STRINOIU COSMINA IZABELA

AMG IF

Puncţie osoasă – Puncţia sternală

Definiţie:
Puncţia osoasă reprezintă stabilirea unei legături între mediul extern şi zona spongioasă
a osului, străbătând stratul său cortical şi zona spongioasă a osului, străbătând stratul
său cortical, prin intermediul unui ac.

Scop:
Explorator:
o Recoltarea măduvei pentru examinare în vederea stabilirii structurii,
compoziţiei şi pentru studiul elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale
dezvoltării lor.
Terapeutic:
o Administrare de medicamente, lichide, sânge, substanţe nutritive.
o Recoltarea măduvei de la persoane sănătoase pentru transplant.
Indicaţii:
Boli hematologice.
Locul puncţiei:
 Sternul – manubriul sternal.
 Spina iliacă, creasta iliacă, maleola tibială.
 Calcaneul – la copii.
Materiale necesare:
 Muşama şi aleză. Mănuşi de cauciuc. Alcool, tinctură de iod.
 Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
 Soluţii anestezice – Xilină 1%. Ace şi seringi sterile. Tampoane.
 Ac trocar cu opritor pentru ac.
 Medicamente – Atropină, morfină, tonice cardiace, soluţii anestezice.
 Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic
glacial, pipete.
 Materiale necesare pentru recoltări – lame, sticlă de ceas, ser fiziologic.
 Alte materiale funcţie de scopul urmărit.
Pregătirea bolnavului:
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
 Se explică că se va înlătura durerea puncţiei prin anestezie locală.
 Se controlează cu o zi înainte timpul se sângerare, timpul de coagulare şi timpul
Quick.
 Se aşează pacientul în poziţie adecvată funcţie de locul ales:
o Decubit dorsal pe plan dur → puncţie sternală.
o Decubit ventral pe plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectaţi →
puncţia crestei iliace.
 Se rade pilozitatea de pe locul ales şi se face toaleta .şi dezinfecţia regiunii.
 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
Execuţia puncţiei:
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.
 Se spală şi se dezinfectează mâinile. Se îmbracă mănuşi de protecţie
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
o Protejează lenjeria de pat şi de corp. Asigură poziţia bolnavului.
Dezinfectează locul puncţiei.
o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.
o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele
recoltate.
o Execută frotiuri şi însămânţări din produsele recoltate. Continuă tehnica
funcţie de scopul urmărit.
o La terminarea tehnicii, după scoaterea acului, aplică un pansament
compresiv la locul puncţiei.
o Notează puncţia executată, eventualele incidente şi accidente.
Îngrijiri după tehnică:
 Se asigură repaus la pat. Se supraveghează funcţiile vitale şi pansamentul.
 Se informează medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, secreţiilor
bronhice.
Incidente şi accidente:
Puncţie albă. Perforaţia organelor interne – inimă, plămân. Pneumotorax.
Fracturi. Hematoame. Infecţii ale osului – osteomielită. Tulburări de creştere la copii
după puncţie tibială.
Observaţii:
Mandrenul acului se menţine steril până la terminarea tehnicii.
Serul fiziologic se menţine la 370C în seringă pentru ca medicul să-l poată introduce în
cavitatea medulară şi, astfel să obţină măduvă – se introduce serul fiziologic şi se aspiră.
Pe cale transmedulară se administrează numai soluţii izotone, în ritm de 15-20 picături
pe minut.
Manipularea incorectă a instrumentarului steril → infecţii.