Caracterizarea personajelor din romanul „Mara”, de Ioan Slavici

În romanul „Mara”, de Ioan Slavici, întâlnim :

Personaje principale : Mara, Persida, Tricã,
Personaje secundare: Bocioacă (conducătorul cojocarilor care îl învață meserie pe Trică,
maica Aegidia(cea care se ocupă de educația Persidei)
Personaje episodice: preoteasa din Pecica(un model pentru Mara și pentru Persida)

Modalități de caracterizare a personajelor:

Caracterizarea directă este realizată de narator, de celelalte personaje, prin

autocaracterizare

Caracterizarea indirectă reiese din faptele, din vorbele, din limbajul, din gesturile
personajului

Mara este personajul principal, eponim(dă titlul romanului) şi face parte din categoria
personajelor feminine puternice si ambiţioase.

Citate de caracterizare pentru personajul Mara:

Din citatul "Muiere mare, spătoasă, greoaie şi cu obrajii bătuţi de soare, de ploi şi de vânt",
Mara este caracterizată în mod direct, de către narator, care îi realizează un portret fizic din
care reiese că Mara era puternică, muncitoare.

Prin citatul :,,..că mi-e bună mama", Mara este caracterizată în mod direct de Persida care
evidențiază bunătatea mamei sale.
Mara se autocaracterizează:,,...eu sunt o femeie proastă"; rezultând ca ea este o femeie simplă.

Din citatul, „La căpătâiul patului ţine trei ciorapi: unul pentru zilele de bătrâneţe şi pentru
înmormântare, altul pentru Persida şi al treilea pentru Trică", reiese caracterizarea indirectă a
Marei care era strangăreață, dornică să strângă bani pentru bătrânețe și pentru viitorul copiilor
ei.
Mare este caracterixată în mod indirect și prin vorbele ei: "Tot n-are nimeni copii ca mine!".
De aici, reiese faptul că Mara era extraordinar de mandră de copiii săi.

Strângăreață, harnică și inteligentă, cu o mare voință și stăpânire de sine, Mara este o eroină
demnă de toata prețuirea și față de care cititorii au simpatie și înțelegere.

Temă:
1. Care este opinia ta despre faptul că Mara economisea bani pentru bătrânețe și pentru
viitorul copiilor săi?

2. Realizează un ciorchine în care să scrii 10 trăsături morale ale Marei.

Citatul;,,Ah, saraca mama mea!" marcheaza compasiunea Persidei fata de mama ei.
,, Nu cred ca cineva poate sa insele pe mama." din citat rezultand viclenia Marei, ea putand sa
insele pe altii, dar altii pe ea niciodata. Mara se autocaracterizeaza:,,...eu sunt o femeie
proasta"; rezultand ca ea este o femeie simpla.

  Mara este personajul principal, eponim si face parte din categoria personajelor feminine
puternice si ambitioase.

Ioan SLAVICI Mara

Mara este un personaj complex si reprezentativ pentru conceptia artistica a lui Slavici. Fin
psiholog, observator atent al sufletului omenesc, Slavici contureaza un personaj realist, viabil,
de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama ca singura cale de a izbuti in viata este puterea
banului.

Mara Barzovanu ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca "tanara si
voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc".

Mara este precupeata, "prima femeie capitalist din literatura noastra" (N.ManolescU),
deoarece isi castiga existenta din negustorie, "vinde ce poate si cumpara ce gaseste", de marti
dimineata si pana sambata noaptea ea alearga cu marfa de la Radna la Lipova, apoi la targul
cel mare de la Arad. Ca o adevarata femeie de afaceri ("business woman" - N.ManolescU),
Mara are un singur scop, acela de a strange bani, conducandu-se dupa o regula specifica
economiei de piata, aceea ca "vinde mai bucuros cu castig putin decat ca sa-i cloceasca
marfa".

Portretul fizic, conturat cu detalii, trimite sugestiv la trasaturile morale. "Muiere mare,
spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", Mara sta toata ziua,
neobosita si energica, la tejgheaua plina de poame, de turta dulce, de peste, in timp ce copiii
se zbenguie "printre picioarele oamenilor".

Femeie apriga, cu un acut simt al demnitatii umane, se hotaraste sa stranga bani ca sa scape de
saracie si sa-si creasca cei doi copii, pe Trica si Persida, carora se straduieste sa le creeze o
situatie materiala si sociala cat mai buna. Mama iubitoare, Mara are modele de viata pentru
copiii ei, pe fata vrea s-o vada preoteasa, ca Pecica, "o femeie minunata si dulce la fire, si
bogata, si frumoasa", iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-cojocar. Desi copiii sunt
"zdrentarosi si desculti", sunt in acelasi timp "sanatosi si rumeni, voinici si plini de viata,
destepti si frumosi", Mara fiind extraordinar de mandra de ei si exclama cu satisfactie: "Tot n-
are nimeni copii ca mine!"

Chibzuita pana la zgarcenie, in fiecare seara, Mara face socotelile, pune de o parte banii
pentru ziua de maine. La capataiul patului tine trei ciorapi, "unul pentru zilele de batranete si
pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica", in care pune zilnic fie si
numai un creitar si mai bine imprumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa ia ceva
din ciorapi.

Mara nu da inapoi in fata greutatilor, este curajoasă, îndrazneață, autoritara, Mara are de
munca si o inteligenta, izvorate din experienta ei de viata si de aceea nu cheltuieste cu
usurinta pentru copiii ei, desi ii iubeste enorm, dorind sa stranga bani suficienti care sa-i dea
puterea sa invinga viata si sa-i asigure astfel echilibrul sufletesc. Desi este zgarcita, Mara nu
este lacoma, setea de bani nu îi distruge sufletul, fiind mereu motivata si animata in actiunile
ei de dragostea materna. Construita din lumini si umbre, eroina nu se indura totusi sa
cheltuiasca bani pentru copiii ei, astfel Persida este dusa la manastire, cu bani putini, iar
pentru Trica refuza sa-i rascumpere serviciul militar ca sa-l scape de armata.

Fire energica si ambitioasa, Mara ascunde sub masca asprimii, o mare sensibilitate si sufera
de fiecare data cand copiii ei trec prin dificultati, fiind totdeauna de partea lor. Cand casnicia
Persidei este in declin, Mara este un permanent sprijin moral pentru fata ei, ii da dreptate si o
ajuta sa treaca peste greutati.

Ca si Vitoria Lipan, Mara este o personalitate puternica, urmarindu-si indeaproape scopul,

acela de a strange suficienti bani pentru a avea un statut social si material solid, pentru a se
simti stapana pe destinul ei. Dupa ce adunase destui bani, se simtea stapana pe sine si pe
soarta, "vorbea mai apasat, se certa mai putin, calca mai rar si se tinea mai drept decat
odinioara". La botezul nepotului ei, vrea sa-i dea lui Natl opt mii de florini, bani cuveniti din
zestrea Persidei, dar ginerele o roaga sa-i pastreze la ea si Mara este mandra si fericita, ca
atata "voia ca lumea sa stie".

Banii îi asigură demnitate si respectul de sine si Mara nu vrea sa mai ajunga la starea de
umilinta pe care i-o daduse saracia: "Nici ca se uitau oamenii ca mai-nainte la dansa. Las! ca
banul te ridica si in sufletul tau, si in gandul altora, dar banul agonisit e dovada de vrednicie".

Persida este fiica Marei, sora lui Trica, sotia lui Natl si nora macelarului Hubar.

Persida este una dintre cele mai reusite, mai stralucitoare figuri feminine din literatura romana
si este ilustrata de Slavici in evolutia sa de la copilarie la maturitate.

Persida ilustreaza in roman ideea ca omul poate izbandi in viata numai prin vointa, luciditate
si dragoste, prin stipanirea de sine care sunt principalele arme ale eroinei, ce are un destin
zbuciumat. in conturarea acestui personaj, Slavici se dovedeste a fi un fin psiholog si un
rafinat observator al sufletului feminin.

Fire sincera si voluntari, delicati si puri, Persida invinge loviturile sortii cu multa cutezanta,
dar si cu o calmi resemnare.

Portretul fizic, realizat direct de catre autor, sugereaza trisiturile morale, avand efecte
surprinzatoare asupra celor din jur: "inalta, lata-n umeri, plina, rotunda si cu toate acestea
subtirica s-o frangi din mijloc; iar fata ei ca luna plina, curata ca floarea de cires si alba, de o
albeata prin care numai din cand in cand strabate, abia vazut, un fel de rumeneala". Asupra lui
Natl, infatisarea plina de farmec a Persidei revarsa "o vapaie mistuitoare", iar flacaul ramane
"cu privirea pierduta", cu barba tremuranda. Hubaroaia este incantata de fata "atat de frageda,
atat de frumoasa", dar o compatimeste ca are ca mama pe Mara, "precupeata si podarita".

Persida traieste o iubire pasionanta, o emotie puternica, scriitorul sondand sufletul omenesc cu
o neobisnuita forta de sugestie a cuvantului si o deosebita maiestrie artistica, incat Pompiliu
Mareea nota impresionat: "Dragostea Persidei este de un dramatism rascolitor. Nimeni pana la
Slavici n-a descris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata adancime si
vigoare realista, cu atata poezie". Pasiunea statornici pentru barbatul ei este insotita de
sinceritate si delicatete sufleteasca, rugandu-si mama sa nu-1 blesteme pe Natl, deoarece "eu
sunt de vina!".

Casnicia ei parcurge mari dificultati, Natl "statea cu prietenii si toata osteneala, toata grija,
ramanea in sarcina ei", dar Persida isi salveaza casatoria prin luciditate si inteligenta, prin
puterea dragostei si prin stipanirea de sine, prin bunitate si blandete, facand ca sotul sa-i ceara
iertare si familia sa iasa mai intarita din aceste incercari. Nu numai Natl se simte umilit de
forta morala a Persidei, dar si socrul sau se simte dator sa-i ceara iertare: "Iarta, fata noastra,
toate supararile pe care ti le-am facut si fii incredintata despre iubirea noastra parinteasca".

Ca si Mara, Persida are un acut simt al realului, o personalitate puternici in care domina
calitatile sale iesite din comun, devotamentul, chibzuinta si vointa puternici, reusind astfel sa
invinga toate piedicile vietii.

Persida este unul dintre cele mai stralucitoare personaje feminine din literatura romana,
inscriindu-se in aceeasi tipologie umana cu Sasa Comanesteanu si cu Tincuta, din opera lui
Duiliu Zamfirescu sau cu Doamna T. din "Patul lui Procust" de Cam ii Pestrescu, ori cu Otilia
din romanul Iui George Calinescu.

Celelalte personaje, Natl, Hubar, Bocioaca, Trica, Bandi, preotul Codreanu sunt firav
conturati. Numai Trica* este un erou mai prezent in roman prin faptele sale si integritatea
morala. Personajele episodice se raporteaza, intr-un fel sau altul, la destinul Persidei,
evidentiind nobletea sufleteasca si forta personajului.

Limbajul artistic

Ioan Slavici este un exceptional portretist, conturand prin detalii si sugestii puternice
personaje complexe si solid construite. Fiind un prozator realist, Slavici nu insista atat asupra
trasaturilor fizice, cat asupra celor psihologice, etice, de comportament si de gandire.
Particularitatile fizionomiei transmit cu o forta de sugestie extraordinara trasaturi morale, stari
interioare ale personajelor. Astfel, portretul fizic al lui Natl contureaza firea eroului: "desi
macelar, Hubarnatl era, asa la infatisare, om plapand, parca mai mult fata decat fecior. Om de
vreo douazeci si unu de ani, cu mustata putina, cu obrajii rumeni, cu sortul curat, oarecum
rusinos Asa era in adevar".

Slavici foloseste in naratiune dialogul si monologul interior, inserate spontan in tesatura epica
a romanului. Deseori, replicile au valoare aforistica, ilustrand precepte morale: "E mare
stapan rusinarea, si om sa fii ca sa nu i te pleci daca o cunosti".
Asemenea lui Rebreanu, al carui precursor este, Slavici nu este un scriitor descriptiv, ci pune
accentul pe fapte, pe intamplari, pe actiune.

Stilul este anticalofic (impotriva scrisului frumos - n.n.), ca si la

Rebreanu.

Procedeele stitlistice sunt simple, fara impodobiri ostentative. Cele mai intalnite mijloace
artistice sunt interogatiile si exclamatiile, enumeratiile si repetitiile, inversiunile topice, care
dau frazei culoare si oralitate.

Caracterizare Mara
Ioan Slavici

Mara se inscrie in categoria personajelor feminine puternice, ambitioase, cu o voință puternică

de a-și depăși condiția de om sărac. Portretul fizic, prezentat la inceputul romanului sugereaza
masivitate, stabilitate, fiind un factor de echilibru: "Muiere mare, spatoasa si cu obrajii batuti
de soare, de ploi si de vint. Mara sta ziua toata sub satra, in dorul mesei de poame si de turta
dulce".

Sufletul vaduvei, cu cei doi copii, este dominat de doua pasiuni: dragostea pentru copii si
dragostea pentru bani. Ea lupta sa asigura viitorul copiilor ei. Plina de energie neobosita, este
precupeata si umbla cu satra la târgurile de la Radna si Arad. Banii strinsi ii imparte in trei
ciorapi: unul pentru persida, altul pentru Trica si al treilea pentru zile negre.

Este o femeie chibzuita, desteapta, cu simtul practic, stie sa-si plaseze banii. Impreuna cu
Hubar incepe o afacere cu paduri, apoi inchirieaza podul plutitor de pe Mures, banii obtinuti ii
imprumuta cu dobinda.

Gesturile Marei, dupa felul in care pastreaza banii, se sublinieaza o zgircenie a ei: "Cind poate
sa spuna florinul ea-l saruta, apoi ramine asa, singura, cu banii intinsi pe masa, sta pe ginduri
si incepe in cele din urma sa plinga."

Mara cunoaste pretul si valoarea banilor "Mai presus de bani nu e nimic decit sanatatea si voia
buna. Banul are mare putere, el deschide toate usile si strica toate legile".
Pentru Mara, banii reprezinta siguranta zilei de miine, stima si apre-cierea oamenilor: "Banul
te ridica si in sufletul tau si in gindul altora.".

Pe masura ce-i creste averea, Mara se schimba, fiind constient de noua sa pozitie in societate:
vorbeste mai apasat, se cearta mai putin si se tine mai drept ca odinioara.

Obtinind banii cu greu, prin efort propriu. Mara se desparte cu greu de ei. Desii isi iubeste
copii, evita sa cheltuiasca bani pentru ei. Jucind rolul va-duvei sarace, Mara obtine scutire de
taxe pentru Persida.

"Ii singerea inima cind i se storceau banii adunati cu multa grija pentru aceste nimicuri de care
dinsa nu simtea nici o trebuinta ".

Desi a strins bani multi pentru zestrea Persidei, dupa multa tirguieli cu a insusi ii da o suma de
bani mult mai mica decit strinsese. De asemenea, nu re-nunta la bani pentru a-l scapa pe trica
de armata.

Originalitatea personajului consta intr-un amestec dintre sentimentul de gragoste pentru copii
si ambitia de a agonisi tot mai multi bani, dar nu o dezumanizeaza, nu-i modifica
sentimentele, ea este foarte calculata.

Visul ei nu se implineste, dar Mara nu dramatizeaza situatia ci se adapteaza repede, luind

viata asa cum este. Astfel, nu o condamna pe fiica ei care sfidind societatea in care traieste
fuge cu Nalt. Mara incearca sa o inteleaga, fiind chiar mindra de atitudinea fiicei sale: "sa-i
scrii, sa nu o invinovatesc ci o pling..., eu o asteptsa vie, cind ii va fi prea greu, ca tot muumaii
sunt ori ca nimeni in lumea acesta nu poate sa aiba pentru dinsa atita durere ca mine"...

Desi copii o dezamagesc, convingerea ei este ca: "Tot n-are nimeni copii ca mine!".

Figura precupetei din Rodna domina intregul roman prin forta ei, prin trasaturile si
complexitatea ei. Mara este un caracer "bine determinat, o prezenta dominata de la inceputul
si pina la sfirsitul romanului".

Ioan SLAVICI Mara

» Portret fizic ce rezulta prin caracterizare directa, de catre narator: tanara si voinica", Muiere
mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", Mara are un aspect
neglijent, tocmai pentru a induce in eroare si a starni compatimirea celor din jur. Fizionomia
si alura personajului exprima trasatura sa definitorie. Este o femeie voluntara, capabila sa
lupte pana la ultimele consecinte pentru a-si atinge scopul:

prosperitate materiala si ascensiune sociala. Din acest punct de vedere, Mara se inscrie in
tipologia arivistului, conotata insa pozitiv, ca nevoie fireasca a individului de a-si depasi
limitele.

» Portret moral ce rezulta din caracterizare indirecta, reflex al faptelor, vorbelor sau
mentalitatii personajului:

- Ramasa vaduva, Mara dovedeste tarie de caracter: preia responsabilitatile intregii familii si
se hotaraste sa infrunte orice obstacol care i-ar putea zadarnici planurile de prosperitate.

- Este o mama plina de afectiune, mandra de copiii sai care, desi zdrentarosi si desculti si
nepieptanati si nespalati si obraznici", sunt obiectul laudei ei: Tot n-are nimeni copii ca
mine!".

- Este ambitioasa si are o gandire progresista. Doreste sa evolueze pe orice cale: material, prin
acumulare de capital financiar, social, prin ascensiunea ierarhica a copiilor (viseaza ca Persida
sa devina preoteasa, iar Trica maistru cojocaR) si spiritual, prin educatia Persidei la
manastirea calugaritelor catolice.

- Este tenace si abila in a-si atinge scopurile, etaland un veritabil arsenal de impresionare a
interlocutorului: lacrimi, vaicareli, amenintari (Umbla Mara prin lume, alearga sprintena, se
targuieste si se cearta cu oamenii, se mai ia si de cap cateodata, plange si se plange c-a ramas
vaduva, si apoi se uita impregiur sa-si vada copiii si iar rade."). Ar putea fi acuzata de
cameleonism, daca nu ar avea un puternic instinct de conservare, care confera naturalete
gesturilor ei. Reuseste astfel sa reduca la minimum costurile educatiei Persidei, intretinuta de
Maica Aegidia.

- Este o business-woman, cu un spirit afacerist ascutit, sensibila la legea cererii si a ofertei

(vinde ce poate si cumpara ce gaseste; duce de la Radna ceea ce nu gasesti la Lipova ori la
Arad si aduce de la Arad ceea ce nu gasesti la Radna ori la Lipova"), capabila sa tina pe
picioare o afacere (Lucrul de capetenie e pentru dansa ca sa nu mai aduca ce a adus si vinde
mai bucuros Cu castig putin decat ca sa-i A«cloceascaA» marfa"). t.

- Este econoama pana la avaritie. Strange bani in trei ciorapi, unul pentru Persida, unul pentru
Trica si unul pentru zile negre si nu trece o zi fara sa puna deoparte cat de putin, preferand sa
imprumute bani, decat sa se atinga de tezaurul personal. Memorabila este scena in care Mara
stabileste o suma ca dar pentru nepotul sau, pe care o reduce progresiv pana la derizoriu si
rasufla usurata cand Persida insista ca ea sa pastreze banii pana la o nevoie reala. Avara, Mara
nu este dezumanizata de iubirea pentru bani, desi are placerea tezaurizarii. Are patima banilor
(ii contempla, ii saruta, se induioseaza pana la lacrimI), dar o subsumeaza iubirii pentru copii.
incearca! Gaseste si alte trasaturi ale personajului Mara, motivand cu scene semnificative si
citate din roman. incearca! Scrie un eseu in care sa motivezi alegerea uneia dintre afirmatiile
urmatoare:

  Mara este personajul principal, eponim si face parte din categoria personajelor feminine
puternice si ambitioase.
         Pentru a realiza un portret complex, autorul foloseste caracterizarea directa: de catre
narator, de catre alte personaje, autocaracterizarea, si caracterizarea indirecta ce rezulta din
fapte, comportament, din relatia cu celelalte persoonaje, din vestimentatie si din limbaj.
         Inca de la inceputul romanului, naratorul o caracterizeaza direct, facandu-i portretul
fizic: ,,Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant, Mara sta
ziua toata sub satra, in dosul mesei pline de poame si de turta dulce." ,,Nu-i vorba, tot Mara
cea veche, tot soioasa, tot nepieptanata, si nici ca i-ar fi sezut altfel. Vorbea insa mai apasat,
se certa mai putin, calca mai rar si se tinea mai drept decat odinioara." Din acest fragment

rezulta un portret fizic si moral: neingrijita, autoritara, mai toleranta, calma si demnitate.
Fragmentul ilustreaza opozitia dintre aspectul exterior al personajului (nemodificat) si cel
interior ce reflecta schimbari majore. Mara mai este caracterizata de catre alte personaje:,,..ca
mi-e buna mama", Persida ii face un portret moral, trasandu-i o trasatura de caracter si anume
bunatatea. Citatul;,,Ah, saraca mama mea!" marcheaza compasiunea Persidei fata de mama ei.
,, Nu cred ca cineva poate sa insele pe mama." din citat rezultand viclenia Marei, ea putand sa
insele pe altii, dar altii pe ea niciodata. Mara se autocaracterizeaza:,,...eu sunt o femeie
proasta"; rezultand ca ea este o femeie simpla.
         Caracterizarea indirecta, care se desprinde din fapte, vorbe, gesturi si relatia cu celelalte
personaje scoate la iveala trasaturile ei morale. Scena in care Mara discuta cu Maica Aegidia,
pentru primirea Persidei la manastire pentru mai putini bani, rezultand zgarcenia si
disimularea. Scena in care Mara o paraseste pe Persida, care abia nascuse, amintindu-si ca
lasase usa descuiata, este semnificativa deoarece din ea rezulta frica de a nu fi calcata de hoti.
          Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului atmosfera specificana a spatiului
ardelenesc, in toate laturile vietii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, scriitorul
construieste imagini sugestive privind etnografic, obiceiurile, traditiile, mentalitatea
oamenilor de etnii diferite, care convietuiesc in acelasi spatiu etic ce-i cuprinde si-i supune pe
toti.
         In concluzie, personajul Mara este un simbol al femeii vaduve puternice care se
descurca singura intr-un secol deloc prietenos, unde banul face puterea, adica in secolul IXX.