CULOÁRE 1.

 Însușire a luminii determinată de compoziția sa spectrală, care permite ochiului să

perceapă în mod diferit radiațiile vizibile incidente pe retină, având aceeași intensitate, dar lungimi de
undă diferite. ♦ Proprietate a corpurilor de a absorbi inegal diferitele componente monocromatice ale
luminii, modificând astfel compoziția luminii împrăștiate sau transmise de ele; aspectul colorat al
corpurilor. ◊ Culoare caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre
infraroșu). Culoare rece = culoare aflată în cea de a doua jumătate a domeniului radiațiilor luminoase
(spre ultraviolet). Culoare fundamentală = fiecare dintre culorile (roșu, galben și albastru) care nu pot fi
obținute prin amestecul altor culori, dar care amestecate între ele dau toate celelalte nuanțe și culori. 

Cum vedem culorile

Totul în jurul nostru este culoare: macii sunt roșii, panseluțele sunt mov, iarba este verde, iar cerul este
albastru. Vedem toate aceste culori datorită celulelor specializate din ochii noştri, numite celule cu conuri,
despre care am mai vorbit recent. Este timpul să vedem care este mecanismul prin care reușim să
vedem culorile.

Atunci când lumina se proiectează asupra un obiect, de exemplu o lamâie, obiectul absoarbe o parte din
lumină și reflectă cealaltă parte. Proprietățile obiectului respectiv determină care lungimi de undă sunt
reflectate și care sunt absorbite.

Pentru o lămâie coaptă de exemplu, sunt reflectate lungimile de undă de aproximativ 570- 580 de
nanometri. Acestea sunt lungimile de undă ale luminii galbene. Când ne uităm la o lămâie, lungimile de
undă ale luminii reflectate determină culoarea pe care o vedem. Undele de lumină sunt reflectate pe
coaja de lămâie și sunt proiectate apoi pe retina sensibilă la lumină din partea din spate a ochiului nostru.
Acesta este momentul în care intervin celulele cu conuri.

Celulele cu conuri sunt un tip de fotoreceptori, respectiv celulele mici de la nivelul retinei care răspund la
lumină. Cei mai mulți dintre noi avem aproximativ 6 până la 7 milioane de celule cu conuri, și aproape
toate sunt concentrate pe o zonă de 0,3 mm de pe retină, numită fovea centralis. Nu toate celulele cu
conuri sunt la fel. Aproximativ 64% dintre ele răspund cel mai puternic la lumina roșie, în timp ce
aproximativ o treime răspunde în principal la lumina verde, iar alte două procente răspund mai puternic la
lumina albastră. Lumina galbenă reflectată de lămâie stimulează celulele cu conuri ale ochiului, în diferite
grade. Semnalele nervoase ale celulelor cu conuri sunt transmise către cortexul vizual de la nivelul
creierului, care prelucrează informația și o transformă într-o culoare: în cazul nostru galben.

Oamenii, cu cele trei tipuri de celule cu conuri sunt mai buni în a discerne culorile decât cele mai multe
dintre mamifere. Totuși, multe dintre animale prezintă un avantaj net când vine vorba despre perceperea
spectrului culorilor. Multe păsări și pești au patru tipuri de celule cu conuri, care le permit să vadă lumina
ultraviolet sau lumină cu lungimi de undă mai scurte decât ceea ce ochiul uman poate percepe. Unele
insecte pot vedea, de asemenea, în ultraviolet, fapt ce le-ar putea ajuta să vadă diferite modele pe flori,
care sunt complet invizibile pentru noi.
Dacă doriți să faceți un mic experiment, ca să vizualizați ceea ce văd unele insecte, intrați într-o cameră
fără lumină (scăldată în beznă) cu o lanternă cu lumină violet. Iar dacă acest experiment nu ajută (nu
găsiți nimic care să reflecte lumina ultraviolet din acea cameră), aduceți-vă aminte de discotecile cu
lumină ultraviolet!

1.BASTONAȘE

Localizate la periferia retinei, asigură vederea la lumină slabă si nu oferă informatii legate de culori.

2.CONURI

Localizate în macula lutea (pata galbenă a retinei), asigură vederea diurnă si perceperea culorilor |
formelor.

1.Receptează lumina slabă, ajutând ochiul să vadă în condiţii de luminozitate scăzută.

Vederea nocturnă depinde de aceste celule, care spre deosebire de conuri (care receptează lumina
puternică) sunt doar de un singur fel și se comportă diferit – oferind informaţii doar despre cantitatea de
lumină nu și despre culoarea ei.

Într-o cameră întunecată devine mai dificil să definenești culoarea unui obiect.
2.Celulele conice receptează cantităţile mari de lumină naturală din timpul zilei.

Fiind active la un nivel relativ ridicat de lumină, percepţia culorilor depinde de ele și numai de ele.

Sunt trei tipuri de astfel de celule conice, fiecare sensibilă la o anumită lungime de undă a luminii (deci
la o culoare): roșu pentru lungimi de undă mari, verde pentru lungimi de undă medii, albastru pentru
lungimi de undă scurte.

Vederea colorată normală folosește toate cele trei tipuri de celule cu conuri corect și se numește

vedere tricromatică.

Defectul sau inexistenţa unui tip sau a mai multor tipuri de fotoreceptori cu conuri este ceea ce
determină deficienţa percepţiei culorii, adică daltonismul.

Iată Cum funcționează ochiul uman

Membrii regnul animal folosesc diferite strategii pentru a detecta lumina si sa se concentreze-l pentru a
forma imagini. Ochii omului sunt „ochi de tip aparat de fotografiat“, ceea ce înseamnă că funcționează ca
lentilele camerei focalizarea luminii pe film. Corneei si cristalinului ochiului sunt similare cu obiectivul
camerei, în timp ce retina ochiului este ca filmul.

Structura și funcționării

Pentru a înțelege cum vede ochiul, ajută să cunoască structurile și funcțiile de ochi:
 Cornea : Lumina intra prin cornee, învelișul exterior transparent al ochiului. Globul ocular este
rotunjit, astfel încât corneei acționează ca o lentilă. Se îndoaie sau refractă lumina .
  Umorii apoase : Lichidul sub cornee are o compoziție similară cu cea a plasmei
din sânge . Umoarea apoasă ajută la modelarea corneei și oferă hrană pentru ochi.
 Iris și Elev : Lumina trece prin cornee și umor apos printr - o deschidere numit
elev. Dimensiunea pupilei este determinată de iris, inelul contractila , care este asociat cu culoarea
ochilor. Pe măsură ce elevul dilată (devine mai mare), mai multa lumina intra in ochi.
 Lens : În timp ce majoritatea focalizarea luminii se face prin cornee, lentila permite ochiului să
se concentreze pe obiecte , fie in apropiere sau la distanță. Mușchii ciliar înconjoară lentila,
de relaxare pentru ao aplatiza imaginii obiectelor îndepărtate și contractarea pentru a îngroșa
obiectivul imaginii close-up obiecte.
 Vitros Umor : o anumită distanță este necesară pentru a focaliza lumina. Umoarea vitroasă este
un gel apos transparent care susține ochiul și permite această distanță.

Retină și nervul optic

Acoperirea pe partea din spate interior al ochiului este numit retina . Cand lumina loveste retina, doua
tipuri de celule sunt activate. Lansete detecta imagini întunecate de formă și de ajutor de lumină și în
condiții de dim. Conuri sunt responsabile pentru vederea culorilor. Cele trei tipuri de conuri sunt numite
roșu, verde și albastru, dar fiecare fapt detectează o gamă de lungimi de undă și nu aceste culori
specifice. Când se concentreze în mod clar asupra unui obiect, greve lumina o regiune
numita fovea . Foveei este ambalat cu conuri si permite viziune ascutite. Lansete în afara foveei sunt
în mare măsură responsabile pentru vederea periferică.

Tije și conuri transformă lumina într - un semnal electric care este purtat de nervul optic la creier . Creierul
se traduce impulsurile nervoase  pentru a forma o imagine. Informații tridimensională vine din
compararea diferențelor dintre imaginile formate de fiecare ochi.

Probleme obișnuite Vision

Cele mai frecvente probleme de vedere

sunt miopie (miopie), hipermetropie (clarviziune), prezbiopie (legate de vârstă clarviziune),
și astigmatism . Rezultatele astigmatismul când curbura ochiului nu este cu adevărat sferică, astfel încât
lumina este focalizată inegal. Miopia și hipermetropie apar atunci când ochiul este prea îngust sau prea
mare pentru a focaliza lumina pe retina. În miopia, punctul focal este înaintea retinei; în clarviziune, este
trecut retinei. În prezbiopie, obiectivul este rigidizată deci este greu pentru a aduce obiecte apropiate în
centrul atenției.
Alte probleme oculare includ glaucom (creșterea presiunii fluidului, care poate deteriora nervul optic),
cataracta (opacifierea și rigidizarea cristalinului) și degenerare maculară (degenerare a retinei).

Fapte Eye Ciudat

Funcționarea ochiului este destul de simplu, dar există unele detalii s-ar putea să nu le cunoști:
 Ochiul actioneaza exact ca un aparat de fotografiat , în sensul că imaginea formată pe retină este
inversat ( cu susul în jos). Cand creierul se traduce imaginea, aceasta se îndoaie în mod
automat. Dacă purtați ochelari speciali care te fac sa vezi totul cu susul în jos, după câteva
zile , creierul se va adapta , din nou , afișând vizualizarea „corectă“.
 Oamenii nu văd lumina ultravioleta , dar retina umană poate detecta. Lentila absoarbe înainte
de a putea ajunge la nivelul retinei. Motivul pentru care oamenii au evoluat nu pentru a vedea
lumina UV este pentru că lumina are suficientă energie pentru a deteriora tije si conuri. Insecte
 percep lumina ultravioleta, dar ochii lor de compuși nu se concentrează la fel de puternic ca și ochii
umani, astfel încât energia se întinde pe o suprafață mai mare.
 Oamenii orbi care încă mai au ochi pot simți diferența dintre lumină și întuneric . Există celule
speciale în ochi care detectează lumina , dar nu sunt implicate în formarea de imagini.
 Fiecare ochi are un loc mic orb. Acesta este punctul în care nervul optic se atașează la globul
ocular. Gaura în viziune nu este vizibil, deoarece fiecare ochi umple celuilalt orb la fața locului.
 Medicii nu sunt in masura sa transplant de un întreg ochi. Motivul este că este prea greu pentru a
reconecta milioane, plus nervoase fibre ale nervului optic.
 Bebelusii se nasc cu ochi full-size. Ochii omului stați aproximativ aceeași mărime de la naștere
până la moarte.
 Ochi albaștri conțin nici un pigment albastru. Culoarea este un rezultat al Rayleigh, care este
de asemenea responsabil pentru culoarea albastră a cerului .
 Culoarea ochilor se poate schimba în timp, în principal din cauza modificărilor hormonale sau
a reacțiilor chimice din organism.

Ce culoare are soarele?

Ce se întâmplă atunci când purtăm haine albe într-un club în care sunt reflectoare albastre?
Hainele par albastre. Ce se întâmplă cu o maşină albă sau o reclamă plasată pe un fundal alb, în
jurul prânzului, într-o zi însorită?

În cultura populară se spune că Soarele este galben. În multe comunităţi de pe pământ există acest mit şi
aici ne referim la indienii americani, aborigenii australieni (Ce culoare are soarele de pe steagul
aborigenilor?), olandezii şi aşa mai departe. Ei bine, toţi aceştia se înşală. O suprafaţă albă va adopta
culoarea luminii care cade pe ea, iar acest lucru poate fi folosit pentru a demonstra că Soarele este alb.
Soarele îşi schimbă culoarea în galben doar atunci când lumina de la Soare trece prin atmosfera
Pământului.

Ce se întâmplă atunci când purtăm haine albe într-un club în care sunt reflectoare albastre? Hainele par
albastre. Ce se întâmplă cu o maşină albă sau o reclamă plasată pe un fundal alb, în jurul prânzului, într-
o zi însorită? Atât maşina albă, cât şi reclama vor rămâne absolut albe, fără să devină câtuşi de puţin
galbene.

Soarele este alb. De fapt, Soarele reprezintă definiţia culorii alb.

Cum a apărut totuşi acest mit aproape universal? Nu se ştie cu certitudine, dar una dintre explicaţii ar
putea fi aceea că Soarele capătă o tentă galbenă doar în momentele în care poate fi privit în condiţii de
siguranţă – atunci când se află aproape de orizont, la răsărit sau la apus. Sau, poate că Soarele „pare”
galben atunci când este comparat cu cerul albastru. Acest efect se manifestă atunci când cerul albastru
este privit mai mult timp şi se aruncă apoi o privire rapidă către Soare. Cromatica vederii este, în acest
caz, modificată spre albastru şi Soarele este perceput, pentru câteva clipe, suprapus peste imaginea
reziduală, apărând galben-roşiatic.

Toate stelele au o culoare. De la stele albe şi galbene, la giganţi albaştri şi supergiganţi. Culoarea unei
stele este determinată de temperatura acesteia. Și acum să învăţăm puţină fizică. Atunci când fotonii
scapă din interiorul unei stele în spaţiu, aceştia au cantităţi diferite de energie. O stea poate să emită
lumină infraroşie, roşie, albastră şi ultravioletă în acelaşi timp. Stelele pot emite chiar şi raze gama şi raze
X.
Ca urmare, aproape toţi credem că Soarele este galben, chiar dacă vedem în fiecare zi maşini albe şi
haine albe. Ele nu ar părea albe dacă Soarele ar fi cu adevărat galben. Iar Soarele se vede întotdeauna
alb atunci când este privit rapid (când se află mult deasupra orizontului).

Ei bine, acum că am aflat culoarea reală a soarelui, care rămâne totuşi relativă, putem să începem să ne
învăţăm copiii sau măcar să povestim pedagogilor.

De ce zăpada este albă?

Zăpada este probabil cel mai caracteristic element al iernii, totuşi de ce are culoare albă?

Zăpada constă din nenumărate cristale (fulgi de zăpadă) poziţionate laolaltă. Când fotonii razelor de
lumină intră în cristalele de la suprafaţa stratului de zăpadă, ei se răsfrâng asupra tuturor cristalelor
creându-se astfel un fenomen optic complex în urma căruia toată zăpada pare de culoare albă.

 Practic, zăpada este albă deoarece toate moleculele sale reflectă tot spectrul culorilor luminii solare.
Zăpada nu poate absorbi selectiv nicio culoare singulară. Spre deosebire de zăpadă şi gheaţă care sunt
forme de apă solidificată, apa în formă lichidă reflectă foarte slab lumina. Când lumina care direct pe apă,
acesta este absorbită aproape total, căci apa lichidă este prin definiţie transparentă şi cum lumina nu este
reflectată la suprafaţa ei, apa este incoloră.

Pe de altă parte, din cauza structurii cristaline a fulgilor de nea, amintiţi anterior, zăpada este un reflector
excelent al luminii. Ea conţine nenumărate cristale de apă îngheţată, fiecare având mai multe faţete
strălucitoare care reflectă lumina ca o oglindă. Toată lumina albă este reflectată către ochii oamenilor,
face ca aceştia să vadă zăpada de culoare albă.

    

Culorile sunt arta, psihologie și viața. 

Astazi exista atat de multe nuante, incat s-ar crede ca nimeni nu cunoaste numarul exact si denumirea
acestora. De la rosu, galben albastru vorbim despre fucsia, burgundi sau carmin.

Totusi, culorile de azi au o istorie la fel ca orice alt element ce ne inconjoara. Se crede artistii au inventat
pigmentii cu ajutorul solului, al cărbunilor, dar și al grăsimii animale. Totul se intampla in urma cu mai bine
de 40.000 de ani.

In acest articol vom povesti pe indelete instoria fiecarei culori. Daca te-am facut curios, citeste in
continuare!
Rosu

Rosu este prima culoare utilizata in arta. Primul obiect ce infatiseaza aceasta nuanta are o vechime de
peste 75.000 de ani. Vorbim despre o placa ce contine gravuri simbolice in forma de triunghiuri si linii de
diamant.

Rosu este o culoare exuberanta ce a purtat rand pe rand, simbolul vitalitatii, bogatiei, raului sau
distrugerii.  In prezent aceasta nuanta te poarta cu gandul la emotie, iubire si pasiune. In tarile Asiatice
rosu este culoarea fericirii, a norocului si a bunastarii.

Albastru

Albastru este culoarea ce ne inconjoara pretutindeni.

In trecut, aceasta nuanta este considerata o versiune de verde. Totusi, aceasta a fost asociata cu
regalitate, armata, arta sau natura. Prima utilizare a acestui pigment are la baza un mineral, si anume
azuritul albastru. Acesta a fost utilizat in Egiptul Antic pentru bijuterii sau decoratiuni.  Mai tarziu,
mineralul a fost zdrobit si transformat in pigment.

In prezent, se crede ca albastru simbolizeaza incredere, libertate si liniste.

Galben

Galben este una din primele culori folosite ca vopsea in istorie. Aceasta isi are originea in pigmentul de
lut si are o vechime de peste 17.300 de ani. Asemuita cu soarele si aurul, nuanta a fost tinuta la rang de
cinste de catre egiptenii antici.

Acum, galben este o nuanta ce poarta multe simboluri: fericire, bucurie, bogatie, dar si lasitate, tradare.

In Japonia aceasta reprezinta curajul, iar in Mexic moartea.

Verde

Comparativ cu alte nuante, verdele nu este intalnit in preistorie deoarece era greu de reprodus. Originea
numelui este anglo-saxona si avem cuvintele „iarba” si creste”, aceasta culoarea ne duce cu gandul la
natura si mediul.

In tarile occidentale verdele simbolizeaza noroc, prospetime, gelozie sau lacomie, iar in China renastere
si viata.

Din punct de vedere psihologic, se crede ca acesta culoare echilibreaza emotional si creeaza echilibrul.

Portocaliu

Din punct de vedere istoric, portocaliul a fost folosit de catre egiptenii antici, iar pigmentul era realizat
dintr-un material foarte toxic numit orpiment.

Inainte de secolul XV, aceasta culoare purta denumirea de galben-rosu, pana cand au vazut portocalii si
au asociat fructul cu nuanta.
Date fiind tonurile si nuante diferite, fiecare poarta semnificatii individuale. De exemplu, tonul piersicilor
ne poarta cu gandul la dulceata, simpatie si placere, pe cand nuantele intense ne duc cu gandul la
vitalitate si energie.

Violet

Violet este prima culoare ce a aparut sub forma sintetica. Istoria acestei culori este una recenta, fata de
celelalte nuante. In anul 1856 un student la chimie pe nume Henry Perkin a scufundat o bucata de
material intr-un amestec de acid crom si carbune. Chiar daca acesta lucra de fapt la un remediu pentru
malarie, esecul sau a dat nastere culorii violet. Tanarul ce avea doar 18 ani a numit culoarea mauveine si
a brevetat-o. Succesul acestuia a continuat si a devenit un om bogat si cunoscut.

Daca in trecut culorile erau rare si greu de obtinut, astazi lucrurile stau diferit. Lasa-ti imaginatia sa umple
foile albe cu instrumentele potrivite. Iti punem la dispozitie carioci, markere si seturi de pictura potrivite
pentru oricine. Fie ca esti scolar sau vrei o pauza de la rutina zilnica, arta culorilor nu are varsta