ROMA ANTICĂ I

Citiţi cu atenţie textele următoare, apoi răspundeţi la cerinţe:

A: “Trei erau la număr organele care luau parte la conducerea treburilor politice şi despre care am vorbit
mai înainte. Toate în parte erau aşa de drept şi aşa de potrivit orânduite şi conduse datorită acestor organe, încât
nimeni, nici chiar dintre romani, n-ar fi putut să spună cu temei dacă constituţia în totalitatea ei era aristocratică,
democratică sau monarhică. Şi era firesc să fie aşa. Căci, dacă am avea în vedere puterea consulilor, statul părea că
este monarhic şi regal; când însă avem în vedere puterea senatului, părea aristocratic; pe de altă parte, dacă se
consideră puterea mulţimii, s-ar părea limpede că este democratic. Puterile constituţionale pe care le avea fiecare
organ atunci şi chiar acum, cu excepţia câtorva, sunt următoarele.
Consulii, când nu se găsesc în fruntea armatei, ci se află în Roma, sunt stăpâni pe toate treburile publice.
Ceilalţi magistraţi le sunt supuşi şi îi ascultă, afară de tribunii poporului. Ei introduc în senat pe soli. Pe lângă
aceasta , ei propun decretele grabnice şi au avut grijă de executarea lucrărilor senatului. Tot lor le revine să se
ocupe de toate treburile publice care trebuie rânduite de popor, să convoace adunările, să prezinte decretele şi să
supravegheze executarea hotărârilor poporului. Tot aşa, în pregătirea războiului şi, în general, în conducerea
operaţiilor în câmp deschis, au puterea aproape absolută. Lor le revine să impună aliaţilor hotărârile luate, să
numească pe tribunii militari, să înroleze soldaţii şi să aleagă pe cei potriviţi. Pe lângă acestea, în campanie au
dreptul de a pedepsi pe fiecare ar voi dintre cei puşi sub ordinele lor. Au libertatea de a cheltui din tezaurul public
cât cred că este necesar şi îi însoţeşte un quaestor , care este gata să facă tot ceea ce I se porunceşte. Aşadar, având
în vedere această latură a conducerii, s-ar putea spune pe bună dreptate că este curat monarhică şi regală constituţia
lor.” (Polybios, Vieţi paralele)

1. Menţionaţi care este forma de guvernământ din istoria Romei la care face referire textul.
2. Menţionaţi, pe baza textului, două atribuţii de politică internă ale consulilor.
3. Menţionaţi, pe baza textului, două atribuţii militare ale consulilor.
4. Precizaţi numele unei magistraturi menţionate în text.
5. Precizaţi numele a altor două magistraturi romane, în afara celor menţionate în text.
6. Prezentaţi un eveniment istoric care se desfăşoară în timpul perioadei istorice la care face referire textul.
7 . Menţionaţi care sunt cele „trei organe” la care face referire fragmentul subliniat din text.
8. Menţionaţi titlul magistraturii care dispunea de cea mai mare putere în timpul perioadei istorice la care face referire textul.

B:“Senatul are mai întâi deplina putere asupra tezaurului public. Căci el dispune de toate veniturile, ca şi de
toate cheltuielile. Quaestorii nu pot să facă nici o cheltuială pentru diferitele nevoi ale statului fără un decret al
senatului, cu excepţia celor cerute de consuli. Cheltuielile importante şi cele mai mari, pe care cenzorii le fac din
cinci în cinci ani pentru repararea construcţiilor şi clădirilor publice, depind de senat şi el dă cenzorilor îngăduinţa
să le facă. De asemenea, de crimele săvârşite în Italia care cer o cercetare publică, cu trădări, conjuraţii, otrăviri,
asasinate, tot senatul se ocupă. Pe lângă acestea, dacă vreun particular sau vreun oraş din Italia are nevoie de vreo
împăcare sau, mai ales, de o sancţiune sau de un ajutor ori protecţie, senatul are grijă de toate acestea. De
asemenea, dacă trebuie să trimită la careva din afara Italiei o delegaţie pentru a împăca pe vreunii, pentru a
transmite un sfat sau, se înţelege, un ordin pentru a primi în supunere sau pentru a declara război, el poartă de grijă.
De asemenea, când vin delegaţii la Roma, prin mijlocirea senatului se stabileşte cum trebuie să trateze cu fiecare şi
cum trebuie să răspundă. Poporul n-are de loc de-a face cu nimic din toate acestea. De aceea, când un străin stă la
Roma în urma lipsei consulului, constituţia îi pare cu totul aristocratică. Şi de aceasta sunt încredinţaţi mulţi dintre
eleni şi dintre regi, pentru că aproape toate treburile lor le tratează senatul.” (Polybios, Vieţi paralele)

9. Menţionaţi, pe baza textului, o atribuţie de politică externă a Senatului.

10. Precizaţi, pe baza textului, două atribuţii de politică internă a Senatului.
11. Menţionaţi care este forma de guvernământ specifică perioadei istorice la care face referire textul, precizând şi
limitele cronologice. .
12. Precizaţi, pe baza textului, numele unei magistraturi romane, precizând şi o atribuţie a acesteia.
13. Pornind de la acest text, formulaţi un punct de vedere referitor la caracterul aristocratic al regimului politic de la
Roma.
14. Menţionaţi etapele evoluţiei civilizaţiei romane din punct de vedere al formei de organizare statală.
15. Prezentaţi o deosebire între forma de guvernământ la care face referire textul şi regimul politic atenian.
16. Prezentaţi un eveniment istoric care se desfăşoară în timpul perioadei istorice la care face referire textul.
 ROMA ANTICĂ - II

Citiţi cu atenţie textele următoare, apoi răspundeţi la cerinţe:

A: “Tribunul a adus în faţa adunării grave învinuiri senatorilor pentru atitudinea lor atât de trufaşă faţă de
popor; a atacat apoi cu virulenţă şi dregătoria consulară, care, după el, întrecuse orice măsură, ajungând prea de
nesuferit într-un stat liber. Tribunul Arsa spunea: Însăşi puterea consulilor a ajuns să fie urâtă de popor, chiar mai
urâtă decât numele regelui, din cauza purtării silnice şi tiranice a consulilor. Poporul roman are acuma doi stăpâni
răi, în loc de unul. Apoi consulii dispunde puteri nelimitate: nu mai au nici un fel de frâu în acţiunile lor şi-şi fac de
cap, băgând groaza în popor pentru asprimea legilor şi prin cruzimea neomenoasă a pedepselor de tot felul. De
aceea, el propune o lege prin care puterea consulilor să nu mai fie veşnică şi pentru ca consulii să nu-şi mai îngăduie
orice. Trebuie să se aleagă o comisie de cinci bărbaţi, care să fie însărcinaţi cu alcătuirea legilor referitoare la
îngrădirea puterii consulare. De aici înainte consulul va să-şi exercite numai acele drepturi pe care i le va acorda
poporul. S-a dus vremea când consulii îşi făceau de cap, impunând drept lege pofta lor şi bunul lor plac. ( ... ) În timp
ce şi cei din fruntea republicii şi poporul de rând doreau cu tot dinadinsul să se bucure de legi scrise, care să nu mai
fie călcate de nimeni, ci să fie păzite de toată lumea, fără deosebire de rang sau avere, întocmai cum sunt privite şi
respectate proorocirile sfinte ale oracolelor, decemvirii se străduiau din răsputeri să alcătuiască o constituţie cu legi
scrise. Când toată lumea aştepta aceste legi cu nerăbdare, stând ca pe jeratic, decemvirii au convocat poporul,
pentru a-i aduce la cunoştinţă legea celor zece table… Se scursese aproape tot anul, când s-au mai adăugat încă
două table de legi la cele zece table ale anului trecut.”(Titus Livius, De la fondarea Romei)

1. Transcrieţi din text 2 motive pentru care consulii ajunseseră să fie urâţi de popor.
2. Menţionaţi pe baza textului propunerea tribunului Arsa în ceea ce priveşte puterea consulilor.
3. Menţionaţi pe baza textului acuzaţia adusă de tribun senatorilor.
4. Cum se numesc magistraţii însărcinaţi cu elaborarea noilor legi ?
5. Precizaţi pe baza textului de ce era necesară adoptarea noilor legi.
6. Menţionaţi instituţiile care deţineau puterea la Roma în timpul Republicii.
7. Menţionaţi titlul magistraturii care reprezenta interesele plebei, precizând şi o atribuţie a acesteia. .
8. Precizaţi 2 drepturi obţinute de plebei în urma secesiunii.
9. Menţionaţi o consecinţă a conflictelor dintre plebe şi patricieni.

A: „Cu timpul, rivalitatea dintre Pompei şi Cezar s-a acutizat, transformându-se chiar într-o duşmănie
oarbă. Pompei a ţinut partea Senatului, drept pentru care Cezar a fost somat să-şi părăsească trupele, înainte ca să
se prezinte la Roma pentru înnoirea consulatului. Marcus Cato şi-a reiterat sprijinul pentru Cezar atâta vreme cât
acesta ar fi renuţat la corpul său de armată şi s-ar fi întors la Roma ca simplu cetăţean. Pompei, în schimb, căpătase
dreptul de a-şi menţine propria sa armată. Din această cauză, Cezar s-a hotărât să pornească alături de trupele sale
din Gallia şi nordul Italiei un marş împotriva Romei. Aceasta însemna război civil.” (Plutarh, Vieţi paralele)

B: „Cezar s-a concentrat apoi asupra reorganizării statului; în acest sens, el a reformat calendarul care, de
multă vreme, din neglijenţa preoţilor, datorită abuzului de zile intercalate, era atât de dezorganizat, încât zilele de
sărbătoare ale recoltei nu mai cădeau vara şi nici pentru culesul viilor toamna. ( ... ) A completat Senatul, a ales
patricieni noi şi a sporit numărul pretorilor, edililor, cvestorilor şi chiar şi pe cel al magistraţilor inferiori; i-a
reabilitat pe cei degradaţi de censori sau pe cei condamnaţi pentru corupţie de instanţele de judecată. ( ... ) Alegerea
magistraţilor cu excepţia consulilor, a împărţit-o cu poporul; jumătate din magistraţi erau aleşi de popor, cealaltă
jumătate este desemnată de el însuşi. Comunica numele candidaţilor prin circulare trimise tribunilor, redactate într-
un stil concis: Dictatul Caesar către tribun…Vă recomand următorul candidat pentru a putea obţine cu ajutorul
sufragiului vostru demnitatea. ( ... ) A admis în funcţii importante şi pe fii proscrişilor. În ce priveşte justiţia n-a
păstrat decât două categorii, pe cei ai ordinului ecvestru şi pe cei ai ordinului senatorial; a treia a tribunilor
tezaurului a suprimat-o.”(Suetonius, Vieţile celor doisprezece cezari)

10. Selectaţi din sursa A două informaţii aflate în relaţie cauză-efect.

11. Precizaţi cum se numea alianţa încheiată de Cezar, Crasus şi Pompei.
12. Prezentaţi conflictul dintre Cezar şi Pompei, precizând o cauză şi o consecinţă a acestui conflict.
13. Menţionaţi, pe baza sursei B, trei măsuri adoptate de Cezar în scopul reorganizării statului roman.
14. Menţionaţi, pe baza sursei B, un element nou introdus de Cezar în ceea ce priveşte desemnarea magistraţilor.
15. Transcrieţi din sursa B un fragment care să susţină ideea că puterea era concentrată în mâinile lui Cezar.
16. Menţionaţi un eveniment de politică externă în care a fost implicat Cezar.
17. Prezentaţi viaţa politică de la Roma în deceniul care a urmat morţii lui Cezar.