Sunteți pe pagina 1din 23

MAITREYI – Dragostea nu moare

1. MAITREYI – 60 ani
2. MAITREYI – 16 ani
3. ALLAN
4. LUCIEN, prietenul lui Allan
5. NARENDRA SEN, tatăl lui maitreyi
6. SRIMATI DEVI, mama lui Maitreyi
7. CHABU, sora lui Maitreyi
8. KOHA, verișorul lui Maitreyi
9. INDIRA, servitoarea

MAITREYI - 60 ani – APARE LATERAL – SE OPREȘTE ÎN SCENĂ, APOI SE


AȘEAZĂ ÎN FOTOLIUL DIN STÂNGA
E miezul noptii, poate fi si doua noaptea. Sunt singura, pe veranda. De aici nu pot
cuprinde tot cerul cu privirea. Jumatate din Ursa Mare, ca un etern semn de intrebare
priveste in jos, catre mine -intrebari peste intrebari. Dar de ce revine aceasta intrebare in
mine, peste atat amar de vreme? Obisnuiam sa ma intreb uneori de ce mi-a fost dat sa
traiesc o asemenea intamplare fara urmari. Acum vad ca ea n-a avut nici inceput, nici
sfarsit. Stelele sunt stralucitoare, ele au fost martore ale suferintelor unor oameni fara de
numar, intocmai cum astazi ma urmaresc pe mine. Stelele imi cheama intreaga fiinta. Ma
simt de parca n-as fi aici, dar mai sunt inca aici. As putea sa plec vreodata in alta parte?
Aceasta e lumea mea.
In patul lui, sotul meu doarme linistit. Cata incredere are in mine. El nici nu ma
cunoaste prea bine; desi ma iubeste atat. Sunt intru totul a lui, dar poate ca el a simtit ca
pentru mine mai exista ceva. Totusi, nu are regrete, cum nu am nici eu. Viata mea e
implinita.
Imi amintesc poemul acela: "Cand totul se transforma in cenusa, ceva mai ramane
intreg". E tocmai acest ceva, reminiscenta, ceea ce nu a ars.
"Vazand o imagine dulce, auzind un sunet armonios, chiar si oamenii fericiti isi pierd
linistea, poate ca-si amintesc o iubire uitata dintr-o alta viata".
Nu, la mine nu e vorba de o alta viata si nici nu e in trecut, s-a petrecut ieri, acum
numai 42 de ani. Am pasit cu 42 de ani indarat. Pentru noi, fiintele omenesti, e o perioada
lunga, dar cat de putin inseamna in eternitate!
Timpul nu isi arunca nicaieri ancora. Nu are fata, ori spate, ori laturi. Timpul nu are
nici rasarit, nici apus. Numai pentru a ma exprima pe mine, infinitul devine finit. Brusc,
astazi, pentru mine s-au sters limitele a 42 de ani. Si m-am trezit in eternitate. Nu mai am
trecut sau viitor. Sunt c-un picior in 1972, iar cu celalalt, in 1930.

1
CAMERA LUI ALLAN
ALLAN – Ce să fac? Sunt ceasuri de când mă frământ,,, să-i telegrafiez inginerului
Sen sau să-i scriu lui Maitreyi? De ce nu am putut citi scrisorile ei? Poate aș fi aflat ce
gândește, ce plănuiește ea! Sunt foarte tulbure! Aș vrea să-I privesc ochii! Trebuie să privesc
înapoi la tot ce a fost; să înțeleg unde am greșit! Să mă înțeleg pe mine, pe ea, trebuie să-mi
reaminetsc totul, să reiau firul vieții noastre de la început, așa cum apare în jurnalul meu!
Jurnalul meu – un foarte bun prieten, MARTOR! Dar care nu m-a înțeles de foarte
multe ori! Curios, în jurnal nici nu am consemnat când am zărit-o pentru întâia dată! Și totuși
știu, îmi amintesc! Aștepta în fața librăriei, în mașină, in timp ce eu şi tatăl ei, inginerul Sen,
alegeam cărţi pentru Crăciun. Amintirea ființei ei mi-a sugerat imaginea unei zeițe indiene!
Apoi am fost invitat la ceai în casa inginerului Sen, alături de Lucien, bunul meu
prieten, care a venit în India ca să scrie o carte despre această minunată țară.

CAMERA DE ZI – N. SEN
LUCIEN - Allan, spune-mi! Sen ăsta al tău din ce castă e?
ALLAN - Brahman veritabil, dar câtuşi de puţin ortodox. E membru fondator la
"Rotary Club", e membru la "Calcutta Club", joacă tennis perfect, conduce automobilul,
mănîncă peşte şi carne, invită europeni la el în casă. Te va încânta bătrânul, sunt sigur.
LUCIEN – Invită și europeni în casa lui?
ALLAN – Crede-mă că și eu vin pentru prima dată în casa lui, deși lucrez cu el de
aproape jumătate de an!
LUCIEN – Oricum, Allan, îți mulțumesc foarte mult! Datorită ție am venit și eu aici!
Deși am făcut sute de fotografii, am luat zeci de interviuri, am vizitat închisori… viața
femeilor indiene mi-a rămas străină! Uite, privește în jur! Ce interior de vis! Și lumina asta
misterioasă, filtrate prin draperii …
ALLAN – Parcă ar fi șalurile de pe umerii femeilor indiene! E liniște, delicatețe,
armonie! La ce te uiți acolo? LUCIEN IESE , SE UITĂ LA COVOARE, DRAPERII.
LUCIEN – Nu râde de mine, Allan! Uite, mângâi covoarele! Ce culori vii!
ALLAN – Lână de cașmir!
LUCIEN – Trebuie să notez absolut, tot! Sunt de așa multă vreme în India și nu am
pătruns niciodată în casa unei familii bengaleze!
APARE SERVITOAREA INDIRA
INDIRA – Namaste! Stăpânul meu vine imediat, m-a trimis înainte să vă întreb dacă
serviți un ceai!
ALLAN – Da, desigur! Mulțumim!
INDIRA – Iasomie? Cocos? Plante orientale?
LUCIEN – MERGE LÂNGĂ EA – Care e cel mai bun ceai?
ALLAN – Lucien! Te rog!
INDIRA – Toate sunt bune! Dar iasomia e cea mai bună!
2
ALLAN – Adu-ne de iasomie! Mulțumim!
INDIRA IESE. SE PRIVEȘTE CU LUCIEN.
ALLAN – Ai înnebunit? Vezi că nu suntem în Franța! Aici sunt alte reguli!
LUCIEN – Vezi cum m-a privit? Sigur îi sunt dragă!
ALLAN – Da, cu siguranță!

APARE NARENDRA SEN


NARENDRA SEN – Bun venit la noi, dragă Allan! Domnule Lucien, mă bucur că te
văd aici! V-am lăsat puțin singuri ca să gustați puțin din farmecul acestei case!
ALLAN – Aveți dreptate! Domnule inginer Narendra Sen, sunt încântat! Vă sunt
recunoscător! Am așa multe lucruri de văzut din această cas,ă din eterna Indie!
NARENDRA SEN – Aș dori să vă prezint familiei mele! Ea soția mea Srimati Devi,
Maitreyi, fiica mea cea mare și Chabu, care are doar 11 ani!
ALLAN – Încântat, stimată doamnă! Domnișoarelor! LE SĂRUTĂ MÂNA.
LUCIEN – Mă iertați! Aș putea lua câteva notițe despre costumele, bijuteriile, pe care
le poartă doamnele? V-aș pune și niște întrebări, dacă se poate, desigur!
NARENDRA SEN – Desigur! Știu că vă interesează fiecare detaliu al casei! Soția mea
poartă un sari albastru, cu șal albastru aurit, Maitreyi poartă un sari galben, potrivit cu fața ei
palidă, iar Chabu e încă un copil! Dragile mele, vă rog să nu vă temeți și să vă purtați ca de
obicei la voi în casă!
INDHIRA DEVI – Bineînțeles, dragul meu! Noi vom servi ceaiul!
NARENDRA SEN – Servitul ceaiului este o ceremonie străveche!
INDIRA APARE CU CEAIUL. SE PRIVEȘTE CU LUCIEN.
NARENDRA SEN – Maitreyi, te rog să o ajuți! Mulțumim, poți pleca!
INDIRA – Dacă aveți nevoie de orice, vă rog să mă chemați! Vin cu multă placere!
ZÂMBEȘTE SPRE LUCIEN.
MAITREYI SERVEȘTE CEAIUL. TOȚI SE AȘEAZĂ JOS.
RĂSTOARNĂ CEAIUL LÂNGĂ ALLAN, PE JOS.
NARENDRA SEN – Maitreyi, ce faci? Ești neîndemânatică!
MAITREYI – Iertați-mă!
CHABU – Maitreyi, ai vărsat ceaiul pe pantalonii domnului !
NARENDRA SEN – Data viitoare te rog să fii mai atentă, Maitreyi!
INDHIRA DEVI – Iart-o pe Maitreyi, este foarte emotivă!
MAITREYI – Dar , tată! Eu nu am vrut! Iertați-mă!
ALLAN – Nu trebuie să vă cereți iertare! I se poate întâmpla oricui, domnișoară
Maitreyi!
NARENDRA SEN – Fetelor, chemați-o pe Indira ca să vă ajute să schimbați mătasea
de pe fotoliu!
MAITREYI – Haide, Chabu! Să mergem după Indira! FETELE IES.

3
N. SEN – Ce mă miră este faptul că Maitreyi este obișnuită cu lumea! Scrie versuri și
tine conferințe despre esența frumosului!
LUCIEN – Cine, domnișoara Maitreyi?
N. SEN – Da, este poetă și elevă al lui Tagore!
LUCIEN – Interesant ce spuneți!
N. SEN – Până se întoarce familia aș dori să vă arăt manuscrisele din biblioteca mea!
Le am de la unchiul meu, fost membru al guvernului!
LUCIEN – Aș fi fericit, domnule Sen!
N. SEN – Allan, vii cu noi?
ALLAN – Nu, nu, prefer să rămân aici până vă întoarceți!
N. SEN – Sper ca Allan să mai vină pe la noi și după ce dvoastră plecați din oraș!
Faptul că lucrăm împreună a făcut să-l stimez. Îl consider ca pe un fiu! Al meu! IESE.
LUCIEN – SPRE ALLAN – Ai auzit? Te consideră fiu al lui! Și are o fată de măritat!
NARENDRA SEN – STRIGĂ DIN DREAPTA – Poftiți domnule Metz!
LUCIEN – Da, domnule Sen! Vin acum!
IES CEI DOI.
ALLAN SE PLIMBĂ PE SCENĂ. SE UITĂ ÎMPREJUR.
SE AUDE RÂSUL LUI MAITREYI. ÎNTUNERIC.

CAMERA LUI ALLAN.


APARE LUCIEN. APRINDE LUMINA.
LUCIEN – Allan, trezește-te!
ALLAN – Mai încet, Lucien! Lasă-mă să dorm!
LUCIEN – Cum e, ți-a mai trecut febra?
ALLAN – SE RIDICĂ ÎN PAT. Da, mă simt mai bine! Parcă mi-e și foame!
LUCIEN – Până să mănânci ceva, dă-mi voie să poftesc musafirii înăuntru! Domnul
Sen și Maitreyi au venit să te viziteze!
INTRĂ SEN SI MAITREYI.
NARENDRA SEN – Cum sunteți, domnule Allan! Malaria este o boală gravă!
ALLAN – Mă simt mult mai bine! SE RIDICĂ ÎN PAT. VĂ mulțumesc că ați venit să
mă vizitați, dșoară Maitreyi!
MAITREYI – Și eu mă bucur că vă simțiți mai bine! Tata întreabă când mai veniți pe
la noi?
ALLAN – Îndată ce mă voi face mai bine, dșoară Maitreyi!
N. SEN – Allan, să știi că m-am gândit mai bine și m-am hotărât să te invit să locuiești
la mine! În casa mea! Soția mea mi-a dat idea! Dumneata nu prea ești obișnuit cu
mâncărurile de la noi din țară și…dacă vei rămâne în Calcutta, mă tem că-ți vei ruina
sănătatea!
ALLAN – Vă mulțumesc pentru invitație, dar…mi-e teamă să nu vă deranjez!
N. SEN – Dar nici vorbă! Avem multe odăi libere lângă bibliotecă și …Uite, fiica
mea ți-a adus ceva de citit! Voia să-ți facă lectura chiar ea, dar…
4
MAITREYI – E în limba engleză…
N. SEN – Bine! E timpul să ne retragem! Să-l lăsăm pe Allan să se odihnească! Te vei
gândi la propunerea mea???
ALLAN – Desigur și vă mulțumesc!
N. SEN – Rămâi cu bine, dragă Allan! Bună seara, Lucien!
IES AMÂNDOI.

LUCIEN – Ești pierdut, Allan! Bătrânul vrea să te prindă-n lanț pentru fiică-sa!
ALLAN – Nu vorbi prostii, Lucien!
SE FACE ÎNTUNERIC.

CASA N. SEN – SALON


APARE ALLAN CU 1 GEAMANTAN.
SERVITOAREA INTRĂ, ÎL SALUTĂ, ÎI IA GEANTA, EL MERGE DUPĂ INDIRA.
IES AMÂNDOI.

CAMERA ALLAN, ÎN CASA N. SEN


MAITREYI – Cine v-a învățat salutul nostru, domnule Allan? Cu palmele în dreptul
frunții…
ALLAN – Chiar dumneata, domnișoară Maitreyi! Mai ții minte? Când eram cu tatăl
dumitale și alegeam cărți pentru Crăciun! Atunci a fost pentru prima dată când te-am văzut!
MAITREYI – Da, îmi aduc aminte! Dar oricum nu sunteți obligat să mă salutați așa!
ALLAN – Nuuu, îmi face placere! Mi se pare un salut mai delicat, decât strânsoarea
de mână europeană!
MAITREYI – De altfel, dacă a-i încerca să iei de mână sau de braț o fată indiană a-i
speria-o foarte rău! Mama m-a trimis să vă întreb de ce lucrați după apusul soarelui? Ea
spune că asta vă poate îmbolnăvi iar!
ALLAN – Păi, ce aș putea face altceva?
MAITREYI – Dacă vreți, vorbiți cu mine sau vă plimbați!

APARE INDIRA
INDIRA – Domnul Sen a trimis prăjituri și fructe! Mai doriți altceva?
ALLAN – Nu nu, nu mai vreau să mănânc nimic!
MAITREYI – Indira, draga mea! Adu atunci un ceai cu lapte sau poate doriți nuci de
cocos curățate?
ALLAN – Nu, mulțumesc, nu!
INDIRA – Da, am înțeles, domnișoară! Mă scuzați, domnule Allan, dar prietenul
Acela francez, când mai vine pe la noi?
MAITREYI – Poți să pleci, Indira! Nu e frumos să pui întrebări! SPRE ALLAN – Nu
vă plac delicatesele noastre, nu-i așa?

5
ALLAN – Ba da! Îmi plac chiar foarte mult!
MAITREYI – Mă tem că vă plictisiți aici la noi! Vă plăcea mai mult acolo unde
stăteați înainte, cu prietenul dvoastră Lucien, nu-I așa?
ALLAN – Recunosc că la început îmi era puțin teamă de faptul că mă voi adapta mai
greu la regulile de aici! Dar apoi am început să mă obișnuiesc cu fascinația acestei case! Cu
tăcerile și zâmbetele dumitale, Maitreyi! Încerc să înțeleg ce este sigilat în ființa dumitale!
MAITREYI – Vi se pare că merit atâta atenție?
ALLAN – Meriți!
MAITREYI – Sau vă amuzați pe socoteala mea!
ALLAN – Nuuu!
MAITREYI – Mă duc să văd dacă au venit scrisori! Poate ați primit și dvoastră! Știți,
mie nu-mi scrie nimeni! Adică necunoscuți, vreau să spun!
ALLAN – Cum să vă scrie necunoscuți?
MAITREYI – De ce mai e poșta dacă nu primesc scrisori de la oameni pe care nu-I
cunosc? Nu se poate, nu-I așa? Și tata spune același lucru! Tata spune că sunteți foarte
intelligent! E adevărat?
ALLAN – Știu eu?
MAITREYI – Vreți să vedeți terasa? Mama se teme că viața asta fără muzică,
prieteni… o să vă plictisească. Așa că eu incerc…
ALLAN – Să mă distrați! Înțeleg! Pot să vin așa cum sunt?
MAITREYI – La dvoastră cum iese lumea pe terasă?
ALLAN – Noi nu avem terase deasupra casei!
MAITREYI – Deloc?
ALLAN – Deloc!
MAITREYI – Trebuie să fie trist! Cum vedeți atunci soarele?
ALLAN – De pe stradă! Pe câmpie!
MAITREYI – De aceea sunteți albi! Sunteți foarte frumoși! Și eu aș vrea să fiu albă!
Oricum sunt mult mai albă decât Chabu, surioara mea! Și eu aș vrea să fiu albă!
ALLAN – Doar cu pudră!
MAITREYI – Vreți să urcăm pe terasă?
ALLAN – Nu mai putem sta la mine în cameră?
MAITREYI – Desigur!
ALLAN – Să vorbim despre tine! Am înțeles că citești mult și că scrii poezii!
MAITREYI – Scriu poeme filozofice! Țin conferințe!
ALLAN – despre ce?
MAITREYI – Despre esența frumosului! Creație, emoție! Interiorizarea frumosului!
Vi se pare ciudat?
ALLAN – Da! Ești prea tânără pentru a tine conferințe despre astea!
MAITREYI – Poate! Dar îmi face placere! Îmi place să visez, să mă gândesc la
lucruri, să fac versuri! Uite… de exemplu, când eram mică, am iubit un POM!
6
ALLAN – Un pom?
MAITREYI – Da, adică îl mângâiam, îi vorbeam, îi dădeam să mănânce!
Pomul are suflet, așa ca noi! Nu?
ALLAN – Suflet? Pomul? ZÂMBEȘTE,
MAITREYI – De ce zâmbiți?
ALLAN – Iartă-mă!
MAITREY- Cum? Cum poate cere iertare un bărbat unei femei?
ALLAN – Așa se cuvine!
MAITREYI – Chiar unei fete?
ALLAN – Și unui copil!
MAITREYI – Așa fac toți europenii?
ALLAN – adevărații europeni! Da
Maitreyi – Ce frumos! Haideți să vă arăt terasa!
IES AMÂNDOI. SE SCHIMBĂ DECORUL.

TERASĂ.
ALLAN – Vrei să-ți spun câteva cuvinte în bengaleză, Maitreyi?
MAITREYI – De unde le știi?
ALLAN – Mi-am cumpărat un manual simplu de conversație! Ascultă: Giace -= vin
acum! Kivișan – Extraordinar!
MAITREYI – Bravo! Le pronunți foarte bine! Hai mai aproape, să citim din carte! Să
incepem cu alfabetul!
ALLAN – Nu prea pot să fiu atent!zâmbești și îmi explicit prea blând!
Mai bine să învăț singur și tu să mă asculți. Vrei?
MAITREYI- Dacă așa crezi că e bine! Câți ani vei avea peste 5 ani?
ALLAN – 30! Asta înseamnă că acum am 25, iar tu 16!
MAITREYI – Deci nu ai nici pe jumătate câți are el!
ALLAN – Cine?
MAITREYI – Tagore!
ALLAN – Dar el are 70 de ani! De ce te gândești mereu la el?
MAITREYI – Pentru că e Guru al meu! Și pentru că îl iubesc! O să îți povestesc
cândva!
ALLAN – Bine, hai să învățăm mai departe! Tu mă înveți bengaleza iar eu te voi
învăța franceza. Vrei?
MAITREYI – Da, mi-ar plăcea! Uite… SE RIDICĂ, MERGE SPRE FLORI. Uite! Îți
plac florile de glicină?
ALLAN – Foarte mult!
MAITREYI – Uite! Una îmi pun în păr, iar asta ți-o dau ție!
ALLAN IA FLOAREA.
ALLAN – E frumoasă și roșie, ca buzele tale!
7
CAMERA ALLAN.
ALLAN ȘI MAITREYI
MAITREYI – Unde ai pus floarea pe care ți-am dat-o?
ALLAN – Am presat-o!
MAITREYI – Arată-mi-o și mie!
ALLAN -Nu pot!
MAITREYI – O ții ascunsă? De ce?
ALLAN – Bine, am să fiue sincer cu tine! Am aruncat-o chiar în ziua în care mi-ai
dat-o!
MAITREYI – De ce? Erai supărat pe mine?
ALLAN – De ce atâta discuție în jurul unei flori? Îți voi aduce o duzină de lotuși!
MAITREYI – Dar glicina aceea avea un fir din părul meu împletit! Pentru tine!
ALLAN – Iartă-mă! Ce prost sunt!

MAITREYI – 60 ANI - Spunând "Iartă-mă, iartă-mă", mi-a luat palmele în mâinile lui
şi mi le-a sărutat. Am rămas tăcută şi liniştită, ca un tablou.
Şi-a ridicat faţa. Am privit la el fascinată. Nu voiam să mă mişc de lângă el. Un fel de
clopote au început să-mi bată prin vene astea nu erau, cu siguranţă, semnele unei boli - un
fluture părea să- şi fi desfăcut aripile de-o parte şi de alta, pe umerii mei. Aş fi putut să zbor
cu uşurinţă acum. Mircea şi-a îngropat din nou faţa în mâinile mele. Cerul a coborât pe
pământ,soarele şi cerul păreau una cu pământul, am rămas fără cuvinte, ţintuită de
greutatea unui sărut.

MAITREYI -16 ANI – Nu nu! nu se cade ca un bărbat să spună asta!


ALLAN – Ce ai vrut să-mi arăți cu firul de păr împletit pe floare? Maitreyi….

MAITREYI SE ÎNTOARCE CU SPATELE


ALLAN – Nu-I așa că mă iubești? Răspunde…de ce nu te rogi la Tagore al tău ca să
te apere de mine!
MAITREYI – Nu am de ce să mă rog din moment ce noi doi suntem ca frații!
ALLAN – Frații? Eu știu că floarea pe care am aruncat-o era o declarație! Știu că dacă
stăm pe covor și ctim împreună, iar tu mă atingi, eu te ating, mă tulbur tare și tu la fel.
MAITREYI – Nu e adevărat!
ALLAN – Dă-mi mâinile!
MAITREYI – Lasă-mă! Mă doare brațul… Dă-mi drumul! Eu nu te iubesc deloc! Eu
sunt doar prieten cu tine
ALLAN – Mă bucur să aud asta! Dacă m-ai fi iubit ar fi fost îngrozitor!Noi suntem
prieteni, nu-I așa? Prieteni! Mă înțelegi?
MAITREYI – Nu te înțeleg! IESE NERVOASĂ LA DREAPTA.

8
ÎNTUNERIC.

CAMERA DE ZI
N. SEN ȘI ALLAN
N. SEN – Dragă Allan! Te văd tare îngândurat! Te nemulțumește ceva aici la noi?
Lucrezi prea mult la birou?
ALLAN – Mulțumesc pt îngrijorare, domnule Sen! Poate lucrez prea mult…
N. SEN – Maitreyi ne-a zis tot!
ALLAN – Tot? ce anume?
N. SEN – Maitreyi ne-a zis că dumneata nu vrei să te căsătorești pe viitor! Să știi că
noi , indienii, considerăm căsătoria ca pe o unire sacră! Fuga de ea pare ciudată!
ALLAN – Maitreyi nu a înțeles nimic din ce am vorbit. Nu e vorba despre concepția
mea asupra mariajului. Este vorba despre faptul că acum nu e momentul. Atât. Iertați-mă
dacă v-am jignit sentimentele paterne…
N. SEN – Nu trebuie! Eu te înțeleg. Noi te considerăm cu adevărat fiul nostru, iar
hotărârea de a te căsători îți aparține pe de-a întregul! Așadar s-a creat doar o furtună într-un
pahar cu apă! Maitreyi e o fată deșteaptă, și nu poate înțelege gândul unui bărbat, pe
deasupra european.
ALLAN – Poate ar fi mai bine să plec o perioadă de vreme din casa aceasta!
N. SEN – Pentru neînțelegerile femeilor din casa mea nu vreau să te pierd, fiule! Deși ,
să știi că poate ți-ar face bine o scurtă pauză de la locul de muncă!
SE FACE ÎNTUNERIC

APARE INDIRA, FACE CURĂȚENIE PRIN SALON.


APARE LUCIEN.
INDIRA – Dacă pe domnul Allan îl căutați, să știți că e plecat!
LUCIEN – Eu pe tine te caut, Indira! Am venit să-mi iau rămas bun!
INDIRA – De la mine? De la o simplă servitoare a familiei Sen?
LUCIEN – Da! Când mă voi întoarce de la Paris… te voi cere de soție de la tatăl tău!
INDIRA – De soție? Pe mine? Dar eu nu am pe nimeni, domnule Lucien! Sunt orfană,
de aceea stau în casa aceasta!
LUCIEN – Cu atât mai bine! Ce zici? Vrei să fii soția mea?
INDIRA – Dar nici nu ne cunoaștem, domnule Lucien! Și așa repede mă cereți de
soție? Sunt doar o simplă servitoare… iar dumneata!
LUCIEN – Bine, acum trebuie să plec! Ai timp de gândire, Indira!Rămâi cu bine!

APARE N. SEN CU KOHA


N. SEN – Cine a fost, Indira? Am auzit voci?
INDIRA – Nimeni, domnule Sen! Vorbeam de una singură!

9
APARE ALLAN CU 1 BAGAJ MARE.
N. SEN - Mă bucur că te-ai întors, Allan! Ne-ai lipsit tuturor! Între timp a venit la noi
o rudă ca să stea la noi. El este Koha! Trebuie să-și continue studiile aici la Calcutta!
ALLAN – Îmi pare bine!
KOHA – Am auzit vorbindu-se așa multe de dumneata, Allan!
N. SEN – Mă gândesc că în felul acesta vei avea și un prieten aici!
APARE MAITREYI
MAITREYI – Allan! Ai lipsit aproape o lună! Îmi pare bine că te-ai întors! Papa, ce e
cu tine? Ești foarte palid! Te simți rău!
N. SEN – Nu, Maitreyi! Sunt doar obosiit!
MAITREYI – Hai că te ajut să mergi în camera ta, tată!
N. SEN – Nu, drăguța mea! Mă pot duce singur!
N. SEN IESE
ALLAN – Maitreyi, de ce te-ai întristat așa?
MAITREYI – Sunt îngrijorată pentru sănătatea tatei! Ar trebui să stau mai mult cu el!
Să n-o las doar pe mama…
KOHA – Îți faci griji degeaba! Mergem la cinema în seara aceasta? Chabu abia
așteaptă
Maitreyi – Nu știu! Poate vrea și Allan să meargă!
KOHA – Nu știu – Poate e obosit! Abia a venit de la drum! Și presupun că nu-I plac
filmele indiene!
ALLAN – Nu vin, nu pentru că nu-mi plac filmele indiene, ci nu vreau să deranjez!

APARE CHABU
CHABU – Koha, mergem și în această seară la film? Allan, ce bine-mi pare că te-ai
întors!
ALLAN – Micuța mea Chabu! Îmi place să văd că măcar la cineva îi pare bine că m-
am întors!
CHABU – Și lui Maitreyi îi pare bine! Cât ai fost plecat a plâns mereu noaptea și a
scris poezii!
MAITREYI – Taci, prostuțo! Eu plâng întotdeauna când am inspirație poetică!
ALLAN = Chabu ești o fată dulce și te iubesc! Bine, distracție plăcută la cinema!
MAITREYI – Totuși, nu te răzgândești?
ALLAN – Nu! Sunt obosit!
KOHA – Haideți, fetelor! Afară se înnoptează! Iar filmul începe imediat! Să mergem!
CHABU – Dacă Allan nu merge, nu merg nici eu! Rămân să-mi spună o poveste!
ALLAN – Dar eu nu știu povești, Chabu!
CHABU – Dar citești așa multe cărți! La ce-ți folosesc?
ALLAN – Bine atunci! M-am răzgândit! Merg și eu cu voi la cinema!
IES TOȚI

10
MAITREYI – 60 ANI - De ce în toate literaturile lumii e preamărită despărţirea în
dragoste? Laila şi Majnu, Romeo şi Julieta, Rhada şi Krishna, chiar Rama şi Sita... Nu
înţeleg aceste lecturi. Când sunt sus iar el este în camera sa, simt o dorinţă care mă sfâşie,
dar dacă ar pleca fără să se întoarcă. Ar fi îngrozitor. Nu cred că un astfel de lucru mi-ar
dărui lumina, dimpotrivă, m-ar duce într-un întuneric de negândit şi de nepătruns.

ALLAN ȘI MAITREYI CAMERA LUI


MAITREYI – CU CĂRȚI – Uite, Allan! Aceste cărți au sosit azi dimineață de la
Paris! Le-a trimis prietenul tău Lucien! Două cărți din noua lui carte despre India!
ALLAN – Una e pentru tine, Maitreyi și una e pentru mine!
MAITREYI – Știi cum facem? Eu îți dăruiesc cu dedicație exemplarul meu și tu pe al
tău!
ALLAN – Ne-am înțeles! SCRIE PE CARTE
MAITREYI – Ce ai scris?
ALLAN – Prietenei mele, Maitreyi, de la un elev și profesor!
MAITREYI - Nu-mi place! E vag! Eu îți scriu doar atât: PRIETENULUI!
ALLAN – Doar atât?
MAITREYI – Nu suntem noi prieteni de când am început să vorbim? Pot să stau jos?

SE AȘEAZĂ AMÂNDOI.
MAITREYI – Mi-ai cerut să-ți citesc din ultimul meu poem!
ALLAN – L-ai terminat?
MAITREYI – Ascultă: Iluzie tu, stăpână a vieții!
Fă ca niciodată să nu mint,
Dar să pot spune trăind!
În iluzia fericirii!
Oh, da! Aceasta este adevărata viață!
ALLAN – Adică granițele dintre iluzie și adevărata viață trebuie să dispară?
MAITREYI – Nu! Viața să fie frumoasă, cinstită, pură! Ca iluzia! Tu, Allan, care ai
trăit în mijlocul acelei vieți europene, ai rămas pur?
ALLAN – Cum adică pur?
MAITREYI – Pregătit pentru împlinirea destinului tău în căsătorie!
ALLAN – Maitreyi, dar eu… Dacă aș fi fost indian! Ne-am fi putut căsători…
MAITREYI – Dar, tu ești alb, ALLAN! Ai altă credință! Unirea noastră nu e
îngăduită!
ALLAN – Ce tot spui? Mama ta îmi cere să-i spun mamă! Tatăl tău m-a adus în casa
lui! Ce vrei să fac, Maitreyi? Unde vrei să ajungi?

BĂTĂI LA UȘĂ.
INTRĂ KOHA
KOHA – Primești oaspeți, Allan? Ah, Maitreyi! Erai în vizită la Allan?
11
MAITREYI – I-am adus un exemplar din cartea lui Lucien Metz! Și i-am citit un
poem de-al meu!
KOHA – Da? Citește-mi-l și mie, te rog!
MAITREYI – Tu râzi de toate și nu vreau să ți-l citesc! La revedere, Allan!
IESE.
KOHA – Allan! Cred că ar trebui să fii mai înțelept și ea mai prudentă!
ALLAN -Ce vrei să-mi spui?
KOHA – Ce vrei să înțelegi! Să știi că de la mine nu va afla nimeni!
ALLAN – Ce să afle?
KOHA – Apropo! Ies în oraș în această seară!nu vrei să vii cu mine?
ALLAN – Nu!
KOHA – Atunci poate îmi împrumuți niște bani! Ți-i înapoiez în câteva zile!
ALLAN – ÎI DĂ BANI – Poftim! E destul!
KOHA – Mulțumesc! Noapte bună!
IESE.
ÎNTUNERIC, APOI LUMINĂ.

ALLAN ȘI MAITREYI – Maitreyi are o coroniță de flori -


ALLAN – Maitreyi, spune-mi ce e cu tine? Ai dormit bine?
MAITREYI –N-am dormit deloc! M-am gândit că e timpul să pleci din casa noastră!
De aceea te-am chemat așa de dimineață în bibliotecă!
ALLAN – S-a întâmplat ceva?
MAITREYI – Da! Văd că tu n-ai înțeles iubirea mea! Te iubesc ca pe un prieten,
Allan! Altceva nu pot, nu vreau!
ALLAN – Asta nu e prietenie, Maitreyi! E dragoste! De ce te ascunzi? Nu mai putem
trăi unul fără altul! Ne-am chinuit destul! Îmi ești dragă! Te iubesc mult, MAITREYI!
MAITREYI – Vorbești prostii, Allan!
ALLAN – Prostii? Hai aici, frumoasa mea! Lasă-mă să te privesc! O PRINDE DE
MÂINI
MAITREYI – Te implor, Allan, nu mă atinge! Lasă-mă să plec!
ALLAN – Nu pleca! Eu te iubesc, Maitreyi! Mă văd căsătorit cu tine! Te visez mereu!
Maitreyi – De ce faci asta? Eu nu te iubesc! Dă-mi voie să plec!
ALLAN – Ba mă iubești, Maitreyi!
MAITREYI – Nu e voie! ÎL ÎMPINGE ȘI FUGE AFARĂ.
ALLAN – Nu fugi!

ALLAN SE AȘEAZĂ.
BĂTĂI ÎN UȘĂ DUPĂ UN TIMP
KOHA – Allan, te simți rău? INTRĂ.
ALLAN – Da de unde! Nu am nimic!
KOHA – VEDE PE JOS O CORONIȚĂ DE FLORI – Ce e cu asta?
12
ALLAN – Nu știu de unde a apărut!
KOHA – Este o coroniță de flori! La noi în India, se consideră că fecioara care
dăruiește așa ceva unui tânăr, se consideeră pe veci a lui!
ALLAN – Da?
KOHA – Are valoarea unui legământ, dincolo de moarte!
ALLAN PRIVESTE CORONIȚA.
ÎNTUNERIC.

MAITREYI – 60 ani - Era o crimă pentru o fată de 16 ani şi pentru un băiat de 23 de


ani să fie îndrăgostiţi? Oriunde şi oricum, acesta este darul cel mai de preţ lăsat de
Dumnezeu pe pământ; altfel, cum oare s-ar fi putut naşte dragostea? În ce societate
ameninţătoare şi încruntată trăim?

MAITREYI – INTRĂ ALLAN CU O SERVIETĂ.


MAITREYI – Allan? Te-ai întors așa devreme de la birou?
ALLAN – Nu am mai rezistat, Maitreyi! Trebuia să te văd, să te strâng în brațe!
Niciodată nu am simțit așa o dragoste imensă!
MAITREYI – Nici eu! Acum știu, deși îmi e frică! Acum știu! Te iubesc numai pe
tine! Niciodată nu am iubit pe nimeni așa ca pe tine acum!
ALLAN – Sărută-mă!
MAITREYI – E păcat ce facem, Allan! Iubim fără știrea mamei și al lui papa!
ALLAN – Într-o zi o să le spunem!
MAITREYI – Nu se poate!
ALLAN – Într-o zi tot te voi cere de soție! Am să le spun că ne iubim , iar domnul Sen
nu are cum să ne refuze!
MAITREYI – Tu nu știi că ei te iubesc ca pe un fiu? Și că eu ar fi trebuit să te iubesc
ca pe un frate! Așadar lor nu trebuie să le spui nimic! Nu vor fi niciodată de acord să fiu
soția ta! Vor spune că Dumnezeu a hotărât așa!
ALLAN – Dumnezeu sau prejudecățile lor?
MAITREYI - Dumnezeu și-a manifestat dorința prin prejudecăți! Ei te iubesc acum
ca pe copilul lor! Tata vrea să te înfieze! Apoi la ieșirea la pensie să mergem cu toții în țara
ta! Și eu ce am făcut? Cum te iubesc eu acum?
ALLAN – Îți pare rău, Maitreyi?
MAITREYI- Știi că nu-mi pare rău! Că orice s-ar întâmpla nu te voi iubi decât pe tine!

MAITREYI – 60 ANI - Povestea lui 1930 se apropie de sfârşit. Formidabilul şi


eruditul meu tată şi atât de experimentata mea mamă nu erau deloc la curent eu tot ce se
întâmpla între cei doi tineri, care eram noi. Nici o suspiciune în minţile lor.

MAMA, ALLAN, MAITREYI,

13
CHABU, SERVITOAREA INDIRA
MAMA - Oare e bine că l-am lăsat singur în cameră?
MAITREYI – De săptămâni întregi stai în cameră și-l îngrijești pe tata! Lasă-l acum
că doarme! Mai ieși și tu, mamă, la aer curat!
MAMA – De ce crezi, fiule, Allan că s-au declanșat toate aceste boli la soțul meu?
Criza de hipertensiune… tulburări cu vederea…tocmai când voia să facă un voiaj la Paris!
ALLAN – O fi muncit prea mult, mamă! Și a avut motive destule de supărare la
serviciu!
MAMA – Nu știu! Sunt foarte îngrijorată, copii! Dacă nu a-ți fi voi, care îmi aduceți
numai bucurii, eu nu știu ce aș face…
CHABU – Mamă, dar trebuie să ai grijă și de tine! Ai slăbit și nu mai surâzi! Iar noi
suntem triști, adică, în afară de Allan și Maitreyi! Toată casa e tristă!
MAMA – Cum adică în afară de ei? Allan nu a stat lângă tata? Nu i-a citit romane?
MAITREYI – Așa e! și cărți de medicină, ca să-și poată urmări simptomele! Nimic
nu-l liniștește pe tata decât prezența lui Allan!
CHABU – Ca și pe tine, surioară! Tu te uiți mereu după Allan!
MAITREYI – Vorbești prostii, Chabu! Mama, știi că Chabu mă îngrijorează?
Vorbește fără să gândească!
KOHA – Unii copii fabulează, Maitreyi! Și Chabu e încă un copil!
CHABU – Un copil?Am 8 ani! Alte fete la 8 ani se mărită!
MAITREYI – Dar tu mai ai până atunci!
CHABU – Dar tu? Tu ai îmbătrânit , Maitreyi! Ai 16 ani și nu vrei să auzi de
pretendeți!
ALLAN – Ai pretendenți, Maitreyi?
KOHA – Destui! Acinția, un tânăr frumos din Calcutta, care a îngenuncheat înaintea ei
la o sărbătoare a poeziei! Apoi, un alt confrate în ale poeziei…
MAITREYI – Despre ce vorbești, Koha? De ce fabulezi și tu, ca și Chabu?
MAMA – Bine, să terminăm cu această discuție! Uitați-vă în jur, copii! Ce frumos
este! Se lasă seara…. Simt că mi-a făcut bine această plimbare!
ALLAN – Mamă Indhira! Iubesc acest oraș…India, pe voi toți! Aici mi-am aflat o
liniște sufletească pe care nu am cunoscut-o nicăieri! Știi că m-am gândit la convertire???
Îmi place religia voastră!
MAMA – Vrei să treci la Hinduism, fiule?
MAITREYI – A-i face asta?
ALLAN -Da, Maitreyi!
MAMA – Bine, copii, eu intru în casă! Chabu, hai cu mine!

CHABU ȘI MAMA INTRĂ.


SI KOHA PLEACĂ. RĂMÂN ALLAN SI MAITREYI

14
MAITREYI – Se lasă noaptea! Apar stelele și licuricii! Uite! ÎI DĂ UN INEL. E
cadoul meu pentru tine!
ALLAN – Un inel?
MAITREYI – Da! Un inel cu o piatră nestemată verde! Doi șerpi încolăciți!
ALLAN – Și eu trebuie să-ți fac un dar!
MAITREYI – Tu? Tu mă vei lua cu tine! În țara ta, Allan! Acum să ne logodim!
Acum!
ALLAN – Ești prea solemnă și misterioasă!
MAITREYI – Taci! Mă leg de tine, pământule! Că eu voi fi a lui Allan, și a nimănui
altuia! Voi crește din el ca iarba din tine! Și cum aștepți tu ploaia așa îl voi aștepta eu!
Mă leg în fața ta că unirea noastră va rodi! Întărește-mă, ca să-l iubesc pe Allan
întotdeauna! Ploaia să fie sărutul nostru! Și cum tu niciodată nu obosești, la fel nici inima
mea să nu obosească în dragostea mea pentru Allan! Pe care cerul l-a născut departe și tu,
maică pământ, mi l-ai adus aproape!
Acum nu ne mai desparte nimeni! Acum sunt a ta! Cu desăvârșire a ta!
ÎNTUNERIC.

LUMINĂ. SALON.
LUCIEN SI ALLAN
LUCIEN – Pentru Dzeu, Allan! Dar ai dispărut complet! De când m-am întors în
Calcutta, așteptam să mă vizitezi! Dar degeaba…
ALLAN – Iartă-mă! Să știi că mi-ai lipsit cu adevărat! Adevărul e că lucrez mult la
birou. Ajung acasă… acolo mă simt bine!
LUCIEN – Înțeleg! Fata aceea frumoassă, desprinsă ca dintr-un basm oriental!
ALLAN – Maitreyi!
LUCEIN – Ce nume cu rezonanțe mistice! Mă tem că ești pierdut fără putință de
scăpare!
ALLAN – Totul e prea frumos între noi, Lucien! Deși zilnic îmi scriu jurnalul care îmi
este oglindă, confident, prieten… nu am găsit niciun rând care să nu-mi vorbească despre ea!
Și dorința mea simplă, umilă de a mă uni cu ea! dar spune-mi ce faci tu!
LUCIEN – Eu? După cartea pe care o cunoști, publicată în Franța, am mai scris studii,
reportaje… Dar văd că nu ești atent la ce zic… Mi se pare mie dar ești detul de ciudat!
ALLAN -Sunt îndrăgostit, Lucien! De Maitreyi! Trăim o dragoste perfectă, eu cu ea!
Aici am găsit dragostea perfectă!
LUCIEN – Și interzisă! Să nu uiți că tu ești creștin în timp ce ea e hindusă! Ce veți
face, prietene?
ALLAN –Știu, Lucien, știu! SE STINGE LUMINA.

CAMERA LUI ALLAN


BĂTĂI LA UȘĂ,
APARE MAITREYI
15
ALLAN – Maitreyi! Ce e cu tine aici la ora asta? E târziu!
MAITREYI – Știu! În noaptea asta, Chabu doarme cu mama! Sunt singură!
ALLAN – Ți-e teamă?
MAITREYI – Allan, iubitule , iar nu mă înțelegi! Am venit la tine să –ntărim iubirea
noastră! Să nu fim blestemați!
ALLAN – Știu! Karma! Tradițiile! Strămoșii! Câte forțe trebuie să se implice pentru
fericirea noastră!
MAITREYI – Eu sunt bengaleză! iar tu ești domnul și soțul meu! M-am logodit cu
tine! Porți inelul unirii noastre, care a fost poruncită de cer! Eu… sunt a ta!
ALLAN – Atunci de ce plângi?
MAITREYI – Pentru că mi-e frică! Mi-e frică de iubirea noastră! Mi-e frică să nu se
piardă!
ALLAN – Știi că pe tatăl tău îl respect, iar pe mama ta o ador! Trebuie să așteptăm ca
să te cer în căsătorie Maitreyi
MAITREYI – Tu știi că asta va fi greu! iar noi trebuie să fim uniți!
ALLAN – Destinul va hotărî soarta noastră!
MAITREYI – Iată-mă, stăpânul meu! ÎȘI RIDICĂ VĂLUL.
ALLAN – Îngenunchez în fața ta, tu fecioară care vine singură în odaia logodnicului!
MAITREYI – Pentru că acum nimic nu ne mai desparte!
ALLAN - Tu ești zeița dragostei! Cea mai frumoasă fată din lume!
SE STINGE LUMINA.

ZIUA DE NAȘTERE A LUI MAITREYI


NARENDRA SEN – Dați-mi voie să vă spun câteva cuvinte despre fata mea,
Maitreyi, care azi împlinește frumoasa vârstă de 17 ani! Și sărbătorim apariția volumului de
versuri UBITA, lăudată de uniunea scriitorilor bengalezi!
MAITREYI – Papa, nu cred că merit să fiu așa lăudată!
NARENDRA SEN – Ba da, fata mea! Să știi că inclusiv marele poet indian Tagore a
lădat poeziile tale, Maitreyi!
MAMA – Dragi oaspeți, vă rog serviți! Delicioasle prăjituri sunt făcute tot de
sărbătorită!
NARENDRA SEN – Maitreyi, mă bucur că s-au adunat aici o mare parte din elita
literelor din Calcutta! Privește în jur și alege! Uite câți tineri frumoși! Oricare și-ar dori o
asemenea soție ca tine!
MAMA – Maitreyi, te rog să te ocupi de oaspeți! Zâmbește-le ,fata mea!
MAITREYI – Mamă, nu știu ce am! Mă simt obosită!
MAMA – Ai muncit foarte mult , fata mea!Îți duc un pahar cu apă!

APARE ALLAN.
ALLAN – Aici erai, iubita mea!
16
MAITREYI – Allan! De ce esti așa surprins?
ALLAN – Pentru că sunt gelos pe toți musafirii de aici, care te privesc și-și crează
poate visuri cu tine! Ei nu știu că tu ești numai a mea!
MAITREYI – Numai a ta, iubitule! Dar trebuie să le zâmbesc! Sunt gazdă! Si sunt
sărbătorita serii!
ALLAN – Eu sunt sătul de acest teatru! Toți sunt niște fățarnici!
MAITREYI – Dar ce e cu tine?
ALLAN – Iartă-mă, iubito! Nu știu ce e cu mine! Privește-mă în ochi,…Ne vedem la
noapte?
MAITREYI – Da, la noapte!
ALLAN – Abia aștept să ne vedem! Sărută-mă, Maitreyi!

CÂND SĂ SE SĂRUTE, APARE CHABU.


CHABU – Surioară! De ce e așa de multă lume azi aici? Îmi e frică! Vreau pe balcon!
Hai, vino cu mine!
ALLAN SI MAITREYI SE ȚIN DE MÂINI.
ALLAN – Maitreyi, sărută-mă!
CHABU – Maitreyi? De ce nu-l iubești pe Allan?
MAITREYI – Ba îl iubesc, Chabu!
CHABU – Atunci, sărută-l!
MAITREYI ÎL SĂRUTĂ PE ALLAN PE OBRAZ. SPRE CHABU.
MAITREYI – Poftim, l-am sărutat! Ești mulțumită?
CHABU – Nu! Tu trebuie să-l săruți pe gură!
MAITREYI – Calmează-te, Chabu!
CHABU – Pe mine nimeni nu mă iubește! Dar pe Tine te iubește Allan!
ALLAN – Liniștește-te, Chabu!
MAITREYI – Hai să mergem în camera ta!
CHABU – Bine, dar Allan! Ține-mă de mână! Așa cum o ții pe Maitreyi!

APARE MAMA
MAMA – Ce cauți, Chabu aici? Trebuia să stai în camera ta!
CHABU – Dar eu nu vreau să stau închisă în camera!pe mine nu mă iubește nimeni!
Numai pe Maitreyi! Pentru că ea e mai alba ca mine!
MAITREYI – Ți-ai pierdut mințile, Chabu! Ce prostii vorbești!
CHABU – Nuuu! Eu vreau să fiu frumoasă ca tine! Să mă iubească Allan, să mă
sărute pe furiș, ca pe tine!
MAMA – Ce prostii vorbești, Chabu! Du-te sus în camera ta!
MAITREYI – Mamă, știi că nu e în toate mințile!
CHABU – Ba spun ce am văzut! Tu și cu Allan!
MAMA – Chabu, fetița mea! Hai du-te cu Maitreyi în camera ta!

17
CHABU – Tu vei pleca cu Allan la el în țară , dar o să mă luați și pe mine? Nu-I așa?
MAITREYI – Hai să mergem sus, Chabu!

IES FETELE.
MAMA – Allan! Te-am considerat fiul meu!
ALLAN – Aș fi cel mai fericit om de pe lume să am așa o mama!
MAMA – Maitreyi mi-a povestit că ești îndrăgostit
ALLAN – Eu voiam să vă spun de multă vreme că…
MAMA…. Căăă ești îndrăgostit de o prietenă de-a ei, pe nume Annasuya! Și că vrei
să o ceri în căsătorie! Nu?
ALLAN – Păi..
MAMA – Dacă vrei să-ți zic părerea mea: astfel de iubiri nu duc decât la nenorociri!
Nimic durabil și fericit poate ieși dintr-o pasiune care nu e dirijată de tradiție, de familie
ALLAN -Dar dacă totuși…
MAMA – A fi căsătorit nu înseamnă a culege flori împreună!
ALLAN – Cum adică?
MAMA –Iubirea și căsătoria cer multe sacrificii…
ALLAN – Doamnă, eu nu vă contrazic! Poate că domnul Sen….
MAMA -Te rog! Te rog să nu-I spui nimic soțului meu despre pasiunea dumitale
pentru Annasuya! L-ai deranja acum că inima lui e atât de bolnavă!

SE AUDE CHABU URLÂND


CHABU – Vor să mă închidă! Văr să mă vândă! Allan vino la mine! Vă urăsc pe toți!
Și pe tine, Maitreyi! Te urăsc! L-ai furat pe Allan! O să mă arunc de pe balcon! Lăsați-mă!
ALLAN – Mă scuzați, doamnă Sen! Merg să văd ce se întâmplă!
MAMA – Nu, Allan! Tu stai aici! Merg eu! Nu uita un lucru: cât timp stai în casa
noastră te rog să te comporți ca un fiu al nostru și ca un frate al fetelor mele!
MAMA IESE.

ALLAN SE AȘEAZĂ. RĂSFOIEȘTE O CARTE. MUZICĂ.


DIN SPATE APARE NARENDRA SEN.
NARENDRA SEN – Dragă Allan! Mă bucur că ești aici! Să știi că m-am hotărât să
fac acea operație la ochi! Va trebui să stau la spital 2-3 luni! De aceea m-am gândit să-mi
trimit familia la Delhi, la niște rude. Și pentru că și dumneata ești cam obosit, ar fi bine să te
recreezi undeva în munți!
ALLAN – Când ar trebui să plec?
NARENDRA SEN – Chiar astăzi! Căci după-masă mă internez la spital!
ALLAN – Bine, dar nu am unde să mă duc! Trebuie să-mi adun lucrurile, să-mi caut o
casă!

18
NARENDRA SEN – Un băiat energic ca dumneata iese întotdeauna din încurcătură!
Coca îți va duce lucrurile mai târziu cu un camion!dacă te grăbești, îți poți găsi încă din
dimineața aceasta o chirie! Sau poți sta la unul dintre prietenii dumitale!
MAMA – Bună dimineața, Allan! Dragul meu, vino să mănânci ceva!
NARENDRA SEN – Draga mea! Allan se va muta de la noi!
MAMA – Cum credeți voi, barbate, că este mai bine! Noi, femeile ne supunem
hotărârilor!
NARENDRA SEN – Merg să iau micul dejun!
ALLAN – Mamă! Nu mă lăsa să plec de aici! Mă arunc la picioarele dumitale!
MAMA – Allan! Merg să-I pregătesc micul dejun soțului meu! Du-te în camera ta,
fiule! Ia-ți lucrurile…IESE.
ALLAN – Doamne! Îmi ești martor doar Tu că o iubesc! Că vreau să mă căsătoresc cu
ea! De ce ei nu mă înțeleg?
APARE KOHA
KOHA – Allan!
ALLAN – Koha, spune-mi ce se întâmplă în casa asta?
KOHA – Au aflat tot! Chabu le-a povestit tot! și despre faptul că Maitreyi venea la
tine în camera… absolut tot! De fapt, toată lumea din casă a început să observe ceva! Ați fost
imprudenți!
Apropos, să știi că unchiul Sen e de vină că el te-a adus aici, în casa lui!
Dar el te voia ca fiu adoptiv! Înțelege că nu poate fi nimica între tine și Maitreyi!
Legea…
ALLAN – STRIGĂ – O lege moartă nu poate opri o dragoste vie, Koha! Tu te bucuri,
așa-i? Poate că ai pus tu ochii pe Maitreyi!
KOHA – După ce venea la tine în fiecare noapte? Doar nu sunt nebun…eu v-am
apărat, să știi!
ALLAN – Nemernicule!Ieși afară!

APAR MAITREYI, CHABU


CHABU – Allan! Iartă-mă nu am vrut să-ți fac rău! Nu pleca!
ALLAN – Ce ai făcut, Chabu? Ce-ai făcut?
CHABU – Am spus că voi sunteți logodnici! Că vă iubiți!
KOHA – Maitreyi, ce cauți aici, în camera lui Allan? Ți-au zis că nu ai voie aici!
MAITREYI – Allan, să nu îți fie frică! Eu am negat totul în fața lor! Tu să nu
mărturisești nimic! Acum du-te! Du-te așa cum vrea tata! SE IMBRĂȚIȘEAZĂ. Chiar dacă
vei lua tot din camera asta, toate obiectele vor exista veșnic pentru mine! În toate obiectele te
voi vedea pe tine, Allan! Eu nu am să te pierd! tu ești soarele meu! Aerul meu! Florile! Zeul
meu de aur și pietre scumpe! Ești viața mea!
ALLAN – Maitreyi! SI ALLAN ADUNĂ HAINELE DE PE SCAUNE ÎN BAGAJ.
CHABU FUGE DUPĂ EL.

19
CHABU – Unde pleci, Allan?
APARE MAMA – Ai uitat ceva, Allan?
APARE NERENDRA SEN – Îți vom trimite noi totul!
ALLAN – Nu am uitat nimic! Luam rămas bun de la copii!
MAMA – Maitreyi, de ce nu ai grijă de sora ta? Du-te cu ea sus în camera!
NARENDRA SEN – Koha! Spune–i șoferului să aducă mașina în curte! Indhira,
Maitreyi, Chabu….Vă rog lăsați-mă singur cu Allan!

IES TOTI
ALLAN – Domnule Sen… aș vrea să…
NARENDRA SEN – Nu ascult nimic! Dumneata ești un străin de aici înainte! Eu nu
te cunosc! Dar daca ești capabil să consideri ceva sacru în viața dumitale te rog să nu mai
intri în casa mea! Nici să nu încerci sau să vrei să scrii vreunui membru al familiei mele! Îți
cunoști ingratitudinea și ofensa pe care mi-ai adus-o! Vă rog să plecați! STRIGĂ. Acum!
ÎNCET IESE ALLAN. SE STINGE LUMINA

MAITREYI – 60 ani - Mircea a plecat, cine ştie încotro. Cine-mi va spune oare? Nu
văd pe nimeni. Mama vrea să mă ferească de ochii curioşilor. Toţi ar fi râs de mine. Nu
mâncam nimic, înghiţeam numai băuturi răcoritoare. Îmi era imposibil să mănânc. Mama
procedează aproximativ ca un doctor: nu mă obligă să mănânc. Spune că în timpul unor
astfel de tulburări emoţionale şi supărări, organismul secretă otrăvuri, aşa că este nevoie doar
de lichide pentru a elimina aceste otrăvuri.

CAMERA LUCIEN
LUCIEN – Dacă nu încerci să dormi, vei înnebuni!
ALLAN – Nebun sunt, Lucien! Mai bine aș muri! Atunci ar afla domnul Sen cât de
curat o iubeam pe Maitreyi! SOPTEȘTE. Maitreyi… Maitreyi…
LUCIEN – Omule! Spui acest nume ca pe o incantație!
ALLAN – Parcă acest cuvânt nu mai înseamnă numele ei, parcă înseamnă doar
durere!Ură! Ură împotriva mea! De ce , Lucien? De ce sunt barierele acestea între oameni?
Noi ne iubeam. De ce nu-I voie? Pentru că ea e într-un fel și eu într-altfel? Pentru că avem
religii diferite, culori diferite? Dar sufletele, trupurile noastre … ele se înțeleg dincolo de
toate!
LUCIEN – Uit-o! Te vei liniști!
ALLAN – Dar nu pot și nici nu vreau! Continui s-o iubesc!
SUNĂ TELEFONUL.
DIN DREAPTA APARE MAITREYI + TELEFON CU FIR
MAITREYI – Allan! Allan! Mă mai cunoști? rămân aceeași, orice s-ar întâmpla! Nu
dispera! Fii bărbat! Nu mai pot! Allan, iartă-mă! Aș vrea să-ți pot…
NARENDRA SEN IA TELEFONUL
DIN MÂNA FETEI. SE STINGE LUMINA PE EI.
20
ALLAN – Maitreyi!... I-au închis telefonul! N-o lasă să vorbească cu mine!
Lucien, trebuie să plec din oraș!
LUCIEN – Cred că ar trebui să pleci undeva la munte! Să-ți iei niște zile libere, poate
lucrurile se vor aranja între timp!
ALLAN – Crezi, Lucien? Crezi cu adevărat?
LUCIEN – Da, cred!
ALLAN – Am să plec undeva în Himalaya!
LUCIEN – Foarte bine! Am niște prieteni într-un sătuc de acolo! Acolo te vei putea
simți izolat de toți și de toate!
ALLAN – Oh, nu! Pe Maitreyi o iau în gând cu mine peste tot!

SUNĂ TELEFONUL DIN NOU. ALLAN RIDICĂ


LUMINĂ PE DREAPTA. NARENDRA SEN
NARENDRA SEN – Domnule! Ți-ai încălcat cuvântul de a nu comunica cu niciunul
din membri familiei mele! Știu că ea te-a sunat, iar dumneata ai răspuns, făcând să sufere o
biată copilă, asupra căreia ai o oarecare influență!
Dacă mai continui să vorbești cu ea sau vei dori să o vezi voi face tot ce îmi stă în
putere ca să fii expatriat!
ALLAN – Vă rog, domnule Sen!
NARENDRA SEN – Am dat ordin să te concedieze! Vei lua ultimul salariu, iar apoi
vei părăsi orașul Calcutta!
ALLAN – Domnule Sen!
SEN INCHIDE TELEFONUL.
SE FACE INTUNERIC PE EL. IESE.
ALLAN – Ai dreptate, Lucien! Am să plec… în Himalaya!
ÎNTUNERIC

ZI.
LUCIEN – Ce bine că te-ai întors! Cum a fost în Himalaya?
ALLAN -Am meditat mult! Un medic foarte bun m-a ajutat să uit de toate cele ce mi
s-au întâmplat, prin tehnica yoga și tehnica meditației!
LUCIEN – Și… ai reușit s-o uiți?
ALLAN – Deloc! Tot timpul doar la ea m-am gândit! O iubesc nebunește
LUCIEN – Trebuie s-o uiți pe Maitreyi!
ALLAN – S-o uit? Cum s-o uit? Doar pe ea o iubesc. Orice altă dragoste ar fi
zadarnică!
LUCIEN – Păcat! Credeam că te pot feri de tot scandalul de aici!
ALLAN – Scandal?
LUCIEN – Între timp ai primit niște scrisori!
ALLAN – De la ea?
LUCIEN – Nu! De la vărul ei, Koha!
21
ALLAN - Nu vreau să le citesc! El ne ura!

APARE KOHA
ALLAN – Cum ai aflat că m-am întors? De ce nu mă lași în pace , omule?
KOHA – Nu am venit în numele meu! Ai citit scrisorile?
LUCIEN – De abia a venit din Himalaya! Ce mai vrei?
KOHA – Nu le-ai citit? Omule…erau scrisori de la Maitreyi. A fost tot timpul
supravegheată! Doar prin mine îți putea scrie!
ALLAN – Koha! Îți mulțumesc. Iartă-mă! Ce pot să fac eu pentru ea?
KOHA – Știu că nu mă sufereai, dar uite, sunt bilețelele ei! Uite! Plicurile purtau
numele meu, dar scrisorile erau de la ea! Citește-le!
MAITREYI – ”Allan, scumpul meu! Poate în viața viitoare ne vom întâlni! Mă vei
recunoaște atunci? Mă vei aștepta? Nu mă uita!”
KOHA – Aici ți-a trimis doar o floare de camp!
ALLAN – DESCHIDE
MAITREYI – Allan, soțul meu, iubitul meu! Prietenul meu…
LUCIEN – De ce nu-i lași în pace? Domnul Sen i-a interzis s-o vadă! L-a concediat pe
Allan!
KOHA – Știu, dar biata fetiță Chabu a murit strigându-te! Iar Maitreyi a acoperit-o cu
sărutări strigându-te și ea!
LUCIEN – Nu-I înțeleg pe indieni. Întâi l-au iubit iar acum atâta ură!
KOHA – El a călcat ospitalitatea casei Sen! iar ei au hotărât ca el să le fie fiu și nu
soțul lui Maitreyi!
ALLAN – Ce absurd! Spune-i lui Maitreyi să mă uite!
KOHA – Nu mai are niciun rost!
ALLAN – Ce vrei să-mi spui? A murit?
KOHA - Mai rău! S-a dat vânzătorului de fructe ca să fie dată afară din casă! Dacă
citeai bilețelele ei poate aflai de planul ei nebunesc! Citește…
ALLAN – Nu cred una ca asta!
MAITREYI - Mi-ai spus odată că dacă aș fi dată afară din casă tu a-I continua să mă
iubești deoarece atunci nu ar mai fi nicio piedică în calea iubirii noastre! Dacă nu vom fi
uniți, voi muri așa! Cu păcatul nostru deasupra! Ei nu vor să-mi fii soț, dar totuși, tu ești!
ALLAN – Nu cred că a putut face una ca asta! Nuuuu! Și au alungat-o?
KOHA – Nu! Sen a zis că mai bine a omoară decât să o dea afară din casă! Acum tot
orașul știe ce a făcut Maitreyi! Acasă e un iad! Maitreyi strigă: de ce nu mă aruncați la câini?
Eu cred că a înnebunit!

22
ALLAN – Sunt ceasuri de când mă gândesc ce să fac, să telegrafiez lui Sen, să scriu
lui Maitreyi? Știa că dacă e alungată de acasă eu o voi primi! Dar pot să-mi calc cuvântul
dat lui Sen?
Totul mi se pare inutil, abstract! În afară de cele câteva luni de dragoste!
Sufăr nu doar pentru că suntem despărțiți ci și pentru ce i-am făcut binefăcătorului
meu, domnul Sen, doamna Sen…mama. Sufăr pentru moartea micutei Chabu.
Oare asta e greseala? Ca ei nu au vrut sa ma ințeleagă? Si nici eu nu i-am inteles?
Parcă ne-au despărțit secole! Acum orice țel mi se pare zadarnic. Aș vrea să fiu o
buturugă plutind alene, senină, veșnică, pe apele Gandgelui. Să nu mai simt nimic. Să nu imi
mai amintesc nimic. Doar sa privesc ochii Maitreyi….
Ingenunchez în fața ta, tu miracol, fecioara care vine singură în odaia logodnicului.
Pentru că acum nu ne mai desparte nimeni.
MAITREYI – Tu esti zeul meu de aur si de pietre scumpe, soarele meu. Tu esti soțul
meu pe viață
ALLAN – Și tu esti sotia mea de-a pururi, Maitreyi!

23