Sunteți pe pagina 1din 9

Prin această cuplare piesa de examinat este introdusă parţial sau integral în lichid

(amestec 80% apa şi 20% alcool etlic).


Sistemul de imersie a piesei de ghidare, de poziţionare şi de protejare a
traductorului sunt probleme dificile, metoda însă prezintă unele avantaje:
 Elimină spatiul de aer traductor-piesă;
 Elimină apăsarea variabilă a trductorului pe piesă;
 Poate lucra automat cu o mare viteză de examinare;
 Reproductibilitate mare;
 Eficienţă economică.
Cuplarea prin imersie poate fi utilizata la toate metodele de examinare: reflexie,
transmisie si rezonantă.
Înainte de a începe examinarea este necesar să se efectueze un instructaj al
operatorului deoarece pe ecranul tubului catodic apar mai multe ecouri ca: cel reflectat de
suprafaţa frontală a piesei EF1, de suprafaţa defectului ED şi de fund al piesei EF2.
Trebuie să se ţină seama de faptul că parcursul ultrasonor prin apă este mult mai
mare decât parcursul prin piesă.
În câmpuri acustice de amplitudine mare, variaţiile periodice de densitate din
fascicole, cauzează modificări periodice semnificative in viteza de propagare a
ultrasunetelor. Astfel, fronturile de undă comprimate se propagă mai repede prin mediu şi
prind urmă fronturile de undă rarefiate producând o formă de undă in dinţi de ferăstrău.
Distorsiunea în forma undei înseamnă că sunt prezente armonici superioare şi că energia a
fost transferată din banda de frecvenţă fundamentală în aceste componente superioare.
Efectul de neliniaritate nu poate fi evidenţiat cu sistemele standard de detecţie
deoarece lăţimea de bandă este limitată recepţionând numai frecvenţa fundamentală iar
dimensiunea traductorului este mare ducând la o mediere spaţială semnificativă a
fascicolului ultrasonor.
Analiza distorsiunii formei undei ultrasonore reale se poate realiza utilizând un
receptor cu lăţime de bandă mare dar cu o arie activă mică. Aceste cerinţe sunt satisfăcute
dacă se utilizează un hidrofon cu o membrană bilaminară de 0,5mm diametru, cu două
straturi subţiri de 90μm grosime împreună cu un preamplificator adaptat la frecvenţa de
răspuns a hidrofonului. Membrana hidrofonului este din poliviniliden-fluoridă (PVDF).
Efectul de propagare neliniară este caracterizat de dependenţa faţă de amplitudine
şi faţă de distanţa de propagare.
Reducerea erorilor se poate realiza prin examinare in imersie la distanţe de
propagare mici, cuprinse între 30÷50cm în apă.
Examinarea în imersie prin metoda de ecou, de exemplu un sistem de C – scan,
poate cauza erori de până la 22% pentru un traductor nefocalizat şi de până la 35% pentru un
traductor focalizat.

Utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a controlului ultrasonic al metalelor a


condus la necesitatea dezvoltării şi diversificării echipamentelor în acest domeniu,
ajungându-se în prezent, pe plan mondial la o gamă de echipamente diverse atât din punct
de vedere al caracteristicilor tehnice, cât şi ca forme şi dimensiuni.
În funcţie de domeniile unde şi-au găsit aplicabilitate, aparatele de control
ultrasonic au fost adaptate la condiţiile specifice, recurgându-se la adoptarea de soluţii şi
amenajări tehnice care au facilitate atât realizarea unui control efficient cât şi condiţii mai
uşoare de muncă.
Toată această gamă variată de echipamente de control nedistructiv cu
ultrasunete are la bază o serie de elemente comune cum sunt:
 Aparatul generator, indicator propriu-zis;
 Palpatoarele(diverse tipuri);
 Mediul de cuplare;
 Blocurile de etalonare şi referinţă;
 Accesoriile specifice fiecărui produs examinat.
1 7

2 5

Fig.2.5 Schema de principiu a unui aparat ultrasonic: 1-generator de


impulsuri; 2-emiţător; 3-palpator; 4-piesă examinată; 5-receptor şi amplificator; 6-
osciloscop catodic; 7-bază de timp; 8-imaginea piesei examinate, oscilogramă.

Generatorul emite impulsuri electrice care ajungând la palpator sunt transformate în


unde ultrasonore. Acestea sunt transmise mai departe printr-un cuplant(vaselină, glicerină,
miere, etc.) care se gaseşte între piesă şi palpator (traductor). Rolul cuplantului este acela de
a elimina aerul dintre traductor şi piesă, adică de a împiedica reflexia ultrasunetului la
suprafaţa piesei şi de a permite propagarea undei prin piesă. Ultrasunetele se propagă prin
piesă si se vor reflecta de marginea inferioară a acesteia sau de orice discontinuitate ce se
găseşte în piesă. Vor ajunge din nou la traductor(palpator) unde sunt transformate în
impulsuri electrice, rezultatul trecerii acestora prin piesă fiind vizualizat pe ecranul
osciloscopului sub forma unor ecouri.
Obtinerea unor rezultate bune în activitatea de control tehnic cu ultrasunete este
strict legată de reglarea şi verificarea aparaturii folosite în acest scop.
Înainte de efectuarea oricărei examinări cu ultrasunete este necesar a verifica
atât buna funcţionare a aparaturii ce urmează a se folosi, cât şi daca aceasta corespunde
domeniului ales şi preciziei de măsurare cerute. La acest lucru se adauga alte considerente
teoretice cum ar fi:
 Stabilirea unei sensibilităţi a aparatului la o valoare bine precizată, care să
rămână constantă pe toată perioada verificării; trebuie menţionat faptul că în prima oră de
funcţionare sensibilitatea echipamentului electronic are variaţii datorită încălzirii, ca
ulterior să se stabilizeze la o valoare sensibil constantă, valoare care mai ales la aparatele cu
tuburi electronice de construcţie mai veche se va verifica periodic;
 Obţinerea de rezultate identice la verificări repetate;
 Efectuarea unui examen cu ultrasunete în condiţii identice, dar folosind aparate
de fabricaţie diferită.
Aplicarea pe scară tot mai largă a controlului cu ultrasunete la piese cu geometrii
diferite a condus la utilizarea unor echipamente complexe cu numeroase accesorii, lucru ce
a obligat asocierea la orice verificare a unor:
A.) Blocuri(etaloane) pentru calibrare, reglare şi verificare a
defectoscopului ultrasonic, palpatoarelor şi instalaţiei de control în ansamblu;
Blocurile pentru calibrare sunt reglementate de la ţară la ţară prin standarde
naţionale sau recomandate de comitete şi organizaţii împuternicite în acest sens. În
Romania acest lucru este reglementat prin STAS 7802-79 “Blocuri de calibrare din oţel
pentru verificarea şi reglarea defectoscoapelor”.
B.) Blocuri(etaloane) de referinţă pentru aprecierea măsurării defectelor.
Blocurile de referinţă sunt în număr foarte mare, au un domeniu restrâns de utilizare,
cuprinse de regulă în norme interne şi servesc la: aprecierea mărimii defectelor pentru un
anumit produs, verificarea anumitor parametrii de lucru ai aparatelor etc.
Etaloanele sunt din punct de vedere practic dificil de realizat deoarece
materialul din care se confecţionează trebuie să îndeplinească anumite cerinţe ca:
 Materialul din oţel(OL) să fie de cea mai bună calitate;
 Atenuarea ultrasonoră să fie foarte mică;
 Să nu conţină defecte structurale;
 Dimensiunile să fie conform standardului, cu eroare de ± 0,01mm;
 Suprafeţele de examinare să fie plane şi bine şlefuite;
 Abaterea de la perpendicularitate ale suprafeţelor laterale faţă de cele de
examinare să nu depăşească ±5º;
 Metalografic, să existe o distribuţie omogenă a grăunţilor;
 Mărimea unui grăunte să aibă cel puţin punctajul 8 după STAS 5490-71;
 Rugozitatea suprafeţelor de examinare trebuie să fie 0.8;
 Valoarea în grade a unghiurilor executate să fie egală cu inscripţia
corespunzătoare de pe material şi pe poziţia respectivă.

Blocuri(etaloane) pentru calibrare

Standardele amintite anterior stabilesc condiţiile tehnice referitoare la material,


dimensiuni, formă şi utilizare a patru blocuri de calibrare marcate A1, A2, A3, A4 care
servesc la verificarea, reglarea şi calibrarea instalaţiilor de control cu unde longitudinale şi
transversale prin metoda cu impuls reflectat.

I.) Blocul de calibrare A1 este confecţionat din otel carbon Calmat St. 52.3.
Oţelul
din care se execută trebuie sa fie elaborate în cuptor Siemens-Martin sau electric şi
să aibe o granulaţie uniformă. Transparenţa ultrasonică a materialului nu trebuie să prezinte
variaţii locale mai mari de ±1dB, viteza de propagare a ultrasunetului fiin de 5920±20m/s.
Pentru alte materiale se va lua în considerare viteza cu care se propagă ultrasunetele în
materialele respective.
Blocul de calibrare este format dintr-o piesă de oţel şi un cilindru din
polimetacrilat de metal (plexiglas) având forma şi dimensiunile din figura 1. Grosimea
cilindrului din polimetacrilat de metal va fi egală cu 23mm, astfel încât timpul de propagare
total(dus-întors) a unui impuls de unde longitudinale după direcţia axului cilindrului să fie
corespunzător parcurgerii unei grosimi de 50mm de oţel.
Cilindrul de plexiglas trebuie acoperit pe suprafaţa de palpare cu un strat
conductor de argint, pentru calibrarea cu palpatoare cu contact direct a traductorului
electroacustic pe suprafaţa de examinare.
200mm 100mm
0.5mm 30mm
60 70 76
 50mm
fanta

scara gradata in cm

5 70 10 80 15
slefuit
suprafata de
reflexie

4mm
23mm
25mm
4mm

argintat
suprafata
de palpare

40 50 60 66


2mm

100mm m
0 m 91mm
10
R
gradatie
milimetrica
200mm 100mm

cilindru din plexiglas

Fig.2.6. Blocul de calibrare A1


Cu ajutorul blocului de calibrare A1 se efectuează următoarele operaţiuni:
Calibrarea scărilor fixes au detaşabile de măsurare a distanţelor;
Corecţia punctului zero;
Verificarea liniarităţii scării de masurare a distanţelor (baza de timp) şi amplificării;
Calibrarea scării de măsurare a distanţelor în “distanţe proiectate” şi “distanţe reduse”;
Verificarea şi reproducerea sensibilităţii aparaturii şi sensibilităţii de detectare;
Verificarea zonei moarte;
Verificarea puterii separatoare în adâncime;
Verificarea şi determinarea punctului de incidenţă al palpatoarelor înclinate;
Verificarea şi determinarea unghiului de pătrundere al palpatoarelor înclinate;
Ridicarea caracteristicilor de directivitate în plan orizontal şi vertical pentru palpatoarele
înclinate;
Verificarea unor diferenţe structurale între materialul din care este confecţionat blocul A1
şi alte tipuri de oţel.

II.) Blocul de calibrare A2 este confecţionat la fel ca şi A1 din oţel carbon St.52.3,
forma şi dimensiunile sale fiin prezentate în figura 2.7.. Acest bloc de calibrare s-a impus în
practica curenta odată cu utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a palpatoarelor
miniaturale(dimensiunea maximă a cristalului piezoelectric este de 13mm) înclinate, folosite
în controlul îmbinărilor sudate.
75mm
12.5mm
m 35 65
25m 41 50 60
R
R5
0m
m
 1 . 5 mm

Fig.2.7. Blocul de calibrare A2

Cu ajutorul blocului de calibrare A2 se efectuează următoarele operaţiuni:


Calibrarea scărilor fixes au detaşabile de masurare a distanţelor;
Corecţia punctului zero;
Verificarea liniarităţii bazei de timp şi amplificării;
Calibrarea scării de măsurare a distantelor în “distante proiectate” şi “distanţe reduse”;
Verificarea şi reproducerea sensibilităţii aparaturii şi sensibilităţii de detectare;
Determinarea sau verificarea punctului de incidenţă al palpatorului;
Determinarea sau verificarea unghiului de pătrundere al palpatorului;
Compararea unor diferenţe structurale între materialul blocului A2 şi alte tipuri de oţeluri.

III.) Blocul de calibrare A3


Blocul de calibrare A3 este confectionat ca şi blocurile anterioare din oţel
carbon St 52.3 şi constă dintr-o piesă din oţel în trepte de la 1 la 8 de forma şi dimensiuni
prezentate în figura 5.8. La treapta 7 este aplicată o crestătură pentru dublarea domeniului
de măsură precum şi pentru controlul sensibilităţii şi verificarea separării emisiei de
recepţie, în cazul palpatoarelor cu dublu cristal.

7 mm 8mm
5mm 6mm
3mm 4mm 1.5mm
1mm 2mm

120mm

15mm 15mm 15mm 15mm 15mm 15mm 15mm 15mm

15mm
8mm

Fig.2.8. Blocul de calibrare A3

Blocul de calibrare se foloseşte la palpatoarele normale duble emisie-recepţie de unde


longitudinale miniaturale (diametrul exterior al suprafeţei de contact egal sau mai mic de 15mm)
precum şi cu unele tipuri de palpatoare normale cu simplu cristal piezoelectric de dimensiuni sub
5mm şi frecvenţa ridicată, de regulă peste 6 MHz, care au zona moartă sub 4mm.
Cu aceste blocuri de calibrare se pot efectua următoarele operaţii:
Calibrarea scării de măsurare a distanţelor în domeniile de 5, 10, 15 şi 20mm;
Corecţia punctului zero;
Verificarea liniarităţii bazei de timp;
Reglarea şi producerea sensibilităţii;
Determinarea zonei moarte;
Verificarea separării fasciculului de emisie de ramura de recepţie a palpatorului cu
dublu cristal piezolelectric.