Evaluare sumativă

Folclorul românesc este totalitatea creațiilor artistice, obiceiurilor și tradițiilor populare. Folclorul

fiecărui popor este oglinda bogăției sale sufletești, a simțirilor sale, a trecutului său. Toatalitatea creațiilor ar
reprezenta poporul Român.

Una din creații ce reprezintă poporul este balada populară „Monastirea Argeșului”, perlă a
folclorului românesc. Opera ilustreaza mitul estetic, cunoscut si ca mitul jertfei pentru creație, poetul
anonim exprimând ideea ca artistul dominat de patima creației nu-și poate împlini menirea făra sacrificiul
de sine, o conceptie filozofica străveche, ceea ce face ca balada populară "Monastirea Argesului" sa fie
totodată un poem filozofic. În text Manole iși sacrifică soția pentru a zidi manăstirea, pentru a îi întari pereții
,,în brațe o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea, Si, glumind zicea:,,Stai mândruța mea, Nu te speria, Că
vrem să glumim, Și să te zidim!”.

Balada este o creație poetică, în versuri, făcînd parte din genul epic, inspirată de obicei din tradiția
istorică sau populară, care povestește o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare însemnată. Un exemplu ar fi
balada păstorească ,,Miorița”. Unde putem relata din povestirea autorului despre trei pastori, la persoana a
III-a:,,Pe-un picior de plai, Pe-o gura de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de mei, Cu trei
ciobanei.”

Balada „Monăstirea Argeșului” este strâns legată, în mentalitatea populară, de noțiunea de jertfă.
“Omul nu poate crea nimic desăvârșit decât cu prețul vieții sale. Numai Dumnezeu poate crea fără să-și
sărăcească sau să-și diminueze ființa. Omul fiind făptură, fiind el însuși creat, este incapabil atâta timp cât
nu-și însuflețește creația mâinilor sale cu jertfirea sa sau a aproapelui. De aceea, un lucru nou făptuit este
primejdios.

Meșterul Manole, eroul mitic al baladei ,,Monastirea Argeșului” ,este un personaj dedicar lucrului
său, care își continua creația ,evitand rugaciunile Anei, fiindui un personaj apropiat pentru Manole:,,Manoli,
Manoli, Meșterul Manoli! Zidul rau mă strânge, Trupușoru-mi frânge! Iar Manea tacea Și mereu zidea; ”.Idea
sa de a da viață unui loc sacru la adus la jertfirea unei persoane dragi.

 Dorinţa lui arzătoare de a construi ceva unic prin frumuseţe si măreţie se întâlneşte cu
dorinţa lui Negru-Vodă, care vrea să fie ridicată “monastire-naltă, Cum n-a mai fost altă”. El este
neinteresat de promisiunile de îmbogăţire şi ameninţările voievodului, însă este foarte deznădăjduit
când vede că zidurile se surpă şi nu îşî poate realiza visul. Dintre toţi, Manole este alesul destinului şi
al divinitaţii, deoarece numai lui i se relevă posibilitatea construirii mănăstirii. “O şoaptă de sus”
comunică cu meşterul şi îi arată calea jertfei prin care zidurile să nu se mai surpe, fapt ce reiese din
versurile:”Ştiţi ce am visat, De când m-am culcat? O şoaptă de sus, Aievea mi-a spus, Că orice-am
lucra, Noaptea s-a surpa, Până-om hotărî, În zid de-a zidi, Cea-ntâi soţioară, Cea-ntâi sorioară, Care
s-a ivi, Mâini in zori de zi, Aducând bucate, La soţ ori la frate”.Este un om neobişnuit, acceptând
orice jertfă, chiar şi a soţiei sale.Are o impresionantă ţinută morală, legându-se prin jurământ alături
de meşteri pentru a păstra taina şi având corectitudinea de a-şi respecta jurământul:”Noi să ne-
apucăm, Cu toţi să giurăm, Şi să ne legăm, Taina s-o păstrăm!”

,,Monastirea Argeșului" este una dintre baladele românești cu un profund conținut ideatic, dând
forma epică și literar-artistică apropiată de exemplaritate unuia dintre cele mai vechi mituri ale omenirii,
mitul creatiei prin jertfa de sine. Un exemplu este poezia ,,Meșterul ” de Nicolae Labiș, în care de
aseamenea autorul prezinta conținutul operei printr-o narațiune, unde se dezvăluie opinia autorului in
Ideea mitului. În opinia lui Nicolae Labiș, meșterul prezintă un ,,prometeu român” care la fel jertfește.
În idea sa, meșterul putea avea un viitor mai bun, dar a fost invins de influența iubitei sale:,, Păreai atât de
neânvins sub nori, Încât cu slabe aripi de şindrilă Ai fi putut spre alte zări să zbori. Dar dragostea pământului
şi-a ţării Te-a prăvălit pe câmpul fumuriu,”. Astfel autorul iși expune o noua viziune asupra sacrificului.
În concluzie , balada populara ,,Monastirea Argeșului ”prezinta un exemplu ales din creațiile artistice
a folclorului românesc în care se regasește mitul creatiei prin jertfa de sine. Având o contribuție asupra
literaturii române.