Universitatea “ 1 Decembrie 1918” Alba Iulia

Facultatea de Drept și Științe Sociale

Specializarea Drept

FONDUL DE COMERȚ

Coordonator:

Profesor: Mara George

Stundent:
Drăghici (Dan) Iulia Roberta
Drept, anul III, gr. 2

1
 Noţiunea fondului de comerţ

Desfăşurarea unei activităţi comerciale impune existenţa şi folosirea unor instrumente de lucru
adecvate. Acestea pot fi, în funcţie de obiectul comerţului, bunuri precum: localul, mobilier,
mărfuri, instalaţii, brevete de invenţii etc. Aceste bunuri diferă în funcţie de calitatea de persoană
fizică sau persoană juridică a titularului întreprinderii economice, precum şi de obiectul de
activitate pentru care a fost autorizat. Aceste bunuri formează o universalitate destinată
desfăşurării diferitelor operaţiuni comerciale. Pentru că această universalitate de bunuri este
destinată exercitării activităţii comerciale, legiuitorul o denumeşte „fond de comerţ'’.1

Definiţie

În primul rând, fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri. Aceste bunuri sunt bunuri
mobile sau imobile. Între bunurile mobile, unele sunt corporale, altele sunt incorporale.

În al doilea rând, acest ansamblu de bunuri este afectat de către comerciant desfăşurării unei
activităţi comerciale.

În al treilea rând, scopul urmărit de comerciant este atragerea clientelei şi, implicit, obţinerea
de profit din activitatea desfăşurată.

Deci, fondul de comerţ poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale
şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în
scopul atragerii clientelei şi, implicit, obţinerii de profit.2

Delimitarea noţiunii de fond de comerţ

Noţiunea fondului de comerţ trebuie delimitată de alte noţiuni. Avem în vedere delimitarea
faţă de noţiunea de patrimoniu şi cea de întreprindere.

a) Fondul de comerţ şi patrimoniul. Noţiunea de fond de comerţ este distinctă faţă de

noţiunea de patrimoniu. Spre deosebire de fondul de comerţ, care este un ansamblu de bunuri
mobile şi imobile, corporale sau incorporale, afectate de comerciant desfăşurării unei activităţi
comerciale, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor comerciantului, care au o
1
Autor: Herovanu Lucia-Valentina, Fondul de comert, Data aparitie: 28.04.2011, Editura: Editura Universul Juridic
2
https://legeaz.net/dictionar-juridic/fondul-de-comert

2
valoare economică. Aceasta înseamnă că fondul de comerţ nu cuprinde creanţele şi datoriile
comerciantului, cu toate că ele fac parte din patrimoniul acestuia.3

Trebuie arătat că, în doctrină, fondul de comerţ mai este desemnat şi cu denumirea de
patrimoniu comercial. Noţiunea de patrimoniu comercial are o accepţiune exclusiv economică;
ea se referă la bunurile destinate desfăşurării activităţii comerciale. Această noţiune nu poate
avea nici o semnificaţie juridică, deoarece în sistemul nostru de drept o persoană nu poate avea
două patrimonii, unul civil şi altul comercial, ci un singur patrimoniu. Potrivit art. 1718 C. civ.,
oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale,
mobile şi imobile, prezente şi viitoare.

În cazul unei societăţi comerciale, întrucât este subiect de drept, ea are un patrimoniu distinct
de patrimoniile asociaţilor. Dar, nici în acest caz, fondul de comerţ al societăţii nu se confundă
cu patrimoniul acesteia.4

b) Fondul de comerţ şi întreprinderea. Dificultăţi mai mari există în delimitarea noţiunii de

fond de comerţ de noţiunea de întreprindere.

Într-o opinie se consideră că există o echivalenţă între fondul de comerţ şi întreprindere. Ele
ar fi două feţe ale aceleiaşi instituţii; fondul de comerţ este considerat în forma sa statică, pe când
întreprinderea este fondul de comerţ în stare dinamică de funcţionare.5

Într-o altă opinie, la care ne raliem, noţiunile de fond de comerţ şi întreprindere sunt noţiuni
distincte.

Fondul de comerţ este ansamblul bunurilor pe care comerciantul le afectează prin voinţa sa
exercitării comerţului.

Întreprinderea este o organizare sistematică de către comerciant a factorilor de producţie,

între care se află şi bunurile afectate desfăşurării activităţii comerciale. Dar organizarea priveşte
nu numai aceste bunuri, ci şi capitalul şi munca. Deci, întreprinderea înglobează şi elemente care
nu fac parte din fondul de comerţ.6

3
Piperea, Gh. (2012), Drept comercial. Întreprinderea, Editura C.H. Beck, București.
4
https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/fondul-de-comert-a4157/
5
idem
6
idem

3
c) Fondul de comerţ şi imobilul în care se desfăşoară activitatea comercială

Potrivit normelor legale aplicabile în materie, fiecare comerciant trebuie să-şi stabilească un
sediu pe care să-l înregistreze la registrul comerţului. Sediul este stabilit într-un imobil în care,
de regulă, se desfăşoară activitatea comerciantului în cauză.

În reglementarea Legii nr. 31/1990, imobilul în care îşi desfăşoară activitatea o societate
comercială poartă denumirea specifică de sediu social, dar acesta este doar locaţia unde se
desfăşoară activitatea sau se află principalele organe de administrare şi conducere ori centrul de
interese ale societăţii, şi nu totalitatea bunurilor afectate exercitării activităţii economice.
Imobilul însă este doar un element al fondului de comerţ.7

Caracteristicile fondului de comerţ:

- este un bun unitar;

- este un bun mobil;

- este un bun mobil incorporal.

Reglementare

Principala reglementare a fondului de comerţ o constituie art. 1 lit. c) din Legea nr. 11/1991
dispune: „constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi
necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un
comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale”.8

Legea nr. 26/1990 în art. 21 lit. a) prevede că în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni
privind „donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de
comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului
sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ,

7
http://legislatie.just.ro/Public-Legea nr. 31/1990
8
https://www.universuljuridic.ro/legea-nr-117-2015-legea-nr-11-1991

4
Noul Cod Civil cuprinde şi el referiri la fondul de comerţ în art. 2.638 care reglementează legea
aplicabilă raporturilor juridice cu element de extraneitate. După ce consacră principiul libertăţii
alegerii de către părţi a legii aplicabile raporturilor juridice de drept internaţional privat, art.
2.638 dispune că, în lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile
cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul
juridic a fost încheiat. în înţelesul aceluiaşi articol se consideră că există atare legături cu legea
statului în care debitorul prestaţiei caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la data
încheierii actului, după caz, reşedinţa obişnuită, fondul de comerţ sau sediul social.9

Interesul practic al regimului juridic al fondului de comerţ

Fiind destinat desfăşurării activităţii comerciale, stabilirea regimului juridic al fondului de

comerţ prezintă interes atât din perspectiva comerciantului ce-l posedă, cât şi din aceea a
creditorilor. Comerciantul este interesat de protecţia bunurilor afectate comerţului său, care să
asigure valorificarea lui prin încheierea diferitelor acte juridice şi transmiterea pe calea
moştenirii. Creditorii titularului fondului de comerţ sunt interesaţi de cunoaşterea conţinutului
acestuia deoarece bunurile ce-l alcătuiesc constituie principalele elemente active ale
patrimoniului titularului fondului de comerţ. Altfel spus, bunurile din fondul de comerţ fac parte
din gajul general al creditorilor chirografari ai comerciantului, ce vor fi urmărite în caz de
executare silită. Din aceste considerente, circulaţia bunurilor din fondul de comerţ este supusă
unor reguli speciale menite să asigure protecţia drepturilor creditorilor titularului fondului de
comerţ.

Natura juridică a fondului de comerţ

Fondul de comerț este o universalitate (de bunuri) având o identitate de sine stătătoare care nu se
reduce la bunurile care o compun .Aceste bunuri au o destinație comună stabilită prin voința
profesionistului comerciant (titular al fondului de comerț), fiind afectate aceleiași activități.

Fondul de comerț:

9
https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/fondul-de-comert-a4157

5
a) poate face obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare, de locațiune, al unor garanții
reale mobiliare, poate fi lăsat moștenire, poate face obiectul aportului la constituirea unei
societăți sau la majorarea capitalului social și bunurile componente ale fondului de comerț pot
face obiectul unor astfel de contracte dacă legea prevede posibilitatea înstrăinării separat de
acesta;10

b) explică subrogația reală a bunurilor care îl compun (spre exemplu, mărfurile pot fi
înlocuite cu bani în momentul vânzării lor, emblema poate fi modificată) 11

c) este o universalitate de fapt, neavând un activ și un pasiv (proprii), acestea fiind

caracteristice universalității juridice, respectiv patrimoniu Prin voința comerciantului, ca
universalitate de fapt, bunurile ce intră în componența fondului de comerț sunt afectate
exercitării unei activități economice;12

d) conferă titularului său un monopol de exploatare ce ține de proprietatea industrială a

profesionistului comerciant asupra fondului. Organizarea bunurilor componente ale fondului
de către titularul său constituie o creație intelectuală, considerată în literatura de specialitate
asemănătoare cu creația științifică, literară și artistică. În acest sens, fondul de comerț are vocația
de a avea clientela sa, motiv pentru care legea oferă posibilitatea protecției acestuia prin acțiuni
privind concurența neloială (spre exemplu, interzicerea activităților care prejudiciază accesul la
clientelă; potrivit Legii 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și
completările ulterioare;13

e) este un bun mobil necorporal, pornind de la faptul că în componența fondului de comerț

prevalează bunurile mobile, corporale sau necorporale, iar dintre acestea preponderente ca
valoare sunt cele necorporale. Astfel, în cazul executării silite a fondului de comerț, aceasta
urmează regulile prevăzute de Codul de procedură civilă cu privire la bunurile mobile. Totodată,
nu poate fi dobândit prin uzucapiune sau prin posesia de bună credință asupra bunurilor mobile

10
Angheni, S., Volonciu, M., Stoica, C. (2008), Drept comercial, ediția a IV-a, Editura C.H. Beck, București
11
idem
12
idem
13
Piperea, Gh. (2012), Drept comercial. Întreprinderea, Editura C.H. Beck, București.

6
(prescripția instantanee reglementată de Codul civil), deoarece nu este susceptibil de posesie, din
același motiv acțiunea posesorie și acțiunea în revendicare fiindu-i improprii, dar poate face
obiectul unui drept de uzufruct și i se aplică teoria accesiunii. 14

Teorii privind natura juridică a fondului de comerţ

În ştiinţa dreptului comercial, au fost formulate, de-a lungul timpului, mai multe teorii privind
natura juridică a fondului de comerţ:

a) Teoria personificării fondului de comerţ: în această teorie, fondul de comerţ este considerat
a fi subiect autonom, dotat cu firmă, sediu şi patrimoniu. Titularul fondului de comerţ nu este
decât principalul reprezentant al acestuia.

b) Teoria universalităţii de drepturi: în accepţiunea acestei teorii, fondul de comerţ reprezintă

o universalitate juridică, adică ar fi înzestrat cu drepturi şi obligaţii distincte.

c) Teoria universalităţii de fapt: potrivit acestei teorii, fondul de comerţ este o universalitate de
fapt, creată prin voinţa titularului său.

d) Teoria proprietăţii incorporate: în teoria proprietăţii incorporale, fondul de comerţ

reprezintă un ansamblu de bunuri mobile şi imobile corporale şi incorporale afectat desfăşurării
activităţii comerciale. întrucât principalele elemente ale fondului de comerţ constau în bunuri
mobile incorporale, fondul de comerţ a fost considerat un bun mobil incorporabil.

e) Teoria patrimoniului de afectaţiune: în reglemetrile privind exercitarea comerțului de către

comercianții persoane fizice se folosește noțiunea de patrimoniu de afecțiune.15

Astel, potrivit O.U.G nr. 44/2008 privind desfașurarea activităților economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, patrimoniul de
afecțiune este totalitate bunurilor , drepturilor și obligațiilor persoanei fizice autorizate, titulaului
întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei
activităti econimice , constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice
14

15
https://administrare.info/drept/424-natura-juridică-a-fondului-de-comerţ

7
autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, seprată de
gajul general al creditorilor peronali ai acestora.16

Se observa că , cel putin îm ceeea ce privește comercianții perosane fizice , indiferent de forma
de orgnizare și desfașurare a activității comerciale, patrimoniul de afecțiune înglobeaza și fondul
de comerț, astfel cum a fost mai sus definit. Diferența se păstrează și in reglementarea O.U.G nr.
44/2008 prin aceea că, spre deosebire de fondul de comerț, patrimoniul de afectiune cuprinde
drepturile și obligațiile persoane fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau
membrilor întreprinderii familiale.17

Noul Cod civil consacră şi el noţiunea patrimoniului de afectaţiune. Astfel, în conformitate cu

prevederile noului Cod civil, patrimoniile de afectaţiune sunt masele patrimoniale fiduciare,
constituite potrivit dispoziţiilor Titlului IV al Cărţii a lll-a, cele afectate exercitării unei profesii
autorizate, precum şi alte patrimonii determinate potrivit legii .18

Pe lângă patrimoniul de afectaţiune, Codul civil legiferează şi patrimoniul profesional individual.

în concret, art. 33 noul Cod Civil dispune „constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în
mod individual a unei profesii autorizate se stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respectarea
condiţiilor de formă şi de publicitate prevăzute de lege" Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul
măririi sau micşorării patrimoniului profesional individual, iar lichidarea patrimoniului
profesional se face potrivit regulilor de la lichidarea societăţilor .19

Natura juridică a fondului de comerţ în contextul reglementărilor actuale

După cum se poate observa, prin reglementările adoptate în sistemul dreptului privat, s-au adus
modificări substanţiale universalităţilor de bunuri. în ceea ce priveşte problematica fondului de
comerţ, se impune a fi reţinut că legiuitorul noului Cod civil nu abrogă noţiunea fondului de
comerţ, ci, din contră, o foloseşte în cuprinsul art. 2.638 în contextul aplicării legii asupra
raporturilor juridice cu element de extraneitate.

16
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale,
17
idem
18
https://www.codulcivil.ro/art-31-Patrimoniul.-Mase-patrimoniale-si-patrimonii-de-afectatiune/
19
https://www.codulcivil.ro/art-33-Patrimoniul-profesional-Individual/

8
Apoi, se reglementează patrimoniul de afectaţiune ca universalitate de drepturi, bunuri şi
obligaţii, constituite în cazuri speciale prevăzute de lege ori stabilite în mod expres prin voinţa
părţilor. Cea mai lămurită semnificaţie a patrimoniului de afectaţiune este aceea legiferată de
O.U.G. nr. 44/2008 pentru desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. Cu toate că ordonanţa are în
vedere numai persoana fizică, totuşi, în conjunctura actuală legislativă, aşa cum se susţine şi în
literatura de specialitate, noua concepţie a fondului de comerţ se aplică şi comerciantului
persoană juridică.20

În sfârşit, pornind de la situaţia actuală a reglementărilor aplicabile în materie, concluzia care se

impune este aceea că natura juridică a fondului de comerţ este aceea a patrimoniului de
afectaţiune. Aceasta înseamnă că pentru situaţiile în care legile speciale nu reglementează
anumite aspecte referitoare la fondul de comerţ, se va recurge la regulile aplicabile patrimoniului
de afectaţiune.

Elementele fondului de comerţ

Fondul de comerţ cuprinde acele bunuri pe care le reclamă desfăşurarea activităţii comerciale
avute în vedere de către comerciant. Deci, fondul de comerţ nu are o compoziţie unitară, ci una
variată în funcţie de specificul activităţii comerciantului.

Totodată, compoziţia fondului de comerţ nu este fixă, ci variabilă; elementele fondului de

comerţ se pot modifica, în funcţie de nevoile comerţului, însă fondul de comerţ continuă să
subziste.

Oricare ar fi obiectul activităţii comerciale, în general, fondul de comerţ cuprinde două

categorii de bunuri: incorporale şi corporale. Fiecare categorie subsumează anumite bunuri care
au un regim juridic propriu.21

a) Elementele incorporale ale fondului de comerţ

20
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale

21
https://legeaz.net/dictionar-juridic/fondul-de-comert

9
 În categoria elementelor incorporale ale fondului de comerţ sunt cuprinse drepturile care
privesc: firma, emblema, clientela şi vadul comercial, brevetele de invenţii, mărcile şi indicaţiile
geografice, dreptul de autor etc.

Aceste drepturi, denumite şi drepturi privative, conferă comerciantului dreptul exclusiv de a

le exploata în folosul său, în condiţiile stabilite de lege.

Firma sau firma comercială este un element de individualizare a comerciantului în câmpul

activităţii comerciale. Ea constă în numele său, după caz, denumirea sub care un comerciant este
înmatriculat în registrul comerţului, îşi exercită comerţul şi sub care semnează.

Folosirea unei firme care ar avea drept consecinţă producerea unei confuzii cu firma folosită
legitim de alt comerciant constituie obiectul infracţiunii de concurenţă neloială şi se sancţionează
în condiţiile art. 5 din Legea nr. 11/1991.

Emblema, ca şi firma, este un atribut de identificare în activitatea comercială.

Potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 26/1990, emblema este semnul sau denumirea care
deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen.22

Trebuie arătat că, spre deosebire de firmă, care este un element obligatoriu pentru
individualizarea comerciantului, emblema are un caracter facultativ.

Conţinutul emblemei poate fi, aşa cum prevede legea, un semn sau o denumire. Semnul
poate fi o figură grafică având orice obiect: un utilaj, o figură geometrică, un animal etc. El nu
poate consta în reproducerea obiectului unei activităţi comune.

Denumirea poate fi fantezistă sau un nume propriu. Ea nu poate fi o denumire generică,

fără nici un fel de specificitate.

Clientela şi vadul comercial. Clientela are un rol important pentru activitatea unui
comerciant; ea determină, prin număr, calitate şi frecvenţă, situaţia economică a comerciantului,
succesul ori insuccesul acestuia. De aceea, clientela apare ca un element indispensabil al
fondului de comerţ, iar după unii autori, chiar principalul element al fondului de comerţ.

22
https://lege5.ro/Gratuit/gy4dinry/legea-nr-26-1990-privind-registrul-comertului

10
 Clientela este definită ca totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod
obişnuit la acelaşi comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia, pentru procurarea unor
mărfuri şi servicii. Deşi este o masă de persoane neorganizată şi variabilă, clientela constituie o
valoare economică.

Clientela se află într-o strânsă legătură cu vadul comercial, care este definit ca o
aptitudine a fondului de comerţ de a atrage publicul. Această potenţialitate a fondului de comerţ
este rezultatul unor factori multipli care se particularizează în activitatea fiecărui comerciant.
Asemenea factori sunt: locul unde se află amplasat localul, calitatea mărfurilor şi serviciilor
oferite clienţilor, preţurile practicate de comerciant, comportarea personalului comerciantului în
raporturile cu clienţii, abilitatea în realizarea reclamei comerciale, influenţa modei etc.23

Prin natura sa vadul comercial nu este un element distinct al fondului de comerţ, ci numai
împreună cu clientela.

Drepturile de proprietate industrială. Fondul de comerţ poate cuprinde şi anumite drepturi

de proprietate industrială.

În doctrină, obiectele dreptului de proprietate industrială se împart în două categorii. Din

categoria creaţiilor noi fac parte: invenţiile, know-how-ul, desenele şi modelele industriale. În
categoria semnelor noi intră mărcile şi indicaţiile geografice.-24

Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de invenţie, eliberat
de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Mărcile sunt semne distinctive folosite de agenţii economici pentru a deosebi produsele,
lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor agenţi economici.

Drepturile de autor. Fondul de comerţ poate să cuprindă şi anumite drepturi de autor

rezultate din creaţia ştiinţifică, literară şi artistică.

Titularul fondului de comerţ, în calitate de dobânditor al drepturilor patrimoniale de

autor, are dreptul de reproducere şi difuzare, de reprezentare sau folosire, în alt mod a operei şi,
în consecinţă, dreptul la foloasele patrimoniale corespunzătoare.
23
https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/fondul-de-comert-a4157
24
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_84_1998_marcile_indicatiile_geografice_republicata_2010.php

11
 Regimul creanţelor şi datoriilor. Creanţele şi datoriile comerciantului nu fac parte din
fondul de comerţ. Concluzia se bazează pe faptul că fondul de comerţ, deşi cuprinde un
ansamblu de elemente corporale şi incorporale, totuşi, el nu constituie o universalitate juridică,
un patrimoniu în sens juridic.

Întrucât creanţele şi datoriile nu sunt cuprinse în fondul de comerţ, ele nu se transmit

dobânditorului în cazul înstrăinării fondului de comerţ. Se admite, totuşi, că anumite drepturi şi
obligaţii izvorâte din contractele de muncă,contractele de furnitură (apă, gaz, electricitate, telefon
etc.) se transmit dobânditorului, dacă aceste contracte nu au fost reziliate.25

b) Elementele corporale ale fondului de comerţ

Din categoria elementelor corporale sau materiale fac parte bunurile imobile şi bunurile
mobile corporale.

Bunuri imobile. În activitatea sa, comerciantul se serveşte şi de anumite bunuri imobile.

Acestea pot fi imobile prin natura lor (de exemplu, clădirea în care se desfăşoară comerţul) sau
imobile prin destinaţie (de exemplu, instalaţii, utilaje, maşini etc.).

Referitor la natura juridică a actelor privind bunurile imobile cuprinse în fondul de

comerţ, se impune o precizare. Potrivit Codului comercial, actele de vânzare-cumpărare privind
bunurile imobile sunt de natură civilă şi nu comercială. Majoritatea autorilor şi jurisprudenţa au
decis, însă, că atunci când bunurile imobile constituie elemente ale fondului de comerţ,
contopindu-se în masa fondului, actele de vânzare-cumpărare referitoare la bunurile imobile sunt
acte de comerţ.

Bunurile mobile corporale. Fondul de comerţ cuprinde şi bunurile mobile corporale cum
sunt: materiile prime, materialele etc., destinate a fi prelucrate, precum şi produsele (mărfurile)
rezultate din activitatea comercială.

Întrucât fondul de comerţ este o universalitate şi, deci, cuprinde toate bunurile afectate
activităţii comerciale, mărfurile trebuie considerate ca elemente ale fondului de comerţ. În

25
https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/fondul-de-comert-a4157

12
consecinţă, actele juridice privind fondul de comerţ privesc şi mărfurile, afară de stipulaţiune
contrară.26

Actele juridice cu privire la fondul de comerț

Fondul de comerț, ca atare, precum și elementele care îl compun pot face obiectul unor acte
juridice. Operațiunile juridice cu privire la fondul de comerț sunt: vânzarea-cumpărarea,
transmiterea ca aport într-o societate, locațiunea, garanția reală mobiliară asupra acestuia etc.
Fiind o universalitate de fapt mobiliară, fondul de comerț se poate transmite pe cale succesorală
în condițiile prevăzute de Codul civil.

a) Vânzarea-cumpărarea: fondului de comerț presupune vânzarea acestuia în întregime,

precum și vânzarea separată a bunurilor mobile și imobile care intră în componența lui.
Vânzarea fondului de comerț este supusă regulilor Codului civil privind contractul de
vânzare. Înstrăinarea imobilelor componente ale fondului de comerț intră sub incidența
regulilor dreptului comun referitoare la înstrăinarea imobilelor (inclusiv cele privind
publicitatea imobiliară).

Potrivit art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990, în registrul comerțului trebuie înregistrate mențiuni
referitoare la vânzarea fondului de comerț, care devin opozabile terților de la data efectuării lor.

Obligațiile ce rezultă din contractul de vânzare a fondului de comerț sunt:

 vânzătorul este obligat să predea lucrul vândut și să îl garanteze pe cumpărător

 cumpărătorul este obligat să primească bunul și să plătească prețul.

Firma, clientela și vadul comercial se înstrăinează numai împreună cu fondul de comerț.

Drepturile de proprietate industrială (brevete de invenții și mărci), drepturile de autor și emblema
se înstrăinează separat de acesta.27

26
https://legeaz.net/dictionar-juridic/elemente-corporale-fond-comert
27
Ionescu, B. (2008), Garanția contra evicțiunii în ipoteza vânzării fondului de comerț, Revista de Drept Comercial, nr. 10.

13
 b) Transmiterea fondului de comerț ca aport într-o societate:se deosebește de vânzarea
acestuia deoarece nu comportă primirea unui preț în schimbul fondului de comerț.
Asociatul primește părți sociale sau acțiuni, în funcție de forma juridică a societății.
Transmiterea fondului de comerț ca aport intră sub incidența Legii societăților, fiindu-i
aplicabile regulile speciale referitoare la constituirea societăților.28

c) Locațiunea fondului de comerț. Dreptul de folosință privește, ca și în cazul vânzării,

atât fondul de comerț ca atare, cât și elementele componente ale acestuia.

În schimbul unui preț, proprietarul fondului, în calitate de locator, transmite locatarului folosința
asupra fondului de comerț Locatarul are dreptul să continue exercitarea comerțului sub firmă
proprie, exploatând fondul de comerț, dar poate să continue activitatea și sub firma anterioară,
menționând în cuprinsul ei calitatea de succesor, dacă locatorul consimte expres.29

Obligațiile care rezultă din contractul de locațiune a fondului de comerț sunt:

 locatarul este obligat să respecte destinația economică și funcțională a fondului de

comerț. El nu poate aduce schimbări în organizarea și structura acestuia decât cu acordul
locatorului;
 locatorul are obligația de a nu face concurență locatarului prin desfășurarea unui comerț
de același gen în apropierea sa.30

Despre locațiune se face mențiune în registrul comerțului. O aplicație a acestui contract este
locația de gestiune (a se vedea Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de
stat ca regii autonome și societăți comerciale, cu modificările ulterioare; Hotărârea Guvernului
nr. 1.228/1990 pentru aprobarea Metodologiei concesionării, închirierii și locației gestiunii, cu
modificările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 140/1991 privind metodologia atribuirii în
locație a gestiunii sau închirierii unor subunități prin licitație directă, abrogată). În temeiul
contractului de locație a gestiunii, regia autonomă sau societatea comercială cu capital de stat
acordă unei persoane fizice sau juridice dreptul de exploatare (gestionare) asupra unei secții,
uzine, fabrici ori altei subunități, în schimbul unor foloase patrimoniale convenite de către părți.
28
Cas. III, Decizia din 20.01.1939, Revista de Drept Comercial, 1939
29
Idem
30

14
Prin gestiune se înțelege un ansamblu de operații prin care se asigură administrarea bunurilor
unei secții, uzine, fabrici etc., care implică punerea lor în valoare pentru obținerea unor rezultate
economice superioare. Potrivit HG nr. 140/1991, dacă locatorul nu este și proprietarul
imobilului, fondul de comerț care formează obiectul contractului de locație a gestiunii nu
cuprinde și imobilul unde se desfășoară activitatea. În acest caz este necesară încheierea unui
contract de închiriere pentru folosirea imobilului 31

 Garanția reală mobiliară asupra fondului de comerț : poate avea ca obiect un bun mobil
individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile, inclusiv fondul de
comerț.

Conținutul și caracteristicile garanției vor fi determinate de părți. Garanția se constituie pe baza

unui contract de garanție, cu sau fără deposedarea de bunul care face obiectul garanției. Legea
cere îndeplinirea unei formalități de publicitate prevăzute de Codul civil, pentru protejarea
dreptului real de garanție dobândit de creditor. Această cerință se consideră îndeplinită din
momentul înscrierii avizului de garanție reală la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

Legea nr. 26/1990 prevede obligația comerciantului de a cere înscrierea în registrul comerțului a
unei mențiuni privind constituirea garanției reale mobiliare asupra fondului de comerț.
Mențiunea devine opozabilă terților de la data efectuării ei în registrul comerțului.32

BIBLIOGRAFIE 

1. Angheni, S., Volonciu, M., Stoica, C. (2008), Drept comercial, ediția a IV-a, Editura C.H.
Beck, București.
2. Cărpenaru, S.D. (2012), Tratat de drept comercial român. Conform noului Cod civil,
Editura Universul Juridic, București.
3. Ionescu, B. (2008), Garanția contra evicțiunii în ipoteza vânzării fondului de comerț,
Revista de Drept Comercial, nr. 10.
31
Cărpenaru, S.D. (2012), Tratat de drept comercial român. Conform noului Cod civil, Editura Universul Juridic, București.

32
Curtea Supremă de Justiție, Secția comercială (2001), Decizia nr. 2.804/1999, Revista de Drept Comercial, nr. 4.

15
4. Herovanu Lucia-Valentina, Fondul de comert, Data aparitie: 28.04.2011, Editura: Editura
Universul Juridic
5. Piperea, Gh. (2012), Drept comercial. Întreprinderea, Editura C.H. Beck, București.
6. Cas. III, Decizia din 20.01.1939, Revista de Drept Comercial, 1939.
7. Curtea Supremă de Justiție, Secția comercială (2001), Decizia nr. 2.804/1999, Revista de
Drept Comercial, nr. 4.
8. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților
economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și
întreprinderile familiale,
9. https://lege5.ro/Gratuit/gy4dinry/legea-nr-26-1990-privind-registrul-comertului
10. https://www.codulcivil.ro/art-33-Patrimoniul-profesional-Individual/
11. https://legeaz.net/dictionar-juridic/fondul-de-comert
12. https://administrare.info/drept/218-fondul-de-comerţ
13. https://administrare.info/drept/424-natura-juridică-a-fondului-de-comerţ

16