Specializarea: ETNOTURISM ȘI ANTROPOLOGIE SOCIALĂ

REFERAT LA DISCIPLINA
MUZEOLOGIE

Realizator:
masterand Hotca Marian, anul al II-lea

2017
 MUZEUL NAȚIONAL BRUKENTHAL DIN SIBIU

Aspecte teoretice

În conformitate cu Legea Muzeelor şi Colecţiilor nr. 311/2003, Muzeul este instituţie

de cultură aflată în serviciul societăţii, care colecţionează, conservă, cercetează, restaurează,
comunică şi expune în scopul cunoaşterii, educării şi recreării mărturii materiale şi spirituale
ale existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane, precum şi ale mediului înconjurător.
Muzeul este o instituție permanentă, aflată în serviciul societății, deschisă publicului,
care se ocupă cu strângerea, păstrarea, identificarea, catalogarea, analizarea, menținerea,
conservarea și expunerea de diverse obiecte sau artefacte ce prezintă interes științific, istoric,
artistic, tehnologic ș.a.m.d., în scopul studierii, educării, relaxării vizitatorilor, a oamenilor de
știință.
Termenul de „muzeu” desemnează, de asemenea, clădirea propriu-zisă în care se
găsesc păstrate, conservate și expuse acele obiecte, artefacte și/sau lucruri care au o legătură,
într-un fel sau altul, cu civilizația umană.
Cuvântul „muzeu” provine din latinescul museum (la plural musea), care la rândul său
a fost preluat din greaca veche, mouseion, semnificând un loc sau un templu dedicat muzelor,
divinități patronatoare a artelor și literelor în Grecia Antică. Ca atare, mouseion era, pentru
grecii antici, o clădire special dedicată studiului și creației. Spre exemplu, unul din primele
muzee create în istorie a fost un institut pentru filosofie și cercetare de pe lângă Biblioteca din
Alexandria, fondat de Ptolomeu I Soter în jurul anului 280 î.Hr.
În timp ce muzeele din alte epoci aveau tendința de a fi universale, muzeele moderne
se concentrează pe un subiect particular sau chiar aparțin uneia sau mai multor categorii,
precum artă, artă modernă, arte vizuale, arte aplicate, arheologie, antropologie și etnologie,
etnologie și folclor, filatelie, istorie, istorie culturală, istorie militară, istorie naturală,
numismatică, tehnologie, știință. În cadrul acestor subiecte de interes, muzeele se pot
specializa și mai departe, devenind muzee de agricultură, geologie, istorie locală, de istoria
aviației, pedologie sau petrografie.
Orice muzeu are o colecție de fond de obiecte și/sau artefacte selecționate din
domeniul specific de reprezentare. Toate piesele muzeelor sunt catalogate și inventariate,
având o evidență a achiziționării și provenienței lor. Sunt de asemenea periodic supuse
analizei stării lor de conservare și trecute regulat printr-un proces de menținere și restaurare.
Colecțiile tematice au fiecare cel puțin câte o persoană responsabilă de menținerea,
păstrarea, conservarea și expunerea artefactelor.1

Muzeul Brukenthal este „o instituție de cultură, de drept public sau de drept privat,
fără scop lucrativ, aflată în serviciul societății, care colecționează, conservă, cercetează,
restaurează, comunică şi expune, în scopul cunoaşterii, educării şi recreerii, mărturii materiale
şi spirituale ale existenței şi evoluției comunităților umane, precum şi ale mediului
înconjurător.” Muzeul Brukenthal cuprinde o colecție - „ansamblul de bunuri culturale şi
naturale, constituit în mod sistematic şi coerent de către persoane fizice sau persoane juridice
de drept public ori de drept privat”.
În sensul prezentei legi, colecțiile publice sunt colecțiile accesibile publicului şi
specialiştilor, indiferent de titularul dreptului de proprietate, care reunesc bunuri semnificative
prin valoarea lor artistică, documentară, istorică, ştiințifică, culturală şi memorialistică.
Colecțiile private accesibile publicului sunt colecțiile aflate în proprietatea privată a
persoanelor fizice sau juridice de drept privat, la care publicul şi specialiştii au acces numai cu
acordul deținătorilor.

Funcțiile principale ale muzeului sunt:

a) constituirea ştiințifică, administrarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului

muzeal;
b) cercetarea ştiințifică, evidența, documentarea, protejarea şi dezvoltarea
patrimoniului muzeal;
c) punerea în valoare a patrimoniului muzeal în scopul cunoaşterii, educării şi
recreerii.2

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeu
2
http://www.cimec.ro/legislatie/legea311-2003-2007-04-10.pdf
 Un scurt istoric al muzeului. Profil. Dezvoltare

Muzeul Brukenthal reprezintă o marcă aprte în peisajul autohton, fiind cel dintăi
muzeu din România (deschis pentru public în anul 1817) şi datorându-şi exisenţa unceia
dintre cele mai importante personalităţi ale Transilvaniei: baronul Samuel von Brukenthal,
guvernator al acestei provincii în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Von Brukenthal (1721-1803) a fost singurul exponent al comunităţii săsești
transilvănene căruia i s-au atribuit imponante însărcinări publice în cadrul statului austriac
condus de împărăteasa Maria Tereza, cea dintâi funcţie ocupată fiind aceea de cancelar aulic
al Transilvanici.
Perioada petrecută la Viena în această calitate coincide cu perioada conturării colecţici
sale de pictură, menţionată în 1773 în „Almanach de Vienne” drept una dintre cele mai
valoroase colecţii paniculare ce puteau fi admirate în mediul cultural vienez al vremii.
Colecţiile iniţiale ale baronului (constând din pinaeotecă, cabinet de stampe, bibliotecă şi o
serie numismatică) au luat naşterc cu precădere în intervalul cuprins între anii 1759 şi 1774.
Se cunosc puţine informaţii privind modul lor de constituire, primele înregistrări referitoare la
achiziţii de tablouri în documentele familiei Brukenthal apărând în 1770, dată la care nucleul
pinacotecii trebuie să fi fost deja format. Numit guvenator al Marelui Principat al
Transilvaniei, funcţie pe care a ocupat-o între anii 1777 și 1787, Samuel von Brukenthal
construiește la Sibiu un palat în stilul barocului târziu, după modelul celor vieneze.
Clădirea palatului şi colecțiile baronului reprezintă nucleul Muzeului Naţional
Brukenthal de astăzi, având porțile deschise publicului încă de la înființare, prin dispoziţia
testamentară a fondatorului său. Pe tot parcursul secolului al XIX-lea, principala misiune a
muzeului a constat în conservarea patrimoniului existent, lărgirea colecţiilor prin intemiediul
achiziţiilor şi donaţiilor şi înfiinațarea de noi colecţii, cu precădere în sfera culturii săseşti.3
După eliberarea României, în 1944, se alocă mari fonduri pentru reorganizarea
muzeului. În urma restaurării generale a clădirii, și a unor importante lucrări de amenajare
muzeistică, Galeria de artă benficiază de tot mai bune condiții de expunere. Modernizarea
expunerii și extinderea ei în toate cele 23 de săli de la etajul II al palatului, precum și afectarea
unor spații propice pentru depozite și ateliere, au creat condiții favorabile pentru activitate
permanentă și multilaterală. 4

3
Luca, Sabin-Adrian, Hrib, Dana Roxana, Muzeul Național Brukental Sibiu, București, 2010, p. 6.
4
Muzeul Brukenthal Sibiu, Galeria de artă, București, Editura Meridiane, București, 1975, p. 6.
 În anul 1948, muzeul a fost naţionalizat, devenind proprietatea statului comunist
român; în acelaşi an, Societatea Transilvăneană pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu îşi încetează
activitatea, colecţiile muzeului pe care îl patrona fiind incluse în patrimoniul naţional.
În anul 1957, Muzeul de Isorie Naturală devine parte a Muzeului Brukenthal. În 1966
se deschide Muzeul de Vânatoare „August von Spiess”, iar în 1972 se deschide Muzeul de
Istorie a Farmaciei, ambele în subordinea Muzeului Brukenthal. Secția de istorie a muzeului a
fost inaugurată în anul 1988, în prezent având sediul în „Casa Altemberger”. Cele mai noi
secții ale Muzeului Naţional Brukenthal de astăzi sunt Galeria de Artă Contemporană,
inaugurată în anul 2007, şi Galeria de Artă Românească, inaugurată în anul 2008.5

Muzeul Național Brukenthal funcționează ca o instituție publică cu proprietate mixtă,

în urrna acordului încheiat între Statul Român și Biserica Evanghelică C. A. Sibiu.
O vizită în Muzeul Național Brukenthal din Sibiu nu se limitează doar la o singură
clădire şi la încadrarea într-un profil singular al specializării, ci devine un periplu amplu, ce
prezintă aspecte multiple ale trecutului şi ale prezentului în plină transformare, oglindite
deopotrivă într-o largă varietate de exponate cuprinse în aproximativ 10.000 metri pătrați de
expoziții, din care 5.500 reprezintă spații expoziționale noi sau recent reamenajate.
Procesul de amenajare şi cele peste 90 de evenimente ale anului 2007 - Sibiu, Capitala
Culturală Europeană - au adus un numar de vizitatori aflat în continuă creştere. de la 77.545 în
anul 2006 la 245.067 în 2007. Tendinţa ascendentă fiind menţinută în anii care au urmat:
282.913 în 2008 şi 366.410 de vizitatori în 2009.
Între personalităţile care au vizitat expoziţiile Muzeului Național Brukenthal în
perioada 2007-2009 se află preşedintele României, domnul Traian Băsescu, 65 de consuli
onorifici din 43 de ţări, Maiestăţile Lor Regale Regele Mihai şi Regina Ana, ASR Principesa
Margareta şi AS Principele Radu de Hohenzollern-Veringen, însoţiţi de ASR Principele Jean
D'Orleans, preşedintele Germaniei, domnul Horst Kohler, vicepreşedintele Senatului francez.
Philippe Rihert, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, Alteţa Sa Serenisimă
Prinţul moştenitor de Lichtenstein şi Alteţa Regală Prinţesa moştenitoare Sophie, Maiestatea
Sa Regele Albert al II-lea al Belgiei şi Regina Paola.
După 193 de ani de existenţă, Muzeul Naţional Brukenthal se află sub semnul
schimbării, oferind experienţa temporală a propriei metamorfoze la confluența dintre valorile
trecutului şi modernitatea codificată în posibilităţile viitorului.

5
Luca, Sabin-Adrian, Hrib, Dana Roxana, Muzeul Național Brukental Sibiu, București, 2010, p. 6.
 Prezentănd iniţial colecţia de pictură europeană a baronului Samuel von Brukenthal
într-o singură clădire, astăzi muzeul adăpostește o mare diversitate de colecţii valoroase în
nouă edificii, dintre care cinci sunt palate ridicate în diferite epoci: cea mai timpurie clădire
(secolul al XIII-lea) face parte din complexul arhitectonic în care se află Muzeul de Istorie,
cea mai târzie datează din 1901 şi găzduieşte Galeria de Artă Contemporană.6
În perioada cuprinsă între anii 2006 şi 2009, muzeul a constituit subiectul unei
spectaculoase transformări, toate clădirile din administrarea sa fiind renovate, iar 85% din
expoziţii reconsiderate şi extinse în acord cu metodologii şi concepte ale muzeografiei
contemporane. Muzeul Naţional Brukenthal nu este aşadar doar o înşiruire de arii
expoziţionale, ci un spaţiu plin de idei, menite să îmbogăţească şi să inspire vizitatorii.
Vizitarea este facilitată prin efortul de structurare a domeniilor în clădiri distincte,
circuitele de vizitare fiind împărţite pe sectoare. Palatul Brukenthal, sediu al Galeriilor de Artă
Europeană, este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România,
construirea clădirii realizându-se în etape, între anii 1778 şi 1788. Edificiul a fost ridicat
pentru a servi drept reşedinţă oficială a baronului şi sediu al colecţiilor sale.7
Circuitul de vizitare debutează la etajul I cu atmosfera de secol al XVIII-lea a
Saloanelor de recepție, în care se păstrează, între altele, tapetul original din mătase, pânză
pictată sau carton decorat cu motive orientale, sobele din faianță aduse de la Viena
medalioanele aurite (supraporte) sculptate în lemn de tei. Expozițiile Arta medievală în
Transilvania și Covoare anatonliene prezintă preponderența locală a artei devoţionale și
interesului decorativ germanic, servind drept introducere pentru segmentul de Pictură
germană şi austriacă al colectiei de pictură europeană.
La etajul a 11-lea continuă prezentarea următoarelor două segmente importante:
Pictura flamandă şi olandeză şi Pictura italiană. Muzeul Național Brukenthal a marcat anul
2007 - Sibiu, Capitală Culturală Europeană - prin inaugurarea la etajul al II-lea al palatului a
expoziției speciale Capodopere ale colecției Brukenthal, in care sunt cuprinse toate cele 23 de
lucrări recuperate in urrna confiscării din 1948 şi a furtului din 1968.
Modalitatea specială a expunerii a fost concepută astfel încât să sublinieze importanţa
reîntregirii fondului pinacotecii.8
Începând din anul 2008, spațiile interioare ale palatului au fost treptat deschise pentru
vizitare, în prezent găzduind expozițiile Cabinetului de stampe și Cabinetului de cartografie,

6
Ibidem, p. 6.
7
Ibidem, p.7.
8
Ibidem, p.8.
urmate de Expoziția de ghipsuri, Sculptura transilvăneană în piatră din secolele XIII-XIX și
Gothic: trăirea neogotică vs. modelul iluminist.
Alăturată palatului, Casa albastră găzduiește expozițiile Galeriei de Artă Românească
(acces la etajul al II-lea și Palatul Brukenthal).9
Circuitul expozițional urmărește evoluția picturii din România în perioada secolelor
XVIII-XX, bazându-se pe principii cronologice și stilistice în etalare. Conceptul expozițiilor
evidențiază comparativ și sincronic artiștii reprezentativi ai artei naționale și ceea ce este
caracteristic colecției Brukenthal: fondul de pictură transilvăneană (unul dintre cele mai
bogate din țare), întregit cu opere de mare valoare ale picturii românești moderne și din
perioada interbelică, până după jumătatea secolului al XX-lea.
Muzeul de istorie este găzduit de Casa Altemberger, sediu al primăriei orașului între
anii 1545 și 1948. Cele zece unități arhitectonice, la care se adaugă turnul de apărare,
structurează împreună unul dintre cele mai impresionante ansambluri de arhitectură gotică din
România și chiar din Europa de Sud-Est; cea mai veche parte o constituie turnul locuință,
construcția acestuia fiind inițiată la sfârșitul secolului al XIII-lea.10
Multifațetat în maniera de abordare, conceptul general al expoziției permanente
(reorganizat în anii 2006 și 2007) este cel al istoriei locale. Circuitul de vizitare debutează cu
expoziția Evoluția cominităților umane din sudul Transilvaniei și prezentarea vieții de zi cu zi
în Paleolitic, oferind o imagine asupra felului în care oamenii au trăit în peșteri, bordeie,
gospodării, villa romana sau locuința medievală. Activitățile umane sunt descrise de la
procesarea vânatului la producția specializată a ghidelor în expozițiile Sticla în Transilvania și
Bresle sibiene.
Statutul social și demnitatea conducătorului sunt subliniate prin exponatele expozițiilor
Lapidariul roman și Magistralul Sibiului. Alte aspecte esențiale ale existenței umane, precum
războiul sau aspectul ritual al religiei, sunt ilustrate în expoziția Arme și armuri și prin piesele
de argintie liturgică din expoziția Tezaur. 11
În cele din urmă, circuitul expozițional se încheie cu prezentarea mișcării de
emancipare națională din sudul Transilvaniei, prezentând evenimente ale perioadei secolelor
XVIII-XX.
Clădirea Muzeului de Istorie Naturală a fost construită în stilul Renașterii italiene
târzii, fiind complet renovată între anii 2006 și 2008. Amenajarea grădinii urmărește atât
relaxarea vizitatorilor, cât și realizarea unui spațiu în care pot fi întâlnite specii rare de plante.
9
Ibidem, p.13.
10
Ibidem, pp. 14-15.
11
Ibidem, pp. 15-15.
Expoziția de bază începe prin prezentarea succintă a Evoluției lumii vii, la nevertebratele care
populează mediul acvatic al mărilor și oceanelor la insecte, pești și reptile.
Un sector special este destinat aspectelor din Viața păsărilor (specii alergătoare,
acvatice, răpitoare mari de zi și de noapte.).
Ecosistemele sunt prezentate în sectoare ilustrând zona temperată, pădurea tropicală,
zona acvatică și biodiversitatea continentului australian.12
Sectorul paleontologic prezintă piese ce contribuie la reconstituirea paleogeografică,
iar Sectorul mineralogic expune minerale descoperite pentru prima dată în România, precum
telurul, kreneritul și rodocrozitul. Deschis într-o clădire datând din 1568, expoziția Muzeului
de Istorie a farmaciei prezită structura unei farmacii de epocă, alcătuită din oficina și
laborator. Acestei structuri i s-au adăugat sectoarele de prezentare a truselor medicale și a
colecției de homeopatie a muzeului.
Muzeul de Vânătoare „August von Spiess” a fost primul cu acest profil deschis în
România. Expoziția debutează cu un scurt istoric al aromelor și instrumentelor de vânătoare
începând din epoca pietrei, continuând cu prezentarea unor trofee de vânătoare.
Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukental se bucură de o poziție
importantă în zona spațiilor de promovare a artei contemporane românești, reprezentând o
puternică alternativă la tendința unică susținută de Muzeul Național de Artă Contemporană
din București și având un caracter orientat spre public, spre o selecție și o prezentare cât mai
liberă și mai inovatoare a expozițiilor.
Biblioteca Brukenthal se află în cea de a doua curte interioară a Palatului Brukenthal,
adăpostind manuscrise, incunabule, carte rară și veche, de producție europeană și
românească.13

Biblioteca Muzeului Brukental

Biblioteca Brukenthal se află în cea de a doua curte interioară a Palatului Brukenthal.

Înfiinţarea Bibliotecii Brukenthal se datorează fondului de carte achiziţionat de baronul
Samuel von Brukenthal (15.972 volume), la care s-au adăugat pe parcursul anilor alte colecţii,
între care: Biblioteca capelei (fondată în secolul al XIV-lea, cuprinzând biblioteca Mănăstirii
Dominicane şi bibliotecile unor patricieni sibieni), fondul de carte al Capitlului Evanghelic,
cel al Academiei de Drept şi o serie de donaţii de la particulari şi instituţii ştiinţifice din ţară şi

12
Ibidem, pp. 16-17.
13
Ibidem, p.18.
străinătate. Numărul total al volumelor atinge circa 280000. În Biblioteca Muzeului Burkental
găsim următoarele:

a) Manuscrise
Numărul total de volume cuprinse în colecţie este de 778, dintre care menţionăm:
Breviarul Brukenthal (achiziţionat în 1786 la Viena şi realizat în Ţările de Jos la începutul
secolului al XVI-lea, scris pe pergament, cu caractere gotice minuscule, împodobit cu
miniaturi pictate atribuite lui Simon Bening şi Geeraert Hornebaut). Vigiliale (manuscris pe
pergament, datat din anul 1507; paginile cuprind caractere gotice şi neume, iar iniţialele sunt
împodobite în culorile roşu, albastru şi negru).
b) Incunabule
442 titluri reprezintă grupate în 382 volume între care amintim: Opus praeclarum
quarti scripti a lui Toma de Aquino (Mainz, 1469), Breviarum croaticum (1493), Triomphi de
Petrarca (1488), Cronicile lui Schedel (2 000 ilustraţii gravate în lemn, Nürnberg, 1493), De
mirabilibus mundi de Solinus C. Iulius (Veneţia, 1488), Geografia lui Strabo (Roma, 1473),
Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân (Veneţia, 1498) etc.
c) Carte europeană rară
Aproximativ 30.000 datează din secolele XVI – XVIII, multe dintre ele ilustrate cu gravuri
valoroase, apărute în cele mai vestite tipografii din Europa sau aparţinând marilor editori ai
timpului: Aldus Manutius, Robertus Stephanus, Cristoph Plantin, Elzevir, fraţii Trechsel,
Abraham Ortelius, Georg Braun şi Franz Hogenberg etc.
d)Carte românească rară
Aproximativ 1500 volume, multe atestând circulaţia permanentă a cărţii între cele trei
ţări româneşti; menţionăm Cazania lui Vaarlam (Iaşi, 1643), Noul Testament de la Bălgrad
(1648), Biblia lui Şerban Cantacuzino (Bucureşti, 1688).
e)Transilvanice
Muzeul Naţional Brukenthal deţine şi o bogată colecţie de cărţi transilvănene. În
bibliotecă pot fi consultate unele din primele cărţi publicate în Transilvania, datorate unor
tipografi vestiţi precum Johannes Honterus din Braşov, Kaspar Heltay din Cluj, Marcus
Pristorius şi Abraham Kertész din Sibiu.14

14
http://www.brukenthalmuseum.ro/biblioteca/
 Secții ale muzeului

A) Galeria de artă europeană

Începând cu anul 2006, Palatul Brukenthal a devenit martor al unui proces de

modernizare ce a continuat şi în anii următori. 
Astfel, într-un context dominat de muzee de mari dimensiuni, cu colecţii vaste, dorim
să vă atragem atenţia asupra particularităţii experimentale ce caracterizează şi va continua să
caracterizeze acest segment al Muzeului Naţional Brukenthal şi evoluţia sa în cadrul
procesului de adaptare a unei clădiri baroc de secol XVIII la cerinţele muzeografiei moderne
privind expunerea, conservarea, ambianţa generală. 
Deoarece procese de acest gen sunt tot mai rar întâlnite, credem că imaginea aflată
într-o dinamică a elaborării pe care o afişează Palatului Brukenthal va suscita atât interesul
specialiştilor cât şi pe cel al vizitatorilor.15

15
http://www.brukenthalmuseum.ro/europeana/index.html
 B) Galeria de Artă Românească

Expoziţia permanentă de Artă Românească a fost deschisă în sălile Casei Albastre

(intrarea din Palatul Brukenthal, etajul al II-lea) şi vernisată în data de 25 noiembrie, 2008. 
Pe simeze, vizitatorii vor regăsi aproximativ 200 de tablouri din colecţiile de artă ale
muzeului. Circuitul expoziţional urmăreşte evoluţia picturii din România în perioada secolelor
XVIII-XX, bazându-se pe principii cronologice şi stilistice în etalare. 
Conceptul expoziţional evidenţiază comparativ şi sincronic artiştii reprezentativi ai artei
naţionale şi ceea ce este caracteristic colecţiei Brukenthal: fondul de pictură transilvăneană
(unul dintre cele mai bogate din ţară) întregit cu opere de mare valoare ale picturii româneşti
moderne şi din perioada interbelică, până după jumătatea secolului al XX-lea. 
Astfel, selecţia reliefează influenţele pe care arta europeană le-a avut asupra artei naţionale,
interferenţele celor două medii artistice dar şi specificitatea / originalitatea acesteia. 
Fără să ignore creaţia pictorilor transilvăneni Johann Martin Stock, Franz Neuhauser,
Mişu Popp, Carl Dörschlag, Arthur Coulin sau Octavian Smigelschi, care cuceresc cu
farmecul şi pitorescul inedit ale operelor lor, noua expunere, fundamentată pe criteriul valoric,
oferă publicului vizitator lucrări consacrate din creaţia maeştrilor Theodor Aman, Nicolae
Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Mihăilescu,
Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba,
Ion Ţuculescu.16

C) Muzeul de Artă Contemporană

Muzeul de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal este adăpostită de o

clădire cu valoare arhitectonică şi istorică, datată 1901, care de-a lungul timpului a adăpostit
diverse instituţii de cultură, astăzi redefinindu-se treptat ca o secţiune exclusiv destinată artei
contemporane.
Muzeul de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal menţine o poziţie
importantă în zona spaţiilor de promovare a artei contemporane româneşti, reprezentând o
puternică alternativă la tendinţa unică susţinută de Muzeul Naţional de Artă Contemporană
din Bucureşti, având un caracter orientat spre public, spre o selecţie şi o prezentare cât mai
liberă şi mai inovatoare a expoziţiilor.

16
http://www.brukenthalmuseum.ro/romaneasca/index.html
 Începând din anul 2014, spațiului destinat expozițiilor temporare aflat la parterul
clădirii, i s-a adăugat depozitul vizitabil de artă contemporană, amenajat la etajul I și etajul al
doilea al clădirii.
Depozitul vizitabil promovează un concept mai puțin cunoscut în România. Piesele
sunt prezentate deopotrivă în manieră specifică depozitării (în special lucrările de pictură) cât
și liber.
La momentul definitivării procesului de amenajare, pe coridoarele clădirii puteau fi
admirate 34 de piese de mari dimensiuni – sculpturi în bronz, lemn și piatră, iar în sala situată
la etajul I erau expuse 205 de picturi, 15 tapiserii și 95 de piese tridimensionale.
La etajul al II-lea se află o sală cu perete de sticlă, ce oferă vizitatorului posibilitatea unei
perspective de ansamblu asupra depozitului situat la etajul I.17

D) Casa Altemberger. Muzeul de istorie

Cunoscută astăzi drept Casa Altemberger, după numele primului său proprietar,
clădirea a fost cumpărată în anul 1545 de magistratura oraşului, devenind sediul Primăriei
pentru 400 de ani (până în 1948).
Cele zece unităţi arhitectonice, la care se adaugă turnul de apărare, structurează
împreună unul dintre cele mai impresionante ansambluri de arhitectură gotică civilă din
România şi chiar din Europa de Sud Est; cea mai veche parte o constituie turnul-locuinţă,
construcţia acestuia fiind iniţiată la sfârşitul secolului al XIII-lea.
Deoarece fondatorul legendar al oraşului purta numele Hermann, vizitatorii sunt
întâmpinaţi în curtea muzeului de câteva figuri decorative, intitulate Hermanni, ce ilustrează
tipologiile orăşeanului la sfârşitul secolului al XVII-lea: vindecătorul, cavalerul, bancherul,
măcelarul, crâşmarul, infanteristul, studentul, primarul şi menestrelul.
În curtea a doua, cunoscută sub numele de Grădina Martirilor, se află lucrări de
sculptură figurativă, precum cele patru console ale loggiei reprezentând portretele în piatră ale
unor bărbaţi, elegant şi minuţios executate, decorând un spaţiu cu elemente de influenţă
renascentistă.18

17
http://www.brukenthalmuseum.ro/contemporana/index.html
18
http://www.brukenthalmuseum.ro/istorie/index.html
 E) Muzeul de istorie naturală

Într-o etapă, în care, naturalismul transilvănean, ca şi cel european, cunoştea o evoluţie

rapidă, la Sibiu, s-a înfiinţat, în 1849 Societatea Ardeleană de Ştiinţele Naturii
(Siebenbürghische Verein für Naturwissenschaften zu Hermannstadt) din iniţiativa unor
intelectuali saşi, naturalişti, care-şi doreau o organizaţie în care să-şi împărtăşească pasiunea
lor comună pentru natură, să răspândească şi în rândul comunităţii şi nu numai descoperirile
lor, să educe tânăra generaţie în spiritul cunoaşterii şi conservării naturii.
Una dintre problemele Societăţii, din ce în ce mai imperativă spre sfârşitul secolului al
XIX-lea, a fost cea a depozitării colecţiilor aflate în continuă creştere. La 1890 se conturează
tot mai precis ideea construirii unei clădiri special destinate acestui scop. Lucrările au debutat
în toamna anului 1894, inaugurarea festivă petrecându-se la 12 mai 1895.
Clădirea a fost construită în stilul Renaşterii italiene târzii, având 3 nivele (demisol,
parter şi etaj), fiind complet renovată între 2006 şi 2008.
Grădina a fost amenajată pentru relaxarea vizitatorilor dar şi ca spaţiu în care pot fi întâlnite
specii comune şi rare de plante precum copaci şi arbuşti ornamentali.19

F) Muzeul de Istorie a Farmaciei

Muzeul de Istorie a Farmaciei (deschis în anul 1972) reprezintă prin profilul său o
raritate în peisajul muzeografic românesc dar şi european.
Înfiinţarea muzeului în Sibiu a avut o dublă motivare: pe de o parte aici a funcţionat
prima farmacie pe teritoriul ţării noastre, atestată documentar în anul 1494; pe de altă parte în
zona Sibiului s-a dezvoltat o bogată tradiţie a activităţii farmaceutice. În prezent, clădirea ce
adăposteşte muzeul se află în centrul istoric al Sibiului, constituind un monument istoric de
arhitectură cu elemente gotice şi renascentiste, datând din anul 1568.
În această clădire a funcţionat una dintre cele mai vechi farmacii sibiene, a treia in
ordine cronologică, înfiinţată în jurul anului 1600 şi denumită La Ursul Negru. Colecţiile
muzeului cuprind peste 6.600 de piese ce aduc mărturii valoroase pentru evoluţia
medicamentaţiei şi a tehnicilor farmaceutice de-a lungul a mai mult de trei secole şi
jumătate.20

19
http://www.brukenthalmuseum.ro/naturale/index.html
20
http://www.brukenthalmuseum.ro/farmacie/index.html
 G) Muzeul de vânătoare „August von Spiess”

Muzeul de Vânătoare poartă numele uneia dintre personalităţile importante ale

oraşului Sibiu la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea: colonelului
August von Spiess, vânător al Casei Regale a României în timpul regelui Ferdinand I.
Deschis în anul 1966, muzeul a fost primul cu acest profil la nivel naţional, fiind
găzduit în reşedinţa Von Spiess, donată de fiicele colonelului în acest scop. Colecţia cuprinde
un număr de aproximativ 1600 piese.
În spatele clădirii se află o curte amenajată în scopul relaxării în aer liber şi pentru
desfăşurarea activităţilor de educaţie ecologică a elevilor, cu atât mai mult cu cât găzduieşte
un câine, peşti şi o broscuţă ţestoasă.21

H) Sala cu frescă

Din anul 2009, Muzeul Naţional Brukenthal a deschis spaţiul de Informare din Sala cu
frescă, Piaţa Mică, Nr. 22, într-o clădire datată în secolul al XV-lea.
Situată în partea dreaptă a clădirii, Sala cu frescă are o structură boltită şi prezintă
picturi murale valoroase, înfăţişând o scenă de judecată având marcat anul 1631, o scenă
biblică, o compoziţie alegorică şi o scenă de vânătoare . Tavanul prezintă un blazon din
stucatură policromă şi anul 1694.22

I) Laboratorul de Restaurare

Laboratorul de Restaurare – Conservare al Muzeului Naţional Brukenthal funcţionează

din anul 1975 în Casa Albastră, clădire aflată în stânga Palatului Brukenthal.  Cele 11
laboratoare specializate sunt deservite de experţi restauratori, conservatori, un expert
investigaţii fizico-chimice şi un specialist fotograf.
Laboratoarele restaurează atât piese din colecţiile muzeului cât şi piese ale altor
instituţii şi persoane private. Activitatea ştiinţifică a laboratorului este prezentată în
Brukenthal Acta Musei 4 şi în alte reviste de specialitate, prin intermediul participărilor la
simpozioane, saloane şi sesiuni de comunicări din ţară şi străinătate. 

21
http://www.brukenthalmuseum.ro/vanatoare/index.html
22
http://www.brukenthalmuseum.ro/fresca/index.html
 De asemenea, laboratorul este partener al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu,
sprijinind activitatea de formare a viitorilor restauratori. 23

Aplicație - Fata în albastru - Mișu Popp

Reprezentant al academismului românesc, Mișu Popp s-a născut la Brașov, în familia

unui zugrav de biserci. Prieten și colaborator al pictorului Constantin Lecca, s-a remarcat în
domeniul portetristicii și al picturii bisericești. Format în stiulul tradiției bizantine, Mișu Popp
și-a desăvârșit studiile în capitala Austriei, unde a fost influențat de clasicismul academic
vienez.
La jumătatea secolului al XIX-lea, Brașovul devine cel mai important nucleu al
burgheziei române transilvănene, Mișu Popp întorcându-se în orașul antal și dechizându-și un
atelier. Este chemat să picteze bisericile din apropiere, dar mai ales, primește numeroase
comenzi pentru portrete.
De astfel, opera artistului alătură portretele istorice celor ale personalităților politice,
culturale, dar și ale funcționarilor, orășenilor, preoților de sat sau țăranilor.
Realizat în manieră blândă, caldă și impersonală a portretisticii Biedermeier, portretul
Fata în albastru o reprezintă pe Elena Costea, fiind pictat la Câmpulung Muscel. Compoziția
dezvăluie talentul artistului în stăpânirea mijloacelor tehnice de redare a diverselor texturi:
tegument, material textil, dantelă, pene, aur, prin evidențierea luciului particular al
materialelor în jocul efectelor picturale ale luminii.
Maestru al portretului individual sau de grup, Mișu Popp este preocupat în special de
armonie și echilibru în compozițiile sale, ilustrând gustul estetic al unei societăți intrate în
proces de modernizare.
Portretul Elenei Costea este cosntruit pe verticala unei ace stabilite de strălucitoarea
culoare albastră a rochiei, punctuată de minuțioasă redare a accesorilor de aur. Rigurozitatea
geometrică în reprezentare este îmblânzită de corespondența dintre florile din părul tinerei
femei și elementele decorative ale scaunului. 24

23
http://www.brukenthalmuseum.ro/laborator/index.html
24
Luca, Sabin-Adrian, Hrib, Dana Roxana, Muzeul Național Brukental Sibiu, București, 2010, p. 108.
ANEXE
Fata în albastru - Mișu Popp
 BIBLIOGRAFIE UTILIZATĂ

1. http://www.brukenthalmuseum.ro/biblioteca/
2. http://www.brukenthalmuseum.ro/contemporana/index.html
http://www.brukenthalmuseum.ro/istorie/index.html
3. http://www.brukenthalmuseum.ro/europeana/index.html
4. http://www.brukenthalmuseum.ro/farmacie/index.html
5. http://www.brukenthalmuseum.ro/fresca/index.html
6. http://www.brukenthalmuseum.ro/laborator/index.html
7. http://www.brukenthalmuseum.ro/naturale/index.html
8. http://www.brukenthalmuseum.ro/vanatoare/index.html
9. http://www.cimec.ro/legislatie/legea311-2003-2007-04-10.pdf
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeu
11. Luca, Sabin-Adrian, Hrib, Dana Roxana, Muzeul Național Brukental Sibiu, București,
2010.
12. Muzeul Brukenthal Sibiu, Galeria de artă, București, Editura Meridiane, București,
1975.