Impactul social al erei

informaționale
TEMA 1

Proiect realizat de:

Cristea Rareș
Drăghici Daria
Dumitru Petru
Gheorghe Alexandra Prof. coordonator
Gîrbea Diana RADU GHEORGHE
 În ultimii 60 de ani știința s-a dezvoltat continuu si într-un ritm
accelerat, schimbând foarte mult perspectivele noastre asupra lumii. Atât
limitele macro universului, cât si cele ale microuniversului au fost
radical modificate. Acest progres al științei a generat investiții din ce în
ce mai importante, ceea ce a făcut ca rezultatele progresului tehnologic
să se întoarcă în sfera economiei si a societății. Astfel, începând din
1945 cheltuielile bugetare acordate de state pentru cercetare-dezvoltare
au crescut foarte mult, ajungând astăzi la cifra de 2-3% din PIB.
În acest sens este ilustrativ faptul ca cinci țări dintre cele mai
industrializate – Statele Unite ale Americii, Japonia, Germania, Franța si
Marea Britanie – suporta circa 90% din totalul investițiilor mondiale în
cercetare-dezvoltare. Efectul acestor schimbări a fost o transformare fără
precedent a vieții cotidiene si, în special, a mass-media. Pe lângă
efectele benefice – dat fiind că știința si tehnica ușurează viața oamenilor
– revoluția științifică si tehnologică pune în fața omului probleme acute
de natură morală, întrucât există pericolul amenințării libertății
individuale.
Noile descoperiri pot fi folosite în egală măsură împotriva omului
și a naturii, la fel cum pot fi puse în slujba omului și a mediului său
înconjurător. Faptul a fost probat de descoperirea fisiunii nucleare,
descoperire care a stat, pe de o parte, la baza producerii bombei atomice
(folosită de Statele Unite în 1945 la distrugerea orașelor japoneze
Hiroșima și Nagasaki), iar pe de alta la construirea reactorului atomic
pentru producerea energiei electrice.
Pe 10 decembrie 1948 a fost adoptată Declarația Universală a
Drepturilor Omului, de către Adunarea Generală a ONU. Ea obligă toate
statele membre să respecte, în raporturile lor cu indivizii, un anumit
număr de reguli: cele ale justiției, libertății si dreptului la viată privată,
drepturile civile și politice, dreptul la asistență economică si socială, si
dreptul de a progresa. ONU a avut însă mari dificultăți în punerea în
practică a Declarației care stipulează aceste drepturi, întrucât nu a avut și
mijloacele necesare de a o face. Pe 16 decembrie 1966, ONU a adoptat
două Pacte, care introduceau dispoziții constrângătoare.
Primul dintre ele – care se adresa mai degrabă statelor socialiste –
privea drepturile economice, sociale și culturale. Cel de-al doilea – care
se adresa mai degrabă democrațiilor liberale – privea drepturile civile și
politice. Numai jumătate din statele membre ale ONU au ratificat însă
aceste pacte. Apoi, regulile organizației mondiale, care interziceau
„amestecul în treburile care sunt de competența unui stat”, restrângeau
foarte mult sfera lor de aplicabilitate. (Spre exemplu, regimul comunist
din Cambodgia, care a ucis milioane de concetățeni, a aderat la
amândouă aceste pacte.)
 Două opinii asupra rolului calculatorului (ordinatorul,
computerul)

1. „Printre realizările și cercetările avansate, trei mari axe de aplicare a ordinatoarelor

pun formelor noastre de organizare socială probleme fundamentale comparabile cu cele
puse umanității atunci când au fost inventate tiparul și mașina cu aburi. Folosirea
calculatoarelor în învățământ va permite cu siguranță o răspândire a cunoașterii
imposibilă până acum, care va ușura înțelegerea și asimilarea cunoștințelor elevilor
care, grație dialogului cu ordinatorul, dispun de un adevărat profesor particular. Ce se
va întâmpla atunci cu anumite sisteme tradiționale de învățământ? Apoi, cum se va
forma spiritul critic (...)? Ce viitor vor avea țările în curs de dezvoltare care nu dispun
de asemenea posibilități tehnologice? Controlarea prin ordinator a stocării, introducerii
și difuzării informației conținute până acum în ziare sau reviste (...) pregătește cu
siguranță o revoluție comparabilă cu cea a tiparului. (...) Realizarea fișierelor
centralizate care constituie bănci de informații dă naștere unor discuții fără sfârșit
asupra posibilităților de a menține drepturile individuale. (...) Libertarienii refuză să
admită ca datele ce-i privesc să fie accesibile autorităților. Intervenția legislatorului este
câteodată de dorit în acest domeniu pentru a proteja într-un mod eficace drepturile
indivizilor și a limita informațiile asupra vieții lor private. Cum vom reuși să facem acest
lucru?“ (J.P. Bellingard, inginer în Arte și Meserii, Paris, 1970)

2. „Pericolul care ne paște este cel al abundenței și triumfului, iar scrisul nu face nici el
excepție. Este o tragedie. (...) Cenzura nu se manifestă prin oprire sau eliminare, ci prin
abundență. Ca să distrugi o știre este suficient astăzi să o împingi în spatele alteia. (...)
Ce se va întâmpla atunci când toată memoria umană se va găsi pe un ordinator? O
bibliografie de douăzeci de titluri este foarte utilă, pentru că în cele din urmă vei reține
trei lucrări pe care le vei citi. Dar ce să faci cu o bibliografie de 10000 de titluri obținute
prin apăsarea unui buton de computer, altceva decât să o arunci la coș? (...) Altădată eu
mergeam la bibliotecă și luam notițe după cărțile care mă interesau. Acum sunt atât de
mulțumit să aduc la mine acest rezervor de cunoaștere pe care l-am fotocopiat - pentru
că este ușor de făcut -, încât nici măcar nu mai deschid calculatorul. Toată problema
este deci să ajungi să filtrezi acest exces de informație și să o faci într-o clipă, căci noi
nu mai avem, pentru a face această operație de filtrare, timpul de reflecție de care
dispuneam înainte.“ (Interviu dat de scriitorul Umberto Eco revistei „Le Nouvel
Observateura”, oct. 1991)