o m n u l H alse. F ă r ă în d o
ia lă că e o n e n o r o c i r e p e n tru
un a c u z a t să fie atît d e b o ln av ,
d a r le g e a nu n e p e r m ite să
fa c e m excepţii. G ra d u l d e s ă r ă
c ie 'a l unui o m nu a r trebui să-l
facă mai puţin cinstit. Altfel to ţi ce
rşe to rii ar fi hoţi. Şi d a c ă
u n o m e destul de s ă n ă to s ca să c
o m ită u n furt, a tu n c i e destul
d e s ă n ă to s ca să s u p o r te î n c
h i s o a r e a 'd r e p t p e d e a p s ă .
- T o tu şi, sp u s e R oss, ţinînd s e a
m a d e fap tu l că se află la
în c h is o a re d e p a tru să p tă m în
i şi ţinînd s e a m a d e b u n a lui p u
r tare
şi d e sărăcia lui, c re d că ju stiţia ar
a v e a d e cîştigat d a c ă ar
fi c le m e n tă
283 ROSS POLDARK
Wa rleg g an îşi ţu g u ie buzele:
- P u te ţi c r e d e ce vreţi, d o m n u
le P o ld a rk , d a r h o tă r îre a
o va lu a tribunalul. în ultimii doi ani
s -a m ă rit m u lt n u m ă a i l
infracţiunilor. Şi aceasta e o fo r m ă
d e în c ă lc a re a legii g re u
d e d e te c ta t şi p ă g u b ito a r e şi
cei prinşi tre b u ie să s u p o r t e c o
n secin
ţele, nu p u tem m ă s u ra cît e d e v
in o v a t fiecare in fracto r;
p u te m n u m ai să luăm cu n o ştin
ţă d e fa pt e. S e opri. T o tu şi,
avînd în v ed e re m ărturia m ed icul
ui şi d e p o zi ţia d u m n e a v o a s
tră
cu p riv ire la b u n a p u rta re a lui C
arter, sîn tem dispuşi să j u d e căm
infracţiunea cu mai multă îngăduinţă.
A c u zatu l e c o n d a m n
at la doi ani în chisoare.
S e auzi un m u r m u r în sală şi c in
e v a m o rm ă i cîte v a c u vinte,
e x p rim în d u -ş rd e z g u s tu l.
- S p e r să nu am v re o d a tă g h in
io n u l să m ă b u c u r d e
în g ă d u in ţa acestui tribunal, spuse
R oss.
D o c to r u l H alse îşi luă batista d e
la nas:
- B ăg aţi de seam ă, d o m n u le P o
ld a rk . Astfel d e cu v in te
nu sînt cu t ot ul în afara jurisdicţiei
n o astre.
- N u m a i mila are acest privilegiu, ră
s p u n s e R oss.
D o m n u l W a rle g g a n făcu u n s e
m n cu m îna.
- Să trecem la cazul urm ăto r.
- U n m o m en t, spuse d o cto ru l H
alse.
Se ap lecă înainte, îşi îm p re u n ă m
îinile şi-şi m u ş c ă buzele.
N u -i p lă c e a acest tîn ăr b o ie rn a
ş a r o g a n t cu c a r e a v u s e s e
d e - a face la şcoală, în diligenţă şi a
c u m din n o u în sala de
ju d eca tă. E ra foarte m ulţum it că-i
v en ise în m in te să p u n ă
în tre b a re a aceea in sin u an tă p
riv ito are la d a ta ex am in ării m e
dicale,
în tre b a re ca re îi tăcu se p e ceilalţi
să g în d e a s c ă la fel ca
el. D a r ch iar aşa, tînărul ţîfnos în c
e r c a să aib ă ultim ul cuvnt.
A şa ce v a nu se putea.
WINSTON G R A H AM 284
- U n m o m en t, d o m n u le. N u
sîntem ch e m a ţi aici s ă îm p ă rţim
d re p ta te a n u m a i în spiritul legii,
fără să n e d ă m s e a m a de
privilegiile şi responsabilităţile
noastre. C a m e m b ru al Bisericii,
d o m n u le , sim t în tr e a g a g r e u
ta te a a c e s te i resp o n sab ilităţi.
D u m n e z e u le-a în c re d in ţa t c
e lo r c a r e îl se rv e s c şi c a re sînt
şi
ju d ecăto ri m isiunea să îm b in e ju
stiţia cu clem enţa. îm i îndeplin
esc a c eastă m isiu n e cît p o t eu d e
b in e şi cre d că aşa am făcut
şi acum . In sin u ările d u m ita le că
n -a ş fa ce-o m ă jig n esc. N u
cred că-ţi dai s e a m a d e s p re ce
vorbeşti.
- A c e s t e legi sălbatice, sp u se R o
s s stăp în in d u -şi cu g re u
mînia, aceste legi sălb atice p e c a re
le in terp re taţi fără milă
trimit un o m la în c h is o a r e p e n
tru c ă şi-a h ră n it copiii cînd
sînt flămînzi, p e n tru că a c ă u ta t
d e m în c a r e u n d e a p u tu t cînd
a fost îm p ie d ic a t să o cîştige
cinstit. C a r te a sac ră pe c a re o
invocaţi s p u n e că o m u l să n u tră
ia sc ă n u m ai cu pîine. în zilele
n o a s tre le cereţi să tră ia sc ă şi
fără pîine.
Se auzi un m u r m u r d e a p r o b a
re din ce în ce mai p u tern ic
în fu ndul sălii.
D o m n u l W a rle g g a n b ătu m în
io s cu ciocănelul.
- C azul s -a în chis, d o m n u le P o
ld a rk . V ă ro g să p ă r ă siţi
sala.
- D a c ă nu, a d ă u g ă d o c to ru l H
alse, vă p u n e m sub arest
p en tru o fe n să ad u să Curţii.
R o ss se înclin ă puţin.
- V ă asigur, d o m n u le , că aşa c e v
a c o r e s p u n d e c o n v in g
erilo r m ele cele m ai intim e.
P ărăsi b o x a făcîndu-şi loc să iasă în
m ijlocul strig ătelo r
celo r p re zen ţi şi ale în d e m n u
rilo r a p r o d u lu i la linişte.
Afară, p e strada în gustă, respiră
aerul cald de vară. Rigola
ad în c ă era plină cu g u n o a ie şi d
e g a ja un m iro s n ep lăc u t, ca re
285 ROSS POLDARK
p ă re a însă agreabil d u p ă m irosul
din tribunal. S c o a s e o batistă
şi se şterse pe frunte. M în a îi t r e m
u r a din c a u z a mîniei pe
care în c e rc a să şi-o stăp în ească. D
e z g u s tu l şi d e z a m ă g ire a îi
d ă d e a u o sen zaţie d e greaţă.
U n şir lung d e catîri c o b o r a s tra
d a cu coşuri g rele de
co sito r atîm înd de a m b ele flancuri
ale an im alelo r. M in e ri plini
de praful d ru m u lu i m e r g e a u în
cet pe lîn g ă ei. V e n is e ră p e j o s
de departe, po rn in d din zori, ca să a
d u c ă cositorul la m onetărie
şi u rm a u să se în to a r c ă ac a să
călare p e catîrii lo r obosiţi.
A ştep tă p în ă tr e c u r ă ş i, cînd să
tr a v e rs e z e strada, o m înă
îi atinse braţul.
E ra Jinny cu tatăl ei, Z ack y , d u p ă
ea. P e obrajii ei palizi
şi pistruiaţi s e v e d e a u d o u ă pete
roşii.
- V re au să vă m u lţu m e sc , d o m
’le, p e n tru ce aţi spus.
V -aţi dat atîta o s te n e a lă p e n tru
Jim. Şi c e ea ce aţi spus...
- N -a m reuşit, sp u s e R oss. D u - o
acasă, Z a c k y. S e va
simţi mai b in e cu voi.
Da, d o m ’le.
P lecă b ru sc şi p o rn i în direcţia
străzii C oinagehall. N u
p u te a să s u p o rte să-i m u lţu m e
a s c ă p e n tru eşecul lui. In p arte
era d ez g u sta t şi de el însuşi p en
tru că îşi p ie rdu se controlul.
Poţi face ce vrei cînd te to cm eşti p e
n tr u p ro p ria ta libertat e,
d a r reţine-te cînd e v o rb a de a
altcuiva. în tr e a g a lui atitudine
fusese greşită. în c e p u s e b ine şi
apoi totul ieşise pe dos. Nu
era făcut ca să cîştige o astfel de p
artidă. A r fi trebuit să fie
slugarnic, lin g u şito r faţă d e C urte.
A r fi treb u it să sublinieze
şi să laude a u to rita te a lor, aşa cu
m în c e p u s e să facă, şi în
acelaşi tim p ar fi treb u it să-i facă să
în ţe le a g ă că o sentinţă
blîndă ar fi izvorît din b u n ă ta te a
inim ilor lor.
în adîncul sufletului se în treb a d a c
ă însăşi v o c e a de aur a
W INSTO N G RAHAM • 286
lui S h e rid a n i-ar fi fe rm eca t,
facîn d u -i să lase p rad a-d in m înă.
U n m o d d e a b o r d a r e şi m ai b u
n - se g îndi a c u m - ar fi fo st să
v o r b e a s c ă cu ju d e c ă to rii în
ain te d e î n c e p e r e a p ro c e s u
lu i şi să
le arate cît d e neplăcut ar fi fost p en
tru el să fie lipsit d e ajutorul
s e r v ito ru lu i. A ş a ar fi p u t u t
să-l s c a p e , n u p rin m ă r t u r i a
d o c to rilo r sau apeluri sen tim en
tale la clem en ţă:
A ju n s e s e pe P r i n c e ’s S treet şi
in tră în c îrc iu m a n u m ită
F ig h tin g C o c k . C o m a n d ă o
sticlă d e c o n ia c şi î n c e p u s ă
bea.
Capitolul Y
Sub so arele fierbinte al d u p ă -a m
ie z e i de
vară tim purie, D e m e lza şi P ru d ie
ră re a u
napii sem ăn aţi pe o p arcelă din
cîmp.
P ru d ie se p lîngea t ot timpul, dar, c
h iar d a c ă o a u z e a ,
D e m e lz a nu-i d ă d e a nici o
atenţie. M în u ia săp ă lig a ritmic,
s co ţîn d b u ru ien ile şi făcîndu-le
loc p la n te lo r să creasc ă. D in
cînd în cînd, se o p rea, cu m îimle în
şolduri, ca să se uite la
plaja de la H e n d ra w n a . M a re a
era liniştită în so arele fierbinte.
D in cînd în cînd cu ren ţi slabi m
işcau apa, p lim bînd u m b r e
slab e peste ea ca peste puful unei
aripi d e pasăre. A c o lo u n d e
a p a era puţin adîncă, suprafaţa ei
sem ăna cu un m o d el m işcăto r
d e riduri m o v şi v erd e închis.
C îte o d a tă fre d o n a o m elodie; îi
p lă c e a că ld u ra d e o rice
fel şi mai ales c ă ldu ra soarelui. S p
re d e z a p r o b a r e a lui P ru d ie ,
îşi sc o s e se b o n e ta albastră şi m
u n c e a îm b r ă c a tă cu o ro c h ie
albastră, înflorată, cu m înecile
suflecate şi p icio arele g o a l e în
p antofi solizi cu tălpi de lemn.
G e m în d şi apăsînd cu mîinile, P ru
d ie se în d re p tă din şale
şi stătu d re a p tă ..C u un d e g e t m
u rd a r îşi ridică b o n e ta şi b ă g ă
în ă u n tru o şuviţă d e pâr negru.
- O să fiu ţe a p ă n ă mîine d im
ineaţă. Azi nu m ai p o t să
WINSTON G R A H AM 288
fac nimic. Vai d e şalele m ele! O să m
ă d o a r ă to a tă n o ap tea.
T ra s e d e călcîiul unui p a p u c prin
ca re-i in tra păm înt. Ia mai
b in e te rm in ă şi tu. Viţeii tre b u ie
hrăniţi şi nu p o t să fac eu
totul. C in e o fi ăla?
D e m e lz a se în to a rs e şi se în c r
u n tă în soare.
- Ia uite, e... C e - o fi v rîn d ?
L ăsă săpăliga şi trav e rsă cîm p u l în
fugă, în direcţia casei...
' - T a t a ! strigă ea.
T o m C a rn e o v ăzu şi se opri. A le
rg ă s p re el. D e l a u ltim a
lor vizită, cînd îşi a n u n ţa s e că s ă
to ria , s e n tim e n te le faţă d e el
se sch im b aseră. A m in tirea p u rtă
r ilo r lui u rîte în c e p u s e să se
şteargă.şi ac u m , că nu mai a v e a u
de c e să se certe, era dispusă
să nu m ai d e z g r o a p e m orţii şi
să-i a r a te afecţiune.
S tătea aco lo cu pălăria r o tu n d ă p
e ceafă, cu p icioarele
d e sfă c u te neglijent, şi o lăsă p e D
e m e lz a să-i săru te b arb a
n e a g r ă şi ţep o asă. O b s e rv ă im
e d ia t că ochii nu-i mai erau
injectaţi şi că era îm b r ă c a t cu h a
in e b une: o h ain ă d e stofă
aspră gri, o vestă gri, p an talo n i g ro
şi su m eşi, lăsînd să se v ad ă
ciorapii îm pletiţi şi pantofii cu c a ta
r a m e l u s t a nt e. D e m e lz a
uitase că v ă d u v a C h e g w id d e n
av e a p u n g a plină.
- Ei bine, fato, sp use el, v ăd că eşti
tot aicea.
E a d ă d u din cap.
- D a, şi sînt m u lţu m ită. S p e r că
şi d u m n e a ta eşti la fel.
El strînse din buze.
- C am aşa. U n d e p u te m să stăm d
e v o rbă, fato?
- N u ne a u d e n im en i aici, ră s p u
n s e ea, p o a te ciorile şi
p e ele nu le interesează.
C a r n e se î n c r u n t ă şi se u ită la
c o n a c u l c a r e se v e d e a
în so are.
- N u ştiu d ac ă ăsta-i un loc potrivii
p en tru fata m ea.
289 ROSS POLDARK
s p u s e el aspru. N u ştiu deloc. M - a
m to t gîndit la asta şi-s
fo a rte îngrijorat.
E a în cep u să surîdă.
- C e -a re a face asta cu fata ta? V o
rb i iar cu ac cen tu l pe
ca re în c e p u s e să-l piardă: Şi ce m
ai e cu L u k e , şi S a m u e l, şi
W illiam , şi Jo h n , şi B o b b ie, şi D
ra k e ?
- O d u c bine, d a ’ nu la ei m ă g în d
eam . T o m C arn e ad o p tă
a c u m o poziţie m ai ferm ă. O ad
iere d e vînt îi zburli favoriţii.
A scu ltă ici, D e m e lz a , am venit
pe jo s p în ă aici să te văd şi să
te iau acasă. A m ven it să-l văd p e că
p ita n u l P o ld a rk şi să-i
sp u n d e ce.
L a auzul v o rb e lo r lui simţi c ă în g
h e a ţă . T re b u ia să d e s c o p
e r e c a u z a acestei noi afecţiuni p
atern e. Şi cît av e a să d u reze.
P ăre a c ă se schim base, că era mai
în ţelep t decît îl ştia ea înainte.
N u mai vocifera, nu m ai ţipa, n u era
b e a t ca d e obicei. Se
ap ro p ie de el să v a d ă d a c ă p o a
te simţi v re u n m iros de băutură.
O m u l ar fi fost m ult m ai p rim ejd
io s d a c ă ar fi fost b ă ut .
- C ă p ita n u l P o l d a r k e p le c a t
la T r u r o . D a r ţi-am s pu s,
eu v r e a u să ră m în aici. Şi ce fa c e
... c u m se mai sim te ...
v ă d ... soţia...
- F o a rte bine. E a d e fapt s p u n e
că ţi-ar fi mult m ai bine
cu noi d e c ît aici, în ca sa asta e x p
u s ă la to a te ispitele lumeşti,
ale cărnii, ale diavolului. N-ai d ecît ş
a is p re z e c e ani...
- Ş ap tesp rezece.
- T o t aia e. Eşti p re a tînără ca să nu
fii în d ru m a tă . C a rn e
s trîn s e din buze. T e duci v re o d a
tă la b iserică sau la casa
d e ru g ăciu n i?
- N u p re a des
- P o a te că d ac ă te-ai în to arc e
acasă, ai fi salvată. B o tezată
în tru Sfî ntul D uh.
D e m e lz a că scă ochii:
WINSTO N G R A H AM 290
- C e s-a în tîm p lat? C u m d e te-a i
s ch im bat, tată?
T o m C a rn e se uită sfid ăto r în
ochii ei.
- C înd m-ai părăsit, m ă aflam în în tu
n eric, în u m b r a m o r ţii.
E r a m slujitorul diavolului,.rău şi
beţiv. A n u l trecut, d o m n u l
D im m ic k m -a co n v in s să m ă las
d e p ă ca te. A c u m a sînt un
o m nou.
- Oh! e x c la m ă D e m e lz a . D e c i
văduvaChegwidden
reuşise pînă ia u rm ă. O su b e s tim a
s e p e v ă d u v a C h e g w id d e n .
D a r p o a te că m ai e r a ceva. T re b
u ia să fie c e v a care să-l sperie
rău ca să-l s c h im b e p e o m u l p e
care-1 c u n o ş te a ea...
- D o m n u l D u m n e z e u , s p u se
T o m C arn e , m -a sc o s din
m laştin a în fric o ş ă to a re a p o fte
lo r tru p eşti, m -a ridicat p e o
stîncă şi m -a în v ăţat să-i ridic u n
im n d e slavă. N u m ai beau,'
nu m ai trăiesc în -păcat, fata m ea. D
u c e m o viaţă cin stită şi
d o rim să te prim im în m ijlocul n o
stru . E locul c u v e n it p e n tru
tine.
D e m e lz a se uită o clipă la faţa în
fie rb în ta tă a tatălui, apoi
îşi în d re p tă privirea m o h o rîtă s p
re pantofii ei.
T o m C a rn e aştepta.
- Ei, ce zici, fato?
- Eşti tare bun, tată, m ă b u c u r că
te-ai sch im b at. D a r
stau aici de atîta tim p încît aici e că
m in u l m eu . A r în s e m n a
să-m i p ărăsesc că m in u l d ac ă m ă
î n to r c la d u m n e a ta . Aici am
înv ăţat m ulte, am în v ăţat cu m se
cultivă p ăm în tu l; sînt şi eu
p arte din g o s p o d ă ria asta. N u s -
a r d e s c u rc a fără m ine. Ei au
n ev o ie de m ine, nu d u m n e a ta .
O să vin în tr -o zi să vă văd.
D a r nu aveţi n ev o ie d e mine. A re
cin e să t e în g rijească. N -a ş
face altceva de cît să vă m ă n în c m
în carea.
- Ba ai a vea ce face. C a r n e să uită
în d e p ă rta re . B u n u l
D u m n e z e u ne -a bin e c u v în tat
căsăto ria. N e lh e e g ra v id ă în
291 ROSS POLDARK
şase luni şi o să n a s c ă în august. L
o c u l tău e la n o i şi ai d a to ria
să vii acasă şi să ai grijă de noi.
D e m e lz a se simţi p rinsă ca în tr-o
cu rsă; în c e p e a u să i se
v a d ă colţii.
E r a linişte. O p a s ă re c o b o r î din
z b o r şi î n c e p u să a lerg e
p e cîm p cu capul în jo s, căutînd h
ran ă şi piuind jalnic. D e m e lz a
se uita la P ru d ie c a re îşi strînsese
u n eltele şi se în d r e p t a s p re
ca să cu m ersu l ei şleam păt. C e rc e
tă apoi cîm p u l d e napi, p e
ju m ătate curăţat d e buruieni, ju m ă
ta te nu. D u p ă aceea, privirile
i se în d re p ta ră s p re faleză, u n d
e se c o n s tru iâ u d o u ă c a b a n e
şi
o a m e n ii se v e d e a u m işc în d u
-se ca furnicile, p r o ie c ta ţi pe
o riz o n tu l lum inos. W h e a l L
eisure.
N u p u tea părăsi to ate acestea. P e n
tru nim ic în lume. A vea
g rijă d e foţi şi d e to ate, vii sau nu,
d e to a t e lu cru rile la fel, ca
şi c u m le a p a rţin ea şi îi ap arţin
eau . E r a strîns leg ată d e to t şi,
desig u r, d e R oss. D a c ă i s-ar fi
ceru t să facă o ric e p e n tr u el,
ar fi fă cu t-o , în schim b, i se c e rea
să-l p ărăsea sc ă. N u m a i d e
cînd a ven it aici a în c e p u t să
trăiască. D eşi nu-şi d ă d e a s e a m a
în m o d co n ştien t, to ată viaţa ei d
e copil fusese ca un c o ş m a r
în tu n e c a t înain te de a se naşte,
cev a în fric o ş ă to r ca re trăia în
m in te a şi im ag in aţia ei, ceva ce
nu trăise cu ad ev ărat.
- U n d e e că p itan u l P o ld a rk ? în
tre b ă T o m C a rn e cu v o c e
aspră. A m venit să-l văd, să-i explic;
are să în ţeleag ă . N - a m
venit ca să ne batem .
E ra adevărat. R oss n-o va îm piedica
să plece. S -a r p u te a
c h iar să se aştep te că va pleca.
- N u-i acasă, sp use ea direct. N u se
în to a rc e pîn ă diseară.
C a rn e se în to a rs e pe loc, u itîn d
u -se în ochii ei ca p e v re m
uri, cînd făcea la fel ca să-şi atac e
adversarul.
- N-ai în co tro T re b u ie să vii cu
mine.
WINSTO N G R A H AM 292
D e m e lz a se uită la el. V ă z u p e n
tru p rim a o a r ă cît de
g r o s o la n şi d e v u lg a r era.
Obrajii îi a tîrn a u şi nasul e r a plin
de
v in işo a re roşii. D e fapt, nici toţi d
o m n ii nu e ra u ca cel pe
care-1 s e r v e a ea.
- C re d că nu te aştepţi să zic „ d a “
şi să plec, d u p ă atîţia
ani. T re b u ie să-l v ăd p e c ă p ita n
u l R o ss. M - a to c m it cu anul.
A m să văd ce s p u n e şi a m să-ţi
trim it vorbă.
A şa treb u ia să facă. Să-l fa că să p le
c e în ain te să se în to a rcă
R o ss, să-l în d e p ă r te z e şi să
cîştige tim p să se g în d easc ă.
T o m C a r n e în sch im b îi a r u n c
ă o p riv ire p ă tru n z ă to a re ,
cu o u n d ă d e b ăn u ială în ochi. N
u m a i a c u m în ţe le s e sc h im b a
re
a ei totală: crescuse, se m atu riza se,
d e v e n is e fem eie, nu era
un o m ca re să v o rb e a s c ă p e
ocolite.
- C e e în tre tin e şi P o ld a rk ? P ă c
ă tu iţi? în tre b ă el cu v o ce
jo a s ă şi aspră, v o c e a lui T o m C a
r n e cel dinainte.
- S ă p ăc ătu im ? re p e tă D e m e lz
a.
- Da. N u face p e n e v in o v ata .
D e m e lz e i i se în cleştă g u ra . S
im ţă m în tu l că nu treb u ie
să-i m ai fie frică d e el îl s c ă p ă
astfel d e un ră sp u n s la care-nu
s-a r fi a ş tep ta t din p a r te a unei
fiice... deşi ar fi fost v o rb e pe
c a re le în v ă ţa s e d e la el.
- N u e nim ic în tre noi decît ce tre b
u ie să fie între st ăpîn
şi slugă. D a ’ tre b u ie să înţelegi că
m -a to c m it cu anul şi nu
p o t să p lec fără m ă c a r să-i cer
voie.
- L u m e a te v o rbeşte, sp u se el. S -
a auzit pînă la Illuggan.
D a c ă - s m inciuni sau nu, to t nu e
b in e să se v o rb e a s c ă aşa
d esp re o fată.
- N - a r e nici o le g ă tu ră cu m in e
c e s p u n e lu m ea
- Se p o ate, d a r nu v reau ca fat a m
e a să fie a m e ste ca tă în
v o rb e ca astea. C în d se în to a rc e
acasă'.'1
293 ROSS POLDARK
- N u pînă diseară. S -a dus la T ru ro .
- E d ru m lu n g pînă aici ca să m ai
vin o dată. S p u n e-i ce
ţi-am spus şi în to a r c e -te la
Illuggan. D a c ă nu te în to rci p înă
la sfirşitul săptăm înii am să vin iar. D
a c ă P o ld a rk se o p u n e ,
am să v o rb e sc eu cu el.
T o m C a rn e îşi ridică b in e p an
talo n ii şi strînse c a ta ra m a
curelei. D e m e lz a îi în to a rs e
spatele, în d re p tîn d u -s e în cet sp
re
casă, şi el o urm ă.
- N u cer m ai m u lt decît c e ea ce ar
trebui să facă o rice
fată, zise el pe un to n mai îm p ăciu
ito r.
- Nu, spuse ea. (B ătaie cu cu reau a
cînd avea chef; vînătăi
pe spinare, c o a s te ru p te, m u rd
ărie , p ă d u c h i: ce -ar trebui să
s u p o rte o ric e fată!)
în faţa casei, J u d P a y n te r ieşi cu
o găleată cu apă. L a
v e d e re a lui C arn e, ridică su rp rin
s din sprîncene.
J u d se o p ri, lăsă g ă l e a t a d in m
în ă, s e -u ită l a . C a r n e
şi scuipă.
- E la T ruro.
- Cînd se în to a rc e ?
D em elza îşi ţinu respiraţia.
Jud s cu tu ră din cap:
- P o a te diseară, p o a te m îine d im
ineaţă.
C a rn e în c e p u să m o r m ă ie şi m
e rs e mai departe. în faţa
casei se aşeză pe u n sca u n şi îşi s c
o a s e gh eata. V ă itîn d u -se
că-1 d o r bătăturile, în c e p u să
apese pielea ca să o în m o aie.
D em elzei îi v e n e a să ţipe la el. J u
d sp u se se adev ăru l, atît cît
ştia el. D a r R o ss îi s p u sese ei că
se va în to a rc e la cină, la ora
şase. E ra tre c u t d e cinci.
T o m C a rn e în c e p u să-i p o v e s
te a s c ă d esp re fraţii ei Cei
cinci mai mar i lu cra u toţi în m ină,
sau 'lu c ra se ră pînă cînd do;
WINSTO N GRAHAiM 294
fu seseră c o n c ed iaţi cîn d W h e a l
V irgin s -a închis. Cel m ai m ic,
D ra k e , era u c e n ic la u n rotar. J
o h n şi B o b b ie se p o c ă is e ră şi
v e n e a u la ad u n ă ri, v e n e a şi
cel m ai m ic, D r a k e , deşi în g e n
e ral
nu erau prim iţi la o vîrstă p re a fr a
g e d ă . N u m a i S a m u e l era
p ăc ăto s. D o m n u l D u m n e z e u
nu se în d u r a s e de el să-l ierte.
S p e ra că D e m e lz a se va b u c u r
a şi ea d e b in e c u v în ta r e a D o
m nului
cînd se va în to a r c e p rin tre ei.
A ltă d a tă ar fi a m u z a t- o astfel d
e v o rb e , noi în g u r a lui, şi
ca re 1 se p o triv e a u ca n u c a în p
erete. A s c u ltă veştile d e s p r e
fraţii ei la ca re ţinea to t atît cît ţin e
a u şi ei la ea. D a r d e -a b ia
a ştep ta să-l v ad ă plecat. I-ar fi tras
cîte v a cu p icio arele ca
să-şi m işte m ai r e p e d e tru p u l m
ă tă h ă lo s ; s-a r fi re p ezit la el
cu unghiile să-i zgîrie faţa v u lg a ră p
e c a re se citea m u lţu m ire a
de sine. C h iar d a c ă pleca, nu ştia c
e tre b u ia să facă. D a r cet
puţin ar fi a v u t tim p să se g în d
easc ă. D a r d a c ă ră m în e a a c o
lo
p înă v en ea R o ss ac a să ? R o ss ar
fi aflat to t şi p e n tru ea ar fi
în s e m n a t sfî rşitul. R o ss l-ar fi p
o ftit să d o a r m ă ac o lo şi a d o u a
zi d im in e aţă i-ar fi trim is p e a m
în d o i acasă.
S tătea tre m u rîn d şi u itîn d u -se
la el c u m se a p le a c ă să-şi
în calţe g h e a ta , se oferi să 1-0 în
ch eie. S e ridică r e p e d e în pic
io a re u r m ă r in d u-1 cu privirea c
u m îşi ia b a s to n u l şi se p r e g ă
teşt
e să plece.
îl c o n d u s e pînă la p o d , m e rg în
d cu doi paşi în a in te a lui.
C a rn e se opri din n o u x
^ V ăd că n-ai n u me să-mi spui, r e m
a r c ă el u itîn d u -s e iar
la ea. N u p re a ai obicei să st ai aşa
tăcută. T o t m ai p ă stre z i în
inimă d u ş m ă n ie şi lipsă de în d u
ra re ?
- N u, tată, se grăbi ea să ră sp u n d ă
. N u, tată, deloc.
El înghiţi în sec şi pufni iar p e nas. P
o a t e că şi lui i -se
p ărea ciudat să v o r b e a s t ă lim ba
asta în flo rită faţă d e copilul
295 ROSS POLDARK
căru ia era obişnuit să-i p o r u n c e a
s c ă şi p e-careîl tiraniza. A ltădată,
cîtev a cu v in te răstite şi o în ju ră
tu ră erau suficiente.
în c e p u să-i v o rb e a s c ă rar, cu
efort:
- T e iert din to t sufletul că m -ai
părăsit şi c e r -ie r ta r e
D o m n u lu i p e n tru to t răul p e
care ţi l-a m făcut b ă tîn d u -te cu
c u r e a u a cîn d eram beat. A sta s-a
term in at, fata m ea. T e v o m
p rim i p rin tre noi ca p e o aia
rătăcită d e tu r m a ei. Şi N ellie la
fel. N ellie îţi va fi ca o m a m ă - m a
m a c a re ţi-a lipsit atîţia ani.
A fost o a d e v ă ra tă m a m ă p en
tru tu r m a m e a şi a c u m D u m n e
ze
u o b la g o s lo v e ş te şi p e ea.
S e în to a rs e şi tra v e rs ă podul cu
paşi greoi. S tîn d cînd p e
un picior cînd pe altul, D e m e lz a îl
u rm ări cu m se î n d e p ă r te a z ă
încet, d isp ărîn d în p ă d u r e a tîn
ără din vale şi se r u g ă fierbinte
d a r şi m în io asă - o a re aceluiaşi D
u m n e z e u ? - c a să nu se
în tîlnească cu R o ss p e drum .
2
- Viţeii ăia treb u ie hrăniţi, s p u se P
r u d ie şi m ele m ă d o r rău. îm i
vine să le tai, d eget cu d eg et, să le
tai cu ferăstrăul ăla vechi.
- Ţine! spuse D em elza.
- Ce-i asta?
- C uţitul de tăiat carne. T aie-le şi
gata! U n d e e fiertu ra
p en tru viţei?
- îţi co n v in e să rîzi, să-ţi baţi jo c, s
p u se P ru d ie ştergînd
u -se la nas cu m ina: ăla de nu ştie
rîde. N-ai rîde d a c ă ţi-ar
aju n g e cuţitul la os. Şi aş face-o d
ac ă nu m -aş gîndi ce s-ar
face Ju d fără ele S p u n e că în pat
picio arele m ele sînt ca în călzitorul
cu tăciuni p e n tru pat: ba mai b u n
e că nu se ră cesc
p este n o ap te. *
WINSTO N GR A H AM 296
D a c ă s-a r d u c e acasă, se g în d e a
D e m e lz a , n - a r tre b u i să
o fa că aşa d e cu rîn d . S p u s e s e
că în a u g u s t. M îin e e u ltim a zi
din mai. N u treb u ia să stea mai m
ult d e o lună, p u te a să se
în to a r c ă la slujba ei.
C lătină din cap. N - o să m earg ă! O d
a tă d u să a c a s ă treb u ia
să ră m în ă aco lo . Şi c h iar d a c ă
fo rţa d e c o n v i n g e r e n u m ai
era
nici c u r e a u a nici zelul religios,
sim ţe a c ă t r e a b a to t tre b u ia să
o facă. în c e r c ă să-şi a m in te a s c
ăcumaratăvăduvaChegwi
dd
e n stînd d u p ă tejg h ea în p ră v
ălio ara ei, n e a g ră , m ică şi grasă,
cu p ăru l creţ sub b o n e ta d e
dantelă. S e m ă n a cu o g ă in u ş ă
n e a g ră cu m o ţ roşu care nu o u a
nicio d ată în lădiţă, îşi asc u n d ea
o u ă le şi p în ă să-ţi dai s e a m a o şi
v ed e ai stînd p e o d u z in ă şi
clo cin d . E r a o so ţie b u n ă p e n
tru T o m C a rn e , d a r p u t e a fi şi
o
m a m ă v itreg ă b u n ă ? P o a te că
m ai c u r în d rea.
. D e m e lz a nu voia nici m am ă
vitregă, nici tată, nici o d roaie
d e fraţi. Nu-i era frică de m uncă, dar
acolo ar fi m u n cit într-o
ca să în c a r e n im e n i n u fu se se
b u n c u ea. A ici, c u t o a te
obligaţiile pe care le avea, era liberă;
m u n c e a alături d e o am en i
p e c a re aju n sese să-i ap re c ie z e
şi p e n t a i un b ă r b a t p e care-1
ad o ra. P riv ea altfel lucrurile. N u
ştiu se ce e fericirea pînă
a tunci. Sufletul ei înflorise sub o b lă
d u ir e a lor. L a în c e p u t
fusese un m ic anim al pe care nu-1 in
te re s a d ecît m în carea,
s ig u ra n ţa şi cîteva mici nevoi. T re
p ta t în v ăţase lucruri noi: să
ju d ece , să g în d e a sc ă , să v o rb e
a sc ă în tr- u n fel cu totul nou.
S -ar .te rm in a cu to a te acestea. N
o ile ei lum ini s-ar stin g e ca
nişte lum înări şi ea n -a r m ai v ed e
a nim ic.
F ă ră să se m ai uite la P ru d ie, tu
rn ă fiertu ra p e n tru viţei
în tr-o g ă le at ă şi se d u se în grajd.
O în tîrn p in a ră z g o m o to ş i,
împinorid-o cu boturile lor moi şi
umede. Se uită la ei cum mîncau.
C în d tatăl ei v o rb ise de păcat, în-
trebînd-o d ac ă era ceva
297 ROSS POLDARK
în tre ea şi R o ss se g în d e a d esig u
r la acelaşi lucru c a şi fem eile
din G ra m b le r şi S a w le care î n to
r c e a u ca p u l să se uite d u p ă ea
cu ochii lor laco m i şi cercetători. T o
a t e s e g î n d e a u c ă R oss...
R oşie ca focul la faţă, rîse încet, d isp
reţu ito r. în to td e a u n a
o am en ii îşi în c h ip u ia u tot felul
d e lu cru ri şi p ă c a t că n u le
tre c e a prin m in te ce v a m ai
verosim il. C u m îşi p u te a u în ch
ip u i
c ă d a c ă ea... c ă d a c ă R oss... ar fi
trăit, ea s-ar fi p u r ta t ca o
serv ito are ob işn u ită? N u , ar fi
fost atît d e m în d ră c ă to a tă
lu m e a ar fi ştiut a d e v ăru l fără să
m ai ş o p te a s c ă şi să s p io n e z e
pe la colţuri.
R o ss P o ld a r k să se culce c u c o p
ila d e c a re îi fu se se milă,
p e c a re o spălase la p o m p a din cu
rte, p e c a re o c e rta şi o
învăţa, cu care g lu m ise cînd se d u s
e s e să c u m p e r e sard ele la
Saw le! E ra bărb at, av e a n ev o ie
să-şi satisfacă p lăce rile ca
o ric e bărbat, p o a te că o fă cea cînd
se d u c e a la oraş. D a r ea
era ultim a fem eie la ca re s-ar fi
gîndit, ea p e c a re o c u n o ş te a
atît d e bine, c a re nu av ea nim ic d
eo seb it, n -a v e a rochii fru m
oase, nici farduri, nici pudră, nici sec
rete faţă d e el. C e proşti
erau oam enii cu în ch ipuirile lor n
eg h io ab e .
Cei şase viţei nu-i d ă d e a u pace,
frecîn d u -şi ca p e te le de
e a. în cercîn d să-i su g ă rochia,
braţele, cu b o tu rile lor pline de
terci. îi d ăd u la o parte, d ar ei se în
to r c e a u m ere u . E ra u ca
g îndunle, ale altora şi ale ei, n ă p ă d
in d -o , îngrijorînd-o, viclene,
im p o s ib ile şi s u g e s tiv e , in s
iste n te şi p r i e t e n o a s e şi pline
de speranţă.
C e naiv e ra tatăl ei! îşi d ă d u s e a
m a atunci, p e n tru prim a
o ară, cu o în ţelep ciu n e no u ă, d e
o m adult. D a c ă ar fi fost
c e v a , între ea şi Ross, aşa c u m p
re tin d e a tatăl ei, ar fi stat ea
să-l asculte, m ă c a r o clipă, cu m o
ru g a să se în to a rc ă acasă?
l-ar fi spus: „A casă? Nu m ă în to rc a
c a s ă 1 A c i e c a s a mea! '
W INSTO N G R A H AM 298
P o a t e că aşa era. P o a t e că R o s s
n -a r lăsa-o să plece. D a r
el nu sim ţe a nim ic p e n tru ea, n
im ic decît p riete n ie şi b u n ătate .
Se va obişnui cu absenţa ei din p re a
jm a lui aşa cu m se obişnuise
cu p re z e n ţa ei. D a r ast a nu e r a
destul.
U n viţel ră s tu r n ă g ă le a ta c a r e
se r o s to g o li p în ă în fu n d u l
grajdului. S e d u se să o ia şi a c o lo
în în tu n e ric u l g ra jd u lu i, îi
răsări în m in te cel m ai în g r o z i t
o r g în d posibil. O în sp ă im în tă
atît d e tare încît îi că zu g ă le a ta
din m înă, r o s to g o lin d u -s e cu
z g o m o t p înă se opri. R ă m a s e
cîtev a clip e sp eriată, sprijinind
u -s e de zid, în g ro zită, în g h eţată.
V a c r e d e că e b ea tă , o v a d a a f
a ră din ca să aşa c u m o
a m e n in ţa s e cînd se b ă tu s e cu
Jud.
V a trebui să plece; îşi d ă d e a s e a
m a că v a trebui să p le c e ...
N - a v e a ce pierde, d ar v a trebui să
s u p o r t e d ispreţul lui.
U n p reţ g reu d e plătit. C h ia r d a c
ă r e u ş e a să nu p lece totuşi ar
disp reţu i-o . D a r nu v o ia s ă p le c
e . R id ic ă iar găleata, ţin în d -o
strîns în m înă pînă 1 se albiră în c h
e ie tu rile d eg e te lo r.
Viţeii se a p r o p ia ră iar, atin g în d
u -i ro c h ia , mîinile...
în c e p u să-i fie frică, să tre m u re .
N u o în g rijo ra răul sau
binele, ci dispreţul lui. Id e e a a c e a
s ta o în g ro z e a . N u tre b u ia
să se mai g în d ească, tre b u ia as c u
n s ă u n d e v a , în g ro p a tă .
îm p in s e viţeii la o parte, ieşi afară
şi tra v e rs ă c u rte a p ietruită
pînă la bucătărie. P ru d ie era to t
aco lo , îşi freca p icioarele
d ifo rm e eu. un p ro s o p m u rd ar.
B u c ăt ăria m iro se a a p icio are. B
o m b ă n e a m e re u , nici
nu-şi d ă d u s e s e a m a că D e m e
lz a fu se se plecată.
- în tr-o zi o să m ă c u r ă ţ la re p eze
ală. A tu n ci o să v p ară rău că vă
purtaţi aşa cu m ine, o să vă p a ră
rău. D a ’ c e -o
să-m i folosească m ie? C e d a c ă o
să plîngeţi un m o rt? A c u ’,
cît mai suflu, am n e v o ie de o v o rb
ă bu n ă.
299 ROSS POLDARK
S e uită la D e m e lz a .
- S ă nu -m i spui că ai fierbinţeală!
- N -a m nimic.
- B a ai. E şti plin ă d e su d o a re .
- E cald, fo a rte cald, sp u s e D e m e
lz a .
- Şi ce vii cu g ă le a ta în b u că tă
rie?
- O, s p u se ea, am uitat. O d u c
afară.
C apitolul VI
Koss n u se în to rsese. E a nu era s ig
u ră că
d o r e a să-l v a d ă acasă. C easul a
răta opt.
C urînd, Ju d şi P ru d ie se v o r d u c
e la cu lcare. T re b u ia să-l
aştep te să-i se rv e a s c ă m asa. D a
r d a c ă m ai întîrzia în s e m n a că
va ră m în e peste n o a p te le T ru ro
. Z a c k y şi Jinny se în to rseseră.
Jack C o b b led ick îi v ă z u se şi to a
tă lu m ea aflase acum . L e p ărea
rău de Jim şi toţi erau furioşi p e N ic
k V igus. L e p ă re a rău şi
pen tru Jinny şi cei doi copii. N ic i
un om nu m ai era la fel cînd
ieşea din în ch iso are. D e m e lz a se
uită la ro c h ie , îşi m u ş c ă b u z a
de jo s şi se u ită iar. A p o i o a c o p
e ri re p e d e cu cearşaful cînd o
auzi p e P ru d ie u rcîn d g re u
scările.
- M ă d u c să m ă culc, d ra g ă , s p u
se P ru d ie, ţinînd o sticlă
cu gin în mînă. D a c ă nu m ă d u c
am să leşin. Cînd eram fată,
leşinam aşa, din senin. D a c ă m a ic
ă -m e a ar şti cît sufăr, s-ar
răsuci* în m o rm în t. A r ieşi ca
strigoii şi ar în c e p e s ă um ble.
Poţi să-i dai tu să m ă n în c e , ce
zici?
- A m .eu grijă.
- N u cred că se m ai în to a r c e în
sea ra asta. .I-am sp u s lui
Jud, d a ’ c a tîr u ’ ăsta b ătrîn v re a
să-l mai a ş te p te în că d o u ă z e c i
şi cinci d e m inute.
- N o a p te bu n ă, s p u se D e m e lz
a.
301 ROSS POLDARK
- N o a p te b u n ă ? M -a ş m ira să în
ch id m ă c a r un ochi.
D e m e lz a se uită d u p ă ea pînă in
tră în ca m e ră , ap o i d ă d u
la o p a rte cearşafu l ca să se uite iar
la rochie. O a c o p e ri din
n o u şi c o b o rî în b u cătărie. A c o
lo m iro s e a pl ă c u t a plăcintă.
Ju d ş e d e a în faţa focului cioplind o
b u c a tă d e lem n din ca re
să facă un vătrai cu care să scoată
cenuşa şi lemnul ars din sobă.
în tim p ce c io p le a m u r m u r a în
c e t u n cîntec:
A v fo s t o d a tă d o i b ă trîn i, d o i
b ă trîn i s ă ra c i...
- Azi a fost o zi fru m o să , Jud, sp u s
e ea.
O privi b ăn u ito r:
- P r e a cald. N u e bine. O să p lo u ă
curînd. R în d u n e le le
z b o a ră jos.
- N - a r treb u i să stai aşa de a p r o a
p e d e foc.
- C e -a sp u s ta ică-tău ?
- V r e a să m ă d u c să stau cu ei v re
o cîteva săptăm îni.
Jud m o rm ăi:
- Şi cine o să facă tre a b ă în locul tău
aici?
- I-am sp u s că nu m ă duc.
- Sigur că nu. V in e vara, m u n ca. L
ă să cuţitul din mînă.
N u s -a u d e un cal? C red că-i d o m
n u l R oss, to cm ai cîn d cred
e a m că nu m ai vine.
D e m e lz e i în c e p u să-i b ată
inima. Ju d lăsă botul şi ieşi să
v a d ă d e cal. D u p ă cîtev a s e c u n
d e îl u r m ă şi D em e lz a.
R o ss tocm ai d escălecase şi d ezleg
a p ach etele care atîrnau
d e şa. Haine4e d e pe el e r a u ac o p
e rite cu un strat g ro s d e praf.
E r a roşu la faţă şi obosit. Cînd D e m
e lz a ap ăru în uşă, îi aru n că
o privire fu g a ră şi-i zîmbi. S o a re le
d e - a b ia co b o r îs e d in co lo
d e m u c h ia dealului şi cerul s trălu
ce a fierbinte la o r iz o n t în
lu m in a p o rto c a lie a asfinţitului.
în ju ru l casei păsările cîntau.
- ... M ai dă-i să m ăn în ce , sp use el.
C e i-au dat ei n-a fost
WINSTON G RA H AM 302
d e s tu l. U f, ce a e r î n ă b u ş i t o r
e în s e a r a asta! îşi s c o a s e
apoi pălăria.
-- Mai aveţi n e v o ie d e m in e ? în
tre b ă Jud.
- N u. D u -te la culcare. S e în d r e p
t ă în c e t sp re u ş ă şi D e m
e lz a se d ăd u Ia o p a r te ca să-l lase
să trea că. Şi tu. D ă - m i să
m ă n în c şi d u -te la culcare.
D a , băuse, se v ed e a, d a r n u -şi d
ă d e a s e a m a cît.
R o ss intră în c a m e ra d e zi u n d e
era p u s ă m asa. îl auzi
c u m în c e rc a să-şi s c o a tă cizm
ele. îi a d u s e p ap u cii şi-l aju tă
să-şi trag ă cizm ele. S e u ită la ea m
u lţu m in d u -i cu o în c lin a re
a capului.
- Să ştii că în c ă n -a m îm bătrînit.
E a se d u se să a d u c ă p lăcin ta din
cu p to r. C înd se în to a rse ,
îşi t u r n a un pahar. P u s e p lăcin
ta p e m asă, tăie o b u ca tă , i-o
p u s e în farfurie, îi tăie pîine şi a ş te
p tă fă ră să v o r b e a s c ă p în ă
cînd el se aşeză şi în c e p u să m ă n
în c e . T o a t e fe restre le e ra u
deschise. Strălucirea fierbinte d e d in
co lo d e deal scăzuse. Sus,
p e cer, se z ă rea un n o r d a n te la t
d e c u lo a r e a şo fran u lu i b ătîn d
în roz. C ulorile din ca să se luau la în
tr e c e r e cu cele d e afară.
- Să ap rin d lum înările?
Se uită la ea ca şi c u m i-ar fi u itat p
re z e n ţa .
- N u, mai e timp. L e a p r in d eu m
ai tîrziu,
- A m să vin să le ap rin d , s p u s e
ea. N u m ă d u c în c ă
la culcare.
Ieşi încet din c a m e ră şi se d u s e
în b u că tă ri« trecîn d prin
an tre u 1 pătrat cu tavanul jos. D e ci
d ru m u l e r a liber, p u te a să
se în to arcă. N u ştia ce să facă. V o
ia să se r o a g e lui D u m n e z e u
să se întim ple ceva ce ştia că D u m n
e z e u l în c a re cred ea v ă d u v a
C h e g w id d e n nu ap ro b a. î n g e
n u n c h e şi m în g îie pisica, apoi
se d u s e la fereastră şi se uită la g ra
jd u rile din faţă. T ăie citeva
303 ROSS POLDARK
b u c ă ţe le de c a rn e p e n tru G a
rrick , u n m ijlo c b u n d e a-1 a tra g
e
afară şi a-1 în c u ia în tr- o m ag azie.
S e în to arse în bu cătărie, s c o r m o
n i jeră tic u l şi aţîţă focul.
L u ă vătraiul pe care-1 făcea J u d şi-l
ră zu i p u ţin cu cuţitul.
S im ţe a c ă i se în m o a ie gen u n c
h ii, m îin ileîi erau ca d e gh eaţă.
L u ă găleata, se d u s e la p o m p ă şi
s c o a s e a p ă p ro a sp ă tă . Un
viţel în c e p u să m u g e a s c ă
încet. C îţiv a p escăru şi z b u r a u
alene
sp re mare.
Jud intră d u p ă ea în b u că tă rie,
fluierînd. îl h ră n ise şi-l
a d ă p a s e p e D a rk ie. P u s e b in
e cuţitul şi băţul din c a re făce
a vătraiul.
- M îin e n-ai să poţi să te scoli. Ştia
ea b in e cine nu se va
scula m îine d im in e aţă, dar nu-i ră
sp u n se . Ju d p lecă şi-l auzi
u rc în d scările. U r c ă şi ea. C în d
intră în c a m e ra ei, se uită din
n o u la rochie. A r fi d at o rice p e n
tr u u n p a h a r d e co n iac, dar
a c e s t lucru îi era interzis. D a c ă R
o s s ar fi simţit că m iro a s e a
alcool totul s-a r fi term inat. N u i-ar
fi ră m a s altceva de făcut
d ecît să se uite la fa ţa lui îm p ie
trită şi să fu g ă să se a s c u n d ă
în tr-o vizuină ca un anim al hăituit. P
atul o atrăg ea. N -a v e a
decît să re n u n ţe şi să se culce. D a
r o aş te p ta ziua d e mîine,
cînd n -a r mai fi a v u t nici o sp eran
ţă.
L uă p ieptenul ei rupt, se a ş e z ă în
faţa oglinzii p e ca re o
g ăsise în b ib lio tecă şi în c e p u să
se piep ten e.
2
G ăsise ro ch ia în fu n d u l u n u i cu
făr şi din prim a
clipă cum o v ăz u se o atrăsese ca m
ă ru l pe E v a. E r a o ro ch ie
d e satin albastru deschis. C orsajul a
v e a u n d ec o lte u adînc,
pătrat. La sp ate, sub talia fo a rte
strîn să, ro c h ia se în fo ia
se m ă n în d cu o v a rz ă albastră. C
r e d e a că e o ro c h ie d e seară;
WINSTON G R A H AM 304
în realitate era o ro c h ie eleg an tă
de d u p ă-am iază . E r a potrivită
ca lu n g im e şi D e m e lz a o m ai a
ju s ta s e în d u p ă - a m i e z e l e
p lo io ase cînd nu avea altceva d e
făcut. Simţi u n fior cînd o
în cercă, deşi nim eni n -o va v e d e a
v r e o d a t ă î m b r ă c a tă cu ea...
Se priv i'în lu m in a slabă, în c e rc în
d să v a d ă m ai bine. îşi
rid icase to t p ărul în sus, aranjîndu-
1 fr u m o s în vîrful capului,
lăsînd să i se v a d ă urechile. A ltă d a
tă ar fi fost m u lţu m ită de
felul c u m a răta şi s-a r fi p lim bat
ţa n ţo ş ă prin c a m e ră , ca un
păun, să a u d ă foşnetul p lăcu t al m
ătăsii. D a r a c u m continu'ă
să se uite n eh o tă rîtă în o g lin d ă N
u era p u d r a tă ca o a d e v ă ra tă
d o a m n ă ; nu av e a roşu d e b u ze
, nici p arfu m . îşi m u ş c ă b u ze le
ca să le ro şească. Şi corsajul... m a m
a lui R o ss ar fi p u rta t
altceva, S au ar fi a c o p erit d ec o
lte u l cu u n şal subţire d e m u
selină.
Ştia că d a c ă ar fi v ă z u t-o v ă d u v
a C h e g w id d e n , ar fi
d eschis g u ra p u n g ită şi ar fi
strigat „ B le s te m ă ţie !11
S e î n c o r d ă to ată. L u ase o h o
tărîre. N u m ai era n im ic de
făcut, nim ic n -o m ai pu tea opri.
Ţ in în d c r e m e n e a şi am n aru l
în mîinile ei n eîn d em în atice ,
a c u m reu şi cu g r e u să s c a p e r e
o s c în te ie ca să a p r in d ă
lu m în area. F la c ă ra pîlpîi, sco ţîn
d în e v id e n ţă albastrul intens
al rochiei. Se în d re p tă sp re uşă,
apoi, în cet, cu sfeşnicul în
m înă, c o b o r î treptele.
L a uşa cam erei d e zi se opri, înghiţi
în sec, îşi linse b u ze le
şi intră.
T e rm in a s e de m în cat şi ş e d e a
în sem iîn tu n e ric , în faţa
fo cu lui stins din căm in. Ţ in e a m
îinile în b u z u n a r e şi capul
plecat. Se m işcă u ş o r cînd o auzi, d
a r nu rid ică ochii.
- A m ad u s lum inările, sp u se ea cu
v o c e a sc h im b a tă , d a r
el nu o observă.
în a in tă încet, co n ştien tă de fo şn
etu l m ătăsii, şi ap rin se
cele d o u ă sfeşnice. Cu fiecare lu m
in a re pe c a re o a p r in d e a
305 ROSS POLDARK
c a m e r a se lu m in a m ai mult, iar
ferestrele se în tu n eca u . C eru l
d in c o lo d e deal e ra de un albastru
rece, lu m in o s şi clar, şi gol
c a un lac în g h eţat.
S e m işcă iar şi se aşeză d re a p tă p
e scaun. V o cea lui îi
izbi urechile.
- Ai aflat că Jim C a rte r a fost c o n d
a m n a t Ja doi ani î n ch
iso are?
- Da, ră s p u n s e ea ap rin zîn d
ultim a lum înare.
- M ă în d o ie s c că o să
supravieţuiască.
- Aţi făcu t to t ce aţi putut.
- N u prea ştiu. V orbea ca şi cum nu s-
ar fi adresat altcuiva.
E a în c e p u s ă tra g ă d raperiile
peste ferestrele deschise.
- C e aţi fi p u tu t face m ai mult?
- N u ştiu să pledez, sp u se el, sînt p
re a co n ş tie n t d e d e m n
itatea m ea. P ro s tu l plin d e d em n
itate, D e m e lz a , n - a r e nici o
şan să în c o m p a r a ţie cu ticălosul
lin g u şito r şi afabil. C o m p lim
en te le slu g a rn ic e au fost la o rd
in ea zilei, în sch im b eu am
în c e rc a t să le ţin o'lecţie, o lecţie
în ceea ce priveşte tactica,
d a r Jim C a rte r o să plătească cu
viaţa.
E a trase u ltim a draperie; un fluture
de n o ap te intră bătînd
din aripi şi se aşe ză pe d am ascu l cu
d e se n e verzi.-
- N im en i n -a r fi făcut ce aţi făcut d
u m n e a v o a s tr ă , sp u s e
ea. Nici un boier. N u e vina d u m n e
a v o a s tr ă că s-a d u s să fure
şi a fost prins.
R o ss m o rm ă i ceva.
- C a să fiu sin cer, nu c r e d că i n te
r v e n ţia m e a a s c h i m b
at s itu aţia . D a r asta... S e o p ri u i
t în d u - s e lu n g la ea. A c u m
e r a m o m e n t u l.
■- N u am ad u s to ate luminările,
zise ea, s-au cam te rm in a t
şi aţi spus că o să cu m p ă ra ţi altele
azi.
- Iar ai bău t?
WINSTO N G R A H AM 306
- N - a m pus g u ra p e nim ic. P e
cuvînt! M ă j u r c ă nu!
- D e u n d e ai luat r o c h ia asta?
- ...D in b ib liotecă... U itase t o ş t e
m in ciu n ile p e c a r e le
pregătise.
- A ş a deci, a c u m a porţi ro c h iile
m am ei!
- N u mi-ai sp u s aşa ceva. M i-a i sp u
s să n u beau, şi n -a m
m ai pus n i m i c î n g u r ă d e
atunci. N u m i-ai sp u s n ic io d a tă
că
n -a m voie să m ă atin g d e haine!
- îţi sp u n ac u m a . D u - t e şi s c o
a te r o c h ia asta de p e tine!
M ai rău nu s-ar fi p u tu t s ă fie. D a
r frica şi d is p e ra re a o
fă c u ră să-şi revină. M a i ră u nu se
p u tea. F ă c u un pas în a in te
ca să intre în cercu l d e lum ină.
- N u -ţi place?
S e uită iar la ea.
- Ţ i-a m spus ce g îndesc.
D e m e lz a se a p ro p ie d e m asă. F
lu tu rele zb u ră sp re lum ină
peste ro c h ia ei a lb astră şi se c io
cn i cu aripile de dulapul de
lîngă p erete.
- N u p o t să... stau, să v o rb im
puţin?
S c h im b a re a e ra u lu ito a re. P
ărul p ie p tă n a t în sus s c o te a
în ev id en ţă ovalul feţei. T ră s ă tu
rile tinereşti erau bine c o n t u rate,
să n ă to a se , în fă ţişa re a era a
unui adult. Simţi că a d o p ta s e
un pui d e tigru fără să ştie ce va
deveni.
îi veni să rîdă v ă z în d că d r ă c u ş
o r u l nu av e a nici u n respect
faţă de p o ziţia lui socială.
D a r ce ea ce se în tîm p la nu era d e
rîs. D a c ă ar fi fost,-ar
fi rîs.din to ată inim a. N u -şi d ă d e
a s e a m a d e ce, d a r nu era
nim ic d e rîs aici.
îi sp u se pe un to n reţinut.
- A i venit aici ca fată în c a s ă ş i ai
m u n cit bine. D e aceea
ţi s-au perm is m u lte, d a r nu să ie
îm b raci cu lucrurile m am ei.
307 ROSS POLDARK
D e m e lz a se aşeză p e scaunul p e c
a re R o ss stătuse la m asă.
Z îm bi timid, cu zîm b etu l ei strălu
cito r.
- T e rog, R oss, nu p o t să mai stau?
N - a r e să ştie n im e n i...
T e rog. V o rb e le ieşeau cu greu, ab
ia şoptite. N u fac nici un
rău. Şi în alte dăţi a m fă cu t la fe l. N
u m - a m gîn d it că fa c rău
d a c ă m ă îm b ra c cu ro c h ia asta.
P u tr e z e a ac o lo în ladă. E
p ă c a t să laşi lucrurile astea f r u m
o a s e să p u tre z e a sc ă . A m vrut
n u m ai să-ţi fac o p lăcere. A m c r e
z u t c-o să-ţi placă. A ş p u te a
sta aici pînă...
- D u - te im ed iat la cu lcar e şi să n
u m ai v o rb im d esp re
asta, sp u se Ross.
- A m ş a p te s p r e z e c e ani, ră s p
u n s e e a rev o ltată. C ît o să
m ă m ai tratezi ca p e u n copil? N u
v re a u să fiu- tra ta tă ca un
copil! Sînt fem eie ac u m . N u p o t
să m ă d u c la c u lc a re cînd
v re a u eu?
- T re b u ie să te p o rţi bine, n u c u
m vrei tu.
- Am crezu t că m ă placi.
- A şa e, d a r nu ca să te las s ă c o n
d u c i tu c a s a , să
fii stăpînă.
- N u v re a u să c o m a n d eu în c a s
ă , R o ss. N u v r e a u
d e c ît să sta u aici şi s ă v o rb e s c
cu tin e. N u am d e c ît h a in e
v e c h i pe m in e, h a in e d e lu cru .
R o c h i a asta e atît d e... să
p o rţi aşa c e v a e...
- F ă ce ţi-am spus! D a c ă nu, jg îin e
d im in e a ţă ai să te
duci acasă, la taică-tău.
D u p ă d isp erarea şi ru şin ea d e la
în c e p u t se trezise a c u m
în ea un s e n tim e n t d e ciu d ă î m
p o t r i v a lui; a c u m c r e d e a
în tr-a d e v ă r că c e ea ce era în j o c
e r a d re p tu l d e a a v e a sau nu
u n ele privilegii.
- B ine atunci, s p u se ea, d ă - m ă
afară! G o n e ş te -m ă chiar
în n o a p te a asta. N u -m i pasă. B a
t e - m ă d a c ă vre'i, ca tata. Am
WINSTO N G R A H AM 308
să m ă îm b ă t şi-am să ţip pînă am să
scol t o a t ă casa. O să ai de
ce să m ă dai a f a r ă 1 S e în to arse,
luă p a h a ru l lui d e p e m asă, îşi
tu rn ă c o n ia c şi trase o înghiţitură.
A p o i a ş te p tă să v a d ă ce
efect o să aibă a s u p ra lui
R o ss se a p le c ă re p ed e, luă
vătraiul şi o lovi tare p este
d eg e te ; p ah a ru l se sp arse şi c on
ţin u tu l se v ă r s ă p e ro ch ie.
L a în c e p u t p ăru m ai curînd. s u
rp rin s ă d e c ît răn ită, apoi
b ă g ă d e g e te le în gu ră. F e m e ia
m a tu r ă şi s fid ă to a r e c a re nu
av ea decît şap tesp reze ce ani se tra
n s f o rm ă în tr- u n copil amărît,
c e rtat p e n ed rep t. Se u ită la fusta
u d ă, p ă ta tă d e co n iac. O chii
i se u m p lu r ă d e lacrimi', b o a b e
d e m ă rg e le p e g e n e le ei n e g r
e
şi dese. Se şterse, d a r a p ă ru ră din
n o u tre m u rîn d , a n in a te de
gen e. D ă d u s e g re ş în în c e r c a
r e a ei d e a fi c o c h e tă , d a r n a
tu r a
îi v e n e a în ajutor.
- N - a r fi treb u it să fac asta, sp u s e
el. N u ştia d e ce v o rb ise
sau d e ce se s c u z a p en tru o m u s
tr a re d r e a p tă şi n e c e s a ră . Se
afla p e un tere n nesigur.
- R o ch ia, s p u se ea, n-ar fi treb u it
să strici ro ch ia. E r a
aşa d e fru m o a să. A m să plec
mîine. A m să plec c u m se c r a p ă
de ziuă. -
S e ridică d e p e scaun, în c e r c ă să
m ai s p u n ă ceva, ap o i
î n g e n u n c h e b a i s c lîngă
scaunul lui şi în c e p u să p lîn g ă cu
s u ghiţuri,
cu capul pe g en u n c h ii lui.
R o ss se uită la e a ^ a părul b o g a t
şi n e g r u c a re în c e p u să
se desfacă, la gîtul ei alb. îi atinse
părul, cu lum inile şi u m b re le
lui în tu n e c a te .
- M icu ţă..., s p u se el, rămîi d a c ă
vrei.
E a în c e r c ă să-şi ştearg ă lacrimile,
d â r e l e cu rg e a u m e re u
A poi, p e n tru p rim a oară, el o
atinse, ap p i o ridică în braţe.
Ieri c o n ta c tu l n -a r fi în sem n at
nimic. F ă r ă să se g în d e a s c ă , 1
se aş e z ă în braţe.
309 ROSS POLDARK
- Ia asta! S c o a s e o batistă şi îi
şterse lacrimile. A p o i o
s ă r u tă pe o b ra z şi o m în g îie pe
m înă, în c e rc în d să-şi în c h ip u ie
că gestul era părintesc. D isp ăru se
au toritatea, d a r nu m ai av e a
im p o rtan ţă.
- A sta-m i place, sp u se ea.
- P o ate. A c u m p le a c ă şi uită ce
s-a întîmpfat.
E a susp in ă şi înghiţi în sec.
- Sînt u d ă p e picioare. îşi ridică
fusta ro z şi în c e p u să-şi
ş te a rg ă g enunchii.
- Ştii ce spune lumea despre tine,
Demelza! spuse el supărat.
- Ce? r ă s p un se ea clătinînd din
cap.
- D a c ă te po rţi aşa, o s ă se a d e v e
re a s c ă ce sp u n e lu m e a
d esp re tine.
Se uită la el, nevinovată acum , fără
cochetărie şi fără frică.
- N u m a i p e n tru tine trăiesc, Ross.
O ad iere de vînt m işcă p e rd e a u a
la u n a dintre ferestrele
d eschise. P ăsările a f a r ă tăcu se ră
şi era întuneric. O s ă ru tă din
n o u , de data asta pe gură. Zîm bi
şovăielnic p rintre lacrimi şi
flacăra lum înării s c o a s e în ev id
en ţă strălu cirea c r e m - a u n e a
pielii. A poi, ca din în tîm plare, ridică
m îna să-şi dea părul la o
p a r te şi gestul îi am inti de m a m a
lui.
... Se ridică în picio are atît de
brusc,încît D e m e lz a era să
ca d ă, se du se ap o i la fereastră şi
răm ase acolo, cu spatele la ea.
N u gestul era d e vină, ci rochia. P o
a te parfu m u l ei: c e v a
care-i am in tea de gustul, de a r o m
a de altădată. M a m a l ui o y
trăise şi respirase îm b răc ată în ro c
h ia aceea, în c a m e r a asta,
p e sca u n u l acesta. Spiritul ei se m
işca, se trezise la viaţă în tre
ei, desp ărţin d u -i.
Stafii, f a n to m e din altă viaţă:
- C e fa cem ? în tre b ă ea.
R o ss se în to a rs e sp re ea. Stătea
ia masă, sprijinită d e ea,
WINSTON G R A H AM 310
cu p ah a ru l sp art la p icio are. î n c
e r c ă să şi-o a m in te a s c ă aşa
cu m fusese, o ştren g ă riţă m ă ru n
tă alergînd pe cîm p cu G arrick
după ea. D a r n-avea rost. Ştrengăriţă
dispăruse pentru totdeauna.
- D e m e lz a , sp u s e el, şi c h ia r n
u m e le ei era ciudat. N u
te -a m luat d e la tatăl tău ca... să...
- C e im p o r ta n ţă a re d e ce m -a i
luat?
- N u înţelegi. P leacă! P leacă!
Simţi n e v o ia să în d u lc e a s c ă ce
a spus, n e v o ia să'explice.
D a r c e a m ai m ică m iş c a re l-ar fi
fă c u t să-şi p ia rd ă cu m p ătu l.
S e uită l a e a şi e a n u s p u s e nim
ic. P o a t e că r e c u n o ş te a în
sinea ei că p ierduse, d a r n u p u te a
să-şi d e a s ea m a , nu p u tea
citi în ea. O chii ei er au a c u m ochii
u n u i străin c a re u z u rp a s e
un te rito riu al a ltc u iv a . S e u ită
la el în fru n tîn d u -1 , ostilă
şi rănită.
- M ă d u c la cu lca re ac u m , sp u s
e el. Du,-te şi tu şi în cea rcă
să înţelegi.
L u ă u n a din lu m înări, şi le stin se
p e celelalte din sfeşnic,
îi a r u n c ă o privire şi în c e r c ă să-
i zîm b ea scă.
- N o a p te b u n ă, d r a g a m ea.
E a nu ră s p u n se şi nu se m işcă. C
în d u şa se în ch ise d u p ă
el, atunci num ai, în c a m era tă c u t
ă în c a r e n u m a i fluturele mai
era c a să-i ţină c o m p a n ie , D e m
e lz a luă şi ea o lum în are şi le
stinse pe rînd p e celelalte.
3
Cînd aju n se în c a m e r a lui, îl cu p
r in s e u n val de
cinism d e o v io len ţă s u rp r in z ă
to a re . C e se în tîm p la cu el?
D e v e n e a călugăr, s c h im n ic ? U
m b r e ale tatălui său p ăreau
să-l în c o n jo a r e şi să-i ş o p te a s
c ă : „F aci p e pu ritan u l, t i n e r e
'1'
D o a m n e ! îşi spuse, ce fel d e c o d
m o ra l îşi stabilise ca să
311 ROSS POLDARK
treb u iască să ţin ă s e a m a d e
aceste d eo se b iri subtile? P u te ai
irosi o tin ereţe în tr e a g ă că u tîn d
să afli diferen ţele m ă ru n te ,
n eîn sem n a te d in tre o o b lig aţie
m o r a lă şi alta. F ragila, rafinata
Elizabeth, flăm în d a, lasciva M arg
aret, D e m e lz a cu virginitatea
ei în floare, u n co p il plin de a r d o a
r e ro s to g o lin d u - s e în p r a f
cu căţelul ei urît; o fată m înînd boii;
o fem eie... A vea altce v a
v reo im p o rtan ţă? N u d a to ra nim
ic, n im ănui. Lui E lizab e th
mai ales. N u m ai î n s e m n a n im
ic p e n tr u el. D e d a ta asta nu
mai c ă u ta o rb e ş te o s e n z a ţie c
a să în e c e o suferinţă, aşa cu m
făcuse în n o a p te a balului. D o a m
n e ! n u s e î m b ă t a s e n ic io d a
tă
atît de rău cu atît d e p u ţin coniac.
R o c h i a a c e e a d e m ătase , o
p a r te dintr-o d r a g o s te m ai v
ech e.
Se aşeză n e sig u r p e pat şi în c e r c
ă să se g îndească. în c e rc ă
să-şi am in tească ce se în tîm p lase p
este zi. Z ăd ă rn icie, şi în c e putul
şi sfîrşitul. „S in cer, d o m n u le P o
ld a rk , înclin să fiu de
aco rd cu prietenul m eu , d o c to ru l
H alse. F ără în d o ială e re g re tabil
că p rizonierul s u fe ră de a c e a s tă
b o a lă ..." C in e altul decît
un prost s-ar fi a ş t e p t a r e a ju d e
c ă to rii să nu fie toţi d e aceeaşi
părere! „T reb u ie să n e a c o rd ă m
sprijin, e s p rit de co rp s, binele
com unităţii, b inele casei.“ L a asta n
u se g în d ise el. N u d ep u i
m ărtu rie în public îm p o tr iv a p ro
p rie i tale clase, şi cu atît mai
puţin nu le ţii o p re d ic ă în faţa
unei asisten ţe d e p ierd e-v ară.
Aşa cev a nu se face. Ei bine, el a v e a
p ropriile lui reguli de
conduită, deşi nim eni nu-i d ă d e a
crezare. N u era nim ic neobişnuit
ca tinerii nobili din îm p reju rim i să
se cu lce cu fetele d e la
bucătărie. N u m a i că nu le ră p e a u
cînd erau m in o re, asta-i tot.
Ei bine, ea era m a jo r ă ac u m , d
estu l d e m a re ca să ştie ce vrea
şi cu destul bun sim ţ ca să c itea scă
în sufletul lui c h iar în ain tea
lui. C e se în tîm p lase cu el? N u a v
e a sim ţul u m o ru lu i ca să-i
u ş u re z e viaţa? T r e b u ie o a r e
ca fie c a re fată să fie atît de
serioasă, o p o v a r ă g r e u de p u rta
t? D r a g o s te a e o distracţie,
W IN S T ON G R A H AM 312
toţi p o eţii au cîn tat-o , i-au cîn tat u
ş u ră ta te a , n estato rn ic ia ;
num ai proştii ridică barierele
credinţei şi conştiinţei îm p o triv a
ei.
în s e a r a a c e e a nu era aer. T e m
p e r a t u r a în să nu ră m în e a
rid icată şi d u p ă asfinţit.
C el p u ţin d o b în d ise în tr-o o a r e
c a re m ă s u r ă r e c u n o ş tin ţa
lui Jinny. Anii u rm ă to ri v o r fi m
ai grei p e n tr u ea d ec ît p e n tru
Jim. V a re zista el o a re ? P ro s t
sen tim en tal, re n e g a t, asta era 5
O>
el. S e a lătu rase indienilor, lu p tase
îm p o tr iv a albilor. îi tr ă d a s e
p e cei d e o s e a m ă cu el...
„H ai v in o şi să ru tă -m ă , iu b ito
...“ „ F r u m u s e ţe a nu-i d ecît
o flo are, p e c a re ridurile o v o r d
istru g e. . .“ „ S ă se fră m în te
atîta p e n tr u un ţă ra n care
tuşeşte. N u p r e a e în m in ţile lui,
c r e d e m noi. D e fapt, treb u ie să p
rim im şi cele b u n e şi cele
rele. A nul trecut, cîn d iapa m e a s-a
in fe c ta t...'1 „ T o a tă lu m e a
ştie a sta .“
S e ridică şi se d u s e la fe rea stra d
in s p re n o rd , să v a d ă
d ac ă e d eschisă. S o fism ele
poeţilor. în s e a ra asta nu p u te a
ju d e c a d rep t. C in e erau cei mai
buni sfătuitori?
D a, fe reastra era larg deschisă. T r a
s e p e r d e a u a şi se uită
afară. în d o u ă z e c i şi şap te de ani
îşi făurise o a n u m ită filozofie
d e c o n d u ită ; să re n u n ţe la ea d
e la p rima în c e r c a r e ? S e auzi o
bătaie în uşă.
- Intră, sp u se el.
Se înto arse. E r a D em e lz a, cu o lu
m în a re în m înă. N u
s p u se nimic. U şa se închise în sp
atele ei. N u -şi s c h im b a s e
r o c h ia şi ochii ei s tr ăluceau.
- C e este? o în tre b ă el.
- R o c h ia asta.
- Ei?
- B lu z a se d e s c h id e la spate.
- Ei?
313 ROSSPOLDARK
- N u p o t d esface copcile.
Se uită la ea în cru n tat.
Se a p ro p ie încet,' se în to arse şi,
cu u n g est stîngaci, p u se
lum înarea pe m asă:
- îmi p are rău.
în cep u să-i d escheie rochia. E a îi
simţi răsuflarea p e ceafă.
M ai av e a o cica trice din cele p e c a
r e el le v ă z u s e cînd o
adusese ac asă de la bîlciul din R e d
ru th .
. Mîinile lui a tin seră pielea rece. B ru
s c îi a lu n e c a ră p e sub
ro ch ie şi îi c u p rin s e ră mijlocul.
E a îşi lăsă capul p e u m ăru l
lui, iar R o ss în c e p u să o săru te p
în ă cînd fata nu m ai v ăzu
nim ic în ain tea ochilor.
D a r acu m , în ultim ul m o m e n t,
cîn d cîştigase, simţi că
treb u ie să-i m ărtu rise ască în şelăto
ria. N u pu tea să m o a r ă fără
să se sp o v ed e ască .
- Am minţit, şopti şi în c e p u să p lîn
g ă iar. A m m inţit cînd
am spus de copci. O, R oss, nu tre b u
ie să faci asta d a c ă m ă
urăşti. Am m in ţit... A m minţit.
El nu spuse nimic, nimic nu mai c o n
ta acum , nici m in ciu nile,
nici poeţii, nici principiile sau o rice
şo v ăire a minţii sau
a inimii.
îi dăd u dru m u l şi aprinse în că o lu
m în are
C apitolul VII
Se trezi în zori. C ăscă, fă ră să-şi d e
aseama
la în c e p u t de sch im b are. A p o i
obse.rvă că
g rin zile tav an u lu i e ra u d isp u se
altfel...
P ip a şi t a b a c h e r a d e a rg in t d
e p e c o n s o la că m in u lu i,
o g lin d a ovală, o x id ată, d e d ea su
p ra. C a m e r a lui. S e în to a rs e
şi se u ită la capul d e pe p e r n ă al
bărbatului, cu părul lui arăm
iu-închis.
S tă te a nem işcată, cu ochii închişi,
g în d in d u -s e la to t ce
se în tîm p la s e în c a m e ra ac easta
şi n u m ai re sp iraţia ei a d în c ă
şi în tre tă ia tă a răta că nu d o a rm
e.
Păsările se trezeau . în c ă o zi c ă ld u
ro asă. S u b streşini,
cin tez ele sc o te a u s u n e te dulci,
p lăcu te ca stropii d e a p ă p ic u -
rînd în tr-o baltă.
S e trase în c e t la m a rg in e a
patului şi se d ă d u u ş o r jo s,
te m în d u -se să nu-1 trezească. La
fereastră, se uită în d ep ă rta re ,
d in co lo de g rajduri, la m a re M a r
e a era înaltă. C e a ţa se în tin d
ea ca o p e r d e a cen u şie, a c o p e
rin d faleza. V alu rile se n ă p u s teau
săp în d şanţuri în tu n e c a te pe în
tin d e re a c e n u ş iu - a rg in tie
a apei.
R o c h ia ei - ro c h ia a c eea - z ă c e
a fă c u tă g r ă m a d ă p e
po d ea. O ridică re p e d e şi se în
făşu ră in ea, ca şi c u m ar fi v ru t
315 ROSS POLDARK
să se ascundă. î n vârful p ic io a r e lo
r intră în c a m e ra ei şi se
îm b ră c ă în tim p ce fe rea stra se lu
m in a încet.
N u se mişca n im en i în casă. E a se
scula în to td e a u n a prim a
şi d e m u lte ori se î n t o r c e a cu
flori d e pe cîm p cu m ult tim p
în ain te ca J u d şi P r u d ie să d e s
c h id ă ochii. Azi treb u ia să iasă
din casă prima.
î n picioarele go ale, c o b o rî sca ra
şi traversă holul. D esch ise
u ş a din faţă. în sp a te le casei se în
tin d e a m a re a cenuşie; d ar
în vale era to a tă c ă ld u r a şi p a r
fu m u l pe c a re p ă m în tu l le
a c u m u la s e în s c u rta n o a p te
de vară. Ieşi afară şi aerul cald o
întîm pină. R e s p iră adînc. Ici-co lo
, p e cer, erau nori subţiri în
dungi neregulate, nem işcate, ab an d
o n aţi acolo parcă d e cineva
c a re nu m ă tu ra se bine.
N u simţi iarb a re c e sub tălpile
goale. T ra v e rs ă g ră d in a
p în ă la pîrîu, se a ş e z ă p e p o d
eţu l d e lem n cu sp atele sprijinit
d e p a r a p e t şi îşi în m u ie d e g e
te le în şuvoiul de apă. T u fe le de
p ă d u c e l care creşteau p e m aluri
erau în floare, d a r florile nu
m ai erau albe, d e v e n is e ră ro z şi
c ă d e a u în apă, plină a c u m cu
p eta le m ăru n te , p lu tito are, ca
resturile d u p ă o nuntă.
O d u re au şalele şi spatele; d a r am
intirile în fric o ş ă to a re
ale nopţii se to p e a u pe m ăsu ră ce
îşi a d u c ea am int e de triumful
ei N u av ea m ustrări d e co n ştiin ţă
g în d in d u -se la felul cu m
cîştigase pînă la u rm ă ; a trăi şi a
îndeplini scopul vieţii p ărea
să ierte totul. Ieri nu s-a p u tut întîm
pla. Azi se întîm plase.
N im ic nu o m ai p u te a atinge; a b
so lu t nirmc
Peste cîteva m in u te va răsări
soarele, l u m m în d m u ch ia
văii din co lo de care a p u s e se a c u
m cîteva ore. Se ridică, stătu
un m o m e n t pe p u n te, apoi în g e
n u n c h e şi, cu mîinile căuş, l uă
a p ă şi se spălă pe faţă şi pe gît. A poi
se ridică şi, intr-u n exces
b ru s c de e x u b e ra n ţă , a le rg ă
săltîn d şi ţo p ă in d p în ă a ju n se
la măr.
WINSTON G R A H AM 316
U n stu rz şi o m ierlă se luau la î n
tre c e r e de p e d o u ă crengi
vecine. T re c în d p e sub c o p a ci,
cîtev a fr u n z e îi atin seră părul
stro p in d u -i u re c h ile şi gîtul cu
ro u ă . î n g e n u n c h e şi în c e p u
să
c u lea g ă cîţiva clo p o ţe i c a re f o
r m a u u n c o v o r în tu n e c a t sub
copaci. C u lese v re p d u z in ă a p o
i r e n u n ţă şi se aşe z ă sprijinită
d e tru n ch iu l plin d e licheni al u n
u i p o m , ţinînd strîns la p iep t
b u ch eţelu l d e clo p o ţei cu tu lp in
e le lo r subţiri şi pline d e sevă.
Ş e d e a atît de n em işcată, cu cap u
l plecat, obosită, cu fusta
ridicată şi picioarele g o a le în c o n
ta c t plăcut cu iarba şi frunzele,
încît un piţigoi c o b o r î ţo p ă in d şi
în c e p u să cirip e ască lîngă
m îna ei. A r fi dorit şi ea să cîn te la
fel, d a r ştia că nu p o a te
decît cel m u lt sa c ro n c ă n e a s c
ă.
U n flu tu re m a re z b u ră s p re ea
şi se aşeză pe o fr u n z ă
ap ro p iată; av e a d o u ă u m flătu ri
r o tu n d e , cafenii p e cap şi, d e
la o distanţă atît d e m ică, p ă r e a e
n o r m , u n anim al p re isto ric
care c u tre ierase ju n g le le unei
lum i uitate. M a i întîi se sprijini
pe p rim ele p a tru picio ru şe, iar cu
cele d o u ă din sp a te îşi frecă
u şo r aripile, apoi se lăsă p e cele p
atru din sp ate şi în c e p u să le
frece pe c el e d o u ă din faţă ca un n
e g u s t o r lin g u şito r ca re
vrea să-şi v îndă m arfa. „ B îzz z, b î z
z z ! !“ s p u se D e m e lz a . F lu
turele
zb u r ă grăbit, zb îrn îin d din aripi, d
ar se în to a r s e a p r o a pe
im ed iat şi se aşe ză în ac e e a şi p o
ziţie, d e d ata a c e a s ta
frecîn d u -şi ca p u l ca şi c u m s -a r
fi sp ă la t î n t r - u n lig h e a n
cu apă.
D e a s u p ra cap u lu i v ăz u o pîn ză
d e p ăian jen s tro p ită cu
picături m ă ru n te d e ro u ă . M ierla
îşi în tr e ru p s e cîntecul, îşi
mişcă un m o m e n t c o a d a d e s f
ă ş u rîn d -o ca p e - u n evantai şi îşi
luă z b o r u f U ltim ele d o u ă p e ta
le d e flori d e m ăr, ro z -ca fen iu ,
d eran jate d e m işcare a pasării, p lu
tiră len eş s p re p ăm în t. Piţigoiul
în c e p u să le ciug u lească.
E a întinse m îna, în c e r c în d să-l a
tr a g ă c u un s u n et liniş317
ROSS POLDARK
titor, d a r piţigoiul nu se lăsă înşelat
şi z b u r ă m ai d ep a rte. P e
cîm p se auzi m u g e tu l unei vaci. E
r a c e v a n ed efin it în o ra
a c e e a tim p u rie ca re o d e s p ă
rţe a în c ă d e o am en i. D in c o lo
de
ciripitul p ăsărilo r se în tin d e a
liniştea u nei lumi c a re nu se tre zise
încă.
U n corb.cu penajul z d ren ţăro s, d a
r lucios z b u r ă jo s, peste
c a p u l ei; aripile lui, b ătîn d aerul, s
c o te a u u n su n e t aspru.
S o arele se ridică inundînd în treag a
vale, aruncînd u m b re t ăcu te
şi ra z e d e lu m in ă palidă peste
copaci.
C apitolul VIII
KOss se trez i tîrziu . E r a o r a ş a p
te cîn d
d esc h ise ochii. Sim ţi un gu st n e p
lă c u t în
gu ră. B ă u tu r ă p r o a s tă la h an u
l F ig h tin g C o ck .
D em elza... M ă ta s e a v ec h e a
rochiei... Copcile. C e -o a p u case?
El fusese beat, d a r era o a r e b ă u t
u r a d e vin ă? „ S ă uiţi d e
tine, să n u ţii s e a m ă d e ruşine,
nu-i altce v a d ec ît d esfrîu d e z lăn
ţu it...“ C u m d e se în tîm p lase ? U
ita s e d e versu rile acelea în
n o a p te a trecu tă. P o eţii îl trăd a
seră . C iu d a tă în tîm p lare.
Cel puţin uitase în tr-ad e v ăr d e s in
e ... Şi scorpiile din satele
din ju r n u fă c u s e ră d ecît să a n
tic ip e z e ad e v ă ru l? D e fapt, nu
av e a nici o im p o rta n ţă - C e e a
ce c o n t a era n u m a i relaţia d in
tre
el şi D e m e lz a . C u m v a fi ea în d
im in e a ţa asta? F e m e ia m u n c
ito
a re şi p riete n o asă din fiecare zi
sau stră in a cu b u ze catifelate
cu ca re-şi p e tre c u s e n o a p te a d
e v a ră ?
E a îşi atinsese scopul, deşi în u ltim
ul m o m e n t o cuprinsese
frica. A r fi fost a b so lu t inutil să re
g r e te p lă c e re a tr e c u tă şi nici
nu a v e a intenţia s-o facă. F a p ta
era faptă. A vea să sch im b e
însăşi ese n ţa relaţiilor d in tre ei; v a
stînjeni p rieten ia lor crescîndă,
va d e n a tu r a o rice act, o ric e im a
g in e , p r o v o c în d in te rpretări
greşite.
O resp in sese la în c e p u t, cînd te r
m in a s e m asa; fusese sin gurul
lucru înţelept pe care îl făcuse. F ăcu
se pe puritanul poate,
319 i ROSS POLDARK
se p refăcu se, d a r p re fă c ă to ria şi
re ţin e re a se c o n f u n d a u în
m in te a u n u i cinic.
în d im in e a ţa asta îşi p u n e a n u
m a i în treb ări şi nu g ă s
e a răspunsuri.
D in o rice u n g h i ar fi privit-o, am
in tire a nopţii tr e c u te nu
era plăcută; nu era vina D em elzei,
nici a lui; p o rn e a d e u n d e v a
din trecutul legăturii d in tre ei. E r a
o a re ab su rd ce g în d ea?
C e - a r fi spus tatăl lui? „ F ra z e s
fo ră ito a re, ex a g era te , rostite
d e u n n ă tă ră u .“
Se îm b ră c ă repede. U n tim p se m
ai gîndi la co n secin ţe.
C o b o rî, se sp ălă b in e la p o m p ă
, u itîn d u -se din cîn d în cînd în
d irecţia falezei, în d ep ă rtare , u n d
e se z ă re a W h eal Leisure.
Se îm b ră c ă iar,, m încă, mai aştep
tă un tim p lîngă P ru d ie
c a re to t m o rm ă ia în d o ită de
spate. S e m ă n a cu un p esc ar care
a r fi vrut să fie co m p ătim it p e n
tru că nu prinsese nimic. D u p ă
ce te rm in ă de m încat, îl c h e m ă
pe Jud.
- U n d e e D e m e lz a?
- N u ştiu. P-aici p e u n d ev a. A m v
ă z u t-o ieşind din casă
a c u ’ v re o oră.
- U n d e sînt copiii M artin ?
- P e cîm pul de napi.
- S ă se d u c ă şi P ru d ie şi D em
elza. E u m ă d u c la m ină în
d im in e aţa asta. O să te ajut pe tine
şi p e Jack la strînsul fînului.
E tim pul să în cep em .
Ju d mîrîi c e v a şi plecă. D u p ă c ît
eva m inute, R o ss se duse
în b ibliotecă şi se o c u p ă o j u m ă
ta te de oră cu p ro b lem e le
minei. A poi luă o c o a să din şu ră şi
în c e p u să o ascută M u n ca,
leac al o b sesid o r nopţii. „Să uiţi d e
tine, să nu ţii se a m ă de
r u ş i n e . î n seara trecu tă, în a int
e d e ep iso d u l final, se gîndise
că ziua în cep u se cu o am ăg ire şi se
term in ase cu o am ăgire.
A c u m , dim ineaţa, to a te vcchile
oprelişti se trezeau ca să-l
WINSTO N G RAHAM 320
c o n v in g ă că acest ad e v ăr ră m
în e a to tu ş i valabil. V iaţa p ă r e a
să-l în v e ţe că satisfacerea c e lo r m
ai m u lte p o fte p u rta în sine
s ă m în ţa am ăgirii, că toţi bărbaţii
se în şelau c r e z în d că p o a t e fi
altce v a decît o am ăgire.
P rim ele principii, p rim ele e le m e
n te ale acestei lecţii îşi
a v e a u răd ăcin ile cu z e c e ani în
u rm ă . D a r el nu e ra un om
d e d a t p lăcerilo r se n z u a le aşa
că, p ro b a b il, nu p u te a să ju d e c
e.
Tatăl lui fusese un o m senzual şi
cinic, tatăl lui n u lua d ra g o ste a
în serios. D ife re n ţa din tre ei nu c o
n s t a d e s ig u r în faptul că el,
R o ss, era mai rece de la n a tu r ă ( d
e p a r t e d e a ş a cev a), d a r că
el a ş te p ta pre a m ult de la d ra g o
ste . S e n z a ţia izolării d e ceilalţi,
d e s in g u ră ta te , nu fusese n ic io
d a tă atît d e p u te rn ic ă c u m era
în dim in eaţa asta. Se întreba d a c ă
viaţa a v e a d e fapt un co n ţin u t
ad e v ăra t, d ac ă toţi oam enii erau
chinuiţi ca el d e un sim ţăm în t
d e dezilu zie N u fusese î n t o td e a
u n a aşa. C o p ilă ria lui fusese
destul d e fericită, fără să-şi fi d at s e
a m a , aşa c u m n u -ş i dă
s e a m a nici un copil. îi p lă c u se ră
a s p r im e a şi prim ejd iile vieţii
d e ostaş. N u m a i du p ă ce se în to
rs e s e ac a să îl c u p r in s e s e n e
m
u lţu m ire a , g o lin d de co n ţin u t
în c e r c ă r ile lui d e a-şi c o n stru i
o filozofie, tran sfo rm în d în p u lb e
re o r ic e în c e r c a să facă.
L u ă co asa pe u m ă r şi se î n d r e p
t ă sp re fîneaţă, c a re se
afla în p artea d e n o rd -est a văii, d
in c o lo d e livada cu nuci,
în tin z în d u -s e pînă la W h eal G r
a c e şi a c o p e r i n d o s u p ra fa ţă
m a re fără g ard viu îm p reju r. Fînul
e r a mai b u n d ecît anul
trecut, tocm ai bun d e cosit, galb en
şi u s c a t d e so are. îşi s co a se
haina şi o aşeză pe un pietroi la m a r
g in e a cîm pului. E r a cu
cap u l d esc o p erit şi sim ţea c ă ld
u r a s o a re lu i p e p ă r şi p e gît.
E ra firesc ca o am enii să fi a d o r a t
s o a r e le în v re m u ri vechi;
mai ales în Anglia, u n d e s o a r e le
e în ş e lă to r şi c a p ric io s şi
în to td e a u n a binevenit în tr-o ţa
ră în c a re ceaţa, norii şi p loaia
erau s tăp ine.
321 ROSS POLDARK
î n c e p u să co se a sc ă , aplecat
puţin în faţă şi fo lo sin d u -şi
trupul ca pivot, ro tin d coasa într-un
sem icerc larg. Iarba c ă d e a
îm p o tr iv in d u -s e p a rc ă , snopi
întregi ră stu rn în d u -se şi că zîn d
în cet la pămînt. O d a tă cu iarba
cădeau m aci purpurii, garofiţe,
h a s m a ţu c h i şi g ălb io are,
înflorind p e ascu n s şi su ferind s o a
r ta
co m u n ă.
A p ă ru şi J a c k C o b b led ick , u rc
în d dealul cu pasul lui rar,
apoi Ju d , şi toţi trei îm p re u n ă m
u n c iră to a tă d im ineaţa, sub
s o arele a r z ă to r ac u m . D in cînd
în cînd se o p re au să asc u tă
coasele. V o rb e a u puţin, preferin d
să se g în d ea scă fiecare la
ale lui. D o u ă ciocîrlii le-au ţinut to v
ără şie to ată d im in e aţa,
d o u ă p u n c te m iş c ă to a re sus,
pe cer, cîntînd, co b o rîn d în picaj,
u rc în d şi cîntînd din n o u în înaltul
ce ailu i.
L a a m ia z ă s-au o p rit şi s-au
aşezat îm p re u n ă pe iarb a
cosită, au b ău t lap te b ă tu t,.a u m
în cat friptură d e ie p u re şi
pîine de secară. în tre timp, Jack C
obbledick rem arcă, cu v o ce a
lui în cea tă şi tă ră g ă n a tă ca şi m
ersul lui, că atît te usu că v re m e a
asta încît ai p u te a să bei mai m ult
decît în c a p e în burtă. M ai
a d ă u g ă că au zise d e s p r e n u n
ta de la M in g o o se , luna viitoare.
A v e a să fie o p e tr e c e r e cu m nu
mai fusese de ani d e zile p e la
ei: toţi boierii o să ia parte; şi-l mai v
ăzuse pe bătrinul J o e
T rig g s ieri d im in e aţă, care-i
spusese că era o ruşine să stea
Jim C a rte r la în c h is o a re şi N ic
k V igus să scap e n ep e d ep sit;
mulţi c re d e a u la fel; şi se s p u n e
a că Jim C arter fusese d u s la
în c h is o a re a B o d m in , ca re era
u n a din cele mai, b u n e d e p e la
ei, şi ac o lo nu era u boli c a p e g
alerele d e la L a u n c e s to n şi
P ly m o u th . Ştia c e v a căpitanul P
o ld a rk ? E ra ad e v ă ra t? R o ss
i-a spus că da, era ad evărat.
J a c k C o b b le d ic k spuse apoi că
ştia toată lu m ea că d a c ă
la tribunal căpitanul P o ld a rk nu i-ar
fi luat ap ărarea lui C arter,
WINSTON G RAHAM 322
p le d în d în faţa ju d e c ă to rilo r , a
c e s ta ar fi fost c o n d a m n a t la
şap te ani d e p o rt are, şi lu m ea s p
u n e a c ă ju d e c ă to r ii erau furioşi
p e P o ld a r k.
Ju d s p u se şi el că ştia un o m c a r
e a fost trim is la în c h is o a rea
B o d m in p en tru o v in ă m ă ru n
tă şi că s-a îm b o ln ă v it im ediat
şi a d o u a zi a murit.
C obbledick povesti că o am en ii s p u
n e a u că d ac ă m ai mulţi
boieri ar fi ca C in e v a -p e -c a re -l-
ş tia u - e i-to ţi, n -a r m ai fi atîta
su ferin ţă şi în ch id ere a m in e lo r
şi o a m e n i fără pîine.
Ju d mai sp u se că b o ala fu se se
atît d e g r e a la L a u n c e s to n
în ’83, încît tem n iceru l şi so ţia lui
se îm b o ln ă v is e ră a m în d o i
o d a tă peste n o a p te şi p în ă să se
fa c ă z iu ă e ra u morţi.
C o b b led ick a sp u s că soţii G r e e
t şi soţii N a n fa n v o iau să
strîn g ă o m înă de o a m e n i ca să-l
g o n e a s c ă p e N ick V ig u s din
co m itatu l lor, d ar că Z a c k y M a r
tin s p u s e s e să nu fa că aşa
ceva, că răul nu se în d r e a p tă prin
rău.
Ju d a mai spus că era s ig u r c ă al
treilea copil al lui Jim
C a rte r se va naşte p o stu m .
C u rîn d p o rn iră iar la lucru. R o s s
o luă înaintea tov arăşilo r
săi, m înat de d o rin ţa d e a te r m in
a m ai re p e d e . C u m so arele
c o b o r a la o rizo n t, se opri din n o
u cîte v a m in u te şi văzu că ei
t erm in a se ră ap ro ap e. B ra ţe le şi
s p atele îl d u re a u din c a u z a
efortului, d a r m u n c a îl aju tase să-
şi m ai uite n e m u lţu m ire a .
M iş c a re a ritm ică a co asei cu
lcînd iarb a l a p ăm înt, m işcarea
d e pivot a corpului, în a in ta re a n e
în tre ru p tă , în cerc, d e la
m arg in e a lanului sp re c e n tru , îl
aju ta s e să g o n e a s c ă fa n to m e
le
s u p ă r ă to a r e ale g în d u r ilo r
lui. O a d ie r e u ş o a r ă v e n e a d
in s p re
n o rd şi fierbinţeala so arelu i se tra n
s f o r m a s e în tr-o că ld u ră
plăcută. R e s p iră adînc, îşi şterse fr
u n te a d e s u d o a r e şi se uită
1a o am enii ca re v e n e a u d u p ă
el. Z ări ap o i silueta m ă a i n t ă a
unui copil în d re p tîn d u -s e sp re
el.
323 ROSS POLDARK
E ra M a g g ie M artin , copil d e şase
ani, o fetiţă v eselă cu
p ă r roşu ca toţi din familia ei.
- Iertaţi, d o m n u le , ciripi ea
subţire, e o d o a m n ă c a re a
v en it să vă vadă.
- C e d o a m n ă , d ră g u ţă ? în tr e
b ă R o s s m în g îin d b ărb ia
copilei cu un deget.
- D o a m n a P o ld a rk , d o m ’le. A
ven it d e la T re n w ith .
D e luni de zile V erity nu m ai v en
ise să-l vadă. P ro b ab il
că v o ia să reia v e c h e a lor
prietenie. A v e a m a re n e v o ie d e
ea.
- M u lţu m esc, M ag . Vin nu m aid
ecît. îşi luă haina, aru n că
c o a sa pe u m ă r şi c o b o r î dealul
s p re casă. S e p ă r e a că d e data
asta V erity venise călare.
L ăsă c o a s a la u şă şi intră în casă.
O fe m e ie tîn ără şed ea
p e scaun. îi trecu un fior prin inimă.
E ra E lizabeth, îm b ră c a tă în tr-u n
c o s tu m lu n g d e călărie,
cafeniu închis, cu d a n te lă fină la
gît şi m an şete. P u rta o pălărie
d e fetru în trei colţuri garnisită cu d
an telă, ca re îi p u n e a în
v a lo a r e ovalul feţei şi părul b lo n
d lucios.
îi întinse m îna cu un surîs c a re îi
am inti d u re r o s d e v re m
uri trecute. E ra o a d e v ă ra tă d o a
m n ă , şi. fo a rte fru m o a să.
- C red că nu n e - a m m ai v ăz u t d
e o lună, R oss, şi cu m
tre c e a m pe aici...
- N u te s cu z a că ai venit, s p u s e
el, n um ai că nu ai venit
mai dem ult
Se îm b u jo ră l a faţă şi în o ch i i se
p u te a citi plăcerea.
M atern ita te a nu-i alterase nici g in
g ăşia, nici farm ecul. E ra
surp rin s de cîte ori o vedea.
- E ste o zi p re a c ă ld u r o a s ă p e
n tru Călărie, s p u s e el.
Să-ţi dau ceva de băut.
- Nu, m u lţu m esc. N u m i-e cald. în
ad e v ăr, nu părea
să-i fie Mai întîi sp u n e-m i cu m te
simţi şi ce-ai m ai făcut. T e
v ed em atît de rar .
WINSTON G RA H AM 324
D în d u -şi s e a m a că a v e a c ă m a
ş a u d ă de s u d o a r e şi p ărul
ciufulit, îi p o v esti c e făcuse. O b s e
r v ă că nu se s im ţe a la largul
ei. V ă z u că s-a uitat d e v re o d o u
ă ori prin c a m e r ă c a şi c u m
ar fi sim ţit o p r e z e n ţ ă s tră in ă s
a u ar fi s u r p r in s - o m o b ila
c o n fo rtab ilă, deşi c a m uzată. P
riv irea i-a fost atra s ă d e u n vas
cu a n e m o n e d e p ă d ur e şi lim
ba ce rb u lu i a ş e z a t p e p e r v a
zul
ferestrei.
- V erity m i-a sp u s ca n-ai p u tu t o
b ţin e o s en tin ţă m ai
u ş o a r ă p en tru arg atu l tău. îm i p
a re rău.
-R o s s d ă d u din c a p afirmativ.
- D a, e păcat. T a tă l lui G e o r g e W
a r le g g a n a fost p r e ş e d
in tele co m p letu lu i de ju d e c a tă
. N e - a m d esp ă rţit în tr- o a n
tipatie
recip ro că.
îi a r u n c ă o p rivire furişă.
- O să-i p a ră rău lui G e o rg e . P o a
te că d a c ă i te-ai fi
ad resat lui, s-ar fi p u tu t aran ja
ceva. Deşi, e a d e v ă ra t, nu, că
băiatul a fost prins în flagrant delict?
1
- C u m se sim te u n chiul? schim bă
R o ss subiectul, sim ţind
că p ărerile lui d e s p re episodul C a
rte r ar p u te a s-o o fe n seze .
- Nu se sim te mai bine, R oss. T o m
C h o a k e îi ia s în g e
m ereu , d a r asta nu-1 u şu re ază
decît p en tru puţin timp. S p e ră m
că v re m e a asta fru m o a s ă o să-l p
u n ă iar p e picioare.
- Şi G e o ffre y C harles?
- îi m e r g e fo a rte bine, m u lţu m
esc : N e - a fost frică lu n a
trecută că s-a îm bolnăvii de pojar d u
p ă ce scăpase de epidem ie,
d ar n -a u fost d ecît primii dinţi c a
re i-au ieşit. V o r b e a p e un
ton reţinut, d a r era ce v a în v o c e
a ei care ÎI su rp rin d e a . N u
auzise pînă atunci inflexiunile acelea
posesiv e, înăb u şite.
A u v o rb it cîtev a m in u te de u n a
şi d e alta, c o n v e rs a ţie
agreabilă, dar cu u n e le n o te de
nelinişte în v o c e a ei. E liz a beth
l-a în treb a t c u m m e rg e mina, şi
R o ss i-a dat u n e le detalii
325 ROSS POLDARK
te h n ic e pe ca re se în d o ia că le în
ţe le g e şi era sig u r c ă n -o
in teresează, d u p ă c u m se părea. E
a vorbi d e s p r e n u n ta ca re
a v e a să aibă loc în cu rînd, sigură că
fu sese invitat, şi el nu o
contrazise. F rancis d o re a ca ea să
se d u că la L o n d r a la to am n ă,
d a r G e o ffre y C h a rle s e ra p rea
m ic şi F ran c is nu p ă r e a să în ţe
leag
ă că nu p u te a lăsa copilul acasă.
Francis cred ea etc. Francis
av e a im presia că...
î n acest m o m e n t, faţa ei d elicată
şi ca lm ă se în t u n e c ă şi,
ju c în d u -s e cu m ăn u şile, îi spuse:
- D a c ă s-ar p u tea, aş dori să te vezi
m ai des cu F r a n cis,
R oss.
Politicos, R o s s îi ră sp u n se că din
p ăcate nu p re a are tim p
să fa că vizite.
- N u m ă g în d e a m la o vizită
obişnuită, R oss. A ş fi d o rit
să lucraţi îm p re u n ă . Influenţa ta a
s u p r a lui...
- In flu en ţa m ea? spuse el surprins.
- L -a r m ai fi d o m o lit. C red că i-ar
da m ai m ult echilibru.
S e u ită la el tristă, apoi în toarse
privirile în altă parte. O să ţi
se p ară ciudat că vorb esc aşa. D ar
cev a mă nelinişt eşte. S întem
prieteni buni cu G e o r g e W a rleg g
an , am stat la el la T r u r o şi
C a rd e w . G e o rg e e fo a rte
amabil. D a r e atît de b o g a t şi p e n
tru
el jo c u l de cărţi e o distracţie, un fel
plăcut de a-şi p e tre c e
tim pul. N u şi p e n tru noi, nu şi p
en tru Francis. C înd jo c i pe
m ize m ai mari d ecît îţi poţi perm
ite... Se p a re c ă j o c u l îl c a p teaz
ă pe Francis. N u mai po ate trăi fără
el. Cîştigă puţin şi
apoi pierde, p ie rd e mult. Charles e
boinav, nu-1 p o a te opri, şi
el c o n tr o le a z ă totul. N u p utem
c o n tin u a aşa. M in a G ra m b le r
lu cre ază în p ierd ere, d u p ă cum
ştii.
- N u uita, sp u s e R oss, că şi eu am p
ierd u t bani în ain te
d e a pleca. In flu en ţa m e a s-ar pu
tea să nu fie atît d e b u n ă c u m
crezi tu.
WINSTON G R A H AM 326
- N -a r fi trebuit să-ţi v b rb esc d e s
p r e asta. N u m -a m gîndit
la încep u t. N - a m d re p tu l să te î
m p o v ă r e z şi cu grijile m ele.
- M ie mi se p a r e un a d e v ă r a t c
o m p lim e n t.
- D a r cînd ai v o rb it d e F r a n c is
... Şi v ec h ea n o a s tră p rietenie...
T u ai înţeles î n to td e a u n a .
îşi dădu se a m a cît d e î n d u re r a
tă este şi se du se la fe reastră
ca să-i d ea tim p să-şi revină. D o r e
a să c o n f ir m e în c r e d e r e a ei
în el; ar fi făcut o ric e c a să-i p o a t
ă d a o sug estie, ca să d isp ară
exp resia de su ferin ţă d e p e faţa ei.
P ie rise re s e n tim e n tu l priv
ito r la căsăto ria ei. V e n is e să-i c e
a r ă ajutor.
- M - a m în tr e b a t d a c ă să-i s p u
n lui C harles, c o n tin u ă ea.
M i-e team ă că s-ar îm b o ln ă v i m
ai rău ... şi asta n u n e - a r fi d e
nici un ajutor.
R o ss clătină din cap.
- N u -i spune. S ă v o rb e s c eu întîi
cu F rancis. C in e ştie?
P o a te că n -a m să re u ş e s c - u n
d e n -a u reuşit nici alţii. C e e a ce
nu înţeleg...
- C e a n u m e ? Sim ţi c e v a ce el n
u v o ia să spună. F ra ri cis
e rezonabil în g en e ral, d a r aici nu-
1 p o t influenţa. S e p a r e
că-m i c o n s id e r ă sfa tu rile d r e p
t u n a m e s te c în c e v a ce nu
m ă priveşte.
- Probabil că v a c o n s id e r a la fel
şi sfaturile m ele. D a r
voi încerca.
- Ai m ultă v o in ţă, R o ss, ştiu asta.
C e e a ce nu-i p lace
unui bărb at să a u d ă d e la so ţia lui,
s-a r p u te a să a c c e p te d e la
un văr. Ştii cum să-ţi im pui p u n c
tu l d e v ed ere. C re d că l-ai
putea influenţa p e F ra n c is d a c ă
ai vrea.
- A tunci o să în cerc.
Se ridică să plece.
- la rtă -m ă , n - a m a v u t i n t e n ţ
ia să-ţi d e z v ă lu i atîtea.
N -am cu vinte să-ţi s p u n cît d e m u
lt a m ap reciat felul în c a re
m-ai p rim it.
327 ROSS POLDARK
R oss zîmbi:
- P o a te că-m i vei p ro m ite să vii m
ai des.
- Cu plăcere. A ş fi vrut să vin m ai d e
mult, d a r a m sim ţit
că n-am dreptul s-o fac.
- N u treb u ie să g îndeşti aşa.
Se auziră paşi la intrare şi D e m e lz a
a p ă ru d u c în d în b ra ţe
un b u ch et de albăstrele p ro a s p ă
t culese.
S e opri b ru s c cînd văzu că d era n
je a z ă . E ra îm b r ă c a ta cu
o ro ch ie albastră, sim plă, de o
landă, fă c u tă în casă, cu un m ic
d ec o lte u şi un c o r d o n g arn isit
cu p u ţin ă b ro d e rie. A ră ta ca un
copil neastîm p ărat, ciufulită, p e n
tru că to a tă d u p ă - a m ia z a nu
ţinuse seam a nici de P ru d ie nici d e
napi, şi stătu se lu n g ită p e
iarbă pe o ridicătură d e p a r te d e
casă, u itîn d u -se la R o ss şi la
cei doi oam eni ca re m u n c e a u p e
dealul din faţă. S tă tu s e a c o lo
ad u lm ec în d p ăm în tu l ca un c ă
ţe la n d ru şi u itîn d u -se p rin tre
firele de iarbă, şi pînă la u r m ă a d o
r m is e în c ă ld u ra p lă c u tă a
soarelui de asfinţit. A vea părul
ciufulit şi ro c h ia îi era plină de
iarbă şi scaieţi.
Se uită la R o ss şi d esch ise ochii m
ari v ă z în d - o pe E lizabeth.
A poi m u r m u ră o s c u z ă şi se în
to a rs e ca să plece.
- Ea e D e m e lz a , d e s p r e care m -
ai auzit v o rb in d , s p u se
Ross, şi adăugă: D o a m n a este E
lizab e th P o ld a rk .
D o u ă femei, se gîndi el, făcute o a re
din aceeaşi substanţă?
P ăm în t ars şi porţelan. E lizab e th
se gîndi: O, D o a m n e , există
deci ceva între ei.
- R oss m i-a v o rb it a d e s e a d e s
p r e d u m n e a ta , d ra g a m ea,
spuse apoi cu v o ce tare.
A întîrziat cu o zi, se gîndi D e m e lz
a , n u m ai cu o zi. C e
fru m o asă e şi cît o urăsc. A p o i se
u ită din n o u la R o ss şi
p en tru prim a d a tă simţi un cuţit
în in im ă g în d in d u -s e că ceea
W INSTO N G R A H AM 328
ce sim ţise R o s s p e n tr u ea n o a p
te a tr e c u tă nu fu se se d ecît
scî'nteia u nei pasiuni g o ale. S e g în
d ise atît d e m u lt la p ro p riile
ei s e n tim e n te încît n u m ai g
ăsise tim p şi p e n tru ale lui. A c u m
p u te a să v a d ă clar în ochii lui.
- M u lţu m e s c , d o a m n ă , îi ră s
p u n s e sim ţind a v e rs iu n e a şi
u r a p ă tru n z în d - o p în ă în vîrful
d eg e te lo r. P o t să v ă a d u c ceva,
d o m n u le ?
R o ss se u ită la E lizab eth . ■
- P o a t e că to tu şi do reşti să bei u
n ceai. E g a ta în c îte v
a m inute.
- M u lţu m e s c , d a r tr e b u ie să
plec. C e flori f r u m o a s e
ai cules!
- V ă plac? s p u se D e m e lz a . Aţi
dori să le luaţi?
- D ră g u ţ din p a r te a dum itale! E
lizab e th m ai a r u n c ă o
p riv ire ra p id ă prin c a m e ră . E a
a fă cu t to a te astea, se gîndi:
p e rd elele d e ex em p lu ; P ru d ie,n
u s-ar fi p riceput să le aranjeze;
şi ca tifeau a d r a p a tă p e c a n a p
e a ; R o ss nu s-ar fi g în d it să o
a r a n je z e aşa.
- A m venit c ă la re şi îmi p a r e rău,
d a r nu am cu m s ă le
duc. P ăstrează-le, d r a g a m ea, d ar
îţi m u lţu m e sc că t e-ai gîndit.
- A m să le fa c b u c h e t şi să le fixez
d e şa, s p u se D e m e lz a .
- M ă tem că se v o r veşteji. Vezi, au
şi în c e p u t s ă se
ofilească. A ş a sînt albăstrelele. E
lizab e th îşi luă m ăn u şile şi
crav aşa. N u mai p o t veni aici, se
gîndi ea. A trecu t atîta tim p
şi a c u m e p re a tîrziu. P r e a tîrziu
ca să mai vin eu a ic i. Să vii
să-l vezi p e u n ch iu l tău, R oss. în
tre a b ă d e m u lte ori d e tine,
a p r o a p e în fiecare zi.
- A m să vin s ă p tă m în a viitoare,
sp u se el. Se în d re p ta ră
sp re uşă şi R o ss o aju tă să în
calece, c e ea ce ea făcu cu g ra ţia
ei obişnuită. D e m e lz a nu i-a u rm
at, d ar i-a u r m ă r it cu priv irea
329 ROSS POLDARK
d e la fereastră. E m ai sub ţire ca m
in e, deşi a n ă s c u t u n copil.
A re pielea c a fildeşul; n -a m u n cit
niciodată. E o d o a m n ă şi
R o s s e u n g e n tle m a n , iar eu
sînt o o trea p ă. D a r n u n o a p te a
trecută, n u n o a p te a trecută. (A m
in tirea nopţii t r e c u te îi reveni
p u tern ic în m in te .) N u sînt o o
tre a p ă , sînt fe m e ia lui R oss.
S p e r că o să se în g raşe . S p e r din
to a tă inim a şi m ă r o g lui
D u m n e z e u să se în g raşe , să c a
p e te sfrînţie, să-i c u r g ă nasul şi
să-i c a d ă dinţii.
- Ai d e g în d să faci ce ai spus p e n
tru F ran cis? îl în tre b ă
E lizab e th p e R oss.
- D e sig u r. V o i face tot ce p o t -
oricît de puţin ar fi să fie.
- V in o să-l vezi p e Charles. A r fi
bine la p rînz. în o rice
zi. L a re v ed ere.
- L a re v e d e re , sp u s e el.
E r a p rim a lor îm p ă c a re c o m p
le tă d e cînd se în to rsese, şi
îşi d ă d e a u s e a m a am îndoi, deşi
nu ştiau că sim ţeau la fel, că
î m p ă c a r e a v en ise p r e a tîrziu
ca să m ai în s e m n e ceva.
O u rm ă ri cu p riv irea 'cum se în d e
p ărt a în pasul calului.
V ă z u o d a tă lu cin d u -i părul în lu
m in a unei ra z e piezişe de
soare. în v alea c u p r in s ă d e u m b
ră , păsările în c e p e a u să cînte
cîntecul lo r d e seară.
E r a o b o sit, fo a rte o b o sit şi v o
ia să se o d ih n easc ă. D a r
liniştea su fletească, g re u cîştigată
în cursul zilei, se risipise o
d a tă cu vizita ei.
S e în to a rs e şi intră în casă prin
bucătărie. P ru d ie p re g ătea
m asa d e seară. El m o rm ă i c e v a
ca răsp u n s la văicărelile ei şi
se d u se la grajduri.
S e o c u p ă cîtev a m in u te cu treb
u rile m ă ru n te ale fermei;
d u p ă ce term in ă, in tră din n o u
în casă, în c a m e ra d e zi.
D e m e lz a e ra to t aco lo , stînd
lîngă fereastră. Ţ in e a florile
WINSTO N G R A H AM 330
în m înă. P ăru că n -o o b serv ă, se î
n d r e p t ă sp re sca u n u l lui
obişnuit, îşi s c o a s e haina, se a ş e
z ă şi ră m a s e u n tim p p riv in d
în c ru n ta t la p eretele din faţă,
sprijinit d e spătar.
- Sînt obosit, sp u se el.
D e m e lz a veni d e la fereastră, p
ăşin d în c e t c a şi c u m el ar
fi do rm it. S e aşeză p e c o v o r la p
icio arele lui şi în c e p u , alene,
d a r m ulţu m ită, să aşe ze florile g
ră m e z i, g r ă m e z i pe p o d e a .
CARTEA A TREIA
IUNIE - D E C E M B R IE 1787

C apitolul I
Koss şi D e m e lz a s-au că săto rit la
d o u ăzeci
şi patru iunie 1787. Sfinţia Sa
pastorul
O d g e rs a ce le b rat c e re m o n ia
c a re - s - a d esfăşu rat sim plu, în
p rezen ţa n u m ărului necesar de
martori. în registrul d e căsătorii
e tre c u tă vîrsta m in o rei, o p ts p
re z e c e ani, deşi nu a v e a decît
ş a p te s p re z e c e şi trei luni. R oss
av ea d o u ăz eci şi şapte.
Se h o tă rîs e să se că s ă to re a s c ă
cu ea n um ai la d o u ă zile
d u p ă p rim a lor n o a p te p e tre c
u tă îm p re u n ă . N u p en tru că o
iubea, d ar p e n tru că această soluţie
i se părea cea mai bună.
D a c ă treceai cu v e d e re a peste o
rig in ea ei, nu era o partidă
n e p o triv ită p e n tru un b o ier d e
ţară ca re sărăcise. D o v e d is e că
se p rice p e la treb u rile casei şi fe
rm ei şi p ăt ru n se se în viaţa lui
a p r o a p e fără să-şi d ea seam a.
C u n u m e le lui d e v ec h e obîrşie,
ar fi p u tut 'sâ intre în
lu m ea b u n ă şi să c u rte z e cu
succes pe orice fiică d e n o u îm b o
găţit
şi să-şi asig u re o viaţă de plictiseală
c o n f o rta b il ă dato rită
zestrei p e ca re ar fi dobîndit-o. D a r
nu putea lua în serios o
astfel de eventualitate. îşi dăd ea
seam a, cu o a re c a re a m ărăciu n
e a m u z a tă , că a c e a s tă căsăto
rie îl va s că d ea în ochii propriei
sale clase. P e n tru că în tim p ce b
ărb atu l care se c u lc a cu fata
de la b u c ă tă rie nu făcea decît să
stîrnească bîrfa g u rilo r rele,
WINSTO N G RAHAM 334
cel c a r e o lua d e n e v a stă se e x c
lu d e a el însuşi din rîn d u rile
clasei sale.
N u s-a dus la T re n w ith aşa c u m p
ro m ise se . S -a întîlnit
cu F ra n c is in te n ţio n a t la G ra
m b le r, cu o s ă p t ă m n ă în a in te
a
nunţii, şi i-a a n u n ţa t că să to ria
lui. F ra n c is p ă r u m ai c u rîn d
u ş u ra t decît şocat: p o a te că se
tem u'se to t tim p u l că v ăru l său
v a lăsa la o p arte m a n ie re le e le g
a n te şi v a veni s ă i-o ia p e
E lizab e th cu forţa. R o ss a fost d
estu l d e m u lţu m it că v e ste a
căsăto riei sale nu fusese privită cu
ostilitate şi u ită a p r o a p e
im ed iat p ro m is iu n e a fă cu tă lui
E lizab eth . T o tu ş i, m ai tîrziu
se d u s e s-o vadă, d ar la d esp ă rţire
a m în d o i s-a u a r ă ta t m ai
puţin p rieten o şi decît ar fi trebuit.
Ar fi dorit fo a rte m ult c a V erity, d
e care-1 le g a o v e c h e
p rieten ie, să fie p re z e n tă la
căsăto rie, d a r află d e la F ra n c is
că
d o c to ru l îi prescrisese d o u ă s ă p
tăm în i d e o d i h n ă la pat. în
locul u n ei invitaţii, îi trim ise deci o
s c ris o a re m ai lu n g ă, explicîndu-
i to tu l şi in v itîn d -o să vină să lo c
u ia s c ă la ei cînd s e v a
simţi m ai bine. V erity o c u n o ş te
a p e D e m e lz a din v e d e re , d a r
nu o mai v ă z u se d e doi ani, şi R o
s s se g îndi c ă v erişo a rei lui
îi va fi im posibil să în ţeleag ă ce g e
r m e n d e d e c ă d e r e îi in tra s e
în cap.
în s criso a rea d e răspuns, V e rity
nu făcu nici o reflecţie.
D r a g ă Ross,
I ţ i m u lţu m e s c c ă m i- a i s c r is
p e la rg , d în d u - m i
e x p lic a ţii d esp re c ă s ă to ria
ta. A ş f i u ltim u l om c a re s ă
c r itic e a c e s t p a s. D a r a ş d o
ri s ă f iu p r im a c a re s ă - ţi
d o re a s c ă m u ltă f e r ic ir e . C în
d m ă v o i în s ă n ă to ş i ş i ta ta
se v a sim ţi m a i b ine. v o i v e n i s
ă v ă v ă d p e a m în d o i.
C u d rag .
V e rity
335 ROSS POLDARK
*
C e r e m o n ia d e la biserica din S
aw le a s c h im b a t m ai m ult
decît n u m e le fo st ei a ju to are d e
b u că tă rea să. L a în c e p u t, Jud
şi P ru d ie în clin au să v ad ă
lucrurile în rău, n e c o n v e n in d u -
le -
pe cît p u te a u să o a rate - că un
copil de pripas, cu m u lt in ferio
r lor, a ju n sese să le fie stăpînă.
A r fi p u tu t să stea supăraţi m u ltă
v re m e d a c ă D e m e lz a
n -a r fi ştiut c u m să se po arte. D a
r, în cele din u r m ă , prin felul
c u m le v o rb e a şi se p u rt a cu ei,
îi făcuse să c r e a d ă că era
p ro te ja ta lor, în parte, şi că situaţia
ei, s u p e r io a r ă ac u m , se
d a to ra şi lor. D e fapt, aşa cum re m
a rc a s e P m d i e v o rb in d cu
J u d , era m ai b in e aşa decît să
prim eşti o r d i n e d e la v re o
fetişcană m o ftu ro a s ă şi plină de
zulufi.
D e m e lz a nu l-a m ai văzut p e tatăl
ei to t anul. L a cîteva
zile d u p ă ce s-au făcut strigările la
biserică, ea îl c o n v in s e pe
R o ss să-l trim ită p e Jud la Illu g g
an ca să-i tr a n s m ită verbal
vestea că se va căsători peste d o u ă
s ă pt ămîni. C a r n e era la
lucru, în m ină, cînd s-a dus Jud, aşa
că a tra n s m is m esajul
unei femei m ă ru n te şi grase, îm b
ră c a tă în n eg ru . N u s-a mai
auzit nim ic d e s p re ei. D e m e lz a
se te m e a că tatăl ei o să vină
să facă o s c e n ă la b iseri că, d ar nu
s-a în tîm p lat n'imic. T o m
C a rn e îşi a c c e p ta s e înfrîngerea.
L a z e c e iulie, un om care se n u m
ea J o p e Ishbel, unul
dintre cei mai vechi şi mai isteţi
mineri din regiune, a descoperit
un filon de a r a m ă roşie la Wheal
Leisure. O d ată cu d e s c o p e rirea
a a p ă ru t şi apa, şi lucrul s-a în
treru p t pînă la a d u c e re a
m aterialului de p o m p a t. G aleria d
e acces p o rn in d d e la s u p r a faţa
falezei av a n sa rep ed e, dar treb u ia
să mai t r e a c ă tim p pînă
la sec are a a b at ajelor. A pa era c o
n sid erată un s e m n b u n d e cei
ce se p ricep eau
WINSTON G R A H AM 336
Cînd i-au ad u s vestea descoperirii, R
o s s deschise un butoi
cu co n iac şi trimise la m ină căni m
ari pline cu bău tu ră. B u cu ria
a fost m are şi d e la m in ă se p u te a
u v e d e a o a m e n i u rc în d u -s e
p e deal în sp atele c a s e lo r din M
ellin , la d istan ţă de o milă,
uitîndu-se să v a d ă d e s p re ce este
v o rb a .
D e s c o p e rire a n u p u te a fi m a i
b in e venită, p en tru că a
d o u a a d u n a re a a c ţio n a rilo r
tr e b u ia s ă aib ă loc p este o s ă p tă
m
în ă şi R o s s ştia că tre b u ie să m ai
c e a r ă cîte cincizeci d e lire
sterline d e la fiecare. D e s c o p e r i
r e a lui J o p e Ishbel p ro m ite a
rezu ltate b une, p e n tru că deşi c a
lita te a m in ere u lu i sco s la su p
ra faţă de Ishbel nu era d in tre c e le
m ai b u n e , totuşi p u teau să
e x tra g ă din el cîtev a livre m ai m u
lt p e to n ă d ecît din m inereul
d e a ra m ă obişnuit. D e ci p o sib
ilitatea d e p ro fit era mai m are.
D a c ă filonul era destul d e b o g a t,
a v e a să a d u c ă c u .sig u ran ţă
beneficii fru m o ase.
N u uită să su blinieze to a te a c e s
te a Ia a d u n a re a care avu
loc în biroul s u p ra în c ălzit al d o m
n u lu i P e a rc e , la T r u r o , şi
efectul a fost că toţi au v o ta t fă ră
nici o ezitare creditele de
care era nevoie.
E r a p rim a d ată cînd R o s s l-a v ă
z u t p e d o m n u l T re n e g lo s
din ziu a c e a m a re d e la M in g o o
s e , cînd fiul acestu ia se c ă s ă
torise
cu R u th T e a g u e , şi b ătrîn u l îşi
d ă d u to ată o sten eala să
fie agreabil şi m ăg u lito r.
L a m a s ă au stat îm p r e u n ă şi Iui
R o s s i-a fost team ă că
v o r u rm a scuze pentru că n u fu
sese invitat Ia nuntă, o încălcare
a b u n e lo r m a n ie re în tre vecini.
Ştia c ă d o m n u l T re n e g lo s nu
e ra de vină, şi s c h im b ă co n v e
rsaţia.
DomnulRenfrewproduses
e un m o m e n t d e stînjeneală
p e n tru că, am eţit d e b ă u tu ră , d
u p ă c e a ridicat paharul în
săn ă ta te a fericitei p erech i, a a d ă
u g a t c ă nu treb u ie să uite să
b e a şi în s ă n ă ta te a m irelui c a
re se afla p rin tre ei.
337 ROSS POLDARK
U rm ă u n m o m e n t d e tăcere
stînjenită, în tre ru p tă d e d o m nul
P e a r c e c a re spuse:
- D a, da, c u m să nu! N u tre b u ie să
uităm .
Şi d o m n u l C h o a k e s p u se şi el:
- A r fi o d o v a d ă de n ep ă sare .
Şi d o m n u l T re n e g lo s , c a re
din fericire în ţelese, se sculă
im ediat în p ic io a re şi spuse:
- P erm iteţi-m i, d o m n ilo r. E u n
privilegiu şi o plăcere
pentru m ine să ridic p ah a ru l în
săn ă ta tea bunului n o stru prieten
care s-a c ă săto rit d e curînd, c ă p
ita n u l P o ld a rk , şi a tinerei
sale soţii. L e d o r e s c m u ltă
fericire.
T o ţi s-au rid icat în p ic io a re şi au
băut.
- A r fi făcu t o im p resie p ro a s tă d
a c ă n -a r fi sp u s nim eni
nimic, sp u se d o m n u l T re n e g lo
s , destul de ta re ca să au d ă
toţi. R o ss p ăru cel m ai puţin stîn
jen it d in tre ei toţi.
2/
D e m e lz a se in teg rase d e ja în
viaţa lui. A şa credea.
C eea ce voia să s p u n ă era că se in
te g ra se în viaţa casei, aten tă
să-i în d e p lin e a s c ă to a te dorin
ţele, d a r fără a fa ce c a z d e asta.
El av ea grijă d e to t'ce-i treb u ie şi
în acelaşi tim p era o c o m p a nie
plăcută.
în a c eastă n o u ă situaţie nu se sc h
im b a s e ră p re a multe.
L e g al eg a lă cu el, ră m ă s e s e d e
fapt inferio ară lui F ă c e a tot
ce-i s p u n e a el, fără să p u n ă în
tre b ă ri şi cu o b u n ă v o in ţă c a re
lu m in a totul. D a c ă R o s s n -a r fi
v ru t să se c ă s ă to r e a s c ă cu ea,
nu s-ar fi necăjit; d a r h o tărîrg a lui
d e a legaliza relaţia lor, de
a o face p e r m a n e n tă şi faptul că
îi d ă d u s e n u m ele lui o o n o ra u
,
era un fel de c o r o a n ă de a u r ca
re o fă cea şi m ai fericită. P u
WINSTON
G R A H AM 338
ţine'le m o m e n t e n e p lă c u te
cînd E liz a b e th v en ise în vizită
erau
uitate deja.
Şi ac u m făcea p a r te din v iaţa lui
în tr- u n m o d diferit.
P e n tru el nu m ai era ca le de
întoarcere, chiar dacă ar fi dorit-o,
şi îşi d ă d e a sea m a că nu dorea. N
u e ra nici o în d o ia lă că o
g ă s e a v re d n ic ă s ă fie dorită: fap
tele o d o v e d e a u , nu fusese
n u m a i a m ă g ir e a unei sin g u re
n o p ţi d e vară. D a r n u e r a în c ă
s ig u r în ce m ă s u ră o d o r e a însă
şi’ ca so ţie sau îi satisfăc ea
n u m a i d o rin ţe le lui de bărbat.
P e ea nu p ă re a să o p r e o c u p e c
e e a ce se p e tre c u s e în
inim a ei. D a c ă pînă ac u m ,c re s c
u s e şi se d e z v o lta s e cu r e p e z
i ciune,
acu m p erso n alita te a ei în flo re a
p e s te n o ap te.
C în d cin ev a e atît d e fericit c u m
e r a ea în v ara aceea , era
g re u ca ceilalţi să nu se schim be şi
ei şi d u p ă u n tim p a tm o s fe ra
creată de e a începu să aibă efect asu
p ra tu tu ro r celo r ce locuiau
în casa.
încet, încet, căsătoria i-a permis să-şi
im p u n ă unele pu n cte
de vedere. Prim a încercare în acest
sens a fost o slabă sugestie
făcută lui Ross, că ar fi bine să m ute
biroul minei din bibliotecă
p en tru că oam en ii călcau cu b o
can cii lor grei p e b ra z d e le ei
d e flori. E a însăşi a fost su rp rin să
cînd, o s ă p tă m în ă m ai tîrziu,
a văzut un şir de o a m e n i cărînd d
o c u m e n t e le minei şi d u cîn -
d u -le în tr-o rem iză de lem n pe
faleză. C h iar şi atunci au trec u t
mai m u lte săptăm îm pînă s-a
hotărît să se furişeze în b ibliotecă
fără v e c h e a sen zaţie de vină. Şi i-
a treb u it m u lt curaj să stea
aco lo , în cercîn d să s c o a tă su n
ete din v e c h e a sp in etă cînd se
afla cin e v a pe a p r o a p e care ar fi
p u tu t să o audă.
D a r vitalitatea ei era atît de p u te rn
ic ă încît, cu tim p u l, a
învins b arie rele pe care obiceiurile şi
s u p u n e r e a le ridicaseră.
A în c e p u t p rm a cînta încet mici
m elodii in v e n ta te d e ea,
a c o m p a n n n d u - s e aşa cu m
putea la spinetă. î n tr- o zi se d u se
339 ROSS POLDARK
cu R o ss în o ra ş şi c u m p ă ră
cîteva p o e z io a r e pe c a re le în v
ă ţă
p e d inafară, ap o i le f r e d o n ă în c
e r c în d să p o triv e a sc ă su n etele
spinetei cu m e lo d ia ei.
C a şi c u m ar fi v ru t să c o n trib u
ie la fericirea D e m e lz e i,
v a r a a fost f r u m o a s ă şi caldă cu
m nu m ai fusese d e ani de
zile, cu săp tăm în i în treg i de v re m
e sen in ă şi ra re zile ploioase.
D u p ă ep id em iile din iarnă, to a tă
lu m ea se b u c u r a d e v re m e a
b u n ă şi viaţa m u lto r familii p ărea
ac u m îm b elşu g ată în c o m p a
raţie
cu ce suferiseră în timpul iernii.
L u cru l la W h e a l L eisu re înain ta
încet, dar bine. O d ată
cu să p a re a galeriei de acces ca re
se a p r o p ia d e filon, evitau
co stu l rid icat al unei p o m p e de
absorbţie. Cu tro liurile ac ţio n
a te d e cai a p a era s co a să afară şi
v ărsată în tr-u n p u ţ d e u n d e
i se d ă d e a d ru m u l să c u rg ă
prin tr-u n canal p înă la o ro a tă de
a p ă c a re la rîndul ei acţiona o p o
m p ă care sc o te a în c o n tin u a re
a p a din galerii. A c u m pu teau s c o
a te aram ă. în c u r în d v o r
a v e a d estu lă c a s ă trim ită o
cantitate la T r u r o p e n tr u m a rc
a re .
3
.. F ă c e a p arte acum din viaţa lui. D
e se o ri a r fi
d o rit să p o a tă sep a ra pe cele d o
u ă D e m e lz a c a r e 'd e v e n is e r
ă
o p a rte din el. E r a D e m e lz a din
fiecare zi, p ra c tic ă şi realistă,
D e m e lz a c a re m u n c e a îm p re
u n ă cu el, cu care d e m ai b ine de
un an se sim ţe a bine. P e aceasta aju
n sese să o p lacă şi să aibă
în c re d e re în ea - d u p ă cu m şi ei
îi plăcea şi av ea în c r e d e r e în
el. J u m ă ta te slujnică, j u m ăt ate
soră, plină d e s o licitu d in e şi
a s c u ltă to a re, u r m a ş a directă
şi previzibilă a celei c a r e fusese
anul trec u t şi cu un an înainte D e m
e lz a în v ăţîn d să citească,
D e m e lz a ad u c în d lem n e p ent
ru foc, D e m e lz a făcînd c u m p ă
rături
îm p r e u n ă cu el şi săpînd g răd in
a, D e m e lz a a v în d în to td
e a u n a cîte c e v a d e făcut
WINSTO N GRAHAM 340
D a r cealaltă era în c ă o străină. D e
şi era soţul şi stăpînul
lor, al am în d u ro ra , aceasta îşi p ă
stra en ig m a, cu faţa ei d ră g u ţă
lu m in a tă de flacăra lum înării, cu
tru p u l ei tîn ăr şi p ro a s p ă t
satisfăcîndu-i plăcerea lui crescîndă.
în p rim ele zile, p e aceasta
o c a m dispreţuise, d a r lucrurile se s
c h im b a s e ră . D isp re ţu l disp
ă r u s e - d ar str ăina ră m ăsese.
D o u ă fiinţe nu chiar d e o se b ite ,
stră in e şi p rieten e. E r a
tu lb u ră to r ca ziua, în m o m e n t e
de ru tin ă sau cînd se în tîln ea u
în tîm plător, să-şi a m in te a sc ă b
ru sc d e fem eia tîn ără c a re p u tea
să a p a ră cînd voia, c a re era a lui, d
a r p e c a re nu o p o s e d a cu
ad ev ărat. Şi m ai ciu d at era n o a p
te a să v a d ă cîteo d a tă ap ărîn d ,
în ochii negri ai acestei străine, fa ta
n e în g rijită şi p rie te n o a s ă
c a re -1 aju ta la g r a jd u r i sau îi p
r e g ă t e a cina. în astfel d e m o m
e n te era tu lb u rat şi nu p re a
fericit, ca şi cu m ar fi călcat în
p ic io a r e cev a ce era b u n p e n
tru că m e rita să fie bun.
A r fi do rit să d e s p a rtă aceste d o
u ă fiinţe. S im ţea că ar fi
fost m ai fericit d a c ă le-ar fi p u tu t
d esp ă rţi c o m p let. D a r pe
m ăsu ră ce timpul trecea, s e p a r e
că se în tîm p la exact contrariul.
C ele d o u ă entităţi d e v e n e a u
mai p u ţin distincte.
C o n to p ir e a lor a avut loc în p rim
a s ă p tă m în ă din august.
Capitolul II
A
n anul acela bancurile de peşte au
sosit tîrziu.
i i Întîrzierea a p ro d u s în g rijorare,
p e n tru că h ra n a m u lto ra d e p in
d e a d e so sirea pe$telui, dar, în
v rem u rile acelea, însăşi e x isten ţa
lor. în insulele Scilly şi în
părţile de sud pescuitul era în plină d
e s fă ş u ra re şi se g ă se a u
în to td e a u n a ato ateştiu to ri şi
pesimişti g a ta să p r e v a d ă că b a
n curile
de peşte v o r ocoli anul acesta
coastele nord ice ale ţinutului
şi se v o r în d rep ta sp re Irlanda.
Cu un suspin de uşu rare, au aflat v
estea că prin seseră
peşte la St. Ives, d a r prim ul b a n c
n -a a p ă ru t la S a w le p în ă în
d u p ă - a m ia z a zilei d e şase au g u
st. •
O m ul care stătea d e strajă sus, p e
faleză, ca să a n u n ţe
so sirea b an c u rilo r d e peşte zări în
d e p ă r ta re d u n g a obişnuită,
roşu închis, şi sunetul pe ca re-1 sco a
se din tro m p e tă trezi întreg
satul. Bărcile de pescu it cu năv o d u
l ieşiră în larg, cîte şa p te
o a m e n i în bărcile din fru n te şi p
atru în u r m ă t o a r el e.
S p re seară s-a aflat că ech ip ele p
rin sese ră m u lt peşte,
mai m ult decît de obicei, şi vestea s-a
răspîndit cu iuţeala
fulgerului. O am en ii c a re s trîn g
eau re co ltele au lăsat co a sele
şi s-au în d rep ta t în g ra b ă sp re
sat, u rm a ţi de toţi cei ce nu
aveau de luciu in G ram bler şi d e
mulţi mineri care ieşeau din şut.
WINSTON G R A H AM 342
Ju d fu sese în sat în d u p ă -a m ia z
a a c e e a şi la în a p o i e r e îi
a n u n ţă vestea D e m e lz e i c a re
îi sp u s e şi lui R o ss s e a ra la cină.
- îm i p a re atît d e bine, spuse ea. T
u t u r o r o a m e n ilo r din
S aw le li se lu n g iseră feţele de su p
ă r a re . A c u m s-a u liniştit şi
a u d că au prins p eşte mult.
R o ss o u r m ă n cu privirea c u m se
ridică d e la m a s ă şi se
d u c e să c u r e ţe m u cu rile lum in
ărilo r în a in te d e a le ap rin d e .
F u s e s e la m in ă to a tă z iu a şi m
în case cu p o ftă în c a m e r a r ă c o
ro
a s ă în c a re se furişau u m b re le
nopţii. N u era nici o d iferen ţă
în tre a c u m şi se a ra aceea, acu m d
o u ă luni, cînd v e n is e a c a s ă
învins şi cînd în c e p u s e totul. Jim
C a r te r era to t la în c h is o a re .
N u era o s c h im b a re reală în
inutilitatea şi efo rtu l vieţii lui.
- D e m e lz a, s p u se el.
-Cee?
- L a o r a u n s p r e z e c e fluxul se
va r e tr a g e şi v a răsări luna.
C e -a r fi să n e d u c e m cu b a r c a
p în ă la S a w le şi să ne u ită m
cu m scot peştii din n ăv o d .
- O, R oss, ar fi m inunat!
- Să-l luăm şi pe Ju d să ne aju te la
vîslit, s p u s e el ca
să-o tachineze.
- Nu, nu, să m e rg e m n um ai noi
doi! N o i doi singuri. T u
şi cu m ine, R oss. S e b u c u ra ca un
copil, d an sîn d a p r o a p e în
faţa lui. A m să vîslesc eu Sînt ca Jud
d e pu tern ică. S ă m e rg e m
să ne uităm , n u m ai noi doi.
R o ss în cep u să rîdă:
- P arcă te-aş fi invitat la un bal. N u
crezi că p o t să vîslesc
eu pînă acolo?
- Cînd p o rn im ?
- P este o oră.
- C e b i n e 1 A m să p reg ătesc c e v
a d e m în c a re şi c o n ia c
343 ROSS POLDARK
în tr-o sticlă, ca să nu n e fie frig, şi...
şi o pătu ră p e n tru m in e şi
un co ş p en tru peşte. Ieşi în fugă din
cam eră.
P o rn iră sp re golful N a m p a r a cu
rîn d d u p ă o ra no u ă. E ra
o n o a p te liniştită şi caldă, cu l u n
a d eja sus. C în d aju n seră la
golf, s co a seră b a rc a din p eştera u
n d e o ţineau şi o tîrîră pe
nisipul tare p în ă la m alul mării. D e
m e lz a se u rc ă în barcă;
R o ss o îm p in se în a p ă şi sări şi el
cîn d în cep u să plutească.
M a r e a era fo a rte ca lm ă şi b a rc a
u ş o a r ă a lu n e c a liniştit în
tim p ce el vîslea s p re larg. D e m e
lz a şed ea la p u p a, u itîn d u -se
la R o ss şi lăsînd m în a în apă, să o
sim tă trecîndu-i p rin tre
degete. Avea o b a s m a roşie pe cap
şi p u rta o hain ă d e piele
care-i' a p a rţin u se lui R o ss în co p
ilărie şi acu m i se p o triv ea ei.
O coliră stîncile înalte şi g o laşe care
despărţeau golful N a m p a ra
d e Saw le, privind siluetele lor asc u
ţite p ro iec tîn d u -se p e cerul
lu m inat d e lună. A p a a lu n e c a şi
se ro sto g o lea la b aza stîncilor.
T re c o ră pe lîngă d o u ă golfuri fo a
rte mici, în care nu se p u te a
intra decît cu barca în tim pul
fluxului d eo a rec e d e ju r- îm p r e
ju r
nu erau decît colţi ascuţiţi d e s tîn c
ă . R o s s le cu n o ş te a pe to ate
ca pe propriul lui bu zu n ar, d ar D
em elza nu le văzuse niciodată.
N u se suise în tr-o b a r c ă decît o
sin g u ră dată, d em u lt. T r e c u ră
ap o i d e Q u e e n R o c k , u n d e se
s c u fu n d a s e ră m u lt e corăbii, şi
o c o lin d un p ro m o n to r iu , p ă
tru n s e ră în golful S aw le u n d e d
ăd
u ră peste primii pescari.
C o b o rîseră n ăvodul în apă - o plasă
cu ochiuri rezistente,
fo a rte lungă, cu bucăţi de plută p e
m argini şi plum bi ded esu b t
- la o distan ţă ap reciab ilă d e p r o
m o n to riu şi la o j u m ă ta te de
m ilă d e ţărm. î n c o n ju r a s e r ă
cam doi acri de ap ă cu plasa şi
s p e r a u să p rin d ă m u lt peşte. Şi
deşi pe v rem e b u n ă p u teau
m e n ţin e plasa în poziţia n ec esară
cu ajutorul u n o r a n c o re
sp eciale tim p de z e c e zile sau d o
u ă s ă pt ămîni, nim eni nu av e a
WINSTO N G R A H AM 344
in ten ţia să se b izu ie p e v r e m e a
b u n ă nici m ă c a r cu u n m inut
m ai m ult decît era nevoie.
E r a o n o a p t e cu lună.
C u m se a p r o p ia refluxul, b a r c a
n u m ită „ u r m ă rito r 11, care
d u c e a plasa m ai m ică p e n tru
sco s p e ş te le din n ă v o d , intră cu
m u ltă p re c a u ţie în in terio ru l s
u p ra fe ţe i în c e rc u ite , delim
itată
d e plutele c a re săltau p e a p ă şi c a
r e su sţin e au n ă v o d u l cel
m are. în in terio r vîsliră în c e rc în
tim p ce plasa m ai m ică fu
c o b o r îtă şi fixată b in e în m ai m u
lte p u n c te . D u p ă aceea, pescarii
în c e p u r ă să t r a g ă iar p lasa în b
a rc ă .
în acest m o m e n t crucial, R o s s şi
D e m e lz a s-au ap ro p ia t
să p riv ea scă sce n a. N u e r a u
singurii s p e c ta to ri. T o a t e
bărcile
ca re p u te a u pluti şi toţi cei ce p u
te a u sta în ele v en iseră d e la
S a w le ca să se uite. Şi cei c a r e nu
a v e a u b ărci sau erau infirmi
s tă te a u p e plajă, le strig au sfaturi
şi îi în c u ra ja u . L u m în ă ri şi
fel in are se aprinseseră în căsuţele
din sat şi d e -a lungul bancului
d e aluviuni, m işcîn d u -se în sus şi
în j o s p e s te a p e le albastru
-d e sc h is ale golfului. L u n a în v ă
lu ia s c e n a în tr-o lum ină
slab ă ca d e am u rg .
Pescăruşii b ă te a u din aripi şi ţip au
zb u rîn d p e d e a s u p r a
ca p etelo r. N im e n i nu d ă d e a
aten ţie n o ilo r veniţi. V r e o cîţiva
se salu tau p rieten eşte. S o s ir e a
lui R o s s nu i-a stînjenit aşa
c u m i-ar fi stînjenit so s ire a alto r d
o m n i.
R o s s vîsli p în ă a p r o a p e d e b a
r c a în c a re se afla cel care
c o n d u c e a în treg pescuitul; d ă d
e a o r d in e sc u rte o a m e n ilo r
care
se aflau în interiorul cercului, tr ă g în
d plasa în ă u n tru . C u m
era clar că plasa e ra g re a , se fa cu
tăce re. A v eau să afle imediat
d a c ă p r a d a era b u n ă sau nu, d a
c ă p rin s e s e ră o b u n ă p arte din
b an cu l d e p eşte sau d a c ă p rin s
e s e ră peşti prea mici pentru a-i
p u n e la sare şi a-i ex p o rta , d a c ă
nu c u m v a av u seseră ghinionul
345 ROSS POLDARK
să p rin d ă u n b a n c d e sp ro t.
plevuşcă, aşa cu m se în tîm p lase
acum vreo doi ani. P ro sp eritatea
satului d e p in d e a d e rezultatul
pe care-1 v o r a v e a în m in u te le u
r m ă to a re .
N u se a u z e a d ec ît b o lb o ro situ l
şi fîşîitul apei lo v in d u -se
d e chila c e lo r cincizeci d e bărci şi
ritm icul „H ei... rup! Hei...
ru p !u al b ărb aţilo r ca re se în c o
rd a u să tra g ă plasa t o t m ai sus.
Cel ce c o n d u c e a în tre g pescu itu
l u itase să le m ai s trig e cu v in tele
de în c u ra ja re şi stătea n em işca t,
m u şcîn d u -şi d e g e te le şi
uitîndu-se la a p a din plasă ca să v a
d ă prim ul s e m n d e viaţă.
N -a d u ra t m ult. M ai întîi prim ul d
in tre s p e c ta to ri sp u se
ceva, apoi u n altul sco a se u n
strigăt. U r m ă un m u r m u r care
se răspîndi în j u r u l b ă r c ilo r c r e
s c în d şi t r a n s f o r m în d u - s e
într-un strigăt d e u ş u ra re m ai cu
rîn d decît în urale. A p a în cep u
să clo c o te a s c ă ca în tr- o o a lă e
n o r m ă , fierbea, f ă c e a s p u m e
şi
b u lb o an e, şi d e o d a tă d isp ăru
lăsînd loc peştelui. S e re p e ta
m iracolul din G alileea la lu m in a
lunii în ţinutul C o rn w a ll. N u
mai era apă: n u m a i peşte, peşti m
ari, heringi, mii d e peşti la
un loc, sărind, z b ă tîn d u -se ,
lucind, lu p tîn d u -se şi răsu cin -
d u -se ca să scape.
Plasa se ridica şi se lăsa, bărcile m ari
se a p le c a u în tim p
ce oam enii se în c o rd a u să nu
piard ă p rad a. V o rb e a u şi strigau,
lopeţile plesneau apa, pescarii strigau
d e bucurie; tot z g o m o tu l
d in ain te nu era nim ic în c o m p a r
a ţie cu acesta.
A c u m plasa era fixată bine şi
pescarii s c o te a u co şurile
pline cu peşte şi le ră s tu rn a u în fu
n d u l bărcii. S e p ă re a că toţi
nu se g în d eau d ecît că treb u ie s ă
se g ră b e a s c ă p e n tru a profita
cît mai bine d e n o r o c u l lor, sau
ca şi cu m s-ar fi a ş tep ta t să se
d ez lă n ţu ie o fu r tu n ă şi să-i o p
re a s c ă . D o u ă vase m ari, cu fu n
dul
plat ca nişte şlepuri, au fost a d u s e
lîngă bărci şi oam enii,
aplecîndu-se peste m arg in e a lor, au
în c e p u t să lu c re z e cu furie
WINSTON G R A H AM 346
la u m p le r e a lor. A lte bărci mici
au î n c o n j u r a t r e p e d e plasa,
să
aju te la în c ă rc a r e a peştelui.
C îte o d a tă lum ina lunii p ă r e a să
se tr a n s f o r m e în g ră m e z i
de m o n e d e şi R o ss se g în d e a
atu n ci c ă o a m e n ii s e m ă n a u
cu
nişte p ig m e i cu feţele în tu n e c a
te în c e r c în d să g o le a s c ă un
sac
fără fu n d plin cu bani d e argint.
C u rîn d , o a m en ii se c u f u n d a r
ă în peşti p în ă la g lezn e,
apoi p în ă la g e n u n c h i. B ă rc ile
se d e p ă r t a r ă în cet, în d re p tîn -
d u -s e s p re ţărm pline o ch i cu p
eşte, cu b o r d u r ile n u m ai la
cîţiva cen tim etri d e a s u p r a apei.
P e m al e r a aceeaşi activitate
febrilă; se v e d e a u la n te rn e a p r
in s e p re tu tin d e n i, în tim p ce
peştele e ra d e s c ă rc a t în ro a b e
şi d u s r e p e d e în pivniţele u n d e
se so rta şi se p u n e a la sărat. în t r
e tim p , m u n c a în ju ru l plasei
nu c o n te n e a acolo, în mijlocul
mării d e p e ş te ca re să re a lucind
în to a te părţile.
în cealaltă parte a golfului se p rin d
ea u peşti în co n tin u are,
deşi în ca n titate mai m ică. R o s s şi
D e m e lz a d isc u ta u cu v o c e
scăzu tă d esp re ce v edeau. M
încară, a p o i lu ară cîte o înghiţitură
d e c o n ia c din aceeaşi sticlă.
- M e r g e m ac a s ă a c u m ? în tr e
b ă R o ss.
- Să m ai stăm puţin, îl r u g ă D e m e
lz a . N o a p t e a e atît de
caldă. E g r o z a v să stăm aici.
R o s s în m u ie u ş o r lopeţile în a p
ă şi b a r c a în c e p u să se
le g e n e în c e t p e valuri. S e d is ta
n ţa s e ră d e celelalte bărci şi îi
plăcea să p riv ea scă de Ia dep ărtare.
D e o d a t ă îşi d ăd u s e a m a s u rp
rin s c ă e fericit, nu n u m ai
p e n tru că D e m e lz a e fericită, ci p
e n tru el însuşi. N u ştia de
ce. P u r şi sim plu sen tim en tu l îi c
u p r in s e s e în tr e a g a fiinţă.
*
C o n tin u a ră să p riv ea scă p în ă
cîn d plasa a fost go lită şi
pescarii se p re g ă te a u să o c u fu n
d e iar în apă. A ş te p ta r ă apoi
347 ROSS POLDARK
să v adă d ac ă a d o u a o ară v o r sc
o a te to t atît d e m ult peşte.
Ori de cîte ori se p re g ă te a u să
plece, îi re ţin e a c e v a nou. T im
pul
trec ea fără ca ei să-şi d e a s ea m a ,
p e cînd lu n a c o b o ra
a p ro p u n d u -s e d e ţărm şi lum
inînd cu ra zele ei argintii.
încet, încet, R o ss în c e p u să
vîslească cu m işcări p u tern ice
şi b arca porni. C înd au tre c u t p e
lîngă ceilalţi, P ally R o g e rs îi
re c u n o s c u şi strig ă „ N o a p te b
u n â !“ C îţiva p esc ari se o p riră
asudaţi de atîta efo rt şi strig a ră şi
ei.
- C u m e reco ltă Pally, e b u n ă ?
- G rozavă! C red că p în ă la u r m ă v
o m a v e a m ai m u lt d e
un sfert de m ilion d e peşti.
- M ă b u cur. O să fie bine la iarnă.
- N o a p te b u n ă, d o m ’le.
- N o a p te bună.
- N o a p te b u n ă, d o m ’le.
- N o ap te...
Pe m ăsu ră ce se d ep ă rtau , su n
etele v o cilo r slăb eau transfo
rm în d u -se trep tat într-un m u r m
u r abia perceptibil în noapte.
V îsleau sp re larg şi în s p re stîncile.
ascu ţite, n e g re , şiroind
d e apă.
- Toţi sînt fericiţi în n o a p te a asta,
sp u s e R o s s m ai m ult
pentru sine.
Faţa D e m e lz e i lucea în lu m in a
lunii.
- T e în d ră g e sc , sp use e a în cet,
toţi te în d ră g e s c .
- P ro stu ţo , m u r m u r ă el.
- N u, e ad evărat. Ştiu p e n tru că şi
eu fac p a r te d in tre ei.
T u şi tatăl tău aţi fost altfel d ecît
ceilalţi. M ai ales tu. Eşti...
eşti... îngînă ea, eşti jum ătate* b o
ier, j u m ă t a t e u n u l de-ai lor.
Şi ai încercat să-l ajuţi p e Jim C a rte
r şi să dai h ra n ă o a m e n ilo r...
- Şi m -a m însu rat cu tine.
WINSTON G R A H AM 348
B a r c a p ă tru n s e în u m b r a
stîncilor.
- N u, nu, asta nu, sp u s e ea s erio a
să. P o a t e că asta nu le
place. D a r pe tin e to t te plac.
- Eşti p re a s o m n o r o a s ă ca să v
o rb e şti serios, s p u se el.
în v e le ş te - te şi d o rm i p în ă a ju
n g e m acasă.
N u l-a ascultat şi a c o n tin u a t să p
riv e a s c ă linia în tu n e c a tă
u n d e se te rm in a u m b r a p ă m
în tu lu i şi în c e p e a a p a
sclipitoare.
A r fi p re fe ra t să fie a c o lo , d e p
a rte . U m b r a se în tinsese
m u lt d e cînd v en iseră şi ea ar fi v
ru t m ai c u rîn d să facă un
o c o l m a re ca să ră m în ă în lu m
in a p r ie te n o a s ă a lunii. Se uită
lung, cău tîn d să p ă tru n d ă în tu n
ericu l ad în c al u n u ia din g o
lfurile
pustii p e lîn g ă c a r e trec eau . N im
e n i nu se a v e n tu ra pînă
aco lo . E ra u locuri reci, părăsite,
pustii. îşi im a g in a că acolo
trăiau fiinţe păgîne, spirite ale m o
rţilo r, făpturi ieşite din mare.
Se în fio ră şi îşi în to a rs e fa ţa d e
la ele. R o s s spuse:
- M ai ia o în g h iţitu ră d e co n iac.
- N u , clătină ea din cap. N u , nu rni-
e frig, Ross.
P este cîtev a m in u te intrau în g o
lfu l N a m p a ra . B a rc a alu n
e c ă p e ste v ălu relele d e la m al şi
se o p ri în nisip. El sări jo s şi
cînd e a voi să-l u rm e z e , o cu p rin
se d e talie şi o d u se în b raţe
pe p ăm în t uscat. O s ă r u tă în a in
te d e a o lăsa jo s din braţe.
D u p ă ce trase b a rc a în p eşteră şi
a s c u n s e lopeţile u n d e
nu le p u te a găsi nim eni, reveni
lîngă ea a c o lo u n d e îl aştepta,
mai sus puţin d e linia pînă u n d e u r
c a a p a în tim pul fluxului.
S tă tu ră nem işcaţi un tim p, u itîn d
u -se c u m a p u n e luna. P e
m ă s u ră ce se a p ro p ia d e ap ă în
c e p u să-şi sch im b e fo rm a şi să
se d e c o lo r e z e ca o p o rto c a lă
ro şie p re a c o a p tă prinsă între
cer şi mare. R a z a ca o sabie argintie
care tăia m a re a se în tu n e că,
îm p u ţin în d u -se m e re u pînă d
isp ă ru şi n u mai răm ase decît
b ă trîn a lună, p u h a v ă şi în tu n e
c a tă , c u f u n d în d u - s e în neguri
349 ROSS POLDARK
Se în to a rs e r ă în tăcere, tra v e rs
a r ă plaja şi p rundişul, apoi
pîrîul păşind p e bo lo v an ii ca re
ieşeau din apă, şi, m în ă în
m înă, p a rc u rs e ră ju m ă ta te a de
m ilă care îi d e s p ă rţe a d e casă.
D e m e lz a n u v o rb e a. Se g în d e
a că R o ss nu fă c u s e nicio
d a tă ceea ce făcu se în n o a p te a
aceea. N u o săru ta se niciodată
d ecît în m o m e n te le d e pasiune.
Se s ch im b ase ceva. Ştia că
era m ai a p r o a p e d e e a a c u m
decît fusese înainte. P e n tru prim a
dată erau egali. N u mai era R o ss P o
ld a rk , nobilul d e ţară de
la N a m p a ra , şi s e rv a n ta lui, pe
c a re o luase de so ţie c a să nu
mai fie singur. E r a u u n b ărb at şi o
fem eie, ab so lu t egali. E a
era mai în vîrstă d ecît anii ei şi el era
mai tînăr, şi se d u ceau
acasă, m înă în m înă, prin u m b ra d
ea să a unui n o u întuneric.
Sînt fericit, se g în d e a el din n o u
Se în tîm p lă cev a cu
mine, cu noi, cev a ce transfigurează
legătura no astră sentim entală.
A şa treb u ie să fie, să d u reze, nu
există în to a rc e r e înapoi.
S in g u a il su n et c a re i-a înt o
vărăşit tot d r u m ul p înă acasă
a fost clocotul apei cu rg în d pe lîngă
p o teca lor. C asa i-a întîn>
pinat, albă. Fluturii zb u ra u sp re
stele şi copacii erau n em işcaţi,
tăcuţi şi negri.
U şa din faţă scîrţîi cînd o în ch iseră
şi u rc a ră scările cu
ae r d e con sp irato ri. C înd au ajuns
în ca m e ra lor, rîdeau pe
în fu n d ate, g în d in d u -s e că i-ar
fi p ut ut scula pe Jud şi P ru d ie
cu z g o m o t e atît d e slabe.
D e m e lz a a p rin se lum înările, în
ch ise ferestrele ca să nu
intre fluturii de n o a p te , îşi sco a se
haina g ro a să şi îşi scu tu ră
pletele. D a r în se a ra asta era în cîn
tăto are . R o ss o strînse în
b ra ţe rîzînd ca un copil şi ea, la
rîndul ei, rîse cu g u r a şi dinţii
lucind u m ezi în lu m in a lum
inărilor.
Surîsul l ui d isp ăru şi în c e p u să o
sărute.
- R oss, şopti ea, d ragul m e u Ross.
WINSTON G R A H AM 350
- Te iubesc, zise el, şi sînt al tău. D e
m e lz a , u ită -te la
m ine. D a c ă am greşit în trecu t, la
s ă - m ă să-m i re p a r greşelile.
D e s c o p e r e a în sfîrşit că c e e a
ce d isp reţu ise nu era d e m n
de dispreţuit, că ceea ce fu sese p e n
tr u el satisfac ere a u n o r
pofte, o a v e n tu r ă p lăcu tă , d a r
o b iş n u ită în tr-u n m o m e n t d e
d e z a m ă g ire , era c e v a adînc,
nestăvilit şi g re u d e prins, c e v a
ce n u c u n o s c u s e p în ă atu n ci,
c e v a ce-i u m p l e a in im a d e
b u c u rie şi frum useţe.
Capitolul III
Lu n a s ep tem b rie în anul acela a
fost u m brită
de m o a r te a lui Charles.
" B ătrînul se văitase to ată v a r a şi d
o c to ru l p ie r d u s e de
cîtev a ori s p e r a n ţa că se va face
bine. Apoi, în tr-o zi, c o n tr a r
aşteptărilor, suferi un atac ch iar în m
o m e n tu l în c a r e C h o a k e
d ec la rase că starea lui e foartă b u n
ă şi m uri în a in te d e a-şi
mai reveni.
R o ss s-a dus la în m o rm în ta re , d
a r nici E liz a b e th , nici
V eritv nu erau de fată, fiind a m î n d
o u ă bolnave. L a funeralii a
luat p a r te o m a re m u lţim e de
săteni, m ineri şi m o şieri din
re g iu n e p e n tru că C h arles era co
n sid e ra t d re p t p e r s o n a lita te
a
cea mai im p o rtan tă din com itat şi
apreciat în g en eral în m ăsu ra
în care o am en ii îl cu n o şteau .
V ărul W illiam -A lfred a o fici at
serviciul divin şi, afectat
el însuşi de a c eastă p ierd e re grea,
a ro stit o p re d ic ă pe care
t o at ă lu m ea a apreciat-o . T e m a
a fost ..Un O m al D o m n u lu i11.
C e în seam n ă aceste cuvinte? a în
treb a t el. în s e a m n ă să cultivi
calităţile pe care însuşi lisus Christos
le-a avut: a d e v ă r şi cinste,
p u ritatea inimii, umilinţă, m
ilostenie şi iubire. Cîţi d in tre noi
p o s e d ă atîtea calităţi? P u te m
oare, c e rc e tîn d u -n e inimile, să
d esc o p erim calităţile n ec esare ca
re să facă din noi b ărb aţi şi
femei ai D o m n u lu i D u m n e z e u
0 M o m e n te le acestea, cînd
deWINSTON
G R A H AM 352
p lîn g em tre c e re a în nefiinţă a u n
u i o m m a r e şi bun, sînt m o m
e n te cînd tre b u ie să n e c e rc e tă
m su fletele şi să n e reînn
o im credinţa.
E d re p t să s p u n e m că p i e r d e r
e a d ra g u lu i n o s tru prieten
C h arles P o ld a r k în s e a m n ă p e
n tru n o i p ie rd e re a unui o m al
D o m n u lu i, al u n u i d re p t- c re
d in c io s. A fo st u n o m integru,
cinstit, n -a rostit n ic io d a tă u n c
u v în t u n t. D e la el n-aţi în v ăţat
d ecît b u n ă ta te a şi c u r te n ia u
n u i a d e v ă r a t g e n tle m a n c a
re n-a
c u n o s c u t ră u ta te a şi nici n -a c
ă u ta t- o la alţii. N e - a c o n d u s cu
lipsa d e eg o ism a u n u i o m a cărui
e x is te n ţă a fost un ex e m p lu
p e n tru noi ţoţi.
W illiam -A lfred v o rb e a d e 'c i n c i
m in u te cînd R o s s auzi
un sm io rcăit în s tra n a d e lîngă el
şi o v ă z u p e d o a m n a H e n s
h a w e suflîndu-şi nasul fără să s e je
n e z e . C ăp itan u l H e n s h a w e
clipea şi el din ochii lui albaştri şi alţi
cîţiva p lîn g eau încet.
D a, era o p re d ic ă „ f ru m o a s ă
11, m e r g în d d re p t la inim ă şi
evocînd
im agini de p a c e şi m ăreţie. D a r e
v o c a u ele o a re p e bătrînul
obişnuit pe c a r e -1 c u n o ş te a el,
c u m s e c a d e dar ca m iute,
sau se în d e p ă r ta s e d e la subiect
relatînd p o v e s te a v reu n u i sfînt
d e altăd ată? S au p o a te că sub
acelaşi n u m e se a c u n d e a u doi
o a m e n i diferiţi. U n u l era p o a te
cel p e care-1 c u n o ş te a R oss,
p e cînd pe celălalt, o a m e n i cu m
in te a p ă t a i n z ă t o a r e ca
William
-A lfred îl c u n o ş te a u mai bine. R
o s s în c e r c ă să şi-l a m in tească
p e C harles cel dinainte d e a se îm b
o ln ăv i, C h arles căruia
îi plăceau luptele d e co co şi şi m în c
a r e a b u n ă şi m ultă, C harles
cu veşnicele lui g a z e care-i v e n e a
u p e g ît şi p asiu n ea p en tru
gin, C h arles g e n e r o s c îteo d a tă
, m e s c h in alteori, cu d efectele
şi calităţile lui, la fel c a toţi o a m e n
ii. C e v a nu era în regulă
aici, în discursul ăsta. D a , d a r a c u
m era o o c a z ie specială
C h arles, el însuşi s-ar fi am u za t. S
a u ar fi văsat lacrimi ca şi
ceilalţi p en tru o m u l c a re m u
rise?
353 ROSS POLDARK
W illiam -A lfred se a p r o p n a de
sfîrşitul predicii. „Prieteni,
p o a te că noi nu s în tem la-înălţim
ea ex em p lu lu i p e c a re el ni
l-a dat. D a r în îm p ă ră ţia Tatălui C
e re s c este loc p e n tr u toţi
credincioşii. în a c e a s tă lu m e nu
există eg alitate sau şanse
p e n tru toţi. B in e c u v în taţi sînt
cei umili şi supuşi p e n tr u că ei
v o r v e d e a faţa lui D u m n e z e u .
Iar El cu în ţe le p c iu n e a S a
infinită
n e va ju d e c a p e toţi. Fericiţi cei
ce v o r intra în îm p ă ră ţia
c e ru rilo r p en tru că sînt săraci.
Fericiţi cei b o g aţi, căci v o r
intra în îm p ă ră ţia c e ru rilo r g
raţie carităţii lor. în viaţa d e apoi
va exista o m u lţim e infinită de o a
m e n i, toţi răsplătiţi d u p ă
virtuţile4©r,. uniţi cu toţii d ato rită
privilegiului sublim d e a
lău d a şi g lo rifica p e D u m n e z e
u . A m in .‘;
S e auzi scîrţîitul u n o r viori: t rei m
uzicieni îşi în c e r c a u
viorile în ain te d e a în c e p e să
cînte; coriştii îşi d re s e ră glasurile
şi dom nul. T re n e g lo s se trezi.
, R o ss a c c e p tă in v itaţia să se d
u c ă la T re n w ith , s p e r în d să
o v a d ă pe V erity, d a r nici ea nici E
lizab e th n-au c o b o rît. R oss
ră m a s e în că p uf in, p în ă b ău
vreo d o u ă p ah a re cu vin, se scu ză
apoi faţă de F ran c is şi p lecă acasă.
A sisten ţa în d o lia tă se ţinea
d e p a r te de el. în c iu d a g în d u
rilo r c a r e -1 p re o c u p a s e r ă în
p e rio
a d a cînd se h o tă rîs e să se că să to
re a sc ă , nu se a ş te p ta la o (
astfel de atitu d in e şi îi v e n e a să
rîdă d e ei.
R uth Treneglos, născută T eague, d o
am n a T eague, d o a m na
C h y n o w eth , Polly C o o k e , nişte
gîsculiţe care nu ştiau decît
să tră n c ă n e a s c ă d e s p r e
deosebirile lor,sociale ridicole şi falsul
lor co d de morală! C h iar şi W illiam
-A lfred şi soţia lui p ă iu se ră
stînjemţi. F ără în d o ia lă că p en tru
ei căsăto ria lui era o sim plă
re c u n o a ş te re că to t ce se
vorbise, to a tă bîrfa erau adev ărate.
D e sig u r, W illiam -A lfred era bine
in te n ţio n a t şi c o n s id e ra
„familia“
ca ce v a f o a rt e serios. Jo shua av u
sese d re p ta te să-l c o n sid
ere „co n ştiin ţa" familiei, Iară în d o
ială că îi p lăcea să i se
ceară părerea.
WINSTON G R A H AM 354
B ătrîn u l d o m n W a rle g g a n fu
sese fo a rte distan t-faţă d e
el, d a r asta era d e înţeles. C ele p e
tr e c u te la tribunal îl s u p ă r a u
şi ac u m , ca şi refuzul lui R o ss d e
a-i în c re d in ţa p ro b le m e le
fin an c iare ale m oşiei. G e o r g e W
a r le g g a n ţin ea p re a m u lt la
b u n e le m a n ie r e ca să ara te ce
simte.
Ei bine, d e z a p r o b a r e a lor, a t u
tu ro r , n - a v e a nici c e a m ai
m ică im p o rta n ţă , nu-1 afecta
deloc. S a fiarb ă în z e a m a lor, lui
nu-i păsa. C în d a ju n s e p e p ă m în
tu l lui, iritarea î n c e p u să
d is p a ră la gîndul că o va v ed e a iar
p e D e m e lz a ...
2
în realitate, ră m a s e d e z a m ă g it,
p e n tru că, so sin d
acasă, nu o găsi pe D em e lz a, c a re
p leca se la M ellin lu înd cu
ea c e v a ’d e m în care p e n tr u Jin
n y şi o h ă in u ţă pe care o lu cra se
p e n tru copilul n ăsc u t d e o s ă p
tăm înă. L u i B en jam in R o s s îi
ieşeau dinţii şi luna tre c u tă fusese b
o ln av . R o ss îl v ă z u s e de
cu rîn d p e băieţelul care-i p u rta n u
m e le şi fusese izbit d e c o in
cidenţă:
cuţitul lui R e u b e n lăsase p e faţa
copilului o-cicatrice
a s e m ă n ă to a r e cu cea de p e faţa
lui. S e în tre b ă d a c ă se v a
v e d e a şi cînd băiatul, va creşte m
are.
S e h o tă rî să se d u c ă la M ellin, în
s p e r a n ţa că o v a întîlni
p e D e m e lz a pe d ru m u l d e în to
arc ere.
S e întîlni cu soţia Iui la v reo d o u ă
sute d e metri d e p ă r ta r e
■»
d e ca să C a î n to td e a u n a îi făcea
o d e o s e b ită plăcere să-i v a d ă
faţa lum inîndu-i-se la vederea lui şi
ea veni în Rigă să-l întîmpine.
- R oss: C e bine îmi p a r e ' N u m ă a
ş te p ta m să te în to rci
atît d e re p ed e.
- N -a fost o re u n iu n e plăcută, sp u
s e el, lu în d -o d e braţ.
S int sigur că C h arles s-ar fi plictisii.
355 ROSS POLDARK
- Ssst! îl d o jen i ea. N u e b ine să
glum eşti d e s p r e astfel
d e lucruri. C in e era ac o lo ? S p u n
e -m i, cine era aco lo .
îi povesti, p re făc în d u -se că n -a r
e ră b d a re să-i p o v e s te a s că,
d a r în realitate facîndu-i p lă c e re
re interesul ei.
- C e să-ţi m ai sp u n ? A sta e tot. L
u m e a era tristă. A r fi
tre b u it să fie a c o lo soţia m ea ca
să-i m ai în v eselească.
- D ar... E lizab e th nu a fost aco lo ?
în treb ă ea.
- N u , şi nici Verity. A m în d o u ă
sînt b o ln av e. P r e s u p u n
că din ca u za p ie rd e n i suferite. F
ran cis sin g u r a făcu t o n o ru rile
casei. Şi ce fac bolnavii tăi?
- B olnavii mei?
- Jinny şi copilul.
- O, sînt bine. Fetiţa e s ăn ă to a să.
Jinny la fel, d a r fo a rte
m îhnită. E ap atică şi sim te lipsa lui
Jim.
- Şi micul B enjy R o ss şi dinţii lui? îi
ies dinţii prin urechi?
- Se sim te m u lt mai bine, dragule. I-
a m dus n işte valeria
n ă şi i-am sp u s lui Jinny. ... C u m
se zice?
- I-am d at instrucţiuni?
-Nu...
- I-ai prescris?
- Da. I-am prescris, ca un farm acist. A
tîtea p icătu ri, de
atîtea ori pe zi. Şi Jinny făcea ochii
mari şi zicea „da, doam nă*1,
şi „nu, d o a m n ă 11, ca şi c u m aş fi
fost o a d e v ă ra tă d o a m n ă .
- A sta şi eşti, spuse Ross.
Se lipi d ră g ă s to s de el:
- Da, sînt. Uitasem , Ross. T u ai
transform a într-o d o a m n ă
p e oricine ai iubi.
- Fleacuri, s p u se Ross. Tu eşti de
vină. A u m ai aflat
ce v a d esp re Jim luna asta?
- L u n a asta, nim ic Ştii ce -au aflat
luna trecută.
WINSTO N G R A H AM 356
- C ă se sim te bine, da. E u m ă în d o
ie s c , dar, d a c ă asta îi
linişteşte, e bine.
- Crezi că ai pu tea să rogi pe cin ev a
să se d u că să-l vadă?
- A m fă c u t- o deja. D a r n -a m nici
u n răspuns. E ad e v ăra t
că în c h is o a r e a B o d m in este c
e a m a i b u n ă d in tre cele rele,
d a c ă asta p o a te fi o co n so lare.
- R oss, m - a m gîndit că...
-Ce?
- M i-ai sp u s că ar trebui să m ai a n
g a je z p e c in e v a să m ă
aju te la g o s p o d ă rie , c a să am eu
m ai m u lt tim p liber. M -a m
gîn d it să o r o g p e Jin n y C arter.
- C u m , şi să a v e m trei copii mici
m e rg în d d e -a buşilea
prin casă?
- N u , nu. D o a m n a Z a c k y o să
aib ă grijă d e B en jy şi
M ary ; ar p u te a să se j o a c e cu
copiii ei. Jin n y ar p u te a s-o
a d u c ă pe c e a m ică şi s^o lase să
stea la s o a r e în tr-u n leagăn
to a tă ziua. N - a r s u p ă ra pe nim
eni.
- Jin n y ce s p u n e 9
- în c ă n -a m în tre b a t- o d a c ă
vrea. A m v ru t să văd ce
\
spui tu m ai întîi. v
- în ţe le g e ţi-v ă voi d o u ă. E u n - a
m nim ic îm p o triv ă.
A ju n s e ră în vîrful dealului lîngă W
h e a l G ra c e şi.D em elza
se d e p ă r tă d e el c a să cu le a g ă
m u re . M în c ă v re o d o u ă şi-i
oferi lui R o ss m în a plină ca să-şi
alea g ă. R o ss luă una, cu
g în d u l în altă parte.
- Şi eu m -a m gîndit la cev a... A u g u
st b u n anul ăsta. Şi
eu m -a m gîndit. A c u m că C h arles
s-a dus, Verity a re m are
n e v o ie de o d ih n ă. M i-a r face m
a r e p lă c e re să vină se stea cu
noi v re o săp tăm în ă, d o u ă , să-şi
re fa c ă forţele, d u p ă efortul
făcu t îngrijindu-1 pe Charles.
357 ROSS POLDARK
C o b o rîră dealul. A şte p tă u n răsp
u n s, d a r ea tăcu . Se uită
la ea. V eselia îi d isp ăru se d e p e
faţă şi era palidă.
- Ce zici?
- N -o să vrea să vină...
- D e ce spui asta?
- Familia ta... toţi m ă urăsc.
- N im eni din familia m e a n u te
urăşte. N u te cu n o sc . S e
p o a te să te d e z a p ro b e , d ar V
erity e altfel.
- C u m p o a te fi altfel cînd şi ea face
p arte din familie?
- Şi totuşi e altfel. N u o cunoşti.
N -au mai sco s nici un cu v în t p în ă
au ajuns acasă. L a uşă
se despărţiră, d ar el ştia că d iscu ţia
nu se term in ase. O c u n o ş te
a 'd e s tu l de bine ac u m p e D e m e
lz a ca să-şi d ea s e a m a că
n u m ai o p ro b lem ă clară, b in e p
u s ă la p u n c t, o p u te a satisface.
C în d ieşi ca să se d u că la m ină, D e
m e lz a alergă d u p ă el.
- Ross.
El se opri:
- Ei, ce s-a întîm plat?
. - Ei cred... familia ta c r e d e că ai
fost n e b u n să te însori
cu mine. Nu strica p rim a v a ră p e
ca re o p e tre c e m îm p re u n ă
invitînd pe unul din ei să s te a cu
noi. M i-ai sp u s c h iar a c u m
c ă sînt o d o am n ă. D a ’ nu sînt. N
u încă. N u ştiu să vorb esc
fru m o s, nu ştiu să m ăn în c fru m o
s, m ă m u r d ă r e s c m ere u şi
cînd m ă su p ăr înjur. P o a te că a m
să învăţ. D a c ă m ă înveţi tu,
am să învăţ. O să-m i d au o sten ea
la. P o at e că la a n u ’. ,
- V erity e altfel, sp u se Ross. E a în
ţe le g e m u lt mai b ine
lucrurile. Ea şi cu m ine ne a s e m ă
năm.
- Da, zise D e m e lz a cu lacrim ile în
ochi, d a r ea e femeie.
T u crezi că sînt d r ă g u ţ ă p e n t r
u că eşti b ă r b a t. S ă nu crezi
c ă am v re o b ă n u ia lă fa ţă d e ea,
d a r o s ă - m i v a d ă to a t e
defectele şi o să-ţi spună, şi atu n ci o
să-ţi schim bi şi tu p ă re rea
d e s p r e mine.
WINSTO N G R A H AM 358
- Hai, vino cu m in e p în ă sus, s p u s
e R o s s calm.
D e m e lz a se u ită în ochii lui, în c e
r c în d să g h ic e a s c ă ce
g în d eşte. A p o i p lecă cu el şi m e
rs e ră î m p r e u n ă p în ă sus. L a
p o a rtă , R o ss se opri şi se sprijini
de g a rd .
- în a in te de a te c u n o a ş te , s p u
s e el, cînd m -a m în to r s
din A m eric a, to tu l mi se p ă r e a
în tu n e c a t. Ştii d e ce, p e n tru că
s p e ra m să m ă c ă s ă to re s c cu E
liz a b e th şi am d e s c o p e r it că
av e a alte planuri. în iarn a a c e e a n
u m a i V erity m -a s al v at d e
la ...' Ei, am fost un p ro s t să p u n
atîta Ia inim ă, nim ic nu m e rită
aşa ceva; n -aş fi p u tu t să rezist, d a
r V e rity a venit şi m -a
susţinut. V e n e a d e trei, p a tru ori
p e s ă p tă m în ă , t o a t ă iarna.
N -a m să uit n icio d ată. M i-a o ferit
t o t sprijinul ei; e d e d a to ria
m e a să o răsplătesc. E ru şin o s că a
m n eg lijat-o trei ani, în
m o m e n te le cînd av e a mai m u
ltă n e v o ie d e m ine. A p re fe r a t
să ră m în ă acasă, să nu o m ai v a d
ă n im en i; eu nu m ai a v e a m
atît a n ev o ie de e a ; C h arles era b
o ln a v şi ea a c o n s id e r a t c ă e
d e d a to ria ei să-l în g rijească. D a r
asta n u m ai p o a te c o n tin u a ,
C h arles e m ort. F ran cis m i-a sp u
s c ă e b o ln av ă. îi tr e b u ie o
sch im b are , trebuie să p lece din
casa aia. T o t ce p o t fa ce e să
o c h e m să vină la noi,.
Cu un g est de n e m u lţu m ire , D e
m e lz a strivi sub talp a piciorului
cîteva fire de iarbă uscată.
- D a r de ce are nevoie de tine? D a c
ă e bolnavă, are nevoie
\’
d e d o c t o r şi gata. A r fi îngrijită
mai b in e la ... la T re n w ith
- îţi am inteşti cînd ai venit tu aici? V
e n e a în vizită un
bărbat, c ă p itan ul B la me y.
îi aru n că o privire în tu n e c at ă:
- N u-m i am intesc.
- V erity şi cu el se iubeau. D a r C h a
rle s şi F ra n c is au
aflat că el mai fusese căsăto rit, erau
m o tiv e p u te rn ic e c a r e îi
îm p ied icau să se c ă s ă to re a s c ă
Li s-a interzis să se v ad ă , aşa
359 ROSS POLDARK
că se întîlneau aici în secret. î n tr -o
z i ,C h arles şi F rancis-i-au
găsit p e am în d o i aici. S -a iscat o
ce a rtă violentă în tr e ei. C ă pitanul
B lam ey a plecat la F a lm o u th şi V
erity n u l-a m ai v ăz u t
d e atunci.
- ' O , e x c la m ă D e m e lz a
mîhnită.
- B o a la ei e o b o a lă a sufletului, p
o a te şi m ai m u lt decît
atît, d ar pot să-i refuz ajutorul pe
care' ea mi l-a dat? S ă schim be
lu m e a în ca re trăieşte, să s ca p e d
e g în d u rile n e g re , asta ar
în s e m n a că bătălia e cîştigată pe ju
m ă ta te . Ai p u te a să o ajuţi
atît d e m ult d a c ă ai încerca.
- Aş p u tea, eu?
- D a, ai p u tea. P e ea o in tere se ază
atît de p u ţin viaţa, pe
cîn d tu eşti plină d e viaţă. Ai p o fta
d e viaţă pe c a r e ea nu o
are. T re b u ie să o aju tăm am îndoi,
d ra g a mea. Şi p e n tr u asta
v re a u să o aju ţi.cu d ra g ă inimă,
fără nici o reţinere.
L a p o artă , D e m e lz a îl luă d e
mînă.
- C îte o d ată, s p u se ea, m ă înfurii,
m ă supăr, şi ap o i îmi
p a r e rău. Am s-o ajut, Ross, am să
fac aşa*cum sp u i tu.
C apitolul IV
A
Î n fiecare se a ră D e m e lz a se ru g
a lui D u m n
e z e u ca să nu v in ă V erity.
C în d a sosit răsp u n su l şi a aflat că
v e rişo a ra ei a a c c e p ta t
in vitaţia şi că s p e ră -s ă se sim tă
m ai b in e p în ă s ă p tă m în a u rm
ă to a r e , D e m e lz a sim ţi că i se
suie u n n o d în gît şi că nu mai
p o a t e să respire. F a ţă d e R o s s î
n c e r c ă să-şi a s c u n d ă p a n ic a
şi
p ă r e a să a c c e p te cu v in te le lui
de îm b ă rb ă ta re . T o a tă săp
tâmîr.
d tem erile ei şi-au găsit o c o m p e n
s a r e în tr-o m u n c ă n e o b o sit?:
n -a ră m a s c o lţiş o r în to a tă c a s
a n e c u ră ţa t şi în fiecare
d i m : 'e a ţă P r u d ie se v ă ic ă re a
în g u r a m a r e cînd o v e d e a ce
face. D a r oricît ar fi m u n cit, nu p u
te a să îm p ie d ic e v en irea
zilei d e sîm b ă tă şi so s ire a lui V
erity. N u p u te a sp e r a deqît ca
m ă tu ş a A g a th a să aibă un atac
de a p o p l e x i e s a u ca ea însăşi
să se îm b o ln ă v e a s c ă d e pojar.
V erity sosi im e d ia t d u p ă prînz,
în s o ţită de B artle, valetul
ca re d u c e a în s p in a re d o u ă g e
a m a n ta n e .
R oss, c a re n -o m ai v ăz u se p e v e
riş o a ra lui de cîteva luni,
a fost im p re s io n a t d e s c h im b
a re a ei. A v e a obrajii scofîlciţi şi
c u lo a r e a lor s ă n ă to a s ă d a to
ra tă vieţii în ae r liber d is p ă a is e
A ră ta d e p atru z eci d e ani în loc d
e d o u ă z e c i şi n o u ă în ochii
ei nu se m ai citea vitalitatea stră lu c
ito a re şi inteligenţa ascuţită
din ain te. N u m a i v o c e a era
aceeaşi şi p ăru l ei rebel.
361 ROSS POLDARK
G e n u n ch ii D e m e lz ei, c a re în
d im in e aţa a c e e a s e î n m u i a -
seră la g îndul că v a sosi Verity, erau
ţepeni ac u m , b u zele
încleştate. S tă te a în pragul uşii, îm
b r ă c a tă cu rochia ei roz,
simplă, în cercîn d să nu p a r ă stin g
h erită, în tim p ce R o s s o
ajuta pe V erity să d esc alece şi o
săruta.
- R oss, cît m ă b u c u r să te rev ăd .
C e d ră g u ţ din p a r te a ta
că m-ai invitat. Şi ce bine arăţi! V ia
ţa îţi surîde.
Se în to a rs e sp re D e m e lz a şi îi
surîse.
- Aş fi d o rit să vin la n u n t a v o
astră , d r a g a m ea. M i-a
p ăru t atît d e ră u că nu am p u tu t.
D e m e lz a îi în tin se ob razu l
rece să i-1 s ă ru te şi se d ă d u la o p
a r te u itîn d u -se d;;pă R o ss şi
V erity care in trau în casă. D u p ă c
îte v a m o m e n te in tră d u p ă
ei în c a m e ra d e zi. A sta nu m ai e
c a m e r a m ea, a m e a şi a lui
R oss, se gîndi ea; n e - a lu at-o
altcineva, ac u m în m ijlocul verii
n o astre fericite.
V erity îşi s c o te a pelerina. D e m e
lz a ob serv ă că e ra sim plu
îm brăcată. N u e ra fr u m o a s ă ca
El izabeth. P ă re a c a m în vîrstă
şi cu trăsături obişnuite. G u ra şi
cîteo d a tă to nul vocii se m ă n a u
cu ale lui Ross.
- ... la sfirşit, s p u se V erity , n u
cred că a suferit p rea
mult. E r a atît d e obosit. Oftă. D a c
ă n -a r fi m u rit atît d e brusc,
d e repede, te-a m fi ch e m a t. în
fine,, s-a term in at, a c u m nu
doresc decît să m ă odihnesc. Schiţă u
n zîmbet. M ă tem că n-am
să fiu un m u safir p re a vesel şi n -a
ş v re a delo c să vă deranjez.
N u vă schim baţi o b iceiurile p e n
tru m in e şi lăsaţi-mi tim p să
m ă obişnuiesc aici. A sta e to t ce -m
i doresc.
D e m e lz a îşi frăm în tă m in te a p
e n tru a-şi ream inti frazele
pregătite de dim ineaţă. îşi tot sugea
degetele pînă reuşi s-o întrebe:
- Vreţi să beţi ceva, ac u m , d u p ă
atîta d ru m ?
- M i s-a p rescris să b ea u lap te d im
in e aţa şi vin seara. Nu
p o t să sufăr nici laptele, ni^i vinul!
D a r am b ău t lap te înainte
de plecare, aşa că îţi m u lţu m esc , d
a r nu beau nimic.
WINSTO N G R A H AM 362
- N u ţi-e felul să te îm b o ln ăv eşti,
sp u se Ross. C e te su p ără
în afară de o b o s e a lă ? C e s p u n
eChoake?
- O lună îmi ia sîn g e şi luna u r m ă t
o a r e îmi s p u n e că sînt
an em ică. îm i d ă m e d i c a m e nt
e c a re -m i fa c g re a ţă şi v o m itiv
e
ca re nu m ă ajută. M ă în d o ie sc că
ştie m ai m u lte decît bătrînele
d o c to r o a ie d e prin tîrg u n .
- A m c u n o s c u t şi eu o d a tă o b
ătrîn ă... în c e p u D e m e lz a
şi se opri.
A m în d o i a ş te p ta ră să co n tin u
e.
- N - a r e im p o rta n ţă , sp u se ea.
M ă d u c să v ăd d a c ă e
p re g ătită c a m e r a dum itale.
Se în tre b ă d ac ă s c u z a ei era la
fel d e n e c o n v in g ă to a r e
p e n tr u ei cu m e ra p e n tru ea. D a
r ei nu ziseră nim ic; r e c u n o s c
ă to a r e p e n tru asta, fugi din î n c
ă p e r e şi se d u se în fostul d o r m
ito r al lui J o s h u a , c a re a c u m a
v e a să fie al lui Verity. A c o lo
d ă d u la o p a rte c u v e rtu r a d e p
e pat, apoi se uită la cele d o u ă
v alize ca şi c u m ar fi p u tu t să v a
d ă prin ele. S e în tre b ă c u m va
reuşi să o s c o a tă la c a p ă t to ată s
ă p tă m în a viitoare.
2
în seara a c e e a şi .toată z iu a-u rm
ăto are, as u p r a lor
se aştern u o sfială g re a , ca o ce a ţă
de to a m n ă c a re se lasă
p este locurile c u n o s c u te , a s c u
n z în d u -le vederii. D e m e lz a era
d e vină, d ar nu av e a ce face. D e v e
n is e o intrusă, p e n tru că,
d u p ă c u m s p u n e p ro v e rb u l,
„ c ea m ai b u n ă to v ără şie e în d o
i“ .
R o ss şi V erity a v e a u m u lte să-şi
p o v e s te a s c ă şi d e a c e e a el
ră m în e a ac a s ă m u lt m ai m ult d
ecît înainte. Ori de cîte ori
D e m e lz a intra în c a m e r a de zi’
s e ^n tr e r u p e a u din v o rb ă. N u
p e n tru că% r fi a v u t se c re te faţă
d e ea, d a r subiectul e ra ce v a
363 ROSS POLDARK
ce ea n - a r fi p u tu t în ţeleg e şi d a
c ă l-ar fi c o n tin u at, D e m e lz a
s-ar fi sim ţit ign o rată.
Cînd ş e d e a u la m asă, era g re u să
g ăse ască su b ie c te de
co n v ersaţie la care ar fi p u tut lua
p arte şi D em elza. E ra u m ulte
ca re n -o p riv ea u sau n -o
interesau: ce m ai fă cea u E lizab e th
şi
Francis, c u m p r o s p e r a G e o ffre
y C harles, noutăţi d e s p r e p rieteni
co m u n i d e c a re D e m e lz a nici
nu auzise. R u th T re n e g lo s
era în flo rito are în calitatea ei de
stăp în ă la M in g o o se. D o a mn a
C h y n o w e th , m a m a lui E
lizabeth, s u fe re a de ochi şi d o cto
rii o
sfătuiau să se opereze. Penultimul
copil al vărului William-Alfr
ed m u rise d e pojar. N o u a ca rte a
lui H e n ry F ie ld in g era
ultim ul ră c n et în m aterie d e
lectură. A c estea şi m u lte altele
erau su b iecte p lăcu te de discuţie p
en tru R oss, d a r nu şi pentru
so ţia lui, p e c a r e n -o interesau.
V erity, c a re sim ţea c u m stau
lucrurile, ar fi găsit o scu ză
şi a r fi pl ec at d u p ă trei zile d a c ă
ar fi fost sigură că răceala
D e m e lz ei se d a t o r a g eloziei sau
antipatiei. D a r V erity cre d e a
că m o tiv u l e ra altul şi nu v o ia să
plece acum , ştiind că nu s-ar
mai p u te a î n t o a r c e n ic io d a
tă . N u -i p lă c e a nici g în d u l că
p re zen ţa ei ar fi p u tu t să-l s e p a
r e pe R o ss de tîn ăra lui soţie.
D a r d a c ă p le c a ac u m , n u m e
le ei va ră m în e p en tru to td e a u n
a
legat d e a c e a s tă vizită şi nu v o r
mai p o m en i n icio d ată d e ea.
îi p ă re a rău c ă venise.
R ă m a s e deci, sperînd în tr-o îm
bunătăţire, fără să ştie însă
c u m să p ro c e d e z e .
în prim ul rînd a în c e p u t să stea
mai mult în pat d im ineaţa
şi să nu se .scoale p înă nu p leca R o
ss de acasă; apoi se întîlnea
cu D e m e lz a ca din în tîm p la re şi
în c e p e a să v o rb e a s c ă cu ea
sau să o ajute la treburi. D a c ă
această je n ă d intre ele p u te a fi
re z o lv a tă în v re u n fel, atu n ci
treb u ia rezolvată n u m ai cînd
R o ss era plecat. S p e ra că se v o r
în ţeleg e fără nici cel mai mic
WINSTO N G R A H AM 364
cuvînt. D a r d u p ă cîtev a zile îşi d ă
d u s e a m a că î n c e r c a r e a ei
d e a p ă r e a n atu ra lă se v e d e a
aşa cunT şi era: căutată.
D eih elza în cerca să fie mai a p ro p
ia tă, d a r gîn d ea şi v o rb ea
ră m în în d m e re u în defensivă, ca
şi c u m s -a r fi aflat în sp atele
unui scut. în c e r c ă rile lui V erity d
e a în lă tu ra ac est c o m p le x
d e in ferioritate al D e m e lz e i p u
te a u u ş o r fi lu a te d r e p t aere
d e'su p erio ritate.
Joi d im in eaţă, D e m e lz a p lecase
d e ac asă în zori. V erity
se d ă d u jo s din p at la u n s p re z e
c e . C e ru l era n o ro s, d a r nu
ploua. F o cu l a r d e a în c a m e ra d
e zi şi T a b ith a B eth ia, atrasă
de căld u ră, era p re z e n tă . V erity
se a ş e z ă p e fotoliul .din faţa
căm inului; o tre c u u n fio r d e frig
şi în c e p u să m işte buştenii
ca să-i facă să a rd ă cu fl acără. S e s
im ţe a b ă trîn ă şi o b osită, şi
o g lin d a din c a m e r a ei îi ară ta
pielea ca re în c e p u s e să se în g ă
lb
en ească. D e fapt nu o p re a in teresa
d a c ă ara tă b ătrîn ă sau
nu... D a r era atît d e lipsită d e
vlagă, s u fe re a atît încît nu mai
p u te a m unci nici p e j u m ă t a t e
cît m u n c is e cu un an înainte. Se
instală mai bine în fotoliu. N im ic nu
era mai p lăcut decît să
stea ca acum , cu capul spnjinit d e sp
ătaru l îm b răc at cu catifea,
să sim tă c u m focul îi în c ă lz e şte
p icio arele, să nu aibă nim ic
de făcut, să nu se g în d e a s c ă la
nim ic...
D o rm is e to a tă n o a p te a şi nu se
trez ise d e ’ mai m ult de
trei ori, totuşi ad o rm i din n o u , cu
p ic io a r el e în pap u ci în tin se
în sp re foc, cu o m în ă atîrnînd p
este b ra ţu l fotoliulu i, pisica
făcută g h e m la p ic io arele ei to rc
e a în c e t
D e m e lz a intră în c a m e r ă cu b
ra ţe le pline d e c r e n g u ţe de
fag şi flori de m ăceş.
V e rity se ridică.
- O, iartă-m ă, s p u s e D e m e lz a , g
a t a să iasă din ca m eră.
- N u pleca, s p u se V erity în cu rc
ată. N - a r trebui să d o rm
la ora asta. Hai să stăm d e v o rbă. A j
u t ă -m ă să m ă trezesc.
365 ROSS POLDARK
D e m e lz a zîm bi cu o a r e c a r e re
z e rv ă şi aşe z ă florile pe
un scaun.
- T e s u p ă r ă cu ren tu l d e la fe rea
stră? A r fi treb u it să
o închizi.
- N u, nu, te rog. A erul d e m a re nu-
m i face rău.
D em elza închise fereastra şi îşi trecu
m îna prin părul ciufulit.
- R o ss nu m -a r ierta n ic io d a tă d
a c ă ai răci. N a lb e le astea
s-au ofilit; am să le arunc. L u ă vasul
cu flori şi ieşi din cam eră,
în to rcîn d u -se cu el plin cu a p ă p
ro a s p ă tă . î n c e p u să aran jeze
crenguţele. V e rity se uită la ea.
- Ţ i-au p lăcu t î n t o td e a u n a
florile, nu? îm i am in te s c că
m i-a spus o d a tă R oss.
D e m e lz a se uită la ea.
- Cînd ţi-a sp u s asta?
Verity zîmbi.
- Dem ult. C urînd d u p ă ce ai venit
aici. A m adm irat florile
şi mi-a spus că aduci flori p r o a s p e
te în fiecare zi.
D e m e lz a se înroşi puţin.
- T otuşi, s p u se ea pe un to n
practic, treb u ie să ai grijă.
N u orice floare trăieşte cînd o ţii în
casă. U n e le sînt fru m o ase,
d a r se ofilesc im ed iat cînd le
culegi. M ai p u se în vas vreo
d o u ă c r en g u ţe de flori de m ăceş.
F ru n ze le de fag erau d e un
galben delicat şi se a rm o n iz au cu
tonurile d e galben, portocaliu
şi roşu ale m ăceşu lu i. Azi am intrat
p e m o şia B o d r u g a n ca să
le culeg. Se d ă d u puţin înapoi ca să
adm ire efectul. Şi cîteodată
florile nu se p o triv esc şi, oricît te-ai
strădui, nu se în g ăd u ie
u n a pe alta în acelaşi vas.
Verity în c e p u să se m işte în
fotoliu. T re b u ia să rişte un
atac frontal.
- T re b u ie să-ţi m u lţu m e sc , d ra
g a m ea, p en tru t ot ce-ai
făcut pentru Ross.
WINSTO N G R A H AM 366
T ru p u l fetei se î n c o r d ă ca o s
îrm ă b in e întinsă.
- M ai cu rîn d el a făcu t m u lt p e n
tr u m ine.
- D a, p o a te că ai d re p ta te, în c u
v iin ţă V e rity cu m ai m u lt
curaj. Ştiu că el... te -a crescut... a av
u t g rijă d e tine. D a r tu...
se p a r e că s-a în d ră g o s tit de
tine şi asta... i-a s c h im b a t t o a tă
viaţa.
Privirile lor seîntîlniră. în ochii D e m
e lz e i se citea o o a r e c
a re ostilitate, un se n tim e n t d e a
p ă ra r e , d a r şi n e d u m e rire .
S im ţe a an ta g o n is m u l din cu v
in tele lui V erity, d a r nu p u te a
să-şi d e a se a m a în ce consta.
- N u ştiu ce vrei să spui.
- C înd s-a în to rs acasă, sp u se V
erity , e r a în d r ă g o s tit d e
E lizab e th , c u m n a ta m ea. T re b
u ie că ştii asta.
- Ştiu. N u e n ev o ie să-m i spui. O
ştiu la fel d e b in e ca
şi d u m n eata .
D e m e lz a se în to a rs e şi vru să
iasă d in ca m e ră .
V e rity se ridică. T re b u ia să
reziste.
- P o a te că nu m -a m ex p rim a t
bine. V r e a u să-n ţeleg i...
D e cînd s-a în to rs... d e cînd s-a în
to rs şi a g ă s it - o p e E liz a beth
lo g o d ită cu fratele m eu, m -am te
m u t că n u v a p u te a
uita... că nu va p u te a în frîn g e d e
z a m ă g ir e a aşa c u m ar face
un o m o b işn u it . Cei din fa m ilia n
o a s tr ă sîn tem ciudaţi, s în tem
altfel. N oi nu facem c o m p ro m is u
ri cu cele ce se în tîm plă. D e
fapt, d a c ă o p arte din tine este...
este sm u lsă, nu mai ră m în e
nimic, n u m a i are im p o rtan ţă
nimic... Se opri să-şi tra g ă su fletul,
apoi co n tin u ă: M i-a fost te a m ă
că o să-şi iro s e a s c ă viaţa,
că nu va mai fi n ic io d ată fericit aşa
c u m ar fi p u tu t fi... N oi
doi am fost în to td e a u n a mai
apropiaţi decît sînt verii d e obicei.
M ie R o ss m i-e fo a rte d rag
D e m e lz a se uita lung ia ea V erity
c o n tin u ă .
367 ROSS POLDARK
- C înd am aflat că s-a căsăto rii cu
tine, a m c re z u t că e
c e v a p ro v iz o riu , o soluţie de m
o m e n t. C ev a c a re să-i a d u c ă o
co n so lare. D a r m -a m b u c u r a t
şi p en tru atît. C h ia r o astfel de
s o lu ţie e m u lt m ai b u n ă d e c ît
o v iaţă c a re s e o fileşte. A m
fo st m u l ţu m i t ă c ă va a v e a p e
c in e v a T în g ă el, c in e v a c a r e
să-i f a c ă co p ii, c a r e să î m b ă t r
î n e a s c ă alătu ri d e el. R e s tu l
n u ’m a i .a v e a im p o r ta n ţă .
S e opri din n o u şi D e m e lz a vru
să s p u n ă ceva, d a r se
răzgîndi. O flo are d e nalbă veştejită z
ă cea pe p o d e a în tre ele.
. - D a r de cînd am venit aici, s p u se
V erity, m i-am d at
sea m a că nu e deloc o soluţie
trecătoare. E ceva real, adevărat.
P e n tru asta v re au să-ţi m u lţu m
esc. I-ai ad u s atîta fericire! N u
ştiu c u m ai făcu t-o , d ar e atît de
fericit. A p ie rd u t cel m ai
im p o rta n t lucru din viaţă... şi l-a
găsit din n o u , în altă fiinţă.
N u m a i asta c o n tea ză. N u e nim
ic mai m in u n at d ecît să ai p e
cin ev a c a re să te iubească şi pe ca
re şi tu să-l iubeşti. Cei ce
nu au p e nim eni sau ca re l-au p
ierdut nu cred, d a r ac esta e
adevărul. Atîta tim p cît viaţa nu te
loveşte în iu b irea ta, restul
nu mai c o n tea ză, eşti în siguranţă.
V o r b e a a c u m în ş o a p tă ; se
opri puţin ca să-şi d r e a g
ă glasul.
- N - a m venit aici ca să te urăsc, îi
spuse, nici ca să te
tra te z d e sus. E o sc h im b a re atît
d e p ro fu n d ă în R oss. şi asta
e o p e ra ţa. C rezi că-m i p asă d e u
n d e vii, sau ce e d u c a ţie ai,
sau d a c ă ştii sau nu să faci.o re v e
re n ţă ? A sta nu e totul.
D e m e lz a se uită din n o u la flori
- A m vrut... am vrut d e m u lte ori să
ştiu c u m se face o
re v ere n ţă , s p u se ea încet. A n
vrut de m ulte ori. A ş dori să m ă
î n v e ţ i ... Verity.
V erity se aşe ză iar pe fotoliu, obosită
de efo rtu l fă cu t ca
WINSTON G R A H AM 368
să v o rb e ască . G ata să izb u cn e
ască .în lacrimi, se uită la papucii
pe care-i purta.
- D r a g a m e a , nici ,eu nu m ă p r
ic e p , r ă s p u n s e e a cu
v o c e n e s ig u ră .
- M ă d u c să m a i a d u c - f l o r i # s
p u s e D e m e l z a , şi fugi
d in în c ă p e r e .
3
R o ss p e tr e c u s e m ai to a t ă ziu
a la m in ă şi cînd s-a
în to rs acasă, la o ra cinci, ca să m ă
n în c e , D e m e lz a era p leca tă
la S a w le cu P r u d ie c a s ă c u m p
e r e o p a iţe şi lum înări şi p e şte
p en tru m a s a de a d o u a zi. S -a în
to rs tîrziu, p e n tru că se d u sese
să se uite la pescari c u m prind
peştele, aşa că R o ss'şi V erity
au l u a t m a s a n u m ai ei doi. N - a
u v o rb it d e D e m e lz a . V erity
i-a spus că F ran cis îşi p e tr e c e a
tre i-p a tru n o p ţi p e s ă p tă m în ă
în o raş la T r u r o jucîncj cărţi. E r a
d estu l d e rău că făcea asta în
lunile d e iarnă, d a r în cu rsu l verii
era d e neiertat.
- C red , sp u se V erjty, că sîn tem o
fam ilie neob işn u ită.
F ran c is îşi satisface a p r o a p e to
a te d o rin ţele, şi a c u m se p o a r
tă
ca şi cu m .n u se p o a te a p u c a d e
c e v a se rio s şi treb u ie n e a p ă ra
t
să se aşe ze la o m a s ă d e j o c şi să
se î n g lo d e z e în datorii. C e
av em noi, R oss, s u p ă r ă to r, nim
eni nu se p o a t e obişnui să tr ă iască
cu noi?
- N e d esc o n sid e ri, d ra g a m ea,
şi asta n u m ai din ca u z ă
că, aşa c u m s e î n t î m p l ă î n m u
lte familii, nu s înt em toţi fericiţi
în acelaşi timp.
- F ra n c is este irascibil şi n erv o s,
se p lîn se-V e rit y. M u lt
mai m u lt ca m ine. N u su fe ră s ă j
se o p u n ă nim eni şi se în fu rie
imediat. N u e nici o s ă p tă m în ă de
cînd el şi m ătu şa A g a th a
369 ROSS POLDARK.
s-au certat şi s-au în ju rat la m asă,
în p r e z e n ţa d o a m n e i T a b b
c a re răm ăsese cu g u ra căscată.
- A cîştigat m ă tu ş a A g a th a ?
- O, fără îndoială! D a r e un pro st
exem plu pen tru servitori.
- Şi E lizab eth ?
- C îte o d ată reu şeşte să-l c o n v in
g ă , c îte o d a tă n u . N u cred
că se înţeleg bine. P o a te că n - a r t
re b u i s-o s p u n , d a r asta e
im presia m ea
- C are să fie cau za?
- N u ştiu. E a e d e v o ta tă co p ilu
lu i şi el îl iu b eşte mult.
T otuşi... copiii c im e n te a z ă o c ă
s ă to rie , aşa se sp u n e. M ie rTii
se p are că d e cînd s-a n ăsc u t G e o
ffre y C h arles n u se m ai
înţeleg p re a bine.
- N u mai a ştea p tă şi alţii? în tre b ă
R oss.
- N u încă. î n ultim ele luni E liz a b e
th a fost suferindă.
T ă c u ră o vrem e.
- Ross, m -a m uitat prin v e c h e a
bibliotecă. Sînt ac o lo tot
felul d e lucruri, o b iecte de to t felul,
c a re ar p u te a fi folosite.
D e ce nu aduci aici spineta m a m e i
tale? S -a r potrivi fo arte
b ine în colţul acela şi ar în fr u m u s
e ţa ca m e ra.
- E stricată şi nu e nim eni aici c a re
să;cîn te la ea.
- S-ar p u te a repara. Şi P r u d i e m
i-a sp u s că D e m e lz a
z d r ă n g ă n e ş te la ea. D e altfel ai
p u te a a v e a copii.
Ross îi a r u n c ă o privire.
- Da. A m să m ă.m ai g îndesc.
D em elza se în to arse pe la şapte, n e
r ă b d ă to a re să le p o v est
ească d esp re n o u a reco ltă d e
peşte.
- Fluxul a a d u s bancul d e p e ş te a
p r o a p e d e ţărm şi o a menii
intrau în apă pînă la g e n u n c h i şi
îi p rin d e a u cu coşurile.
A p a i-a adus şi m ai ap r o a p e şi
peştii se zb ă te a u pe nisip. N u
WINSTO N GRA H AM 370
sînt to t atît d e m ulţi ca rîndul tre c
u t; to tu şi, îm i p a r e rău că nu
e.lună, am fi p u tu t să n e d u c e m
iar s ă privim .
P ă r e a m ult mai degajată, se g îndi
R o s s în c în ta t d e sc h im bare.
F u sese fo a rte n e m u lţu m it în u
ltim e le zile şi de d o u ă ori
fu se se p e p u n ctu l să iz b u c n e a
s c ă d e fa ţă c u ele, d a r ac u m îi
p ă re a bine că nu sp u sese nimic. M
ă c a r d a c ă s-a r în ţeleg e bine,
ca d o u ă pisici în acelaşi culcuş, fară
nici o in te rv e n ţie din afară.
A v e a să o în tre b e cev a p e D e m
e lz a , d a r u itase p în ă s-au
d u s la' culcare. A c u m c re d e a c ă
D e m e lz a d o rm e a . îşi n o tă
p e n tru altă dată. E r a a p r o a p e a
d o r m it cînd D e m e lz a se m işcă
şi şe rid ică în ca p u l.o ase lo r. îşi d
ă d u s e a m a im ed iat c ă fusese
tre a z ă tot timpul.
- R oss, sp u se ea încet, p o v e s te ş
te -m i te r o g ce s-a în tîm plat
cu Verity, cu V erity şi c ă p ita n u l
ăla c u m îi zice. S -a u
c e rta t şi de ce i-au d esp ărţit
ceilalţi?
- Ţ i-am spus, zise R oss, că F ra n c is
şi tatăl ei nu e ra u d e
ac o rd . D o rm i, dragă!
- N u, n u ! T e rog, R oss, v reau să
ştiu. M - a m to t gîndit,
d ar tu n u ‘mi-ai sp u s n ic io d a tă
ce s-a întîm p lat.
R o s s întinse o m înă şi o trase lîngă
el.
- N -a r e im p o rtan ţă. C r e d e a m
că nu te in te re se a z ă fa m ilia
m ea.
- A s t a m ă in tere se ază E altceva. S
p u n e -m i. R o s s s c o a s e
un su spin şi căscă:
- N u -m i place să-ţi s at isfac cap
riciile la o ra asta tîrzie.
Eşti mai in c o n sec v en tă decît o
rice fem eie. U ite c u m s-a în tîm
plat,
d iag ă: Francis I-a cu n o s c u t pe c
ă p ita n u l B la m e y la T r u r o
şi l-a invitat la n u n ta lui E lizabeth.
A c o lo a c u n o s c u t- o el pe.
V erity şi s-a în d răg o stit de ea... N
u -i fă cea p lă c e re să re în v ie
p o v e s te a asta tristă. Era în g ro p
a tă de m ul t. N im en i nu fă c u s e
figură fru m o asă in e a şi, p o v e s
tin d -o , îşi a d u c e a a m in te de
371 ROSS POLDARK
to a tă n efericire a şi s u p ă r a re a d
e atunci. S e tr e z e a în el şi un
se n tim e n t d e v in o v ăţie. D e
atunci nu mai p o m e n is e nim eni
d e s p r e to t ce se întîm plase:
duelul acela idiot d esfăşu rat fără
re sp ectarea regulilor unei lupte
civilizate, în iureşul acelei încăierări
vulgare... Se ducea atunci la
petrecerea la care îl invitase
R u th Teague... Lucrurile se legau, ca
şi to ată perio ad a aceea, de
nefericire şi n eîn ţeleg erile prin care
tre c u s e el. C ă s ă to ria lui
întrerupsese şirul nenorocirilor şi-l
ajutase să înceapă o viaţă nouă.
- ... şi aşa s -a te rm in a t p o v estea ,
sp u s e el. C ăp itan u l
B la m e y a p lecat şi d e atunci n -au
mai auzit n im ic d e s p re el.
U r m ă o tă c e r e lu n g ă şi cre z u
că D e m e lz a a d o r m is e în
tim p ce îi p o v e s te a cele în tîm p
late. D.ar ea se m işcă:
- O, R oss, să-ţi fie ruşine, s p u se ea
necăjită.
- C e? C e vrei să spui? în tre b ă el
surprins.
S e d e s p rin s e din braţele lui şi se
ridică brusc:
. - C u m ai p u tu t, R oss, să faci aşa
ceva?
- V o rb eşte clar, spuse el. Visezi sau
vorbeşti c u m trebuie?
- I-ai lăsat să se d esp a rtă aşa! Ai
lăsat-o p e Verity să se
d u c ă ac asă la T re n w ith . I-ai frînt
inima.
R o ss î n c e p u să se supere:
- C rezi că m i-a fă cut p lăcere ce s-a
în tîm p lat? Ştii cît ţin
la V erity. M - a d u ru t să văd c u m
d ra g o s te a ei se sp u lb e ră ca şi
a mea. m
- N u , d ar ar fi trebuit să-i opreşti. A
r fi treb u it să fu de
p a rte a ei, nu d e a lor
- N -a m fost de p a rte a n i m ă n u i
1 Nu ştii ce vorbeşti.
H ai, culcă-te.
- D a r d acă n-ai luat p arte a nim
ănui, în s e a m n ă că ai fost
d e p a rte a lor. N u vezi: A r fi trebuit
să opreşti duelul şi să-i
înfrunţi, în loc să-i laşi. să calce tot în
p icio are D a c ă ai fi
aju tat-o pe V eriiy, ei n-ar fi trebuit
să se d e sp a rtă şi... şi.
WINSTON G R A H AM 372
- F ă ră în d o ia lă că ţie ţi se p a r e d
estu l d e sim plu. D a r nu
cu n o şti p e nick u n u l din ei şi n-ai
fo st a c o lo atunci, se p o a t e să
judeci greşit.
S a rc a s m u l din p a rt ea lui e ra c
e v a cu c a re nu p u te a lu p ta
încă. îi luă m în a şi o lipi d e o b ra z
u l ei.
- N u rîd e d e m in e, R o ss, a m v ru
t să ştiu. T u priveşti
lucrurile ca u n b ă r b a t şi eu ca o
fem eie. A sta-i diferenţa. E u
ştiu ce a sim ţit ea. S ă iubeşti p e c
in e v a şi să fii iubită... şi p e
u rm ă să rămîi sin g u ră...
R o ss în c e p u să o m în g îie în c e t
p e faţă.
- N - a m sp u s eu că eşti c e a m ai in
c o n s e c v e n tă d in tre
fem ei? N -a m sp u s d e c ît p e ju m
ă ta te . C în d am sp u s că V erity
vine să stea I4 noi, d o a r că n -ai
plîns. Şi cîtev a zile ai stat
îm b u fn a tă ca un c u r c a n um
flat. A c u m , la o r a asta din n o a p
te
ţi-ai găsit să iei p a r te a lui V erity,
să d e z g ro p i o c e a rtă v e c h e
şi să m ă critici p e n tru d e fe c te le
m ele. C u lc ă -te pînă nu te trag
d e urechi!
D e m e lz a îi lu a m în a şi i-o sărută.
- N u m -ai b ă tu t n ic io d a tă cînd a
m m eritat, nu m i-e frică
acu m cînd nu m erit o bătaie.
- E altfel cînd ai d e -a .fa c e cu u n b
ărb at decît cu o femeie!
- D a r un bărb at, c h iar u n u l c u m
s e c a d e , p o a te să fie cru d
c îteo d a tă fără să-şi d e a seam a. m
- Şi o fem eie, a d ă u g ă R o ss, s trîn
g în d -o lîngă el, nu ştie
n icio d ată cînd să se o p re a s c ă .
D e m e lz a se lipi d e el şi tăcu , deşi
ar mai fi avut cev a
de spus.
C apitolul V
A
* 7 n sea ra aceea, cînd a găsit u n vas
plin cu
w c re n g u ţe d e alun p ro asp ăt
culese în d o rm itorul
ei, V erity a înţeles că în sfîrşit
reuşise să în v in g ă reticenţa
D em elzei, şi asta n u m ai graţie
faptului că în d im in e aţa a c eea
îi d ezv ălu ise cu cu v in tele ei şo v
ăieln ice c e e a ce g în d ea cu
ad e v ăra t. P o a te că D e m e lz e i
îi lipsea subtilitatea, d a r cînd lua
o h o tă rîre o lua din to a tă inim a şi
nici nu-i lipsea curajul să
re c u n o a s c ă atunci cînd nu av ea
drep tate.
P e n ea şte p tate, V erity o b s e rv ă
că e n ev o ie d e ea. N -a u
mai spus nimic, d a r în tr-o sin g u ră
zi stin g h e re a la s-a tra n s fo
rm a t în prietenie. R oss, care nu c u
n o ş te a c a u zele, se uita la
ele şi se m inuna. O ra mesei, în loc să
fie o c o r v o a d ă şi un
chin, d ev en ise m o m e nt ul p lăcu
t cînd şed e au d e vorbă. N u
mai era nev o ie să c a u te su b iecte
d e co n v ersaţie. D a c ă V erity
şi R o ss v o rb e a u d e cin ev a pe ca
re nu-1 c u n o ş te a D e m e lz a , ea
p u n e a tot felul d e în trebări şi ei îi
ră s p u n d e a u . D a c ă v en e a
v o rb a d e s p r e c in e v a din îm p
re ju rim i, D e m e lz a n u se lăsa
ru g a tă şi-i exp lica lui V erity cine
era. N a m p a r a ră s u n a de
rîsete cu m nu se m ai în tîm p lase de
mult; a d e s e a rîd eau dintr-
u n se n tim e n t d e u şurare, nu n u
m ai din c a u z a c e lo r ce-şi
s p u n e a u R îd eau de chelia lui Ju
d şi d e ochii lui ca d e b u ld o g
şi injectaţi, d e nasul roşu al lui P r u
d ie şi d e p apucii ei, de
W INSTO N G R A H A M 374
b lan a zb urlită a pisicii şi d e p rie te
n ia stîn g a c e a lui G a rrick ,
care se g u d u r a p e lîn g ă ei. R îd e
a u în tre ei, rîd eau u n u l de
altul sau rîd eau p u r şi sim plu.
C îte o d ată, d e o b icei cînd R o s s
nu era acasă, D e m e lz a şi
V erity d iscutau ce îm b u n ătăţiri să
a d u c ă in terio ru lu i şi că u ta u
prin b ib lio tecă şi prin c a m e re le n
efo lo site b u căţi de d a m a s c
sau ca tifea cu c a re să îm p o d o b e
a s c ă sau să ta p iţeze m o b ila
uzată. L a în cep u t, V erity fusese p
ru d e n tă .de frică să nu d ă u n e ze
p ro a s p e te i lor prietenii d în d to t
felul d e sugestii; d a r cînd
şi-a d at "seama că sugestiile ei e ra u
c ă u ta te, a în c e p u t să se
c o m p o r t e ca atare. D u p ă în c ă
o să p tă m în ă , cînd R o s s s-a
în to rs ac asă a g ăsit s p in e ta a ş e
z a tă la loc, în colţul u n d e se
afla p e v re m e a m a m e i lui. C ele
d o u ă fem ei se s tră d u ia u să o
re p a r e . V e rity r id ic ă p riv irile s
p r e el; o b ra jii ei palizi se
în ro ş is e ră puţin; d ă d u la o p arte
o şu v iţă d e p ă r care îi in tra în
ochi şi-i ex p lică cu resp iraţia tăiată
că d e s c o p e ris e ră u n cuib
de şoricei sub c o a rd e le d e bas.
- N e - a fost m ilă să-i o m o r îm , i-a
m pus în tr-o g ă le a tă şi
D e m e lz a i-a d u s p e cîm p p e m
alul celălalt al pîrîului.
- C a şi c u m i-ar fi scos la s u p ra fa
ţă plugul cînd î n to a r c e
brazda, ad ă u g ă D e m e lz a scoţînd
capul ciufulit de du p ă spinetă.
Săracii d e ei! C h ei, fă ră păr, ro z şi
slabi şi p r e a m ici ca
să m earg ă.
- A ş a , lăsaţi să trăia sc ă an im ale d
ă u n ă to a r e , sp u s e R oss.
C in e a a d u s sp in eta asta aici?
- Noi, s p u se V erity. D e m e lz a a
că rat-o .
- N -a v e ţi m in te, sp u s e R oss. D e
ce nu i-aţi c h e m a t pe
Ju d şi p e C o b b le d ic k ?
- O, Jud! N - a r e p u te re ca noi, nu-i
aşa V erity?
- N - a r e p u te r e ca tine, sp u s e V
erity. S o ţia ta fa ce c u m
vre a, Ross.
375 ROSS POLDARK
- N u te o b o si să-m i spui c e ştiu eu
p r e a b in e, r ă s p u n s e
R o s s , d a r p le c ă m u lţu m it. V
erity a r ă ta m u lt m a i b in e d ec ît
a c u m o s ă p tă m în ă . D e m e lz a
se p u r t a c u m tre b u ie . A s ta şi
sp erase.
2
în n o a p te a a c eea R o s s se trezi
în a in te de a se
c r ă p a d e z iu ă şi o văzu pe D e m e
lz a şezînd în capul o a s e lo r în
pat. E r a u n a din p uţinele zile p lo
io ase din v a r a şi to a m n a
aceea frum oasă şi auzi stropii de
ploaie prelingîndu-se pe geamuri.
- C e e? o în tre b ă el s o m n o ro s .
S-a în tîm p lat cev a?
- N u p o t d o rm i, sp u se ea, asta-i
tot.
- N ici n-ai să do rm i d a c ă 'a i să
stai aşa. T e d o a r e ceva?
- P e m in e? N u , m ă g îndeam .
- P ro s t obicei. B e a niţel co n ia c şi
o să te liniştească.
- M ă g în d e a m , Ross. U n d e e a c
u m căp ita n u l B lam ey ? E
tot la F a lm o u th ?
- D e u n d e să ştiu? N u l-am v ă z ut
de trei ani. D e ce m ă
baţi la cap cu în treb ările astea ac u
m , în mijlocul nopţii?
- R o s s . S e în to a rs e b ru sc s p re
el în sem iîn tu n eric. V re au
să faci c e v a p e n tru mine. V re au
să t e duci la F a lm o u th şi să
vezi dacă mai e acolo şi să vezi dacă o
mai iubeşt e pe Verity...
R o ss se uită la ea m irat .
- Să o luăm de la început?- Să o
stîrnim iar, cînd d e-abia
a în c e p u t să uite? Mai bine s-o
lăsăm naibii d e treabă!
- N - a uitat nimic, R oss. N u i-a
trecut. E aco lo , und ev a,
ca o ran ă d u re ro a s ă care nu se
vindecă.
- N u te am esteca, o avertiză el
serios. N u te priveşte.
- B a m ă p riveşte Eu ţin la Verity.
WINSTON G R A H A M 376
- D a c ă ţii la ea, n u te a m e s te c a
. N u^ţi dai s e a m a ce su ferinţă
inutilă ai p ro v o c a .
- N u d a c ă i-am aju ta să fie iar îm p
r e u n ă , R oss.
- Şi ce n e fa c e m cu obiecţiile c a r e
i-au d esp ă rţit în ain te?
N u m ai există?-S -au s p u lb e ra t?
- U n a din ele da.
>
- C e vrei să spui?
- T atăl lui V erity.
- A sta-i bună! R o s s se lăsă p e p e r
n ă şi se străd u i să nu
rîdă. A r fi treb u it să-ţi în c h ip u i c
ă n u v o rb e s c d e s p r e cei .ce
se o p u n e a u .
- D a r d e s p re ce? D e s p r e el, c ă
b ea ? Ştiu c ă nu-i bine,
d a r ai sp u s c ă s-a lăsat d e b ău tu
ră .
- U n tim p, d a r s ig u r c ă s -a a p u
c a t iar să bea. N u l-aş
ac u z a p e n tru asta.
- A tu n ci d e ce să nu te d uci s ă
vezi c e face? T e rog,
Ross... ca să-mi faci m ie p lăce re.
- N u fac p lă c e r e a n im ăn u i, s p
u s e el iritat. V e rity a r fi
ultimul o m c a re să v re a a ş a ceva.
E m ai b in e că s - a u d e s p ă rţit.
C u m m -aş simţi eu d a c ă i-aş ajut a
să s e îm p a c e şi-ar tr a ta - o la
fel ca pe p rim a lui n e v a stă ?
- N - a r face aşa c e v a d a c ă o iu b e
ş te şi V erity tot l-ar iubi.
Eu n-aş în c e ta să te iu b esc c h iar
d a c ă ai fi o m o rît pe cineva.
- C e spui? Ei-bine, se în tîm p lă că
am omo'rît mai mulţi.
O am eni c u m s e c a d e ca şi m ine,
fără îndoială. D a r n -a m o m o rît
o fem eie şi în c ă la beţie.
- N u m i-a r p ă s a d a c ă m -ai iubi.
Şi V erity ar a c c e p ta
riscul, cu m ar fi făcut şi a c u m trei
ani d a c ă nu s-ar fi am e s te c a t
alţii să o îm piedice. N u p o t s u p o
rta , R o ss, să s imt că e atît de
nefericită în sufletul ei, cînd am p u
te a face ce v a ca-să o ajutăm
377 ROSS POLDARK
Tu ai vrut s-o ajuţi. A m p u tea afla,
R oss, fără să-i s p u n e m
nimic, şi d u p ă a c e e a am p u te a
lua o h o tărîre.
- O d a tă p e n tru to td e a u n a , s p
u s e el plictisit. N u v reau să
m ă am estec. N u poţi să te jo c i cu
v^aţa u n u i om . Ţ in p re a
m ult la V erity ca să o fac iar să
sufere.
D e m e lz a oftă ad în c în în tu n e
ric şi u n tim p n u m ai s p u se
nimic. A poi în c e p u iar:
- P ro b ab il că nu ţii c h ia r atît de m
ult la V e rity d a c ă ţi-e
te a m ă să te duci la F a lm o u th să
afli ce-i cu el.
- L u a -te -a r n a ib a d e copil în căp
ăţîn at! izb u cn i R o ss fu rios.
O să ne ce rtă m p în ă la ziuă! C în d
o să m ă laşi în pace? O
ap u c ă d e u m eri şi o trase jo s p e
p ern ă. E a ră m a s e n em işcată.
Se făcu tăcere; g ea m u rile , şiroind
d e p loaie, d e-ab ia se
vedeau. D u p ă un tim p, neliniştit
că-nu m ai sim ţe a nici o m işcare,
se în to arse şi o privi în sem
iîntuneric. E r a p alid ă şi îşi
m u şca b u z a d e jos.
- C e e? o în tr e b ă el. C e s-a întîm
plat?
- C red , spuse ea, ad ică v re au să sp
u n că m ă d o a r e puţin.
El se ridică în capul oaselor:
- D e ce nu m i-a f sp u s? în loc să to
t tră n c ă n e ş ti v ru te şi
ne vrute! U n d e te d o a re ?
- în... în burtă. N u ştiu bine. M ă sim
t c a m am eţită. N u
treb u ie să te alarm ezi. R o ss se d ă
d u jo s din p at şi c ă u tă o
sticlă cu coniac. S e în to a rs e re p e
d e cu o ceaşcă.
- B ea asta. B e a tot, chiar ac u m . O
să te în că lz e a sc ă
cel puţin.
- N u m i-e frig, R oss, s p u se ea
puţin afectată. Se c u tre m
ură. P f u i 1 E p rea tare. A r fi fost m
ai b un cu apă, cred.
- V o rbeşti p re a m ult, s p u se el. D
estul d e m u lt ca să te
doară. Al naibii să fiu d ac ă nu-i d e
vină spineta. A c u m era
îngrijorat. N-ai nici un pic de m inte,
D e m e lz a?
WINSTO N GRA H AM 378
- D a r n -a m simţit nim ic cînd a m d
u s-o .
- O să simţi tu c e v a de la m in e d a
c ă aflu că te-ai mai
atins d e spinetă. U n d e te d o a r e ?
Ia să v ă d 1
- N - a m nim ic, R oss. îţi s p u n că n
- a m nim ic. N u ac o lo ,
nici acolo. M ai sus. Lasă-m ă. Suie-te
în p at şi în cearcă să dorm i.
- în cu rîn d v a treb u i să n e sc u lă
m , s p u s e el; d a r se sui în
pat. R ă m a s e r ă în p at un tim p,
liniştiţi, p riv in d c u m se lu m in a
în cet d e ziuă. A p o i ea se cuibări în
b ra ţe le lui.
- Te simţi m ai bine?
- D a, m ai bine. C o n iacu l a ap rin s
u n far în m ine. O să
m ă îm b ăt şi o în cep să te
chinuiesc.
- M ă în tre b d a c ă nu c u m v a ai m
în c a t c e v a stricat. D a r
ş u n c a am s ă r a t-o şi-am a fu m a
t-o n o i şi...
- P o a te că to t sp in eta e de vină. D
a r a c u m m ă sim t destul
d e bine şi m i-e som n...
- Ţ i-e so m n , d a r to t o să auzi ce a
m de spus. N u v re a u
să faci cev a n esă b u it n u m a i p e
n tru a fa ce pe*pofta.cuiva. D a r
d a c ă o să te a p u c e v re o te a m ă
s^u d o rin ţa d e a fa ce v re o
prostie, să n u uiţi că ai un bărb at
egoist a cărui fericire d e p in d e
de tine.
- D a, R oss, o să-m i am in tesc n e a
p ă ra t.
- P ro m iţi c a m p re a uşor. A să uiţi.
M ă asculţi?
- Da, Ross.
- Ei bine, atunci am să-ţi p ro m it eu
ceva. A s e a ră am
vorbit de p ed e p se. P e n tru că te iu
b esc şi p en tru că sînt şi
egoist, îţi p ro m it c-am să-ţi trag o b
ăta ie b u n ă cînd ai să mai
faci v reo prostie.
- D a r n -a m să mai fac. Ţ i-a m sp u
s că n -a m să m ai fac.
- B ine, d a r şi eu îmi voi ţine p ro m
is iu n e a . E o m ă s u ră de
p re cau ţie în plus.
379 ROSS POLDARK
O sărută; ea desch ise ochii:
- V rei să m ă culc?
- D esig u r, imediat!
- F o a rte bine.
Se lăsă iar tă c e r e în ca m e ră . P lo
a ia c o n tin u a să b ată
în geam uri.
3
D u p ă d o u ă săp tăm în i V e rity
treb u ia să plece, dar
a u c o n vi n s-o să m ai stea o săp
tăm în ă. P ă re a să nu-i m ai p ese
d e în d ato ririle ei la T re n w ith şi
să se sim tă fo a rte b in e aici.
în s ă n ă to ş ir e a ei e ra vizibilă. D
o a m n a T ab b p u te a să se mai
descurce singură o săptămînă. Trenw
ith putea să se ducă dracujyi.
î n cursul acelei săptăm îni, R o ss s-a
dus peste d o u ă zile
la T ru r o , la p rim a licitaţie p en
tru a ra m ă la ca re m inat W h eal
L eisu re era înscrisă. A ra m a p e c a
re o av eau d e v în z a re era
îm p ă rţită în d o u ă loturi şi a m b e
le au fost c u m p ă r a te d e un
a g e n t ca re lu cra p e n tru T op
itoria d e c u p r u din S o u th W ales,
p e n tr u s u m a de cinci sute z e ce
guinee.
A d o u a zi, d u p ă ce s-a întors, V
erity l-a întrebat:
- E u nu m ă p ricep, d a r sp u n e-m
i, R oss, o p a r te din banii
ăştia va fi a ta? O să ai ce v a bani d e
re zerv ă? V re o z e ce sau
d o u ă z e c i d e g u in e e p o ate?
R oss se uită lung la ea:
- Vrei să cu m p eri bilete de loterie?
- L o te ria e p ro p r ia ta casă, s p u
se ea Ai făcut m in u n i de
c în d te-ai în to rs cu ce s-a găsit prin
bibliotecă, bucăţi de stofa
sau m ătase v ec h e, d a r cu excep
ţia p erd elelo r nu p re a văd să
fi c u m p ă r a t ceva.
R o ss a r u n c ă o privire prin în c ă
p e r e Se v e d e a că to a te
lu cru rile erau u za te , d ar v e c h
im e a lo r era asc u n să cu tact.
WINSTON G R A H AM 380
- Să nu crezi că v r e a u să critic, s p
u s e V erity. Ştiu cît de
g re u ai dus^-o. M ă î n tr e b a m d a
c ă ai p u t e a cheltui c e v a b ani ca
să cu m p eri cîtev a lu cru ri noi. N -a
r fi b an i irosiţi.
C u m p ă ră to rii a v e a u să p lă te a
s c ă banii la sfîrşitul lunii,
a v e a să u r m e z e a d u n a r e a a c
ţio n a rilo r; e r a sig u r că atu n ci v
or
împărţi profitul; era m q d u lîn care d
e c u rg e a u lucrurile de obicei.
- Da, spuse el. E u, perso n al, nu p re
a m ă pricep la lucrurile
astea, d ar p o a te că am p u te a să n
e d u c e m la T r u r o cît m ai eşti
aici ca să n e sf atuieşti ce să c u m p
ă r ă m . B in eîn ţe les d a c ă te
simţi destul d e b ine ca s ă s u p o rţi
d ru m u l călare.
V erity se uită afară p e fereastră.
- M - a m gîndit, R o ss, că D e m e lz
a şi cu m in e p u te m să
n e d u c e m singure. N - a r treb u i
să-ţi ră p im din tim p u l tău.
- - C u m , să vă d u ce ţi s in g u re c ă
la re p în ă la T ru r o ? F ă ră
să vă în s o ţe a s c ă n im eni? N - a ş
fi liniştit nici o clipă.
- O, ar p u te a să n e în s o ţe a s c ă J
u d p în ă în oraş, d a c ă n-ai
nev o ie de el. P o a t e să n e aş te p
te u n d e v a şi să n e în to a rc e m
to t cu el.
T ă c u r ă un tim p. R o s s veni lîn g
ă ea, la fereastră. P lo a ia
din u ltim ele zile ră c o ris e p ăm în
tu l. U nii co p a ci în c e p e a u să
se dezgolească, nu şi ulmii, ale c ă ro
r fr u n z e de-abia în c e p u s e ră
să se în g ălb en ească.
- Şi g ră d in a are n e v o ie să fie în
tin erită, spuse el. în ciu d a
efo rtu rilo r D em elzei.
- T o t d e a u n a g ră d in ile a rată d
e z o la n t t o a m n a , sp u se V e
rity.
D a r ar trebui să c o m a n z i nişte
trandafiri sălbatici şi calo m -
fir. A m să-ţi dau şi eu n işte altoiuri d
e flori c a re cresc fru m o s.
R o ss îi p u s e m în a p e u m ăr:
- S p u n e-m i, cîţi b a n i îţi treb u ie
p e n tru expediţia vo astră?
C apitolul VI
A
* 7 n p rim a m iercu ri din o c to m b
rie , D e m e lz a
4 4 şi V erity s-au dus călare la T r u r
o p e n tru
cu m p ărătu ri. E ra u în s o ţite d e
Ju d , sau m ai c u r în d u r m a te -
nu din ca u z a etichetei, d a r p e n
tru că d ru m u l era p re a în g u st
p en tru trei călăreţi. Ju d nu p re a
era în ap ele lui.
E ra b u c u r o s să aibă o zi liberă, d
a r cam s u p ă r a t pe R o ss
care îl a m e n in ţa s e cu p e d e a p
s a d a c ă la în to a r c e r e a d e la c
u m părături
cele d o u ă d o a m n e av eau să-l g ă
se a sc ă b ea t m ort.
N u avea nici un ro st şi m ai eră şi n
ep o litic o s să am en in ţi pe
cin ev a că-i ju p o i pielea de p e s p a
te p e n tru o c r im ă p e care
nici prin cap nu-i tre c e a să o com
ită.
D e m e lz a nu m ai fusese la T ru r o
decît d e trei ori. A c u m
era a p atra oară.
Era fo a rte e m o ţio n a tă în sinea
ei, d ar în c e r c a să p ară
calm ă. C u m nu av e a alte h ain e d
e c ît cele d e lu cru , V erity îi
îm p ru m u ta s e c o s tu m u l ei d e
călărie gri, c a re îi v e n e a destul
de bine. Şi mai ales o fa cea să sim tă
că e o a d e v ă ra tă d o a m n ă
şi să se p o a r te ca atare. D u p ă ce
au p o rnit, se u ită cu atenţie
la V erity şi în c e rc ă să c o p ie z e s
ig u ra n ţa şi echilibrul ei în şa
Era zi d e tîrg în o ra ş şi, cîn d au
ajuns, o tu r m ă d e vite
bloca strad a în g u stă D e m e lz a
reuşi cu g re u să-l ţină în frîu
W INSTO N G R A H AM 382
p e D ark ie, care nu p u te a să sufere
tăuraşii. Jud era p r e a d ep a rte
c a să o ajute, dar V erity îşi m în ă
calul în a in te a celuilalt. O a m
en ii se uitau la ele, d a r cu rîn d D a
r k i e s-a liniştit şi au reuşit
s ă treacă.
- P r o a s tă b ătrînă, spuse D e m e lz
a cu re sp iraţia tăiată. O
să m ă a r u n c e din şa în tr- o zi:
T r a v e rs a ră p o d u l, apoi D e m e
lz a ex clam ă;
- O, ce fu rn ic ar d e oam en i. E c a l
a bîlci. U n d e m e rg e m ?
S e a p r o p ia u n a din p e r io a d e
le d e fa b ricare a m o n e d e lo r
d e c o s ito r şi la capătul străzii p rin
cip ale b locuri m ari d e cosito r
a ş te p ta u în g ră m e zi, g a ta p en
tru ziu a în c a re p r e s a g u v e rn u
lu i
a v e a să in tre în fu n c ţiu n e . C în
tă rin d trei s u te d e ch in tale
fiecare, blo cu rile nu erau păzite d e
nim eni şi sclip ea u a c o lo
în plin soare.
L u m e a se în v îrte a în ju ru l lor, c
e rşeto rii ş e d e a u prin şan ţuri;
în p iaţa în ae r liber din M id d le R o
w c o m e r ţu l e r a în
floare; b ărb aţi şi fem ei stăteau în g r
u p u r i p e s tra d ă şi d iscu tau
d e s p r e întîm p lările zilei.
- U n d e sînt grajd u rile? în tre b ă D
e m e lz a . N u p u te m lăsa
caii aici u n d e e atîta lume.
- în spate, s p u s e V erity Jud o să
aibă grijă să-i d u c ă
aco lo . N e în t î l n im aici la ora p
atru, Jud.
P lo ile din ultim ele zile a s tîm p ă ra
s e ră praful fără să lase
p re a m u lt n o ro i în schim b, aşa
că se p u tea m e r g e u ş o r pe
strad ă, şi în şanţurile de pe m argini
se s c u rg e a u ş u v o a ie d e
a p ă c a r e se în tîlneau cu altele de
pe alte străzi. V e rity se opri
să c u m p e r e o d u zin ă d e p o rto
ca le, a p o i m e rs e ră m ai d e p a r
te
pînă Ia K e n w y n S treet, u n d e se
aflau m a g a z in e cu m ărfu ri
m ai b u n e. Şi aici era lum e m ultă,
c u m p ă r ă to r i şi n e g u s to ri
am b u lan ţi, deşi m u lţim ea nu era
atît de n u m e ro a s ă ca în pieţe.
383 ROSS POLDARK
V erity zări cîţiva c u n o sc u ţi, d a r
sp re u ş u ra re a D em elzei
nu se opri să stea d e v o rb ă cu ei. In
tra ră im ediat î n tr -o p ră v ă lioară
în tu n e c o a s ă , plină p în ă sus în
tav an cu m o b ilă de e p o c ă
şi co v o a re , tab lo u ri şi o b iecte d
e alam ă. D in sem iîn tu n eric, a
ţîşn itîn în tîm p in area clientelor un
băiat m ăru n t, cu faţa ciupită
d e vărsat şi cu o p e r u c ă b u c la tă
p e cap. A vea o c ic at rice la un
ochi, din c a u z a v re u n u i a c cid
en t sau boli, ca re îi d ă d e a u n aer
ciu d at d e duplicitate, ca şi c u m -o
p arte din el era d etaşată
o c u p în d u - s e d e cev£ ce clienţii
nu p u teau să vadă. D em elza
se u ită lu n g la el, fascinată.
V e rity se interesă de o m ăsu ţă, şi
atunci n eg u s to ru l le
.c o n d u s e în tr -o c a m e r ă din sp
ate u n d e se aflau în g ră m ă d ite
m ă s u ţe noi sau d e ocazie. V erity îi
spuse D e m e lz e i să aleagă
u n a c a r e îi p l a c e şi, d u p ă o lu
n g ă tîrg u ia lă a u c ă z u t la
înţelegere. A u mai c u m p ărat şi alte
lucruri. N eg u sto ru l se grăbi
să le m ai arate şi un p arav an indian
deo seb it pe care-1 av ea
d e vînzare.
- Cît ţi-a d at ca să ch eltuim ? în tre
b ă D e m e lz a în cet în
tim p ce aşteptau.
- P a tru z e c i de g u in ee. V erity zo
rn ăi banii în pungă.
- P atru ze ci! S în tem bo g ate! S ă
nu uităm co v o ru l.
- Nu-1 c u m p ă r ă m de aici. D a c ă
găsim un c o v o r lu crat în
ţară v o m şti sig u r pe ce dăm banii.
V erity se uită în tr-u n colţ mai întu
n eco s.
- N u în ţeleg c u m ştiţi cîi e ceasul la
N a m p a r a Aveţi
n e v o ie de un ceas.
- O, n e lu ăm d u p ă so a re şi lu m in
a zilei. N u greşim nicio
d ată. R o s s are şi ceasul d e b u z u
n a r d e la t atăl său - cînd îşi
a d u c e am in te să-l întoarcă.
N e g u sto ru l îşi făcu din n o u
apariţia.
WINSTON G R A H AM 384
- Aveţi a c o lo d o u ă ce asu ri c a r e
a r a tă d estu l d e bine, îi
s p u s e Verity. A p rin d e ţi vă r o g
în c ă o lu m în ă re ca să le p u ţe m
vedea. Cît costă?
2
Ieşin d în strad S ; ce le d o u ă fem ei
clipiră din ochi
în lum ina p u te rn ic ă a soafelui. E r
a g r e u d e sp u s că re ia din ele
îi fă cea u mai m u l t ă p lă c e re c u
m p ă ră tu rile .
- Aveţi n e v o ie şi d e len jerie d e
pat, s p u s e Verity, de
perdele pentru d o u ă cam ere, de
veselă d e porţelan şi d e pahare.
- A m ales ceasu l acela, s p u s e D e
m e lz a , p e n tru că s u n ă
atît d e vesel. T ic ă ie so le m n ,
serio s, c a şi celălalt, d a r m i-a
p lăcu t felul c u m bate, ca u n p rie
te n vechi care-ţi d ă b.ună
dim ineaţa. U n d e se v in d e
lenjerie, V e rity ?
V erity se’ u ită la ea g în d ito a re.
- C red că în a in te d e asta o să c u m
p ă r ă m o ro c h ie p e n tru
tine. S în tem n u m a i la cîţiva p a
şi.d e c r o ito re a s a m ea.
D e m e lz a rid ică din sp rîn cen e.
- D a r a s ta nu-i m obilă!
- i n t r ă jn c a te g o ria ac ceso riilo
r, a o rn a m e n te lo r. C rez i
că ar f r c asa f r u m o s îm p o d o b
it ă d a c a stăp în a n -a r fi şi ea
îm b r ă c a t a f r u m o s ?
- Dar se ca d e să-i c h e lt uim banii
fără consim ţăm întul-Iui?
- C o n s im ţă m în tu l lui, cred eu, e
d e la sine înţeles.
D e m e lz a îşi u m ezi bu zele, v a i s
ă s p u n ă ceva, d a r t ă c u . 1
- A c i este. sp u s e Verity cîn d aju n
se ră la o uşă şi un
b o v in d o u m ic, cu p e rd e a d e d
an telă.
D e m e lz a se uită la e a nesig u ră.
- Vrei să alegi tu?
în ă u n tru s e afla o fem eie m ă ru n
tă , plinuţă, cu ochelari
cu ra m e de oţel.
385 ROSS POLDARK
- C e plăcere! D o a m n a P o ld a rk :
C e o n o a r e d u p ă atîta
vrem e. C red că cinci ani. N u c h iar
atît, dar totuşi m ul t timp.
V erity se înroşi şi vorbi d e s p re b o
ala t atălui ei.
- D a, sp u se c ro ito re asa, am au z
it că d o m n u l P o ld a rk a
fost g ra v bolnav. S p e r că... Vai, a d
ă u g ă ea. N u , nu am aflat.
C e păcat! Totuşi, e o surpriză plăcută
să vad iar o v ech e clientă.
- N - a m ven it p e n tru m in e, ci p e
n tru v e r iş o a r a m ea,
d o a m n a P o ld a rk d e la N a m p a
ra . A m sfătuit-o să v in ă la d u m n
e a ta p en tru v r e o d o u ă c o s tu
m e noi. Sînt s ig u ră că o s-o
serveşti la fel cu m m -ai servit pe m
in e în to td e a u n a .
T o a tă n u m ai zîm b et faţă d e D e
m e lz a , c r o ito re a s a clipi
din ochi, îşi în d re p tă ochelarii p e
nas şi făcu o re v e re n ţă . D e -
m elza rezistă im pulsului de a-i ră s p
u n d e tot p rin tr-o reverenţă.
- îmi p a r e bine de cu n o ştin ţă, s p
u se ea.
- A m dori să v e d e m ce m ateriale
noi aveţi, s p u s e Verity,
ca să alegem ce v a p e n tru o r o c h
ie sim p lă d e d im in e aţă şi
p en tru un c o s tu m de călărie, c e v
a în g en u l celui pe care-1
p o artă acum.
- Da, desigur. V ă r o g să luaţi loc, d o
am n ă. D a, da, acolo,
scaunul e curat. Să o c h e m şi pe
fiica mea.
T re c u cîtva timp.
- D a, sp use Verity, v o m lua p atru
iarzi din m aterialul
acesta p en tru co stu m u l de călărie.
- Cel d e doi şilingi şi ju m ă ta te , d o
amnă?
- N u, de trei şiligi şi ju m ă ta te . M
ai a v e m n e v o ie de o
ju m ătate de iard d e m u selin ă p e
n tru garnituri. Ş i-o p e r e c h e
de mănuşi d e culo are.în ch isă. Ia să
v e d e m ce pălărie ai vrea,
verişo ară? A c eea cu pan ă?
- E prea s c u m p ă , s p u se D em e
lz a.
- C ea cu pană. E sim plă şi d e bun
gust. S ă v e d e m ac u m
şi nişte ciorapi. .
W INSTO N G R A H AM 386
T r e c u cît va timp.
- Şi p e n tru d u p ă-am iază , s p u s
e V erity , c re d că m o d e lu l
acesta. E rafinat, m o d e rn , dar nu p
re a e x a g e ra t. C r in o lin a să
nu fie p r e a m are. P en tru ro ch ie
m ă g în d e s c că ar m e r g e m ă t a
sea
a c eea m o v deschis, pentru fustă, şi
c e a v erd e d esch is în flo ra
tă p e n tru b lu ză şi ju p o n . M în
ecile p în ă la c o t şi g a r n is ite cu
un v o lan d e d a n te lă crem . Şi un
şal fin, alb d e s ig u r, şi un
b u c h e t m ic d e flori la decolteu.
- D a, d o a m n ă Poldark', o să se a s
o r te z e f o a r te bine. Şi
o pălărie?
- O , n -a m n e v o ie d e pălărie, s p u
s e D e m e lz a .
- O să ai n e v o ie cîteodată, rep lică
V erity. O p ă lă rie din
pai n e g r u , cu o m ică g arn itu ră
roşie. Aveţi c e v a în g e n u l
acesta?
- D e sig u r , d o a m n ă . E x ac t ce
v-aş fi s u g e ra t şi eu. Fiica
m e a va în c e p e să lu cre ze chiar
de m îine. V ă m u lţu m im . N e
sim ţim fo a rte o n o r a te şi sperăm
că veţi ră m în e clien tele n o a s tre.
V ă aştep tă m , d o am n elo r. La re v
e d e r e , d o a m n e lo r.
P le c a ră d u p ă mai bine de d o u ă
o r e p e tre cu te la c r o ito re a să.
E ra u îm b u jo r a te l a faţă şi av eau
u n ae r cam v in o v at, ca şi
cu m ar fi făcu t cev a plăcut, dar nu p
re a respectabil.
S o a re le d isp ăru se de pe strad a în
g u s tă şi s tră lu c e a a c u m
p u te rn ic în ferestrele d e la etajele
c a s e lo r d e vizavi. E r a to t
atît d e m ultă lu m e pe strad ă şi d
in tr-o c îrc iu m ă din a p r o p ie r e
se a u z e a cîntecul unui beţiv.
în tim p ce trav e rsară atent strad a,
fe rin d u -se să nu calce
în g u n o a ie , V erity p ărea că se g
în d e ş te la ceva.
- N u ştiu d ac ă v o m term ina tot ce
av e m d e fă cu t p în ă la
p atru şi nu v re au să ne a p u c e n o
a p te a p e d ru m la în to a rc e re .
C red că am face bine să lăsăm vesela
şi lenjeria şi să n e d u c e m
d irec t să c u m p ă r ă m c o v o a
rele
387 ROSS POLDARK
D e m e lz a se u ită la ea:
- Ai ch eltu it p re a m ult p en tru m
ine?
- N u p re a mult, d ra g a m ea... Şi, d
e altfel, R o s s n-o să
o b s e rv e d a c ă lenjeria e n o u ă
sau nu...
3
L -a u găsit p e Ju d b e a t bine.
N u uitase c o m p le t am en in ţările
lui R o ss cît tim p chefuise
şi nu căzuse' sub m asă, totuşi b ă u s
e bine.
U n g ră jd a r îl c o n d u s e s e p în ă
în faţa han u lu i „ L a L eul
R o ş u “ . Cei trei cai aştep tau , şi Ju
d se ce rta destul d e am abil
cu o m u l care-1 ad u sese p în ă
acolo.
C în d le zări p e cele d o u ă d o a m n
e , făcu o p le c ă c iu n e
ad în că, p re c u m u n g r a n d e de
S pania, ţin în d u -se cu o m în ă d e
u n stîlp din faţa hanului. D a r ap lec
în d u -se p re a m ult, îi căzu
p ălăria din cap d re p t în şuvoiul d e
a p ă care c u r g e a p rin tre
pietre. T ra se o în ju rătu ră, speriind
caii, şi alerg ă d u p ă ea, d ar
a lu n e c ă şi că zu în m ijlocul
străzii. U n băieţel îi a d u s e pălăria
şi Jud, în loc să-i m u lţu m ea scă, în
c e p u să-i facă m o rală . G răjd
aru l le ajută pe d o a m n e s ă în c a
le c e , apoi s e d u s e să-l ajute şi
p e Jud.
în tr e tim p se strînsese m u ltă lu m
e ca să-i v a d ă plecînd.
G ră jd aru l reuşi să-l ridice p e Ju d d
e jo s şi-i ac o p eri chelia şi
ce p ăr mai a v e a cu pălăria u dă.
- Hai, bătrîne, ţin e-o pe cap. O să ai
nev o ie d e am în d o u ă
mîinile ca să te ţii în şa.
P e loc, Jud, ofensat la culme, îşi
smulse pălăria de pe cap.
- Crezi, sp u s e el, că d ac ă am av u t
g h in io n u l să alunec,
aşa, din în tîm plare, p e o baleg ă,
sînt n ea ju to rat ca un copil de
ţîţă? Sînt s ig u r că asta crezi C rezi
că m ă las îm b r ă c a t şi
WINSTON G R A H A M 388
d e z b ră c a t d e a ltu ’ să-m i puie a
l t u ’ şi s ă -m i s c o a tă p ălăria din
cap, d e p a rc ă aş fi o s p e r ie to a
re în lan ? Şi asta p en tru c ă am
av u t g h in io n u l să a lu n e c pe o
baleg ă. Ai face m ai b in e să iei
m ă tu ra şi făraşu l şi să cureţi. N u e
b in e să laşi s tra d a m u r d a r ă
şi plină de b ă le g a r ch iar în fa ţa
uşii tale. N u -i d rep t, nu-i bine,
nu-i fru m o s, "nu-i cu rat, nu-i b in e
d elo c.
- L asă, lasă, n u te s u p ă ra , zise
grăjd aru l.
- C h iar în fa ţa uşii, se a d r e s ă J u
d m ulţim ii. D a c ă fiecare
şi-ar m ă tu ra în faţa casei, n - a r m
âi fi b a le g ă p este tot. P este
tot în o raşul ă s ta n e n o r o c it. Ş
i-n B ib lie s p u n e să n -a ru n c i
m u rd ă ria p e p ă m în tu l vecin u
lu i. G în d iţi- v ă b in e , prieteni.' N
u
uitaţi ce scrie-n Biblie.
- Să te ajut să te sui p e cal? îl î n t r e
b ă grăjdarul.
- în v iaţa m e a nu m - a jig n it c in e
v a aşa ca tine. A u z ii
S ă-m i pu.ie p ălăria p e c a p d e p a
r c ă aş fi un copil d e ţîţă. Şi
încă şi ud ă pe deasupra! P lin ă d e m
u rd ă r ia d e pe stradă, curgîndir-
mi pe faţă. P oţi să şi m o ri din asta:
te u d ă - n cap, răceşti şi
gata, te-ai dus. Ascultaţi' ce v ă sp u n
, p rie te n i! Aveţi grijă. Faceţi
cu rat în faţa casei şi n -o să aju n g
eţi ca n e n o ro c itu l ăsta de
şobolan care-şi in su ltă cei m ai bu n
i clienţi c a re a lu n e c ă pe o
balegă. L e trîn teşte p e c a p p ălăria
u d ă, s c o a s ă din ap a p u tu ro
asă care c u r g e prin faţa casei lui. A
şa c e v a n -a r trebui să se
întîm ple, d ragi prieteni, n - a r treb u
i să se în tîm p le niciodată.
Jud se a g ă ţă a c u m d e gîtul g ră jd
a ru lu i.
- Hai să p lecă m fără el, sp u s e V e
rity D e m e lz ei care, cu
m îna la g u ră . rîd ea p e în fu n d
ate .
Un s e n io r ieşi din han şi, îm p r e u
n ă cu grăjdarul, îl du seră
pe Ju d pînă lîngă cal.
- S ărm an suflet p ierd u t, zise Ju d
bătîndu-1 pe o b r a z pe
grăjdar. S ă rm a n suflet rătăcit. U ita
ţi-v ă la el, prieteni. N u v edeţi
că-i pierd u t? Ştiţi că-i so rtit fo c u
lu i G h e e n e i? Şt iţi c-o să
389 ROSS POLDARK
se to p e a s c ă to a tă c a rn e a d e p
e el ca g ră s im e a d e p e gîscă? Şi
p en tru ce? V ă spun eu p en tru ce. P
e n tru că şi-a v în d u t su fletu ’
lui S carao ţch i, diavolului. Şi voi la
fel. Şi voi toţi care nu
ţineţi sea m ă de ce s p u n e C a rte a
Sfîntă; Păgîni! P ăg în i sînteţi
toţi. ^
în acelaşi m o m e n t, cei d o i o a m
e n i îl a p u c a r ă d e subţiori
şi îl suiră în şa. A p o i g ră jd a ru l
alergă, d e part e a cealaltă a
calului ca să-l sprijine pe Ju d care
alu n ec a într-o parte. Susţinut
din a m în d o u ă părţile de cei doi o
am en i, fu rid icat şi aşezat
bine în şa. R a m o th , caluJ b ătrîn şi
o rb cu m era, ră b d ă to t fără
să se mişte. L -a u ajutat apoi p e Ju d
să b a g e p icio arele în scări
şi cu o p alm ă pe cru p ă au î n d e m
n a t calul să pornească-.
T o t d ru m u l peste p o d şi p în ă
sus p e deal, p în ă au ieşit
din oraş, Ju d a stat ţeap ă n în ş a c a
şi cu m ar fi fo st lipit de ea,
a d re sîn d u -se tre c ă to rilo r cu în
d e m n u l să s e .p o c ă i a s c ă pînă
nu va fi p re a tîrziu.
4
V erity şi D e m e lz a călăriră în cet p
înă acasă, în v ă luite
în lum ina roşiatică a so arelui la
apus. D in cînd în cînd
aju n g eau pînă la ele fr a g m e n te d
e cîn tec sau în ju rătu ri ca re le
d ăd e au de veste că Ju d nu c ă z u s
e în că d e p e cal.
La în c e p u t au v o rb it puţin, c u fu
n d a tă fiecare în p ropriile-
i gînduri şi m u lţu m ită d e în tîm p
lările prin c a re trecuse.
P lim b area din ziua a c eea le aju
tase să se în ţe le a g ă şi mai bine,
le ap ro p ia se şi mai mult.
Pe m ăsură ce soarele a p u n e a,
aerul se lumina d e o cu loare
g a lb e n ă -p o rto ca lie . N orii îm
prăştiaţi pe cer erau prinşi în tr-o
vîlvătaie de culori. P ă r e a u să a n u
n ţe „A D o u a V e n ir e 11 pe
care Jud u rm în d u -le o p re z ic e a
în g u ra mare.
WINSTON G R A H AM . 390
- V erity , s p u s e D e m e lz a , n - a
m c h e lt u i t p r e a m u lt p e n tru
ro c h ie , c o s t u m şi c o r s e t ? O
liră, u n s p r e z e c e şilingi şi
şase p e n n y ?
- S în t lu c ru r i d e f o a r t e b u n ă
ca lita te . O să le p o rţi
m u lt tim p.
- N - a m p u rta t n ic io d a tă co
rset. M i - a fost frică să n u m ă
r o a g e să m ă d ez b rac . L en je ria
m e a e... g ro a z n ic ă .
- A m să-ţi îm p r u m u t eu c e v a c
în d te vei d u c e la p ro b ă.
- Vii cu m in e?
- D a. P u te m să n e d ă m în tîln ire
u n d e v a p e d ru m .
- D e ce nu răm îi la N a m p a r a p în
ă atu n ci? S înt n u m ai
d o u ă săptăm îni.
- D r a g a m e a , sînt fo a rte flata tă
d e invitaţia ta, d a r au
n e v o ie de m in e la T re n w ith . P
o a t e a m să v ă m ai fac o vizită
la p rim ăvară.
îşi c o n tin u a r ă d ru m u l în
tăcere.
- P ălăria c o s tă d o u ă z e c i şi n o
u ă d e ş i l i n g i ... şi m ă ta s e a
aia f r u m o a s ă p e n t r u ro c h ie .
C r e d c ă n - a r fi tr e b u i t s ă c h e
l tuim
atît.
- T e m u s tră co n ştiin ţa?
- C a să-ţi s p u n d rep t, am un m
otiv. A r fi tre b u it să-ţi
sp u n mai de mult.
- Ce Să-mi spui?
D e m e lz a ezită:
- Să-ţi sp u n că d im en siu n ile m e
le n -o să m ai fie la fel în
curînd, şi n -am să p o t p u rta ro c h
ia şi co stu m u l. A m c h e ltu it
degeaba.
I-a trebuit lui V erity un tim p c a să
în ţeleag ă, p e n tru că
D e m e lz a v o rbise fo a rte re p ed
e.
D ru m u l se în g u s ta aici şi caii m
e r g e a u unul d u p ă altul.
C înd au putut iar să m e a rg ă
alături, V e rity spuse:
391 ROSS POLDARK
- D ra g a m ea, vrei să spui că...?
-Da.
- O, cît m ă b u c u r p e n tru tine... V
e rity nu-şi g ă s e a c u v in tele.
C e fericită treb u ie să fii!
- Să ştii că nu sînt ch iar sigură, sp u
se D e m e lz a , dar...
s-a oprit şi m ie îmi v en e a foart e re
g u la t şi d u m in ic ă , n o a p te a
trecută, n -am d o rm it delo c şi m i-a
fost c a m rău. Şi azi-dim ineaţă,
din nou, am vărsat, c ă G a rric k cînd
a m în c a t viermi.
Verity rîse:
- Şi îţi faci griji pentru nişte haine! R
o ss are să fieîncîntat.
- O, n-aş p u te a să-i s p u n d e o c a
m d a tă . în p riv in ţa asta
el... e ciudat. D a c ă m -ar c r e d e b
o ln av ă, nu m -a r lăsa_să m ă
-mişc to ată ziua, să stau şi să tai f ru
n z e la cîini.
L u m in a p u tern ic ă se scu rse se d
e p e cer, lăsînd norii îm purpuraţi,
învăluiţi în lum ina slabă, vineţie a
apusului. P ăm întul
se distingea clar; se v ed eau c a p rele
p ăsc în d în g ru p u r i p rintre
m laşt ini, căpiţele rare d e fîn, căsu
ţele de lem n ale m inerilor,
bo rd eiele de p ăm în t şi ardezie. D e
sub pălăriile cu b o ru ri largi
se ză rea u fetele c e lo r d o u ă fete,
lu m in a te î n c ă d e cîtev a i 7 »
raze slabe.
Vîntul se oprise, era linişte, cu e x c
ep ţia z g o m o tu lu i p r o dus
de trec ere a lor: dinţii cailor m u ş c
în d zăbalele, scîrţîitul
şeilor de piele, p o tc o a v e le lovind
păm întul. S e c e ra lunii atîrna
pe cer şi D e m e lz a îi făcu o
plecăciune,- se ap lec ă să o salute.
V erity se în to arse să se uite în ap o
i: J u d era în u r m a lor, mai
d ep a rte, şi R a m o th se o p rise să
p a s c ă pu ţin ă iarbă...
A junseră la ră s c ru c e a d e la B arg
u s. A c i , în păm întul
sterp şi negru, se în g r o p a u crim
inalii şi sinucigaşii. L aţul spînz
u r ă to n i se leg ăn a gol, se le g ă n a
aşa d e v re o cît e v a luni, d ar
locul era n ecu rat şi a m în d o u ă
erau m u lţu m ite că au trec u t de
el înainte de a se lăsa întunericul.
WINSTO N G R A H A M 392
A c u m , că se aflau p e tărîm c u n o
s c u t, caii v o iau să o ia la
trap, d a r fetele îi ţin u ră în frîu p e
n tru ca Ju d să nu ră m în ă
p re a m ult în u rm ă.
- M i-e c a m frică, sp u se D e m e lz a
, vorbind ca p e n tru sine,
d a r tare.
V erity se u ită la ea şi îşi d ă d u s e a
m a c ă nu-i e ra frică de
stafii sau tîlhari la d ru m u l m are.
- T e în ţeleg , d r a g a m ea, d a r o să
tre a c ă r e p e d e şi...
- O , n u d e asta m i-e frică. M ă g în d
e s c la R oss. în ţe le g i,
nu e m u lt d e cînd s-a în d ră g o s
tit d e mine. Şi ac u m a m s ă fiu
u rîtă luni în tregi. C în d o să m ă v a
d ă le g ă n în d u - m ă p rin ca să
ca o ra ţă b ă trîn ă n -o să m ă m ai
iub ească, o să uite d e m in e.
- Să n u te tem i d e asta. R o ss nu
uită nimic. C re d - V e - ‘
rity se uită lu n g prin în tu n e ric -
cred că e o tră s ă tu r ă c a r a c te
ristică
a familiei.
P a rc u r s e r ă ultim ele trei mile în
tăcere. L u n a n o u ă c o b o r a
şi ea d u p ă so are. D is p ă r u
curînd, lăsînd o u rm ă f a n to m a tic
ă
p e cer. D e m e lz a se uită la liliecii
mici flu turînd din aripi sau
p lan în d în ju ru l lor prin aer.
O s en z aţie d e linişte p lăcu tă le c u
p rin s e cînd tr e c u r ă prin
d u m b ra v a d e lîn g ă W h eal M a
id e n şi p ă tru n s e ră în vale. în
d re a p ta şi în stîn g a se v e d e a u
că p iţe d e grîu şi d e o v ă z clăd ite
de curînd; p ă re a u d e au r cînd le
priveai în lu m in a so arelu i d e
d im in eaţă. î n fundul-văii s cl ipeau
lum inile d e la N a m p a r a .
R o ss s tă te a în prag , aştep tîn d să
le aju te să c o b o a r e de
pe cai.
- U n d e esfe Ju d ? în tre b ă el. N u
cu m v a...?
- E ac o lo sus, sp u s e D e m e lz a. E
aco lo . S e s p a lă p e faţă
la pîrîu.
Capitolul VII
Era o t o a m n ă tîrzie c a re nu se î n
d u r a să
p lece ca şi cu m ar fi fost în d ră g o s
tită de
p r o p r ia ei fru m u se ţe . F u rtu n
ile d e n o iem b rie nu-şi fă cu seră
ap ariţia şi fru n zele ulm ilo r înalţi, g
alb en e şi castanii şi roşii,
p lu teau în d e riv ă în apele pîrîului.
Şi viaţa de la N a m p a r a se
s c u r g e a liniştită, n etu lb u ra tă
de nim eni. D eşi atît de deosebiţi,
cei doi în d răg o stiţi trăiau în a r m
o n ie şi b u n ă în ţeleg ere, m u n
cind,
d o rm in d şi m încînd, iu b in d u -
se, rîzînd, creîn d în ju ru l
lor u n înveliş care-i ap ă ra d e o rice
în c e r c a re a lumii din afară
d e a aju n g e p în ă la ei. în d
eletnicirile zilnice le a d u c e a u o
m u lţu m ire p erm a n en tă.
Jin n y C a r te r veni să lo cu iască cu
ei, d u cîn d în s p in are un
co p ilaş cu ochi al baştri şi p ă r roşu.
M u n c e a cu sp o r, în tăcere,
şi copilul nu-i d eranja. S o sea în
fiecare d im in eaţă la şap te şi
la şap te sea ra p o r n e a în ap o i cu
copilul în spinare şi u rc a dealul
p în ă a ju n g e a la M ellin. N u p rea
avea veşti de la Jim. în tr-o zi
îi ară tă lui R o s s o scriso a re cu m
u lte greşeli de o rto g ra fie pe
ca re o prim ise şi care era scrisă d e
cineva care se afla în aceeaşi
celulă cu Jim. Jim era destul d e bine
şi îi t rim itea to ată d r a g
o s te a lui. R o ss ştia că Jinny trăia
din aju to m l p rim it de la
m a m a ei şi-i trim itea lui Jim leafa
ei ori de cîte ori er a posibil.
WINSTON G R A H AM 394
N u p u te a şti cît o p r e a tem n
iceru l. D o a m n a Z a c k y fă c u s e
uz
d e to a tă p u tere a ei d e c o n v in g
e r e şi d e a u to r ita te a m a te r n ă
ca să o îm p ie d ic e p e J in n y de a
se d u c e p e jo s d o u ă z e c i şi şase
de mile pînă la B o d m in , o p rin d u
- s e să d o a r m ă la a d ă p o s tu l
v re u n u i g a rd viu şi în to rc în d u
-s e tot p e jo s a d o u a zi.
R o s s in ten ţio n a să se d u c ă el, d
u p ă .C r ă c iu n .
D em elza, scăp ată a c u m d e m u n
c a d e c o r v o a d ă , dar totuşi
m e re u activă, g ă s e a m ult tim p
ca s ă cîn te la spinetă. A c u m
p u te a să sc o a tă s u n e te p lă c u
te din in s tr u m e n t şi r e u ş e a să
se
a c o m p a n ie z e sin g u ră cînd cîn
ta c îte v a m elodii sim p le p e care
l e ştia. R o ss îi sp u s e s e că va a c
o r d a s p in e ta şi anul viitor va
trebui să ia lecţii de pian.
îi a ştep ta o s u r p riz ă la N a m p a
r a , la d o u ă z e c i şi u n u
d ec em b rie, valetul B a rtle le-a ad u
s o s c ris o a re d e la F ra n c is
prin ca re îi invita p e R o ss şi pe D e
m e lz a s ă p e tr e a c ă zilele de
C răc iu n la T re n w ith .
„N u vom fi decît noi, familia" s e n a
Francis. „V ărul W .A .
e la O x fo rd şi d o m n u l şi d o a m
n a C h y n o w e t h v o r p e tr e c e
zilele d e C răciu n la v ărul ei, vicarul
din B o d m in . E p ă c a t să
nu strîn g em mai m ult legăturile n o
a s tr e d e familie. D e a s e m e nea,
V erity n e-a p o v e s tit m u lte d e s
p r e so ţia ta ( n o u a n o a s tră
verişo ară) şi am d o ri să o c u n o a ş
te m . V eniţi în ajunul C r ă c iu nului
şi staţi cîtev a zile.“
R o ss se gîndi m u lt în ain te d e a ră
s p u n d e . S c ris o a r e a era
scrisă în term en i p rieten eşti şi nu
făcea, im p resia să fi fost
dictată d e altcineva, V erity sau E liz
a b e th . N u d o r e a să ad în -
ce a sc ă ru p tu ra c a re ar fi p u tu t
s ă m ai existe, şi era p ă c a t să
re sp in g ă un g e st am ical sincer, m
a i ales v en in d din p a rte a
unui o m cu care fu sese p riete n din
c o p il ărie.
D em e lz a, n atural, v e d e a altfel
lucrurile. T o tu l p o r n e a
de la E lizabeth; E liz a b e th îi in v
itase c a să v a d ă cu m se p u rta
395 ROSS POLDARK
în calitate de soţie a lui R oss, să-l fa
că p e R o s s să-şi d e a se a m a
ce greşeală fă cu se c ă s ă to r m d u -
s e cu o fa tă d e ra n g inferior
lui şi să o umilească pe ea, D em elza,
etalîndu-şi bu n ele maniere.
în tre tim p, R o ss în c e p u s e să-şi
d e a s e a m a d e av an taju l
'acestei vizit e. N u -i era d e lo c ru ş
in e p e n tr u D e m e lz a . Cei din
familia P o ld a rk din T re n w ith n u
fu se se ră n ic io d a tă formalişti,
şi D e m e lz a av e a u n fa rm e c d
eo seb it, pe c a re nici o ed u c a ţie
din lum e nu i l-ar fi dat. O c u n o ş
te a m ai b in e p e E liz a b e th şi
ştia că nu s -a r fi înjosit p în ă la a
face u n act d e a s e m e n e a
rău tate, voia d e a s e m e n e a ca ea
să v a d ă că n u se m u lţu m ise
să o în lo cu iască cu oricine.
Pe D e m e lz a asta nu o liniştea.
- N u , R oss, scu tu ră ea din cap. D u
- te t u d a c ă trebuie.
E u nu. N u m ă p o triv esc cu ei. A m
să m ă sim t b in e d a c ă răm
în acasă.
- E de la sine înţeles, s p u s e R o ss,
că ori m e r g e m îm p r e u
nă, ori stăm am în d o i acasă. B a rtle
aşte a p tă şi tre b u ie să-i
d au un bacşiş. P înă m ă d u c să a d
u c nişte bani, h o tă ră ş te - te să
fii o v erişoară înţeleaptă.
D e m e lz a p ă re a n em u lţu m ită.
- N u v reau să fiu o v e r iş o a ră în
ţeleap tă.
- A t u n c i , fii o soţie în ţeleap tă.
- Da, dar ar fi îngrozitor, R oss. Ai ci
sînt d o a m n a P o ld ark .
P o t să în to rc ceasul cînd vreau. P o
t să te n ecăjesc, să te răsfăţ,
să te trag de păr; pot să s tn g şi să
cînt d a c ă v re au , şi să cînt la
spinetă. îm p a rt patul cu tine şi d im
in e a ţa cînd m ă scol, um flu
pieptul şi m ă g în d esc la fa p te m
ari. D a r a c o lo . .. n u sînt toţi ca
Verity. chiar tu mi-ai spus.- A r rîd e d
e m ine, a r s p u n e „vai,
vai!" şi m -ar trimite la bucătărie să m
ănînc cu B artle şi soţia lui.
Ross se uită la ea pieziş:
- Crezi că sînt m ult m ai b u n i decît
tine?
WINSTO N G R A H A M 396
- N u , n -a m sp u s asta.
- C rezi c ă ar trebui să-m i fie ru şin e
cu tine?
C în d d isc u ta u în c o n tra d ic to
riu , R o ss g ă s e a a r g u m e n t e
m ult p re a p u te rn ic e p e n tru ea.
V e d e a , sim ţea, d ar n u ştia c u m
să-i d o v e d e a s c ă c ă nu are drep
tate.
- O, R o ss, şi sînt d e acelaşi ra n g cu
tine. E u n u sînt.
- M a m a ta te -a n ă s c u t la fel c u
m i-a n ăsc u t m a m a lo r pe
ei. N e m işcăm , la fel, av e m
aceleaşi pofte, aceleaşi stări s u fle
teşti
şi d o rin ţe. E u , d e e x e m p lu , v
reau să te iau cu m in e la
T re n w ith d e C ră c iu n . A c u m
şase luni ai ju r a t s o le m n să m ă
asculţi. C e ai d e sp u s a c u m ?
- N im ic, R oss. N u m a i că nu vreau
să m ă d u c la T re n w ith .
El î n c e p u să rîdă. în ultim ul tim
p, disp u tele d in tre ei se
te rm in a u de o b icei rîzînd, fapt c a
re în tă re a şi m ai m u lt b u n a
în ţe le g e re din tre ei.
- A m să le scriu cîteva rînduri d e m u
lţu m ire şi voi mai
a d ă u g a că le voi d a răsp u n su l
mîine.
A d o u a zi D e m e lz a , îm p o tr iv
a voinţei ei, cedă, aşa c u m
făcea d e obicei cînd era v o rb a de p
ro b le m e im p o rtan te. R o ss
le scrise că v o r veni ,în ajunul C
răciu n u lu i şi că v o r p e tre c e
p rim a zi la T re n w ith . Dar, d in p
ăcate, treburile d e la m in ă îl
obligau să se î n to a r c ă acasă în
aceeaşi seară.
Invitaţia a fost a c cep tată , deci m
ineni. nu,se p u te a ofensa,
şi d a c ă ar o b s e r v a că nu sînt
primiţi cu to ată inima, n -a r mai
ab u za d e osp italitatea lor. D e m e
lz a avea o ca zia să-i c u n o a s c ă
pe p icio r d e eg a litate,-d a r efortul
ei d e a se c o n f ru n ta cît m ai
bine nu s-ar p relu n g i.
D e m e lz a a c c e p ta s e p e nt ru
că, deşi a r g u m e n te le lui R o s s
n-aQ p u tu t să o c o n v in g ă ,
rareori p u tea să reziste puterii lui
d e p ersu asiu n e. Ar-fi preferat
totuşi să se d u că la b ărb ieru l
m in erilo r să-i s c o a tă şase dinţi
decît să m e a rg ă la T re n w ith .
397 ROSS POLDARK
N u -i era frică de Francis sau d e m
ătu şa c e a bătrînă, învăţa
u ş o r şi rep ed e, aşa că în c e p u s e
să c a p e te în cre d ere . S p erieto
are a era Elizabeth. Elizabeth, E
lizabeth, Elizabeth. în ajunul
C răciunului, tot tim pul cît au trav e
rsat cîm pul din spatele casei
şi au m ers apoi d e -a lungul falezei,
paşii lor p ăreau să rostească
n u m e le ei?
D e m e lz a îi a r u n c ă o privire
soţului ei c a re m e rg e a alături
cu p a s u l j u i m a r e şi sigur din c a
r e d isp ăru se o rice u rm ă de
şchiopătat. N ic io d a tă nu ştia e x
act ce gîndeşte, faţa lui ciu d ată
şi neliniştită, cu cicatricea p a lid ă
abia vizibilă p e un o b ra z, ca
un sem n al suferinţei adînci prin c a
re trecu se, a s c u n d e a gînd
urile lui cele m ai intime. Ştia n u m
ai că ac u m era fericit şi că
ea era n e c e s a ră fericirii lui. Ştia
că erau fericiţi îm p re u n ă , d ar
nu ştia cît va dura. S im ţea în
adîncul sufletului că a fi îm p r e u n ă
cu fem eia pe c a re el o iubea cu p a
siu n e în s e a m n ă să p r o v o a ce
soarta.
G îndul care o supăra era că de felul
în care se va c o m p o rta
ea în u r m ă to a re le zile ar p u te a
d e p in d e atîtea.
E r a o zi senină, cu vînt re ce bătînd
d in sp re larg. M a r e a
era liniştită şi v e rd e , ag itată d e o
h ulă d o m o a lă . C re a s ta l u n g ă
şi e g a lă a u n u i val înain ta în c e t
şi apoi, cînd întîlnea briza
asp ră care sufla d in sp re sud-est, în
c e p e a să se zbîrlească la fel
ca p en e le s c u rte ale unei raţe
bătrîn e; se zbîrlea din ce în ce
mai m ult pînă cînd creasta se ră stu
rn a încet şi so arele de iarnă
tra n sfo rm a în cu rcu b eie stropii
care zburau în aer în m o m en tu l
în c a r e valul se sp ărgea.
T o t d ru m u l p în ă la S aw le, G a
rrick s-a ţinut d u p ă ei, d i nele
cre d e a că D e m e lz a nu se p u te a
d u c e fără el şi era convins
că, d a c ă va insista destul, stăp în a
lui va v ed ea lucrurile prin
prism a lui. L a fiecare cîţiva m etri,
un ordin asp ru îl făcea să
se o p re a s c ă şi să se g h e m u ia s
c ă la p ăm îm , un d e ră m în e a
WINSTON G R A H A M 398
n em işca t, ca m o rt, şi n u m a i p
riv ire a lui plină d e re p r o ş a răta
că m ai trăieşte. D a r d u p ă în că ze
ce, d o u ă z e c i de paşi îl v e d e a u
cu m se ridică şi-i u r m e a z ă p e
furiş, cu pasul ezitant.
D in fericire, s-au întîlnit cu M a r k D
a n ie l c a re n u to le ra
n e s u p u n e re a şi a fost v ă z u t m
e rg în d în direcţi a N am parei
ţinîndu-
1 p e G a rric k d e o u r e c h e b leag
ă . ... T r a v e r s a r ă p laja plin ă
d e p ietre d e la S aw le, u n d e se
întîln iră cu v re o doi-trei c u n o s
cuţi
c a re îi s alu tară cordial. în a i n t e
d e a se în d r e p ta s p r e in t e rior,
se o p riră să ră su fle şi să p riv e a s
c ă păsările d e m a r e c a re
p lo n jau d u p ă p e şte a p r o a p e
de ţărm . P ă s ă rile z b u r a u d in c
o lo
de brizanţi, cu aripile lor mari, alb e
în tin se, le g ă n în d u - s e în
b ătaia vîntului, apoi p lo n jau b ru
sc, î m p r o ş c în d apa, şi ieşeau
la sup rafaţă, o d a tă din z e c e sau d
o u ă z e c i d e plonjări, cu un
peşte m ic c a re se z b ă te a în cio cu
rile lor lungi, cu rb ate.
- D a c ă aş fi uri peşte, n -a ş p u t e a
suferi păsările astea,
sp u se D e m e lz a. U ită - te c u m
îşi s trîn g aripile cînd p lo n je a z ă .
C înd ies din a p ă fără să fi prins c e v
a au u n a e r n ev in o v a t, ca
şi cu m n -a r fi v ru t să p rin d ă
nimic.
- E nev o ie d e ploaie, sp u se R o s s
u itîn d u -se pe cer. Iz v o a rele
în c e p să sece.
- T a r e aş vrea, R oss, ca î n tr -o zi
să fac o c ă lă to rie pe
m a re pînă în F ra n ţa , la C h e rb o
u r g , şi la M a d r id şi p o a t e p înă
în A m erica. C re d că sînt tot felul d
e p ăsări ciu d at e p e m are ,
mai m ari decît aici. D e ce nu v o rb e
şti n ic io d a tă d e s p r e A m e rica,
R oss?
- T re c u tu l nu e b u n p e n tru n im
en i, n u m ai p re z e n tu l şi
viitorul co n te a z ă .
- T ata a c u n o s c u t u n o m c a re
a fo st în A m eric a. N u m a i
d e s p re asta v o rb e a. E r a ca o p o
v e s te cu zîne, cred.
- F ran c is a a v u t n o ro c , s p u se
R o ss. O v a ră î n tr e a g ă a
călătorit în Italia şi p e C o n tin e n t.
Şi m ie m i-ar fi p lă c u t să
călătoresc. A p o i a venit răzb o iu l şi
a m plecat în A m eric a.
399 ROSS POLDARK
C înd m -am în to rs, nu m i-am m ai
d o rit d ecît co lţul m e u din
Anglia. E ciudat.
- Aş dori să vizitez F ra n ţa în tr- o zi.
- A m p u t e a o ric în d să n e d u c e
m la R o s c o f f sau la
C h e rb o u r g cu u n u l dirî cu
terele din St. A nn. E u a m fost cînd
eram copil.
- Aş p re fera u n vas m are, sp u se D
e m e lz a , şi să nu -m i fie
frică de p az a d e co a stă care ar p u
te a t ra g e a s u p r a noastră.
M erse ră mai departe.
V erity stătea în u ş a co n a c u lu i d
e la T r e n w ith aştep tîn d
să-i întîm pine. A lergă să-l s ă r u te p
e R oss, apoi p e D e m e lz a.
D e m e lz a o strînse la piept, apoi
răsuflă ad în c şi in tră în casă.
2
In p rim ele m o m e n t e s-au simţit
cu toţii stînjeniţi,
d ar această stare n-a d u ra t m ult. D
in fericire, şi D e m e lz a şi
toţi cei din casă d o re a u să se p o a
r te frum os. F ran c is a v e a un
farm ec n at ural, vizibil, cînd voia să-
l p u n ă în valoare. Şi m ătu şa
A gath a, încălzită de un p a h a r d e
ro m bun şi g ătită cu u n a din,
cele mai b u n e peruci, era fo a rte
afabilă. E lizab e th zîm bea;
era şi mai fru m o a să acum , cu
chipul ei c a de flo are îm b u jo ra t
discret. G e o ffrey C harles, ca re a v
e a trei ani, le ieşi înainte,
gătit într-un c o s tu m de catifea, şi,
cu d egetul în g u r ă , se uită
lung la cei doi străini.
L a î n c e p ut , m ă tu şa A g a th a p
r o v o c ă p u ţin ă c o n f u z ie
susţinînd că nim eni nu-i sp u se se
nim ic d e s p r e c ă s ă to ria lui
R oss şi p ret inse explicaţii am ăn u n
ţite. A poi vru să ştie n u m ele
d e fată al D em elzei.
- C u m ? C a rk e e k ? Cardevv? C a
rn e ? C a r n e aţi spus? D e
u n d e e? D e u n d e eşti, copilă?
WINSTO N G R A H AM 400
- Illuggan, s p u s e D em elza.
- D e u n d e? A, e lîngă m oşia
familiei B assett, nu? P ro b ab il
că-1 cu n o şti p e Sir F rancis. Se s p
u n e că e u n tîn ăr inteligent,
d a r p re a in tere sa t d e p ro b le m
e le sociale. M ă tu ş a A g a th a îşi
m în g îie firele d e p ă r din barbă. V
in o lîn g ă m ine, d ră g u ţă . Să
ştii că nu m uşc. Cîţi ani ai?
D e m e lz a îşi lăsă m în a în tr-a ei.
- O p ts p re z e c e . îi a r u n c ă lui R
o ss o privire.
- H m . F r u m o a s ă vîrstă. V iaţa e
fru m o a s ă şi b u n ă la vîrsta
asta. S e uită apoi la R o ss cu ochii ei
mici, răutăcioşi, în co n ju ra ţi
d e riduri. Ştii cîţi ani am eu?
D e m e lz a s cu tu ră din cap.
- A m n o u ă z e c i şi unu. I-am îm
plinit j o ia trecu tă.
- N u ştiam că ai o vîrstă atît d e în
ain tată, s p u se F ran cis.
- N u poţi să le ştii pe toate, b ă iet e.
N o u ă z e c i şi u n u jo ia
trecu tă. Ei, ce zici, R o ss?
- N - a r e im p o rta n ţă vîrsta, tot d
u lce eşti, îi şopti R o s s
la u rech e.
M ă tu ş a A g a th a zîm bi încîntată.
- Ai fost, ca şi taică-tău , un copil rău.
E u am trăit să văd
cinci g en e raţii din fam ilia P o ld
ark . B a şase. M ai intîi a fost
b u n ic a T r e n w it h. M i- o am in
tesc fo a rte bine. E r a n ă s c u tă
R o w e . Ei erau presbiterieni. T atăl
ei, O w e n , era p rie te n cu
C ro m w ell. S e s p u n e că a fost
unul din cei cincizeci şi n o u ă
c a re au s e m n a t s e n tin ţa de c o
n d a m n a r e la m o a r te a reg elu i
C harles I. Şi-au pierdut tot păm înlul
la Restauraţie. M i-o a m in tesc
fo a rte bine. A m u rit cînd av e am z
e ce ani. îm i p o v e s te a
d esp re ciu m a cea m are . D a r ea n-
a trăit p e v re m e a aceea .
- O c iu m ă c a a c eea a fost o d a tă
şi la noi la Illu g g an ,
d o a m n ă , s p u se D e m e lz a .
- A poi a fost A n n a -M a ria , m a m
a m ea, care s-a m ă rita t
401 ROSS POLDARK
cu un P o ld a rk . E ra sin g u ră la
părinţi. E ra m b ătrîn ă cînd a
murit. S-a m ăritat cu C h arles Vivian
P o ld ark . C u treiera m ările
şi ră m ă sese invalid în bătălia de Ia L
a H o g u e în a int e de a o
c u n o a ş te p e m am a; n -a v e a
decît d o u ă z e c i şi cinci de am.
Uite
colo p o rtre tu l lui. A c ela cu b arb ă
mică.
D e m e lz a se uită la p o rtre t.
- A poi a fost C lau d e H enry, fratele
meu, c a re s-a căsătorit
cu M a tild a E llen P e te r din
Treviles. A m urit cu z e c e ani în ain
te
a m am ei. S u fe re a de vărsături şi
diaree. El a fost bunicul
tău, R oss. T u şi cu Francis-sînteţi a
cin cea g e n e ra ţie şi micul
G e o ffre y a şasea. Ş ase generaţii, şi
eu to t m ai trăiesc.
în cele din urmă,, b ă trîn a lăsă m în
a D e m e lz ei, care se
d u s e să-l m în g îie p e copil. G eo
ffrey C h arles era un băieţel
g răsu ţ, cu faţa atît de n e te d ă încît
nu ţi-ai fi p u tu t închipui că
a surîs v re o d a tă . Copil fru m o s,
ieşit din părinţi frum oşi.
P rim a re v e d e r e cu E lizab eth d u
p ă şase luni nu fusese
ch iar atît d e sim p lă şi lipsită de
emoţii cu m sp e ra se şi chiar
crezuse. S p e ra s e că d ev en ise im
u n ac u m , ca şi c u m c ă săto ria
şi d ra g o ste a lui p en tru D e m e lz
a ar fi fost vaccinul care-1 lecuise
d e o b o ală a sîngelui. S p e ra s e că
întîlnirea lor va fi un
c o n ta c t voit din p artea lui ca să .d
em o n streze că s-a vindecat.
D a r D e m e lz a , îşi dădu el sea m a
, nu era un vaccin, p u te a fi
chiar o altă boală. îşi p u s e în tre b a
re a chiar d e Ia în cep u tu l
vizitei, d a c ă nu c u m v a im pulsul
D em elzei de a refuza invitaţia
nu fusese mai înţelept decît al lui.
Întîlnirea d in tre E lizab eth şi D e m
e lz a i-a lăsat un sim ţămînt
de nem ulţum ire; atit udinea lor u n
a faţă de cealaltă era atît
de p rie te n e o a s ă şi totuşi atît d e
reţinută. N u ştia d ac ă p u rta
re a lor înşelase p e cineva, d a r pe el
sigur nu. N u era firească.
D a r D e m e lz a şi V erity nu se îm p
rieten iseră nici ele decît
d u p ă u n tim p o areca re. A şa sînt
femeile: oricit de a tră g ă to a re
WINSTON G R A H AM 402
ar fi, p rim a întîlnire cu o fem eie
este. intuitiv, o în c e r c a r e şi
o căutare.
E lizabeth le p re g ă tise unul din ce
le mai b u n e d o rm ito a re ,
cu v e d e re spre su d -v e st şi p ăd u
re.
- C e casă frum oasă! spuse D e m e lz
a , scoţîndu-şi pelerina.
O d a tă p rim a în c e r c a r e trec u
tă, se s im ţe a m ai bine. N - a m mai
văzu t niciodată o c a s ă ca asta. S a
la a c e e a m a r e e ca o biserică.
Şi d o rm ito ru l ăsta! U i t ă - te la p
ă s ă rile d e pe draperii; s e a m ă n ă
cu sturzii, n u m ai că p ete le mici d
e p e ei sînt d e altă culo are.
Şi to a te tab lo u rile alea d e pe
pereţi... M i- a r fi frică să le v ăd
n o ap tea . Sînt to a te p o rf re te ale
r u d e lo r tale, R o ss?
- A şa mi s-a spus.
- N u pot să în ţe le g c u m le-o fi p
lăcîn d o a m e n ilo r să se
în c o n jo a re cu atîţia m o rţi. C în d
a m să m o r nu v re au -să m ă
atîrne ea să m ă u s u c ca ce arşa fu
rile p e frînghie. N u v r e a u să
m ă uit o veşnicie la o a m e n i pe
care nu i-am c u n o s c u t niciodată,
strănepoţi şi stră-strănepoţi. Aş p re
fera să fiu în g ro p a tă şi uitată.
- E a d o u a o a ră că vorbeşti d e m o
a rte ' azi, s p u se R oss.
N u te simţi bine?
- N u , nu, m ă sim t destul d e bine.
- A tunci fă-m i p lă c e re a şi s c h im
b ă subiectul. C e e în
cutia asta?
- A sta? O, e c e v a ce l-am r u g a t p
e J u d să-m i a d u c ă
îm p re u n ă cu că m ă şile d e n o ap
te.
- C e e în cutie?
- îm b răc ăm in te .
- P entru tine?
- Da, Ross.
- C o stu m u l d e călărie pe c a re I-ai
c u m p ă r a t la T ru r o ?
- Nu, R oss, altceva. C re d c ă n u ţi-a
r p lă c e a să m ă vadă
to ate bunicile şi străb u n icile tale î
m b r ă c a t ă prost, nu?
403 ROSS POLDARK
El rîse.
- E v reo ro c h ie din b ib lio tec ă p e
c a r e ai tra n s fo rm a t-o ?
- N u... V erity şi cu m in e am c u m p
ă r a t-o to t cîn d am
fost la T ruro.
- E a a plătit-o?
- N u , R oss. A m plătit-o d in banii p
e ca re ni i-ai d at p e n tru
cum părături.
^ - M -ai păcălit, floricico. Şi ai o m u
tr ă atît d e nev in o v ată.
- Vorbeşti d e p arcă ai fi m ă tu ş a A
gath a.
- C red că -m i place. D a r u ite că am
d e s c o p e rit v ierm ele
din floricică. în ş e lă c iu n e şi
duplicitate. T o tu şi îmi p a r e bine
că nu a plătit-o Verity. A ra tă-m i-o .
- N u , R o ss, nu, Ross! N u , R oss! V
o c e a i se tra n s f o rm ă
într-un ţipăt şi încercă să-l îm p ie d
ic e să ia cutia. îşi trecu braţele
p e d u p ă gîtul lui şi-l strînse ta r e la
piep t ca să-l o p re ască .
R o ss o ridică în b raţe şi o săru tă ,
ap o i îi trase d o u ă p alm e la
fu n d şi o lăsă jos.
- A şa te porţi, floricico? O să c r e a d
ă lu m e a că te bat.
- Şi ce, n u -i aşa? U ite c ă m ă baţi! F
ugirepedede
lîn g ă el şi se în t o a r s e în a p o i s
ă r in d în t r - u n p ic io r şi ţin în d
c u tia la spate.
- T e rog, R oss, a c u m a d u - t e j o
s ! N u v o iam să ştii d e
rochie. P o a te că n -am s-o po rt, d a
r v re au s-o în c e r c şi p este o
o ră m erg em la m asă. C o b o a r ă şi
stai de v o rb ă cu m ă tu ş a A g a tha
şi nu m ără-i firele d e p ăr din barbă.
- N u m e rg e m la bal, sp u se R oss.
E o p etre cere d e familie;
nu e nev o ie să te îm p o p o ţo n e z
i.
- E ajunul C răciunului. A m v o rb it
cu Verity. E a m i-a
sp u s că treb u ie să m ă schim b.
- Fă cu m vrei, d ar să fii g a ta la o ra
cinci. Şi, a d ă u g ă el,
WINSTON G R A H AM 404
ca o c o m p le ta re , n u strîn g e co
rsetu l p re a ta re că te va in c o m
o d a. Aici se m ă n în c ă b ine şi îţi c
u n o s c p o fta d e m în care.
C u aceste c u v in te ieşi, lăsîn d -o să
se p r e g ăt ească.
N u c re d e a că av e a nev o ie să ţină
se a m a d e av ertism en tele
lui R oss, m ai ales în se a ra asta. T o
a t ă ziua av u sese greţu ri.
D in p a r te a ei, m în c a r e a p u te
a să ră m în ă p e m asă, n ea tin să ;
îi
era în s ă frică d e puţin u l p e c a r e
tre b u ia să se f o rţe z e să-l
înghită. A r fi rău d a c ă s-ar fa ce d e
rîs c h iar în se a ra asta. Ar fi
o tragedie. S e t e m e a c ă va trebui
să se n d i c e re p e d e d e la
m asă şi să c a u te closetul,
îşi s co a se ro ch ia, fusta d e d e d e
s u b t şi ră m a s e o cl ipă
n u m ai în pantalonii şi brasiera îm p
r u m u ta te d e la Verity, uitînd
u -se la im a g in e a ei re flectată în o
g lin d a lim p ed e de p e m a s a
de toaletă. N u se v ă z u s e n ic io d
a tă atît de clar şi în în tre g im e .
N - a v e a de ce să-i fie ruşine de cu
m arată, d a r se în tr e b a c u m
d e avusese curajul, în d răz n eala să
se îm b ra c e cu Ross în c a m e ră
cînd p u rta p e d e d e s u b t lenjeria
ei sau cea făcu tă d e P ru d ie.
N u le va mai p u r ta nicio d ată.
A u zise ş o p tin d u -s e că m u lte d
o a m n e de la o ra ş p u rta u
ciorapi albi şi nu p u r ta u p an talo n
i. Era- d e z g u s tă to r, d a c ă m ai
ad au g i şi faptul că p u rta u crin o
lin ele alea, fustele p e cercu ri,
şi m eritau să ră c e a s c ă şi să m o a
ră din asta.
O trecu un fior. C u rîn d va ară ta u
rît ă, dizg raţio asă, o ricum
s-ar îm b răc a. Cel puţin aşa c red ea .
Se mira că pîn ă a c u m
nu ob serv ase nici o schim bare. în
fiecare d im ineaţă lua o b u c a tă
d e sfoară, cu un n o d făcut în ea, şi
se m ăsu ra. D a r d e o c a m d
a tă s e p ă r e a că m ai c u r în d slăb
ise cu un c e n ti m e t r u şi
ju m ătate. E ra de n e c re z u t. P o a
te că n o d u l se d esfăcu se puţin.
C rescută la ţară, aflase totul d esp re
felul cum se fac copiii;
dar ac u m , că era v o r b a de ea. d
esc o p eri lipsuri în cu n o ştin ţe le
405 ROSS POLDARK
ei. M a m a ei n ă s c u s e şase copii,
d a r D e m e lz a îşi a m in te a atît
d e p u ţin din c e e a ce se în tîm p la
s e înain te de a îm plini opt ani!
T r e b u ie să o în tre b e pe Verity. L
a ea ap ela ori d e cîte ori
av ea nedum eriri. T re b u ie s-o
întrebe pe Verity. N u-şi închipuia
c ă erau lucruri p e care V erity le c u
n o ş te a m ai puţin decît
ea însăşi.
C apitolul VIII
I o s, în salonul m a re , R o ss o găsi
n u m a i pe
E lizab e th cu G e o ffre y C harles. Ş
e d e a u în
faţa focului, G e o ffre y C h arles p e
genunchii m am ei sale care-i
citea o poveste.
. R o ss ascultă v o c e a calm ă şi cu
ltiv ată; îi fă cea p lă c e re să
o asculte. D a r ea rid ică ochii, îl v ă
z u şi se opri.
- M ai spune, m am ă. Hai, m ai sp u n
e.
- A ştea p tă puţin, dragă. T r e b u ie
să m ă o d ih n esc. U ite,
unchiul tău, R oss, a venit să-mi s p u
n ă şi m ie o p o v este.
- N u ştiu d e c ît p o v eşti a d e v ă ra
te , s p u s e R o ss, şi to a te
sînt triste.
- N u toate, d esig u r, r ă s p u n se E
lizab eth . P o v e s t e a ta e o
p o v e s te fericită ac u m , cînd ai o
so ţie atît d e în c în tă to a re .
R o ss ezită; nu era sigur d a c ă d o r
e a să v o rb e a s c ă d esp re
D e m e lz a chiar cu E lizab eth .
- îmi p are fo a rte bine că îţi place.
- S-a s ch im b at m u lt de cîn d a m v
ă z u t-o u ltim a dată, şi
cred că se va sc h im b a şi m ai m ult.
T r e b u ie să o scoţi m ai m ult
în lume.
- Şi să risc um ilin ţele u n o r fernei
ca d o a m n a T e a g u e ?
M u lţu m e sc, m ă sim t destul de
bine aşa cu m sînt.
407 ROSS POLDARK
- Eşti prea sensibil. D e altfel, s-ar p u
te a să d o re a s c ă şi
ea să iasă în societate. F em eile au
destul de m ult curaj ca s-o
facă şi ea e atît de tînără.
- Cu m are dificultate am c o n v in s -
o să vină aici.
E lizabeth zîmbi, u itîn d u -se la
capul b u clat al fiului ei.
- E u şo r d e înţeles de ce.
- D e ce?
- O . ^ e prim ul c o n tac t cu familia,
nu? Şi e în c ă puţin
cam stîngace. S -o fi te m u t că n - o
să g ă s e a s c ă în ţeleg ere.
- Hai, m am ă, mai sp u n e -m i, m ai
s p u n e -m i o poveste.
- N u încă. M ai aşteap tă puţin.
- O m ul ăsta are un sem n p e faţă, m
am ă.
- St, dragă. N u trebuie să spui aşa
ceva.
- D a ’ are, m am ă. A re , mamă.!
- L -am spălat, l-am sp ălat m e r e u şi
to t nu v re a să iasă, îi
sp u se Ross.
G eoffrey C harles răm ase m ut.
- Verity o iubeşte fo arte m ult, s p u
se E lizab eth . T re b u ie
să ne vedem mai des, Ross, a c u m că
s-a spart g h ea ţa .
- Şi ţie cu m îţi mai m e rg e ? în tre b
ă R oss. V ă d că băieţelul
arată foarte bine.
Elizabeth întinse p icio arele ei mici
în călţate în p ap u ci şi
îl ajută pe copil să se d e a jo s din
poală. A cesta se opri o s e c u n dă,
g ata să fugă, d a r văzînd că R o ss se
uită la el îşi în g ro p ă
timid fata în fustele m am ei fui.
♦
- Hai, d rag ă, nu fi speriat. A s ta e un
ch iu l R o ss, ca şi
unchiul W a rleg g an , ba chijjr m ai
m ult. E s te u n ch iu l tău a d e v
ă r at şi nu trebuie să te ruşinezi. H
ai, salut ă-1.
D a r G eoffrey C harles nu se m işcă.
- Nu m -am simţit p re a bine, şi ne
mai în g rijo re a z ă şi
WINSTON G RA H AM 408
săn ă ta te a m am ei. S u feră d e
ochi. P a rk , ch iru rg u l din E x ete
r,
va veni să o e x a m in e z e d e A n u l
N o u . D o c to r u l C h o a k e şi
d o c to ru l P ry c e cred că e grav.
- îmi p a re rău.
- D o c to rii s p u n că e o b o a lă f r e
c v e n tă a o chiului. T r a ta m
en tu l e fo a rte d u re ro s. îi leag ă u
n şal d e m ă ta s e în ju ru l
gîtului şi-l strîn g p înă a p r o a p e o
s u g r u m ă şi to t s în g el e se
u rcă în cap. A poi îi luă s în g e d in d
o s u l u rechilor. S -a dus
acu m să se o d ih n e a s c ă la v a ra
ei la B o d m în . S înt fo a r te în
grijorată.
R o ss se strîm bă:
- T a ta n u a v e a în c re d e re în d o
cto ri. S p e r să ai veşti bune.
T ă c u ră am în d o i. E liz a b e th se
a p le c ă şi-i şo p ti c e v a lui
G eo ffrey la u re c h e . U n m o m e n
t, co p ilu l nu ră s p u n se , apoi îi
aru n c ă lui R o ss o privire şireată,
se în to a rs e şi fugi din cam eră.
E lizab eth se u ită d u p ă el.
- G eo ffrey e la o vîrstă critică, s p u s
e ea. T re b u ie v in d ecat
de m icile lui to an e. V o r b e a în s ă
cu in d u lg en ţă.
- Şi F ran cis?
P e faţă îi a p ă ru o ex p resie p e c a
r e n u i-o m ai văzuse.
- F rancis? O, n e în ţe le g e m , m u
lţu m e s c , R oss.
- Am av u t in ten ţia să vin să te văd,
d a r v a ra a tre c u t atît
de rep ed e. P o a t e că ţi-a sp u s F ra
n c is c ă a m v o rb it cu el.
- A p ro b le m e le tale de c a re tre b
u ie să te ocu p i.
- D a r nu lăsînd la o p a r te altele.
- C u m să-ţi s p » n ? în v a r a a s ta a
m s c o s - o la c a p ă t
am îndoi. V o r b e a p e u n to n c a
re se p o tr iv e a cu e x p re s ia d e
pe
faţa ei. Se re fe re a p o a te la fin an
ţe le casei sau la p ro b le m e le
lor personale.
- N u p o t să-l în ţeleg , s p u s e R
oss.
- S în te m aşa c u m sîn tem d in n
aştere. Se p a r e că F rancis
409 ROSS POLDARK
s-a n ă s c u t ca rto fo r. D a c ă n -o
să aib ă grijă, o să p ia rd ă la cărţi
to t ce a m o ş te n it şi o să m o a ră
sărac.
F ie c a re familie, se gîndi R oss, are
oaia ei n e a g ră şi risipitorii
ei; sîngele lor se m o ş te n e ş te d e
la unii la alţii; porniri
ciudate, stricăciune. Totuşi, c h ia r J
o s h u a , c a r e fusese destul
d e u şu ra tic şi cu ochii d u p ă
fuste, av u sese d estu lă m in te ca să
se liniştească atunci cînd a c u n o s c
u t fe m e ia p e c a re o dorea,
şi nu s-a mai sc h im b a t pînă cînd
nu a p ie rd u t-o prin m oarte.
- U n d e îşi p e tre c e tim pul?
- T o t la W a rle g g a n . N e d istram
fo a rte b in e la început.
D a r m izele au d ev e n it p re a m a
n . D e c-înd s-a n ăsc u t G eoffrey,
n -a m m ai fost a c o lo decît d e d o
u ă ori. A c u m nu m ă m ai invită.
- D ar, dacă...
- A, da, desigur, d acă l-aş r u g a p e.F
ran cis să m ă ia cu el.
D a r îm i s p u n e că nu m ai vin d
ecît bărbaţii şi că nu m i-ar face
p lă c e re c o m p a n ia lor.
S tă te a cu ochii plecaţi, u itîn d u -se
la cu tele rochiei ei albastre..
A vea în faţa lui o n o u ă E lizabeth,
car-e v o rb e a fără
ocolişuri, p e u n to n detaşat, ca şi cu
m o e x p e rie n ţă d u re ro a s ă
ar fi în v ă ţa t-o să se ţină d e p a rte
d e viaţă.
- R oss.
-Da?
- C re d că ai p u te a să m ă ajuţi în
tr-u n a n u m it fel...
- S p u n e m ai departe.
- C irculă u n e le zv o n u ri cu privire
la Francis. N u am
posibilitatea să aflu d a c ă sînt ad e v
ă ra te . Aş p u te a să-l întreb
p e G e o rg e W a rle g g a n , d a r am
m o tiv e să n -o fac. N -a m nici
un d rep t să-ţi cer asta, d ar ţi-aş fi r
e c u n o s c ăt o a r e dacă ai pu tea
d esc o p eri adev ăru l.
R o s s se uită lu n g la ea. G re şise
venind aici N u p u tea să
stea lîngă a c e a s tă fe m e ie fără ca
vech ile s e n tim e n te să revină.
WINSTO N GR A H AM 410
- Voi face t o t ce pot. Aş dori d e fapt
să fac. D in n efericire
nu fac p a n e din cercul d e prieteni
ai lui Francis. P r e o c u p ă rile
mele...
- A sta s-ar p u te a aranja.
R o ss se uită re p e d e la ea:
- C um ?
- Aş p u te a să-l r o g pe G e o r g e W
a rle g g a n să te invite la
u n a din p e tre c e rile lui. G e o r g e
te place.
- Şi ce se z v o n e ş te ?
- Se s p u n e că F ran cis are relaţii-
cu altă fem eie. N u ştiu
d a c ă e ad e v ăra t, d a r e ev ident
că nu p o t, aşa d e o d a tă , să
în c e p să m ă d u c ^ 'p e t r e c e r i .
N u pot... să-l spionez.
R o ss ezită. î şi d ă d e a ea s e a m a
ce-i cere? D e sig u r , ar fi
fost n e p lă c u t p e n tr u ea să sp io
n eze , d a r asta ar face şi el în
realitate, ch iar d a c ă nu s-ar num i
spionaj. Şi ca re ar fi re z u lt
atul? P u te a o a r e a m este cu l lui
să c o n s o lid e z e o căsn icie d a c ă
însăşi tem elia ei nu mai exista?
- N u lua a c u m o h o tărîre, R oss, sp
u s e ea încet. L asă!
M ai g în d eşte-te. Ştiu că cer p rea
mult.
T o n u l ei îl fă cu să se în to a r c ă şi
atunci îl v ăzu p e F ran c is
intrînd. C înd stai m u lt tim p în 's a
lo n u l a c esta m a re şi plăcut,
se gîndi R oss, ajungi să recunoşti im
ed iat pasul celo r din casă
cînd se a p r o p ie d e uşă.
- U n tetâ- â- tete? sp use Francis,
ridicînd din sp rîn c e n e .
Şi nu bei nim ic, R o ss? Se p are că
nu sîn tem p re a ospitalieri.
Să-ţi p rep ar o b ere fierbinte bătută
cu ou ca re să te încălzească.
- R o ss to cm ai îmi p o v estea ce
bine m erg e m in a lui, F r a n cis,
s p u s e E lizab e th .
- D o a m n e fereşte! Astă-i co n v e
rsaţie de ajun d e C ră c iu n ?
M ai vino la noi în ianuarie, sau p o a
te în fe b ru arie şi ai să ne
p o v esteşti atunci, R oss, dar nu a c
u m a , te implor. C e plictiseală
411 ROSS POLDARK
ar fi să n e p e tre c e m s e a ra s c h
im b în d păreri d e s p re calitatea
aramei.
R o ss o b s e r v ă că b ău se, deşi se
m n e le erau abia vizibile.
E lizab eth se ridică să plece.
- C în d v e n i nu s-au v ă z u t d e m
ult, spuse ea veselă, e
g re u să g ă s e a s c ă u n subiect d e
co n v ersaţie. N u n e -a r strica,
Francis, să n e g în d im şi n o i m ai
m u lt la m in a n o astră , G r a m
bler.
T re b u ie să-l d u c la c u lc a re pe G
eoffrey.
F rancis veni cu b ă ut ura. P u rta un
c o s tu m v e rd e închis şi
d a n te la d e la m a n ş e te era m u
rd a r ă , lucru n e o b işn u it la el,
c a re era atît d e îngrijit. N u se v ed
e a alt sem n d e d ec ăd ere:
părul e r a p ie p tă n a t cu atenţie, c
r a v a ta leg ată bine, m an ierele
p e rfe c t elegante. A vea fa ţa bu h
ăită, fapt ca re îl fă cea să p a ră
m ai bătrîn. în priviri i se citea o o a r
e c a re superficialitate.
- Elizabeth face din viaţă o problem,ă
în g ro zito r d e serioasă,
r e m a rc ă el. L a d r a c u ’ ! c u m ar
fi spus tata.
- î n t o td e a u n a am a d m ira t la
tine felul eleg an t în c a re te
exprim i, sp use Ross.
F rancis se uită la el şi rînji.
- N - a m v ru t să te ofen sez. P r e a
m ultă v r e m e am stat
d e p a rte u n u l d e altul. C e ro st
are s u p ă r a re a pe lu m e a asta?
D a c ă am ţine s e a m a d e to a te su
p ărările n e-am face p re a m ult
sînge rău p e n tru lipitori. B e a p înă
la fund.
R o ss b ău pînă la fund.
- E u nu p o rt nim ănui ran ch iu n ă.
T re cu tu l e trec u t şi eu
sînt destul de m ulţum it.
- A şa şi trebuie, s p u se F rancis, d u
cîn d pah aru l la gură.
îm i place so ţia ta. D in sp u se le lui
V erity.am ştiut că o să-mi
placă. A re m ersul unui m în z n
eastîm p ărat. Şi atîta tim p cit îşi
p ăstrează felul ei d e a fi, ce im p o
rta n ţă are dacă s-a n ă s c u tîn
castelul W in d s o r sau p e o uliţă o a
re c a re .
WINSTON G R A H A M 412
- T u şi cu m i n e a v e m m u lte în c
o m u n , sp u se Ross.
- A şa c r e d e a m şi eu. F ra n c is se
opri. Vrei să spui în
s e n tim e n te sau în c e e a ce p riv
eşte viaţa n o astră ?
- V re a u să s p u n în ceea ce p riv e ş
te sen tim en tele. E clar
că î n c e e a ce p riv e ş te viaţa în g
e n e ra l eşti mai a v a n ta jat decît
m in e. C asa şi a v e r e a ră m a să d
e la străm o şii noştri co m u n i;
soţia, c a să sp u n aşa, aleasă d e am
în d o i; bani p e ca re să-i
arunci la cărţi şi la luptele cu cocoşi,
un fiu care te v a m o ş te n i...
- Sfîrşeşte, s p u s e F rancis, altfel ai
să m ă faci să plîng de
invidie că sînt atît d e n o ro c o s.
- N i c i o d a t ă nu m - a m gîn d it că
to a te astea ar p u te a c o n stitui
un p erico l p e n tr u tine.
F rancis se î n c r u n tă şi lăsă p a h a
ru l din mînă:
- Şi nici p e n tr u nim eni altcin ev a.
L u m e a are obiceiul
să-i j u d e c e pe alţii fără să ştie d e s
p r e ce e v o rba. L u m e a crede
că'.. ^
- A tu n ci s p u n e - m i d esp re ce
este vorba.
Francis se uită p u ţin la el.
- Vrei să-m i vărs necazu rile în ajun
de C răciu n ? D o a m n e
fereşte! T e a sig u r că asta te-ar
plictisi la culm e. C a m ă tu ş a
A g a th a cînd v o rb e ş te d e
rinichii ei. H ai, o m u le, term in ă p
a h a rul,
şi mai b ea în c ă unul.
- M u lţu m e s c , s p u s e Ross. în ad
e v ăr, Francis...
- în tr-ad ev ăr, R oss, îl îngînă F
rancis batjocoritor, d e lîngă
b ufetul u n d e se d u s e s e d u p ă b
ău tu ră . E exact aşa cu m spui
tu, nu? O so ţie în c în tă to a re , fr u
m o a s ă ca un în g e r - d a r p o a te
m ai mult în g e r d ec ît fe m e ie -
căm in u l stră m o şilo r noştri, plin
d e p o rtre te le lor c iu d a te - da,
da, am v ă z ut -o p e D e m e lz a
ad m irîn d u -le cu g u ra că scată -
un fiu fru m o s c rescu t aşa c u m
trebuie: cinsteşte p e tatăl tău şi fu a
d o r a t de m a m a ta p en tru
ca viaţa să-ţi fie lungă p e păm întul
pe care D o m n u l D u m n e z e u
413 ROSS POLDARK
ţi l-a dat. Şi, în sfîrşit, bani d e a r u n
c a t la cărţi şi luptele de
cocoşi. A aru n ca. îm i place cuvîntul.
S u n ă fru m o s. îm i a m in teşte
d e prinţul d e W ales p ierzîn d v re o
d o u ă mii d e g u in e e la
m asa de joc..
- C u v în tu l are un sens relativ, s p u
se R o ss p e u n ton egal.
C a m u lte altele. C înd eşti un nobil
d e ţară şi locuieşti în ţin u tu rile
în d e p ă r ta te din vest e acelaşi lu
cru să aru n ci cincizeci d e
g u in e e ca atunci cînd G e o r g e a r
u n c ă d o u ă mii.
F ran cis în c e p u să rîdă.
- V o rb e şti din ex p erien ţă. U
itasem . E m u lt d e cînd ai
d ev e n it u n fe rm ie r cu m pătat.
- D e sig u r, s p u se R oss, aş zice c ă
p e n tru noi pericolul
este m ult m ai m are, nu n u m ai d a
c ă p ăstră m p ro p o rţiile, ci
p e n tru că nu av e m un p a r la m e
n t m ărin im o s c a r e să v o te z e
160 0 0 0 de lire sterline ca să p lă te
a s c ă datoriile sau 10 0 0 0 de
lire p e an pe ca re să-i cheltuim p e n
tru a m a n ta d e m o m en t.
- Eşti bine in fo rm at d esp re ce se în
tîm p lă la curte.
- R ău l se a u d e repede, fie că se
referă la un prinţ, fie la
u n m o şier de pe la noi.
F ran cis se înroşi:
- C e vrei să spui cu asta?
R o ss ridică paharul:
- C ă b ă u tu ra asta în călz eşte rău o
rg a n e le vitale.
- S -ar p u tea să fii d ez am ăg it, sp u
se Francis, d a r afl ă că
nu m ă interesează ce şoptesc la g u
ra sobei nişte b ab e vorbăreţe
şi cu feţele ciu p ite de vărsat. îm i
văd de treburile m ele şi le las
să verse oricîtă o tra v ă îm p u ţită le
place. Nici un u l din noi nu
s în te m im u n i la v o rb ă riile lor.
M ai b in e ai grrjă d e ca sa
ta, Ross.
- M -ai înţeles greşit, s p u se R oss. N
u m ă g în d e a m la
clevetirile şi p o v e şt ile u n o r fem
ei c a re n-au altcev a de fă cut
W IN ST ON G R A H A M 414
D a r în ch isorile p e n tru d ato rn ic
i sînt u m e d e şi m iro s urît. N u
ţi-ar strica să ţii m in te asta în ain te
d e a fi p re a tîrziu.
F ra n c is îşi a p r in s e p ip a şi fu m
ă u n tim p în a in te d e a
ră sp u n d e. A r u n c ă în ap o i în că
m in u n lem n ca re a r d e a în ă b u
ş it
şi lăsă j o s cleştele.
- P ro b ab il că -E lizab e th ţi-a spus
cîte ceva.
- N u am n e v o ie d e c o n f id e n ţe
le ei ca să aflu ce v a ce ştie
to a tă lu m ea p e aici.
- L u m e a ştie ce fac eu m ai b in e d
ecît m ine. P o a te că-m i
dai tu v re u n sfat, v re o soluţie. S ă
m ă fa c m e t o d i s t şi să
m ă salvez?
- D ra g u l m e u , sp u s e R o ss, ţin
la tine şi-ţi v re a u binele.
D a r, oricît d e m u lt m - a r afecta, n
-a ş p u te a să te o p re s c d a c ă
o iei p e d ru m u l cel m ai scurt sp re
pierzanie. N o r o c u l p o a te
să-ţi d e a av ere, o familie, d a r nu-ţi
p o a te da şi în ţelep ciu n e.
D a c ă doreşti să iroseşti tot ce ai, fă-
o şi d u -te dracului.
F ran cis se u ită la el cinic, apoi lăsă
p ip a din m în ă şi îl
bătu p e um ăr.
- A v o rb it ca un P o ld a rk . N o i,-în
familie, nu n e - a m
înţeles p re a b in e n icio d ată. N e în
ju ră m şi n e ce rtăm , d a r
prieteneşte.
H ai a c u m a să ne îm b ă tă m , tu şi
cu m ine,,şi d u c ă - s e
dracului creditorii!
R o ss ridică p a h a ru l gol şi îl privi.
D e sub to n u l zeflem ist
al lui F ran cis a p ă r e a fo n d u l lui
b u n care atinsese la R o s s o
co a rd ă sensibilă. D e z a m ă g ire a ,
orice cau ză ar fi avut, îl asprise
pe vărul său, d a r nu-1 s c h im b a s
e pe o m u l p e c a re îl c u n o ş t e a
şi la-care ţin ea m ult.
în m o m e n tu l ac ela B artle intră
ad u c în d d o u ă sfeşn ice
cu mai m ulte braţe. F lăcările g a lb e
n e pîlpîiau în c u r e n t şi d e o d
ată lu m in a in u n d ă c a m e ra ca
şi cu m focul din că m in ar fi
415 ROSS POLDARK
în cep u t să a rd ă cu flacără m are.
Se v ed e a acu m bine ro a ta de
tors a lui E lizab eth , cu b o b in ele
ei lucioase; lîngă o ca n ap ea ,
o p ăp u şică z ă c e a p e sp ate cu u
m p lu tu ra de cîlţi atîrnîndu-i
din burtă. P e u n sca u n se afla u n
co şu leţ d e paie cu u n lucru
d e m în ă în el şi un g h e r g h e f p e
c a re se vedea o b ro d e rie
n eterm in ată. L u m in a lu m în ă
rilo r era caldă şi p riete n o asă; cu
p erd elele trase, în în c ă p e re d o m
n e a o a tm o s fe r ă d e tih n ă
şi belşug.
P este to t se v e d e a u s e m n e le
unei p re zen ţe fem inine. în
cele cîteva m in u te d e c o n v e
rsaţie ap ă ru se între cei doi bărbaţi
ceva ce îi a p ro p ia datorită
înţelegerii mai tolerante, mai c u p rin
z
ă to a re a lucrurilor. în tre ei exista
co m plicitatea sexului, leg ătu
ra de sînge şi am in tirea u nei vechi
prietenii.
în m o m e n tu l acela, lui R o s s îi
trecu prin m inte g îndul că
în g rijo rarea lui E lizab eth ar p u te
a fi etern a spaim ă fe m e iască
d e nesig u ran ţă. F ran c is bea. F
ran c is era c a rto fo r şi p ierd e a
banii la cărţi. F ran c is fu sese v ăz u
t în c o m p a n ia altor femei.
N u era o p o v e ste plăcută, d a r nici
neobişnuită. P en tru R oss,
to ate ac estea erau d e n e c o n c e p
u t, d ar p e nt ru Elizabeth c ă p ă
taseră
p ro p o rţiile unei tragedii. D a r nu
era înţelept să pierzi
simţul perspectivei. Şi alţi'bărbaţi b
eau şi ju cau cărţi. Să faci
datorii era la m o d ă. Şi ochii alto r
bărbaţi ad m irau frum useţi
care nu le a p a rţin e a u d e d re p t
şi neglijau fru m u se ţe a din p ro pria
lo rcasă. A sta nu în sem n a că
Francis se angajase pe drum ul
cel mai scurt sp re pierzanie.
O ricum, era Crăciunul, ziua care
trebuia să m arch eze strîngerea
legăturii d in tre m em b rii unei
familii şi nu d e z b in a re a ei.
D estul! T re b u ia u să se o p re a s c
ă aici. R oss se gîndi la
D em elza, tîn ără şi plină d e viaţă,
care sus. în d o rm ito r, se
g ătea p en tru cină. S p e ra că nu va
în trec e m ăsura. Din fericire,
WINSTON G R A H AM 416
V e rity îi alesese îm b ră c ă m in te a
. G în d u l la D e m e lz a îi încălzi
in im a şi-i lu m in ă m in te a aşa c u
m lum în ările din sfeşnice lum in
a s e ră în căp e rea .
D u c ă -s e dracu lu i grijile p e n tru
alţii. N u era m o m e n tu l
să se g în d e a s c ă la ele ac u m , de
C ră c iu n . P u te a să le reîn v ie în
ianuarie, d a c ă m ai a v e a u p u te
re a să-l n e c ă je a s c ă şi să-i strice
liniştea.
Capitolul IX
Y - y - V a s a d e s e a ră a în c e p u t
la o ra cinci şi a
LJLJ d u r a t p în ă la ş a p t e şi p a
tr u z e c i de
m inute. A fost o m asă d e m n ă d e
p e rio a d a în care se aflau, de
ca sa lor şi d e ziua de C răciun. A î n
c e p u t cu. o su p ă de m azăre,
frip tu ră d e leb ăd ă cu sos dulce, m
ă ru n ta ie de pasăre, friptură
d e miel, plăcin tă cu c a r n e d e p o
tîrn ic h e şi* p atru becaţe. A
u r m a t o b u d in c ă de p ru n e cu
sos d e co n iac, tarte, plăcinte,
c r e m ă d e la pt e, o u ă şi z a h ă r
şi tort. T o a te s tro p ite cu vin de
P o rto , de B o r d e a u x şi d e M a d
e ra , şi cu b e re d e casă. ■
R o ss sim ţea că nu lipseşte decît C
harles, b u rt a lui m are,
rîgîielile .mai m ult sau mai p u ţin p
u te rn ic e , u m o ru l lui cam
g rosolan. în m o m e n tu l acela, răm
ăşiţele păm înteşti ale om ului
m asiv, m e d io c r u , dar c u m s e c
a d e , p u tre z e a u d e v e n in d u n
a
cu p ă m în tu l c a re îi d ă d u s e
viaţă şi care îl hrănise; el em en te le
o rg a n ic e din care era co m p u s v
o r ajuta cu rîn d să crească iarba
g ra s ă c a re n ă p ă d e a cim
itirul..în casa aceasta, din care lipsise
pu ţin e n o pţi în cei şaizeci şi o p t
de ani ai vieţii lui, răm ă sese
c e v a din au ra pe care R o ss o sim
ţea mai p u tern ic decît aura
p o rtre te lo r c e lo r patru zeci şi
şase d e înaintaşi.
A b s e n ţa Iui nu p r o d u c e a m
îhnire, ci ma i cu rîn d senzaţia
c ă nu se c ă d e a să nu fie p re zen t.
WINSTON GRAHAM* 418
t
P en tru atît d e puţini oaspeţi, s u fra
g e ria era p re a re c e şi
tristă; d e a c e e a fo lo sea u în locul
ei s alo n u l de iarn ă ale cărui
ferestre d ă d e a u sp re apus; av ea p
ereţii căptuşiţi Cu lam b riu ri
p în ă sus în tav an şi se afla m ai a p
r o a p e de bucătării. În tîm -
p lare a a făcut ca in tra re a D e m e
lz e i să fie bine reg izată. V erity
v en ise să le a n u n ţe că m a s a e
servită. E lizab e th era d e faţă,
şi toţi patru ieşiseră din c a m e ră
rîzîn d şi d iscutînd îm p re u n ă .
în acelaşi tim p D e m e lz a c o b o r î
scările.
E ra îm b răc ată cu ro c h ia aleasă d
e Verity, ro c h ia de m ă ta se
m o v deschis cu m îneci p în ă la co
t, cu o crin o lin ă m ică,
d esch isă în faţă în fo r m a literei A
p e n tr u ca să se v a d ă co rsaju l
şi fusta de d e d e s u b t din m ă ta s
e în f lo ra tă d e un v e rd e deschis.
C eea ce R o ss nu p re a în ţe le g e a
era aspectul ei. E r a n o r mal
să fie m u lţu m it d e ea; n ic io d a tă
n u arătase atît d e a tră g ă toare.
în felul ei ciudat, în se a ra a s ta
rivaliza cu E lizab eth ,
care în tr-o astfel de c o m p etiţie p o
r n e a d e la în c e p u t cu un
avantaj asu p ra oricărei alte fem ei, d
a to rită frum useţii şi c o l o ritului
ei. Un fel de p ro v o c a re n ă s c u tă
din situaţia în c a r e se
afla sco sese la iveala to a tă fr u m u
s e ţe a D e m e lz ei, ochii'ei m ari
şi negri, părul p iep tăn a t f r u m o s
,J e n u l ei u ş o r b r o n z a t radiind
d e o căldură in terio ară. V erity p u t
e a să fie m în d ră d e ea.
La m asă a m în cat fo arte puţin. D u
p ă p ă r e r e a lui R o ss,
cam ex agerase cu b u n ele m aniere,
ciu gulind cîte puţin şi lăsînd
cea mai m a re p arte din m în c a re
pe farfurie. A î n t r e c u t - o şi pe
E lizab eth ca re î n to td e a u n a m
în ca fo a rte puţin. C in e v a m ai
b ă n u ito r ar fi p u tut c r e d e că v
re a să rid ă d e g a z d a ei. P e R o ss
îl am u za. în sea ra asta D e m e lz a e
ra în form ă.
Deşi v o rb ea m ult la m asă, p u n în
d tot felul d e întreb ări şi
facînd diverse rem arci, de data a c e
a s ta nu p re a lua p a n e la
co n v ersaţie, refuză vin ul fiert pe c
a re toţi ceilalţi l-au b ă u t şi
nu bău decit b ere de casă. Nu p ă re a
că se plictiseşte şi a s cu lta
419 ROSS POLDARK
cu interes c e s p u n e a E lizab e th d
e s p re o am en i pe care ea nu-i
cu n o ş te a sau d esp re isprăvile lui
G e o ffre y C h arles. C înd o
în treb au ceva, ră s p u n d e a cu p
lăce re şi firesc. G lu m e le d ep
lasate
p e c a r e m ă tu ş a A g a th a le
făcea din cînd în cînd nu p ăreau
s-o deranjeze: se uita la R oss, care ş
ed e a lîngă b ătrîn a d o am n ă,
şi acesta se g ră b e a să-i ră sp u n d
ă. T re b u ia să g ă s e a s c ă un
răspuns
potrivit.
D iscu ţia s-a oprit asu p ra zv o n u
rilo r d esp re o n o u ă în c e rca
re d e asa sin a re a regelui. Ultim ul
zv o n , cînd M a r g a r e t Nicholso
m în cercase să-l-înjunghie în timpul
unei au dienţe, fusese
ad e v ăra t, F ran c is făcu cîtev a co
m en tarii cinice d e s p r e stofa
re ziste n tă din ca re e ra -c o n fe c
ţio n a tă vesta regelui. E lizab e th
sp use că servitorii casei regale nu
fuseseră plătiţi d e d o u ă s p r e zece
luni.
A u m ai v o rb it d e s p re F ran ţa şi
d esp re s p le n d o a r e a de la
curtea franceză. Francis mai spusese
c ă se mira că n u în cercase
nim eni să-şi asc u tă cuţitul pe pielea
lui L u d o v ic , c a re m erită
mult mai m ult cuţitul decît G e o rg e
al Angliei. R e g in a F ranţei
în cerca să-şi v in d ece bolile prin m
a g n etism anim al.
Verity s p u se că va încerca şi ea
remediul p en tru guturaiul
ei; d o c to ru l o sfătuise să b ea ju m
ă ta te de pin tă d e ap ă de
m are, d ar asta îi fă cea greaţă. D o c
to r u l C h o a k e p u n e a to a te
răcelile pe s o c o te a la aerului s
tricat:'c arn e a c ru d ă lăsată la aer
se strica în p atru z eci de m inute, în
tim p ce, d a c ă o ţineai în
saram u ră, ră m în e a p ro a sp ătă
mult timp. R o ss făcu o b serv aţia
că d o cto ru l C h o a k e e ca o babă.
F ran cis spuse c ă e ad ev ărat,
d e v rem e ce Polly nu făcea copii
Elizabeth în c e p u să v o rb e ască
desp re b o a la d e o ch i a m am ei
sale.
F rancis b ă u se z e c e p ah a re cu
vin de P o rto Ia m asă, d a r
asta nu se o b serv a. Altă dată, se
gîndi Ross, F ran c is se îm b ăta
n u m aid ec t şi era prim ul care c ă d
e a sub m asă, „B ăiatu l ăsta
W I NSTON G RA H AM 420
n u rezistă la b ă u tu ră " , m o rm ă
ia C harles. R o ss se u ită la E liz a
beth,
d ar a c easta s tătea liniştită.
L a ora o p t fără un sfert d o a m n e l
e s-au ridicat de la m asă,
lăsîndu-i p e cei doi să bea co n ia c şi
să fu m e z e stînd la m asa
plină cu resturile d e m în care. A u î
n c e p u t să d is c u te d esp re
afaceri, d a r p e ste cîtev a m in u te
a p ă r u în u şă d o a m n a Tabb.
- S cuzaţi, d o m n u le , au venit m
usafiri.
- Ce?
- D o m n u l G e o rg e W a r le g g a n
şi d o a m n a şi d o m n u l Jo h n
T re n e g lo s , d o m n u le.
L a au zu l acestei veşti n e a ş te p ta
te , R o ss simţi c u m îl c u p
rin d e iritarea. N u a v e a nici o p o f
tă să-l v a d ă pe în flo rito ru l
G e o r g e în s e a r a aceasta; şi era s
ig u r c ă R u th n u ar fi venit
d a c ă ar fi şt iut că el şi D e m e lz a
e r a u acolo.
D a r s u rp riz a lui F rancis era a d e
v ă ra tă .
- L a naiba! S ă v ină în vizită în aju n
d e C răciu n ! Şi u n d e
i-ai poftit, E m ily?
- Sînt în salo n u l cel m are, d o m n
u le . D o a m n a E lizab e th
vă r o a g ă să veniţi să-i primiţi. N u v
o r sta mult.
- S ig u r că da. V e n im n u m aid ec
ît. F ran c is făcu un sem n
cu p a h a ru l în m înă. N u m aid ec
ît.
D u p ă ce d o a m n a T a b b plecă,
îşi a p rin s e pipa.
- C e l-o fi a p u c a t pe G e o r g e să
v in ă în s e a r a asta?
C re d e a m că p e tre c e C răciu n u
l la C a r d e w . O co in cid e n ţă ,
nu?
Şi J o h n , şi R u th . îţi aduci a m in
te cînd ne b ă te a m cu Jo h n şi
R ich ard , R o ss?
R o ss îşi a d u c e a aminte.
- G e o rg e W arleggan, spuse Francis.
E orn mare. Va pune
m în a pe ju m ă t a t e din C o rn w a
ll fo a rte curînd. El şi vărul lui
stăpînesc deja ju m ă ta te din averea
mea. V rea şi cealaltă jum ătate,
rîse el, dar n-o va avea. N -a m d e
gînd să pierd tot la cărţi.
421 ROSS POLDARK
- C ine e vărul lui?
- C ary W a rleg g an , b an c h eru l.
- F ru m o s num e! .Am au zit c ă e
căm ătar.
- A sta-i bună! Ce, vrei să insulţi
familia?
- P re a se b a g ă peste tot familia, şi
asta n u -m i place.
- Ei sînt o am en ii viitorului, R o s s ,
nu n o i cei din familii
ca C h y n o w e th şi P o ld a rk , c a
re şi-au p ie rd u t v ig o a re a .
- N u p u te re a lor m ă su p ără, ci
felul c u m O' folosesc.
D a c ă un o m are p u tere, ar fi b in e
să se în g rijeasc ă d e sufletul
lui, nu să p u n ă stăpînire p e sufletul
altora.
- C e spui tu p o ate să fie a d e v ă ra
t d e s p re v ăru l C ary , d a r
este cam asp ru cu G eo rg e.
- T e rm ină-ţi pah aru l şi să m e rg e
m , sp u s e R o s s gîn d in -
d u -s e cu m va re a c ţio n a D e m e
lz a în faţa u n o r o a m e n i noi.
- E ciudat, fo a rte ciudat, s p u se
Francis. Filozofii i-ar
găsi d esig u r un n um e. D a r m ie n
u mi se p a re altce v a decît o
p erv ersitate a vieţii.
-Ceanume9
- O... F ran cis ezită. N u ştiu c u m să
sp u n . In v id iem pe
cin ev a p e nt ru c e e a ce are şi noi
nu av e m , deşi în realitate s-ar
p u te a să nu-1 aibă. înţelegi ce v re
au să sp u n ? N u , cred că nu
înţelegi. Hai să m e rg e m să-l în tîm
p in ă m p e G e o rg e .
Se rid icară d e la m asa plină d e
resturi de m în c a re şi tre cu
ră în hol. S e au zeau h o h o te d e rîs
d in s p re sa lo n u l c el mare.
- P a rc ă ar fi carnaval în ca sa m ea,
sp u s e F rancis. C ine
să fie? G e o r g e cel veşnic e le g a nt
?
- P a rie z că e Jo h n , „Şeful V în ă to
rilo r“ , s p u s e R o ss
Intrară. R o ss ghicise bine. J o h n T
r e n e gl o s ş ed e a în faţa
roţii de to rs a lui E lizabeth. în c e r c
a să o p u n ă în fu ncţiune.
P ă re a destul d e simplu, d ar era n e
v o ie d e p ra ctică şi Jo h n
T re n e g lo s n -o avea. R e u ş e a să
p u n ă ro a ta în m iş c a re pentru
WINSTO N G R A H AM 422
cîteva s e c u n d e , d a r n u a p ă s a
c u m tr e b u ie p e p e d a lă şi m e c
a nism
ul se o p re a. Cît tim p m e rg e a , se
fă cea linişte în c a m e ră ,
în tre ru p tă n u m ai d e jo c u l lui T
r e n e g l o s şi al lui W a rle g g a n .
D a r de cîte ori J o h n g reşea, iz b u
c n e a u toţi în h o h o t e d e rîs.
T re n e g lo s era u n b ărb at d e tre
iz e c i d e ani, p u te rn ic , d a r
stîngaci, cu p ă r b lo n d -ro ş c a t, o
c h i b ă g a ţi în fundul ca p u lu i şi
faţa pistruiată. E ra un călăreţ p erfec
t, u n ţintaş clasa întîi, cel
m ai bun lu p tă to r a m a to r din re
g iu n e , p ro s t la o ric e j o c ca re
c e rea un efort mintal; era brutal şi b
ătăuş. D eşi v e n is e în vizită,
era îm b ră c a t în c o s tu m de
călărie: o h a in ă v e c h e d e catifea
m a ro şi p an talo n i rezisten ţi din
catifea reiată. S e lă u d a că nu
p o a r tă decît p an talo n i de călărie,
c h ia r şi în pat.
Surprins, R o s s o b s e r v ă c ă D e
m e lz a nu se afla în ca m e ră.
- A p ierd u t, s p u s e G e o r g e W a
rle g g a n , ai p ierd u t. îm i
d ato re zi cinci g u in ee. H ei, F
rancis!
- M ai în c e rc o dată, ce naiba! N u m
ă las b ă tu t d e o
m aşin ărie c a ra g h io a s ă ca asta.
- U n d e e D e m e lz a ? o în tre b ă R
o s s p e V erity, c a re stătea
lîngă uşă.
- S -a dus sus. A vrut să r ă m î n ă sin
g u ră cîtev a m in ut e,
aşa c ă am coborît.
- Ai s-o strici, J o h n , spuse E liz a b
e th zîm bind. A peşi p re a
tare pe pedală.
- Jo h n , s p u se soţia lui, rid ică -te
imediat!
D a r Jo h n se d isp u sese bine cu c o
n ia c b un şi n -o luă în
seam ă. P u se în că o dată r o at a în
m iş c a re şi se p ă re a că d e
data asta reuşise. D ar, în cercîn d să
m ă r e a s c ă vit eza, r o a ta se
d ăd u peste cap şi se opri cu o s m u
c itu ră . G e o rg e s co a se un
st rigăt de t r iu m f şi J o h n T re n e
g lo s se ridică scîrbit.
- D a c ă mai în c e rc a m d e trei ori
i-aş fi venit d e hac. T r e buie
să m ă înveţi c u m să fac, E lizab e th
. N a, îa-ţi banii, o m u le.
I-ai cîştigat pe n e d re p t şi o să-ţi ră
m în ă în gît.
423 ROSS POLDARK
- J o h n e atît de n erv o s, sp u se
soţia lui. M i-a fost frică să
nu-ţi strice roata. C re d c ă toţi
sîntem cam nerv o şi, iar a tm o sfera
d e C ră c iu n a făcu t restul.
D a c ă J o h n T re n e g lo s nu p u n
e a preţ p e îm b ră c ă m in te , în
sch im b nu se p u te a s p u n e
acelaşi lucru d esp re n o u a d o a m
nă
T reneglos. R u th T ea g u e, fata
ştearsă p e care R o ss o cu n o sc u se
la bal d e P aşti, se tra n s fo rm a s e
co m p let. Din instinct, R o ss
sim ţise a tu n ci că sub a p a re n ţa
ei m o d e s tă se a s c u n d e a cev a
ce ochiul nu p u te a să vadă. P u rta o
ro c h ie d e m ă ta s e înflorată,
fără crinolină, g arnisită cu paiete de
argint la talie şi u m eri.
N u era o îm b r ă c ă m in te p o
trivită p en tru d ru m u rile d e ţară,
d a r g a r d e r o b a ei era fo a rte b o
g ată. B u z u n a ru l lui Jo h n av e a
să fie solicitat ac u m şi p en tru alte
cheltuieli decît cele p e n tru
v în ăto are, şi d e acu m în ain te nu
va m ai face to t ce vrea.
- Ei, c ă p ita n e P o ld ark , sp u se T
re n e g lo s ironic. S întem
vecini, d a r iată cu m ne întîlnim. D
acă n e -a m lua d u p ă cît de
puţin n e v ed e m , s-ar zice că eşti R
o b in so n C ru so e.
- O, d a r nu e singur, dragul m eu, îl
are p e serv ito ru l lui,
V ineri, sp u s e R u th cu ironie
ascunsă.
- C ine? A, vrei să spui Jud, zise T re
n e g lo s în c e rc în d să
a te n u e z e cît d e cît ironia tăio asă
a soţiei s a le .'M a im u ţo iu l ăla
chel. A f o s t obraznic o dată cu
mine. D acă n-ar fi fost servitorul
d u m itale î-aş fi tras o bătaie. Ei, cu
m m e rg e m in a ? T a ta e
în cîn tat şi s p u n e că o să scoateţi
aram ă cu lopata.
- Nimic d espenat, spuse Ross, dar
mulţumitor deocam dată.
- Pe legea mea! sp u se G e o rg e ,
trebuie să v o rb im nu m ai
d esp re afaceri? E lizabeth, adu
harpa. C în tă -n e ceva.
- N -a m voce, spuse ea schiţînd un
zîm bet în cîn tăto r.
D a c ă vrei să m ă ac o m p a m e z i.
.
- T o ţi te vom a c o m p an ia, ră sp u
n se G e o r g e re sp ectu o s.
S -ar potrivi adm irabil cu n o ap tea
de C răciu n
WINSTO N G R A H AM 424
G e o rg e nu se p u rta ca J o h n T re
n e g lo s . N u îşi p u te a p erm
ite g ro s o lă n ia plină, d e în g îm fa
re a o m u lu i a c ă ru i familie
d ata în că d e pe v re m e a lui R o b e
rt, c o n t e d e M o rta in .
C u g re u s -a r fi p u tu t c re d e c ă
o sin g u ră g e n e ra ţie îl d esp
ă r ţe a p e b ătrîn u l a sp ru şi b u tu
c ă n o s c a r e trăise în tr- o căsuţă
d e ţară, stînd în c ă m a ş ă şi m e s
te c în d tu tu n , şi c a re d e-ab ia
d a c ă îşi p u te a iscăli n um ele, d e
tîn ă r u l acesta cultivat , îm b răc at
în tr- u n c o s tu m r o z cu re v e re c
r e m , c r o it d u p ă u ltim a m o d ă.
N u m a i p u ţin din o bîrşia n e p o tu
lu i d e fierar a p ă re a în
trăsătu rile lui în g ro ş a te , cu b u z
e le pline, strînse, d o v e d in d o
fire a c a p a r a to a re , şi în gîtul
scurt, a ş e z a t p e um erii p
uternici.
- D e m e lz a n u c o b o a ră ? o în
tre b ă R o s s în cet p e V erity.
A u sp eriat-o m usafirii ăştia?
- N u, nici nu cred că ştie că au venit.
- H ai să j u c ă m o p artid ă d e cărţi,
s p u s e F ran cis. N -a m
avut noroc sîmbătă, dar pînă la urm ă
o să-mi surîdă şi m ie norocul.
T oţi l-au re fu z a t în g u ra m are . V
e n is e r ă special să o
a s c u lte p e Elizabeth-cîntînd. G e o
r g e a d u s e im ed iat h a rp a din
colţ ! u n d e s tătea de obicei. J o h n
a d u s e un scaun. în c e r c a u
să o c o n v in g ă p e E lizab eth ca re
p ro te s ta zîm bind: în m o m
e n t acela in tră D e m e lz a .
■Se sim ţea m ai bine. V o m a s e to a
tă m în c a re a şi to ată berea
p e ca re o băuse. N u era p lăcu t ce
fă cu se dar, ca senatorii
ro m a n i de altăd ată, se sim ţea m
ult m ai bine. O d ată cu m încarea
d is p ă a is e şi greaţa.
Cînd in tră se făcu linişte. E r a e v i d
e nt că z g o m o tu l de
pînă atunci fu sese făcu t d e m
usafiri. A p o i E lizab e th spuse:
- A c easta este n o u a n o a s tră v
erişo a ră, D e m e lz a , soţia
Iui Ross.
P e D e m e lz a a su rp rin s-o v e n
ire a a c e s to r o a m e n i cu care
t rebuia să facă cu n o ştin ţă. Şi-a am
in tit de R u th T e a g u e , pe
425 ROSS POLDARK
ca re o v ăz u se o d ată cînd v en ise
în vizită la iar p e soţul
ei îl v ăzuse d e d o u ă ori cînd ieşise
la v în ăto are: e ra fiul cel
mai m a re al d o m n u lu i T re n e g
lo s , u n u l d in tre o a m e n ii im p
o rtanţi
din ţinutul lor. U ltim a d a tă cînd îi
v ă z u se p e am în d o i, ea
e ra o ţă ră n c u ţă neîngrijită, cu p ic
io a re lungi, c a re m u n c e a la
b u c ă tă rie şi căreia nici u n u l din
ei nu i-ar fi a r u n c a t nici m ă c a r
o privire. R u th în o ric e c a z n u s-
ar fi uitat la ea. O intim idau
şi ei şi G e o r g e W a rle g g a n care,
d u p ă c u m era îm b ră c a t, i se
p ă re a că treb u ie să fie cel puţin L
o rd .
- L a naiba, R oss, sp u se T re n e g lo
s . U n d e ai ţin u t ascuns
b o b o cu l ăsta de floare? C u m ai p
u tu t să păstrezi atîta tim p
secretul? S erv ito ru l d u m n e a v o
a s tr ă , d o a m n ă .
C u m nu se făcea să ră s p un d ă cu
aceleaşi cuv in te, mai
ales că erau fo a rte a p r o a p e d e
ad ev ăr, D e m e lz a se m u lţu m i
să-i z îm b ea scă. F u p r e z e nt ată
celorlalţi doi, a p o i a c c e p tă
p ah aru l d e vin oferit de V erity şi b
ău re p e d e j u m ă t a t e în tim p
ce musafirii nu se uitau la ea.
- D e c i asta este soţia d u m itale, R
oss, s p u se R u th dulce.
V ino lîngă m ine, d ra g a mea. P o v
e s te ş te -m i ce s-a întîm plat.
T o a tă lum ea din co m ita t v o rb e
a d esp re tin e în iunie.
- D a, sp u s e D em elza. O a m e n ilo
r le p lace fo a rte mult să
bîrfească, nu-i aşa, d o a m n ă ?
Jo h n în c e p u să rîd ă în h o h o t e
p lesn in d u -se p e s te pulpe.
- Ai d re p ta te , d o a m n ă . H ai să
b em un p a h a r cu vin şi să
facem o urare: C ră c iu n fericit tu tu
r o r şi la d r a c u ’ bîrfitorii!
- Eşti beat, J o h n , sp u se R u th
sever. N -ai să poţi nici să
te sui în şa d a c ă nu p lecă m im
ediat.
- M ai întîi s-o ascu ltăm p e E lizab e
th , sp u se G e o rg e ,
care-i şoptise acesteia ceva la u rech
e.
- Cîntaţi, d o a m n ă P o ld a rk ? în
treb ă Jo h n
- Eu? spuse D em elza surprinsă. Nu,
numai cînd sint fericită.
WINSTON G R A H AM 426
- Şi nu sîn tem toţi fericiţi a c u m a ?
în tre b ă J o h n . E C r ă ciun.
T re b u ie să ne cîntaţi, d o a m n ă .
■
- Ştie să cînte, R o ss? în tre b ă F ran
cis. R o ss se u ită la
D e m e lz a , ca re s c u tu ră din cap.
- N u cîntă, sp u s e R oss.
N im en i nu p ăru să ţină s e a m a d
e ac est refuz. C in e v a
tre b u ia să le cînte şi a c easta av e a
să fie D e m e lz a . G oli re p e d e
p ah a ru l cu vin şi cin ev a i-1 u m p
lu din n o u .
- C înt n um ai cînd sînt s in g u ră, sp
u s e ea. N u p re a ştiu
m u lte cîntece. Să cîn te E lizab e th
întîi. E u, p o a te m ai tîrziu...
E lizab e th îşi plim ba d e g e te le u ş
o r p e c o a rd e le harpei.
S u n etu l slab, ca d e apă c u r g ă to
a r e , e r a un a c o m p a n ia m e n t
p lăcu t al con v ersaţiei lor.
^ D a că îmi cînţi cîteva m ăsuri, sp u
s e ea, cred că o să
p rin d re p e d e m elodia.
- N u , nu, s p u se D e m e lz a , d în d
u - s e în a p o i. C în tă tu
m ai întîi!'
E lizabeth în c e p u im ediat să cîn te
şi toţi cei p re zen ţi tă c
u ră, chiar şi Jo h n , c a re era beat,
şi F rancis. E ra u toţi din
C o rn w a ll şi p en tru ei,m u zica î n
s e m n a ceva.
C întă întîi o b u ca tă de H a n d el şi
ap o i o s o n a tin ă s c u r tă
d e K ru m p h o lz . S u n e te le v ib
ran te u m p le a u î n c ă p e r e a şi
nu se
mai a u z e a decît tro sn etu l le m n
e lo r c a r e a r d e a u în căm in.
L u m in a caldă a lu m în ărilo r în v
ălu ia ca p u l tînăr al lui E liz a beth
şi mîinile ei d elicate care se m işc a u
p e co a rd e . P ă a i l ei
astfel lu m in at fo rm a un fel d e .a u
re o lă . în s p atele ei stătea
G e o r g e W a rle g g a n , îndesat,
politicos şi cru d , cu m îinile la
spate, cu ochii aţintiţi fără să c lip ea
scă a s u p r a celei ce cînta.
V erity se aşe zase pe un scă u n el şi
p u sese tav a.cu p a h a re
jos, lîngă. ea. Ş e d e a re z e m a tă de
d ra p eriile alb astre d e sto fa
g ro a s ă , cu mîinile în ju ru l g e n u
n c h ilo r , cu capul rid icat lăsînd
să se vadă lima gîtuiui ca re ieşea din
şalul de d antelă. F a ţa ei
427 ROSS POLDARK
liniştită a m in te a d e Verity m ai tîn
ără cu p atru ani. L î n g ă ea,
Francis şedea tolănit într-un fotoliu,
cu ochii închişi, d a r ascultînd
m uzica; şi lîngă el, m ă tu ş a A g a th
a m esteca, d u să p e gînduri;
u n fir d e salivă i se s c u r g e a din
colţul gurii. A sculta, d ar
n u au z e a nimic. îm b r ă c a tă
luxos şi în c o n tra st p u te r n ic cu
b ătrîn a d o a m n ă , R u th T re n e
g lo s a v e a totuşi ce v a în c o m u n
cu aceasta: v io iciunea ei d e o se b
ită în felul de a se c o m p o rta .
Se v ed e a că n u e o fru m u se ţe , d
a r cînd va veni tim pul, îşi va
lua revanşa.
L în g ă ea ş e d e a D e m e lz a , care
term in ase al treilea p a h a r
cu vin şi se sim ţe a din ce în ce mai
bine, mai d e p a r te stătea
Ross, retras puţin, uitîndu-se cînd la
unul, cînd la altul cu ochii
lui sfredelitori. J o h n T re n e g lo s
ascu lta m u z ic a p riv in d -o în
acelaşi timp cu ochii holbaţi p e D em
elza, care p ărea să exercite
a s u p r a lui o fascinaţie deosebită.
M u z ic a în c e tă , şi E lizab e th se
sprijini d e s p ătaru l s c a u nului,
z îm b in d u -i lui Ross. U r m a ră
aplauzele, mai slab e decît
te-ai fi aşteptat. G n te c u l harpei nu
ex p rim a se b u cu ria p e tre c e
rilor
de C răciun, ci atinsese corzi mult m
ai p ro fu n d e în sufletul
lor. C întecul le v o rb ea d e s p r e d
ra g o s te şi d u re re, d e s p r e viaţa
o m ului, d e s p r e în cep u tu l ei
ciudat şi sfîrşitul ei inevitabil.
- S u p e r b 1 ex clam ă G eorge.
Sîntem mai mult decît răsplătiţi
p en tru d ru m u l lung pe ca re l-am
făcut pînă aici. E lizab
eth, m-ai e m o ţio n a t p ro fu n d .
- E l i z a b e t h , spuse V erity. cîntă-
mi te ro g c a n ţo n e ta a c eea
care-m i p lace atîl de mult.
- N u e fru m o a să dacă nu mă a c o
m p a n ia z ă cineva.
- B a da, ba da, e frum oasă. C înt-o
cum ai cîn tat-o d u m in
ica trecută.
Se făcu iar linişte. E lizab et h. cîntă o
b u c a tă s c u r tă de
M o z a rt şi apoi c a n ţo n e ta de
Flaydn.
C înd term in ă, se auzi vocea lui
Verity:
WINSTO N G R A H AM 428
- E cîntecul m e u p referat; nu m ă s
a tu r să-l ascult.
- M ie m i-au p lă c u t toate, spi^se G
e o r g e . Şi cîn ta te d u m nezeieşte.
M ai c în tă - n e ceva,- te ro g ,
- N u , sp u se E lizab e th zîm bind. E
rîndul D e m e lz ei. A c u m
n e va cînta ea.
- C re d că n -a ş p u te a acu m , d u p
ă c e ne-ai cîn tat tu, spuse
D e m e lz a p e c a re u ltim a m e lo
d ie şi vinul ta re pe care-1 b ă u s e
o tu lb u ra s e r ă mult. M ă r u g a m
lui D u m n e z e u să m ă uitaţi.
T o a tă lu m e a în c e p u s ă rîdă.
- T re b u ie să te asc u ltă m şi apoi
să p lecă m , sp u s e R ut h
uitîndu-se la soţul ei. V ă rog, d o a m
n ă P o ld a rk , lăsaţi m o d estia
la o p arte şi a r ă ta ţi-n e talentele. S
în te m toţi n e r ă b d ă to ri să
vă auzim .
D e m e lz a văzu p ro v o c a re a din
ochii celeilalte şi o acceptă.
Vinul îi d ă d u s e curaj.
-Bine...'\
C u s im ţă m in te contradictorii, R o
ss o văzu în d reptîndu-se
sp re h a rp ă şi a ş e z în d u -s e p e
sca u n u l p e c a re E lizab eth abia îl
părăsise. N u ştia să cîn te la acest in
s tru m e n t, d a r instinctul ei
sănătos o în d e m n ă să ia această
hotărîre: toţi ceilalţi se strînseră
în p reju ru l ei s-o a sc u lte şi astfel s
c ă p ă d e situaţia d e a nu şti
ce să fa că cu mîinile. A r fi trebuit să
cîn te a c u m z e c e m inute,
cînd toţi erau veseli şi dispuşi să i se
alătu re. M o d u l c u ltiv at şi
delicat de a cîn ta al lui E lizab eth s c
h im b a s e în să atm o sfe ra .
E fectul cîntecului ei nu va mai p u te
a fi acelaşi.
D e m e lz a se instala confortabil, cu
s p at ele d re p t, şi atinse
cu d eg e tu l o c o a rd ă . S u netul
era p lă c u t şi liniştitor. A c u m
însă d isp ă ru se a u ra c a re o în c o
n ju ra se p e E lizab e th şi în locul
ei a p ă ru s e c o r o a n a în tu n e c
a tă a o m e n e sc u lu i.
S e uită la R oss, în ochii ei a p ă ru d
ră c u ş o ru l îm pieliţat.
în c e p u să cînte.
429 ROSS POLDARK
A m c v Ie s un tra n d a fir p e n tru
iu b ita m e a
U n ro şu tra n d a fir în flo a r e .
C u d o r în in im ă în c e rc să- ţi sp
un
C e sim t în in im a m ea.
M -am în ţe p a t c în d l-am c u le s
Ş i m în a-m i s în g e re a z ă .
Ivh-e in im a ră n ită , p ă r ă s ită
T în jin d d u p ă in im a ta.
Şi- acu m aştep t, a ş te p t s ă v ii
ş i in im ă m i-e tristă .
D a r în c u r în d se va - n fră ţi,
In cîn te c, cu in im a ta.
U rm ă o m ică p a u z ă şi D e m e lz a
tuşi ca să arate că a term inat.
Se auziră cuvinte de laudă, unele din
politeţe, alte spontane.
- M i n u n a t ! ex clam ă Francis, cu
ochii pe ju m ă ta te închişi.
- Ju r că m i-a plăcut, sp u se J o h n
T r e n e g lo s cu un oftat.
- Ju r că m i-a fost frică c u m că n -o
să v ă placă, ră s p u n se
D e m e lz a înţepată.
- D e şte p t răspuns, d o a m n ă , sp
u se T re n e g lo s . î n c e p e a
să-şi d ea s e a m a de ce în c ă lc a se
R o ss regulile, c ă s ă to rin d u -s e
cu o a jut o a r e de b u că tă rea să. k
- Mai ştiţi şi altele?
- C în tece sau răsp u n su ri, d o m n
u le ? în tre b ă D e m e lz a.
- N -a m m ai auzit cîntecul acesta, sp
u se E lizab eth . M i-a
plăcut foarte mult.
- C întece, fetiţo, cîntece am vrut să
spun, zise T re n e g lo s
Răspunsuri ştim că ai.
WINSTO N G R A H AM 430
- Jo h n , s p u se so ţia lui, e tim p u l
să plecăm .
- M ă sim t b ine aici. M u lţu m e s c ,
V erity. V inul ăsta are
b u c h e t, Francis. C în d l-ai c u m p
ă r a t?
- M ai de m ult, d e la T re n c ro m . A
c u m nu m ai au vin aşa
d e bun. T re b u ie să iau din altă
parte.
- A m c u m p ă r a t nişte vin d e P o r
t o d estu l d e b u n , zilele
trecu te, spuse G eo rg e. C a m scu m
p , totuşi. M - a u co stat a p r o a p
e trei g u in ee tr e is p re z e c e
sticle d e u n litru.
F rancis se uită la el ironic. G e o r g e
era u n b u n prieten şi
u n c re d ito r in d u lg en t, d a r nu
se p u te a ab ţin e să nu a d u c ă
v o rb a d e s p r e p reţu l p e care-1 p
lătea p e n tr u diferite c u m p ă r ă
turi.
E r a a p r o a p e sin g u ru l lucru
care-i t ră d a o rig in e a obscu ră.
- C u m te îm p aci cu servitorii, E liz
a b e th ? în tre b ă R u th
cu v o ce tare. M ie m i-e foarte greu.
M a m a îmi sp u n ea azi-dimineaţă
că nim ic nu-i m ai m u lţu m eşte . N
o u a g en e raţie, îm i s p u nea
ea, are tot felul de idei în cap. P retin
d mai m ult decît merită.
- Mai c în tă-n e ceva, D e m e lz a , te
rog, in terv en i V erity.
C e cîntec îmi cîntai cînd am stat Ia
voi? A d u -ţi am inte, cîntecul
acela al pescarului.
- C e m ult îmi plac c în tec ele astea.
AJ naibii să fiu d a c ă
m i-a m în ch ip u it c-am să g ăsesc
aici p e c in e v a atît d e talentat.
D e m e lz a goli tot paharul cu vin. A
tin se c o a rd e le h arp ei,
s co ţîn d un s u n et s u rp rin z ă to r
d e a rm o n io s.
- Mai ştiu un cîntec, sp u s e ea în
cetişo r. S e u ită o clipă la
R oss, apoi se uită p e sub s p r în c e
n e la T re n e g lo s . V inul îi
ap rin se se o scînteie în cofii.
în c e p u să cînte în c et d ar clar.
B ă n u ia m c ă e d ră g u ţă
B ă n u ia m că- i m ă rita tă .
S fa tu ri bune m i-a d a t ta ta , le g
e a s ă n-o c a lc .
Am văzut că -i doritoare.
431 ROSS POLDARK
A m văz u t c ă v re a iu b ire .
M a i z b u rd a ln ic ă f iin ţ ă în c ă
n-am văzut w e o d a tă .
Ş i m -am d u s în fa p t d e s e a ră
F ă r ă g în d u ri re le .
C ă c i fru m o a s ă e iu b ire a f ă r
ă de h îrjo a n ă . r
A m u ita t de g în d u ri bune
N u m -a o p rit ce- a sp u s ta ta
M a i z b u rd a ln ic ă f iin ţ ă n-am
văzut v re o d a tă .
C u ib u l erei c a ld ş i d u lc e
N u e ra b ă rb citu - a ca să
E ra m tin e ri, p lin d e - a rd o a re
D a r acu m m ă-n to rc a c a s ă
O b o s it de a tîta um blet.
M a i z b u rd a ln ic ă f iin ţ ă n-am
văzut v re o d a tă .
Jo h n T re n e g lo s în cep u să rîdă
în h o h o te. D e m e lz a mai
bău un p a h a r cu vin.
- B ravo! sp u se G e o rg e . îm i place
cîntecul. M e lo d ia asta
săltăreaţă e fo a rte plăcută. C e bine
aţi cînt at-o!.
R uth se ridică:
- Hai să p lecă m , Jo h n . S e face
ziuă pînă a ju n g e m acasă.
- Fugi de-aici, dragă! J o h n trase de
lanţul ceasului ca
să-l sc o a tă din b u z u n a r, d a r
acesta era prea adînc şi nu reuşi.
- Şt ie cin ev a cît e ceasul? N u p o
ate fi încă zece.
- Nu v-a plăcut cîntecul, d o a m n ă ?
întrebă D em elza, ad resîndui-
i-se lui R uth..
- B a da, m i-a plăcut. Mi s-a părut
sem nificativ, plin de
înţeles, ră sp u n se R u th abia m
işcindu-şi b uzele
, - E ceasul n o u ă şi ju m ă ta te ,
interveni W a rle g g a n .
W IN ST O N G R A H AM 432
. - C h iar aşa, d o a m n ă ? s p u se D
e m e lz a . M ă s u rp rin d e că
aţi a v u t n ev o ie d e lăm uriri în p
ro b le m a asta.
R u th se albi la faţă. N u e sigur- că D
e m e lz a îşi d ă d e a
s e a m a d e ce u rm ă ri ar fi p u tu t
a v e a re p lic a ei. îl simţi pe R o sş
a p r o p iin d u - s e d e ea şL p u n în
d u -i m în a p e braţ.
- N u m -a u in te re sa t c u v in tele
cîntecului. R u th se .uită
s p re D e m e lz a ca şi c u m ac easta
nici n -a r fi existat şi i se ad resă
lui R o s s : T e felicit, R o ss, că ai o
so ţie atît d e p ric e p u tă în arta
d e a distra pe alţii.
- N u atît d e p rice p u tă, sp u se R
oss, cît cu m u ltă u şu rin ţă
la în v ăţat.
- A le g e re a p r b f e s o r u lu r e s
te fo a r te im p o rta n tă ; nu-i aşa?
- O, da! a p r o b ă D e m e lz a . R o s
s este un p ro f e s o r atît de
b u n în cît p o a te să-l în v e ţe b u n
e le m a n ie r e şi p e cel m ai î n d ă
ră
tn ic elev.
R u th o b ătu p e u m ăr. G ăsise ce
*să ră sp u n d ă: -
- D r a g a m ea, nu cred că eşti în c ă
în stare să te 'p r o n u n ţi
a s u p r a b u n e lo r m an iere.
D e m e lz a .s e uită la ea şi d ăd u
din cap:
- P o a te că nu. A r fi treb u it să s p u
n că R o ss este în stare
să în v e ţe pe o ricin e în afară d e cei
acriţi şi răi.
în a in te ca sch im b u l lor d e c u v
in te să d ev in ă şi mai tăios,
in terv e n i V erity. Musafir-ii se p re
g ă te a u să plece, în d re p tîn -
d u -s e în c e t sp re uşă.
în m ijlocul veseliei g e n e ra le şi al c
o n v e rs a ţiilo r d e ultim
m o m e n t ; în c e p u r ă să se îm b
race; R u th îşi s c h im b ă pantofii
eleg a n ţi cu o p e r e c h e de pan to
fi d e călărie cu c a ta ra m e . P e
lerina
ei d e călărie, d u p ă ultim a m o d ă ,
treb u ia a d m i r at ă. O
ju m ă ta te d e o ră a d u ra t c a să-şi
ia ră m a s bun, tim p în c a re au
s c h im b a t în tre ei u ră rile d e
sărb ăto ri şi au făcu t g lu m e. în
sfîrşit, în tropăitul cailor, grupul se
îndepărtă încet pe alee şi uşa
g rea se închise cu z g o m o t Familia
P o ld ark era, în fine, singură
Capitolul X
Recapitulînd to t ce se p e tre c u s e
în se a ra
aceea, se p o a te sp u n e că fusese
sea ra D e m
elzei. T re c u s e u n test g reu cu un
su cces rem arcab il. D e
fapt n um ai ea ştia că su c c e s u ls e
d a to ra pe de o p a rte g r e ţu n lo r
s im ţite la m a s ă , p e d e altă p a r
te c e lo r cin ci p a h a r e cu vin
b ă u t e în m o m e n t u l h o t ă r î t
o r şi nu a v e a i n te n ţia s ă o s p u
nă
n im ă n u i.
La d o u ă o re d u p ă p lecarea o asp
eţilo r, s p u s e ră n o a p te
b u n ă g a z d e lo r şi în tim p ce u rc
a u scara m a re d e -a lu ngul
că reia pe pereţi atîrnau p o rtre te le
d e familie, R o s s se g în d e a
la a c e a st ă n o u ă latu ră a
personalităţii pe c a re so ţia sa şi-o
d e z v ălu ise în sea ra aceea. T o a tă
sea ra atitu d in e a ei îl s u rp rin
sese
şi-l am u zase. Şarm ul D em elzei, fru
m u s e ţe a ei şi mai vizibilă
îm b ră c a tă c u m era cu ro c h ia n
o u ă şi m odernfi; im presia
pe c a re o făcuse; d e m n ita te a ei
liniştită, m o d e s tia în tim pul
mesei, cînd se aşteptase s-o vadă n
erv o asă şi ţe a p ă n ă sau g ă lă g
io asă şi lacom ă. D e m e lz a în m
ijlocul o a s p e ţilo r n ea şte p taţi,
p u rtîn d u -s e c o r e c t şi d em n,
cîntînd c în tec ele ac elea v esele cu
v o c e a ei grav ă, cu un v ag accen t
al graiului local. D e m e lz a
co c h e tîn d cu J o h n T re n e g lo s
sub nasul lui R u th , şi chiar sub
nasul lui Ross. '
WINSTON GR AH AM 434
D e m e lz a pe care cu g re u ta te, d
a r şi cu tact o îm p ie d ic a s e
să mai b ea d u p ă ce p le c a s e ră m
usafirii (cînd j u c a u u n j o c de
cărţi pe care D e m e lz a nu-1 c u n o
ş te a , o v ă z u s e tu rn în d u -ş i pe
furiş v re o d o u ă p a h a r e cu vin).
D e m e lz a u rc în d c a lm ă scările
lîngă el, d re a p tă şi im p ertu rb a b
ilă, în r o c h ia ei d e m ă ta s e m o v
cu verde, din c a re ieşea gîtul m în d
r u g ra ţio s şi p u te rn ic şi
um erii ei ro tu n zi şi albi ca o c u p ă
d e floare.
D e m e lz a m ai puţin d e p e n d e n
tă d e el decît fu se se v r e o dată.
în seara asta, stînd m ai retras, o v ă z
u s e cu alţi ochi.
Aici, v ă z u tă în tr-u n m e d iu d e c
a re e a era străină, d a r atît
d e fam iliar p e n tru el, îşi ară ta s e
a d e v ă r a ta ei p e r s o n a lita te şi
p u te re d e ad a p ta re . L ui R o s s
nu-i p ă r e a rău a c u m că venise,
îşi am inti ce-i sp u sese E lizab eth : „
T r e b u ie să o scoţi în s o c ie tate,
să arăţi ce p o a t e 11. N - a r fi fo st
im posibil d a c ă şi ea ar fi
vrut-o. O viaţă n o u ă ar fi p u tu t î n
c e p e p e n tru am în d o i. Se
sim ţea m u lţu m it, stim ulat şi m în
d r u d e p ro g r e s e le p e c a re le
făcea tîn ăra lui soţie.
D e m e lz a în c e p u să s u g h iţe
cîn d aju n se ră în c a m e r a lor.
Şi ea se sim ţe a altfel decît în ain te,
ca o o ală plină cu cidru
care fierbe, plin d e b ăşicuţe, în ţe p
ă to r. A v e a ca p u l u şo r, era
v ioaie şi nu se g în d e a la so m n , c
a şi R o ss. îşi roti priv irea prin
c a m e r a f ru m o a s ă cu tap et cu
reliefuri c r e m şi r o z şi p erd e le
d e brocart.
- R oss, sp u se ea, păsărelele a stea n
-a r trebui să aibă atîtea
pete p e ele. Sturzii n -au p e te ca
astea. D a c ă v o r să p ictez e
picăţele pe păsărelele d e p e p e rd e
le d e ce nu le p ic te a z ă în
c u lo a r e a lor n a tu ra lă ? Nici o p
a s ă re n -a r e p e te ro z pe ea, şi
nici o p asăre n -a r e atîtea pete.
Se sprijini d e R o s s ca re se re z e m
ă d e uşa p e care o în c h isese
şi în c e p u să o m îngîie p e obraz.
- Eşti ch e rch e lită, fetiţo.
435 ROSS POLDARK
- N u -i ad e v ăra t. îşi r e c ă p ă tă
echilibrul şi tra v e rs ă c a m e ra,
d e m n ă şi calm ă. Se aş e z ă g re o i
p e un scau n în faţa focului
şi a ru n c ă pantofii din picioare. R o
s s aprinse lu m înările c a re
în c e p u r ă să ard ă lu m in în d ca
m e ra .
R ă m a s e pe scaun, cu mîinile la
ceafă, cu picioarele întinse
sp re foc, în tim p ce R o s s se d e z b
ră c a încet. A u m ai s ch im b at
cîteva cuvinte, au rîs cînd R oss a
povestit bufoneriile lui T re n e glos
cînd s-a ju c a t cu ro a ta d e tors; D e
m e lz a l-a m ai în tre b a t
cev a despre R u th , desp re familia T
e a g u e , desp re G e o rg e W a
rleggan.
V o rb e a încet p e un ton cald,
confidenţial, aceasta fiind
intim itatea c re a tă care-i lega.
în to ată casa se făcuse linişte. Deşi
nu le era so m n , căldura
p lăcu tă şi co n fo rtu l îi m o le şe a
facîn d u -i să a d o a rm ă . R o ss
trăia o clipă d e p e rfe c tă m u lţu m
ire. P rim ea d ra g o s te a ei şi
i-o o fe rea p e a lui cu aceeaşi g e n e
ro z ita te . L e g ă tu r a lor nu
av ea nici o fisură.
îm b ră c a t în h ain a de ca să a lui F
rancis, se aşe ză p e un
scăunel la p icio arele ei şi în tin se
mîinile sp re foc.
E ra linişt e.
D e o d a tă din ad în cu l satisfacţiei
ei răsări o ned u m erire:
- M -a m p u rta t fru m o s în sea ra
asta, R oss? în treb ă ea.
M -a m p u rtat ca o a d e v ă ra tă d o
a m n ă P o ld ark ?
- N u te-ai p u rta t cu m trebuie,
spuse el, d a r ai triumfat.
- N u m ă necăji! C rezi c-am fost o
soţie b u n ă?
- Deştul de b ună. D a, da, destul de b
ună1
- A m cîntat frum os?
- Ai cîntat inspirat.
T ă c u ră iar.
- Ross.
- Da, b o b o ce l
- Iar b o b o c e l 1 In seara asta mi s-a
spus şi B o b o cel şi
WINSTON G R A H A M 436
Floricică. S p e r că p e s te cîţiva ani
n - o să î n c e a p ă să-m i se
sp u n ă Păstaie.
R o ss în c e p u să rîd ă încet.
- R oss, sp u s e e a din n o u cînd se
opri.
- C e e?
- D a c ă a m fo st o so ţie b u n ă tre b
u ie să-m i p ro m iţi ceva.
- F o a r te bine, sp u s e el.
- T re b u ie să-m i p ro m iţi că în a in
te d e P a şt i ai să te duci
la F a lm o u th să-l cauţi p e că p itan
u l B la m e y şi să vezi d a c ă o
mai iubeşte pe V erity.
- C u m să aflu eu p e cin e iu b eşte?
o în tre b ă R o s s ironic.
E r a p re a m u lţu m it c a să se ce
rte cu ea.
- Intreabă-1. Ţ i- a fost prieten. N u p
o a t e să te m intă.
- Şi p e u rm ă ?
- D a c ă o m ai iu b e ş te , p u t e m
să a r a n j ă m să se întîln
e a s c ă iar.
- Şi p e u rm ă ?
- P e u rm ă n u n e m ai a m e s te c ă
m.
- Eşti fo a rte insistentă, să ştii!
- P e nt ru că şi tu eşti în căp ă ţîn a t.
- N u p u te m noi a ra n ja vieţil e o a
m e n ilo r în locul lor.
D e m e lz a sughiţă.
- N -ai inimă, s p u s e ea. A sta nu p o
t înţeleg e. M ă iubeşti,
d a r n-ai inimă.
- Ţ in fo a rte m u lt la V erity, dar...
- A h , m e r e u d a r şi iar dar! Voi,
bărbaţii, nu înţelegeţi,
Ross. N -o c u n o şti d e lo c p e V
erity, d elo c, să ştii!
- T u o cun o şti?
- N u -i n ev o ie s-o c u n o s c . M ă c
u n o s c p e m ine
- în c h ip u ie-ţi că sînt fem ei c a re
nu se a m ă n ă cu tine.
- Fleacuri! e x c la m ă D e m e lz a. P
e m in e nu m ă sperii cu
437 ROSS POLDARK
cuvintele tale mari. E u ştiu că V erity
n u s-a n ăsc u t ca să ră m în ă
fată bătrînă, să se u su c e şi să se
sfrijească avî nd g rijă d e c a s a
şi copiii altora. Ar risca m ai cu rîn d
să se m ărite cu un b ărb at
care nu d u ce la băut ură. Se aplecă şi
începu să-şi sco ată ciorapii.
R oss se uită la ea:
- Se p a r e că ţi-ai fo r m a t o în tr e
a g ă filozofie d e cînd
te-ai m ăritat cu m ine, iubito.
- N u , ră s p u n se D e m e lz a , d a r
ştiu ce în s e a m n ă iubirea.
O b serv aţia ei păru să d eă o altă o
rie n ta re discuţiei.
- D a, s p u se e l,.sînt de a c o rd cu
tine. Şi eu ştiu.
Se aşternu o lu n g ă tăcere. ‘
- D a că iubeşti pe cineva, s p u se D e
m e lz a , nu c o n te a z ă
cîteva vînătăi pe spinafe. C o n te a z
ă n u m a i d a c ă eşti iubită.
D a c ă te iubeşte, atunci p o a tă s ă -
ţi-r ă n e a s c ă tru p u l, d a r nu
şi inima.
îşi strînse ciorapii g h e m şi se lăsă
iar p e s p a te p e scau n ,
cu p icioarele întinse sp re foc. R o ss
luă v ătraiul şi s c o r m o n i în
foc n în ă cînd izbucni flacăra.
“'i
- Ai să te duci la F a lm o u th să-l
vezi? în tre b ă ea.
- O să m ă mai gîndesc, sp u se RoSS.
O să m ă m ai gîndesc.
Se m ulţum i cu acest răsp u n s, p re
a în ţe le a p tă ca să mai
insiste. în viaţa ei de fe m e ie.m ărita
tă în v ă ţa s e că d a c ă te ling
u ş e şt i cu m treb u ie şi fără să se o
b s e r v e poţi o b ţin e în cele
din u rm ă tot ce vrei.
Cu auzul lor fin ca re p e r c e p e a ce
le m ai m i ci su n ete, îşi
d ă d u r ă se a m a că nu m ai era
aceeaşi linişte în ca să c u m fu sese
pînă atunci. A u z e a u ac u m tă c e
re a lem n u lu i vechi şi a p lăcilor
d e ard ezie de pe acoperiş, afl a t e d
e m ult în istoria familiilor
P o ld ark şi T re n w ith , ale c ă ro r
figuri u itate a tîrn a u pe pereţii
sălii de la in tr a r e ,'g o a lă ac u m ,
o a m e n i ca re trăiseră aici cu
iubirile şi sp eran ţele lor a c u m
uitate. Jeffrey T re n w ith , care
WINSTO N G R A H AM 438
construise casa cu m ultă credinţă, C
lau d e implicat în aşa-num ita
R e b e liu n e a C ărţii d e R u g ă c iu
n e ; H u m p h r e y în c o s tu m u l
lui
elizabetan; C h arles V ivian P o ld a
rk , în to rs rănit d e p e m are ;
A n n a -M a ria , cu p ărul ei cel roşu;
J o a n a d e p tă a bisericii
presbiteriene;
c r e d in ţe şi acţiuni p o litice îm b
in a te ; g e n e raţii de
copii plini de b u c u ria d e a trăi, cre
sc în d m ari, studiind, pi erind
apoi. T ă c e r e a a d în c ă a vechii ca
se era m ai p u te r n ic ă d ecît
tă c e re a g o a lă a tinereţii ei.
Pereţii aco p eriţi cu lam b riu ri în c
ă
m ai sim ţeau a tin g e re a m ă tă s u
rilo r vech i, scîn d u rile în c ă m ai
•trosneau sub a p ă s a r e a paşilo r
de m u lt uitaţi. C e v a p ă r u că se
s tre c o a ră în tre b ărb atu l şi fe m
e ia c a re ş e d e a u în fa ţa focului
din căm in. S im ţea u acel c e v a c a
re îi d esp ă rţea, lăsîndu-1 p e
fiecare sin g u r cu g în d u rile sale.
D a r trec u tu l nu era destul d e p u
te r n ic ca să-i d e s p a rtă
p e n tru m ult timp. C u m v a , tă c e
re a ac e a s ta a tim p u r ilo r d e d e
m
u lt încetă să mai fie un obstacol şi
deveni o cale d e ap ro p iere.
T im p u l îi înfrico şase, d ar ac u m d
e v e n e a iar p rieten u l lor.
- D o rm i? în tr e b ă Ross.
- N u, r ă s p u n se D e m e lz a, ap o i
se m işcă şi-1 a tin se cu
u n deget.
R o s s se ridică încet, se ap lecă, îi
luă faţa în mîini şi o
s ă r u tă pe ochi, p e g u r ă şi pe
frunte. C u m işcări m o latice,
în tin z în d u -se c a o pisică, îl lăsă
să facă ce vrea.
A p o i, cu m işcări lente îşi s c o a s e
rînd pe rînd to a tă îm -
b răcăm itea.
R id ic ă m îin il e şi, m ingîindu-1 p e
o b ra z , îl s ă r ut ă la rînCapitolul
XI
d o u a zi au p leca t acasă, p e jo s ,
cu m
veniseră, p e p o te c a de pe faleză,
pe lîngă
satul S aw le şi golful d e la N a m p a
r a . îşi luaseră ră m a s bun de
la ru d e şi, singuri acu m , tra v e rs a
ră cîm p ia ac o p e rită cu iarbă
şi bălării.
U n tim p sc h im b a ră cîteva cu v in
te ca şi n o a p te a trecută,
intim, confidenţial, rîzînd am îndoi, d
u p ă care au t ăcut.
P lo u a s e d e d im in eaţă, o p loaie
deasă, fără vînt. Cît au
stat la m asă, p loaia se o p rise şi
cerul era semn". A c u m norii se
a d u n a u din nou. P e m a re era
hulă.
D e m e lz a era atît d e b u c u r o a s
ă că în c e rc a re a prin care
trec u se se term in ase cu bine, încît
îl luă de braţ şi în cep u s ă
cînte. în c e rc a să ţină pasul cu R
oss, d ar din cînd în cînd trebuia
să facă un salt ca să nu răm în ă în u
rm ă. Sălta în ritmul cîntecului,
iar v o c e a ei u rc a sau c o b o r a în
acelaşi ritm
în a in te ca so arele să ap u n ă, norii
se sp arse ră la orizo n t
şi raze d e lu m in ă in u n d ară m a
re a şi păm întul. B rusc, aerul se
încălzi, ap a mării se în v o lb u ră, iar
valurile alergau d e z o rd o n a t
s p r e l ă r m cu crestele lor în s p u
m a te lucind în soare.
' D e m e lz a se gîndea: „Sînt mult
mai sigură d e el decît am
fost vreodată. C e n eştiutoare eram
în dim ineaţa a c eea de iunie
WINSTON G R A H AM 440
cînd c r e d e a m că to tu l m e r g e
bine. C h ia r în n o a p t e a d e a u g
u st cînd a venit b an c u l d e peşti, d
a r cînd n u era nim eni cu
care să m ă c o m p a r e . T o a t ă
vara m i-a m spus că sînt în s ig u ra n
ţă.
M ă sim ţe a m sigură! D a r a s e a ră
a fo st altcev a. D u p ă ce a
stat ş a p te o re în to v ă ră ş ia lui E
liz a b e th , to t p e m in e m -a vrut
pînă la u rm ă. D u p ă . c e au stat
singuri d e v o r b ă şi i-a făcut
ochi dulci, el to t la m in e s-a în to
rs. P o a t e că n u e atît d e rea.
P o ate că nu zg în e ca o pisică. P o a
te că ar trebui să-m i p ară rău
p e n tru ea. D e ce p a r e F ran c is
atît d e plictisit? S p e r c ă n -a m
să am un copil cu o ch i ca d e p e ş te
c a ai lui G e o ffre y C harles.
C re d că am să slăbesc, n -a m să m ă
în g raş. S p e r că to tu l e în
regulă. C e b in e ar fi să n u a m g re
ţu ri. R u th T r e n e g lo s e m ai
rea d ecît E lizab eth . N u i-a p lăcu t
să-i fac o c h i dulci bărb atu lu i
ăla al ei c ă ru ia nu-i p la c e d ecît v
în ă to a r e a . N u - m i p a s ă d e el.
T o tu şi n -a ş v re a să m ă în tîln esc
cu el pe o uliţă în tu n e c o a s ă şi
să nu fie nim eni prin p re ajm ă. C re
d că este g e lo a s ă p e m ine,
d ar altfel. P o a te că a v ru t ca R o s
s să se în s o a re cu ea. O ric u m ,
acum m ă d u c acasă, la m in e a c a
s ă , la Ju d , chelul, şi la g ră san a
d e P ru d ie şi la Jinny ro şc a ta , şi
la lu n g an u l d e C o b b le d ic k ,
m ă d u c ac a s ă u n d e a m să m ă
în g ra ş şi eu şi a m să m ă fac
urîtă. N u -m i pasă. V e rity av e a d
re p ta te. R o ss n -o să m ă p ă r ă
sească.
N u p e n tru c ă aşa treb u ie, ci p e n
tru că aşa vrea. Să
n -o uit pe Verity. A m să a ra n je z
eu lucrurile. T are aş v re a să
m ă d u c la u n a din p etre cerile lui
G e o r g e W a rle g g a n , cînd
sînt jo c u rile de cărţi. N u ştiu d a c
ă a m să m ă d u c v re o d a tă
S p e r că P ru d ie nu a u ita t să d ea
d e m în c a re viţeilor. S p e r că
n-a ars prăjitura. O are o să plouă? D
o a m n e , iar îmi vine g reaţă11
A ju n seră la S aw le, tra v e rs a r ă b
an c u l d e nisip şi p iet riş şi
u rc a ră dealul.
- Eşti o b o sită? o în treb ă R o ss v
ăz în d că ră m in e in u rm ă.
441 ROSS POLDARK
S o arq je s c ă p ă ta s e şi cerul ac u
m era în tu n eca t. în j o a c a
lor, valurile se a d u n a u fo rm în d c
a v e rn e verzi, adînci, c a re se
ro s to g o le a u apoi s p ă rg în d u -s
e d e ţărm.
R o ss sim ţi din n o u că e fe ricit, o
fe ricire n o u ă , m ai
du rab ilă d ecît p în ă atunci. îl cu p
rin se un se n tim e n t c iu d at de
împlinire. I se p ă re a c ă to a te
firele îm p răştiate ale vieţii lui
d e -a lungul a d o u ă z e c i d e ani,
se a d u n a s e ră ac u m la u n loc;
copilăria lui cînd alerg a d esc u lţ şi
fără griji pe plaja în so rită
de la H e n d r a w n a , n aşterea D e
m e lz e i în tr-o casă d e m in er
sordidă, cîmpiile întinse din Virginia,
bîlciurile pline de n o ro a ie
din R e d ru th , im p u lsu rile g re u
de înţeles c a re o în d e m n a s e r ă
p e E lizab eth să-l aleag ă p e Francis,
filozofia sim plă a în c re z ă toarei
D e m e lz a, to ate a c estea
avuseseră u n scop c o m u n , to ate
ac estea d u s e s e r ă la acel m o m e
n t d e în ţeleg ere şi îm plinire.
Cineva, u n p o e t latin, definise e te
rn ita te a în felul u rm ă to r :
stăp în eşt i în tr e a g a p lin ătate a
vieţii în tr-u n sin g u r m o m e n t,
ac u m şi aici, trecu tu l şi p re z e n
tu l şi to t ce va veni.
Se gîndi că d ac ă am p u tea o p ri
viaţa în loc p e n tru un
timp, el ar o p ri-o aici. N u cînd va-'a
ju n g e acasă, nu cînd a
p leca t de la T re n w ith ; d a r aici,
aici cînd a ajuns în vîrful d e a lului
la Saw le, cînd a m u rg u l a şters m
uchiile p ăm în tu lu i, cu
D e m elza lîngă el fre d o n în d o m
elo d ie.
Ştia că-1 aştep ta u m u lte griji. T
oată viaţa nu-i decît un
ciclu de gre u tă ţi şi o b staco le care
treb u ie învinse. D a r în acest
ceas de seară, în ziua de C ră c iu n a
anului 1787, nu-1 p re o c u p a
viitorul, ci n u m a i prezen tu l S e
gîndea: nu m i-e fo a m e , nu
m i-e sete, nu invidiez p e nim eni, nu
d o re sc plăceri lum eşti;
n-am în c u rc ă tu ri, nu sînt am b
iţio s şi nici n -am rem u şcări. în
faţa m ea, c h iar acu m , m ă aşte a p
tă o uşă deschisă, un căm in
cald, un scaun confortabil, linişte şi
înţelegere. Vreau să le păstrez.
W IN ST ON G R A H AM 442
în am u rg u l ca re se lăsa, o c o liră g
o lfu l N a m p a r a şi u rc a ră
în cet pe lîngă pîrîu, în d r e p tîn d u
-s e s p re casă.
D e m e lz a î n c e p u să cînte v o io
asă, cu v o c e a ei g ra v ă:
A u fo s t o d a tă d o i b ă trîn i,
N e v a s tă ş i b ă rb a t.
E r a u s ă r a c i c e i d o i b ă trîn i
D a r v ia ţa o iu b e a u .
Sfîrşitul vpl. I < r^ 3 .

Sleit de războiul pentru

independenţă din
America, Ross Poldark revine acasă.
Dar
bucuria reîntoarcerii se transformă
în amărăciune,
aflînd că tatăl i-a murit, moşia e în
paragină, iar fata pe care o iubea s-a
logodit cu
vărul lui.
Firele nevăzute ale destinului îi
călăuzesc paşii
spre tîrgul unde o cunoaşte pe cea
care îi va
schimba tot cursul vie fii - o
fetişcană, fiica unui
miner, pe jumătate lihnită de foame
pe care
după ce o salvează dintr-o încăierare
o ia acasă.
Curind, această fată îi va cuceri
inima determinîndu-
l să ia hotăriri surprinzătoare.
T@ \ EDITURA ORIZONTURI
CORNWALL, ANII 1780...__