ÎNVELIŞUL CELULAR ŞI SPECIALIZĂRILE PLASMALEMEI

Celula eucariotă este delimitata de mediu extracelular de învelişul celular alcatuit din:

1. Plasmalemă – dublu strat lipidic, alcătuit din fosfolipide, glicolipide şi colesterol,

traversat în întregime sau parţial de proteine membranare globulare.
2. Glicocalix – învelişul dulce al celulei, aflat pe suprafaţa externă a plasmalemei,
alcătuit din componentele glucidice ale glicolipidelor şi glicoproteinelor membranare.
3. Citoschelet membarnar, aflat pe suprafaţa internă a celulei, alcătuit din proteine
fibrilare periferice

Plasmalema este o structura cu o grosime 6-7 nm, care nu poate fi evidentiata sau studiata
cu ajutorul microscopului fotonic, Delimitarea unei celulei de mediul extracelular se poate
determina datorita diferentelor de culoare sau nuanta, care se formeaza intre cele doua
compartimente, ca urmare a aplicarii coloratiilor specifice sau datorita formarii unor specializari
structurale, care asigură funcţii celulare specifice.

Specializări al plasmalemei:

A. Temporare, care se formează în funcţie de necesităţile de moment ale celulei. Acest

tip de specializări este reprezentat de pseudopode, lamelipode si folopde, formate în
procesul de mişcare ameboidală a unor celule (leucocite, fibroblaste)

B. Permanente, care persistă în mod constant la nivelul anumitor tipuri de celule

diferenţiate. Specializarile permanente pot fi de tip:

1. Specializări ale polului apical:

a) Microvili sunt specializari ale polului apical, cu rol in cresterea suprafetei

de absorbtie, prezenti la nivelul epiteliilor de absorbţie. La polul apical al celulelor
epiteliului intestinal, microvilii pot fi observati sub forma unui platou striat, in timp ce la
polul apical al celulelor epiteliului renal, sub forma de margine în perie.
Din punct de vedere structural, microvilii sunt expansiuni ale plasmalemei,
susţinute de filamente paralele de actină. La nivelul platoului striat filamentele au lungimi
egale, iar la nivelul marginii în perie – inegale. Filamentele de actină sunt conectate între
ele şi cu plasmalema printr-o serie de proteine de legătură de tipul  - actininei sau
vilinei.
Microscopie electronica Microscopie fotonica

b) stereocilii sunt la polul apical al celulelor epiteliului epididimar, unde au

rolul de a condensa, sub forma de picături, produsul de secreţie al celulelor. În
microscopia fotonică, stereocilii au aspectul unor filamente lungi, aglomerate într-o
structură asemănătoare cu flacăra de lumânare. Din punct de vedere structural, stereocilii
sunt expansiuni ale plasmalemei, susţinute de filamente de actină cu lungimi diferite,
dispuse dezorganizat.

Obiectiv 10x Obiectiv 20x Obiectiv 40x

c) Flagelii si cilii vibratili su nt specializari ale plasmalemei, care
caracterizeaza polul apical al epiteliului căilor respiratorii şi epiteliului oviductului uterin.
In microscopia fotonică, cilii vibratili se observa sub forma unor structuri individuale.
Ciliii vibratili cu o structură complexă, alcătuită din:
- axonemă – structură tubulară, ce ocupă regiunea centrală a cilului,
fiind alcătuită din bază şi tijă. Baza cilului (corpuscul bazal) este alcătuită din
nouă triplete de microtubuli, dispuse circular, iar tija cilului prezintă nouă dublete
de microtubuli dispuse circular, cu doi microtubuli centrali individuali, conectaţi
între ei prin punţi de legătură. Dubletele laterale sunt conectate între ele prin punţi
de dineină, iar cu microtubuluii centrali – prin spiţe proteice transversale.
- rădăcina cilului este alcătuită dintr-un mănunchiuri de filamente
de actină, dispuse perpendicular pe structura axială a cilului. Filamentele de actină
de la nivelul rădăcinii cilului sunt interconectate cu filamentele citoscheletului
membranar.
 Microscopie electronica Microscopie fotonica obiectiv 40x

Legenda pentru imaginnea de microscopia electronica: A – 1-varful cilului; B – 1-

plasmalema; 2 - dublet central de microtubi; una dintre cele 9 perechi periferice de microtubi;
C - structura clasica a tijei cilului vibratil: - 1 - plasmalema; 2 - dublet central de microtubi;
una dintre cele 9 perechi periferice de microtubi; 4 - brate de dineina; D - zona de tranzitie
(intre tija si radacina) sau intermediara; dubletul central se opreste iar la fiecare dublet
periferic se adauga cate un microtub suplimentar; E - ultrastructura radacinii ciliare;

2. Specializări ale polului latero-bazal

La polul latero-bazal, numeroase tipuri de celule pot forma jonctiuni intercelulare si

jonctiuni intre celula si matricea extracelulara.
Pentru realizarea unor functii speciale de absorbtie, ca de exemplu reabsorbtia glucozei şi
a aminoacizilor din urina primară, membrana bazala a celulelor tubilor renali se pliaza, pentru a
forma labirintul bazal..

Specializările plasmalemei polului latero-bazal pot fi observate doar cu ajutorul

metodelor de microscopie electronică.

a) Joncţiuni de adeziune
Joncţiunile de adeziune sunt alcătuite din trei componente
structurale de bază: 1 - o componentă a citoscheletului (microfilamente
de actină sau filamente intermediare; 2 – o proteina transmembranară; 3
– o componentă de legătură dintre elementele citoscheletului şi
domeniul intracelular al proteinei transmembranare.
În funcţie de componenta citoscheletului jonctiunile se clasifică
în: joncţiuni de adeziune în bandă (prin filamente de actină) si joncţiuni
desmozomiale (prin filamente intermediare). In imaginea alaturata este
prezentat un desmozom intrercelular.
 b) Joncţiuni strânse, sau impermiabile (joncţiuni tight)
Joncţiunile strânse, sau impermeabile,
sunt conexiuni intercelulare care se formează la
polul latero-apical al celulelor epiteliale. La
nivelul acestor joncţiuni, plasmalemele se
apropie foarte mult, formând din loc în loc, punţi
de legătură foarte strânse (prin intermediul
proteinelor transmembranare). În microscopia
electronică joncţiunile tight au un aspect
pentalamelar, format din trei benzi elctronodense
(provenite de la cele două straturi membranare
interne ale celulelor vecine) şi o bandă mediana comună, reprezentand straturile membranare
externe, foarte apropiate. Intre cele trei benzi electron-dense se afla doua straturi deschise la
culoare, care corespund cu zonele hidrofobe ale membranelor.

c) Joncţiuni de comunicare (joncţiuni GAP)

Joncţiunile de comunicare sunt structuri membranare de natura proteica, care prin
aranjamentul specific, formeaza canale de comunicare intercitoplasmatica. Fiecare canal de 1,5 –
2 nm se află în centrul unui conexon, alcătuit din şase perechi de proteine, numite conexine. În
microscopia electronică, conexonii văzuţi de pe suprafaţa membranei au aspect hexagonal.
Joncţiunile de comunicare se aglomerează în clastere, formând regiuni insulare pe
suprafaţa plasmalemei. În regiunea clasterilor plasmalemele celor două celule se apropie foarte
mult, formând un spaţiu intercelular de doar 2-4 nm.

Schema Microscopie electronica

 PREPARATE MICROSCOPICE PENTRU STUDIUL SPECIALIZĂRILOR
PLASMALEMEI POLULUI APICAL:

1. Secţiune prin vilozitate intestinală, pentru observarea platoului striat de la nivelul

polului apical al epiteliului prismatic.
2. Secţiune prin epididim pentru observarea stereocililor de la polul apical al celulelor
epiteliului epididimar.
3. Secţiune prin trahee pentru observarea cililor vibratili de la nivelul epiteliului căilor
respiratorii sau secţiune prin oviduct.
4. Fotografii de microscopie electronică pentru observarea ultrastructurii microvililor,
cililor vibratili si a jonctiunilor