Sunteți pe pagina 1din 334

rafia> • • ■ ■


V ia

1
Ia w m B L

;
v / i!
•RW'&mf >“ * 1 1/^“W f I i i T f# /^T
/cTr U ftjlV ■JE^rA/i j|

wt ^ \ y j |
ţ. w * - v‘% »•ij ]
A'fl|Lf IA Vff I . - wkV I J
l wf _’ VV’il'T* f 1 Aj
^ Y j yjr£'U ¥/ iţMS |/ J T . ’âjeB
v }4] ,j
R ftă S ll
uW'>/#/ii
U.c<L v . » , - ' 1' '
<A

// f~ ^ ^
/ ; fŢ c )
v i'
Z^i r J C y ^ ^ 0^-1
tt-Jeii)*2- ^ JQ flxf./?OZ. .
/V

pyi C -I/
r
^ ^ 7
/

_» V
- I s t u ■ (... fi- <
/U '
z^t_ ‘ ,J tcL d-~&- -
^ /v^V i~
tu *4 ~ e i t - ' t ^ r b ­
t t^-<~4fc-^ *f/Z. ^ a*--c?u£

- J f . 2>‘ 7 , > f^ * /

p u e ^ fc * * - ^ ^ 7 ***"**- >\ 'Ce^


/ vc l-\ j } - y ^ /
si * ^•'t-vC
4 / V i U i -
/
^ /, «•< <-<r» £ 1* <i Cov-e. ")'?
Cv^-L^- °- \ l
d U *~ ~ ^ ^ — ’C' A — A '
^ /i <c«
tjL o tS
C*±c (jriy **'c*'
si ^ 0 /0 /
^£ ( V & t1*''*7 rfâtf^'t'*-trV/ *

. w

•ir
N O T I r I-.

ISTORICE si ARCHEOLOGICE
ADUNATE

b pe k 4 8 m o M s fir i si I B i « « rid <mfi<$

D IN

MOLDOVA

Melchisedec, Episcopul Romanului.

Ayv*'* * W* A
v
f'-Mt U. rtto

__________ r ^ • » _________________

1885.
NOTIŢE ISTORICE Şl ARCHEOLOGICE
adunate

De pe la mai multe Monastiri şi Biserici antice din Moldova.

I. Monastireci Nemţului.
1. Biserica mare din acesta Monastire este zidită
de marele Ştefan, în anul 1497, precum arată in­
scripţia urmatore, ce este deasupra antretului de
dinafară, şi are forma de rugăciune, adresată de Ma­
rele Domnitorii! Domnului nQsţyuJjsus Christos, că­
ruia dedică templul seu, şl-i cere protecţia asupra
sa şi a ţere'i:
rH Itf Xt MpMMUI Vf>AM C U H . H ?Kf C Z i ^ A T B O fc *

nO M O l||V ;K. RZ C A A B * H M tC T R H CAABNOM^

IÎK t U )T ^ tlW A A NA NBA B Z ^ N tC t NK) T B O t/V ltf. H T 'k i


BA^KO IlO KţlbJ HAC M A C T l’* CBOfc* W T HNb H

£ 0 B ^ K A . Iw A N G T t ( j) A N BO tBO ^ A. KPKStK) AAACTlVo

r^ p Z J^fAAAH M O A ^ A BCKO H . CNZ GO r^AM A BO tBO -

EA TO H ^ BO A M H NAHA H C Z J ^ A AAA CGIH B Z


M OAK* CfKrt H rU tH ÎT O A/lAp'lH. H CN^ KO T-
^AN ^. H ^ p ^ rklA A SA^O/V\ I I V . H C Z B p Z U IH . BZ A T
2^i. A r^ B A ETO A'fc'TA M H NA flp Z BO T t K T K lJ J E t.

AACIJţA NOtAABplA ^ 1.
Românesce se traduce aşa :
„Domne Iisuse Cliristdse! priimeşce templul acesta
Notiţe istorice şi archeologice. î
2 NOTIŢE ISTORICE Ş( ARCHEOLOGICE

fo­
carele s a zidit cu ajutoriul teu, întru slava şi cinstea
sântei şi slăvite! înălţărei tale dela păment la ceriti.
Şi tu stăpâne acopere-ne cu mila ta de acum şi pană
în viacti. Ioan Ştefan Yoevoda, cu mila lui Dumne-
deu Domnitorii! ţerei Moldavei, fiiu lui Bogdan Yoe­
voda, binevoi şi începu şi zidi templul acesta spre
rugă sie şi Ddmnei lui Măriei, şi fiului lor Bogdan,
şi altor copii ai lor. Şi l a severşit în anul 7005, eră
al domnirei sale al 41 curgătorii!, luna Noembrie 14.
Zidirea acestei Biserici coincide cu resboiul şi
victoria Marelui Ştefan asupra lui Albrecht Regelui
Poloniei. E a s a sfinţit după ce Marele erou s a în­
torşii victorios la reşedinţa sa Suceva. Acesta se
vede din o însemnare istorică scrisă slavoneşce de
Mitropolitul Theoctist II-lea, întru o Evangelie sla­
vonă, făcută şi dată de el Monastirei Nemţului.
Acestă însemnare, forte importantă pentru istorie,
o reproducem aici în textul ei slavon, precum se
găseşce la finele Evangelie! de la Ioan :

.oHcuhcaca cVi ctoe ^ v r a i t ^ ahumk h nost-


a Hî n Vs /VM» M H T f O IlO A H T A ’G ’tW K T M C T A W T Goy-
MARH. H B h JC T H H A C T O A T lA b C TA A O y m Hî C-

TO y CfM S’ Hl/VUl^K0/vW RZ Rf'fc/VIA VUHO. £ r^ A


C Z S H i^ A C A C IA CTA A LţpKBA . ^AHU.VU j, H flO R l-

A ^ H if/W K X a ’A W R H R A rO MOA^ARCKOM.

I o »ANn a G t C(|)AHA ROtBO^V. R X T O ÎK E Bp'fc/VIA llp 'l-


H A A K t p T Z , Kţ»AA A 'fcllH C K b J. CX M N U T O A CH-
AO/B. H AANOrO ţ)XRA HA rţ>A^ C O y4A BC K 0H . H Hf

BZ^AAOPKt f l ţ ^ A T H rţ>A^, H B Z ^ 8 ţ> A T H C A


NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE B

AENR. O t e (J)AH?KE BOEBO^A , HAH^EHAHk Kp'tfl-


KO. CZ CBOHMH BOH, H pA ZRH ETO HA KW^MHNh.
BZ a 1\T / 3 £. A T^BA CBOErO A't'rO M TEKAljJEE.
MCIJA WKTOBplA K£> BZ HETBK, BZ ^EHh, CTTO A h-
AAHTplA.

H flOTOM BZ^BpATHCA U T pA ^ROA- H UCTH


LţpKWBKCIA TOrOPK^E aA t A MClţA HOEB. £4. H?KE
H MhJ CZnOTpOy^H)(OV\CA CZ i^Z^OMZ EA, H CZ
TOr^AUJHHMH RpATIAMH. H CONCAVE CIH TETpO-
EVrAZ llp'fc^pEMEH&IH MHTpOHOAHTZ 'O’EWKTHCTk.
H ^A^E ETO CTM^ MOHACTUptO HE/V\£LţKO/V\V. BZ
MOARA CfR^. H MZTALjJlHM HA HEMk H CAkJULJA-
LjJIHAAR CZ OyCţiZ^lEAAk. TOTO pA^H Al|JE KT O OriO-
KOVCHTCA. BZ^ATH ETO WT CTTO AA'fîCTO CtrO H
np’i»necth Ero hh^ e. hah ripo^ATH T o r o ne ripo-
LJJENZ ^A RA^ETk r^EM HAUJHMZ IV X\VM M HA­
LIINiV\Z CWffcptHIEMk.
H HHCACA IIpH RArOvlCTHBrtM r^pHî J^EMAH MOA-
^ABCKOH ROT^AHA BOEBO^I. CHZ CTE(J)AHA BOEBO/ţl
H llpH HrV/VtEHA Hvp IIApTEHI». pAKOEO rfA/VUTH-
ka ^HMHTpiA ba ^ t ..3 K TfKMlţJEE . Descrierea a-
cestei Evangelii şi traducerea acestei însemnări vecii
în catalogul cărţilor sârbesc! din Biblioteca Monast.
Nemţuluî, publicat de mine în revista d-liu G. T o-
cilescu. an. 1884. fascie. I. t. I. p. 140. No. 91.)
2. Lângă Biserica a doua, a Sfântului Georgie s’a
găsit îngropată în păment o bucată de petră cu o
inscripţiune frumos lucrată; ceealaltă parte ruptă s’a
4 NOTIŢE ISTORICE ŞT ARCHEOLOGTCE

perdut. Din partea conservată se vede că ea fusese


pusă la vechia eclisiarchie, de ctitorul eî; darrefăcân-
du-se acea edisiarchiă, petra cu inscripţia eî s’a ne-
grijit. Partea rernasă din inscripţiune sună aşa :

H n o c n 'tu iiH V ţ/v » c n a h c z b ^z i u e n i e m c t a to ^ a :

Ct A ^ ...........p ll^ CIA KAHCIApHHLţA B Z ^ N ll KATOMC-

THBATO rClIMINA NAULIirO Ia ’...........tMACTIW RTKIfO


r^ ţ)Z M AU MOA^ABCKOH. BATO AACLţA iV?N.

3 A ‘ MK"
E a se pote restabili mai întregâ, afară de numele
ctitorului, carele remâne necunoscut : „Cu voinţa
Tatălui, cu conlucrarea Fiiuluî, şi cu severşirea sân­
tului Duchu. E tă e u ......... am făcut acestă clisiar-
nită. în dilele euseviosuluî Domnului nostru loan I-
liaşu fiiul luî Petru Vocvod cu mila lm Dumnezeu
Domnitoriu ţereî Moldavei, în anul 7057 (1 5 4 9 ), lu­
na Iunie 7 .“
3. In colţul despre medă-ndpte al pridvorului Bi-
sericeî mari este o petră mormentală, pe carea se
pot ceti următorele cuvinte slavone: „CZM ka/vun
fCTk roWkk pAKA KPKIA HAN MNKOTA nApKAAAKA
IJU T H iM lţA . M ^K^ACH t r O .............. HPKE I l f t ^ C T A -
BNCA M n O rţilK fN 3 ^ f . B. ATO *3*1 MCLţA W K T . '
Adică:
Acesta petră este mormântul robului luî Dum-
nedeti pan Micotea pârcălabul de Nemţu, şi l a îm­
podobit............................................carele a reposat şi
s’a înmormântat aici. în anul 7090 (158 2 ), luna Oc­
tombrie.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 5

4. Cum întri in pridvor, la partea dreptă se gă-


sesce restul unei petre mormentale, pe carea se pot
ceti cuvintele următore: '„czTBOpn CtK^ ilAKtA KKIS
inCKOflk pW/VUMCKIH BZ EAATOHfCTHB 1T0 H
^ oan em bato ..........................................“ Se înţelege,
ca acesta petră a fost pusă pe mormântul acestui
Episcop, carele a fost călugării dela Monastirea
Nemţuluî, a fost episcop la Roman puţin timp, dela
1013 pănă la 1616, apoi s a retras iarăşi la monas­
tirea Nemţuluî, unde a şi murit, şi s’a îngropat în
B iserică; dar mormentul lui negreşit nu a putut se fie
în locul unde astădî este petra mormentală.
5. In partea stângă a templului (vxo;) în Biserica
cea mare, este mormântul lvu Ştefan Voevod, fiiul
lui Alexandru cel Bunii, ucis de nepotul seu Roman.
Petra cu epitaful este pusă de Marele Ştefan. Pe ea
se pot încă bine ceti cuvintele următore
oyKţtAcn I ummz G t k | ) an e ik Yk » a a a c t Yw

r^ p k 3tM A H MOA^ABCKON CNZ E O r^ A N A BOtBO^


CyHKO BH CBOt/Vl'Y G * rt(ţ )A H tf BOtBC^Hî. CNZ C T A ţ A r O
A A ^ A M ^ p A BOtBO^A. HPKf Oy.VApZTBN
Cuvintele următore sînt, puţine dar nu se pot ceti,
fiind petra tâeată pentru aşedarea pardoseleî cei
none. Se traduce aşa : „Acest morment l a înfrumu­
seţat loan Ştefan Voevoda cu mila lui Dumnedeu
Domnitorii! terci Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod,
unchiului şeii Ştefan \ oevoda, fiul bătrânului Ale­
xandru Voevod, pre carele l a omorît........................ "
Epitaful acesta se eompleteză prin o însemnare sla­
vonă, ce s a păstrat în restul unul Margarint slavon
6 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

din Monastirea Nemţuluî. In ea cetim, că „în anul


6955 (1447), luna Iuliu 13, s’a tăiat capul luî Ştefan
A'odă, domnitoriul ţereî Moldovei, fiul luî Alecsan-
dru Yoevod, de Roman fiul luî Uie Aoevod. Si s’a
înmbrmentat în monastirea Nemţuluî în 16 dile“.
(vedî catalogul citat maî sus, No. 89). Scriitorul a-
cesteî însemnări este cunoscutul scriitorii! de cărţi
slavone, în viacul 15-lea, monacliul Gavrjjl, contim­
poran cu evenementul. Despre acesta ucidere vor-
beşce şi Letopiseţul Moldovei(t.I. p. 111. edit. 1852
Iaşi).
6. La intrarea în pridvorul Bisericeî marî, spre
stînga, este o petră mormentalâ, din a căreea in­
scripţie se vede, că ea a fost pe mormântul luî Theofil
Episcopul Romanului, carele a fost acolo înmor­
mântat, negreşit pentru că acolo ’î-a fost metania de
călugărie. Epitaful este scurt, şi scris parte româ-
neşce, parte slavoneşce : fSVlT AMACTX n u -
TpZ 3^£ IIO'IHBAET BO CTO nO'IHBLUA-
ro wriţA NAWEro Kvp eikkiix po/vuN-
ckVn / R t /^Cne. m Clj,a O ehtemkpVa a. “ De aici
se vede că reposarea luî Theofil a urmat în anul
1747.
7. Tot în pridvorul Bisericeî marî se află petra
mornientală a luî Ioanikie Episcopul Romanului.
Mormântul luî Ioanikie a fost în nartica Bisericeî,
unde şi acum este scris numele luî pe părete jos, în
dreptul mormântului. Etă cuvintele câte se pot ceti
pe acestă petră........ Kvp I uianhkÎ e 6fiHCKon pO-
/VUNCKIH KTMTCp C(j)HHTfH MONACTHpH H'fcrtA-
NOTIŢE ISTORICE SI ARCHEOLOGICE 7

4^. KApI CA^ n p t C T X B H T A A A N ^ A 7^77 15.


ca ^ c z n A ’r i u h ^ w J ^ M C z i ţ A T ^ n z 55 anh

A pZnOCZfEH npAOC^HNlţVtH CAAE »W KEAT^AAA


MONACTNţEH DţlHN CHAHNgA CTA^HI^aŞ h Ao^O-
.0.11# J^HAEAE llpffc 4.NZALţAir#A#H ^OMH A -
A H ^ A N ^ p # N m k OAAh G # H # fiOEKO^, AA AM#A 1802 .
I#n. 20
8. In nartliică, în partea dreptă se află mormântul
stareţului Paisle, cu o inscripţiune frumos scrisă pe
petră de marmoră, în doue coloue, în una ruseşce
şi în alta româneşce. In acestă din urmă se elice
„Aicea se odilmeşce fericitul părintele nostru Stare­
ţul
î
Ieroschimonachu si *»
Archimandrit Paisie, maloro-
sianul, carele viind dela muntele Athonului în Mol­
dav ia cu 00 de ucenici, si aici mulţime de fraţi a-
dunând şi viaţa cea deobşte pren sine o au înnoit,
şi aşa cătră Domnul s au mutat, la anul 1794, No-
emvrie 15, în c.lilele binecredinciosului Domn Mihail
Suţul Yoevod, şi a preosfinţitului Mitropolit Iaco v “.
9. Lângă zidiul Bisericei Sântului Georgie se gă-
seşce o petră mormentală cu o inscripţiune slavonă,
din carea încă se pute discifra şi înţelege, că a fost
pusă pe mormentul „Ieromonacliuluî (aţitNOHNOK)
Kyr Chariton, egumenul acestui sânt locu“, Şi că
petra s ă pus în anul 7044, luna Maiu 7 (1536). Se
mai pomineşce încă în ea numele „Cliristof or A
10. Dintre multele odoră preţiose, vecbi şi mo­
derne, vom am inti: Epitaful seu Aerul din anul 1436,
făcut de Ieromonahul Sil nan, carele a fost al doilea
egumen al acestei monastiri, şi predecesoru lui G ri-
8 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

gorie Ţamblacu. Aerul acesta se p ăstră» sub sticlă


într’un cadru atârnat pe părete la strana mare în
Biserica Sântului Georgie. Pe el sînt cusute inscrip-
ţiunî slavonescî:
a) Un tropartt din procbodul Domnului: „)Kh-
80TE BkJ rpOEZ flOAO/KHACA tCH ^E H ATACKIA
BWHNU CTţxutf ^HBNHA CitKO^ENIC TBOE CAAB-
AKAUJA11• Limba slavonă este reu schilodită, şi arată
în autoriul scriereî un om ne nveţat în literatura sla­
vonă, dar şcia de rost, din audite acest tropariu. R.o-
mâueşce se traduce : „Viaţă ! în mormânt pusute-aî
Christose, şi ostile ângereşcî cu frică sau mirat, slă­
vind pogorămentul teii “.
b) G zTB O pH ÎKE CUI AEţtKI SpOMONAV G m A^AN

H r^ M E N Z W T Mrfc/YUţA. f i z ^NH EAArOMHCTHBArO

icî limba slavonă este corectă, ceea ce însemnă, că


aceste cuvinte sînt compuse de un bun cărturariu,
E le se traduc aşa : „Făcuta acest Aeru Ieromonachul
Siluan, egumenul de la Nemţii. In (filele evseviosu-
luî şi iubitorului de Christos Io an Ştefan Voevoda.
Ş i s’a săverşit în anul 6945, luna Septemb. 1 (1437).
11. Un panaghiarin, dat Monastireî de Marele
Ştefan, în anul 1501. E l este de argint, poleit cu
aurn, lucrat ajour, cu doue icone în relief. Constă
din doue blide ce se închid unul cu altul. Pe un blid
este icona Inălţerii, pe altul icdna Invierei, unde
Domnul Christos se represintă scoţînd din iad pre
drepţii din legea vechie. Impregiurul amânduror bli-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 9

delor este următoreainscripţiuneslavonă: G t £-


(j)ANh. flO EBO ^A, K?Kl'£K) M AC t Tw r il^ K 2^E/V\AH
MOA^ABCKON. CHZ KO r^ AH A flOEBO^H. C ZTBO fiH CZN
riANArHtA^b. B Z CBOtAAB NEMEMECKO/VUx AAONACTHpH.
BA’fc’rw /3«. ^AACLţA ^ ekeaa nY“- Inscripţia se în­
cepe depe blidul cu icona învierei, din dreptul ca­
pului Măntuitoriuluî. Româneşce se traduce aşa :
„loan Ştefan Yoevoda, cu mila lut Dumnecleu
Domnitoriu ţereî Moldavei, fiiul lui Bogdan A oevo-
da, a tăcut acest panagliiariu la sânta Monastire
Nemţul, în anul 7010, luna Decern. 1 8 “, (1502).
In lăuntrul blidelor sînt doue icone. Pe unul —
Domnul Christos pe tronu, asistat de Maica Dom­
nului' şi de Sântul loan Evangelistul. Pe celalalt
blid este desemnată Maica Domnului cu braţele în­
tinse la rugăciune, şi purtând în interior pre viacl-
nicul pruncii. Impregiuru pe margine are înscris
slavoneşce im nu l: „Ceea ce eşti mai cinstită R e­
producem acest text slavon, pentru ore-care archa-
isme ce cuprinde în traducerea slavonă de atunci,
pre care până astă-di cu atâta zelii le aperă Lipo­
venii Staro-v eri: „ t J e Cn e h u j a ^ iţfS ’ «H \A B H C A A B N A -

HWA Et^ţ)AC«?K^tHiA G f()A (j)H A A K G E 3 H C T A Ifc-

NÎA K TA CAOBA ţ A U ^ H l l X * C Z lţiH K L ^ T E KT» BE-


AHTAEM I% “ -
12. O cruce mare de lemnu, sculptată, îmbrăcată
cu argint şi aurită. împreună cu coda ei este lungă
de un cotii. Pe dânsa sînt sculptate tote praznicele
cele mari. E a este cu opt cornuri ; la cele trei cor-
nuri principale are părticele din moştele Sântului
10 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHIOLOGICE

Theodor Tiron. A fost împodobită cu multe petre


scumpe şi cu mărgăritare, din care nu s a păstrat
nimica. Ea este făcută şi dăruită Monastirei de Mi­
tropolitul Grigorie, în anul 1559, precum se con­
stata din inscripţiunea urmâtore :

„G zh K fC TZ CZTBOpH N WKOBA Kvp Î’a H-

r a ţ )i£ H'fc/VUMCKRJH /1/InTpOriOAHTA C^'IABCKATO H

BZ riAAAATR CER E /WONACTHpK1 H 'fc.vm i-


KOiViS1 H^eîKe fCTh. VPAMK (aicl este rupt argin­
tul cu literile ; dar se înţelege că lipsesc Zicerile :
CTOE R Z 3 H fC tn if) TA RA H CIlAfA H A tlItrO lS’

^A b a t /3f^H AAClţA ^ ekeai . A dică: „Acesta


cruce o făcu şi o fereca kir Gligorie Nemţanul Mi­
tropolitul Sucevei, şi o a dat spre pomenire şic Mo­
nastirei Nemţului, unde este templul sântei înălţări
a Domnului Dumnezeului şi Mântiiitoriuluî nostru
Iisus Christos. In anul 7068, luna Decembrie (1560).
Preţul
1 ce a costat facerea cruce! este însemnat
de alungul code! ei în 6 rânduri, în urmatoriul mod :
„ A l o i j J H C T T O REAHKOAAMNHKA O t U ;^ 0 ţ ) A TV pO N A

B^EBATk ^ECATK H ^B^C e \ CpERpO HHHA5H I

flA T K ^ECATB ^p^BO K pZ CTH O E MHNASH *.

IlA T k ^ECATk KAMENIH AAMOrOLţ^HH 2y\ RHCbp I

^ tB TK S’ ?t\0ATH 2^X flO^AAlţJENOE 2^AAT 1

TpH^ECAT<\ H £ B 'k J^ A A T ^ A O pAROTAM.


Mai ânteiti adică se spune, că în cruce silit puse
moştele Sântului Marelui Mucenic Theodor Tiron,
a p o i:
Noue-Zeci şi doi pinezl pentru argint ;
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHIOLOGICE 11

Cincî-decî pinezl pentru lemnul cruceî ;


Cincî-decî pentru petrile preţiose şi pentru măr­
găritare ;
Noue galbinî unguresc! pentru aurul de poleit.
Ţrel-decî şi do! de galbinî pentru lacerea lucră­
rilor.
Desupra praznicelor sînt scrise numele lor, eră
jos de desupt este numele sculptorului : ,,KoflAA
(a săpat) nom NHKH(j)Oţ>. Sculptura pote ti de
model şi astădî.
13. Altă cruce tot cu 8 cornurî, ceva maî mică
decât cea precedentă, deaseminea cu praznicele a-
nuale frumos sculptate. In prejiur are acestă inscrip-
ţiune slavonă :

îîOzH KfCT CZTKOpM H VUKOKA I1AN K p X C ri


5KHTXNHvIAţ)ă C^MARCKKIH H KN'trHN'fc frO /V\Aţ)IA
M ^A^ll fTO KZ MOAB& CtGf H 3 A ^S’hjh
(rupt argintul) h pc^HTfAt CBOHV BATO
MClJA MAU K5 \ Adică : „Acesta cruce o făcu şi
o fereca Panul Crâstea Jitniciarul de Suceava şi
Knegbinea lin Maria, şi au dat-o spre rugă şie şi pen­
tru sufletele lor şi ale părinţilor lor, în anul 7066,
Maî 26 (1558).
Pe coda cruceî sînt aceste cuvinte scrise în formă
de panglică, înfăşurând coda de sus pănă jos, în
formă spirală :
,,SX NTÎ/VUl^KOAAă MOHACTKJpă fCTh.
' fcfXMh BX3H£CtHVf TA KA H CRACA HAUJtTO N VA .
A dică: „In monastirea Nemţuluî, unde este tem-
12 N O TIŢE ISTO RICE Şl ARCITIOI.OGICF.

piui în ă lţa rea Dom nului Dumnezeu şi Mântuitori ului


nostru Iisus C liristo s“.
Pe fundul codei estet>sculptat numele ,.( ) aka*
carele negreşit este al argintarului.
14. In B iserica mare, dinaintea Catapetasm eî, în
partea stîngă este pusă în o strană anume făcută —
Icon a M aiceî Domnului, pre carea Imperatul B izan­
tin Andronicu Paleologul o a trimis darii luî A -
lexandru celu Bunii. A cesta icona se bucură de o
stim ă particulară, şi este una dintre renumitele 1-
cone făcetore de minuni ale României.
11. Monastirea Secului.
P e la m ijlocul viaculu'i 15-lea, pe locul, unde as­
tă-d i este monastirea secului, era o sicliăstrie, nu­
mită, slutul lui Zosima, di pre numele primului Si-
cliastru ce l a fundat. Dar la finele viacului 15-lea
Marele Dvornic al ţerei de jos Nestoru PTrekie a zi­
dit B iserica actuală a Monăstireî, însă mai mica de
cât este ea acum, fiind în urmă mai lungită de alţii.
Anul fundăreî este 1595. Locul, unde a fost antretul
primitivu alu Bisericeî, îlti arată bine inscripţia ve­
che, pusă de ctitoru desupra uşei Bisericeî. A cestă
inscripţie slavonă este pre interesantă pentru multe
noţiuni istorice ce cuprinde. Noi o reproducem aici,
pre cât ea a putut fi descifrabilă:
,, H 3 K OAt Nit ZV\ U ILU . H CZ «lO C n'tiU tH U M CHA.
M CXKpXilItllTtM CTTO ^ A. MOAHTKAM M llţ>'k-
H t Va k rO A A A T tţ-H II C T l'O I a ’ l l p ^ H A II K Z C ' t v
( T k J ^ . CZ KAArO ROAHm /V\ II IlORfAtNItM TII^M NA MA-
u u ro Ia> Spc/VUA A I c t i i a a K o ik o ^ m a c t i* k î k Vm
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHIOLOGTCE 13

m \pk 3 tMAH MOA^ABCKOH. H U / T KTA ^ApOBAN-

HUA lIA^ tro Iu> K o n gTAHTHN H ^AE^AN-

fjOEBO^. H W T KpATA ETO fw O h MEVJUN M 0-

THAA fiOEBO^ H MA^OAA ErO. H CX KATOCAOBENJIM

GpATA m^CTBA 11^ np'lîVJUClţJENHArO Kvp TEVU^riA


ArtOTHAA M H T fX M lO A H T A G S ’MABCKArO. pAMEMIEAA

EArkiAA H H G T H N k lM WT KA ^ANA C T A ÎK A N ÎA

cx3 ^a czh e î k Vh 5Z H rrro caab-

HArO RfOfOKA llp^'lS’ H K fE C T H T E A 't ^A IvJU H

MCTNA ErO V ctK N O R E N lA . G/VUţ)ENklH II AANOTO T ^ -

IDNklH ţ)AK BAA^lţrfc . N e CTO{> cfef^KE BEA £ROp-

NHK ^OAN^H S e MAH H K N ' t n i N r{% ETO M IIT p O -

(j)ANA. N MA^V 11^' B a CHa Ye H F^HTOpiE N HNH

ETO^ANkl HA^ H ^. „ G T W ( W 1| kl 3 E HK-

pATUJIECA AAOAHTE KT A ^ A N a C AANOTO-

rp'tuiH H y ţ) A K O B K / K I H ^ H £C T O p <5S ^ -

KEH ETO M U T p O ^ A H 1!; II BEC

O ^ H Y H B O W T n ^ l|l E N i E r () ’i ^ O AA

......... h wcmokaC bato / 3 pr [ omîe 3 . h cxb^x -


uihc T o r o arf\rr a O k t o b ^ a e.
Inscripţiunea este săpată în relief, are o lungime
■ 73 centimetri, şi lăţime de 43. Constă din -3 rân-
Prin desimea scriere! şipringrăm ădirealiterilor
1 în altele, acesta incripţiune este un rarii mo-
•vekîa paleogratia slavică de pe monumentele
istorice. Un al doilea esemplaru de felul acesta
‘■împiuat nicăirea. De acea ea şi este forte
le discifrat. Singurul paleograf, carele s a
odiscifra, a fost Părintele Kiriac, acum re-

1
14 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHIOLOGICE

p o sa t; dar încercarea sean’a reeşit şi a părăsit’o. La


greutatea discifrăreî adaoge, şi aceea, că două rân­
duri de la urmă sunt usate de timpii, aşa că unele
cuvinte se cetescu cam pe ghicite, eră altele nici de
cum, pe cele dintâiu noi le-am subtras ; eră pe cele
de aldoilea le-am înlocuit cu puncte. E tâ şi tradu­
cerea ndstră :
Cu voinţa Tatălui, si cu conlucrarea Fiului, si cu
sevărşirea sântului Ducliu, cu rugăciunile prea cu­
ratei Nâscătdreî de Dumnedeu, şi ale sântului loan
Inainte-mergâtoriuluî, şi ale tuturor sânţilor, cu bună
voinţa şi cu porunca Domnului nostru loan Eremia
Moghila Voevod cu mila lui Dumnedeu Domnitoriul
ţărei Moldavei, şi a dăruiţilor de Dumnedeu tiî ai
lui : loan, Constantin şi Alexandra Yoevodî, şi dela
fratele şeii loan Simeon Moghila Yoevod şi cu fiii
lui, şi cu bine- cuvântarea fratelui Domniei lor prea
sfinţitul kir (ieorgie Moghila Mitropolitul Sucevei.
Cu iubire bună şi cu adevărată avere dată de Dum­
nedeu, zidi acest templu Dumnedeescu în numele
sântului slăvitulul proroc înainte-mergătoriii şi bote-
zătoriuluîlui Christos loan şi a cinstitei lui tăieri, sme­
ritul şi mult păcătosul robii al stăpânului Christos :
Nestor Ureke marele Dvornic al ţereî de jos, şik n e-
ghinealui Mitrofaua, şi copiii lor Yasilie şi (xrigorif
(*), şi alţi de Dumnedeu dăruiţi copii ai lor (**). Sân
părinţi carii vă aflaţi aici, rugaţi pre Dumnedeu pe
tru noi mult păcătoşii robi ai lui Dumnezeu Ne
Ureke şi soţia sa Mitrofana, şi pentru tot nemu
şi pentru iertarea păcatelor lor . . . . . . . . . . .
( * j Grigorie este şciutul ehronicariu al Moldovei.
(**) D intr’o danie făcută de Nestor Ureke ndueî sale M onastiiî, pr-
nume.şce Xiropotamul (părăul Secu), dupie numele unei monastiiî d
Munte la anul 1604, se vede că el mai avea în că doue fete : Nasta
Deasem inea se numeseu acolo şi părinţii lui Nestor şi aî Mitrofan*
D u m itra; loan şi Maria.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHIOLOGICE 15

Şi s a întemeliat în anul 7103 (***) Iunie 7, şi s'a


săvârşit în acelaş auu Octomvrie 5. (****) (1595).
Dintre odorile vechi ale Monastirei vom însem na:
1. O cruce mare, lungă de doue palme şi un lat
de mână, împreună cu coda; este tot cu 8 cornurî,
caşi cele dela Monastirea Nemţului, sculptată fru­
mos, sunt sculptate pre ea 36 icone, ce represintâ
sărbătorile domnesc! anuale ; ferecată cu argint şi
împodobita cu petre pe margine. Pe laturile mărgi­
naşe, împrejur, are acesta inscripţiune :
GiH KpCTZ COTBOpH HmCTO^K cSpHtKE BEAH-
KfeJM AKOpNHKZ ^O AN^H ^tAAAH H K N rfcrHNrfc

ETO AlHTf>0(J)ANA H CNOBE H ^ flA C H A IE H T^HrOplE N

i l HACT AC! A H A U p l A . H ^A^E A BX HOBOE C Z 3 £ A -

HIE ONHj( MONACTHp G h p O IIO T AAA ^A K ^ f T HAA

t lA /W V r NA bA k H b A m n 'ie Ba A t ^ p E . C m T - A 4’ .
„Acesta cruce o făcu Nistor Ureke marele Dvor-
nicii al ţereî de jos şi kneghinea lui Mitrofana şi fiii
lor Vasilie şi Grigorie, şi Anastasia şi ila r ia, şi aii
dat-o în nou-zidita lor monastire Siropotam, ca să
le fie pomenire în viacii viacilor. In anul 7105 Sep­
tembrie 1. (150 7).
2. Altă cruce mai mică, cu patru cornurî, împre-
. i cu coda este lungă de o palmă şi jum ătate, cu
praznice săpate frumos; cu inscripţia următore:
UlielGiin KpCT CXTBOpH AANOrOrpHîUJHIH fAK
del dclHCTOp cSp^KE ABOpHHK H KH^rMN^Î ErO
nostre r (3 ) din inscripţie nu se distinge bine. Noi am tradns’o aşa, c.om-
11 1111 îl V te date, d i" alte documente.
*n inscripţie calculezi începutul anului nu de la 1-iiî Septembrie, ei
a i i e V O i e t Cilcl spuind că a pus temelia la 7 Iunie 7103, adaoge că o a se-

încevcat *nr‘ in ,l,na °ctombrie-


16 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHIOLOGICE

/MHTpO(J)ANA H ^A^f A BZ H0B0CZ3^ANZM CROtl


MONACTHp CZK^A IfT ^pAM CTTO HCHATO H
CAABHArO npOpKA H Fipj^THA KpCTAE IwANA. BA'W
^pB. IltN a “.

Acesta cruce o făcu mult pecătosul robul lui


Dumnedeu Nistor Ureke Dvornicul şi kneghinea lut
Mitrofana, şi o dădu în nou-zidita sa monastire Se­
cul, unde este templul Sântului cinstitului şi slavi-
tului proroculuî şi înainte-mergătorului Botezetoru-
luî Io an, In anul 7102. Iun. 1. (1594).
3. A treia cruce vechie, lungă de o palmă şi un
lat de mână ; tot cu 12 praznice sculptate, şi fere­
cată cu argint, caşi cele-l’alte de mai sus, cu 4 cor-
nurî, şi cu inscripţia : ,,cxn KpZCTZ COTROpM GopA
MA/VUKH pOUUKH RN CTiApZ. H KZA ^ H . UM U Ş ^ \T

AA AAZNZCTiţU AA G zk S A . B A TO £.
Acestăinscripţie jumetate slavonă, jumetate româ­
nă arată că pe la începutul veculuî 17-lea străbatea
în Moldova dorul de aşi cultiva limba proprie. Partea
slavonă a inscripţiunei se traduce aşa: „acesta cruce
o făcu Sora mamaca (mămuca) Koşcăî Visterniculuî
şi Calul",
4. O a patra cruce vechie, lungă de o palmă, a-
semenea ferecată cu argint, sculptată cu multă artă;
represintă pe o parte restignirea, pe alta nascerea,
la mijloc ; pe la cornuri represintă câte 4 grupe de
sânţi pe de amândouă laturile ; grupele se compun
din câte 5 persdne deosebite una de alta printr’un
firu săpat şi combinat în formă de cruce ast-feliu
;;
®|® . Pe codă are o inscripţie slavonă ; ,, czh KpCTZ
CZTBOfH H WKOBA gpAAONA^ flAHClH H U ’CTAA M rt -
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE. 17

f A ** r" * ^
CTHj) Lj ZK^A BATO MC4 A MA0T A .
„Acesta cruce o făcu şi o ferecă Ermonachul P a-
isie, şi a lăsat’o Monastireî Secul, în anul 7109, luna
Mart 30 dile“ (1601).
5. In Monastirea Secului se păstreză o liturgie
slavonă manuscrisă, carea a fost a Mitropolitului
Varlaam. Formatul este 4° micii, scrisă pe cliârtie
grosă în forma pergamentului; legată cu catefea vi­
şinie, şi împodobită cu flori de argint aurite. Pe par­
tea deasupra are la mijlocii o placă de argint au­
rită, în mijlocul căreea este prinsă o stampă rotundă
cu chipurile Sânţilor Trei-ierarchi, ale cărora sînt
liturgiele: A asilie, Grigorie şi Zlataust. Pe partea de
desupt are cinci postamente de argint aurite ; chio-
torile sînt asemenea de argint. Cartea este frumos scri­
să : titlurile şi iniţialele sînt scrise cu aurii, deaseminea
punctele. Iniţialele capitale sînt lucrate cu multă
artă şi cu multe coldre. Cuprinde : Proscomidia, L i­
turgiele şciute, otpusturile, chirotoniele : CB'fctlJE-
NOLţA H AtnOT4TA, MTtLţA H n’tsiţA ; HflO^iA-
KONA, ^(A«0HA, CSljJfNNHKA, nOnA j NA MOC-
TABAFHÎE SllHCKOriA HAH MHTfOnOA HTA HAH riA-
TpÎApVA; /WOAHTBA tr^A POCTABAT MH TfOnO-
AHTA H BX^O^HTX PfZB^t BZ TpA^Z H MbTETk
r> -
AAATBft rţiA^OAAb. /HATBA H>JKH rAATOAtT
NAH ^OBNHKK HpOlţlEN*. 2^A r p ^ b J
BOANBJA H NtBOANhJA. H ^A BcHîK^i KAAT 8* H
^AKAHNANÎe H BC^Kb AAOATB PpHMACTH-
THC ^OTAlţlHW#.
Notiţe istorice şi archeologice.
18 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

înainte de rânduela chirotonielor are următorea


inscripţiune, scrisă cu litere de aurii, şi încungiurată
de o frumosă ghirlandă : - m^ boaimTem vjÎua , h CZ-
CIOCnHîUJtHUMZ CNA, H CZBPZUJEmTeM CTTO frSţA.
NAMTKACA CIA CTAA H ESKCTBNHA AVT^ţinE T10BE-
A^ nVe/NAB H OyCpZ^EM H ^AANIEMh. TIARA ’0 ’*W-
^OfA NOBHHA BEAHKAT AUTOdiETA. H ^AfOBAA
a n ^ a ’ajiENNOMoy CBOE/v\oy ^wBNOMoy wtţoy
Hvp fÎApAAAAA^ Ap^lEnCKn^ H MHTpOnOAHT^ COy-
MABCKOM^ H BZCEH ^E/VIAH MOA^ABCKOH. BZ ^NH
KArOMCTHBArO TNA NAUJETO îu> GaCHAIE BOEBO^A 1
— B A ^ T ^ p H * AACgA mah ke. ’ A dică: Cu voinţa
Tatălui, şi cu conlucrarea Fii ului, şi cu severşirea
Sântului Duchii. Scrisu-s-a acestă sântă şi duinnede-
escă liturgie cu porunca şi oserdia şi darea Panului
Theodor Ianovicî Marelui Logofet, şi a dăruit-o
presfmţitului părintelui seu duchovnicescu Kyr
Ararlaam Archiepiscopul şi Mitropolitul Sucevei şi a
totă ţera Moldavei. In dilele evseviosuluî Domnului
nostru Ioan A7asilie Voevod. In anul 7151, luna Maitt
2 5 . (1(543).
La fine are încă o însemnare, scrisă tot cu aurii:
„M AflM CAC/A f i * A V T ^ p r î/ A p X K O * AAMOR rp 't'S IN A T
pAKA B T R IA HBANKA. B Z fMHCKOrilH pA^VJUSfKOIl TlpH
EIlCKil't Kvp #NaCTAcVE VJUT iVlOAAABHg. — Scri-
su-s-a acestă liturgie cu mâna mult pecătqsulul rob
al lui Dumnedeu Ivancii, în Episcopia Rădăuţilor
sub Episcopul Kyr Anastasie dela Moldoviţa.“
ti. Epitrachilul Mitropolitului Varlaam. Are o lun­
gime, împreuna cu canaturile (ciucurii) de jos, —-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 19

de 1.64 m. Este compus din doue părţi, late fie-care


de 18 c. m. Partea de desupra, ce vine pe grumazii,
este simplă de o materie de mătasă roşie; eră dina-
inţele represintă mal multe icone, frumos cusute cu
firii de aurii, anume : 1) Doi serafimi cu inscripţia:
„UJiCTO KpHAAT ' 2) Maica Domnului şi Sântul Ioan
Botezătoriul; 3) Sânţii Apostoli Petru şi P av el; 4)
S .S. Evangeliştî MateitL şi Ioan; 5) Marcu şi L u ca ;
6) Apostolii Simon şi Andreiii; 7) Apost. Vartolo-
meiii şi Iacov. Dedesupt are acesta inscripţie: cxh

mHTpA^HA CŞTBOpHA fjApAAAM M HTp 0 II 0 AHT


cSMabCkîh BATO (l6 4 2 A Canaturile de jos
au fost de ibrişin albastru, acoperite cu fir de aurii,
din care firii se vedu încă urm e; lungimea canatu­
rilor este de 18 c. m. Părţile cele doue, din care este
compus epitrachilul sînt conunite în trei locuri
prin 9 bumbi de aurii lucraţi ajur, în formă de fire
mari de argint, şi în verf au formă de cresta unei
pom e; au fost împodobiţi cu petre, de care sc mai
păstreză încă la câţiva bumbi. Lungimea tpitraclii-
ruluî dovedesce, că Varlaam a fost bărbat de o sta-
tura înaltă.
7. Sacosul Mitropolitului Varlaam. Este de cati­
fea verde închisă, sadea. Laturile amânddue, cea di­
nainte şi cea din derept, împreună cu mânicele, se
împreună prin ,22 bumbi de aurii, câte 11 de fie­
care lăture. Bumbii aceştia sînt prinşi în nisce veri-
guţe tot de aurii. Dintre bumbi numai unul la mâ-
nica este zurgălăii, de mărimea unei vişine. Amân­
ddue laturile aii nişce kenare fdrtc frumos lucrate,
representând diferite flori cusute din firu de aurii
20 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

şi cu margăritariu. Laturea de jos a keuariulul este


lata de 22 c. in. şi dispârţită în ddue deosebite rân­
duri de cusutură. Laturile cele-lalte sânt late de 7
c. m., representând iarăşi alta cusutură. La mâni
kenarele sînt late de 8 c. m., cusătura iarăşi variată,
lmpregiurul grumazului este o cusutură în formă
de cercii, lata de G c. m. In acesta circumferenţă
sînt cusute cu litere mari urmâtorele cuvinte: ,.cxn
CJkKOC CXTBOfH fijtpAAAAi ffy^VmCKnZ H iUnT(lO-
llOAHrr KA^T (1 638). In mijlocul acestei
cusuturi circulare este gura sacosului în formă ro­
tundă, largă de 15 c. m. Dela ea se lasă în jos o dis-
picătura lungă de 10 c. m. Mânecele es din corpul
sacosului numai cu 30 c. m. aşa ca ele se par
scurte; 1>ar causa este câele se făceau înadins scurte,
ca să nu acopere rucaveţeie (mânecarile). Lungimea
sacosului este de 1.27. c. m., aşa că epitracliilul
cu canaturile sale remâne afară cu 40 c. m. Lăţi­
mea lui la pdle este de 1.20., m. la supsidre — de
80 c. m.
Din odorale remase dela Mitropolitul Varlaam
resultă, că el era un om de statură înaltă, cult şi
iubitorii! de frumdsele arte.
8. Mitropolitul Varlaam, a murit şi s a îmnormen-
tat la metania sa Monastirea Secului. Petra lui mor-
mentalâ se vede şi astădi lângă Biserică afară, în
laturea dreptă, şi pe ea se pot încă ceti următorele
cuvinte: ,,C*H HA^rpOKHBJH KAAAfN CXTBOplI Clki»
Aţ)^UM»lCKOII fî ApAAAM / M l l T f O I I O A U T ........................
................................................... Afcfc'rot A'fc'ro Aţ»y 'ie—
ţ iillC T B A CBOtrO BATO /3(IN .
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 21

Adică : „Acesta petră mormentală a făcut-o şie


Archiepiscopul Varlaam Mitropolitul
. . . . al decelea an al archierieî s a l e ............................
în anul 7150 (1 6 4 2 ).“
Intru o însemnare istorică slavonă, găsită întru o
carte vecliie „Pravila lui Eustratie Logof. “ găsim
data suire! Iu! Varlaam pe scaunul Mitropolie! Mol­
dovei: „In anul 1632. Sept. 23, Duminica, s a chi-
rotonit Varlaam Mitropolit Moldove!. A ţinut pre­
dică în acea di Meletie Sirigo, marele dascal dela
Crît, (fitAHKiH KpHTCKm) (Volum. Tra-
ian 1882. No. 4-5. p. 212).
De aici deducem, că cuvintele de pe petra mor­
mentală a Iu! Varlaam : „anul al decelea al archie­
rieî sale, “ nu se reporta la data morţel, ca cum Var­
laam ar fi murit în al de cele an al archipăstorieî
sale, ci la data, când el ş’a făcut petra mormentală,
adică la anul 1642, când se împlinesc dece an! de
la chirotonia luî.
Data dela urma inscripţiuneî 7150, seu 1642 nu
este data morţi! luî Varlaam, căci din documentele
Monastireî Seculuî, se vede că el ani! din urmă a!
vieţeî sale ’!-a petrecut în retragere la Monastirea
Secul, unde se găseşce subscris ca, AAHT{>ono-
AHT^, până pe la anul 1657, când ş’a făcut ultimul
testament, carele pdrtă acestă dată. Mitropolitul
Varlaam a archipăstorit până pe timpul revoluţiu-
neî, ce a detronat pe Vasilie Vodă (1 6 5 0 — 2 ); căc!
Archidiaconul de Aleppu spune, că Mitropolitul era
bolnav, când patriarchul Macarie sosise în laş! şi că
Domnul s’a dus de 1 avisitat. Deaseminea letopise­
ţul ne spune, că, când s’a redicat la Domnie Georgie
22 NOTIŢE ISTORÎCE ŞI AF CHEOLOGICE

Ştefan ( 1 6 5 3 ) Mitropolitul Varlaam era eşit la mun­


te (Archiv. Lstor. Român. t. I. p. IT. p. 68. — L e -
topis. t. 1. p. 3 0 2 ).
9. Jn interiorul Bisericei mari dela Secul. în crip­
te anume făcute în păreţi în drepta şi în stânga,
sânt înmormântaţi ctito rii: Vornicul Nes tor Ureke,
şi soţia sa Mitrofana. Portretele lor se păstrezâ, zu­
grăvite pe părete în tinda Bisericei mari.
10. Adâogim în fine, că în Secul sînt îngropaţi
mai mulţi ierarchi ai Moldovei, carii au fost cu me­
tania dela acesta monastire, precum :Ioan Episcop.
Romanului, Mitrofan, fost Episcop la Huşi şi la Ro­
man, lorest, Gedeon, Mitropoliţii Sava şi Gedeon,
ctc, Mormântul Mitropolitului Sava este afară lângă
Biserica mare, la fundul vestmentăriei. Pe petra lui
mormentală, ce se află la acel loc, se pot încă ceti
urmatdrele cuvinte: 5Jcxh kameh HA^rpOKMivi. . . .
. . . . CXTROţtHC/fc RX E» A 't'ro no CXMpHTH CGU.EH
.......................... ţlAkO KtKlO Kvp G aKA Af^iflSHCKOIIB
A I h T^OIIOAHT.............MARCKIH n^CTA&HC RX
Iu; 6 VCTpATfE J U khHnE fiOERO. RA'tîTO ,3(50R AAEC.
T e h a . E ^IIK *' A dică: Acesta petră mormentală . .
........... s a făcut în al 15-lea an după mortea sa
............ . . . . . robului lui Buumedeu Kyr Sava Ar-
chiepiscop Mitropolit Sucevei, a reposat în dilele
lui loan Eustratie Dabija Voevod, în anul 7172,
Gcnr. 5 dile„. (1 6 6 4 ). Deducem de aici, căMitropo-
litul Sava a murit în anul 1664.
Din inscripţia de mai jos din Evangelia Mitropo­
litului Gedeon, se vede că succesorul lui Sava la
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 23

Mitropolie a fost Mitropolitul Gedeon, carele era


deja Mitropolit în luna Martie anul 1664.
Dela Mitropolitul Sava se păstreză în vestmân-
tăria Monastirei un tas dc argint, poleit cu aur pe
din lăuntru, precum şi florile de pe afară. Pe mar­
gine împregiur are inscripţiunea următore : ., cxh
T 'lîC K k CZTBOpH H 1 1 0 3 A A T H v p G ara A p ^ itn c K n z

H / W H T p O r iO A H T G ^ H A B C K k lH W T CBOf MpABArO

C T ^ f t A N it B ^HH I w G t £(|)AN BO^. B A T O


ABr^CT KA — Acest tescii îl făcu şi auri K yr
Sava Archiepiscopul şi Mitropolitul Sucevei din
drepta sa avere, în dilele lui Ioan Ştefan Voevod,
în anul 7 1 6 8 , August 2 9 “ (1 6 6 0 ).
Mitropolitul Gedeon încă este înmormentat la Se­
cul. Petră mormentală nu este, dar mormentul luî
se arată la locul, unde este scris numele luî pe pă-
retele bisericeî, în laturea stângă, dinafară.
Dela acest mitropolit se păstreză o evangelie sla­
vonă manuscrisă. E a este frumos scrisă pe cliârtie
grdsă ca pergaminul. L a finele Evangelie! dela Ma-
teiu are acestă inscripţiune :
, , K A A r 0 B 0 A£HU/V\k VJUL^A, H n O C n ^ iU tH l't/V Ik CNA,

H C Z B p Z im N ItM X C T T O ^ A , B Z C lB H ^ lţO y H lift"

K A r o iv \ o y k o y ^ A * iţ io / v \ o y n o 3 AM/î \a a h k o n h i ,z .

HAMACA H C Z R fZ liJM C A CIA C T O I K A r O B ^ C T f iO R A N V t

CZriHCAlLI/ACA CZ EACRtH»£/V\k M CZ HOB£Ar{îNi’tAAk

^AAHitAAk H O y C f Z ^ l E M k M E A T kl AAk llpOM 3 BOAE-

MltArtk. M p 'tw C ljH M N A rO C^A HAUJITO- Tt^ tW H k,

^ p y V t iK K n z h /1/Ih t ()Oi i o ah tz G o y H A R C K k iw . nţ»o-


H C y O ^ H H K k VJUT CTAA /V \M N * C T H p t T A A T O A iAAkIH
24 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

CO yykJH I1 0 T 0 K M E C T y p A M k , OyC'i'KNOBE-

n Ve m ectn w a taabu crro w caabnato nppoKA

llp ^ T 'IA H KpCTA^ IllA N N A , HA MMA G#KO yA.

£yA K * ^ E T k EM O y B Z M O A C A H I I A M A T k H pO(\ H -

TEAUi/VUv ETO. B^MHAA H AA IIA AA /ATB. ALBEAM KTO

NABAÎK^EHIEAAZ ^ lA BO AC KM M Z ^pZ3N ET BZ3 A TH

HAM HpO^ATH CIA K N H r* BE 3 k KACBINIA U>!_ţA

BkltlipEMENNArO. A W N k ^A k*^ ET NEIIpOljJENZ U I T

TA KA H W T I l f - ' I T k l A ErO flATpE H W T T H I U 'LLZ

HJKE B Z MHKEH, A M H N C . B Z ^NH I a H c T ^ A T i’a A \ -


BH^KA BOEBO^. T O r^ A B K IC T Kp *T CANLţ^ A
A o y n & . B p ^ L ţ A ^ T O E. B Z A ^ T O ,3 p O B . H C Z B p Z -

LLIHt A MCLţA A U p T A V."

„Cu bunăvoinţa Tatălui, şi cu conlucrarea Fiiu-


lui, şi cu severşirea Sântului Ducii, a totvedetoriuliu
şi prea bunului Dumnedeu, carele dă după început
şi sfirşit. Inceputu-s-a şi s’a severşit accstă sântă bu­
navestire (Evangelie) scrisă cu binecuventarea şi cu
porunca, cu darea şi cu oserdia şi cu bunăvoinţă a
preasfinţitului părintelui nostru Gedeon Arcliiepis-
copul şi Mitropolitul Sucevei, originar din Sânta
monastire ce se dice Părăul Secu, unde este templul
Tăiarea cinstitului capii al sântului şi slăvituluî pro-
roc înainte-mergătoriu şi Botezătoriul Ioan, a nume
Secul, ca să fie lui spre rugă şi pomenire şi părinţi­
lor lui, viacînica lor pomenire. Decă cineva prin în­
demnarea diavoMscă ar îndrăzni să îea seu să ven-
de acesta carte fără binecuventarea părintelui mai
sus numit, acela să fie neiertat de Domnul Dumne­
zeii şi de precurată lui Maică şi le 318 părinţi cei

i
NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 25

dela Nikea, amin. In dilele lui Ioan Istratie D abija


Yoevod. Atunci era crângu sorelui 4, al luneî 9,
mâna anului 5. In anul 7172 (1664). Şi s’a severşit
în luna Mart. 1 4 .“
Pe fila din urmă mai este încă următorea însem­
nare română, scrisă de scriitoriul Evangelieî —
D a n u l:

AH aflOH AE T O A T E M X (lOr HHNE BA H ETH

n f t A H A C T * KAţlTE CZ NOy M & I^V^EHE NOyMAH ^,1 -

K X T . n?FiMZ HOy KEIţ COKOTH H3&0A^EAE UUM BEU,


A(j)AA nfE HE KAAE AM .f .K A A T . A^EBZp UJM E^

U ’M h C Z N T K LUH AM HOyT^T UJH rpiUIM CZB AH

K Z T AA\ CMA H T ^ H N K Z T AM f l ^ T ^ T CZ N^ rţ»E-

UJECKZ MAH B p Z T W C AE T O A T E Cll^E AHACTA N^M


•• M
C H A H T CZ LţHHEM ^l^fAEC^A ^ y ^ A ^ H CB N T K, KZ
CKpHT^pA <J)*p -flţEAEC fACTE KA IIIH Tp^ H ^ A

( j j Z p * Ctf(|)AETU. A * 1» VVApE HE K ^ B * N T CA^ C H A *


BA (ţ)H r p E liIN T * IAp BOH HZpH NlţH CBHlţH UJH
(})ţ)A4 H ET H Lţ nţ)E KAPT-A AMACTA UJH k S' K A * N -
^ t l ţ E ^ N ^ H p E H T A Lt. H EN T p tf K Z HA^ CKpHC

C B N T k HHHH ^ E p , HE A^ CKpHC W M Z N * ^H TH -
N A T * UJH (bO ApTE H Z K ^ T O a C/K ^EH BZ pOr KM NE
CZ K ^ B Z N T A U IAţ> N # E A E C T *M A L V KA UJH BOH CZ
A^4 KACBENIE £; e a a A o m n ^a A ^ M N E Z Z ^ + B’t n H
AMHN. ---- M N O ro rp ^ tu iN iH A a N^A HNCElţh.
Evangelia este legată cu catefea roşie şi împodo­
bită cu brodură de argint aurită; la colţuri are sim­
bolurile biblice ale celor 4 Evangelişti, pe table de
argint aurite. L a mijloc, pe o placă de acelaşi metal
26 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

se represintă învierea Domnului cu legenda scdte-


reî sufletelor din iad ; deasupra inscripţie g re c ă :
^ÎNACTACHC.
11. Pe zidul paraclisului despre amedă-di este o
inscripţie, carea are la mijloc Marca ţereî Moldovei
şi împregiur aceste cuvinte : „ czh mONACThp CZ3 ^A
ru'rpz BATO H HO CMfOTH
iro vjut tro § aîna h fu> [ awlu boî-

Acestă Monastire o zidi Petru Yoevod, în anul


7088 (1530). Şi s au îngrădit cu zidiţi după mortea
luî de Demna lui Elena, şi cu fiii (lor) Ioau Iliaş
Yoevod, Ştefan şi Constantin. In anul 7058, luna
Sept. 4 (1550). Acest Domnii este Petru Rareş, cu
Domna si? cu feciorii luî.
Se naşce acum întrebarea : Ce caută inscripţiunea
unei Monastirî făcută de Petru Răreşti şi de familia
luî între anii 1530 — 1550 în mănăstirea Vornicului
Ureche, cea zidită în anul 1594 ?
Acestă contradicere se dizlegă prin următdrea
împregiurare, carea de la Secul ne transportă la Ce­
tatea Nemţului. Petru Răreşti, pentru ca să pdtă cru­
ţa Cetatea Nemţului de dărâmarea ce se vede că
pretendan Turcii pentru tote cetăţile Moldovei, a
prefăcut acestă cetate în Monastire, dedicată Sân­
tului Ierarch Nicolae, şi l-a chărăzit tot teritoriul
de prin pregiur, ce aparţinea cetăţii. D(5mna lui şi
cu fiii, sub Domnia lui lliaşu, aii îngrădit acea Mo­
nastire cu zidiu. Dar în anul 1665 Domnitoriul Eu-
stratie Dabija a dăruit Mănăstirea din cetate cu tot
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 27

teritoriul eî Monastireî Secului (*) Cu acesta ocasie,


călugării dela Secul au zidit în Monastirea lor Pa­
raclisul sântului Nicolaî, şi pe zidiul lui aii strămu­
tat inscripţiunea lui Petru Yodă dela cetate la pa­
raclisul din Secul, spre păstrarea pomenire! primi­
lor ctitori ai monastireî din cetate.
12 . Lângă Biserica cea mare a monastireî se gă-
seşce o petră mormentală, cu următorea inscrip-
ţiune :

„ r fl^ «4 ^ZlţlA Im ritTfA BOtBO^KI.


5KE. Im ilA t ^ A H ^ f A BOEBO^h.1 OyK^ACtl r p O K Z

CZH K p A T ^ CBOt/VA^ G te (|)AH^ HÎKt t lp ^ -

CTABH CA K X K'fcMNfAA W K H T ffcA*/V\ B A T O 3 ^. Ctn.


a." Adică : „Domna Roxanda, fiica lui Ioan Petru
Voevoda, eră Ddmnă a lui Alexandru Yoevoda, a
înfrumuseţat acest morment fratelui seu Ştefan Y o ­
evoda, carele s’a strămutat la viacînicele lăcaşuri în
anul 7060, Sept l . “ (1552)
Acesta petră cu epitaful ei iarăşi ne duce la mo­
nastirea din cetatea Nemţului. Domna carea a pus
petra mormentală este soţia lui Alexandru Lăpuş-
nenul, fiica lui Petru Rareşu. Mormântul a fost al
fratelui seu Ştefan, carele, dupre spunerea Letopise­
ţului Moldovei (t. I. p. 175), a domnit doi ani şi pa­
tru luni, .şi a fost ucis în anul 7060, de boerii re­
beli, la Ţuţora, unde el era tăbărât cu oştea. Petra a-
cesta ne dă a înţelege că el s a înmormântat în Monas­
tirea Rareşilor dela cetatea Nemţului. Călugării dela
Secul, când s au făcut stăpâni pe acea Monastire, se
vede că au strămutat şi osele lui Ştefan cu petra
mormentală dela Cetate la Secul, spre mai multă în-
( * ) (istor. sf. Man. N£mţ. ş Secul, fila 6 .)
28 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCIIEOLOGICE

tărire a posesiunel lor, precum făcuse şi cu biserica


şi cu inscripţiunea ctitorescâ, de mai sus.
13. In pomelnicul Monastire! Secuiul se pomi-
nescu mal mulţi dintre Ierarchii României, ca cti­
tori şi miluitorl, arătând la flecarele Monastifea, din
carea s’a redicat la trepta ierarcliică; la unii şi bi­
nefacerile ce aii făcut Monastireî.
1 . E piscopul Mitrofan. ot Secul. Au dat moşia
Brătuleţ, la let 7125. Şi o bucată de moşie Neşedil,
din sus de Tărpeşcî pe lângă apa Topoliţa.
2 . E piscopul loan. ot Secul.
3. E piscopul Iorest. ot Secul.
4. E piscopul Gecleon, ot Secul. Acesta au făcut
sichăstria Secuiul.
5. E piscopul Pavel. ot Îsemţul.
6. E piscopul Agathon. ot Râşca.
7. E piscopul Anastasia, ot Moldoviţa.
8. E piscopul Serafim, ot Agapia.
9. Episcopul Georgie. ot Moldoviţa.
10. Episcopul Dositheî. ot Pobrata.
11. Episcopul Calist. ot Putna.
1 2. E piscopul Amfilochie. ot Secul.
13. E piscopul Gerasim. ot Putna.
14. E piscopul Iosif. Argişanul.
15. E piscopul Sofronie Miclescul. ot Secul. Au dat
4500 lei la zugrăvirea catapetezmeî sântului Necu-
la! 1819. Au mai făcut un litiiariu mare de argint,
lucrat cifţişu, poleit şi cu chipuri. 1838.

111. M onastirea A gapia.

1. Mănăstirea Agapieî, numită clin vale, (spre de­


osebire de skitul Agapia din delii, carele este vh-
NOTITE ISTORICE ŞI ARCHF.OLOGICE 29

chia monastire Agapia, fundată pela mijlocul via-


culuî 16-le), dateză din anul 1646, şi este zidită de
Hatmanul Gavriil şi cu soţia sa kneghina Liliana.
Acesta se vede din următdrea inscripţiune, ce este
desupra uşeî despre ameză di, la intrare :

„ fiz VJl’LţA H CHA H C T T O ^ A C l^ K O A3 Z

j)AGZ e sk ih T a b ^h a X atm an H KN'fcniN'fc eto oI h -

AtAHA CZTBOpM H CZ3^A CZH /WONACTMţ) A v Afli A


H3 NOBVJU NWBa>CZ3^AHA CZ KAI'O C T H B A rO H

^^ A tosH BA ro r ^ H A H A U itro I w B a Ch a Ve r o e b o ^,. h

NA'IAC C Z 3 H ^ A T H B ^3ţ>H K>. £ i . H CZBpZIUHC B A T O

i«î3PHB CEH. r . H tUCTHC BZ A. ş3pME. Cin. Bl $NH.

In numele Tatălui şi al Fiiului, şi al Sântului


Ducii etă deci eu robul lui Dumnedeu Gavril H at­
manul şi Kneghinea lui Liliana făcutam şi am zidit
acestă Monastire Agapia din-nou nou-zidită, în zile­
le Euseviosuluî şi de Cliristos iubitorului Domnului
nostru loan Yasilie Yoevod. Şi s a început a se zidi
în 7150 (1642) Iu. 16, şi s a se verşi t în anul 7152,
Sept. (1644). Şi s’a sfinţit în anul 7155, Sept. 12
<Lile (1647).
2, In partea despre medă-nopte desupra uşeî an-
tretuluî Bisericeî mari este o altă inscripţie româ-
nescă, despre restabilirea Bisericeî după arderea ei
în evenimentele dela 1821, cu eteria grecescă :
„Acestă sântă mănăstire au pătimit primejdie cu
arderea focului, atât în lăuntru, cât şi afară dispre
Turci, la turburarea ce s au urmat în anul 1821,
la Septemvrie în 6 cjile, atât kiliele Î11 launtru, cât
şi pe afară prin prejur. Eră la anul 1823, în oblele
30 NOTIŢE ISTORICE SI ARCHIOLOGICE

prea înălţatului Domn Ioan Sandul Sturza Voevod,


prin blagoslovenia preosfinţituluî Mitropolit al
Moldaviei Kyriu Kyr Veniamin Costalei, şi prin o-
serdia şi sirguinţa surorii preosfinţieî sale Maică!
Elisavet Schimonachia stariţa acestei sfinte mănă­
stiri, s au meremetisit şi s aii tencuit atât în lăuntru,
cât şi pe afară şi s au şi acoperit din venitul mănăs­
tire! şi ajutoriul patrioţilor. Drept acesta, spre ve-
cînica pomenire acelor ce sau ostenit şi au ajutat,
şi aducerea aminte de primejdia ce s’aU întâmplat,
sa u însemnat pe acesta petră. 1823. Iunie 20 .“
Aprope de sleitul Agapia din del, lângă cale este
o stâncă, carea portă numele de „petra lux Aron
V o d ă;“ pe ea este sculptată o inscripţie modernă,
pusă de reposata întru fericire stariţa Tavitha. No!
o reproducem şi acesta, dind că cuprinde o tradiţi-
une istorică despre vechimea acestui slutii : „Acestă
petră numită „Aron Yodă“, mai mulţi secol! au ser­
vit de aghiasmatariii soborului monastire! Agapia-
veche. Tradiţia spune, că Aron Vodă, în juneţa sa,
inveţa carte la moşul seu Stareţul Siluan, şi întru o
nopte eşind pe ascuns din monastire, şi pe când se
înturna pe la medul nopţi! fu surprins de moşul şeii
la acest locii şi pedepsit. Junele ruşinat, fugi dela
monastire, şi nu mai reveni acolo, decât după ce de­
veni Domnii alţereî, când milui monastireaşi-îre’noi
daniele ce avea ea dela Domnii predecesor!. La a-
nul 186 7, Iunie 26, Măria Sa Domnul României
Carol l-iu a visitat monastirea Agapia şi acest mo­
nument. “
4. O Evangelie ctitorescă ferecată cu argint şi
aurită. Pe partea deasupra se represintă învierea
NOTITE ISTORICE SI ARCHEOLOGICE 31

Domnului. împrejurul Domnului înviat se represintă


din sus în jo s: 1) Din stânga doî ângerî, dinadrepta
3 mirpurtătdre (mironosiţe); 2) 12 figuri ale drepţi­
lor din legea vechie, 6 de o parte, 6 de a lta ; 3) A -
dam şi Eva, apucaţi de Domnul Christos de mână,
spre a-i scote din ia d ; 4) Impregiurul acestui tabloii,
şi de o parte şi de alta, sânt închipuiţi 12 Apostoli.
Pc laturea de desupt se represintă Domnul înăl-
ţându-se la ceriii de 6 ângerî. Impregiurul tablou­
lui, pe margine — 12 Serafimi, 6 de o parte, 6 de
alta. Sub tablou are următorea inscripţiune : „CZH
TpETHBAHrEAZ CZTBOflH I1AHR T aR^HA ^ATMANk.
H KHrtrHHrt irO /IhaYaNA. H ^A^E A. RZ CROH HO­
RO CZ3^ANNRIH AAONACTHp ifrAfllA. ECT
ypAAA CTTO Af^ICTpATHrA A I h^AHAA H rARplHAA.
BATO mCU, dR K^.U A dică: „Acest tetra-
vangel îl făcu panul Gavril Hatmanul, şi Kneghinea
luî Liliana, şi’l dădu la noii-zidita sa Monastire A -
gapia, unde este templul sântului Archistratig Mi-
chail şi Gavriil, în anul 7154, luna August 2 4 .“
(1640). Evangelia este scrisă pe chărtie pergamină,
cu frumosă caligrafie cu aur şi cu negrelă, cu por-
treturile evangeliştilor. Este scrisă la Episcopia de
Rădăuţi şi de acelaş piseţ 1vancu: carele cu trei anî
mai înainte scrisese Liturgia Mitropolitului Varlaam,
de carea s a vorbit în urmă.
Pe fila de la urmă are acesta însemnare slavonă:
„FlArOROAlNIE/Vl VJUlţA, H IIOCIlr{îUJENIE/V\ CH\-> M
CZK^ZUmUEAA C T T O <V\*A. RZCERH t\ LţOg H n ^ K A T O -
,V\Oy'Koy ^AMlţJOAAOy n 0 3X M A A ’t H KONElţ. B Z c f c -
koaaS1 ^/Laov ka roy h^ke vju hem namhnaemomS1.
32 NOTITK ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

CAABA H BEAHMIE ^pZPKAHA H OKAACT AMHN. HAMAC

HCZBpZ'lJHC Cil CTOE KAATOB'tc'ri’E. ^ a AHIEM H OVC-

pZ^IEM H KA rKJM npOl^BOAEHl'EM, T1ANA TABplHAA

VfcTMAHA, H KH ATHN^î ErO linAUAHA. M * H W KO-

BA OKOAO H B Z H rk T p Z CZ 3 A A T W M , EAHKO HM? KZ

£AA. ^A K/K^ET HM BZ M A G * H MA£OM H V . A nO

C X M p T H BZ B 'fc'IH A * HM I 1 A M A T . H ^,A^E ET0 BZ

HOBOCZ3^ANNh.lH CBOH MOMACTHp AT Afli A . H^EÎ*E

f C T yp A M . CXGWp C T T 0 A p^ A ITA A A I h VAHAA. H

llpOHiH^ K E 3 I M Z ’r H k l ^ . AlţJEAH K T O HABOH^ eh TeM

^VaBOACKMM IlOKoy'CH TCA nOpSfLiHTH ETO U IT


C T T O ^pAMA BGILUEflHfAH^ArO. A U?NZ ^A B Z 3 ^ A C T

CAOBO H p^ ^ C T pAllIHGJM H HEAHlţfM'fcpHbJM C * -


H CThJH ap^AH rE/iZ M h ^AHAZ ^A G *^ET

CMOV CZHEfNHK HA C Tp A llIN 'tM C*^HL|JH \£BZ, A-


M I 1 NG. BZ ^HH EArOHECTUSATO H ^pHCTOAEOKH-
BATO TMA HAlUErO Iw H fuCHAlA BOEBO^EI. fTI^ p’fc
3iM A!1 MOA^ABCKOH • B A ^ T /3 p N ^ . MCI],A lo ^ A . H .‘

„Cu bunăvoinţa Tatălui si cu conlucrarea Fiiului,


si
7 cu seversirea
>
Sântului Ducii, a tot vedetoriuluî
7 si
>
pre-bunului Dumnezeu carele dă după început şi
sfirşit la tot lucrul bun, carele se începe cu densul,
slava şi mărirea, ţinerea şi stăpânirea, amin. S a în­
ceput şi s a severşit acesta sfântă bine-vestire, cu da­
rea şi cu oserdia şi cu bunăvoinţă a panului Gavriil
Hatmanului, şi a kneghinei lui Liliana, care au şi
ferecat o împregiur şi în lăuntru cu aur, pre cât le-a
dat Dumnedeti, ca să fie lor spre rugă şi copiilor
lor; eră după mdrtea lor spre viacinică pomenire.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 33

Şi a dat-o în nou-zidita sa monastire Agapia, unde


este templul (cu serbarea) săborul sântului Archan-
gel Michail şi al celoralalţî tara de trup. Decă cineva
din îndemnare diavolică s’ar încerca a o răpi dela
sântul templu maî sus scris, acela va da cuvcnt
înaintea înfricoşatului şi nefăţarniculuî judecătorii,
şi sântul Archangel Michail să-î fie rival ia înfrico­
şatul judeţ al lui Christos, amin. In «filele evsevio-
sului şi iubitoriuluî de Christos Domnului nostru
Ioan Yasilie Voevoda, Domnitoriul ţerei Moldovei,
în anul 7154, luna Iulie 8.“ (1646).
Pe pagina precedentă este scris Qjf (TOt GAro-
B 'fcorit h a iih c a c a MNcrorp<fcuiN.xro hbanka

bz m o cn iţi pA^wBCKOH. npH m C K i i ’i: '0 ’EW(|)AN^t.

UpOHC^O^HHK O IT CTAA MONACTHp IlO y T H A A ,

„Acostă sântă Evangelie s’a scris cu mâna mult


păcătosului Ivancu în Episcopia Rădăuţilor, sub E -
piscopul Theofan, originar de la sânta monastire
Putna.
Hatmanul Gavriil, ctitorul Agapieî a fost frate
luî Vasilie Vodă. Acesta se vede din chrisovul, cu
carele Stefăniţă Vodă, în anul 1660 întăreşce mo-
şiele Agapieî, unde, între altele qU°e • „Agapia este
zidită de unchiul nostru Gavriil Hatmanul." In tr’un
Chrisov al aceluiaşi! Domn, cu data 7166 se (ţice
că Hatmanul Gavriil a avut feciori: pre Radul Stol­
nicul cel mare, şi pre Neculaiu Abâza SulgiariuL
Aceştia încă sânt ctitori aî Agapieî, căreia, în anul
7166 ’î au dăruit doue sate: Idumiresciî — la Bacău,
şi Goşmanii — la Nemţii. Domnul Ştefan Petriceîcu,
într’un uricii al seu din anul 7181 (1673), pentru un
Notiţe istorice şi archeoiogice. 3
34 NOTITE ISTORICE SI ARCHEOLOGICF,

vad de moră c e l da Agapieî, numesce pe Hatmanul


Gavril“ frate al lui Vasilie Vodă.
Monastirea Agapia vechie a început a se zidi în
anul 1572. Acesta se constată dintrun uric din anul
7080, prin carele Ionaşco Vodă dărueşce acestei
monastirî poena luî Urekie şi poena Rusului, care
erau din locul cetăţii Nemţului. (Docum. M. Neinţ.)
4. O cruce mare cu 8 cornurî, ca şi cea dela Mo­
nastirea Nemţului, legată în sirmă de aur, împodo­
bită pe la tute colţurile cu flori de argint poleite cu
aur îşi în verf cu petre (care acum nu esistă). Coda
este de argint, aurită. Desupra are o bombă cu in­
scripţia următori? carea începend depe bombă în
doue rânduri, se sfarşeşce pe codă :

,,CzV K f C T Z CZ'fBOpH ilp ^ H A U N ^ p H T OiAIUMN.

bz 3 *^ n i * nAf^tNih) r r m^ t n a

H £AA A BZ MONACTHp TAIliH. BAT ^pA.


Allp. i.

„Acesta cruce o făcu Archimandritul Silioan,


spre desuflefcia luî Partenie dela Putna, şi a dat’o în
monastirea Agapia. în anul 7101, Apr. 1 0 .“ (1593).
In Agapia se maîpăstreză încă doue odoredinvia-
cul lG-lea, anume un panigliiar şi un poeroveţ, fă­
cute în anul 1581, de Isaia Episcopul de Rădăuţi,
carele la finele vieţeî se retrăsese în monastirea A-
gapia din delu, seu cea vechie. Descrierea acestor
obiecte vecfî-o în „Chronica Romanului part. I. p.
211 - 2 1 2 .
6. Jn monastirea Agapia s a păstrat o bunicică
colecţiune de manuscrise slavone, din timpurile când
prin Bisericele române se întrebuinţa limba slavonă.
n o t i ţ e i s t o r i c e ş i a r c h e o l o 'g ic e 35

Aceste manuscrise, la anul 1871, când am visitat


monastirea înadins pentru a cerceta antichităţile el,
le am găsit aruncate în podul Bisericeî. Dar am sfă­
tuit pre maica stareţa Tavita să formeze o biblio-
thecă, să lege acele manuscrise şi să le păstreze, ca
pe o raritate, carea face ondre mănăstire!. Sfatu meii
a tost ascultat, şi acele cărţi astădî stau în biblio­
teca monastireî în fotă regula/ Multe din ele eraţi
deteriorate, mucedite şi putrezite de ploie şi filele
lipite unele de altele, în cât se rumpeau când cercai
a le desprinde. Dăm aici o listă de acele cărţi, pen­
tru sciinta doritorilor de ale cunosce :
1 . Mineiul pe luna Iulie, manuscris. L a urmă se
spune, că este făcut de robul lui Dumnedeii Geor-
gie, şi dat monastireî Agapieî.
2 . Manuscris, cuprinde mineiul pe Octom brie,
fără început şi fără sfârşit. Credem, că este scris
înainte de aducerea mdştelor sântei Paraskiveî la
iaşi, sub Vasilie Vodă, căci în Sinaxariul acestei
sânte, la 14 Octomb. nu se pomineşce nimica de a-
cestă faptă însemnată.
3. Manuscris cuprinde penticostariul. Se începe
din Sâmbăta luî Lazăr şi se sfârşesce cu cincîqleci-
mea (Penticoste). f ără început, fără sfârşit, fără
dată.
4. Un Apostol manuscris, în folio, gros. Cuprinde
textul cărţi! numite Apostolu, în ddue limbi, slavonă
şi română. Fie-care frasă a textului slavii este ur­
mată de traducerea română, carea continuă tot îna­
inte, ca cum ar fi tot un text. Lipsesc câteva file
dela început şi de la sfârşit. Cartea acesta ne dă a
înţelege modul, cum, cu încetul şi cu greii a trebuit
36 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

a se introduce limba română în Biserică. Erau par­


tite, din care unii ţineau la păstrarea cărţilor sla­
vone, alţii dorian înlocuirea lor cu cărţi în limba
română. Ideea de a împăca amândoue partitele a
dat nascere cărţilor mixte slavo-româue. Ast-feliu,
afară de Apostolul în cestiune, cunoşcem încă o E -
vangelie slavo-română, carea se păstreză în bib-
liotheca Monastireî Nemţului, precum şi psaltirea
slavo română a Mitropolitului Dosotheiu, carea s a
tipărit de densul.
Apostolul acesta astădî este în posesiunea Aca­
demiei române.
La zăcela 221 găsim urmatorea însemnare a scrii­
torului Apostolului dela Agapia :

„ f^ Z N E ^ O C T O H N B J H H / V H O r O r f ’t l l I N K i H Koc-
TANTHN ^ K O ^ A W T CEA 3 B M N /ţ & W N k J HCflHCAA
£ 0 3 /k,f W T APACKON ^0 ^B A CTA £BA ^E-
C 'f îT llp Z B ă l A U I T A T M ANEA A lp T ^E E fc ^ E T
r i o r f ’fcujHA H CnpAR/v'tH Tf a ne K A Z N 'iz T H . n o -
NEÎKE E ^ V M A A ^ Oy'MVU/VAH NEOy KpTfcriAEHZ p A 3 0 y -
MOM EAKO»E H KOfAKA'fc B A A *C A BZ n*U H M A ^ /V\Op-
C K B l^ . BZ ^NH KA A rO U BC TH BA rO IlVAN Ji a CHa U
BOEBO^. B Z A » t T * 3 f N £ .

„Eu nevrednicul şi mult pecătosul Costantin Dia­


cul din satul Vindăoniî am scris până aici, dela fap­
tele Apostolilor până la ddue-sute doue-deci şi una
(zacela). Eră cei ce vor ceti pe densa (cartea), decă
voiu fi greşit undeva, să îndrepteze, dar să nu ble­
steme ; pentru că am fost tenSr cu mintea şi neîn­
tărit cu priceperea, ca şi corabia ce se sbuciumă în
NOTIŢE ISTORICE fŞI ARCHEOLOGICE 37

noenurile mărilor. In zilele Euseviosulul Ioan Y asi-


lie Yoevod, în anul 7154 (1646).
La început este încă pe dedesupt o însemnare fă­
cută de o altă mâna, în carea se spune ceva din în­
tâmplările acestei cărţi, şi carea arată, cât de pre­
ţuite erau pe atunci cărţile, încât pentru ele de mul­
te ori se certau, se judecau. Fiind-că lipsescu câteva
file dela început, de aceea şi acestă însemnare este
întreruptă.
....................... n o n iN T A H ro fin r h -

^ U N H (*)• nApTENÎH h a S’ a iW k a t cz w

flA & T M C K Z , Hf C<\tf C (|)*p LU H T. ^EHH IÎO C T A N T H N


UJA^ A^AT KApTE. Mp E^ PARplIAiE. \ AAA
tjJH S V . K Z IC TE A A^H rM p TEN ÎH . M AM f lZ p & T k S’

nOIlA TAHrOp'IE AA llZ fH N T E A H M M TpO M O AHT^A


IY^EO N . IUN AAM p&MAC flpE IIOMA rAHTOpM/A. dJH
MM ^ A T flOflIH. KÎ AEH K ^ M l|lf N T O lţ H . UJH ipHLţH
IUH AAATREAE BOACTpE. UJH A ^ ^ S ’c KAHÎH MHA. UJH
A^ A^kY KApTE. M ATBEAE BOACTpE NALţM B p ^ T CZ
O flA M TH LţH Mp E^ AM p7*CK^ M tlZ p A T O . I N llfuS’
K Z IC T E A ME. ^EHH CHN 'rtf BOANHK CZ O ^ A ^ KV»H
ROM RpE. UJH A^ ^ .M E A A T A T ' s’h ME R A ET / 3 p |jc ,
MCII,A (ţ)fcBp. g ^N H 1 ( 1f) 5 7 )♦
Se înţelege, că un jîartenie călugăr dela Agapia
comandase lui Costantin feciorul pope! Gligorcea
din Yindednî, carele era bun scriitoriu, ca -^ă scrie
acestă carte pentru monastire, ori pentru densul.
Partenie a murit, pe când Contantin napucase a
(*) lndeanî este cu greşelâ scris numele satuluY Viudaoniî. Satul ace sta este în
apropiere de Târgul Nemţuluî, şi se numeşce astadî G h in d ă onix.
38 NOT1TE ISTORICE ŞT ARCITEOLOGiCE

isprăvi cartea. E l a încetat de a mai scrie. Ta­


tăl seu-popa Gligorcea, voia să ţină cartea pe sama
sea. Gavriil, — se vede că deaseminea călugării
dela Agapia, — şciind că ca este comendată de
Partenie carele dăduse şi arvonă, a părît pre po­
pă la Mitropolitul Gedeon, carele a hotărât a se da
cartea mănăstire!. Călugării nau vrut să plătescă
banii, ce mai remăsese a se plăti pentru scriere.
(12 leî); î-a plătit Gavriil şi a remas cartea a lui,
eră dela densul a remas monastireî.
5. Tetravangel. Fără dată.
6. Mineiu pe luna Maiu, făcut de Ddmna Euxan-
da (roCHOPKA ţm;d\n,\A \ Şi ba dat Agapiei spre
pomenirea sa, fiind igumen popa Nicanor. Acesta
Donmă Ruxanda, cred ca este fiica lui Yasilie Vodă,
soţia lui Timuşu ChmelnitU, carea după mdrtea
bărbatului sen, întorcânduse în ţeră, fu ucisă de
tălcliari în Monastirea din cetatea Nemţulu! (Do-
cum. M. Nemţulu!).
7. Anthologion, seu mineiu obştescu tipărit.
8. Tetravangel slavon manuscr. fără data. Are o
însemnare la fiuele Evangelieî luî loan, unde se a-
rată că s’a înoit legătura la 7171 (1603),
9. Manuscr. slav. cuprinde Acatiste şi diferite ru­
găciuni, ce se întrebuinţau în monastirile uniate din
Rusia apusană, când erau sub domnirea Poloniei;
este scrisă în Viniţa, anul 1680. Acesta carte este
remasă dela un călugăr emigrat din Polonia dela o
mănăstire Basiliană. Mulţi din ace! călugări se o-
ploşau in Moldova, neputând suferi despotismul egu­
menilor din şlechta polonă, carii acaparase tdte mă­
năstirile foste orthodoxe.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARHEOLOGICE 39

10 . Manscr. slav. cuprinde psaltirea, cântările lut


Moisi, Acatistul, Paraclisul, rugăciuni la diferite ca­
şuri, rugăciunile dimineţeî, ale serei, ale împărtăşi-
reî. Fără început, fără fine, fără dată.
1 1 . Mânuse, slav. fără început, fără sfârşit şi fără
dată. Este un catavasicriu, seu carte pentru cântă­
reţi, cuprinde imnurile anuale bisericesc!, începe cu
serviciul pentru morţi.
1 2 . Ceasoslov manscr. slav. dat de Serafim Epis­
copul .Rădăuţilor, carele era originarii! din acesta
Monastire an. 16(39.
13. Miueiii pe Iunie. Fără fine şi fără dată.
14. Manscr. slav. cuprinde cuvinte de ale sân­
ţilor părinţi despre viaţa monacliicescă.
15. Minei ii manscr. slav. pe Ianuariii 8 °' fără fine
şi fără dată.
16. Octoichu manscr. slav. cuprinde cele 4 gla­
suri dela urmă: 5 — 8 ; scris la 1694.
17. Manuscr. slav. pe pergamiu, format micii,
forte veclnu; fără fine, fără dată. Cuprinde Pate­
ricul .
18. Manuscr. slav. 4° micu. Cuprinde viaţa împe-
ratuluî A saf si a cuviosului V arlaam : la urmă viata
Măriei Egiptenceî.
19. Un manuscr. român în titu la t: învăţătura cre-
ştinesca. Eu cred că este originalul catichisului Mi­
tropolitului Antim Ivirenul, scris cu mâna lui, pe
când el înveţa românesce, şi pe care apoi el l a ti­
părit în calitate de ieromonachu şi tipografă. Un e-
semplariu tipărit, intitulat „Didascalie clireştine-
scă,“ se găseşce în bibliotlieca D-lui Grigorie Mânu,
în Bucuresci.
j
40 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

20 . Tetravangel slav. fără dată. La finele Evan-


gelieî luî Joan este o însemnare despre legătura lui
adoua oră, în anul 16G3).
2 1 . Psaltire cu cântările luî Moisi şi cu paracli­
sul ; nare inscripţie. Dar la începutul catismei 7-a
se găsesce acestă însemnare : „Acestă psaltire este
dela Sf. mănăstire Homorul, şi s au adus la Mitro­
polie, când s au pus dikiu Svinţia Sa Varlaain. . . .
Egumen ot Ho mor, în dilele Svinţieî sale preosfin-
ţituluî Mitropolit Georgie, în dilele Măriei Sale Mi­
cii ai Vodă, şi iar acestă psaltire să mergă la Homor.
7231 (1723).
22 . Manuscr. slavon, mare, cuprinde A postolul;
scris în anul 1452 de Tligoctist.
23. Bogorodicinicu. mânuse, slav. fără începub
fără fine, fără dată.
24. Manuscr, slav. fără început, fără fine şi fără
dată. Cuprinde Tipicul, şi din o asemănare se vede,
că se numia „Tipicarii!.“ Pe la mijloc are o însem­
nare, din anul 1742, în carea se dice : acest tipica­
rii! s a legat cu clieltuela mult păcătosului şi sme­
ritului între leromonacliî nona antonIe u>T Aranic
at. /3 Ch /vip*r ii ^ nh. 1 (7250 — 1742).
25. Triodul postului CnoCTNA/îO. Eără început,
fără sfîrşit, fără dată.
2 (>. Manuscr. slav. Mineiu pe luna Noembriu. Ân-
t.eiu are slujbele sânţilor pe tdte filele, la urmă si-
naxarele lor, iarăşi pe tote dilele.
27. Molitvenic, manuscr. slav. începe cu rânduela
călugăriei, apoi a îngropăreî călugărilor, şi celelalte
trebî şi rugăciuni preotesei. La urmă are slujba sfin­
ţilor Voevodi. D(5ue cuvinte din cartea numită „Di-
NOTIŢE ISTORICE Şl ARCHEOLOGTCE 41

Optra", prin care călugărul pecătos şi pătimaş me-


cliteza în sine însuşi. Al doilea cuvânt este un dia­
log, în care conversază trupul cu sufletul. Un cu­
veni în limba română câtră cel ce va să fle călugăr.
Acelaşi cuvânt şi în limba slavonă. A lt cuvânt1
pentru a nu vorvi Ia trapeză. Cuvântul unui stareţă.
Cartea este scrisă de un monachu Theoctist; F ă ­
cută de robul lui Dumnedeu Gavriil, pentru sufle­
tul sâtt şi ale părinţilor şi data în Monastirea ,,« 63-
nAXTNn^ bx rop * (celor
r A A r o A i/v i* A A r A iiitB o
fără de trupuri în munţiî numiţi aî lui Agapie).
Dată n’are. La fine, jos are aceste cuvinte latin e:
„Si Deus nobisqu quis contra nos“, scrise cu altă
mână.
Noi reproducem aici cuvântul român, ca o piesă
literară călugărescă din viacul 18-lea :
,,Ii H B Z N T K X T j) X Mi A A M£ BA CZ (j) i t

KXA^rXf. k A K M U>M E !

T o n i Mtra h i BOp c z n p i/v \iA C K Z b i a l ^ a K Z A ^ r z -


fE A C K Z K A fE I C T 6 K i n ^ A -f M IjIiţ u C K t f . AUJA i C Z K A ^ E
A cj)i M A U N T E T O A T E C Z (j)if a C k V a T Z T O ji Î E r t f -
AAEn V a S Î u ii T^T^pO p (j)p A lţiA O p K A fiC
Xc: A iu is K ^ E p iA c z a îk z ^pA roCTi K Z T p z T 0 4 1,
JUUi?K£ipEA CZ AikZ fZfi^AţU 11EHTpV IIONOCAtfipE
iui KATI^OK^pZ M ii BA BfNi fr i AA TOlJţî riENTptf
kzm e ujî X c : nouocA ^ipt uii k a t y o iW p z . a^ n o i—
M IT UJÎ ^ E ( j) Z ÎM A p E ^ţEAA î t f i^ O B Î H IA ^ ApZTAT
H O A A K U 1 K A C Z H i CnCHAA AIUA K Z A S V z p S A i C Z
K A ^ E C Z <ţ>ii C M E p iT A C K ^ A T Z T O p î BAZH^V, UJÎ H E -
A A ZN ^p S1 CZ Ci A H A A L ţ Z k S* M Z p ip E ^ELUApTZ.
42 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCT1KOI.OGICE

NE A ro Mici*r 0ţ>. NE NEpKZN^ M K p Z K Z M iN T E . HE

(h^p. NE-V.ZNKZ'fOC. CZ N^ RX^EACKZ rpEUIAAHAE

(b p aTEA ^ i CZ^. KA U)i EA CZ (j)IE AKOflEpiT AA ^ N -

(j)plKOUIAT^A y ^ E l J Î A A^î X c : HE i CZ KA^E CZ

(j)i£ KZAVfrZpS’A KA AAOpT^A K ^ A A T Z H^' RA H ^ T E

CZ CE CnCâKZ. KZASVzpVA NE HApE A TO N lC iTZ KA

-fcHycpS?* A^l ^^ AA N E3ZV ESCTE. K Z N ^ RA CZ CZ

pOAijjt. KS1pA'r c z p c n r z . k S’ m r a -h a z n e a ^Î A wn-

3 z K . m i pS»rA no n z p z c x ip . nîm 3 ^a h 'i n n o a p t e a .

Irîp K Z A ^ r z p ^ A ne Ape A r o N i c i T z ^ n^ o it ^î .

e Se b A ET flENTp^Ş, KZN CZ rpiî^AlJJE ££ ATONICiTA CA

K^AA O RA ^NAA^A1J,H K^ M rp Z E L p C RN T^ frOlW-


nS \ : K^ pOCT'îSA Cztf. K Z «N^E ROp (j)i hiC T'tp iiA E
ROACTpE AKOAO RA (|)i UJi ÎNI/WIAE ROACTpE. ^EN I ^E
T EA Î T ^ N C O K Z A ^ V zp E. A # N^ LJJÎT K Z TEAÎ A EriX ^ A T
^E A^AAA. £Ap K^AA (Ap NEpNÎ NEAE A^AA/M^JI U’KAÎ-
NÎHE (*)' N^ K>Ki (Ap RiAL^A A ^ M A C K Z KA CZ n S’ TE
ACZAAENI KZNEA^I NE CZ ^NTOApN* iAp AA K O p Z T # -
piAE CAAE. NE ^E RpEÎ CZ (J)iî ^ EC ZRp Z U liT. KZAH'rZp,
n S1 K>ui A^AAA AN A CT A KZNÎ ^AKA TEAÎ T^HC^ TEI
A E n Z ^ A T ^E A^ME ANACTA Uii £,£ K Z T E C ^ N T p Z N C A
--- N^ ^Opi ^E A^p mi ^EApljJÎNT. NÎNi B£UJ/V\iN-

T l A ^ M iN A T E . Ni'll CZ Aikî A r O N i C Z T Z . NINÎ AAZN-

KZpI AAECZ NÎNI RÎN k W'n ^. NiNI AAANTÎA (j)p^AAOACZ.

Ni'll O ^ i^ N Z K H N Z . NÎNI A p IlÎN T Ni'll A^p. KA r t f -


NOEOA CZ (ţ)it ^.NAiNTEA Ili'IOAplAOp T A A E . OJI AR^L^IE
C Z 4 Cj)ÎE KA CZpAK^A^Î JA 3A p (|)ZpZAAiAE ANEAE NE
(*) Ticălos©.
NOT1TE ISTORICE şf ARCTIEOLOGICE 43

KA^ ^ÎN MACA K O r a T ^ A S l llii A TO H iCiTA . MKMEIll l


cW^OApfA (ţ)l4 l î TAAE CZlţi cţ)ÎE ULii BE JJA A Z N T S a

T Z S ' £E IIZp CZ (ţ)ife KAplAM otfpTA - ^E ^OpEljji ^E


BEUJ/VMNTEAE MEAE NytţilIţJÎ KAţ>E C T p Z A S ‘IECK AAAÎ

BZpTOC frt K Z T COAffAE. AU»A CZ (j)!Î H X H Z AA MOAp-

T E A T A . LUi MXNKApE T A C Z lţl (bit KXTpZ ^AAH-

3 x ^ cScniHApE. iui ptfrA N E n z p x c i T Z . m i kx ^ t S^ a

T A CXL^i (ţ)i£ AAKpZAAIAE T A A E , N tn Z p Z C iT BZpCZN -


(UI K Z T p k A iV \H X 3 X ^ ţ i S V z N ^ T E . UUÎ K^p-
4 IAE T A A E AAi'lî LUI ^ t NiAAiKZ KOBptf. KA CX W 'li-
UE3 T MtAi ^ H (|)p V M ^ C ELţA T E .f .t NEp. KA CZU, (J)il
M ZH^AE T A A E . Tl^p^pE p Z ^ ÎK A T l K X T p X £M H 3xV .
iu i c x (j)ii T p * t 3 - nS 7pS1pEA .^ iv r p t f n p E& irtp t u i iu -
Tp^ pSs’r X H E IIX p X C iT Z . IIE N T p tf H X K A TEA E TAAE
Lui ^E f LjJÎ ^.HTpSs’ W R lţjiE : (j)p A lţiî h S’ MEpKA
B O E T A N Î'll (VkiHEiAE ihi/VUi T A A E . KApE AE Al A K ^ T
m i AE Al Iţ ÎN ^ T . ME K^ k A ZN ^ ElţiA E J l i KS’ A m ic ii
TE ^ H (j)p ,S'/V\S’C X ll,A 3 X lip E CINE Uli K S ' C/WEpENIE.
(|)(p n |iE . ^ .H B x q x 'rW p iA E n z p iu tea ^î t x S7 m ea V î

C^(j)AETECK^ lUi AEr^AAEN^A^I Uli A T ^ T ^ p O p (j)pA-


14'lAOp. IlE N T p tf KZM Î K 1^ CMEpEMA B e I Ap^E T O A T E
AAElţJEwSW p'lAE BiKAEAH ^ A^ Î Uli CZ^ElţiAE A ^ î. LUI
T O A T E A^KpVpÎAE p Z ^ TX I^ iA O p AE BEI K Z A K A . Uli CZ
A lk î ^pATOCTE K Z T p Z T O IJ,î. IIE N T p S ’ K Z (|)Z p ^pA-
ro C T E to ateC ^ E U ix p 'r x p i. u ii p Z k^ A p A cx A*kî
n Z H AA AAOApTEA T A . HÎ'll CX (|)iî - f N A A T ^E >^ipE.
HÎHÎ MZN^ptf. Mini CX T E AAZpEL^JÎ -f-NTptf ^ E U JE p T ^
Mini CZ T E .^NAALţî KA nV f l E N T p^ AAZM^pELţiAE CZ
44 NOTIŢE ISTORICE Şl ARCHEOLOGICE

TE BXNE3X ^'lABOA^A aii BEI (j)î ACZMÎNEA CA-

T A N iî. IlENTpi^ KZ EA IlEN Tp^ AAXN^pElţiAE aV

KZ3^T .AÎN HÎHCTEA CA. Uji CZ CKiM B Z A^MÎNA

d>EL^iî A^i .^M TpS’ „jUlT^NEpEK. llii (ţ)^ ^i^BOA.

l i l i N ^ N B rt CZ BA M^HMi k S’ A N T i ^ p i C T Z lUÎ

M^NMÎi AOp MS’ BA (]}i C(j)ZpUiiT. Uii ^E TE BA

a ’llţii MAÎ MApEAE TZ^ 3 ÎK Z H ^ ^ 4 i. ACTZ3 I CZ

HV MZNZNMf. I7lp T ^ C/WEp’f t HIE CZ T E AUpO-

flîî. KZTpZ ^ZNC^A. CZ 3 ÎH T la p T Z M X riZpiN TE.

K^ M BA (j)i BOiA TA. Ca S’ ££ TE BA UJIl^i 3 !-


KXN£ A C T Z 3 I CZ llS’ KEÎ lAţ> CZ 3ÎHÎ lA p T Z flZ -
p iU T E K^ M BA (|)i BOIA T A , CA^ ^Elţî BA 3 'lHE
^Z pACA T A MECT^I (ţ)pATE. CA^ AAT CTţi aT MEI
ABE MAI E^N KApE .fi H^pTA t S'. CZ h S’ pZC-
n^H3 Î k ^b zh t S. me Kb’ t o a t z gazn ^ e l ^a aii
k V ih im z C M E p iT Z cz ^ aî me l^a nopouMi. tap
T^ CZNT^p CZ IAI BEOJM ZHT^A MEA p^HT^ Uji

££ H IM iK Z KApE A^ (])0CT lltfp T A T £E (j)pATEAE


Tztf Oii CZLţî KCriEpî TpH'n^A T z t f . Oii £E £0Ap-

M£ (j)pAT£AE T z tf ^A ^ E ljJ A n T X flp£ ^ZNCV a KA


CZ M A p rZ KV T iH E AA pSYz OJI ££ TEA C T p irA
AA A^Kp1^ 3 ZKOBI CZ HVJ An^ME AAT^A ^ N -
NAINM EA T A . ME k V OUCZp/l'lE Oii KAZH^EL^Z
CZpr^ElţJE ClIpE A^Kp^A M£U,Î HOpONMtAip. iu i
ALjJEriTA CZ T E KEME ££ ^OAW Wpî CaS? ^E TpEl
Opl Uii CZ BA CKpZEI (|)pATIAE TZ^ llli npE AAU/lT
ii T^ pE^ p A . Uji KZN^ BEI AAEpIjlE AA A^Kptf. nV

MEpl^E II t KAAE r p Z ÎN ^ K^ B ÎN TE ^EUJApTE. ME


NOTIŢE ISTORICE ŞI AECHEOROGTCE 45

C Z lţi (j)it M U N T E C^C K Z T p Z ^M NZ3Z^ (UM

A^Kpri»3l MZNIAE lAp KS’ pOCT^A T z t f CAABO-

CAOB'tlţJE I1p£ lili ^EÎ lUE^E AA MACZ

pZCn^N^E K ^ B IN T E . NHHÎ KZ^TA. C^C. Ca S'

yo c. ME A T Z T A H^MAÎ ^ N N A iN T E A TA. KS’ W K Îi

yoc. cz KAtfiţi. mi în h m a e z iţi <ţ)i£ c^c KZTpz

^ A A N Ziţz^ . iui k V e t e r ii ut mi p ttrz c z u r u iţ i

E^ K Z lţA W A MEA ^y£ flZNE A T A . IUI riA^Ap^A T Z t f .


AlUHÎKiyEpE CZA EEÎ A AKpZM I. n 'IMÎ C Z lţi

C ^ iK E 3 l nZHTEMEAE T ztf. NiHÎ CZ TE CKOAÎ ^E

AA MACZ. CZ ElUi M AH N TE ^E l i m W A MECZL

KA K^M BA CZ CAXEELţJH mi TE BEÎ C A 0 E 0 3 i.

iui B iin ^ ^ ‘i a b o a ^ a ^.iţV ba i i ^ ne rzN ^ b 'i k a e a n

.fN T p ^ iniAAA TA. ULli BEÎ (bi KA 0 WAf

^HN T^pM Z. iui A (j)A Z N ^ W ElpE ^ZNCA A ^ ll^ A .

p Z T Z M ÎT Z O Afl^KZ flpE ^ZHCA (j)Xţ>Z M H A Z. A LUAI

iui K ZA ^ rZp^ A ME fcz CKOAAZ ^SAA AAACZ (j)ZpZ


KAATOCAOB. MEA^I MAI MApE. AAECtf ^E HEBOE mi
^E BE3Î I1E (jipATEAE T ztf rpEUJiN^y, N^A BZ£yi

MEA AKOflEpE- K^M CZ (ţ)ii CiNT^p AKONEpÎT. mi

^yE BEÎ <ţ)i Er^M EN, (|)iî itffiiTOp £E ApIjUNT


MÎMÎ MZNÎViC. HÎMÎ An^KZTOp A C Tp ZiN ^ A tfî
CTpZM K#. KA CZ <ţ)il W C Z N ^ iT KA ÎfyyA.
riENTp^ KZ Itf^A f lE N T p tf EOKÎpE A p ^ N T ^ A ^ I flEpi.
B ZN ^ tf rips ^m n Va a ^e c t pHîBzpNiMi (*) ^ tfnz
AMEA CZ Kzi mi CZ j|kNTOApCZ iui AEnZ^Z Ap—

(*) Cpe6 peiiBKB : arginţi


'9.nnpfi!pBtirf9Q (#)

•EJ.IX() j în | m vd^M ^a 119 JM

!" ' iV lJ îy 139 3J» id srSn^ lţVlN |{|)3 V;M jm x flN I


-XM O li V v J HV v 13 3h Vlh VJ.VVU V £V 139 Iţm
- H x V £>, ţm ifalV^l'l I^V^>IIH(JrtlX(J>3N vm •|j<)x3
- 3^J,H>^ v V 3h V<T\^£ ‘
!^ v V j.x d v i; w ^ m | Z J i m Viv 6 (j> irtivn zj -s j.v t f
||tl *VJ, VH/tJ^i. 3V J 3jV Z3 3K M ^VO^Ik
Sjflzd xU N '* W • J .V J illz d lV N ^ l(|) V9 IOU
-V N M i' 3J,£VM X 3 jm X J ^ V U 3U VN ZW 3N £U V9
jm ih 3J ,£ U , V 9 S M ' ^ )X J Z 3 3k ‘V^J*
- N Z 9£M V J. V^U^JV IMJVII VJ V-'lhV Z L J$V <)oV
-jN 3 w m im ^ x fM w y i4<v jm ir t a ^ v j xj w$h
•irfi 3MwV 3 v* im atiiK V ^ V i r t a j.N iw v i»

îjjJ ,J 3kV sV 39dj()j ia i V XJ W^M VJ, VWjNj ^ J . M ^


v ^ v o g ^ iV 3^ ii ih^ N xj vm 3rti3<)3({) 3j , im VNim
-£<)vg x ; j^ v v ^(h ^o j , x j . u ^ v ţin z j ^ vv v j. vw

n i- v ^j n x V 3<)u 3h ^ V v iţv ţin ’v J j IJ 3<)i V h i~

îjV ZNZM V 3N jJjZ M 3<JlJ jm V ^ jM z V 3<Ju Z 3 V 3<)j . n V

w arhiMiv ^ m im zfasVNXva £M 3k -v j . V3J»


-H jW ^ J.h N JU £ Z J . 3V 3 J,V()(j) I ^3U vm .( ) 3jNV 3kdft
w i- i V zm v jm u ti 3ax<J>o v ^ h z j vm -3 i n z w (h h
IMN IZ t)j ltS H VZJ IN 39 V ţm V J. V IJ.N jV N ’i '
3 V 3J i Vt)(J) jm 3^ J V9 jf llV IJ(j) 3V 3 J.Nj<)zU N£
VM |H IX ^ J |3 z d j.Z M IITI 'IKV()zj ţm *l3m iw Z<)j*
■ XM -(Jo J.zV aX i) ‘9J4 3 0 VIW -J.jd a jW J NjV Vhxvs
!!<t> *•» x f s ^ H Z in ZJ iV X J^V ZJ jrn V $J,N I[Y

i o i o c n o a t i o a v 16 a D i a o x s i mI i x o n 9V
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 47

fU N T p tf pS’rA ^ E C n tfiT O A p iî NOACTpE. mii a a^î

A aAN ^ z S' N Z C K Z TO A p il UIA T ^ T ^ p O p C(j)iNU|,iAOp.


amin . Urmeză subscrierea traducătorului: ,, 43 .
MNCTO. r p 't llJN iH H NEKpMMHMIH pAK EpAAONA^
G hahwah. 4 Eu mult-pecătosul şi netrebnicul robii
Ieromonachul Silioan).
Apoi continua încă câteva poveţuirl tot româ-
neşce:
„R zA b V zp ^ A ME pZ^E AA AAACZ. llli rp z-
ELţJE K ^ R IN T E ^ E im p T E . AHEAA CE ^ E IIZ p T E A 3 Z
^E ^ M H Z ^ z 'A in i ^/V\HZ 2^ xtf ^ ZN C 8 A. o ii
pS; TA A^î H tllp i/V liT Z ECTE. tui T p tf^ A A^î HiMÎ
^E S’ m d)OAOC
28. Mineiu pe August, Manuscr. slav. fără fine,
fără dată, şi acesta are ânteiu slujbele dilelor, apoi
la urmă tote sinaxarele sânţilor din acea lună.
29. Octoichu slav. manuscr. Cuprinde cele din
urmă 4 glasuri, ca şi cel dela No. 16. Fără început,
fără fine, fără dată.
30. Penticostariu. mnuscr. slav. început dela sâm­
băta luî Lazar. Are început, dar n are sfârşitul. La
început are o însemnare ulterioră : ,,^ haCTZ KAp-

TI ECTE ^,£AA M Z N X C T H p A ^ frA n ÎA BETVÎH W


U1H aV ^ATO riZpHNTEAE T e ^EON CH ^ACTptfA AA
AAZNZCTHpE AA TOIlOAHt^Z CZC Iţ i i II Z N Z U»i U>p
^.HCZMA HEHTHKOCTAp IApZ HMNE VJU <5pH T Z r Z -
CZ (ţ)l£ AHA.0.HAAA AT /3CK6 (1717). gp_

AAOHA^ dNACTACÎE W T A TA IIIA E1HCAA £AC 3 NAET.

( * , Vechie.
43 NOTTTE ISTORICE ST ARCHFOI-OGTOE

NB. Monastirea Topoliţa a fost un schit de Maîce,


în satul actual Topoliţa, lângă Monastirea Vărati­
cul. Schitul acesta a esistat pană în dilele nostre, ca
o sucursală a Văraticului.
31. Mineiu pe Noembr. inanscr. slav. Fără înce­
put, fără fine, fără data şi sfărâmat.
32. lin fragment mai de tot putred, încât numai
pe colţurile de sus ale cărţii se pbte ceti. Se vede
că cuprindea bucăţi din istoria biblică. A fost fru­
mos scris.

7. in Arcliiva Monastireî Agapia se păstreză doue


acte forte importante pentru istorie, şi pentru refor­
marea Monastirelor de Maîce, pentru adunarea lor
din monastirile cele mici la doue maî mari, pentru
înfiinţarea de şcole pe la monastirile de Maice şi.
pentru înfiinţarea seminanuluî din Socola. Noi re­
producem aici aceste acte în întregimea lor, anume:
Anaforaua Divanului Moldovei subscrisă de Mitro­
politul Veniamin, şi chrisovul Domnului Alexandru
Moruzu : amândoue din anul 1803.
1. Anaforaua Mitropolitului cu resoluţia Dom-
nescă.

„Prea înălţate Dom ne!


Dacă pronia înălţime! tale cea părintescă privind,
cu ochii milostivire! şi purtând grijă pentru odihna
şi folosul obşte! supuşilor a liniştitei oblăduiri a In-
nălţimeî Tale, iar mal vertos pentru acele sărace
Maîce călugăriţe ce petrecea în schitul Văraticul
întru o adâncă sărăcie şi lipsă le ati miluit cu sfânta
Monastire Agapia, spre odihna şi mulţemirea atât.
n o t i t k t s t o r ic k s i a r c h f o i .o g ic f , '4 9

lor cât şi altor călugăriţe, care vor vrea cu totdea-


dinsul a căuta mântuirea sufletelor lor, avend numita
monastire bună orenduelă la tote, adică si la cele
ducliovniceşcî după rânduela şi aşedementul a sfin­
ţilor părinţi, cât şi la cele ce se ating de iconom ie:
de unde avend de agiuns şi de cele ce sînt de nevoie
vieţii aceştia mai cu lesnire se pbtă ajunge la sever-
şire scopului lor celui spre mântuire. Aşa şi pentru
alte doue schituri de călugăriţe tot din ţinutul Nem-
ţuluî supuse povăţuirei Sfintei Mitropolii aceştia,
unul cu numile Grăcina şi altul Venătorii Petrii,
care măcar că Schitul Venătorii Petrii are brescare
7
puţin folos de pre nişce mici bucăţele de moşie ce
le are ale sale, dar fiind prea aprope lângă Târgu
Petrii, cum şi schitul Grăcina nu numai fiind îngră­
dit pe streină moşie şi încă în mijlocul satului, şi
venit de nicăirca nu are, fără numai din ajutoriul şi
mila chreştinilor, de unde călugăriţele cele mai de
multe ori avend petrecerea lor cu partea mirenescă
pentru milostenie şi alte agiutorurl, şi mai vertos,
că la Schitul Grăcina atlânduse si 7 o icbna veche a
presfintei de Dmnnedeu Născătorel, carea la brus­
care vreme scbsă fiind de preoţi şi de călugăriţe în
adunare lăcend aretare norodului precum că acea
sfântă icbna se închină, atât din acesta povestire de
închinăciunea icbnei pricinuinduse o mare defăimare
tagmei cei ducliovniceşcî, cât şi din pricina petre­
cerii lor mal mult printre partea mirenescă, se făcea
mult scandalu între norod. Iirept aceea de vreme că
torte cu necuviinţa este tagmei cei ducliovniceşcî a
avea locuinţă şi petrecerea împre mă cu partea mi-
rcnesca, şi mai ales spre a se păzi buna orânduelă,
N«yli '- istorice ;i archcologice 4-
501 NOTITE ISTORICE Şt ARCHEOLOGICE

şi spre a înceta şi catigoria cn carea pană acum se


defăima tagma acestă duchovnicescâ, de căt.ră noî
aşa sau socotit, dacă şi a Înălţimeî tale va fi bună­
voinţă şi milostivirea şi asupra acestor maîce călu­
găriţe dela aceste doue schituri, că bine este ca să
se redice şi acestea şi să se mute la mănăstirea A-
gapia. Inse călugăriţele dela schitul Grăcina, îm­
preună şi cu sfânta icdnă a precurateî de Dumne-
deti Născătoreî, iar Biserica, de vreme ce este în
mijlocul satului, cu tdte ale ei cele bisericesc!, să
remâe biserică de mirii. Eră celalalt schit, ce se nu-
mesce Venătorii Petrii, sa remână metochu al Mo-
nastireî Agapieî, unde să aibă aşi căuta rânduita i-
conomă de acel puţin venit de pe moşie pentru fo­
losul mănăstire!. Noi, pre înălţate Domne, am soco­
tit pentru aceste maîce călugăriţe dela aceste doue
schituri Venătorii Petrii şi Grăcina, spre o adunare
deplin de sobor la un locu, eră cea deseverşit hotă­
rârea rămâne la înalta înţelepciunea Înălţimeî tale.
A Înălţimeî tale câtră Dumnedeu smerit rugătorii!
Yeniamin Mitropolitul Moldovei.
Prea plecată slugă Costantin Balşu vel Logofăt.
1803 Sept. 23.
liesoluţia domncscă pusă pe anaforaua Mitropo-
lituluî :
Cu mila lui Dumnedeu Noî Alexandru Constan-
din Moruzu vvd Domnii ţerei Moldavia.
S'ati cetit anaforaua acesta înaintea Domniei
mele, şi fiind ca pentru odihna şi folosul obştieî,
mai ales pentru maicele călugăriţe ce petrec în schi­
tul \ ăraticul întru acea adânca sărăcie şi lipsă cu
obştesca adunare întărită, şi de cătră Domnia nds-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 51

tră sau pus la cale şi sau hotărât ca sfânta monas-


tire Agapia sa fie spre odihna şi mulţemire atât a
celor câte se afla până acum, cât şi a altora călugă­
riţe ce vor năzui acolo şi vor căuta cu tot deadinsul
mântuirea sufletelor lor, avend lesnirea bunei orîn-
duele la tote, adică şi la cele duchovniceşci şi la
cele ce ating de iconomie. Deci dacă şi cele doue
schituri ce au fost iarăşi de călugăriţe, Gărcina şi
Venătoriî Petrei care sînt supuse povăţuirei sfintei
Mitropolie, după vreme nu pot fi acum de a lor bu­
nă petrecere, hotărîm dar şi Domnia mea, ca şi că­
lugăriţele ce au fost la aceste doue numite schituri,
să se ridice şi să se mute iarăşi la Monastire Agapie,
unde împreuna să ducă şi sfânta iconă a presfinteî
de Dumnecjeu Născătoreî şi pururea feciora Maria,
ce pană acum a fost la schitul Găreina şi să se a-
sede acolo, si Biserica din Gărcina, de vreme ce este
în sat, cu tote ale eî cele bisericeşcî va rtmânea bi­
serică de mirii. Eră schitul Venătoriî Petrii să fie
metochu mănăstireî Agapiei, căruia rânduita icono-
mă îi va căuta de venitul ce va fi avend, pentru fo­
losul şi agiutoriul mănăstireî. Drept aceea preosfin-
ţia ta părinte Mitropolite, după rânduGa arătată veî
pune la cale, întărinduse anaforaua ace’sta şi cu a
nostrâ domnescă pecete. 1803. Sept. 27. Subscris :
Alexandru Costantin Moruzu vvd.“
2. In urma acestei anaforale Domnul A. Moruzu
a dat următoriul Chrisovii :
„Cu mila lui Dumnedeu Noi Alexandru Costan-
din Moruzu vvd Domnii ţereî Moldavieî.
Deobştie tuturor celor, cărora se cuvine a şei, în-
şciinţare se face cu acest al nostru domnescu Chri-
52 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

sovu, că după ce cu mila sfântului Dumnedeu am


domnit acum al doilea rându întru acesta de Dum­
nezeu păzită şi binecredinciosă ţeră a Moldavieî,
hotârît fiind de râvna ce avem cătră patria acesta»
ca să ne călătorim pe drumul bunel oblăduiri. Cer-
cetatam tote lucrurile ce sînt aducătore de folos, de
cinste şi buna vieţuire şi înthemeere obştieî, şi pre
cât au fost cu putinţă, sau pus la cale şi sau hotă-
rît prin osebite clirisovele Domniei mele, care sau
dat la locurile ce trebuinţa si buna rânduelâ au ce-
7 7

rut. — Şi între tote altele luataU Domnia mea a-


minte şi pentru soborul de Maîcele călugăriţe ce se
afiă petrecătdre la Varaticu, unde fiind adunate
mult numeru de maîce petrecea în lipsă mai de tote
cele trebuitore, cât şi maîcele ce erau petrecătdre
la monastirea Socola, care fiind aicea aprope de o-
raşu, nu era cuviinţă, precum şi soborul maicelor
ce era petrecătdre în Monastirea Prepodobna Paras-
cheva, aicea în OraşU, care se lirănia de pe la Clire-
ştinî cu cerere de milostenie prin târgu, lucru cu to­
tul nesuferit tagmei călugăresc!. Şi fiind trebuinţă
a se pune şi acesta la buna orânduelă, cu statornică
aşefiare, din porunca Domniei mele, adunându-se
la sfânta Mitropolie toţi deobşte Dumnelor boierii
Divanului Domniei mele şi împreună cu preasfinţia
sa părintele Mitropolitul ţereî, — au făcut aretare
asupra pricinii aceştia. Au aflat ănteiîi, că întru a-
cestâ de Dumnedeu păzită clir&ştinescâ ţeră, cei mai
dinainte luminaţi Domni, si în urmă moştenitorii
lor, dela carii şi alţii îndemnânduse au zidit sfinte
lăcaşuri pentru petrecerea acelor ce dinadinsul vor
cerca mântuire sufletului şi pentru alte faceri de
NOTIŢE ISTORICE ŞT ARCHEOLOGICE 53

bine, nu numai pentru parte bărbătescă, ci şi pen­


tru parte femeescă. Insă în <jlbia de astădi luânduse
aminte, se vede că pentru parte bărbătescă, ca unii
ce şi mintea lea fost mai lesnitore a petrecereî des­
pre cele trebuinciose a vieţeî, din zestrile ce au a-
cele sfinte dumneqleesci lăcaşuri în care se afla pe­
trecând, iară în lăcaşurile ce petrec călugăriţele în
vremea de acum, acolo unde s’ar câdea a fi ele mai
ajutate fiind partea cea mai slabă, ca să nu sufere
aceste peste mesură lipsi de hrană şi de îmbrăcă­
minte, ele se află cu totul în prdstă stare, încât ne­
voia silindu-le umblă pe la târguri şi prin ţeră cer­
şind agiutoriti, lucru cu totul de scandal şi însuşi
lor pricină de smintelă şi împedecare, şi acestora
care din multe pricini s’ar îndemna la o singuratică
petrecere pentru mântuirea sufletului (dicând dela
starea boerescă, şi derând celelalte stări), care ori
din neputinţa părinţilor, pentru că născânduse la
unii mai cu glotă, şi nedândule mâna nu numai a le
căsători pe tdte, ce nici cu hrana şi îmbrăcăminte
a le cuprinde, ori că unele se născu cu natura gro­
zavă, altele betejânduse de vre o patimă de bolă şi
nu sînt vrednice a se căsători, pe altele însuşi râvna
îndemnându-le a petrece întru aeestă schimă. Nu
sînt locuri, care să păta îmbrăţoşa neputinţele unora
ca acestora, pentru că mănăstirea Pătrăuţiî, ce se
zidise şi înzestrase pentru acest feliu de petrecere,
s'aîî cuprins în Bucovina, şi la schitul Văraticul din
ţinutul Nemţuluî, unde nu de mulţi ani sau adunat
un sobor de călugăriţe cu cuviincidsă rânduelă a
petrecereî, alcătuită de apururea pomenitul Archi-
mandrit Paisie Stariţul, rm numai că câte sau adu­
54 NOTIŢE ISTORICE .ŞI ARCHEOT.OGICE

nat până acum nu se pot cuprinde cu cele trebuin-


cibse, şi aflându-se în lipsă au început a fi silite să
esă şi dintr’aceîe a cere ajutorin, dar incă a se mai
aduna acolo nu era cu putinţă ne avend schitul uis-
cava moşiî, ca să potă cuprinde hrana şi îmbrăcă­
mintea lor. Şi iarăşi a fi închisă unu drumu a aces­
tor feliu de călători, ce caută mântuire sufletului,
este împotriva legii. A l d oilea, că din multe nesta­
tornicii, ce s’au întâmplat în pământul acesta, nu
sau putut aşeda scole cu întemeere pentru înveţe-
tura acelor ce s au chirotonisit preoţi, ce numai pe
cât au putut au înveţat câte breşce şi pre puţin, şi
trebuinţa silind, aşa, fără a fi iscusiţi de înveţetură,
sau chirotonitu preoţi, încât cei mai mulţi, neşciind
a legii dogmele, nu sînt de ajuns nici pentru denşii
nici pentru povăţuirea norodului celui prost, carele
se alia petrecătoriu întocmai ea şi dobitocele.
A l treilea, pentru aceste pricini s’au socotit întru
acestasi cliipu, adică ca să se facă schimb cu mă­
năstirea Agapia dela ţinutul Neantului, în care se
află puţini călugări petrecători, şi este alăturea cu
schitul Varaticu, să esă acei părinţi de acolo, rându-
induse pe la alte mănăstiri : şi acea mănăstire cu
tote moşiele, acareturile, robii şi dobitocele ei, să se
dea maicelor călugăriţe dela Varatic, unde să se
mute şi cu petrecerea, fiind o mănăstire înlături, şi
să albă şi pe schitul Yaratic sub ascultarea lor, f’ă -
cânduse tot o casă, cum şi malcele călugăriţe ce se
afla la mănăstire Socola, încă să se mute tot acolo
la Agapie. Aşijderea să se mute şi malcele ce se
află aice în Prepodobna Parascheva, rămâind numai
vr’o trei-patru din cele mai betrâne, fiindu-le acesta
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 55

Biserică metochu, că în vreme ce vor avea trebu­


inţă vreunile, să nu umble căutând gazdă, ci să tra­
gă la metoehu. Şi acolo la Agapia alcătuinduse un
sobor după cuviincidsă rânduelă, cu iscusinţă pre­
oţii ce se vor aşeda de cătră Preaosfinţia sa Părin­
tele M itropolitul...................... atât la petrecerea vie-
ţei cât şi la adunarea rodurilor acestora pentru hra­
na si îmbrăcămintea lor. Eră la monastirea Socoia
ce este aici aprope de Eşî, să se aşede o şcblă cu
dascăli moldovineşcî, care să fie pentru învăţătura
feciorilor de preoţi i diaconi, carii la vremea lor, nu­
mai dintre aceia să se chirotonisescă preoţi. Şi tote
veniturile acestei mănăstiri să fie plata dascălilor*
şi altor trebuinciose a scblei, şi pentru preoţii ce
vor sluji la acestă biserică, şi cu acest chip se potă
cuprinde şi trebuinţa ce cere pentru acestă tagmă a
călugăriţelor cu buna ocrotirea lor, cât şi învăţătura
feciorilor de preoţi, care la vreme chirotonisinduse,
cu iscusinţa învăţeturei să potă aduce şi pe norodul
cel prost la cunoşcinţa adevărului, care anafora în­
sumi Domnia mea cercetându-o cu cea mai adâncă
lu,are aminte şi găsindu-o cu cale şi de bunii folos şi
statorniciea acestor arătate mai sus, s’au întărit cu
a ndstră domnescă iscălitură şi pecete. Atâta numai
că egumenul de la monastirea Agapia de acum îna­
inte să vie să petrecă la monastirea Socoia, unde
să se aşede şi şcdlâ cu dascăli procopsiţi în limba
moldovenescă, ca să fie pentru învăţătura ficiorilor
de preoţi, învăţânduse desăvârşit dogmele legii, în
cât se cuvine spre iscusinţa unui preot, după cum
şi prin osebita anafora a iubitorilor de Duinnedeu
Episcopi şi a Dumnelor veliţilor boerî se arată, ca
56 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCITEOTOGICE

preoţii ce se vor chirotonisi să fie numai din feciorii


de preoţi şi diaconi, mazili, rnptaşî şi feciori de dăs­
căli, ca şi sfintele slujbe a bisericilor să se împodo-
bescă şi să pdtă aduce şi pre norodul cel prost spre
adevărată cunoşcinţa legii, cum se cuvine a lăuda
pre înaltul Dumnedeu, întemeinduse întru ei şi dog­
mele bunei credinţe. Şi veniturile acestei monastirî
Socola vor fi pentru trebuinţa şcolei, fiind egume­
nul cu purtare de grijă, spre deşteptarea dascălilor
şi spre îndemnarea ucenicilor, după povăţintea ce­
va avea dela Preosfinţia sa părintele Mitropolitul.
Eră ceialalţi călugări ce vor mai fi în monastire A-
gapie să i rânduescă părintele Mitropolitul pe la
alte mănăstiri a sfintei Mitropolii cu odihna căzută
a petrecere! remăşiţeî vieţei lor despre cele trebu-
inciose a hranei şi îmbrăcămintei, cum mai pre larg
se cuprinde la aceeaşi anafura, ce este din anul a-
cesta, Iulie 1 (>. După care hotărau Domnia mea, ea
nestrămutat întocmai să se urmeze şi să se păzescă.
Eră maicele călugăriţe, după ce se vor aşeda acolo
la Mănăstirea Agapie, cum sau aretat mai sus, să
aibă a petrece pod vigul călugărescu la tute întoc­
mai, precum de cătră preosfinţia sa părintele Mitro­
politul li s au dat ponturi înscris cu iscălitura preo-
sfinţieî sale şi întărite cu pecetea sfintei Mitropolii;
şi maicele să nu fie volnice a eşi din mănăstire şi a
umbla prin ţeră, fără soire şi tara scrisdrea stariţiî,
şi acolo la mănăstire Agapie, să se aşede un dascăl
betrânu procopsit la înveţetura, ca să înveţe pe
maice carte greceseă şi elinescă, şi după ce vre li­
nele din maice vor câştiga procopsela limbei gre-
ceşcî şi elineşcî, atunci vor remânea acele dascăli în
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 57

mănăstire de vor înveţa pe celelalte; şi spre ajuto­


rul plăţii dascălului, rânduirii Domnia mea ca să se
dea câte 25 lei pe tdtă luna dela Epitropiî obştesc!
din venitul şcdleî gospod, de aicea din Iaşi. Maicele
călugăriţe ce vor fi petrecătdre la Agapie şi Var atic,
să fie cu silinţă a lucra lucruri de mână, adică cu-
suturî şi hramuri, kilimuri şi cusuturi de veşminte
arcliierescî, si alte iscusite lucruri, care acele sînt
pentru cinste şi folosul lor şi pentru podoba patriei.
Şi nici odată să nu se facă călugăriţe fără de şcire
părintelui Mitropolitul şi a iubitorilor de Dumnedeii
Episcop!. Aşijdere şi ori ce fete de boieri, i de ma­
zili, de negustori şi de totâ starea vor merge la a-
ceste mănăstiri pentru înveţetura cărţii seu lucrul
mânelor, să nu fie silite a se călugări, fără numai
după ce vor veni la legiuita verstă, prin şcirea pă­
rintelui Mitropolitul, după dogmele bisericeşci se
vor călugări, seu vor eşi slobode să mergă pe la ca­
sele lor, fără de nici o oprire. Cum şi la mănăstirea
Socola pentru mai bună deschiderea ucenicilor, pre-
osfinţia sa părintele Mitropolitul să orânduescă dăs­
căli cu deplină şciinţă, să talmâcescă cărţi biseri­
ceştii, ca cetind ucenicii să se înveţe şciinţele, şi dog­
mele bunei credinţe, avend acolo şi dascal psalt cu
deplină şciinţă, să înveţe şi psalticâ, ca când vor
eşi să fie împodobiţi şi cu şciinţă de cântările bise­
riceşci; deosebit facem Domnia mea milă cu sobo­
rul acestor maice călugăriţe dela aceste cloue mă­
năstiri : Agapia şi Văraticul, ca la slujbele rusuma-
turî a vistieriei să aibă a scuti drepte bucatele lor,
adică tdte oile de goştină şi toţi stupii i sviniî de
desetină, cum şi tot vinitul ce va eşi din drepte viile
58 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

acestor doue m ănăstiri: să fie scutite de vădrărit,


pe tote aceste, fiind drepte a acestor m ănăstiri: nici
un ban nimeruî să nu dee, aşjjdere să aibă a şi găsi
25 liudi : omeni streini, care să nu fie avut nici unu
arnestictt : de biru în vistierie, ca să le fie pentru
slujba mănăstireî, la cele ce vor avea trebuinţă. Care
hotărîm Domnia mea să fie scutiţi de tot birul vis­
tieriei i de ajutorinţe : şi de tote alte întemplătore
dări, ce vor fi pe alţi lăcuitori; şi pentru ca să se
urmeze şi să se păzesc?? întocmai şi nestrămutat,,
tote acestea mai sus aretate, în veci, sau dat numi­
telor mănăstiri acest al nostru domnescu chrisovu,
întărit cu a ndstrâ domnescă iscălitură şi pecete. Şi
spre acesta este credinţa însumi Domniei melc, Noi
Alexandru Constantin Moruz Voevoda. Şi credinţa
a pre iubiţii fiilor Domniei mele Constantin Voevo­
da : Dimitrie Voevoda si i Xicolaî Voevoda : Si
f ere-
dinţa a trei Arehiereî ai ţerei, preosfinţia sa părin­
tele Mitropolitul Moldovei Kyr Veniamin, i iubitorii
de Dumnedefi Episcop! dela scaune, sfinţia sa Kyr
Gerasim Episcop Romanului, sfinţia sa Kyr Meletie
Episcop Huşilor, şi credinţa a cinstiţi şi credincioşi
boerii Divanului Domniei mele, Dumnelor, Con­
stantin Balşu vel logof. de ţara de jos, i Micliail
Sturza vel logof. de ţara de sus, i Vasilie Constan-
din vel vemicu de ţara de jos, i Costandin Balşu
vel vornic de ţara de jos, i Costandin Paladil vel
vornicii de ţara de sus, i Lupul Balşu vel vornicii
de ţara de sus, i Manolaki Dimaki vel vornic a ob­
ştii, i lordaki Roset vel visternicu, i Dimitrie Mânu
vel postelnicii, i Râducanu Roset Hatman, i păreă-
l a b ................ , i Constandin Sturza vel vornicii de
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 59s

aprodi, i Alecu Balşil vel Agă, i Alexandra Mavro-


cordat vel cămăraştl, i Nicolaî Balşft vel spâtariu,
i Vasilie Buset vel banii, i Dimitraki Ghica vel co­
mis, şi credinţa tuturor boerilor divanului Domniei
mele, a mari şi mici. Scrisu-s’an chrisovul acesta la
scaunul Domniei mele în oraşul Iaşii întru al doilea
Domnia nostră la Moldavie, în anul dinteiu. Alcătuit
fiind de credincios boeriul nostru Şerb an Bote.scul
biv vel sulgier, logofet de taină, în anii dela Mântui-
toriul Christos 1803. Sept. 1 ,“ subscris: Alexandru
Moruzu Yvd. etc.
3) Afară de acest chrisov maî sînfi încă vre o 20
de alte ispisdce şi cbrisove vecin şi moderne pentru
diferite danii şi privegiî ale monastireî Agapia. în­
cepând dela jumetatea viaculuî 16-le, între care şi
chrisovul Domnului Michail Sturza din anul 1839
pentru despărţirea Monastireî Agapia de sleitul Vă­
raticul, şi declararea acestui din urmă de monastire
independentă.
IV . M ono ştirea B istriţa clin M oldova.
1. Acesta monastire, dupre spusa chronicarulur
1 relee, este construită la începutul viaculuî 15-le
de Domnul Alexandru cel Bun (Letop. Mold. t. I.
p. 103. edit. laşi. 1852). Acesta se confirmă prin
pomelnicul antic al acestei monastirî, carele este
acum în posesiunea Academiei române. In ei se nu-
meşce xVlexandru cel Bunii „adevăratul ctitorii al
sântului locaşului a c e s tu ia to t-o -d a tă se spune că
pomelnicul sa făcut în anul G915 (1407), prin ur­
mare atunci era isprăvită acesta monastire.
In monastirea Bistriţa, în starea ei actuală, nu se
află alt monument amintitoriu de Alexandru cel
'60 NOTIŢE ISTORICE SI ARCHEOI.OGICE

Bunii, decât o petră mormentală pusă de Marele


Ştefan pe mormântul Domneî Anei, înteea soţie a
lui Alexandru celii Bun, carea se vede că a fost aici
înmormântată. Noi vom reproduce mai jos acestă
inscripţiune. Vornicul Urekie, în Letopiseţul seu, ne
dă a înţelege că şi Alexandru cel Bunii a fost în­
mormântat în monastirea Bistriţei. Vorbind de mor-
tea lui Alexandru Vodă, fiiul Marelui Ştefană, U-
rekie spune că el s a înmormântat în monastirea B i­
striţei „lângă strămoşul seu Alexandru vodă (cel
Bună) (Letop. t. I. p. Ido). Tote inscripţiunile ce
esistă in acestă monastire, se reporta la date poş­
te ridre lui Alexandru cel Bună. Chiar Biserica actu­
ală nu mai este acea primitivă, carea se vede că
s’a stricat, pote de vre ună cutremură, şi s a renoit
sub Alexandru Lăpuşnenu. Acesta se constată din
următorea inscripţiune, ce se ceteşce pe păretele
dinafară, la intrarea în Biserică, în partea despre
amedă-di (*) :
,?H3B0AEHif/V\ W T l ţ A M nOCn^UJEHIEiVl CNA II CZ-

BpZilJENIE/Vl C T T O C Z3^ A C A CZH llpKORB W T


KHC'rpHMBCKOM MONACTIîpb. tCT ^pAM #C-
riEHIE llprl«CTrt n II n p A K A P B E N B A ^ M H L ţ H NAUIEH
E U H H npCNO^B^H A l Api II 1 BZ ^NH KATOM BCTH-
BATO H ^pCTOAWKHIUrO r^ N A NAUIET0 I u ’ d M -

80tB0A M s p b ie K! m a c t î w rn^vpz 3EAIAH


a a o a ^ a b c k o h i cha k o r^ A N boebo^ h : b a A toceaao-

( j Inscripţia acestă, la început a fost pusa pe părete, sus, desupra useî, încât
trebuia «a se sui cineva pe scară ca sa o citescă. Egumenul actual la reparaţia fă ­
cu tă Iiisericeî în aniî din urmă, a străm utat petra cu inscripţia jos, lângă uşa.
ca o potA ceti oricine cu nţurit.ţH,
NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOI.OGTCE 61

THCALJJNOE H T fK ^ U JE f A^TOi MCLţA M AHA


7„Cu
7 voinţa
ţ Tatălui,7 si
7 cu conlucrarea Fiiului, si.
J
cu severşirea Sântului Duchii, s’a zidit acesta Bise­
rică dela monastirea Bistriţei, unde este templul A -
dormireî presantei şi pre bine-cuventateî stepânei
nostre Nâscătdreî de Dumnedeu şi pururea-feciorel
Măriei, în dilele euseviosuluî şi iubitoriuluî de Chri-
stos Domnului nostru Ioan Alexandru Yoevoda, cu
mila lui Dumnedeu Domnitorii! ţereî Moldovei fiiul
lui Bogdan Yoevoda, în anul 70G2 anul curgătorii!,
luna Maiu 20 de dile (1554).
Anul zidireî acestei Biserici corespunde cu anul
al o-le al Domniei ânteea a lui Alexandru Lâpuşne-
nul. Tot-o-dată se vede din inscripţiune, că Lâpuş-
nenu Yodâ era feciorii lui Bogdan Vodă; negreşit,
că Bogdan nu pote fi altul, decât fiiul Marelui Şte­
fan, care domnise între anii 1 5 0 4 — 1517. Letopise­
ţul Moldovei nu pomenesce nimica despre originea
lui Lăpuşnenu din familia Marelui Ştefan. Dar din-
tr'un uric dat în anul 1520 de Ştefan Vodă feciorul
lui Bogdan Vodă, se vede, că el a avut un frate,
al căruia nume nu l pomeneşce, ci cjice numai : ,j|
B'fcpA llpffc K03AWKAtNMAr0 MH Kţ)ATA. credinţa
iubitului meii frate. “ (Chronic. Roman. p. I. p. 150).
Din inscripţia dela Bistriţa deducem, că acest frate
al lui Ştefan, ne numit de densul în liricul citat,
este Alexandru Lăpuşneiiul.
2. In launtrul Bisericei, în partea dreptâ este
mormentul Domneî Ana, primei soţii a lui Alexan­
dru cel Bunii. Petra mormentaiă este pusă de Ma­
rele Ştefan, cu inscripţia urmatore :
<62 NOTiŢE ISTORICE $1 ARCHEOEOGICE

,,lu>AM ( Î T f d ) A H BOIRO^A. K 3 MK» MAC t Vk ) T T I ^


3 1M A H M O A ^ a BCKOH CNX BOT/1ANA BOffiO^H. ^KpiCH
CXH ffO B X r ^ ? K H ANkJ AAfgAN^p* BOfBO^BJ
M A 'U p Ma Va iu ROIRO^A HÎKE llp ^ C T A B N C ^ WNA K Z
B’t 'I H k iM W B H T ' t Al/V\ B A ^ T S l ţ K S . MCLţA N o M. B
npH h t V aaeh n o iu rpiiropu. ‘

„ loan Ştefan Yoevoda, cu mila lui Dumnezeu


Domnitorii! ţerei Moldovei fi iul lui Bogdan Voevod,
a înfrumuseţat acest mormentu Domneî Ana, Dem­
na lui Alexandru Voevod, muma lui Iliaşu Yoevoda,
care s a mutat la viacinicele lăcaşuri în anul 6926,
luna Noein. 2 . (1417), sub egumenul popa Gri-
gorie.“
3. Tot în Biserică este înmormântat un boeriu
mare din Muntenia, Voinicul Ivaşcu, carele a murit
în anul 1584, pribegind prin munţi, ca să se ducă
în ţera Ungurescă. Petra mormentală are acesta in-
scripţiune :

,.(ÎX H rpOU H B A iliK O BtA H KhJH ^BOpNHK W T

KAAIUKOH 3fc/V\AH fli'HKAK)*IHC npMkft r M ^ A B S W p -

CKO 3*;\AAH 11 llpOM'i H HA UOr^ANCKOII 3f/VlA!1 I T ^ A

BMC Cp'B^ I lA iN H N MA>* N iN B CZM pZT BpX30 H

^PCTH^K. frO CtA B Z A Z T I l ţ l H II TAM O llp ’t c T A B H C

M Ml ’l p'l BOIKO/y B X JA A T TtA O ITO H IIOTplBEM

KKIC KX MOMACTHp Blv/CTplILţ l?K I C T VpAM llp'fc-

C T 'lîH * C U iN lt B lţH M l i p H M rS M EN K v p ANACTACU,

AACII, ^ tK lAA Bpît K ^ l l k . BX A ^ ÎT O / 3 ' I T . K^ 'IN A l/VlS’

IlAiVl/k'l X .
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHKOLOGICE 63

„Acest morment (este al lui) Ivaşcu D vornicii din


ţera Ylachiei. S a întemplat sa pribigescă în ţeraU n-
guresca şi sa trecă în ţera lui Bogdan. Când a fost
la mijlocul munţilor a cădut deodată mortea asu­
pra lui şi l ’a ajuns în satul Bălateşciî şi acolo a re-
posat. Era Petru Yoevod a luat trupul Iul şi'lîi în­
gropa în monastirea Bistriţa, unde este templul pre­
santei Adormiri a Născătoreî de Dumnedeu, şi tiind
egumen Kyr Anastasie, în luna Decembrie 20 , în
anul 7093. (1584), viacinica lui pomenire.“
Fuga lui Ivaşco din Muntenia a urmat sub dom­
nia lui Petru Cercel, carele a domnit între anii
1583 — 1585, şi a ucis maî mulţi Boerl. Se vede că
si Ivaşcu era sub urgia acestui Domnu, si de aceea
el voise a pribegi în Ungaria. Mortea lui Ivaşcu co­
incide cu ante iul an al ânteei Domnii a lui Petru
Şchiopul în Moldova. Se vede, că Ivaşcu era prie­
tin, decă nu rudenie, cu Petru Şchiopul, carele şi el
era originar din Muntenia.
4. In tinda Bisericeî este în partea stângă o pe­
tra cu o inscripţie numai începută dar ne isprăvită,
anume :
,,0xH rf>0K ^ C Tp O tN II C X T K O p iN IlO K fA lN lfM
TUNA cS p 'KK t HECTOp KEAMKA ^ KO p N IIK A ^OAn A h

qtMAH. Adică : acest morment este construit şi fă­


cut din porunca panului Ureke Ncstor, marele dvor-
nic al ţereî de jo s.“ Nu se spune cui şi când. De
aici se înţelege că în monastirea Bistriţa a fost în­
mormântata vre o ruda a marelui 1 )vornic Ih'eke,
şi el a comeudat a i săpa un epitaf, carele înse din
causă necunoscuta, a re mas neisprăvit.
5. Mormântul Dbmnei unui Ştefan Vodă, repo-
64 NOTTTF, TSTORTCR S( ARCHF.OT OGICK

sată în anul 1542. Petra mormentală are acesta in-


scripţiune :
„O zh U T rj>WCZ (>AEA e î k 'i'a k n a î k n a ro cn o îK A
CTtcjjANb’ BOJBO^A n i ^ p Z 3 fMAM AAOA^ABCKOH H

nplîCTABHC/ft SA BATO *3 » AAClţA. H^AIA A ^MK


BZ Nf^.

„Acesta este mormântul robei lui Dumnezeu


Knejna, Domna lui Ştefan Yoevoda Domnitoriul ţe-
reî Moldovei. Şi a reposat ea în anul 7050, luna Iu­
lie în l- a di, Duminică" (1542).
Acesta Ddmnă Knejna noi credem că a fost soţia
luî Ştefan Vodă, feciorul luî Petru Răreşti, căci el
domnia la anul acesta.
6. Mormântul Mitropolitului Atanasie, din anul
1632. Are acest epitafu :
„O zh KAAAtN CZTBOpH H bApACH n f f c u 'O p N A r O
I V T l ţ A H A d lir H v p AAANACU if p y iE IlC K IlZ H M l\-

T f O I l O A H T Cb1HABCKlM NA CBOH TpOE. I1 ?K MjăfccTA-

BHC BZ £NH KATONCTKBArO rCHAOZ IvJU * I a i J$AN-


4 ** ** " »t
f y S BOIBVV^ BATO K)A. T I. ^NB.

„Acesta petră o făcu şi o înfrumuseţa prlsfinţi-


tul părintele nostru Atanasie Arcliiepiscopul şi Mi­
tropolitul Sucevei pentru mormântul seu, şi a repo­
sat în clilele evseviosuluî Domnii Alexandru Yoevod,
in anul 7140, Iul. 13 (Iile (1 6 3 2 ).“ — Acest Mitro­
polit este predecesorul Mitropolitului Varlaam. Eră
Domnul este Alexandru lliaşti.
7. In Biserica monastirei Bistriţa 7 a fost înmor-
mentat şi un Episcop, anume Metliodie, în anul
1504. Petra cu inscripţia de pe mormântul liu se
NOTIŢE ISTORICE SI A.RCHEOI.OGICE 65

vede şi astădi, de şi forte lisată, la pragul Bisericeî.


Pe ea se pot încă descifra următdrele cuvinte :

„IIOKOH r^ H CZ HpABE^HhJ/VUI flAKA CBOETO § -


HCKriA K v p M e -o- o ^Va : h ceto bzceah bz iw

CBO/N IAKO np'fclLlE^Z : em # R z c t c zrp H î-

u jen ia K0ANA II neroana: II f i ’ C T A B C ’fc BATO

^3^1 'VtClfA M A p T KE. (*) ( I d O d )

„Odihneşce Domne cu drepţii pre robul tău E p i­


scopul K yr Methodie, şi’ltt sălăşlueşce în casa ta,
ca un pre îndurat, trecendu’i lui cu viderea tote gre­
şelile cele de voie şi cele fără de voie. A reposat în
anul 7012, luna Mart în 2 5 .“
Delungul petrei, alăturea cu inscripţia sînt înşi­
rate în doue rânduri verticale o mulţime de mono-
grame, care dau întregeî petre figura analavului
schimnicescă. Admiţînd, ca acest Episcop a fost
schimnicii, urmeză neapărat, că el a fost retras dela
Episcopie, în acesta monastire, undea priimitscliima
cea mare, cu carea apoi s ’a înmormântat, şi semnele
ei s’ati sculptat şi pe petra mormentala.
8. Clopotniţa în forma ei actuală, precum şi pa­
raclisul Sântului loan cel nou, ce este alipită de
clopotniţă, sînt construite de Marele Ştefan, în anul
1498, precum sc vede în următdrea inscripţie de pe
zidul clopotniţei:
„KArOM ECTHBIH H yWAKIEHBVH. l u ’ANZ G t e (J)AH
BOEBO^A klKlEK) AAACTÎ’k » r f l ^ p Z 3E/\lAil M OA ^AB-
CKOH. CaZ KOr^AHA BOEBO^. C Z3^ A CIA K A 0 I1 0 T N H -

( * ) U icerile subliniate sînt cam obscure în d calci', şi de aceea tran scrierea lor
nu este tocma sigură.
Notiţe istorice şi archeologice ^
66 NOTIŢE ISTORICE SI ARCHEOLOGICE

LţA H LţpKWBb BX NfH CXTBOpH. KX HM'l C1T O

MNHKA I u >ANA MOBATO K^ATfA^CKATO. BX MOAK*

CtBf M r ^ î K H CBOfH MApÎH. H MA^WAA l i y BArfcrr

/ 3 £>. b x T 05K t a ^ t o h f X B p x i i i t /vtCiţA cm . ri

„Evseviosul şi iubitorul de Christos Io an Ştefan


Voevoda, cu mila luî Dumnedeu Domnitoriu ţereî
Moldavei, fiiul luî. Bogdan Yoevod, zidi acesta clo­
potniţă, şi făcu în ea biserică, în numele sântului
Martirii Ioan cel nou dela Cetatea albă, spre rugă
sie si Domneî sale Măriei, si fiilor lor, în anul 7006,
şi în acelaşu an a severşit-o, în luna Septem. în ţliua
13-a. (1498), Şi acesta inscripţiune arată, că pe
timpul Marelui Ştefan anul se începea de la Ianua­
rie; căci luna Septemvrie, când s’a isprăvit clopot­
niţa era tot anul 7006, în a căreea vară ea s’a zidit.
NB. Inscripţiele acestea le-am transcris şi tradus
dupre decalcurile procurate Academiei de D. Dimi-
trie Sturza.
9. Clopotul cel mare dela monastirea Bistriţa
încă este făcut de Marele Ştefan, precum arată ur-
mătorea inscripţiune de pe el:

,,1
aV G t î (|)AN BOIBO a a : k p k u k> a a a c t i k i : rn$p
3ffVlA H AAOA^ABCKOH : CN a KOT^A HA BOIBO^H CXT-
BOpH CXH K A M G A N lC BATO ^3 B : MA I A : Kt:
. . . . . l(
F £ B A C B O trO : BATO a H WCMO T t K Z L j J f t .

„Ioan Ştefan voevoda, cu mila luî Dumnezeii


Domnitorib ţereî Moldavei, fiiti luî Bogdan Voevo­
da, făcu acest cambanu, în anul 7002, Iulie 25, eră
al Domuireî sale anul 38-le curgetoriu (1494).
NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 67

10 . In mănăstirea Bistriţei s au păstrat şi următo-


rele manuscrise slavone, din epoclia, când se între­
buinţa în Biserica română cartea slavonă :
1. Tetravangel 4°, scris pe chârtie, fără început,
fara fine, şi dislegat.
2 . Octoichu, 4°, cuprinde 4 glasuri. Fără început
şi fără sfîrşit; legat.
3. Tetravangel, în folio, scris pe chârtie. Sub
nacela 57 are acesta însemnare : ciîAKNMrA ptKO'WH
TptTOtBAHrtA K^MHA A CA(J)TA ni^?KA rn^NÎ^
Hyu THa’ţirH CTE(ţ)AN BOESO^ B^iw MACr'lK) m ^pZ
3fMAH MOA^ABCKOH H^A^E A BX CTkJ LţpKCBX H-
^EÎ*E ECT VpAAA Ap^AHrEAA AAH^AHAA H TABpHSA
^A EZ^ET fH B'i'MNA I1AMET A KTO nOKSCHT S’k -
pACTH HAM KZ3rt ,rH £,A EX^ET 'PpEKA^T M llpOK-
A^T IUT THI VUTUBJ MPKt BZ NEKEH H ^A M/VUT
MACT CZ II^ A H CZ TpfKA^TOM AplA ---- RA'fc'T
ctn. k / Adică:
„Acestă carte ce se chianiă Tretroevangel cum­
păr atu-o-a Safta Domna Domnului Ioan Georgie
Ştefan Yoevod, cu mila lui Dumnedeiî Domnitorii.!
ţerei Moldovei, şi datu-o-a în sânta biserică, unde
este templul Archangeluluî Michail şi Gavril, ca să
fie eî viacmieă pomenire. Era cine va cuteza a o fura
seu a o lua să fie de trei orî blestemat şi proclet (a-
furisit) dc 318 părinţi cei dela Kikea, şi să albă
parte cu luda şi cu de trei orî blestematul Arie. In
anul 7103. Sept. 20 . “ (1055). Acestă chărăzire o a
făcut Domna Safta, pe când bărbatul seu era Domn,
şi anume în anul 3-le al domnireî.
68 NOTITF, ISTORICE SI ARCHEOLOGTCE

Pe scorţa dela urma se mai găseşce acesta în­


semnare românescă :
„AMAfTZ TpHTABANrtA AA# TOKMHT III1M(J)AHE
CBNTA MZNZCTHpE MZNrZpAlţH iUH £AT
^ omna cac|)taa a tfrp A^p n 3 Haeae aoh
MHTpAtUKO BCtBO^ BA'W ^priB MCLjE CflITEMBpH
k ^NH, nuCAA nonA Hikhta wt iiBZNtijjit npH^e
WT GţtOIjlfNH AANOrOrpHîUINA N Ht^OCTOHNA. (A
scris popa Nekita dela Ivăneşcî, venit dela Broşteni,
mult păcătosul şi nevrednicul). Din acesta însemnare
se vede, ca Ddmna îSafta trăia încă la anul IC74,
când a scris popa Nikita. Anul acesta corespunde
cu anul aldoile al Domnireî l-a a lui Dumitrasco j
Cantacuzin în Moldova.
4. Octoicliiî dislegat, 4°, scrisă pe cliărtie. Pară
început şi sfîrşit. Cuprinde parte din glas tî-le, glas
3-le, şi parte din 4-1 e.
o. iManuscris slav. coprinde o parte din penticos­
talul!, anume: slujba septămăneî patimilor, a scptă-
măneî luminate, a Dmninicei Temei şi a Mironosi­
ţelor.
j
0. Tetravangel în folio, fără început.
7. Psaltire, fără început şi fără sfîrşit, 4° mare.
Piecarc sticliţi are şi esplicaţia sa.
5. iManuscris gros, întitulat: ,,KNnrA TfTorn ba-
CHAUU.’, seu METBmpo ha(»zctzbnhkz .'C Cuprinde
istoria biblică din cărţile împăraţilor, pildele lui So-
lomon şi cartea lui Lovit. Dela fila o-a se începe de-
desupt acostă însemnare slavonă : cVA kumta tae-

JVUA ‘ItTBOfO LţAfCTBNHK K^IIHA A3 (JAB BA^Kh.1


NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 69

^ a motro aa Nor rp 'f c llIN k lH £; H A A H T p !E E K IR F1HTAţi

FI ^AE^ RZ LţfKVJUR K'tAW H H^EPKE ECT MCNOE


ţlOJK^CTBO CTTO [WANA flţl^ TM A Ft K p C T T E A A RZ
jfriCKOM rr p z & A rz 3A ^ uiif ^o ^ h t e a aao fi ^' h rz-

C^AA AAOFIAA ‘«’c o n iU H ^ FI 3 A U>Tllb\|JEHVE r p ^ O S

/\A0H/V\- AIJJEÎAÂ K T O EH n ţlO ^ A T FIAH HNAKO ^ T A H T

U T K Z CTAA LţţKOR ECT HEMpOLţJEH U ' T KT A FI

C T T O l u ’AHHA. A i p A H Î K K T O R Z 3 AAET E RO^HENIA


pA^M H U/N F1AKH EE 3 K AATOCAOREHIE ÎE^EORA ^A HE

B Z 3IV \ET H flAKH ^A ^ A C T RZ pVKH ETO, frtS. E A -


rOCAORFlT ErO E T X H ^A W T K p F IE T RlvC^ Flp’fc

A A ^ p O C T ^ ^ A C T T O , HHCANOE RZ KNHlS'fc CEA, A-


AAHN, AAAF1H, a AAHM. FIHC a V pZKO^ AAOŞTK B A ^ T O

, 3 p ^ î (|)EB. V ^NH C T A T O AAMNUKA ^AfAAAAAniA.


Adică :
„A cesta carte ce se cliiamă patru-împăraţiariii
cumpăratam eu robul stăpânului meu Christos, mult
pecătosul Dimitrie fost pitarii!, şi am dato în B ise­
rica albă, unde este templul cinstita naştere a sân­
tului loan înainte mergătoriuluî şi botezătoriuluî, în
târgul laşii spre desufleţie părinţilor meî şi tuturor
reposaţilor meî, şi pentru iertarea păcatelor mele.
Eră decă cineva o va vinde, seu alminterea o va
tăinui de cătrâ sânta Biserică, să fie neiertat de
Dumnedeu 7 si
> de sântul loan. E ră cei ce o va lua
pentru înveţetură, şi el iarăşi să nu o iea fără bine­
cuvântarea iereuluî, şi iarăşi să o dea în manele luî,
ca să'lu binecuvinteze Dumnedeu şi să-î descopere
luî tetă înţelepciunea Duchuluî sânt, cea scrisă în
cartea acesta. Amin, amin, amin, Scris’am cu mâna
70 NOTIŢE IS T O R IE ŞI ARCITEOI OGICE

mea, în anul 7114, Fevr. 10 (lina Sântului Mucenic


Charalampie.“ ( 1000).
Sub acesta însemnare este adaosă şi următdrea :

„ I I akh «3 cam x ^S;/vuorp^ n u m iţ ii m x t iv k

C T H y U(jKK»V\ l!K HX MAC W T 3A 0K A ^ M tm il tîK

BpATOB 3 tM C K H ^ II 3Anţ>CT/A * HpKKII KPKIA TX/Vt-


Î*U MOAUlCAIiy £A M H IO n iU H f'r, Mtt t KX AAC-

HACTMj) kMCTpHLţH yţ)AM WcilEMIf IlfCT'fclt K 1^11 3 *

^UIU IIO 3 AX n CllCtNÎt MKC1K H Mţ)rfc^ ^ i IIIICAyOM,

A/VU1MX. BA 'i'TO 3 ^ f 5 l. y i K KXX.

„Iarăşi eu însumi Dumitru, vedenii turburarea


sântelor biserici celor din laşi din nenorocire (pro­
venită) dela vrăjmaşii ţcrei, şi pustiind bisericele
lui Dumnedeti; de aceea am găiulit să nu peru,
ci o am dat în Monastirea Bistriţei pentru al sufle­
tului folos şi mântuire, precum şi înainte am scris,
amin. In anul 7110, Decemb. 20 . “ 1008).
Turburarea Bisericilor, de carea se vorbeşce în a-
cestă însemnare se raportă la anarcbia ce a fost în
ţeră după mdrtca lin leremia Mogliilă. Succesiunea
la tronii, mal ales după mdrtea Iul Simion Mogliilă,
carele a domnit numai un an după fratele seu lere­
mia, a provocat certe şi lupte mari între fiii lui
leremia şi verii lor fiii Iul Simcon Mogliilă, şi res-
bdie intestine, aducând fiecare pretendent oştiri stre­
ine dela Leş!, Turci, Tntarl, Munteni, carii se recom­
pensau din prâdile Bisericelor, Monastirilor şi parti­
cularilor. (\ edi Letop. Moldov. t. I. p. 2 2 7 — 28.)
L a sfîrşitul istoriei împăraţilor se găseşce încă o
însemnare :
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCITEOLOGICE 71

,,CZH METBWpO Iţp C T Z B U H K K^RHA paG K/K1H

M H TplE ÎKHTNH'lAp CHZ (j)HAHn T^^OpANOBUM) H-

^AA ETC> BZ Kr{vAAA IţfKOB S’ ftlCKOH T p Z T II^EÎKE

ECT VpAMZ MCTNOE p Z lK ^ Z C T B O CTTO CAABHATO

nfpW KA M lip^TM A 11 K fC T H T E A 'fc IuMNNA BZ 3 A ^ -


IIJIE CEG’fc H pO^HTEA ETO. . . . (urmeză blestemul a-
supra celui ce va înstreina cartea).
„Acest patru mpărăţiariu l a cumpărat robul luî
Dumnedeil Dimitrie Jitniciarul, fiul lui Filip Tuclo-
ranovicî şi l’a dat în Biserica-alba din târgul Iaşii,
unde este templul cinstitei naşceri a sântului Slăvi-
tuluî prorocii şi înainte mergătorul şi botezătorii!
Ioan, spre desufleţie sie şi părinţilor sei“ ..............
9. Tetravangel, scris pe cliârtie, în folio. Cuprinde
Evangelicle dela Matheiu, Marco şi Luca. L a înce­
putul Evangelieî lui Luca, are o mică notiţă slavo­
nă: ,,OÎH T ETpOEVA HTEA KS’riHA ^OpHN UHTAp 3 A
K 3 AAT H ^A^E ETO CEU^ H CZflp/BPKNH LţH CBOEH H
pW^MTEAEH CBOHy BZ AAE^AN^pA BOEBO^ RATÎ-
TO , 3 . 1 — Acest, tetroevangel Ta cumpărat Dorin
pitari ul cu 20 de zloţi (auri), şi l a dat şie şi so­
ţiei sale şi părinţilor seî, în dilele luî Alexandru
Yoevod, în anul 7 0 0 0 .“ (1492). L a anul 1492 era
Domnii în Moldova Marele Ştefanii. Alexandru Y o­
evod, dc carele se aminteşce aici ca de un Domini
aparte, este Alexandru fiiul cel mai mare al Mare­
lui Ştefan, carele se vede, că era învestit de tatăl
seu cu brecare atribute domnesc! în o parte a ţerei,
anume Î11 partea despre Ungaria. De aceea, găsim
în Bacău o biserică făcută de densul; s’a înmormân­
tat în monastirea Bistriţa (Letop. Mold. t. 1. p. 135).
72 NOTIŢE ISTORICE ŞI AECHEOLOGICE

Pentru aceea autoriul însemnare! de mai sus, vor-


beşce, pote şi din simplitate, de Alexandru ca de un
Domnitoriu deplinii al ţe r e i: „în dilele lui Alexan­
dru Voevod. “
Observăm aici, că deşi Letopiseţul, la locul citat
mai sus, pune mormentul acestui Alexandru Yoe-
v o v i , precum şi al lui Alexandru cel Bună, în Mo-

nastirea Bistriţei, astădî înse nu se găsesc acolo in-


scripţiuni epitafice despre aceşti Domni.
10 . Manuscris slav. în folio, fără început şi fără
sfîrşit, cuprinde Mineiul pe luna Iunie.
11. Manscr. slarv. gros, octavă mare, fără început
şi fără sfîrşit. Cuprinde cuvinte de ale sânţilor pă­
rinţi şi biografii de ale sânţilor, între care : Viaţa
cuviosului Ilarion Episcopul Mogleneî, scrisă de
Eutliimie patriarcliul Târnovului.
1 2 . Manuscr. Slav. în folio, fără început şi fără
sfîrşit. Cuprinde biograficii; a sânt. Ni cula* şi a st.
Atlianasie cel Mare.
1 3. Cesoslov, 4°, fără început şi fără sfîrşit.
14. Octoichă, fără început şi fără sfîrşit. Cuprin­
de glasurile 5. 6, 7, 8.
15. Tetravangel, în folio, fără început, fără sfîrşit.
16. Tetravangel, 4°, bine păstrat. Pe fila dela în­
ceput se spune, că este scris în dilele preosfinţituluî
Antonie Mitropolitul a toteî Rusii, şi că s’a pus în
Biserica Sântei începetorei de viaţă Treimi şi a sf.
Marinei. De aici se înţelege, că a fost adus din
.Rusia.
17. Tetravangel 4°, fără început şi sfîrşit.
18. Ustavul, adică Aşedementul Oblastiei Basa-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 73

rabieî, pentru tamojnă şi carantină. Carte tipărită


în doue limbi, rusescă şi românescă.
19. Bogorodicinicti, 8 ° manuscr. slav., fără înce­
put şi fără sfîrşit. Cuprinde candne pe 8 glasuri, că-
tră Născător ea de Dumnedeu.
In anul 1687. Domna Safta, fosta soţie a reposa-
tului Domnii Gcorgie Ştefan, sc vede că se trăgea
din familia lui Alexandru cel Bunii ctitorul monas-
tireî Bistriţei, şi pe temeiul ctitoriei sale, a închinat
monastirea Bistriţa 5 sfântului Mormânt,7 cu ocasia ve-
nirei în ţâră a Patriarchuluî de lerusalimu Doso-
tlieiii. Reproducem aici actul de închinare al Dom-
nei Saftei, precum a fost publicat în traducere ro­
mână în anul 1845. (Foia pent. Mint. in im. an. 1845.
No. 6. p. 41) :
„Eu Domna Safta, Domna a reposatuluî Georgie
Stcllfu vvd, ce aii fost din mila lui Dumnedeu Domn
ţerei Moldovei, şi dinpreună cu vărul meu Pâtraşcu,
ce aii fost pitarii!, feciorii lui Dumitru Spătarul, fa­
cem şcire tuturor cui se cade a audi, cu acesta car­
te i zapis al nostru, pentru rândul sfintei Mănăstiri,
ce se cliiamă Bistriţa la tinutul Nemtului, unde este
hramul adormire! presfinteî Fecidreî Măriei Născă-
torei lui Christos, pe apa Bistriţei, din sus de târgul
Petrei, carea este zidită şi tăcută de moşii noştri
cei buni şi betrâni: vedend noi că a rernasti la mare
pustietate şi grea stricare, că s’au seliimosit şi au
lipsit din td'te podobele ei şi ce s’au chiem at: Veş­
minte scumpe, oddră multe şi moşii bune, şi mulţi
şerbi ţigani, ce au fost dat şi miluit şi întărit Dom­
nul Alexandru Voevoda cel Bunu şi betrânu, carele
74 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

este acolo astru cat ti (*), dinpreunâ cu Ddmna sa


Anna şi cu coconii seî. Deci şi noi fiind dintre acei
ctitori bătrâni, şi şciind şi dintru părinţii noştri, şi
verjend multe danii, care silit dela părinţii noştri, şi
acum lipsind acestea tote, şi pustiinduse de lăcuito-
riî cei reî, carii au lăcuit întrânsa; socotitam şi noi,
aducând Dumnedeu pre dumnedeescul şi a tfită lu­
mea spâsuitorifi, pre fericitul aleşii Dosotlieiu patri-
ai'chul a Sfintei cetătî Ierusalimul, si vedend si alţi
ctitori aleşi închinând si alte sfinte mănăstiri la sf.
şi de viaţă dâtătoriul mormântul lui Christos, înclii-
natam şi noi acesta sfântă Mănăstire anume Bistriţa,
cu tote poddbele ei şi cu tote veniturile ei, ca să fie
pomană viacinică, la mormântul lui 'Christos; şi prin
mâna acestui dumneijeescu părinte, ce mai sus scrie,
şi următorilor sfinţiei sale, în viacl sa se pomenescă
strămoşii noştri ctitori în vîacî, cei mari şi eekinicî,
şi sa ne pomenim ii şi noi cu dânşii. . . 7195. Mart.
4 (1087).
V. B iserica catliedrcilă a S ân tu lu i Ioa n , din oraşul
P etra , judeţul N em ţidul.

Acesta biserică este zidita de Marele Ştefan în


anul 1497. Eră la anul după isprăvirea Bisericeî a
zidit a parte şi clopotniţa, seu Cambanarea. Acesta
resultă din inscripţiele puse de densul, atât pe Bise­
rică, cât şi pe clopotniţă.
1. In pridvor, pe părete lângă antretul Bisericeî
cetim acesta inscripţiune :
o m i c t h b Vh h XpH CroAW kH sin I w n G t s -
( * ) Şi din acest document se vede, că Alexandru cel Bunu şi cu Domna sa
Alina s’au înmormântat în Monastirea B is tr iţa ; negreşit în criptele, care pană
astadî se vedu acolo în narthica Bisericeî.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHF.OLOGICE 75

(ţ)AN BOfBO^A K^VfK) JWACt Vm roCMO^A k 3EM ’H

MWA^ABCKOH CNZ EOr^AHA BOlBO£,A MAMA H C'A'^^X

H CZBpZlUM ^ f A M CZH BZ H M A pOSK^ECTBA M fCT-

NArO H CAABNATO NpOpOKA H Ilp E^ T EN A H K p C T H T E A

IOANNA NA AAOAKiîv C£Krt H rCllO^?KH CBOEN AAApIM H

BZ3AhiCA£NOAA^ IIy CN^ BOT^AN^. H?K£ H CZ3^ATH


NAMACA. B A ^ T O ^3^ 10A i i . H CZBpZIlHtC /$£> A

renO ^ CTEA tro A 'W o AA H NA B T O fO T E K Z ljJ E E .

AAfll, NOEBpVt Ai £,NH.

„Evseviosul şi iubitoriul de Cliristos Ioan Ştefan


Voevoda, cu mila lui Dumnezeu Domnitorii! ţereî
Moldavei, fiiul lui Bogdan Yoevoda, a început şi a
zidit, şi a severşit templul acesta în numele naşce-
rei cinstitului şi sltivitului prorocii şi înainte-mergâ-
toriu şi botezătorului Ioan, spre rugă şie şi Domnei
sale Măriei, şi iubitului lor fiift Bogdanu. Carele a
început a se zidi în anul 7005, Iulie 15 (1497), şi
s'a seversit la 7 0 0 6 ; ^ră al Domn irei Iul anul al
42-15 curgătorii!, luna Noemb. 11 dile. (1 4 9 8 ).“
Biserica acesta pe dinafară nu este tencuită, ci
împodobită cu teracote smălţuite de deosebite colo-
re, şi deosebite forme, lungăreţe şi rotunde.
2. Pe paretele clopotniţei, cetini încă o inscripţie
a Marelui Ştefan :

„ Iw H 0 'rt(j)AM BOEBO^A k tKlK> M A C T Î K ) r C f l^ p


3£AAAH MOA^ABCKOH. CNZ KOT^AMA BOEBO^. CZ3^A
C)M KAMEANApKl H^îl r^ţ?KH CB0EH MApÎM ^OljJH pA-
^ A A BOEBO^A. H npH B Z 3 AH3EAENrfcAA CN^ EOr-
^AN'fc BOEBOA. B A ^ T O , 3 3 . A T ^ B A ETO A ' t ’T O AA H
76 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

N/x TfJETO TEK^ljJfE. OKT. KjiNIi ‘ — „loan Şte­


fan Yoevoda, cu mila lui Dumnedeu Domnitorul ţe-
reî Moldavei, fiiii lui Bogdan Voevod, a zidit acesta
campanare, avend Domnă a sa pre Maria fata lui
Iiadul Voevod, şi fiiu al lor iubit pre Bogdan voe­
vod, în anul 7007, era al Domnireî lui anul al 43-le
curgătoriu : Octomb. 24 dile“ (1499). Şi din acesta
dată se vede, că anul se începea dela Tanuariu; căci
nu se j)dte ca clopotniţa să se fi început la Septem­
brie.
Clopotniţa acesta destul de înaltă, solidă, zidită
din petre cioplite şi cărămidă, fu sluţită în anii din
urmă, prin adăogirea desupra el a unei kilii pentru
păzitorii de focii. Este de jalit, că la noi puţin seu
nici de cum nu se preţuescu, nici nu se dă impor­
tanţa cuvenită monumentelor nostre istorice !
Cu 40 de ani în urmă în pridvorul Bisericei era
o ladă mare plina cu cărţi vechi şi cu manuscrise,
slavone şi române. Astăili înse nu se mai găsesce
nici una.

Ti M onastirea B iscrican il.

Acestă Monastire este situată pe un munte înalt,


mai spre apus dela Monastirea Bistriţa. Ea a avut
un trecut înseninat, ca loc de pietate, şi de azil pen­
tru preoţii şi neguţitoriî betrânî, carii se retrăgiau
acolo, spre a şi procura măngăierile religiose. Pe tim­
pul Marelui Ştefan aici era numai o Sichăstrie. Şte­
fan Voevod, feciorul lui Bogdanii, a zidit aici o bi­
sericuţă de petră; eră Petru Răreşti şi alţi Domni au
mărit o şi îmbogăţit o. Ea la început se numia sciii-
tul stareţului Iosif, pentru că acela i a pus temelia.
notiţe ISTORICE ş i a r c h e o e o g ic e 77

Acum ea este prefăcută în penitenţi ari ii pentru cri­


minalii condamnaţi. Este o monografie a acestei
Monastirî, scrisa şi publicată în anul 1863 de li­
nul din Igumeniî posteriori, Arckimandritul Partlie-
nie. In ea se trătSză partea istorică a Monastirei, de
la fundarea ei pănă în dilele ndstre. De aceea eu
aici voiu da semă numai de cărţile veclii ce se gă­
sesc încă în bibliotlieca mănăstirescă dela Biseri-
canî, pentru a cărora observare, in vara acestui an
m’am dus înadins acolo, şi am găsit o colecţiune în­
semnată de manuscrise antice slavone, şi unele cu
însemnări istorice preciose. Dan aici lista acestor
manuscrise.
1. Liturgic» completă, scrisă frumos, pe cliârtie
grdsă, 8°.
2. Sbornicu, carele cuprinde mai multe cuvinte
de ale sfinţilor părinţi, cu deosebire ale st. Xoan
.Clirisostomu. La urmă are viaţa sântului loan cel
nou, scrisă de Grigorie Ţamblacu. Forma este 8°,
grosă de 5 degete. Lipseşce începutul şi sfîrşitul.
Pe fila dela început, dedesupt este scris cuvântul:
„Mărgăritul," ceea ce arată numele ce se da acestei
cărţi. Scrisdrea este forte ceteţă.
3. Ochtoichu, cuprinde 4 glasuri dela început;
folio; n’are nici început nici sfîrşit.
4. Mansct. slav. 4°, cuprinde câteva biografii de
ale sfinţilor, şi cuvinte de ale sfinţilor părinţi des­
pre viaţa monacliicescă. Nare început, nici sfirşit.
5. Manscr. 8°, micii. începe cu povăţuirî eătră
călugări, — în limba slavonă; apoi urmeză un cu­
vânt în limba română despre m orte; limba română
este din viacul 17-le. Urmeză câteva cuvinte ale
78 NOTIŢE ISTORICE Şl ARCHEOLOGICE

sântului Vasilie despre viaţa monacliicescâ; apoi e-


pistola lui Euthimie patriarehul Târnovuluî cătră
Kiprian monaclml dela Muntele Atlicn, care ceruse
a 1 scrie despre ore-care trebuinţi spirituale. Pravi­
lele sânţilor Apostoli şi ale sânţilor părinţi despre
viata
7 monacliicescâ. La urmă are câteva însemnări
istorice ; una în limba slavonă, carea arată timpul,
când s a scris cartea. , , k a t o , 3 ^ B iipn ^ h h r ^ n o y

na»iie/v\^ Iu; BOEBO^’


(„In anul 7062
(1554), in dilele Domnului nostru ioan Alexandru
Y oevod;“ - Lăpuşnenul, în ânteia Domnie).
Sub acesta este o altă dată: ,, g A T U ; ^ t l B DpH

^ hh r^Noy h a i i i e /v i ^ J u; a n koebo^ ‘ (1574).


Maî este o însemnare românescă: czcx tjjif KZN^
CZ^ KA& THT H A M P K N t S'A. C *K*TA A^H A \~

3A
G. Manuscr. Slav. octavu mic şi grosu. Cuprinde
acatistul, paraclisul şi alte rugăciuni. Cântările li­
turgici pe psaltikie veche în limba grecă ; apoi deo­
sebite înveţeturl călugăreşci în limba slavonă. Pe
fila dela început are acestă însemnare românescă:
.^H'fccTZ CRZMTZ KApTfc ECTf » Molii! aSh Ne-
K^AAE CRZNTA MZHZCT.Hpf hICEiHKANH, ^ATZ
ASM HeKOAAE I10AAANZ £E ^OpO.O.EII \t KtCfpKANH.
Gxc Lfjie KAb1 (J)CCT A aVh jUp0.âEH i^MUZpATZ
AE £ *N cVa I1E KANilI aVh ^EM CZ NAIIKZ Tp^KZ
nume KÎj AU^CTZ KAp're (|)ZpZ IIODA HekSW TOf
fIHUJEAA BA^TT ^3p'l MCLţ OKT. ^ (1682).
i . O cărticică de psaltikie veche, grecescă. înce­
pe cu Anixandarele şi sfîrşeşce cu doxologia. A are
început, nici sfîrşit.
NOTITE ISTORICE ST ARCHEOLOGICF. 79

8. Psaltire, 4°, frumos scrisă. Mai cuprinde, afara


de psalm i: Acatistul, paraclisul, canonul lui lisus,
canonul la eşirea sufletului, şi alte rugăciuni şi sluj­
be bisericesc!, precum şi sinaxarul. L a urmă are o
însemnare slavonă, în carea se ceteşce : „Acestă
carte, numită Psaltire o a scris mult pecătosul mo-
nachu Selevestru, şi au dat-o fratelui seu monachu-
luî Evlogie cu 20 de zlatî tătăresc! în anul .7091“
(1583).
9. O liturgie româno-slavonă tipărită. N are înce­
put nici sfîrşit. Dintr'o însemnare se vede, că ea a
fost dăruită de Gligoraşu Jo ra al 3-le Logofăt, în
anul 7211 (1703).
10. Tetravangel în folio, pe cliârtie grosă.
11. Carte românescă inanuscrisâ, întitulată: „Lo­
cuinţa şi petrecerea Sf. Andreiu cel nebun pentru
îjliristos. “
12. Tetravangel în folio. La urmă are acestă în­
semnare slavonă : „acest Tetroevangel este dela be-
trânul losif.“ Acest losif este stareţul Iosif, înteme-
itorul monastirei Bisericanilor.
13. Pândueia liturgici, 4" mare ; forte frumos scri­
să, pe cliârtie grosă.
14. Rânduela cum trebue a se cânta Psaltirea, în
folio, cliârtie grosă, forte frumos scrisă. Cuprinde
Psalmii, cântările lui Moîsi, Acatliistul Maicei Dom­
nului, paraclisul, canonul Domnului lisus. De pe le­
gătură se vede că cartea este veche.
15. Tetravanghel tipărit în Mos<pia,la 171G. Are o
însemnare în limba română: Acesta sf. Evangelie au
dato sfintei Mănăstiri Bisericanilor Lazar eclisiar-
clml dela Mitropolia Voronejului dela Moscva, ce au
80 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

fost la părintele Pachomie bisericanul, ce este Mi­


tropolit acolo la Voroneju, şi am adus-o ea Anthim
egumenul, când am fost acolo pentru milostenie, în
clilele luminatului Domnii loan Micliaiu Voevod a
treea gospodsvo (domnie), ca să fie lui pomană.
Eră cine ar lua-o din Monastire fără blagoslovenia
Soborului, să fie afurisit anathema. Şi am scris eu
cu mâna mea Eromonachu egumen Authimu Creţul.
Let 7230, Iul. 15, au fost când am venit dela
Mosqua."
Acestă însemnare ne arată că din vechime era o
strânsă legătură între călugării şi Monastirile din
România, cu călugării şi monastirile din Rusia. Aici
videin, că Mitropolitul Voronejului Pachomie, trăise
ca călugăru la Bisericani, împreună cu ucenicul seu
Bazar, devenit în urmă eclisiarchu la Voronej, şi
carele spre recunoşcinţă cătrâ Bisericani, a trimis
Tetravangelul, de carele ne ocupăm. Egumenul An­
thim, în puterea colegialităţii cu Pachomie Mitro­
politul, s’a dus la el să ceră milostenie pentru Mo­
nastire.
1G. Bânduela dumnedeescii liturgii, 8°, frumos
scrisă. La urmă are o însemnare slavonă, carea în
traducere spune aşa : „Acestă sântă şi Dumnede-
escă liturgie a cumperat-o Eromouachul Micliea cu
12 lei, si a dato în sf. Mănăstire, ce se chiamă Bise-
ricani, ca să fie lui pomenire şi părinţilor lui, săi
pomenescă Dumnezeu întru împărăţia ceresca,
amin. Desupra acestei însemnări se arată data,
când s a scris acestă liturgie : 71GG, luna Martie, 18
(1G58).
17. Doue tomuri minee obşteşcî, tipărite la Buzeu,
notiţe ISTORICE s i a r c h e o t o g ic e 81

sub Episcopul Mitrofan, îu timpul Mitropolitului


Theodosie, şi a Domnului Munteniei Constantin B a -
sarab. Cântările sînt în limba slavonă; era tipicul şi
sinaxarele — în limba română; tipărite în 7206
(1698). De desupt aii acestă însemnare românescă :
„Aceste minee le aduce şi le închină pentru pomană
s-tel şi dumnedeescil Mănăstiri, ce se chiamă Bise-
ricanil, unde este chramul blagoveşteniel : D-lul
Constantin Cantacuzino biv vel stolnic, let 7217
Main 2 “ (1709).
L a luna Iul Noembrie mal este şi acestă însem­
n are: „Aceste sfinte Minee le au adus D-lul Vasilie
Cantacuzino Spătariul, carele sînt date de D-lul cti­
torul Constantin Cantacuzino biv vel stolnicu de
Ţara românescă, şi le au dăruit sfintei Mănăstiri B i-
sericaniî......... întru (filele blagocistivuluî Domnii
Ioan Constantin Duca Vvd în ţara Moldoviî, vlet
7209, meseţ Noembr. 21. (1701).
18. ManusCr. slavonii, 4°, n are început, nici sfîr-
şit. Începe cu poveşti bogomilice despre S itli,
Avraam, cum a ospătat el pre sânta Troiţa; cuvinte
de ale sfinţilor părinţi. Un cuvent la Duminica a
doua, al Iul Grigorie (Ţamblac) monaclml şi pres-
viteru egumenul Monastirel Pantocrator : vorovă des­
pre milostenie şi despre săraci, rostită de Ţam blacu
în Duminica 2-a a sfântului Postii. — Viaţa cuvio-
sei Maicei nostre Paraskevel, unde se arata cum saii
strămutat în slăvită cetate Târnovu, — scrisă de
Eutlmnie patriarclml Târnovulul; sfîrşitul acestui
tratată este rupţii. Cartea este forte usată şi ruptă ;
— Viaţa sântului Andreii! cel nebunii pentru Cliri-
stos ; Tâlcmre a cetireî din Evangelie despre adoua
Notiţe istorice şi archeologice. ^
82 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

venire a Domnului, întitulată: , TAZKOBANU


TAXKOBAHOPKf lCTr0 ’tlvd)HAAK,rOM îcflHCKOTO/VI
O^pH^CKO/vW. Tâlcuirea acesta este tâlcuită de
Theofilactft Archiepiscopul Ochrideî.“
1 9. Tetrovangel, în folio, frumos scris, deslegat,
fără început. La sfîrşitul Evangelieî dela Matlieiu
are acesta însemnare slavonă: „Acestă carte numi­
tă evangelie a cumperat-o robul lui Dumnedeu Ioa-
kim, împreună cu femeea lui Elesatlia, pronumitâ
îirita, ca să fie lor pomenire şi rugă în viaci netre­
cuţi, şi părinţilor lor şi ca să fie lor ^ L
\ ^ &o p E 8’
(dvoritdre) înaintea înfricoşatului şi nefăţarnicului
judecătorii!, când va da fie-căruia dupre faptele lor,
şi am dat pe densa 96 de zlaţî. Cine se va încerca
a o vinde, şi a ascunde dania nostră şi pomenirea
dela nemul nostru, fie ori cine ar fi acel oma, să fie
blestemat şi anatemat de 318 părinţi dela Eikea, şi
să fie cu Arie şi cu Nestorie, carii sînt de trei ori
blestemaţi de soborul 7-le, şi să fie neiertat până
vom sta înaintea, lui lisus Christos. Amin." Dintr’o
însemnare slavonă dela finele evangelieî lui Marcu
se vede, că popa Ion Istan o a cumperat cu 40 de
zlaţî în dilele lui Alexandru Vvd, în anul 7069
(1561). Adică în anul de pe urmă al ânteel Domnii
a luî Alexandru Lăpuşnenul.
20. Psaltire, cuprinde psalmii, Cântările lui Moisi
şi Acatistul. 4°, pe cliârtie grosă, scrisdre frumdsă.
La finele cathismeî 2-a are acesta însemnare slavo­
nă : „Cu voinţa Tatălui şi cu ajutoriul Fiiului, şi cu
severşirea presantului Ducliu. Cu dragoste dela
dumnedeescul Ducliu dorind mult-pecâtosul Ermo-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 83

nachu Parthenie dela Mănăstirea Bisericanii, şi am


cmnperat acestă psaltire dela Ermonachul Misail
din Mănăstirea Putna, şi am dat pe ea 3 taleri din
dreptă averea mea, ca să fie mie în kilia
mea, până când me va milni Dumneden în acestă
lume deşertă, pentru mântuirea sufletului meu. In
dilele bla^'ocestivuluî Domnului nostru Io Ştefan
Voevod, în anul 7122, luna Martie 2 5 .(1 6 1 4 ). Data
acesta corespunde cu ânteea domnie a lui Ştefan
Tomşa. — Mai departe, cu o altă mână este scris a-
cesta In acelaş an a reposat robul luî Dumnedeu
părintele nostru ducliovnicescu Yarnava, luna Sept.
8, (Iile. După aceea am gândit din gândul meii şi
din tot sufletul meu şi o am dat sfintei Mănăstiri
Bisericanî unde este templul Bunel-Vestiri, şi cu un
tetravangel, şi cu 2 iiturgil none şi o tălcuirjb a psal­
tire! cu Acatist şi cu paraclisu şi pravilă b u n ă.........
şi încă o carte, şi de tote sînt 6 cărţi. “ urmeză ble­
stemul şciut, cu Arie. Anul 7124. (1616).
21. Psaltire, 4° micii, frumos sciisâ. Afară de
psalmi, mai cuprinde: Acatistul, Paraclisul, Cano­
nul D-luî lisus, rugăciunele împărtăşire!. L a urmă are
acesta însemnare slavonă: „Cu voinţa Tatălui şi cu
lucrarea Fiiuluî, şi cu deseverşirea sf. Duchu, etă eii
mult-pecătosul între monaclii şi netrebnicul robii
al lui Christos Ermonachul Isaia cu dragostea sân­
tului Duchu am oserduit şi am făcut acesta psaltire,
în carea este şi Acathistul şi paraclisul precistei
(procuratei), şi cu alte adaosuri, şi am dat’o în sf.
Mănăstire ce se chiamă Bisericanii, ca să fie mie de
pomenire şi de iertarea pecatelor. Deaseminea —
să nu se depărteze dela acest sânt locii, sub bleste-
84 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

mul sânţilor Apostoli şi a purtătorilor de Dumnedeti.


părinţi. Şi s'aiL săvârşit în di lele blagocestivulul (ev-
seviosuluî, cucernicului) Ioan Miron Bamovski A vdr
în anul 7136, genar 24. (1 6 2 8 ).“
La urmă sînt adaose câte-va rugăciuni, de o altă
mână posteridră. Rugăciunile acestea sînt tot în
limba slavonă luate din rugâeiunele, nufnite : „spre
somnu,“ şi „ale I)imineţel.“
La fine se spune că sînt scrise de călugărul Ma-
carie dela Monastirea Probota, carele a fost un timp
si
? în Alonastirea Bisericanii:7 dar a fost înşelat
5 de
diavolul şi a eşit din acestă Monastire. Pentru care
se rdgâ tuturor de iertare, şi se rogă şi el lui Dum-
nedeu să ierte pe toţi chreştiniî. Istoricul ducere! din
Monastirea Bisericanii şi rugele de ertăciune, acest
Afacarie le a scris româneşce, în anul 7184 (1676).
22. Otecinicfi, 8° scris pe cbârtie grosâ, lipsescu
începutul şi sfîrşitul. In jumetatea din urmă are a-
cestă însemnare slavonă : „Cu voinţa Tatalui, şi cu
lucrarea Fiiului, şi cu suflarea sântului Duchti, gân­
dit-a robul lui Dumnedeu eu A’asile Mânzul dela Bi-
licenl şi am cumperat acest Oteclnic cu 5 ugri, ca
să-i fie lui întru sănetate şi iertarea păcatelor lui şi
părinţilor lui şi fraţilor lui, şi cărora din eî se va a-
lege (ea) să fie lui nerâşluitâ. Eră cine s ar ispiti să
o vândă să fie blestemat şi anathema de -Domnul
Dumnedeu, cel ce a făcut ceriul şi pămentul şi de
procurata lui Alalcă şi de cel 3 18 părinţi dela Ni-
Pea, şi de toţi sânţii carii au plăcut lin Dunmedou
din viacl. In anul 7126. Gen. 2 0 “ (1618). Din titlu
se înţelege, că cuprinderea acestei cărţi constă din
înveţături ale sf. părinţi (oTELţX. pentru viaţa mo-
nachicescă.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 85

23. Manuscris românescu, 4°, gros de trei degete,


scrisdre cursiva frumdsă, din viacul 18-le. Dintr'o
însemnare, se vede, că este scrisa de Ierodiaconul
Oosma dela Monastirea Nemţului, pe timpul Dom­
niei lui Nicolaiu Mavrocordat, şi dăruită de el Mă­
năstire! Bisericanii. L a finele ei este alăturată o altă
carte întitulată: „Scrisdre din înveţăturile sf. Părinţi,
ce se numeşce Otecînicu. “
24. Tetravangc-1 în folio, frumos scristi pe cliârtie
grdsă; cliârtia are drept marcă un porcii. L a urmă
este subscris : Ierodiaconul Ioanikie, şi anul sub­
scriere! 7180 (1672). Dar iscălitura acesta este cu
totul streină de scrisbrea Tetra van gelului.
25. Liturgia Sântului Chrisostom, 8°, scrisorea
mai prdstă. L a urmă are evangeliele înviere! (Vos-
cresnele); cetire din Apostol şi din Evangelie pen­
tru tdte (filele septămânei. ÎN are început, nici sfîrşit.
26. Liturgia Sântului Cbrisostom, 4°, frumos scri­
să. La urmă are acestă însemnare în limba slavonă:
„Cu voinţa Tatălui, şi cu lucrarea Fi iuluî, şi cuînsufla-
rea sântului Duelul,eta eu Grigorie Gbengliea am cura-
perat acestă liturgie, şi am dat-o în Mănăstirea lui
losif ('*), unde este templul Bunei- Vestiri a Nascătoreî
deDumnedeu, ca să fieluîpomenire, şisoţiei Anesia
şi copiilor lor, şi părinţilor lor, şi ca nimine din ne-
mul meu, seri din fiii mei, seu fte ori-cine, să nu o
răşuescă ( Nmop^llJH'r) dela sânta biserică; eră cine
o va râşui să fie prietin cu duşmanul, adică cu dia­
volul, să trăescă cu densul în munca de viaci.“
Cliârtia are de marcă un porcii cu comă.

( * ) M ănăstirea Bisericanii la început se num ia : M ănăstirea seu schitul lui


losif, — Numele ânteiului stareţii şi fundator al eî.
86 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHF.OT.OGICE

27. Carte de psaltikie veche, la început cu text


grecii, era la finit o cântare cu text slavon. La în­
ceput are şi câteva regule pentru învăţarea acestei
Psaltikii.
28. Ceasoslovii, 8°, fârâ început şi fără sfîrşit;
dislegat.
29. Tetravangel în folio.
30. Tetravangel în folio. La urmă are letul 7159
(1651), şi este iscălit : „Gavril Diacon. “
31. Sbornicu slavon, 8°, pe chârtie grosă. sclivi-
sită. Cuprinde vieţi şi învăţături de ale sânţilor pă­
rinţi.
32. Triod tipărit în Liov sub regele Ioan Cazimir,
cu bine cuvântarea prâ sfinţilor patriarchi, adoua edi­
ţie, în anul 1066. La început are dedesupt acestâ
însemnare românescă : „Acesta carte o aii cumpe-
rato Alexandru Kamandi vel Postelnicii şi o a dat
la Biserica Arcbangel, care au făcut D-lui la sat la
Venetoriî-Petrei ot Volosti Nemţul, a. nh A h-
TO nVe ftfCET fiR^. KA^TO 7185, HotBj). 30 £NH.
(16 77).
33. Liturgia Sântului Chrisostom, 8°, scrisore
prostă.
34. O carte slavonă, 8°; n’are început, nici sfîr­
şit. Cuprinde troparele şi condacele lunare, stichi-
rile şi căminele Octoichului, stichirile şi Evangeliele
voscresne (eothinale); câteva rugăciuni ale împăr-
tăşirei. Ea a fost destinată pentru cântăreţi.
35. Sbornic, 8°, fără început şi fără sfîrşit. Cu­
prinde : vărnele văzduchului; câteva vieţi de ale
sânţilor; pravilele sânţilor Apostoli pentru călugări.
n o t i ţ e i s t o r i c e ş i a r c h e o t o g ic e 87

L a urmă are o însemnare, în carea se spune, că


„mult-pecătosul Kiriacu a scris-o cu mână neputin-
cidsă şi pecătosă. “
36. Trebnicu seU molitevnicu preoţescu, 4°. Nar e
nici început, nici sfîrşit.
37. Trebnicu, 8° micii, gros de un lat de mâ­
nă. La fine are rugăciunea sântului Apostol Pavel
pentru muşcătura de şerpe. Acesta este o rugăciune
apocrifă. E a este adresată sântului Apostol Pavel,
şi începe cu amintirea caşului din faptele Apostoli­
lor, în care se spune, că Apostolul în calea la Roma,
în insula Melit, fu muşcat de o vipere la un deget,
eră el scuturând vipera in foc a remas nevătămat
(Fapt. cap. 28.), apoi închee cu stropirea muşcătureî
cu aghiasmă. Cartea se închee cu rânduela cum tre-
bue să se primescă ereticii ce vin la sânta biserică
a lui Dumnedeu.
38. Rânduela liturgici St. Chrisostom , scrisă fru­
mos, pe cliârtie grosă. La urmă are şi rugăciunea
ce o ceteşce Archiereul seu Duchovnicul, pentru
iertarea păcatelor şi pentru tot blestemul, la împăr­
tăşirea cu sântele Taine.
39. Tetravangel, 4° micii. La urmă are o însem­
nare slavonă, din carea se vede, că o a înoit. un ar­
gintăria anume Cârstu cu cheltuela unui Florea, şi
sau dat în biserica cu hramul Adormirea Maicei
Domnului, în anul 7149, luna Martie 23. (1641).
40. Psaltire şi ceasloveţu, legate la un loch, 4°,
fără sfîrşit.
41. A) carte de rugăciune, seu pravila călugărescă.
Are pasehalia pe 100 de ani; diferite tabele de cal­
cularea timpului; despre sdre şi lună, şi despre
88 NOTIŢE ISTORICE ŞI AROHEOI.OGICE

steua Ţ itru ; pravilele sânţilor Apostoli şi ale sânţi­


lor părinţi. La urma deosebite formulare de adrese:
catră Mitropolit, catră Domnitoriu, catră Boerî, câ-
tră egumeni sen ieromonachi.
42. Liturgia sântului Chrisostom, fârâ început şi
sfîrşit.
43. Sbornicu, 4°, fără început şi sfîrşit. Coprinde
înveţatun de ale sânţilor părinţi despre viaţa mo-
nachicescă.
44. Idem, sboriiică, 4°. Cuvinte de ale sânţilor pă­
rinţi pentru viaţa monachicescă.
45. Ceaslov, în folio, frumos scris, fără sfîrşit.
Chârtia are de marcă un porcii.
46. Psaltire, 8°, stricată, fără început şi sfîrşit.
47. Sbornic, 8° micii, cuprinde cuvinte de ale sân­
ţilor asketi.
48. Mineiu micii, 4°, fără început cuprinde cân­
tările bisericesc! lunare, până la luna Aprilie.
49. O parte de Octoicliii, stricată fârâ început şi
sfîrsit.
>

50. O carte de cântări bisericesc!, la diferite ser-


vicii, fără început şi fără sfîrşit. Acesta carte de im­
nuri, precum şi altele ca ea, erau destinate pentru
cântăreţi, şi pentru ceî ce învăţau cântările. Ele cu­
prindeau numai texturile cântărilor; eră însăşi cân­
tarea se învăţa dela dascăli, din aucjti.
51. Liturgia mică, 8°.
52. Carte pentru cântăreţi, 8°, gros â de uniat de
mână. Cuprinde textul cântărilor bisericeşcî anuale.
Se vede, că mulţi au învăţat pe ea căci este forte
usata.
53. Sbornicu, 4°, cuprinde multe povestiri minu-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 89 *

nate, între care şi a luî Alexandru Makedon, şi via­


ţa Măriei Egiptenceî.
54. Psaltire şi Ceslov, 4°, grdsă, fără sfîrşit.
55. Acatist şi rugăciunile spre somau; fără înce­
put şi sfîrşit.
56. O parte din ceaslovu, apoi cântările liiseri-
ceşcî, tară început şi sfîrşit. Acesta deaseminea este
manual pentru elevii monastirei.
57. Octoicliu, rupt şi deslegat, fără început şi
sfîrsit.
58. O cărticică ce cuprinde sinaxarele şi tropa­
rele de preste anu. Fără început şi sfîrşit.
177. Mu n-oşti rea T azlau , J u d e ţu l Ndmţuluiş

1 . Acesta Monastire este zidită de Marele Ştefan,


în anul 1497, precum arată inscripţia următdre :
,,lvv O art(|)AH KOlKO^A l*VK 11K! AAACTIW
31/UAH MOA^AKCKOH, CHX KOT^AHA ROlBO^M. CX3^ A

CXII Vţ>AArt KX UiW'k M fC T -b l K Iţii H NCT AT 0 IA


K K I T I I KX MOAKX ClU’t II rtK ^ A CKOtll
<\1 \pl I I . II CMOAA i r o II K O r ^ A H V . H?Kf
II C X 3 ^ A T I I NAHa C. K A T O 3 ^ . AACIţA ICA II CX-

K o x n in c K A 'r o 3 R a r riA C T K A i r o a ^ to /vu *rt-


’ - £t

K X I1 IK . AACin MOfK. I I .
.. lonn Ştefan \ oevoda. cu mila lui Dumiu’ijeu
I lomnitoriii ţercl Moldovei, finii lui Bogdan \ oevo­
da. a zidit templul acesta în numele presantei Năs­
cătorul de Dunmcdeu şi a curatei eT naşcerî, ca sa
fie «le ruga sieşi I Mumei sale- Măriei şi fiilor lm
Alexandru şi Bogdanii. ( are sa început a se zidi
în anul 7n«i4, şi s a isprăvit în anul 7oM.>, eia al
90 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGrCE

Domniei lui anul 41 curgătorii!, luna Noembr. 8. “


(1497) (*).
însemnăm aici, că Biserica zidită de Marele Şte­
fan, nu a fost mare. Pridvorul, seu partea dinainte
actuală, este adaosă în urma, şi ea chiar prin archi-
tectura sa inferioră arată că nu dateză dela Marele
Ştefan.
2 . Uşa de lemnu ce disparte pridvorul de Biserică,
dateză din anul 159G. Ea este ornată cu marca ţe-
rei deasupra şi cu diferite flori sculptate. Desupra,
în semicercti, are sculptată acesta inscripţiune
ci'A ^Rtţ» C Z T B O f H H ^KpACH M O N A ^ BZ
K A r O H C T H K A r O I w S ţ it /V U A O TH A A B O f S O ^ H
fljiH H rtf/V U N 'fc K H p r t H A ^ V t T A C A O B C K O H M 0 H A C T H 0
BATVJU / 3 (j ^ /V\CIJ,A M A N T IA A ţ\ N H . K O 3 M A AAAHC-
A dică: „Acesta uşă o făcu şi înfrumuseţa
Monaclml Michail în dilele evseviosuluî Ioan Ure­
mia Moglhla Yoevod, şi sub Egumenul Kvr Gena-
die al Monastirei Taslău, în anul 7104, luna Martie
în 30 (Jile (159G). Cozma maistru. ‘■'t
3. Tn pridvorul Bisericeî sînt ddue petre mormân-
tale, care dupre forma lor şi dupre inscripţiunile
slavone, arată că au fost îngropate în acesta mo-
nastire din vechime nişte persone însemnate, negre­
şit dintre donatorii Monastirei; dar din nenorocire
inscripţiunile sînt aşa de usate de călcarea cu picio-
rele pe ele în cât pe una cu greu se pot ceti urmă-
tbrele cuvinte :
) ;C Z H KA/VUH C Z T B O f H H SfapACH H AN fiA C H A If
.................f O ^ H T t A A CBOfAA# A A i ^ l A . flp lC T A -
( ) Calculam amil ca început dela 1 Ianuariu ; eră nu rlela Septembrifi.
NOTITF. ISTORICE SI ARCHEOLOGICE 91

BHC BK ^Nll KAATOMCTHBArO H )^ANGH8ArO Iw


KOCTANTHN MOBHAA BOfKO^A BA'GT ^pNI MClJ^A
..................... £< (1610). Adică : Acesta petră o făcu şi
înfrumuseţă pan "Va s ilie ...................... părintelui seă
Alexie, carele a reposat în dilele evseviosuluî şi iu-
bitoriuluî de Cliristos Ioan Constantin Movila Y oe-
voda, în anul 7118, luna . . . (1610). L a capetul de
jos sînt adaose aceste cuvinte : nCmhCaC KA/VWN CIA
nţ>H trV/vitN r ARţiHAH i Scrisus-a petra acesta sub
egumenul Gavrilă. “
Pe adoua petră mormentală se pot discilra la în­
ceput numai cuvintele : „ ckh KAMtN CZTBOpH H tf-
KţiACH ' .............................şi l a fine : „ ba^ t ,3 p .ă î . . .
trS’wEM tţiMONA^ rtoprYţ. L e unde urmeză că a-
cestă petră mormentală este cu un anii posteriori
celei precedente.
Biserica în lăuntru este zugrăvită, dar zugrăvela
eî este prdstâ şi modernă. Biserica acesta este torte
decădutâ, părăsită de totâ îngrijirea guvernului ro­
mână, carele îi administreză averea. Acoperementul
este stricat şi ploea străbate în Biserică, păreţi! se
spargă de ploea ce curge de pe acoperement prin
jghiaburiie rupte şi sparte, mai ales Î11 partea pridvo­
rului, carea este şi reă zidită. în lăuntru Biserica
este întunecosă şi umedă. Casele tote sînt arse, pre­
cum şi clopotniţa, earea parte s’aşi dărâmat. Clopo­
tele încă s’aă topit de focă. După tdte stăruinţele,
făcute de preotul îngrijitorii! şi de consiliul comu­
nal, la ministerul cultelor şi al Domenielor ca să re­
pare Biserica şi clopotniţa cu clopotele, nu s a făcut
nimică pentru repararea acestei Biserici a Marelui
92 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

Ştefan. Lăcuitorii în fine aa făcut ei câteva elopo-


ţele şi aft cerut l.a Domenii să le dea măcar lemnul
trebuitoriu, ca să facă cu clieltuela lor o mică clo­
potniţă; dar şi acesta li s a retuşat-, măcar că munţii
acolo, până la monastire sînt plini de păduri secu­
lare, pre care le esploateză evreul posesorii.
Monastirea acesta este situată întru o vale strim­
tă între munţi pe malul rîului Tazlău, dela carele
ş a luat numirea. Aici esistâ monastire înainte de a-
nul 1490, când Marele Ştefan a zidit Biserica ac­
tuală. Acesta se vede din un uricu al marelui erou,
din anul 1481, prin carele daruesce sântei monas-
tirei sale dela Tazlau, seu Tazlovu (cK't'roaiV h i-

mt/vW l l 'r TA 3 AO6A), doue sate din


vecinătate : Borileşciî şi Drăgoteşcii din câmpul lui
Drag'oşii pe Kekidu (*).
Mănăstirea acesta, ca tote celelalte mănăstiri din
vechime, este încimgiuratâ cu zidiţi, ca să pută ser­
vi de adăpost şi aperare în vremi grele. La un colţii
are si un pirgu cu tainiţa sub el.
In inscripţia din pridvorul Bisericei, carea o am
reprodus sub No. 1 se aminteşce, că Biserica s’a zi­
dit trăind încă Alexandru fiul Marelui Ştefan. Dar
letopiseţul ţereî ne spune, că el a murit la 25 Iulie,
anul 7004 (1497), adică la 21 de (Iile după începe­
rea Bisericei dela Tazlau. S ar părea dar o emit ra­
di cere între inscripţia dela Tazlau şi spunerea Le-
C ) A rdiiva istor. a României tom. I- Xo 92. D-l llfijdâfi în perilipsul acestui
1 ric (Jice ca satele aceste ea făcând parte din câmpul luî Dragoşu ar ti în lîu
eovina, unde este un întins teiitoriu numit C om pui lut D raţ/oşu. Îus5 documen­
tul acesta ne vorbesce de un alt câmp fi al luî Dragoşu, carel& era pe pârâul Nekid.
I’ârnul NeKid şi cu sleitul Nekid. sînt vecine cu Tazlăul. Chiar şoseua actuală,
ca re a merge dela Koznovft la Tazlău, trece pe lângă satul borileşciî, seQ cum
se nmnesce elfi acum, borlesciî.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 93

topiseţulul, decâ vom presupune, că inscripţia s’a


pus la finirea zidireî. In inscripţia dela Monastirea
Neinţuluî, care se vede că s a pus tot în anul acesta,
luna lui Noembrie 14, anul 1496, nu se aminteşce
de Alexandru, ci numai de Bogdan, ceea ce afirmă
pe tăcute, că Alexandru era mortu. Contrazicerea
dispare, decâ vom presupune, că petră cu inscripţia
a fost lucrată chiar la începutul zidireî Bisericei,
când Alexandru era încă viti.
Mănăstirea acesta a avut îinpregiurul eî şi o li­
vada mare de pomi roditori; înse acum ea totâ este
devastată şi tăiată de arendaşi şi prefăcută în loctî.
de păşune de vite. Monastirile nostre, maî ales cele
foste închinate, denotă un timp de jafu şi prădăciu-
ne, venit asupra lor din pecatele călugărilor, ce au
lăcuit pe acolo, şi din totala lor lipsă de simţul reli­
gios, precum şi din totala neîngrijire de cele ale Bise­
ricei şi religiunel de câtră personele ,ce s’au strecurat
la putere, după secularizarea averilor monastirescî.
Pe strâmtorea Taslăuluî este comuna Tazlău că-
riea monastirea îi serveşce astădi de Biserică co­
munala.

V III. M onastirea S oveja, ju d e ţn l Putna.

In anul trecut 1883, luna August m’am hotărît


să vizitezu câteva Monastirî din munţii Moldovei, pe
care eu nu le vedusem nici-o-dată, deşi de multe
ori dădusem de ele prin documentele istorice, cu
care am iubit a me ocupa încă din tinereţe. Aşa du­
pă Tazlau, aiu visitat, Monastirile Soveja, Yizantia
şi Miera.
Monastirea Soveja este aşedată în munţi, pe rîul
S l NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEO .OGICE

Suşiţa, carele se varsă în Putna în apropiere de


Focşani. Valea Suşiţei este fruinosa, cu sate mari
cu case şi gospodarii frumose, cu livedî şi grădini,
situate delungul şoselei ce duce ia Soveja. Malurile
Suşiţeî şi albia eî sînt forte bolovânose, fiind că
ploile necontenit det.aşază bolovani, de tote mări-
mele, de pe costele munţilor lăturaşi, şi îî grămă-
descu în valea pe unde curge rîul, care şi el la rîn-
dul lui duce cu sine în Putna o mare parte de a-
ceşti bolnavi. Înainte de a ajunge la Monastire, întri
în satul Soveja, carele este situat parte pe Suşiţa,
parte pe râul J )ragomiru. Mănăstirea este situată pe
un tepşanu în drepta părauluî Dragomir, carele se
varsă în Suşiţa. Biserica prin inscripţia eî amintesce
pacea stabilită după maî multe răsbdie între Moldo­
veni şi Munteni, sub Domnitorii Vasilie Lupul şi
Matheiu Basarab. Intre eondiţiele pace! a fost ca
Domnul Moldovei să facă o Biserică în Muntenia,
anume în Târgovişte, şi a zidit Biserica Stelei, eră
Domnul Munteniei să facă în Moldova o Biserică :
acesta este Biserica dela Monastirea Soveja. La în-
trarea din pridvoru în Biserică, desupra uşeî este
urmatorea inscripţiune a luî Matheiu Basarab cu
marca Munteniei: Vulturul cu crucea în gură, şi
desupra cruce! corona domnescă :

5,KPKVki no.WOLjJlK) •lOBCA'Wl’t/Vl SKE H HPKltBE-


Nlt/V\, NAHO KtKIK! pAK IvJU M A T ilA B K A -
f*EA m p A H BOIBO^ a BXCttA 2^£MAIA ^rpOBAA^VeC-
KO A. C ^ I l p ^ N H U H NAUltA. K N trH N ii EAENA. B X 2 i^ -
BHtKtCA CEH. KŢKCTBNOH ^pA M . pOJK^lCTBA TA BA H
CnCA NAUiErO I c ^A Ilpf^'itAB 3EAAA1A H A -
NOTIŢE ISTOKICE ŞI ARCHEOLOGICE 95

UJEA. HBZ BpANMECKOM. MoA^ABCKOAA M'fccT'fc. 0 * 3 “

^ACA BAArOBOAENIEM H ^OTEHIH) CRNHMZ^OÎK^ENlJVV,

nţ)EBZ3AfOKAEHHArO GpATA HAUJETO TOCfl^A^A M O A -

AABCKATO. ÎVU BACHa V» BOEBO^AA R Z a Hî TTO KHTHttl


iVMiţi v 3p n r.U(*) „Cu ajutoriul lut Dumnedeu, şi cu
porunca şi cu cheltuela pre păcătosului rob al luî
Dumnedeu Ioan Matheiii Basarab Domnitorii şi
Yoevoda a totâ ţera ungrovlachieî, (şi) a soţiei nos-
tre kiieghina Elena, s a redicat acest dumnedeescu
templu al naşcerei Domnului Duvmfc^etl şi Mântui-
toriului nostru lisus Ohristos, afară de hotarele ţereî
nostre, în locul moldoveuescu al Yraucet. Ziditus-a
cu bnna-voinţâ şi cu pogorămentul la voinţa iiostră
a prea iubitului fratelui nostru Domnitoriul Moldo-
venescu loan Yasilie Yoevoda, în anul facere! lu­
me! 71515 (10451.
Biserica actuală dela Soveja este mică nu repre-
sintă nici un interes de artă; ea nu are nici măcar
bolta, prin urmare nici cupolă, şi este tăvănuită cu
scânduri. Partea dinainte este adaosă pe urmă. B i­
serica acea zidita dt Matlieiu Basarab, se spune, că
sar ti stricat de un cutremuru, eră cea actuală ar fi
făcută de igumeni! greci, păstrând însă inscripţia
celei dintein a lui Matlieiu Yoda. Tradiţia lâcuito-
rilor de pe Valea Suşiţel, spune, ca Matlieiu Yodă
ar ti vrut sa zidescă Biserica sa. cam la mijlocul
Yăel Buşita, anume pe moşia redeşilor din satul
Câmpurile, dar lâcuitori! de acolo temenduse, ca

{ * ) Inscripţia acesta, ca şi tute documentele slave din Muntenia, ne araţii, cil


acolo limba slavă se deosebia de acea din Moldova, şi prin dieerî şi prin formele
gram aticale şi prin orthogratie. In Moldova limba slavă, era mat aprope de dia­
lectul bulgar, în Muntenia — de cel serbescu.
96 N0T1TE is t o r i c e s i a r c h f o l o g ic e

nu cumva cu zidirea Biserice! domnesc! pe terito­


riul lor, saşi per^ă moşiele părinteşcî, sar fi revol­
tat şi ar fi ucis pre calfa zidarilor, carele stăruia a
zidi acolo Biserica. In urmare a trebuit, ca Domnia
să destineze alt loc pentru zidirea Bisericeî lui Ma-
theiu Vodă. După înţelegerea avută cu Mitropolitul
Varlaam, s’a destinat pentru acesta schitul nou, nu­
mit Soveja, carele tocma pe atunci se înfiinţase
acolo de un călugării Partenie, împreună cu un
vrăncean Negrea, pe părăul Dragomiruluî sub mun­
tele Zboina, la obârşia Suşiţeî pe teritoriul Vrancei.
Veci! despre schitul Soveja, prefăcut în urmă în Mo-
nastire, cartea Ierarchilor Moldovei, publicată în
chronica Romanului t. 1. p. 259 — 267).
Biserica din Soveja este în prdsta stare, ca maî
tbte Bisericele din Monastirile foste închinate, din
causâ că sînt cu totul părăsite de îngrijire din par­
tea guvernului, şi lipsite de mijlocele de întreţinere.
Acoperementul actual este făcut de săteni dupre
iniţiativa fostului prefecţii de Putna D. Nicolaide;
zidul din pregiur este în multe locuri cădut, fiind
reii construit de egumenii greci, din bolovani de pe
părăul Dragomiruluî; el au dărâmat zidiul antic ca
să lărgiască curtea; nu este în curte nici o kilie;
chiar casele egumenesc! s au nimicit de incendiu,
remăind numai temeliele, După secularizare, casele
egumenesc! aii fost ocupate de comanda grăniceri­
lor, dar cu vreo 12 an! în urmă casele acestea s au
aprins, din ne’ngrijirea comuna pentru edificiele pu­
blice şi aii ars până în temelia, după care comanda
s a strămutat în satu şi casele nu s au mal zidit, în
cât desupra temelielor aii crescut copaci, ca în pă-
NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 97

dure. Clopotniţa este stricată, tencuela de pe Bise­


rică, în lăuntru şi în afară, este câclută în mare parte.
Grădina şi ciairul din pregiurul Monastirei sînt date
în posesiunea arendaşului împreună cu moşia. —
Locul este pitoresc : împregiur are munţi acoperiţi
cu bradi. Pe lângă monastire, în partea sud-vestică
curge pârâul Dragomir, pe ale căruia maluri este
aşedată o parte din comuna Soveja, cu administra­
ţia ei, cu vre-o 200 de lăcuitorî. Părăul Dragomir
curge în Suşiţa, carea formezâ altă vale, unde dease-
menea se întinde o parte a comunei Soveja, iarăşi
cu vre-o 200 de lăcuitorî, carii au Biserica lor a parte.
La Soveja, afară de inscripţia Bisericeî, nu s a păs­
trat nici un document, sau scrisore veche. Spre
dispăgubire, cu avuiu norocire a ceti aici un docu­
ment slavon al Vrâncenilor, adus înadins de un
preot vrâlicean, spre ai’l traduce în românesce.
îl reproduc aici, pentru îmsemnătatea lui istorică.
LI dăteză din anul 1445, de la Ştefan Vodă firul lui
Alecsandru cel bun, şi este cea mai bună dovadă,
ca Yrancea şi cu rîul ei Putna a aparţinut Moldovei
din vecliime, înainte de marele Ştefan. Prin urmare
este ne esactă afirmarea, că „înainte de 1475 Mun­
tenia stăpân ia tdtâ laturea ocidentală a Moldovei
până la Bacău" (vedi istoria critică a Românilor, de
11. P. 1Iâjdau. t. 1 . p. 9).
In acest document se pominesc sate de pe rîul
Putna, ce se dau în stăpânirea Panului Ouă 1 recii.
Se aminteşce de un vechili proprietarii! din Vrancea
anume Andrinşu, al căruia nume îl portă şi astai.li
n cătună, carea mai înainte aparţinea \ râncenilor,
iar acum face parte din moşia îneungiurătdre Monas-
N e lirc ţi
98 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOI.OGICE

tirei Mira, carea este situata pe Valea Milcovului.


Prin urmare resboiul Iul Ştefan cel mare cu Radu
Vodă pentru hotarul ţerei, n a fost provocat de ten­
dinţa celui dinteiu de a se întinde în hotarul Munte­
niei, ci din trebuinţa de a apăra vechea posesiune
a Moldovei asupra ţinutului Putneî, pre carele Radu
voia a l anexa la Muntenia.
E ta uricul, de carele vorbim.

Un document de la Vrancea, din anul 6953 (1445).


.v m M
A l AO TIH5 M U C Tf- „Ou mila lui Dunmedeii
(j)ANZ BOEBO^A M 0- noi ştefan AVevoda Doin-
AZ^ABCKOH MHNHMZ 3 NA- nitoriu terei
1 Moldavieî. Fa
M IN H T O H CCZMZ A H C T0- cern cunoscut şi cu acesta
MZ NALUHMZ K Z C ^ M Z fdie andstră tuturor celor
KTO NA NEMZ O y ^ p H T Z ce vor videa seu vor audi
HAH t r O OyCAULUHT S T ^ - cetiudu-se, cum ca acest
MH. O tK f TOTZ HCTH- adeverat şi credincios al
NUH NAI11Z B'fcfWUH 111- nostru panii Ouă Urecli a
NZ WA HZ O y ^ K M I CA^- slujit înainte răposatului
ÎKHAZ f lp ^ îK ^ t C T O n o - întru sânt.itate tatălui nos­
NHB JUEMOy pO^HTfcAK) tru, drept şi credincios;
NA'IlfMOy flpA 60 H B^pNO eră astâdî slujesce noue
A ^HE CA ^ tK H T Z HAM Elf A drept şi credincios. Deci
BO H B'fcpNO. T ^ M Z MU noi vecfend a lui dreptăşi
B H ^ B U J H fTO llpABOK) H credineiosă slujbă cătră
B'tpNOlO CAOytKtOy ^ONA noi, l’am dăruit cu o deose­
î*AA0BAAH ECMH WCOKNOK) bită milă andstră, şi 'i am
..
NAlUEH) MA T I W H ^AAH EC“ dat din pământul nostru al
MHEMOyUU NAUJEH 3 EMAH Moldavieî satel e do pe Put-
W fllOA^ABCKOH CfAH HA na, anume undea fost pa-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 09

noyTNOH na haa ^ nul Hatăban, unde a fost


EklA r iA N Z y Z lţ Z K A N Z casa lui Kadu, si Andri-
K Z A Z ^OAAZ pA£(OyAOBO aşu mai sus de Aiidriaşu
H A N p I A UJ Z nOBkJOJH (C)aliman. Tute acele maî
H o y pA AN^plAUJ ( K ) a - sus scrise s a î fie lui de
AHMANATOE BHLLIE I1HCAN-
la noi uric cu tot ve­
n o e ^. a tc t/vioy w n a oy-
nitul, lui, copiilor lui şi
pHKCZ BZC'fc/VlZ ^O^O^yO-
fraţilor luî şi nepoţilor
luî, şi strănepoţilor lui şi
M Z EAAOy H ^ T E M E TO
restrănepoţilor luî, şi tot
H k p A T lA M Z ETO H Oy~
neuralul luî, care va fi maî
NOyHATOAAZ Ero H n p T Î-
de aprope, nestricat nicî
OyNOyM A TO AA Z ETO, H
o dată în veci.
nprf c uj V pA,r oa /i z E r o ei
E ră hotarul acelor sate
BZCEMOy pO^ytf ETO K T O
să fie pe vechiul hotar,
K ^^ y E T NA HK AH^ K n Vh ,
pe unde din vecie au apu­
NHHOoOy UJENNO NHKOAH cat. Eră la acesta este cre­
na b ^ k w . â y o ’r A f Z fr rfc-
dinţa
1 Domniei mele mai
AAZ CEAAMZ ^A EC'r no CTA sus scrisului Ştefan Voe-
fOAAOy ^ O T A p ^ KOy^A VJU vod, si credinţa boerilor
b Hî k a w p k h b a a h . ă n a »ro noştri, credinţa panului
E B'fcpA r BA AAH BkldJE n H - Negoe logothetul, credin­
CANNATO CTE(j)ANA b o e b o - ţa panului Petru lludicî
^yklH B'fcpA KOtAp NALUHV. şi a copiilor luî, credinţa
BT»pA IlANA N'fcrOH AOTO- panului Negrilă şi a co­
■ &ETA. B’fcpA fi ANA MET pA piilor luî, credinţa panului
X A , m h A ' t T E H E r O.B’fc Dumei dvorniculuî Brae-
pA IlANA m rp H A A H ^ T E U vici şi a copiilor luî, cre­
EI'O B’fcpA flANA ^ S 1/V\lv dinţa panului lorghicî,
^BOpNHKA EpAEBHM H ^'fc- credinţa panului Simon
T « H ETO. B’fc p A I l A N i logothetul, credinţa panu­
WfrHNA. B’fcpA nANA G h - lui Oancea logothetul,
100 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

MONA /Io rO A tT A . B'fcpA credinţa panului Ivan Bal-


MANA WANMH / l o r O ^ E T A . cen u , credinţa panului
fifipA hana hbana E aama- Stanciul p onicî; credin
NA. B'fcpA «1AHA CTANMKAA ţa panului Dienişii spa-
nONHMA. R'fcpA MANA tarîul, credinţa panului
HHULIA' C l l A T A p 1!:. Rffcp» Duma Dulcicî şi a fra­
HANA ^ S ’iVUvJ ^ ahh w a h telui şefi panului Laco-
E pATA ErO «ANA AAKOHKî. citl, credinţa panului Cră-
R'fcpA R A N A KpCTH. B'fcpA stea, credinţa panului Cos
I1AHA KOCTHBHCTiApNHKA tea Vistiamicul, credin­
BrfipA nAHA IlOpMH HAIli- ţa panului Porcea păchar-
NHKA- H B'fcpA B Z c f c v z Inicul, şi credinţa tutu­
EOlApZ NALUHy BEAHKH ror boerilor noştri mari
H AAAAEI. A n o NA1DEAAZ şi mici. Eră după viaţa
/KHBOT K T O E^AET nostră cine va fi Domnii
n r
rpz NAUJEH 3*M A H HAH ţerei nostre, dintre copiii
W A'fcTEH NAUJH . HAH W noştri sau dintre fraţii
Ep A T iii NAIIlHy HAH OU noştri, sau din seminţia
HAUIETO riAEMENH HAH E& nostră, sau fie ori pe cine
—» . rv
KOTO K Z H 3Efp H EK ITH va alege Dumiiedeu să
r ptM NAllJfM 3 EA1AH TOH fie Domn al ţerei nostre,
HAAZ NEHOp^LUIIA NAdJErO acela să nu 'î strice dania
^AAHÎA. AAE IjJOKkl HAAZ nostră, ci să’i-o întărescă
OyTBpZ^yHAZ H o y K p ^ :- şi împuternicescă, pentru
nH/\z 3A tro npASOM h drepta şi credinciosa lui
B'tpNOK) CA& Kstf. fî HA slujbă. Eră spre mai mare
E O A ilIE f l O T BpZ^K^t N ll tărie la tot.e cele mai sus
TOM Oy? B Z C E M O y B K l- scrise poruncitam credin-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 101

IDE IIHCAONNOM^ K tA 't AH ciosuluî nostru panu Mi-


ECMH NAlilE/V\Oy BTfcţ»NO/V\Oy cliail logotlietul să scrie,
nAHOV MH^AHA^ AOTO.O.E- şi sa atârne pecetea nos-
T o y nHCATH H npCHB'fccH- tră laacestă toie anostră.
TH MAlUOy riEMATZ KCE-
scris a Iliasu
1 în Suceava,7
m oy AH CToy h a l u e /v\oy.
în anul 6953. August. 8
nw h a î 'a l u z oy c o s B 't
BA^T ^54 NT A B ftf H . (1445).

Uricul este scris pe pergamin, lung ca de o


palmă domnescă, şi lat deo palmă ordinară. Este
rupt şi usat în mai multe locuri, ceea ce îngreueză
transcrierea lui în câte-va locuri, mai ales pasagiul
ce se reportă la numirea locului dăruit lui panu
Urecli. Pecetea domnescă nu esistă, au remas numai
găurile prin care era petrecut şnurul de care a
târna pecetea.

IX . M onastirea Vizantia, judeţu l Putneî.

De la Soveja ne-am înturnat iarăşi pe valea


Suşiţa, până la satul Câmpurile, apoi am apucat spre
meqlădi peste munte, ca să trecem la monastirea
Vizantia. In capul de sus al satului Vizantia locu-
esc vre-o 70 de familii Unguri dereligiune catholică,
carii îşi afi acolo Biserica lor. Când am ajuns la bi­
serica ungurescă, mulţi din Unguri, cu primăriul sa­
tului Vizantia, cu femei şi copii, m’au întîmpinat cu
tragerea clopotului şi cu îngenunkiare. Eu m’am o-
prit, i-am bine-cuventat şi le-am mulţemit, apoi am
trecut mai departe în sat şi m’am oprit la Monastire ;
dar acolo ne găsind pe nimene, căci preotul era bol­
nav şi trăia în alt sat vecin, m’am găsduit la aren-
102 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

daşul moşiei', un Evreii din Bacău, carele m’a pri­


mit bine, şi nici plată n a voit să primescă pentru
gazdă. Satul Vizantia are 300 locuitori români or­
todox!, carii au biserică a parte. El ş’a luat numirea
de la Monastire, ca tote satele din pregiurul Monas-
tirilor ; căci la început, Monastirile erau în locuri i-
solate şi singuratice ; apoi cu încetul, trebuinţele gos­
podăresc! ale lor au provocat adunare de locuitori
lucrători pe lângă Monastirî, din care cu timpul sau
format sate.
Monastirea acesta dateză de la finele viacului
16-lea, anume de la Ieremia Movilă Yoevod, carele
este pus în fruntea ctitorilor, împreună cu Domna
Elisavetha, soţia lui. Biserica actuală este zidită pe la
anul 1850 de Ieromonacliul Yisarion, ce era pe a-
tunci egumen. Ea este zidită din petră cioplită, în
stil grecesc modern, cu cupolă, şi în loc de bolţi
eu bagdadie. Esistă încă, mai la vale, spre pârâul
Aizăuţ, în grădina Monastireî, şi vechia biserică,
carea este durată din lemn de stejar.
In acestă Monastire se găsesc numai două obiec­
te antice, care merită a fi menţionate :
1. O cruce veche, ferecată cu argint şi poleită cu
aur. Pe ea se ceteşce acestă inscripţiune „ ClA

„TZ CJKOBA G a AA £A^E CIA BX CBOA /V\0 -


„NACTHţ) BH^ATNA. BA T C 3 z3() Allp. T I.
..Acesta cruce o ferecă Domna Satha (Safta) şi o
dădu în Monastirea sa Yizatnea, în anul 7165. apr. 13
(1 657).
Numele de Yizatnea, ce se dă aici Monastireî, ne
duce la originea lui. Monastirea a fost pusă pe m a -
NOTITK ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 103

Iul părăuluî, carele şi astădi portă numirea de V i-


zăuţul mare, spre deosebire de alt părăn, tot cu nu­
mirea de Vizăuţ, carele curge peste del prin co­
muna vecină din Vrancea, numită Găurile, carele,
spre deosebire de Vizăuţul mare, se numesce Viză-
utul mic, si se varsă tot în Vizăuţul mare maî jos
de comuna Yizantia. be vede, că pe timpul când s a
fiuidat, Monastirea, părăul de lângă ea se numia
Vizat sau Vizat, de unde forma adiectivala slavonă:
Vizatnea, ca numire a Monastirei, adică Monastirea
Vizatică, sau de la Vizat. Dicerea Vizat este de ori­
gine ungară (viz-apă; vizes, viz e nyo s-a patos) şi ne a-
duce aminte de timpurile, când Cumanii au locuit
pe la polele Carpaţilor.
2. Un pomelnic vechili, scris pe lemn şi închis cu
doue uşiţe, ca tdte pomelnicele antice. In el sîni în­
scrişi, între alţi mulţi ctitori, următorii a) Domni,
(b Archiepiscop!, c) şi boeri:
a) Domnii : Ioan E rem ia M oghilă vvd. Damna lui
E lisa iha.
Ioan Ştefan Voevodă -şi Damna Iul Axania.
Ioan Mirau B arnovski şi muma lut E lisatha.
Ioan Ştefan Voev oda şi Damna lui Satha. (Acesta
este Stejaniţă Vodă, fecioru l lui Vasilie Lupul. Se
pate că soţia sea a făcu t şi a dăruit M onastirei crucea
amintită mai sus, în anul 1657, cu doi ani m ai în a­
inte de a deveni bărbatul s<iU Domn).
Istcitia D abija vvd. şi Damna lui Caterinci.
Ioan D uca vvd. şi Damna Iul N astasia.
b) Archiepiscop Atlianasie
Archiepiscop Theodosie
Archiepiscop Varlacim
104 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

A r ch iep isc op Ev log ie


A rchiepiscop M itrofan,
c) Boeriî : Ionaşcu, Irinci, George, K răstea, Mări-
cuta, Zamfira.
Pan Dumitraşcu si Kneghinea Iul Mar ia,
Pan doniţă şi Kneghinea lui N astasia.
Pan G avril şi Kneghinea lui Sofronia.
Stratului şi Kneghinea Iul M aria.
Yasilie, Sinea, Dumitraşcu, Ira d ia , Irim ia, Mă­
ricei, M ănasie Ursul. s. a.
Pe pomelnicu de desuptul uşilor este scris :
CTZH nOMHîNHKtfcpZ^CTBORA MHOTOrţ»ItlUNKlH I-
WAN K>l|JOKOBZ, B ^NH CT£(|)AM 80£B0^A BATO»
3 p KA MC*4 AMAfT 5 Adică : “Acest sânt porae-
nic a oserduit (a l face) mult pecătosul Ioan Iuşto-
oovtt, în tlilcle lut Stefrn Voevodul, în anul 7121.
M s ţt.6 (1 6 1 8 )*. Adică,în întâea Domniealuî Ştefan
Tomsa.?
Şi acostă Monastire este dintre cele foste închi­
nate, şi anume la Monastirea Grigoriu de la muntele
Athos, în anul 1777, de mitropolitul Gavriil Cali-
macliu şi de Domnul Grigorie Ghica. Biserica este
încungiurată cu zidiu, casele egumeneşcî stau în­
că bine, dar tote celelalte s’au ruinat, şi arendaşul
ara pâua in porta Monastireî.
Reproducem şi un pasagiu din Chrisovul lui Gri­
gorie Ghica din anul 1777. în carele se arată motivul
închinare! acestei Monastiri :
„Prin presentul nostru chrisov domnesc, facem
cunoscut celor în drept, că un călugăr, aparţinem!
sfintei Monastiri Grigorie de la muntele Athos, de­
dicată numelui sfântului Aicolae Arcliiepiseopul şi
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOEOGICE 105

thavmaturgul, un călugăr, dic, cu numele Ioacliim.


om înţelept şi binefăcătorii}, în cele de pe urmă
timpuri ale anomalielor, a rescumpărat, de propia sa
voie şi prin mijlocirea propriilor seî bani şi a diferi­
telor împrumuturi ce a făcut, mai mulţi creştini din
acestă ţară, ce căduse în robie, şi ’i-a făcut a’şî re­
dobândi vetrele lor. Deci, luând în consideraţiune
acestă mare bine-facere, făcută principatului nostru
de către acest călugăr bine-făcătoriu şi virtuos, în
dorinţa1 de a arătă recunoscinta
* ndstră către Monas-
tirea Grigorie, căreea sus-disul părintele loachim
apârţinea, l’am gratificat cu largeţă, şi de vreme ce
sus-t^isa Monastire Grigorie nu are în principatul
nostru nici un metoch, de la care ar putea avea 6-
recare profit, ca celelalte Monastirî de la Muntele
Atlios, Eminenţia sa Mitropolitul ţerel ndstre hotărî
cu consentimentul nostru a dedica şi a închina
acestei Monastirî Grigorie una din Monastirile aces­
tei ţerî, ce sunt independente şi nu sunt supuse al­
tui loc, numită Vizantia în ţinutul Putneî, cu tote
averile ei mişcătore şi ne mişcătdre. . . .
s. c. 1. (*)
în Biserica Monastireî Vizantia am găsit o circu­
lară a lerarchilor Moldovei, din anul 1834, prin carea
se prescrie preoţilor din ţară mai multe regule, con­
tra abusurilor ce se comiteu la seversirea căsătorie-
lor. Fiind interesanta din punctul de vedere moral,
noi o reproducem aici, eu atât am ai vertos, că astfeliu
de circulari, date de mitropoliţî şi episcop! la dife-

(*) Documentul acesta, împreună cu maî multe altele este publicat


în o broşură francesă litografiata, edatâ de Egumenii greci, după se
cularisarea Monastirilor închinate.
106 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCIIEOLOCICE

rite ocasiunî, din negligenţa şi ignoranţa clerului


nostru, s'aă perdut, şi au devenit rarităţi preţidse.

K & M H A Â A SM A A M 8 3 6 S ; R 6 H H A M H H c H H T P O IIC M H T

G S H e fiÎH m H /H O /IA ^ ^ l 611

■ • t f' l H N A I * * '? N Â t l C O [ ( H p H A £ Ml I Z 4>4H I I p H H T A HNd G ^ H IE M K B hS k I h’

tz ^ T X M IIA Z âcz 4 > d M 8 A T ! M SHU H N lA ly g H T I .t,n p O TH S A G fţlH T IA O p I>A-

NOAMI 6 £ £ipH H £ L[JH . ild OyN IAE O yN E A T H H A l'H K A IU J8 r8 p H ,f,C£UJ <ţ>£ Lţ f A E Ml [ Z

-M O lfZ C K , fllp Z Ai d A T iA f UJH f l p iC C Il ţ lH CAS HC >1f (IM l T . * K A A^HZ « 8 llH N (ţZ

T O A ' I . f n p f ^ g p j f H A I Ml t t in p t C K Â CZ cţ>4 Ml H8 N t ^ lA I , I A8 d î « 0 * H H J , 8 [ î dd8

Bp eU )A «p£ < f> Z A8H TZ, E i S C H A H N Lţ H n i N T p g y 4 # p S p H A U ip il M£ CpEAlO A > HEp-

u u d H f : iK o ijH H A n I h Sp h n i c8n i « g A M iz r, k 8n8 nz <ptife c o i i p H i c a * np A SiA t

A C Z - p cO LIH , A lM H inp£ ACZ KgpMA K8 TOTgA N llip t dfEM H H -g (OKpASNHM I

KSTEţZ pM , M ZKAp HZ UJH AAdH H ih H T f A* « S A T E UI p h AM llO p S H M H r (1 p H N

nApTHHSAApHMHe no păH 'tH , UJH K A N O d N C A I K 1 1 1 plt M£ l|| H A ‘t r , 3 p 8 p 'K <f>KAqZ

 (Z <ptpH, ĂAPZ u ih a k Sm k 8 T Z p iE H O p S l iM H M T 8 T 8 p o p n ( ElOU HAtup IA 8 -

SK H T C p H Alţ> llt|ll E Z p iA B lC Ep H M H A 'IN (lp H N lJH nA TSA <11 0 A A * K I f H , Ka Ad

TOATE K 8 h 8 nÎ h A I EZ OypME ţ Z MAH NdHNTI A ,B (VZ n AS Z l j S H p t H O N T S p H A O p


A
O XPM ^ T 0ăpf :

1: IIE <t>ELp£AE ME SO p 5«n 41Z k S nS ha, CZ AE SAAZ. UJ H l* A I K btlO A E K Z


A I
^ riE p iO A N Z . <i«

2 : G ziî MlpMITÎŞl A* 'RUT A MK N A O C O cţ' fql Al JAIS2(Upa XpiCTIAHH,


BoTlţAl|H A BOTE58A GlpIITIH EfCEpHMlH HO A C T p E d p t CZp H T 8 A 8 H , A e

IJJI8 p 8 r Z M 8 H E A E A t - P B H N Z M8 H E , UJH M Z K A p p 8 r Z M 8 N l i A o M U R l H Z 11 T aT ZA
Horrps: ujh ivm r o a S a B p i A H N i ţ i H . j j K p i j - Î i ' p8 oy nsa ,i.iv \H ii8 U N£rpiujH'

3: G î H M i p M I T E ţ l (ţ l O A p T C h8 A A\ Z p 8 H *1 8 a A S MS k S aAKA CKNT p S A t'lilt

•vpSneqjM c a s A X K H H ', t M, x AH*i e <|>h t 8a k o t e 5, a * k * P * tt>npE i k k ir o ih e a e ,

U IH AA Â M l ' c T l ă a * K * A B f "R M IRA NE (ţi I H NI 4 Z , CZ Ml E K 8 A Z M 8 P H T Z [ K p H -

C Od p l A ! 5A f r A Pt A ,A4 C i p O T O I t p c 8A l(r1N 8T8d 8H , Kd plA E A * N8 CZ BA AS-

M I p jt, BA p A n O p T 8 |j AMtC [KpH EO ApE A A IR lp H T Z U JH A< «SM Ip N H M IA CA AA

A I K A CTE p il , CA 8 K O H C H C T O p i A ih a p x u h , a * oY n A e i* K* A* A 'îA lra p c

CZ K 8 N 8 N 1 , CA 8 CZ h8 k 8n 8 h e .

4 : G z Ml pMI T. I ţ z A* n 8 k 8 m BA E Z p B A M 8 a e [ T I K 8 H 8 N A T Â A A T AOK K *
• t • • . | .
A A T Z <|>EAA£ E, CA8 ( ţ l I MI A B 8 n 8 n A T Z K 8 A A T B Z p B A T , A l B A p f H8 t * H T A**'
n Zp UML f H B l C i p H M I 1)J| .

5: A a KZ E p i ( O n i p C O A N Z BA ^ (f> Z Lţ O IIIA K A p T I A p \ I I p t I «Z Â A I R i P X ' O d p i


* % *
HZ i CTI A IIX Z P U H T K E C l p H M t IjJ I A S OEpCOA N» «8 K d plî d9 $OCT K8H8NAT,
A I A • , , r „ , , •
a t o n H cnpt < u z . f K p f A H N U A a £ Nâ < kn k /U nz «apt i , ujh k l
9 A . ,
I CTI trtOGOAZ DfptOANZ AtZ K a NSna Kg A A T « <ţ>ALţX CU S A p a n o p T f l H A4

rpoTonpi Sa cad u ih a & p îf; cad K O h t H c r o p i A £ nap-


NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 107

X 'l lM f l.'V 'l 9 Aa M H£ S i <t>M H I K Z / H T jf, & H -fe K A p T E , K A £ Z £ Z ^ K p E A H N lţE J Z

A C t £1 E <\At R 2’ P& T *> UJH A* ^PE S O I AEZ K 8n 8 na E d l! n 8.

6: 'f'lHt'A KZ <ţ) £ IţEAE AECnZp4HTE npHN icSAEKATA K ECf p HN A CK Z , N8 AS

KOI AAEMHAOZ A I p t NE KZTfZ 4ATZ - p C OHH p E , H H NâMAM (Dcţl Ai ţ Z K A p l v npA*

KEAHHEIţJI A.pE Apl^ TATI AEZ AEtnZptţH, KZpiA UJH KAp r E HEZ A .Z A ea*
n n n " "
Apxifpf 8 AA f R f PH1 o z p e , n E NT p â KApfc ^ n o N T g * aa h h h n e a -6 ez ^ t zaam
•PHE HB H [Z E Z Ni pNl TS Ş Z , r a p z HEA AA A T I ( ţ l A l ţ Z A f t ‘l z P 4 M T l KAp-fc Mâ APE

KApTE A 6AA f l p X ' E p ' 8 ) ‘" Z R* P A* SA H Ulii T p EK S T AA A A T Z ^COLţlipE


IţAljA H E A AA T Z ţ A H A C T A [ Z E Z . ţ c ţ Z A E 1,1 E K Z E C T E CCinpHTZ Â t Z KSnS na KA

OVHa HI A S A A T npHHHNZ AECI l Zp4Hpl H AE NEA A A A T Z , iuti f l £ n T p 8 Â h -Ka

IIHHII JrpS OV N KHI1 E Z I l 8 ^ A P Z Ş S ’f c t K Z s p i OyH npEEOT A(OK8 n 8|IA , Eţi zpz

AAâd S OI -fcKpHC A<ZA i l p X I E p t 8 a NE KA <ţ>H AEEIEZpU,HT .


M
7: IIE <ţ>! Lţ £A E NE Kop SOH AEZ K « m 8 n A, EZAE n 8 s A H KA pHE A EKZ +Tpt H

p . S N A f i f t i OpHM S n o p i i , tun ^SEEE PHKZ A 8na EUTnScTăA « ţlN T E li A ifT 8 p rin


" '■ . « ,
^ N A H H T l; ATOT H O p O A f i A NE S A <ţ>M A A ă l I A T , KA A A K a R A l f J H H H N IK A S p « <0-

n p H M h N Z CE) 11 | H T O A p £ H pE A « N|U l l i E Z EUA P I T E , IDH A 1 MS EZSA Ap Z T A ^ Ip 8

AHAETZ spi A\E H li KM C iin p H N H N Z , Â l 8 nN-fc, EZAE EAOKOAAZ M Z p T â p i E E li M»

T p 8 iK O A iE p -t; n in fiA fiii, .jisAp-fe M Z p T ă p iE n ph n is p ră p ii tz n ik z a 'C e k z

^ E ip tS N Z K8 np tC O 'lâA ipH T p£ H N E r g l ţ H T O p H e" | I O PHTENH <J>p 8 H T A1D H ) l pZ

npHNE A T I IZ
H EK ZA K tK Z
" ,
nAHNHNI Hn LZJ HB o p N M K 8 A CA T8a 8H, UJHK M M A SOp
^M
ETA AA K 8 n 8 n | | E Z E Z * 1 pe B E n£ A W X H A E U I <ţ)E 4 EAE E Z A A Z p T 8 p H EA E K Z E H

ESNrfipli ^NAHNI-fe n 8 n I AUJMAOp K Z II8 CMNT E Z A H I ţ H, NH A 1 SOA A(Op ia

K 8 n8 n Z.

8 : n E <p I Eţ I A E E T p I li N 6 N E N 8 Kop A R - fi A A A p l 8 pii S p lA N M N H A* K p iB

A H H l|Z , KApiH EZ A 'S p E K p i l t K H ^ Z I U I ii n iN T p S A M H (IIIH KZ Il8 a 8 N H H lî

EUn p H 'I H M Z ELI n p H 1 O A p I , U IH KZ IIR H H A S E Z . f OJTpAAZ K p t EtinpHMH H Z , Iii KOp

iţH p z in u t iy z 1 opH, t * n 8 # 8 1 1 ^1 i i H ' i i i t p8 o y i i K 11 n a h k 8n8n a .

0 : G z (ţue K 8 A 8 A p l A AA M H T E E Z # 8 k 8 m 8 n e <ţ>e 14E HE n o r p H K M T I , E A 8 ,j[ -

fi*p [T Z , n p l KSAA - I K t l z p «e EZTJZ H Z , ui p H TRHZpZ K8 SZTpSN EA8 | - l m l -

E li n p i K 8 A< R o i pio K 8 I I E r g q H r o p M 14Z cupM i j z p A N K Z , copii H t r a 14m 1 cop 10 k 8

(ţii ii K Z I A 8 HI «" (ţ i O E T E O l ţ i l A E G o i piOi <ţ>zpz E|J H P U lii BOA N OAE-rpZ.

1 0 . . . t i 1 *111 K A p £ A E n p e t O T E Z A ’K i W Z p T g p l E n i H T p S E K O A T l p t n i ’ h8 a 8h

k SAAAH E N O p H T l Ni l 4 0 p A H H l'N O p lA EA, El p £ K A p i i î H lp H IIS N A S H fii KA l| JH

<ţ| 7. p Z HH HH EOnpHHHNZ ( u n p i n o a p E , KzpOpA l" A E Z A E H E T *K £ K Z U l i i KSnS h iA,

lÂpZ HI Aop NI N 8 R o p <ţ)H a h m i” n o p i a EA, EZ Nâ ^ A p Z 5 N -K E K Z Â ai A a Â'

II « n u l! M ZpTSpm , n MHM E Z N E T 'K l KZ K S n S H IA H I AO P Ht' K O p <ţ>M A84T


• « f
r e Hio k 8 M Zpi8piA aah 8h n p l IO T.

11 : O k b h t a e Âhe e t e : a a k z -pTpt coApi K A p i ’ ii kaehhhh  totţH M H

npHN T A H H A t (ţ) H 1 IH k 8 | i 8 N I H , E Z S O p , p T K M H A A NE ^ K O . i p H « A p E E Z A E n p H -
hhh Ea ik : «uEZEHpE u ih A<nzpTApi O V I 18 A A* A A T 8 A, np E EO IţlH CM N T A A “

T O pH + T O T KHHgA AEZ CHAH UIH AH E lţ lZ T P H KA E Z EZ ^ n A H E , UJ H E Z H i -


1 n * ih a f rt ^u * E IE ^
T p l î K Z Ă OVNHpE nplK<A\ AlipSHT EA g i pCOIţHT, IA?» AH pZ^AEIţN, CA8 1AE
10S n o t i t e i s t o r i c e ş i a r c h e o l o g ic e

(JlAHE .p [ K p M C KZpE^H Af « .U n Z p iJ H p f. CA ă AHCKZAH .f K Z p E ţli Nţ

IU A p (ţlAHE f H , H tl'IH A f KăM CZ N â - P A S Z Ş N ' E CK Z .

fini [ i c no N T g p w a h o h n a S c* ne n a pe t e + £ <ţ>h r a rt cu a t a p io +<()m pe

l*A p t S til fH K Î AHN T O 1 n p H N H H riA T S A , nop§NNHAA T g lf ip O P C A 6 * H TO p H A O p

K l t E p H H E IJ J H , IApZ AAAI1 K M p 'IO C llp£ COI^HAOp, K A f * A £ N £T A CH Z A A £ E £ Ol p t(

»8 < b’ A f E ««H U I l EU H C Z O V p A A EţZ ,p T O KA\A ; K Z N H K 4p lA EN g K A 0V p A \A ’

U IH RA rp E O J H ^npOTM SA A H E C IO p a , EZ I pI S k 8 J^ O T Z p M p E K Z KA <ţi M <J)ZpZ

£ p TA p E K 4 H 0 N H C H T K g A S A p H A<*PS a 8H UI H A * T ,p K H p Kg A Z K S H T ijp iH E jZ p lH >

KA O y N N I A C K S a T Z T O p EO . nOpgNMHAOp / I p y i i p s ||||i EU H K Z A K Z T o p l O Af K4~

N O A IIEa i E E C E p H H E (JJ H •

nopăNTUVl U lii TgTSpop npO TO npl HAop Af ni AA 4HN8T8pM, E Z 4)11 B 8

A g A p i A A A H N T I KA ATI E T t AA T O A T E g£ CE pH NH A E CZ t Z A <ţ>A E .p <J) I H N C J Z , 1UM

IZ M lp 'ltT E ŞZ A A f l f « îp il OE 4 > II 4 J E K A pf A E l i p i C O T A H N 11p o T O n O n I A T 8 A C Z 8

Af AE S E T E LpiE UJH A £ AE l|J IE K Sil p H N A I P * AOp, IU H A f O y p M ’K ' j Z ElpE K8A\ C*


, o „ *
n o p 8 N ' I E LfJ E, l|JH A A R Z K op A 4 aA Dpi (0 a p i K ApI H A hn npttOUH HEKZrZTOJH
% 8* r> ^ v -
A l C A A \Z K Z n 3 A l O ypAA-KţZ. UJH r p E l l l Z E K A I ’ U O 'I' H K A AO p, 4 .A « T * £ZH p«

nOpTg AEKZ A» NOII nI N T p8 A ( Z 4 4 > p M H A , K Z ' H H NE OyM M NA A LUA Elp O T O £p 11 N

K 0 p 4 ) H U I H l ’ HKAN0 NHt HL( H .p II ) • 8 N Z K8 A 'IS H 'lt K O p rp fU IH U JH N i Jl i Kop

panopTfih-

WUinî. 1831.
•> h ,v r-r,
fit AMH MHTpa>n°AH /MuWîf ,
/M e A IT IE O m [ho n P o A IA N fiA KH ,

G o 4> p O N ii S n ic K o n X 8 lli8 a 8 h ,
'N
Jf[ r o K A A A H A^nz O p iriN A A

r . GiâAECKgA.

X. M onastirea M ira , seu, cum se numeşce astădi, M ero.


ju d eţu l Putnei.

De la Monastirea Yizantia, trecând delul am po-


gorît în comuna Găurile din Vrancea, apoi la comuna
Vidra, unde este reşedinţa sub-prefectureî de Vran­
cea. De aici, pe valea Putneî, la Odobeşcî, şi de a-
colo pe valea Milcovuluî la Monastirea Mira. Mer­
gând pe valea Milcovuluî, în partea despre Odobeşcî
sînt delurî înalte, pe platoul cărora este podgoria
Odobeşcilor. Verful cel maî înalt îl formeză piscul
numit Cetatea. Piscul acesta în partea despre MilcovU
NOTIŢE ISTORICE SI ARCHEOLOGICE 109

formezâ o rîpă colosală, din vîrf până jos. Unii


cred că aici ar fi fost cetatea Crăciuna. De cetatea
Crăciuna se pomeneşce în resboele Marelui Ştefan
cu Muntenii, precum şi de starostii ce o administra,
şi de pârcălabii Vâlcea şi Ivan, pre carii, după pacea
cu Radu Vodă, Ştefan i a pus să administreze ce­
tatea şi ţinutul eî, carele se chiamă ţinutul Putnei
(Letop. Mold. t. 1 . p. 127, 128). Ca să ’mî pot face
ore-care idee despre acestă cetate, al câreea nume
s a păstrat tradiţional în gura poporului, laîntbrcerea
dela Monastirea Mira, din Odobeşcî m ani dus îna­
dins să ved localitatea ce portă numele de Cetate.
Acestă localitate, pe drumul spre Mira este de parte
de Odobeşcî, ca de un kilometru, la mijlocii între
Odobeşcî şi comuna numită Căpătanu. Movila-ce-
tate face parte din podg’oria Odobeşcilor, şi aparţine
la doi neguţători, carii îşi au acolo vii : Paraskiv şi
Pamfilescu. O mare parte din movilă, anume, cea
despre Milcovu, este dărâmată de apă, în partea des­
pre nord se cunbşce bine şanţul, cu carele ea a fost
încongiuratâ. Din vii la movilă se trece şanţul prin
o dâlmă de pâment, apoi întri pe un parapet, ce a
fost împregiurul movilei, în lăţime ca de un stânjin
şi jumetate, şi apoi dela acest parapet se rădică în
sus o movilă. Atât movila deasupra, cât şi parapetul
şi şanţul sînt acum învăscute cu tufiş şi cu arbori.
Vierii vecini spun, că supând viele adese ori găsesc
ghiulele întregi, şi bucăţi de ghiulele grose, ceea ce
dovedeşce, ca aici a fost o redută şi un punct mili­
tar de observaţie la marginea ţerei despre Muntenia.
Aseminea muncele înalte, se ved şi pe marginea
ţereimunteneşcf peste Milcovu, la comuna Vîrtejcoiu,
110 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCIIEOLOGICE

care deaseminea au aerul de a fi fost puncturî de


pază militară. înse urme de cetate, seu ruine, aici
nu se ved nicî-de-cum. Cantemir, în descrierea Mol­
dovei, vorbind despre cetatea Crăciuna, dice, că ea
se afla la piciorul muntelui Vranceî, nu departe de
Monastirea Mira, şi că pe timpul luî se vedeau rui­
nele eî, şi că locul acela şi pe timpul luî se chiema
Crăciuna. (Descr. Mold. edit. Bucureşcî. 1875. p. 12).
Din acesta spunere, se vede, că cetatea era la polele
muntelui, eră nu pe verful muntelui; că ea era aprdpe
de Monastirea Mira, la polele muntelui Vranceî. Aşa
dar nu pe delul Odobeşciior. în tot caşul, ea n'a fost
departe de piscul ceportă asf;â<,lî numele de Cetatea;
pdte pe locul unde astădî este satul Căpătau, un
kilometru mai sus de piscul, pe carele stă tabia de
carea am vorbit, şi pe carea unii, din nesciinţă, o cred
a fi Crăciuna.
După o călătorie de ddue ore de la Odobeşcî, tot
pe valea Milcovuluî, am ajuns la Monastirea Mira.
Alăturea cu Monastirea este comuna Mira, seu Mera,
cu 800 lăcuitorî. Locul acesta din vechime făcea
parte din Vrancea. Monastirea este situată pe untep-
şan înalt, la care sue un pripor destul de mare, dela
valea Milcovuluî. Letopiseţul Moldoveî spune că Mă­
năstirea acesta s a fundat de Constantin Cantemiru. şi
nă chiar bsele luî au fost strămutate în ea de iiîul seu
Antioelm Cantemiru din Biserica domnescâ a Sfân­
tului Nicolaiu din Jasî, unde el fusese înmormântat
i Letop. t. II. p. 44.) Dimitrie Cantemir deaseminea
spune, că Mănăstirea Mira a fost fundată de tatăl
seu Constantin Cantemir (Descr. Mold. p. 12 ). Se
vede, că chiar numirea eî M ira, este formată din nu-
NOTITR ISTORICE ŞL ARCHEOLOGICE 111

mirea familiei domneşci Cant%-Miru. Mănăstirea este


încungiurată cu zidiii. Biserica actuală nu este acea
zidită de Constantin Cantemiru; ci alta, începută de
Antiochu Cantemiru, şi isprăvită de un Archiman-
drit grecii Mitrofan Calerghi, pre cum se vede din
inscripţia română pusă desupra uşei la intrarea din
pridvortt în Biserică. Inscripţia este în doue limbi»
grecă şi română, alăturea. Noi le reproducem aici
pe amândoue :
O 'jt o c o H r o : x a i i sp to vao; „ Acostă sfânta şi dumneze-
’j ; o v o a a x 'q xco v â rtw v S a a x  E to v escă biserica întru numele sfin­
x a i u ţ ă îc o a x o A w v K i o v a x a v x '. v r ] : : ţilor împeratt şi întocma cu a-
xxl â X f’v T p x x ţ a u a x« s x X x p .T p o - postolif Constantin şi Elena,
x a x » b t u, a x a p i a u v f u r ] I c o a v s A v - este zidita de Măria sa repo-
X ’. w y " K o v a x a v x 'f jv s K a v x r / x ip r ] satul Ioan Antiochu Constan­
B g e ^ qo e~ t , exoc 1 7 0 G xal y .r .v tin Cantemiru Yoevod la let
x e X o io v x xv. a v a x E v r ja O r i x a O o ţ 7214, şi neseversinduo, s’a
cbev exe xap a x 8 T îa v c o a - o t c o x a x s a- înoit, precum se vede de întru
ţlb a p v i u a v o p i x » K to K v p . M ix p o - tot cuviosul sfinţia sa Archi-
o a v s K a A c p Y 'L ] x a i x a 0 r i y 8 ji/.£V8 X Y ]; mandritul Kirio kir Mitrofan
a 'J X T jC ... x a i aO sv xy xT p M o * , o r ja Calerghi, fiind egumen acestui
; x a i o a x a v fj x» x ’j x b x :a v o - sfînt locaşti, cu ch e ltu ia şi os­
T o u o x a x s 0~£p 'y jy './.r t a t o x r .p r ix ţ ten ea sfnţiel sale, pentru mân­
sra £X 0? 1 7 3 7 .“ tuirea sufletului, let 7244.

i i ctriT*.
9 <* /
Spre a esplica presenţa acestui egumen -grec,
trebue să însemnam, că Constantin Cantemir, în­
dată după fundarea Monastirel sale Mira, în anul
1689, spre a asigura trăinicia ei şi pomenirea sa pe
tot-de-una, o a închinat Monastirel de la Vavopedi
din Muntele Athos. In actul seu de închinare se dice,
că ţera ajungând la mare cădere, între altele, nu
se găsesc nici preoţi vrednici, carii să întreţină cu
112 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGfCE

venita rânduelă bisericescă şi monastirescă, în cât


el se temea, ca nu cumva cu timpul să se zădărni-
cescă pomenirea lui; că din acest motiv şi alţi câţiva
Domni mai înainte de densul şan asigurat durata
pomenire! prin închinarea Monastirilor lor, prin care
mijlocii în acele Monastirî se păstreză buna râudu-
elă dorită. De aceea şi el închină Monastirea sa la
Yatopedi, şi numesce îngrijitoriu la Mira pre un Mi­
tropolit titulariii al Laodikiei, anume Urigorie; eră
după mortea aceluia, Monastirea Yatoped va orân-
dui egumen pre cine va voi dintre Monachiî de a-
colo, cu condiţie însă, ca egumenul odată rânduit,
Monastirea să nu-1 potă schimba fără consentimen-
tul ctitorilor, căci desele schimbări ale egumenilor
pustiesc monastirele, căutând care de care să apuce
şi să se ducă. La fie-care 3 ani ctitorii să iea soco-
tela egumenului de averea Monastirei, şi decă se va
găsi că el administreză reti, să-l destitue, arătând
Monastirei patronă căuşele, şi să ccră alt egumen
mai vrednic. Din veniturile monastirei închinate, sa
se dea ajutoriu şi patroneî. Ctitorii clironomi să nu
’şî aproprieze nici un lucru din ale Monastirei. ci încă
să mai adaogă din averea lor.
Biserica este o imitaţie prostă a architecturei Bi-
sericelor domneşcî antice. Ane un pridvor, carele la
început a fost deschis, format din stâlpi cu arcade;
dar în urmă un egumen grec a împlut deserturile
printre stâlpi, formând păreţi obli, casu ce am ve-
dut şi la Monastirea Probota. Biserica deasupra are
o cupolă scurtă şi grosă. Interiorul Bisericei este
zugrăvit, catepetezma este modernă, şi chiar neis­
prăvită, având părţi remase nepoleite şi nezugrăvite.
NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOT.OGICE 113

La mijloc Biserica este dispărţită prin un părete


deschis în laturea de jos, aşeclat pe col 6ne. Pe pă-
retele din urmă sînt zugrăviţi ctitorii şi donatorii
Monastireî : la drepta un archiereu, carele ţine Bi­
serica, şi lângă densul un călugării. Acesta trebue
să fie Arcliimandritul Mitrofan, devenit în urmă Ar-
cluereu titulariu; dinastînga 1)omnitorii Constantin şi
Antioclm Cantemiri, apoi' Boerîul Moţocu şi Soţia sa
Ursa. Desupra inscripţiei dela intrare este o închi­
puire pre naivă, care a arată prosta artă a zugravu­
lui, anume : o mână, carea ţine o învălitore subţire
plină cu capete mici de omu, care represintă sufle­
tele drepţilor, şi desupra ei scrise în semicercu cu­
vintele Scriptureî : „sufletele drepţilor sînt în mâna
lui Dumnezeu."
Biserica, în starea ei actuală, pe dinafară are un
aspectii neplăcut. Fiind crăpată de cutremur, egu­
menii greci, spre a o întări, ’î aii adaos nisce prop­
tele de cărămidă, care o deformeză. Acele proptele
au remas ne tencuite, şi aii crescut arbori pe ele. B i­
serica se strică de pldie, carea curge pe păreţi din
jghiaburile.cele sparte şi rupte, in cât se vede cără­
mida, carea se macină de umedelă. Casele egume­
nesc!, un edificiu măreţii, cu trei etage, sînt aprope
a se dărema cu totul, din causă că s a stricat acope-
rementul şi s’a resturnat pe păreţi şi pldia pătrunde
în tdte odăile. Kiliele de pe lângă zidiţi şi tote ate-
nanţele s au dărâmat. Desupra porţei a fost o clo­
potniţă de lemnu, carea a putredit şi a cădut în anul
1882. Clopotul cel mai mare a cădut desupra porţii,
unde stă şi acum ; eră cel mic s a atârnat la cerda­
cul dela cişmea. Se vorbim şi de acest cerdacu. E l
Notiţe istorice şi archeologice. 8
114 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOTOGTCE

se află în partea despre meză-nbpte a Bisericeî, şi


forma o sala mare pentru trapeză la ocasi! însem­
nate. Sub densul are o adâncime în pemânt, unde
te pogorî pe mai multe scări de petră. Acolo este
o cişmea, cu o tablă de marmoră, pe carea este o
inscripţie, ce arată data când s a făcut, 1800, şi pre
igumenul carele o a făcut, Archimandritul Arsenie.
Inscripţia este sculptată pe un scut săpat în mar­
moră, ornată cu flori, cu semnul cruce! şi cu doue
paseri ieroglife ■ — desupra. Inscripţia este acesta :
ăia oxTtxvY] r;‘ Oî vjv Y]y8u.ev8 Ap/iaavopit'i ApaEvis.
llpoţ aXXoi; Tj TîYjyi] ttote; oix uvy]uoonvov vjţ xotco ovti oi a-
puouEvn th vauaTc; T8Ta oi- xtwoxv airavreţ extu rpojrjps ctjv-
xaraXeljiE toi; oixaiot; to Ojo aiirov rroAAs; totiCAtx ’joop yXv-
xiov. ETtXsffOr, ev Eif] LS00, Isvia r. — „Cu cheltuelaegu­
menului de acum, Archimandritul Arsenie. Pe lângă
altele isvorul de beut, pentru pomeuirea lu! fiind,
cei ce vor lua din apa acesta să dică cu toţii din totă
inima: Divinitatea să numere cu drepţii pre cel ce
adapă pre mulţi cu apă dulce. S a săvârşit în anul
1800. Iunie 10 .“
Amăndoue inscripţiunile grecesc! dela Mira su­
ferii de o mare nesciinţă ortliografică, deşi acestâ
din urmă are pretenţiunî de clasicism elenicu.
Dela cişmea mergea pe sub pământ un canalii,
prin carele se scurgea apa pe costa deluluî în gră­
dină. Astăd! acel canal este astupat şi în lăuntrul
cişmele! un mare noroiu, în cât cu greu se pote a-
propia cineva spre a lua apă.
Din ograda bisericeî, pe o portiţă în zidii! să
iesa întru un locu spaţios, unde a fost livada monas-
tireî şi via, carea astă(,l! păstreză numai urmele ve-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 115

chei sale culturi. Arendaşul parte a prefăcut acest


locă în ceiriu de cai, parte în arătură pentru popu-
şoî. Cu un cuvent Monastirea Cantimirilor este cu
totul devastată şi părăsită. Sufletul vizitatorului se
umple de o mare tristeţă ; te turbură şi simţul reli­
gios turmentat de batjocura monumentelor religiose,
ce ni au lăsat strămoşii cu atâta dărnicie, şi simţul
patriotică, vedind monumentele istorice, care sînt
destinate spre a eterniza memoria bmenilor celor mari
aî istoriei nbstre, — dispreţuite şi predate nimicire!
nu de cătră invidia streinului, ci de cătră însuşi con­
ducătorii României, carii semănă a nu avea nici o
simpatie, nici un respectă, cătră memoria bărbaţilor
celor mari, carii ne aă lăsat acesta ţerâ, şi ne au for­
mat acesta naţie, cu al căreia nume ne fălim noi as-
tădl. Ce civilisaţie ipocrită ! ce cultură deşucliiată
este aceea, cu carea se făleşce generaţia actuală a
Rom âniei! !
Devastarea, părăsirea, pustiirea şi dărâmarea Mo-
nastirilor foste închinate, totdeuna va fi o pata ne­
grii pe fruntea bmenilor noştri de stat, carii aă fost,
sînt şi vor fi în fruntea ţăreî, cu monumentele ilus­
tre ruinate ; şi un puternică motivă pentru călugării
streini de a le reclama, cu testamentele fundatorilor
în mână, la ocasiuni favorabile lor şi nefavorabile
n<5ue .Ae mai fiind monastirî, ele totuşi trebue să
esiste şi să perpetueze memoria marilor lor fundatori,
şi să servescă de centrurî de cultură, şi de bine-fa-
cere pentru poporul română, pentru copii lui, pen­
tru bătrânii lui cei lipsiţi de ori ce milă, pentru bol­
navii lui, pentru soldaţii infirmi, pentru industria
naţională, etc.
UT, NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOI.OGICE

Domne! deşteptă în mai marii noştri sentimentele


bărbatului aceluia, pre carele tu în sânta Scriptură
l ai numit „bărbatul doririlor,1' spre a vindecaranele
nostre trupeşei şi sufletesc!! !

X I. M onastirea Boydanct , ju d eţu l B acăti.

1. Acestâ Monăstire s’a zidit şi înzestrat în jume-


tatea din urmă a viacului 17-lea de Marele Logofăt
Solomon Bărlădenul. Dar pe la jumătatea viacului
18-lea Biserica lui Solomon s’a dărâmat de cutre­
mur, şi călugării, spre a o rezidi au vândut, eu voia
„Soborului bisericesc al ţereî“ Episcopului de Ro­
man Ioanikie o parte din satul Pleşeşeii, danie a
ctitorului. De aceea Biserica actuală nare inscripţie
ctitorescă.
Reproducem aici testamentul lui Solomon Bărlă­
denul, dupe cum l ’ain găsit transcris în Condica
Documentelor Mitropoliei din laşi. „Pviveghiaţî şi
vă rugaţi, fiice Domnul nostru lisus Christos, ca nu
sciţi fiiua şi ceasul cănd-va sosi, i proci. Cade-se dar
fieşte-căruia din rodul omenesc, mai vârtos noue
pravoslavnicilor şi adevăraţilor chreştinî, ca purure
să priveghiem şi să păzim ceasul cel de pe urmă,
carele ca furul vine, aducându-ne aminte, că ca erba
cea ce dimineţa verde, roa o lovesce, în desarâ so-
rele o trece şi o usucă, care lucru dară şi eu unul
dintru pravoslavnici chreştini Solomon Bărlădenul
Mai ele Logofăt. Socotind acesta, hotărît-am acesta
să fac, fiind eU incă întru buna şi tocmita a trupului
meu sănetate, şi întru tdtă întregimea minţii mele.
De vreme ce orânduit fiind împreună cu alţi boeri,
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 117

ca sa merg la Portă cu trebuinţele ţerel, şi a Măriei


Sale a Domnului nostru.
M'am îndemnat dintru a me întregă voia luând şi
trăgând la sine ajutorii! şi sprijinelă Sfânta şi ne­
despărţită Troiţă Sfânta adeverată, şi neschimbată
şi vectnică___şi pre chreştineseă a nostră nădejde,
curată feciora Maria, cu întemeeare, şi adeverire
faptelor şi gândului meu să mi fie.
E ta dar, că împreună cu soţul meu Alina, cu
care Dumnedeu dintru orânduela sa niau împreu­
nat, şi am lăcuit pană în lumina acestă de astâdî, în
care se numeră a n i__ Deci acelaşi Dumnedeu ne-
vrând dintru a sa adâncă şi nepremenită taină a ne
da ca şi dintru noi pre urmă a rămâne rod, ni am
învoit şi niam tocmit într’uu chip voia şi gândul?
de am împărţit aceste ce mai gios anume se vor fiice,
ce, şi pre unde, pentru ca să fie şi omenilor noştri,
carii vor rămâne în urmă odihna. Dintru care părţi
a câştigului nostru din viaţa.
Socoti-t am ântăi celuia ce se cuvine pre bunului
Dumnedeu partea de mulţumită să-i alegem, care
ântăi etă că cu a lui agiutoriu şi voie ne-am apucat
a tace Sfântă si Dumnedeescâ Mănăstire la locul ce
se chiamă Sâcatura, la ţinutul Totruşuluî, închinân-
du-o aceeaşi mare şi pre minunate Dumnedeiri,
puind hramul coiillCTBlf CBATATO (pogorîrea
St. Duhu). Intru care Sfânt numele lui în veci sa se
proslavescă şi să se laude, şi a tot niamul nostru să
fie pomana.
Şi a sa dare la Sfânta Mănăstire aceste sânt : Si­
lişte Sacatura, şi Silişte Blidarcşcil acolo, şi satul
Bogdana iarăşi acolo, cu vecini şi cu curţi, şi satul
118 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

Storneşcii la Cârligătură cu părţile din Batoreşci, şi


din Codreşci, şi din Pleşeşcî, şi din Obrijeni, şi din ho­
tarul Mâdârjăcilor, şi cu o bucată de codru la Car-
ligâtură, 'ce rni iaste danie de la Domnie, pre cât
scrie hotarul, şi ales de Roşea Vornicul, şi satul
Pâtruşânii la ţinutul laşilor, ş i.... falce de vie la
Cotnari în Ţorubrică, ş i ... falce în rândul Târgului,
aceste am ales pentru sfânta Mănăstire. Iară înainte
acum aleg ce am socotit pentru soţul mieii Anna,
satul Hârtestiî la tănutul Suceviî si partale din
Costeneşcî la Hârlău, ş i . . .. falce de vie la Cotnar
in jiombricu şi . . . . falce în rândul târgului
şi . . . falce la Hârlău. Şi din Ţigani pre toţi feciorii
ColţâI ce săilt la Ştefăneşti, şi alţii ţigan Gligorie
Oeriul şi doi copii din feciorii lui Toader ţiganul, şi
o fată iară de a lui Toader, şi de aice înainte aret ce
am socotit nepoţii miei de sor feciorii soruine Mă-
riuţii şi a surorime Angeluşei a treia parte din sat
de Baloşeni cei parte me, şi Sălişte Lieştii şi Tofile-
nil şi Jorcuşenii, câte părţi sunt ale mele şi din
Draxiui cat se va alege. Iară satul Lucâcenii la ţa-
nutul Iaşilor fam lăsat a doi cuconi a nepotumeu a
Iul lonaşco Balşu logofătul al doile, anume lui Ya-
silie şi Aniţil, carii sunt şi nepoţi şi finii de boteză.
Iară din bucate cior fi ântăiu se va socoti să plă­
ti as ca datoriile pre izvod ce lasă p amin ţii or nds-
tre amânduror de cei cior mai remâne să să soco-
tiaseâ fimeii să aibă cu ce trăi, şi sa sa facă şi parte
Mănăstirii.
Iară de ne va aduce Dumnedeâ cu sănetate şi om
mal trăi pre lume, cum ne va mai învăţă vreme om
socoti de izndvă, iară de mi sa tâmpla moarte, care
NOTIŢE ISTORICE ŞI AROHEOLOGICE 119

iaste deobşte tuturor, aşe precum scriu şi hotarâscu


sa fie ne rusuit.
Iară cine ori din niam, ori din streini, ori din vr’o
samă de căpetenii s ar ispiti căt de puţinii a ruşui şi
a strămuta de pre cum am tocmită eu acela să fie
neertatu de Domnul Dumnezeul ce aii făcut ceriul
şi pământul şi de pre curata Maică şi de toţi Sfinţii.
Şi întru bine întocmite lucrurile mele tămplăndu­
se aice Fericitul şi preosvinţitul părintele Dosothel pa-
triarchul de sfântul Ierusalim, îi am mărturie iscălit-
Şi Svinţia sa părintele (iedeon Mitropolitul Suce­
vei, şi cătră aceste tote că cu măna me mă iscălesc
şi încăî tote cate scrise mai sus. Şi eu Strătulat am
scris, ca să sa ştie. u las let 7178 August 5.
Subscris!: Dosotheiu, patriareh a Ierusalim ului.
Gecleon, M itropolit Sueeavskiî.
Pentru Silişte Gâuriana s au uitat de nu sau pus
mai sus, iar tot sa vie la Mănăstire. Căci! într’un ho­
tar cu Bogdana.
Subscris : Holomon B ărlâdean u l Logofăt. (Condic.
Docum. Mitrop. f. 597 — 99).
2. Soloraon Bărlădenul este înmormântat în B ise­
rica Monastireî, în partea dreptă ; pe mormântul lui
se citeşce acest epitafti slavou :
,>3^£ A l^ H T KAArOMtCT. K t H. H C0 3 £ A T I A
CT^H W GHTEA CIA irO AAA. HAN GOAOMON BEA.
A O r. flpfCTABHC 80 ^NH KAATOHtCT. I\V jdNVONH

boebo^ b z A'fc'ro 3 / * 9 : n : h. w tco 3 ^ a h . MHp. a

w t *' A d ică: „Aici zace


BOilAOLjJ. Aţ^fl MCtţ. M ApT.
evseviosul ctitorii şi ziditoriu al acestui sânt lăcaşu,
milostivirea Sa panul Solomon Marele L o g o f ă t . A
120 NOTIŢE ISTORICE $1 ARCHEOLOGICE

reposat în di lele Evseviosuluî ioan Antonie Voevod,


în anul 7188 de la creaţia hunei, eră de la întru­
pare 1680, luna Martie.
Vra să dică Marele Logofăt Solomon s’a înturnat
sănetos din misiunea sa la Constantinopolî, şi a maî
trăit încă 10 anî după facerea testamentului.
3. In partea stângă este mormântul luî Ioan Can-
tacuzin, carele a reposat în anul 1692. Epitaful luî
constă din următdrele versuri rom ânesc!:
„Let 7201.“ (1693).
„Supt marmora aceasta zăcu de tâner forte
Pe carele m’au surupat nefăţarnica morte
Eu ce rae numesc Ioan Cantacuzeno în tânerul meu stat
Al doiie logofăt într’a ţerei Moldovei Sfat
Las acu mângăere după lacrămî obidite
Dumilor vostre fraţilor după trai uri necăjite
Nu me uitaţi din dragoste şi dintr’a milei dare
Vasilii pacharnice ce’mî eşti frate mai mare
F ie ţ i m ilă Ilie tratele mieu iubit
De săracii miei ce s’au osâ.ulit
Şi ţie Mărie soţul mieu iubită
Care din mila Domnului mia! fost rânduita
Eu de tine despărţiri du me iată că me ducti
De vieţa viacmicâ de acum m’apucu
Iar Domnul Cliristos carele m’au priimit
Cu milă în locul mieu ţ; s’au giuruit
Şi ve aşteptu fraţilor iar să ne vedem
L a vinirea Domnului sâ tic adunăm.
S ă lăudăm şi noi pre sfânta T ro iţă
O D um nezeire întreită şi în tr’una fiinţă.
De douedeel şi opt ani au fost când sau pristăvit. Sept. 1“.

4. Ma! este încă în Biserică mormântul căpitanu­


lui Mateiu Lepădatul din ţera muntenescă, pre carele
I au ucis tâlharii în anul 1684, precum arată urmă-
torea inscripţie grecescă, pre care o reproducem aici
cu textul eî grecesc şi cu traducerea română: «’Ev^xSî
y.O'.Tat o oooAo; to O (-)ioj. M a r a L t ; y.xraxaVQC. To Atrcx-
txto ; sx tic O'jypo'j-BXayYţaţ nai lui X tqtottov © qv rjS'r’jC.
’A-piXiou 23. 1684.
Aice zace robul lui Dumnedeu Matheiii Căpiţa-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 121

nul, supranumit Lepădatul, din Ungro-Ylachia, ucis


de tălcharî. Apriliu 23. 1(184.
5. In Monastirea Bogdana sa păstrate liturgie ar-
chirescă slavonă, formatul 4° mare, frumos scrisă şi
ilustrată cu iniţiale forte frumose şi artistice, scrisă
pe chârtie grosă, lustruită. Ea a fost dată Monastireî
de Mitropolitul Theodosie, a căruia iscălitură uriaşă
este pusă la începutul Liturgiei Sântului Ioan Cliri-
sostomul. Noi alăturăm aici un facmsimile de pe
acea iscălitură.
122 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCIIEOLOGICE

Pe filele următdre (le de,supt, este acesta no­


tiţă Slavona, scrisă de Mitropolitul Teodosie :

l'O 'io ^ o c îe a p ^ u n C K iiK 11 mh T p o no a h t a ia c ia

AHT^priA CT-tn U’KHTf AH FiOr^ANCKOH \ \ \ im

t C T ^pAM cziuicrfi'i’e CTru; A va e V^ i t

rHimNAA I1AMAT A KTO CA HOK&HT ^KpACTH H


AH B X 3 A T N A k\A K Z A t T MpOKA^T AMHN. A T
? ,- P n A (V\Cl^A CtHT. a ah • -^dică: „Theodosie A r-
cliiepiscop şi Mitropolit a dat acesta sântă Liturgic
Sântei Mănăstiri Bogdanei, unde este templul pogo-
rîrei Sântului Ducliu, ca s a ! fie lui viaclnică pome­
nire. E ra cine se va încerca a o tura seu a o lua, să
fie blestemat, amin. în anul 7184 Sept. 1. (i(J7<>).
Mitropolitul Theodosie, a fost rădicat la scaunul
Mitropoliei de duşmanii Mitropolitului Dositheiu,
după ânteea emigrare a acestuia în Polonia în anul
1074. In anul următorii! Dosoteifi re'nturnânduse la
scaunul seu, Theodosie fu destituit, şi închis în Mo-
nastirea Sântului Sava din laşi. Prin urmare Mitro­
polia lui Theodosie a fost de puţina durată, şi litur-
giao a dăruit el Monasticei, pe când era în retragere.
Liturgia a fost şi frumos legată, cu catefea vişi­
nie şi împodobită cu bronzuri; au remas din acele
decoruri 4 cuie de metal cu turtele mari şi bulbucate.
Se vede că ea a fost făcută chiar pentru Mitropoli­
tul Theodosie.
După notiţa Mitropolitului Theodoşie de mal sus,
se începe o altă notiţa istorică, scrisă cu însăşi mâna
Domnitorului Micimii Kacoviţa din anul 1717. Din
ea se vede, ca acesta carte a fost prădată dela Mo-
nastirea Bogdana, Michal Vodă o a rescumperat şi
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 123

iarăşi o a flat Monastireî. Reproducem aici notiţa


domnescă, tiind-câ se reporta la istoria ţereî din acele
timpuri.
Iu>N i V I l l p H P z KOBHU, BW£BW£A IJJHpE

n f N T ^ V A N A C TZ C (|)Z N T Z A H T ^ p r i E RpEK^M. AM

K ^ M IlX p A T O ^£ AA T X 'T A p H K X H T ^ A^ nţ)Z^A«rtf

T Z T A p Z M Lţ ApA (JlAIlTA V?n ¥ m KELţMB^ E A Z C -

T X M A T ^ ^£ S’ h (ţ)MH0ţ> A ^ M H T ţlAUiKO A 0 -

rO (b tT NAM^A MfA^ţUCK^ A n Wm £ liACHAi M£

A^ <ţ)0C*»'%? UIM CTOAHHK KA(Jf n p A ^ Z UfH ţ)OKIf M£


a 8> d )Z K ^ *r ££ K Z N ^ H illo A ^ O B A 1UH UZN AKM^

hS A^ <j)0CT^ TpEKtffA M 3 'i' he TO LţH : (ţ)IHDA ll£ţ>*

3Zp*IH, 'I£ WpH KAf>£ rij>£U’T Aţ> K Z N T A CtjlX N TA A i -


Ttfţ>r’l*£ nţ)£ AHACTZ C c ţ jZ N T Z KAţ>T£ CX AHWX AA
K A XC TZ M A AA T O A T E A t'rW ţTIHAE. CZ MAHKZ l»Aţ>TE

KS VC, *l£ k S? Itf^A LUH K # T p E K A E 'rtfA Aţ>l£ »»1 H


TOIJ^H HfH A flIZ ^ A lţH ţ\£ X C : tl»H AM £ A T O AA KH-

CtţiHKA ^ O M mYeh M tA t^ H N T X f r t f ^HM @UJH MEECTE


( J ) X K ^ T Z AA BAMZ ^N^fH ^AM^A ^Bl£ţ)£ CCb'XH-
T^ A ^ H IUH ^ p EllT ^ A ^ H AA3Ap. KA CX (t)if AKOAt
nXH CX BA AtU£3A A ^ K p fy llA f. UÎH A U IE3 Z N ^ V C X fAţl
cz /v u ţ r x a 's {jiocrW mah nam hte aa m z -
MZCTHţ>£ KOr^XHVn. A T 3^CK£ (j)£Hţ> T I £ I N . ( l 7 I j )
Oătra sfârşit mai este o scrisore din anul 1785,
prin care se afirma, ea acea liturpie este a Monas-
tirel Bogdanei.
I ot acesta afirma o notiţa de la stîrşit, scrisă de
popa Nastasi, în anul 177S.
124 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

X I I . B iserica din cătunul R ă d e n a , com una ‘B ogdan a,


ju d eţu l B a că u .

Tot în comuna Bogdana este cătunul Rădena, cu


o biserică de petră, zidită în anul 1628 de Dumitra-
şcu Ştefan Marele logofăt şi cu soţia luî Kneghinea
Zenica. Acesta se vede din urinătoreainscripţie sla­
vonă, ce este pe zidiul Bisericeî :
>,H^BOAEMIEM LţA H nOCn^tUtHIEM CNA. H cz-
B p Z UJEN|"e /VI C T T O ^ ' A , CIA CTAA Iţtp K B K CZTBOpH

IÎAN pALUKO L|Jh(j)AN BEA AO rO (j)ET H K n^ -

rHHd* i r o <MapiA ^ emhka h ma ^ i i ^' H£,e 5* e ect

CTTO Ap^ANTEA MH^AHAA. BZ ^NH KATOH


CTHBATO H ^S'AICBHBirO Ju> AlupONh. BpZNOBCKIH

A l o r H A A BOEBO^A m ^ p g^E/VlAH MoA^ABCKOH, NA-

MAC B A T O , ^ p A £ Aîlp. ^ H CZBpZtUNC MClţ NOE—


BfH N. — „Cu voinţa Tatălui şi cu conlucrarea. Fii-
• ului, şi cu severşirea sântului Duelul. Acesta sântă
Biserică o făcu panul Dnmitraşcu Ştefan Marele Lo-
gofet şi Kneghinea luî Maria Zenica şi fiiîjor, unde
este serbarea sântului Arhanghel Michail. In tj.il ele
Evseviosuluî şi iubitoriuluî de Christos loan Miron
Barnovski Moghila Voevoda Dornnitoriul ţerei Mol­
davei. S ’a început în anul 7136 April 4. Şi s’a sever-
şit în luna Noembre 8. “ Acestă inscripţie arată ase-
minea, că în viacul 17-le anul sa începea dela 1
Aprilie; căci raportă luna luî Noembrie tot la anul ce
se numera la Aprilie, când s’a început zidirea.

X I I I . B iserica d ela B o r z e ş d , ju deţu l B acău .


YTenind dela Bogdana spre Oneşcî, în partea stân­
gă este satul Borzeşcîl. Tradiţia spune, că aici s ar
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 12»

fi născut şi copilărit Marele Ştefan. Ceea ce seim


înse sigur este, că Biserica din acest sat este zidita
de Marele Ştefan, in anul 1493. Acesta se vede din
inscripţia ce se află pe zidiul Bisericei. E tă -o :
, , I w G T £ ( ] ) A N X BOfBO^A EffiflEH M A C T IM rOCNO-

31MAH A A O A BCKOH H CZ dpHî B Z 3 A K lK A t N -

NbJAA CBOHAACNOM AAE^AN ^pOAA CZ3^AI1JA CZH ^pAAA

£ÎK£ ECT W e0p3ElţlH NA T O T p t f 'M H , O ft

C T ^ H KLţll, BZ M O A K * CEG't H B f l A M A T ' t C T O H O -

MHBUJHV nţiE^KOB H pO^HTEAEH HV', HfKE C Z 3 ^ A T H

NAHAC't B A T O / 3 » AAClţh. W A A . H CZBfZUJHC'fc BATO

*3 5 . a reno^ CTBA tro a^ t o a h w caao e T fK Z iţm


/V\Cua o»KT 61. Româneşte se traduce aşa :
„Toau Ştefan Voevoda cu mila lui Dumnezeu Dom­
nitorii! ţerel Moldavei, şi cu pre iubitul seu fiiu Ale­
xandrii au zidit acest templu, carele este la Borzeşcî
pe Totruşi, Adormire! pbe sântei Născătorul de Dum­
nezeu, întru rugă şie şi spre pomenirea reposaţilor
întru santitate strămoşilor şi părinţilor lor. Carele a
început a se zidi în anul 7001, luna Iulie 9, (1493),
şi s’a severşit în anul 7002, eră al Domniei lui anul
38-le curgătorii!, luna Octomb. 1 2 .“
Din acestă inscripţiune stabilim următorele ade­
verim istorice :
1 . Espresiunile din inscripţiune : „întru pomeni­
rea strămoşilor şi a părinţilor “ Marelui Ştefan, con­
firmă tradiţiunea, că Borzesciî a fost proprietate a
părinţilor şi strămoşilor lui Ştefan, şi că el s’a năs­
cut şi copilărit acolo.
2 . Pe timpul Marelui Ştefan, şi mult timp după
126 NOTIŢE ISTORICE SI ARCHEOLOGICE

aceea, rîul ce astă-dî numim noi- Trotuş, se nu-


mia „TotruşC
o. Dacă scădem 38 ani ai Domniei lui .Ştefan,
pană în anul când el a isprăvit Biserica de la Bor-
zeşcî, 7002 (1494), resultâ că Ştefan începe epoclia
Domniei sale din anul 1450, adică anul, când el a
început resboiul cu Petru Aaron. Pe când alţi chro-
nologiştî încep Domnia lui, cu proclamaţia sa de
Domnii, în anul 1457.
4. Se mai constată, că Ştefan cel mare nu înce­
pea anul de la I-iu Septembrie, ci de la l-iu Ianua­
rie; căci dacă din data 7002 am scădea, dupre cum
se obisnueşce 5509, fîiud-că este în luna Octombrie,
am dobândi restul de 1493, ca an de la Christos,
când s’a isprăvit Biserica de la Borzeşcî. Dacă din
acestâ dată 1493 am scădea cei 38 anii ai Domniei
lui Ştefan, resultă, că domnia lui sar fi început în
anul 1455; ceea ce istoria nu permite; căci atunci
domnia Petru Aaron, a căruia Domnie s’a întins si
în anul 1456.
5. Se constată, că Biserica de la Borzeşci s’a zi­
dit în 3 luni şi câte-va (,lile. Şi în adevăr Biserica
este mică şi simplă. Ea a fost în timpurile din urmă
forte negrijita, şi mulţi ani a stat discoperită, diu care
causă au crăpat bolţile şi păreţii. Eu însumi pe la
anul 1859 am vedut-o discoperită.
Când am vizitat Biserica acesta, în anul 18 79,
am observat în pregiurul eî mai multe petre mor-
mentale, cu epitafuri antice slavone ; dar timpul nu
mi-a permis să mc ocupti cu ele.
NOTITE ISTORICE ŞI ARC.HEOI.OGTCE 127

X IV . B iserica din scitid fe s u r ile , com una L eon tin escî,


ju d eţu l B a că u .

In acesta Biserica este o petră mormentală, cu


următorea inscripţiune slavona:
„ G X H KAMEN COTBOpH N >fKpACtf K N ' t r H N ^ T O ­

CANA flAN^ C60E/V\^6AM/VMt KHB BEA, KAAAHNAp np'fc-

CTABHC BZ^NH RA TM CT. ril^ p /A I(g> ^ N T O N lE BOf-


Adică :
BO^. KA'fe'T ^ 3 p n r . MCU,. C£. E.‘
„Acestă petră o făcu şi înfrumuseţa knegliinea
Tofana panului seu Euthimie fost mare Câminariu.
A reposatîn dilele Euseviosului Domnitoriu Ion An­
tonie T- oevod în anul 7183 luna Sep. 5 .“ (1675).
ATI Monastirea. R ă d u c a m d delci T.-O cnei, ju deţu l B a c ă u .

Acestă monastire este zidită ki anul 1 762 de Ma­


rele Log'ofet Radu Racoviţă. Se dice, ca acest Radu
era fiu lui Michaiu Racovită-Aodă. Si se vede, ca el
era îndecomun numit Râd ucu, de unde apoi, şi Mo­
nastirea lui a luat numire de Râducana, sau Rădu-
o*nu. Pe peretele Bisericei seceteşce acesta inscrip­
ţiune româna, în forma de rugăciune către Maica
D o m n u lu i : „ K E A A T A ^ B * ( 17 6 2 ) .

M a H K X ElpE ^ A H E A ^ H X p H C T U > C p W k lH T Z H M E H K p E-

A A K A t u S ’A T 2 S aV 3H£HT ( ţ ) W A p T E AA^

. ^ N I l O ^ O k H ' r V A^/VUIUA £ A p AME M iplACKZ IlpMN p ^ r A

T A CX AAOljJ I N U C K Z : P a ^ A P A K O K H L ţ BEA A O r . k S’ A

a S’h c o t ţ . AdApMA. K T M T O p H CXNT^ (J)H H K A AW p

I a HHKA AA AHACTk KECEpHKZ llpE c d ) Z N T Z


Apreş avoir regie Ies fortunes publiquesges doli­
ne des legons oux plusgrads politnjues. A I ahK ( 2 0 )
128 NOTIŢE IST O R IC E ş i ARCHEOLOG1CE

Se vede, că boem moldoveni înviacul 18-leînve-


ţiau limba francesă. Greşalele orthografice, cred că
provin mai mult de la sculptătoriul petrei, de cât
de la autoriul ei Radu Racoviţă.
Mai obseryâm la Racoviţă c mare idee despre sine :
de a fi regulat finanţele ţeref, o ^ apoi, prin zidi­
rea acestei Biserici, a fi dat lecţiuuî celor mai mari
politici contimpuranî.
X V J. M onastirea P recista din B acău.

Acestă Monaştire sa fundat în anul 1491, de


Alexandru fiiul marelui Ştefan, pre cum se vede din
următdrea inscripţiune, ce este în antretul B isericei:
5, H^KOAINIE/V1Z C JIţA . H nO CnH îlUlH lEM Z CNA. H
CZKpZUIENlEA'l C T T O RAATOHECTUBÎh II ţ^CTOAfC-
EH BÎH I w AAE^AN^pZ ROEBO^A. CHZ CTE(|)ANA RCE-
RO^H r n ^ p z 3EAAAH MOA^ABCKOH. CZ3£yA fZ H ypAAAh
RZ HAA'k y C llrtH iK ) llp 'i' KLţH H flpHCNOA
R + M AAAplH H CZRpZLLIHCA RAT0^£>LţMA. AAClţA TEN A .
„Cu voinţa Tatălui, şi cu conlucrarea Fiului, şi
cu severşirea sântului Ducii. Evseviosul şi iubito­
ri ul de Christos loan Alexandru oevoda. fiiul lui
Ştefan Voevoda Domnitoriul Moldovei, a zidit acest
templu în numele Adormireî precuratoi Născătorel
de Dumnedeu şi pururea Fccioreî Măriei. Şi s a se-
verşit în anul 7999, luna (penar. 1 u (1491).

A T T /. B iserica din satul D auidenil, ju d eţu l B&mţulut.

In Biserica din acest sat este o petră mormentalâ,


cu următdrea inscripţiune slavonă din anul 1606 — 7 :
(* ) El pe la anul 1750 fusese mare Vistiarnicft.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOI.OGICE 129

% G zm Kfl/VUMZ CZTBOpH .ă f U ^ O p Z GoV S il H Wk ^ACH

fro cm z t r o qje(ţ)A m z go^ k m o t I^ k g ^a t ^ CROf/v\^

CIAWU'Nk H C t C T f \ MtrO .<UU'<|)ANA. H TO(j)ANA H

P ° â AHA A- n p 't c T A K H lU A C A BATO 3pt'l. HOf I.


„Acesta petra o făcu Tbeodoru Boul v. p. (*), şi
o înfrumuseţa tiiul seu Ştefan Boul cliuceriul fratelui
7

seu Simeon, şi surorilor sale Tlieofana, şi Tofana şi


Ruxanda, carii an reposat în anul 7115. Noembre
10 . “ Reposarea repede a 4 membri din familie pre­
supune o nenorocire năprasnică precum ucidere de
lioţi, sau peire în incendift etc.
Familia Boul sub Ieremia Movilă era dintre cele
însemnate, unul din ei, sub Ştefan Tomşa a fost
Yisternicu, şi apoi persecutat şi fugari u în ţara româ-
nesca. (Letop. Mold. t. I. p. 131, 132).
X V II I . B iserica clin sa iul C riveşcii, ju d e ţu l N em ţidut.
Lângă zidul acestei Biserici este o petră mor-
mentală, cu o inscripţie slavonă din anul 1647. Etă-o :
,, G f H KAMtN COTBOpH H ^KpACH IIAN^ A ^ W l -
TţlAtJLIKO G ^ V^ U ). RHB BfA B H C T 'fcfN H K npt^CTAKMC/A
IlfH £N H BACHAl’t BOIBO^Z H R A ^ T H MCfLţ ,3(>NE.
AAAţ»T ti ^v,hh.1 — „xAcesta petra o făcu şi înfrumu­
seţa panul Dumitraşco Buchuşu fost mare Yistiarnicu.
A reposat în dilele lui Yasilie Yoevoda, şi în anul şi
luna 7155, Mart. 15 dile (1647).
Pe mormântul celui din urmă membru al familiei
Buchuşu, Vornicul Dimitrie Buchuşu reposat în anul
1846, şi înmormântat lângă acestă Biserică, cetim
urmâtbrea poesie, compusă de Costală Nigruţu :
(*) Literele : s a . pot însem na; KiopH postelnic, BTopn pitar, pote si : s. t o ph
pacharnic, (al doilea).
Notiţe istorice şi archeologice. ^
130 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHI .OI.OGTCE

„ Din nobila tulpină, familie slăvită


Român adevărat
Eu singur remăsesem. când mortea cea cumplită
Cumplit m’a secerat.
Şi viţa buchuşască uscată se rătezâ
De acum de pe păment
Apune şi se stinge a ei cea de apoi radă
Cu mine în mormânt
O scumpa mea soţie, ce ai remas în lume
In jalnieu văduvit
Aduţî aminte de al soţului teu nume
Ce atâta bal iubit
Tu ce mi-aî fost în viaţa coronă de credinţă
Şi de amor duios
Singura mângăere în lunga suferinţa
Pe patul dureros
Iţî las adio vecinie, ear Domnul a sa mila
Reverse asupra ta
Şi sutletumî din c-eriuri privindute copila
Te a bine.-cuvântat
Atomicul Dimitrie Buchuşu, născut la 180G, s’au săvâr­
şit din viaţa la 1846, Noembre. 16

X I X . B iserica din satul 1 ăleniî, ju d eţu l Rom anului.

Biserica acesta s’a zidit în anul 1519, de Postel­


nicul Cosma Şarpe, precum arata inscripţia urmă-
tore, de pe păretele eî :
H3B0AtNÎtv h h no/v\ot|ja r^A Kra (>akk kikîh
HANI» H 03 MA UJApllt n O C T f A H H K h C Z 3 ^ A CZH ^ p A -

M b BX CBOH £ B 0 p b W T b LUKAH BX HAvti CBTbJ^

m IM K Z O iT h C f B A C T IA H()H K A r O B rt ( l N rt/V\ TAApHî I w

( î T f (J)â NA KOiBO^II. H NAMATb 3 AA T U BA TO /3 K 3

MClţA M A fT A M C Z B p Z iU B C A T O P O IK ^ f a H»TA

MCLţA ItON KB .
„Cu voinţa şi cu ajutoriul Domnului Dumnezeu,
robul lui Dumnedeu panul Cosma Şarpe Postelni-
NOTIŢE ISTORICE -SI ARCHEOI.OGICE 131

cui a zidit acest templu în Curtea sa de la Şkiai, în


numele sânţilor 40 de Mucenici cei de la Sevastia,
sub bine-credinciosul Doumitoriu loan Ştefan Voe-
voda. Si a început a zidit în anul 7027, luna Mart 30,
şi s’a severşit. în acelaşu an, luna Iunie 22 (1519).
Satul Vălenii de astădî, pe la începulul viaculuî
16-lea se numia „Şkiai“, pote. pentru că el din ve­
chime fusese tot un trup cu moşia Şkiai de peste
Siretu, carele se în tindea, şi peste Moldova, unde
este actualul sat Vălenii. Şi astădî o parte a moşiei
Vălenii portă numirea de Şkee.
Domnitoriul Ştefan este fiiul lui B ogd an; el s a
suit pe tron în anul 1517, după mor tea tatălui seu.
Letopiseţul spune, că Postelnicul Şerpe, după uci­
derea de cătră Domnii, a hatmanului, arbure. te-
inându-se de crudimea lui, a pribig’it. din ţară (Le-
top. Mold. t. I. p. 154).
Lângă Biserica mai sînt ddue petre mor mentale
vechi, pe care se pot încă discifra următbrele :
1. Pre cea mai m ică: CZH r p o k Z CZTROpM H
K0V(ll J ^ M H T p A K U . . . . n Z 'r p A U J K A .............. CălNA
CROtrO €C|)ţ>0CH NA . . . . F>(IAiUKA KAUlOTRJ p T i \ U N
B A T O J<3pNH. AA. W. A.
Se înţelege numai atâta, că Dumitraki, Pătraşcu,
Efrosin şi hatmanul Iuraşcu Başotă trăiau pe la ju-
metatea viaculuî 17-lea, şi că unul din ei a fost în­
mormântat la \ âleni.
2. Pe cea mai mare : czh NA^r^OEMklH Ka/VUN
CZTROţiH H S’KOACH IIAHK MATţ)A UiKO . , H’ O J^ A A A
CHA CROtrO lllIKOAAH H HftCTARHCA R A T O ,< 3 fA 3
C tiiT* ' — „Acestă petră epitafică o făcu şi o în-
132 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOt.OGICI

frumseţâ panul petraşcu...........fiului seu Xicolaî şi


a reposat în anul 7137. Sept. (1629).

X X . B iserica de la satu l Şerbesci, ju d eţu l X em fiduL

Acesta Biserica este zidita de Vasilie-Vodă, în a-


nul 1637. Se vede, ca pe atunci satul acesta era
proprietate a acestui Domn.
Ctitoria lui Vasilie Vodă se vede din inscripţia
slavona, ce se află la intrarea de afară în partea des­
pre apus, pe clopotniţa B isericei:
’k ^ 3 B0AtNlt/v' ^ ^ u>TLţ\ h cz n o a i rtmtNVf/w
CNA H CZRpKIUtH'uzM C T T O £ \'A . BArONfc'rMBhJH H

y p T O A K E H B k lM . Iw BACfAU 60 1 8 0 ^ r ţ\ f B 31AAAH

MCA^ABCKOH NAHA H C ZB p ZW H yţ>AM CZII B Z H/V\A


iV
C TrO CAABHATO H B îA H ' ArO MMENMKA r tW p H A . HA

MOAKZ Ci g Hî H r ^ H 1 TO 'O ’KV^OCKH H B Z 3 AK!-


KAEHNOA a S1 Ch S* I u 'AN^ BOfBO^. H HAH^C AACLţA
V
V A 'U ţu r. K H . H CZBţZLUHC MCLţA HotA'lBţ!. BA^T
4
s3 ? M(-‘L
..Cu voinţa Tatălui şi cu conlucrarea Fiului, şi cu
severşirea sântului Ducliu. Evseviosul şi iubitoriul
de Cliristos loan Vasilie Voevod Domnitoriut ţereî
Moldavei, începu şi severşi templu acesta, în numele
^y sântului slăvitulul şi Marelui Mucenicii (Teorgie. spre
| rugă şic şi Domneî sale Theodosca. şi a iubitului lor
fiiu loan Voevod. Şi s a început în luna Mart în 28,
şi s a severşit în luna Noembrie 15, în anul 7145“
(163 7). Data acesta arată forte lămurit, ca sub Va­
silie A oda, anul se începea de la 1 —-Ianuariu : căci

(*) Aici este scuipaţii marca Moldovei, capul de Zimbru.


NOTiŢE ISTORICE SI ARCHEOLOGICE 133

lunele Mart şi Noembriu se raporta la acelaşi! anu


7145 (1635).

X X I. B u e r ic a iJorunesca de la Vasluiu.

Acesta Biserică, în forma ei primitivă a fost zi­


dita de Marele Ştefan în anul 1490. Biserica deşi a
suferit prefaceri în urma, totuşi deasupra uşei s a
păstrat, sub tencuelă, următorea inscripţie, desco­
perită în anul trecut de D. T. Burada :

„ Iv w C T t(ţ)A N Z BOEBO^A RffilEtO M A C T ÎiO rC M ^ p Z

3f/V\AH AAU’A^ABCKOH. CM Z KW r^ A N A B O E B U ^ k i.

C Z 3 ( iA CXH BZ H M A ^C'tiKNVUBfMIE H t C T H k l A

rA A B K J C B A T A T O H CAABNATO I lfG f O K A H llf f c ^ rr E M A

H K p t C T H T E A A IvVANNA. HAMAC B Z A ^ T O /w fc-


CALţA A IlfH A K 3- H CZBpZUIHC T O rO ^ K E A ^ T A CEfl-

*rE/V\Bj>. K
rIoan Ştefan Voevoda cu mila lui Dumnezeu
Domnitoriu ţereî Moldavei, fiiul lui Bogdan Voe­
voda, a zidit acest templu în numele Tăerei cinsti­
tului capu al sântului şi slâvitului prorocii, şi mainte-
mergâtoriu şi botezătoriu Ioan. S'a început în anul
6998, luna Apriliu, şi s’a se verşi t în acelaş anu, Sept.
2 0 .“ (1490).
Acesta inscripţie ne dă iarăşi o vie dovadă, că
Marele Ştefan începea anul nu dela l-iu Sept., ci
dela 1 1anuar. Observăm, că data din inscripţie este
posterioră datei, ce pune Urekie zidirei acestei Bise­
rici, adică anul 6983 — 1475, după bătălia cu Turcii
la podul înalt. Ureke ne mal spune, că Marele Şte­
fan a zidit lângă Biserică şi case domnesci (Letop.
134 N O T I Ţ E I S T O R I C E ŞI AROHEOLOGICE

t. II. p. 128). Gropele temelielor acestor case se ved


încă în curtea bisericeî.
Biserica actuală de la Vasluitt este modificată şi
prefăcută mult de alţi ctitori posteriori. Chiar în zi­
lele nbstre ea fu prefăcută mai mult seu mai puţinu
în doue rânduri; in cât dispăruse pănă şi inscripţia
lui Ştefan vodă, acoperită fiind cu tencuelâ, pănă ce
în anii din urmă o a descoperit D. T. Burada şi scos
la ivelă, carele ne o a comunicat şi noue.
Archidiaconul Paul de Alepp, în călătoria sa prin
Moldova, din anul 1650, ne spune, că palatul şi Bi­
serica lui Ştefan cel mare esistau în Vasluitt în totă
splenddrea lor, şi mai ales Biserica. Eată propriele
lui cuvinte. După ce vorbeşce puţin de vitejiele Ma­
relui Ştefan, continuă, aşa despre Vasluiu :
„în Vasluiu palaturile, băile, locurile de plăcere
sînt t.dte ale lui Ştefan Vodă, precum şi magnifica
şi superba biserică cu o elegantă cupolo peste mă­
sură înaltă. Totul în ea, giur împregiuru, e bolţi şi
arcuri, pe care sînt pict.ure şi icdne ale tuturor sân­
ţilor. La intrare, pe pâretele celu maidejosu, este o
pictură a judecaţei cei de pe urmă, în aurii şi în azuru,
cu Moise conducând spre Domnul nostru pe Alina
şi Caiafa şi pe ceialalţî Evrei. Persdnele sînt zugră­
vite cu contenenţe triste. în urma lor este o altă trupă:
aceste sînt figure turceşcî, cu şalurile lor albe şi cu
turbane, cu caftanele cele lungi şi verdi'tărăindu-se,
cu mânece lungi atârnând înapoi, şi hramurile lor
seu mobilarea festivă a palaturilor de lână galbină.
Ii insoţescu dervişii lor, în urmă şi în mijlocul lor
sint draci împingându-î şi înfruntându-î. Caşidbari
este în fruntea lor, în celmaua sa, şi unul din dracii
N OTITE ISTO RICE Şl ARCHEOI.OGICE 135

cei mai rei s'acăţâ pe umerii seî, trântindu-î celmaăa


jos din capu. Biserica în interiorii e peste tot aco­
perită de pictură. Architectura e forte frumosă. In
verful interiorii alii cupolei, seu în baldachinu, sub
care se înălţă tlironul Beiului, este icona Domnului
nostru Iisus. Afară de antretă e unii mare clopotă.“
(Rev. ist. Rom. t. I. II. p. 61). Pa vel ne spune în
scurtă că în acel timpu, în Vasluiă mai erau încă şi
alte Biserici, între care una armenescă. Acestă B i­
serică armenescă, ale căreea astădî nici urmele nu i
se cunoscu, dovedeşce că atunci in Vasluiu eraă
mult! armeni. Eară acesta demonstră veracitatea do-
cumentuluî Vasluenilor, dat în limba română de Şte­
fan Vodă fiiul lui Bogdană, în anul 1526, pentru
aperarea Vasluenilor de Armeni şi de Jidani, carii
se înmulţise în Vasluiu, speculau cu lirana orăşe­
nilor şi îşi agonisiau proprietăţi în modă ilegal.
Chronica Huşilor. Append. p. 20 -).
X X II. în judeţul Vasluiului, lângă cotuna Cănţe-
lareşcii, plasa Stemniculuî, pe drumul vecliiu ce duce
dela A aslui la Jaşî, este un pod mare de petră, fă­
cut în anul 1636 de Hatmanul Gavriil, fratele lui
Vasilie Vodă. E l arc acestă inscripţiune slavonă:

,,0 X H JV\0C*r C Z T B O p H HAM PABpHA AAAM H

K M 'fcrH N 't t r o AHAIfAN A RX ^HH Kţ>Alr iT O IlACHAIfc

KOfcBO^. BA'fc'r ' A dică:


Acest podii l-a făcut panul Gavril Hatmanul şi
knegliinea lui Liliana. în dilele fratelui seu loan Va-
silie Voevod, în anul 7 1 4 4 li (4036). Pe Platmanul
Gavriil fam vedut în urmă ca ctitoru al Monastirei
Aga pi el, împreună cu soţia sa Liliana.
13fi N O TITE ISTORICE SI ARCHEOLOGlCE

X X I I I . M onastirea D obrovăţu , judeţul Y ah h d id u l.

Monastirea acesta, fu zidita de Marele Ştefan în


anul 1 5 0 3 — 4. Acesta se constata din inscripţia sla­
vona ce se afla în pridvorul Bisericel m ari:
,, KAarowECrHBWH rocno^HHZ fw cte ^ ahi»

BOEBO^A. 60VK»EK> MH ' OCTlVo rOCMO^A^K 3 EMAH MOA-

£ABCK0H. CNK G O L A N A BOEBf^. C Z 3 (\A CZM ffîAM

BZ H iM i C Z n JfC T R ÎA C B A TA TO ^ V ^ A . M5*E H C Z 3 ^ A -

T H NAM'fcc'fc B Z A^TC* / 3 AI MCLţA Af^HAIE K 3 ^MH


H CZBpMlIHCA BG A ' t ' f C ^3 B 1. A rOCflO^CTBA ITO

„Evseviosul Domnu loan Ştefan Voevoda, cu mila


luî Dumnezeu Domnitorul ţereî Moldavei, fiiul lui
Bogdan Voevoda, a zidit acest templu în numele po-
gorîrei Sântului Ducliti. Carele a început a se zidi
în anul 7011, luna Aprilie 27 zile, şi s’a severşit în
anul 7012, eră al Domniei al patru deci]ea şi o lună
din al optulea curgătoriu. “ Aşa dar Biserica s’a is­
prăvit în anul 1504, adică chiar în anul morţii lui
Ştefan, şi anume, cu doue luni şi ceva înainte demor-
tea lui; căci el a domnit 47 ani şi 3 luni, adică din
anul al 8-le numai 3 luni. Inscripţia dela Dobrovăţu
ne spune, că Biserica acea s’a isprăvit în luna ânteea
din anul curgătorii! 48-le.
La Dobrovăţu se află încă : 1 ) unu Epitafu seu
aeru poruncit şi început de Marele Ştefan, dar ispră­
vit de fiiul seu Bogdan, in anul 1506, precum dove-
deşce următorea inscripţiune:
NOI IŢE ISTORICE ŞI AROHEOLOGICF. 137

CKOH NANA C Z T B O f H T H CZM AfcpZ MONACTBifi ) CBO-

t M t f w T AOKpOBtLţA. H T O M HOCTHSKE ErO C M t p T h

H NE CZBEpllJH. A C W H Z i r O K O r ^ A N Z BOERO^A. K^VfH)

m act Vi w rocno^ApB. 3 em a h m o a ^ abckoh h c z m a -

TEfVw CBOEN 1WAţ»î*EK'. CZBEpWH UA ErO H ^ ^ O IM HH-

^EÎKH H OK'fcqjANX KfcJAZ BZ 3 A ^ Z I N E CBATOMONMB-

IIlArO TOCnO^HHA C'rtCbiHA KOtBO^W M 3 Jt CBOE

3 ^(>ABIE H C n iC EH Iţ. BZ a Hî T O 3/^VI. cţ)EKţiS?Af. A


„Evseviosul şi iubitoriul de Cliristos Ioan Ştefan
Yoevoda, cu mila lui Dumnezeu Domnitorii! ţerei
Moldavei, începuse a face acest aerii Monastirei sale
dela Dobroveţii, şi între acestea i a ajuns mortea şi
nu l’a severşit. Piară fiiul sen Bogdan Yoevoda, cu
mila lui Dumnedeu Domnitorii! ţerei Moldavei şi cu
muma sa Marial’au severşit şi l’au dat unde şi făgă­
duit fusese spre desufleţie reposatuluî întru săntitate
Domnului Ştefan, şi pentru sănătatea şi mântuirea
sa. In anul 7014, fevruarie l . “ (1506).
2) Un Epitrachil vecliiu cusut. E l are forma unui
orariu pusii în dbue, şi pe de amândoue părţile sînt
cusute chipurile celor 12 Apostoli. La capetul dea­
supra, în mijloctt, — chipul Domnului Cliristos ; eară
la cel ce desupt, deoparte chipul lui Ştefan Vodă,
de altă-al soţiei sale Maria Domna. Atât acrul cât şi
epitrachirul sînt luate dela Monastire şi depuse în
museul de anticităţi bisericesc!, din Bucureşcî.
Acesta Monastire, în anul 1651, Vasilie Vodă şi
cu sfatul ţerei o aii închinat Monastirei Zografuluî
dela sântul munte. După secularizarea Monastirilor
închinate, ea se prefăcu în temniţă pentru criminali.
Biserica Marelui Ştefan, părăsită de îngrijire şi de

\
138 N O TIŢE ISTORICE SI ARCTTEOr OG1CE

reparaţie, merge repede spre ruinare. Din causa stri­


care! acoperementuluî ploia strebate în Biserica, şi
chiar serviciul divin a încetat de a se mal face în ea î
Reproducem aici traducerea actului de închinare
al Monastiret Dobroveţulul, dupre cum l’au publicat
egumenii grecii :
„In numele Tatălui, şi al Fiului, şi al sfântului
Duchtt, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită.
Noi servitoriul Domnului nostru Iisus Christos, si
închinătoriul sfintei Treimi, cu mila lui Dumnedeu
Vasilie Yoevod Domnitoriu al ţereî Moldovei, ur­
mând esemplul prefericiţilor şi bine-cinstitorilor
Domni predecesori ai noştri, carii prin iubirea căti'a
Domnul, cătră sfânta Biserică, cătră solemnităţile
religiose şi cătră Monastirî, au ajutat şi au ocrotit
aceste sfinte aşecfemintc, pentru veclnica mântuire
a lor sufletescă, dorind din tdtă inima nostră, şi cu
ajutoriul lui Dumnedeu, şi în unire cu cei patru Ie-
rarclii ai Moldovei : sfinţia sa Arcliiepiscopul şi Mi-
tropolitul Sucevei Varlaam, Episcopul Romanului
Anastasie, Episcopul Rădăuţilor Theofanu, şi epis­
copul Huşilor Gedeon, şi cu toţi boerii Moldovei,
mari şi mici, dorind dicem a lucra în interesul Mona-
astirei Dumbrăveţii (*), situată în ţera nostră şi
(*) Precum am verjut în urma, încă pe timpul Marelui Ştefan Monastirea acesta
se numia „Dobroveţft“. Traducatoriul ultimii al actului, a tradus numele acesta
prin : „Dumbrăvescî şi Dumbrâveţ“. Acesta ar da a înţelege, câ în actul original
al lut Vasilie Vodă, ea se numeşce ,, A.gspafciţH soft ,,A *E vieda&uh . Acesta
ar face altisiune la posiţiuriea Monastire! în mijlocul unui mare codru de stejar5
(dumbravă). In anul 1852, când am vizitata întâea brâ acesta Monastire, am în­
trebat pre eg menul Natlianail despre derivarea numire! „Dobroveţu", eră el mi a
spus, că a audit de Ia călugări bătrâni', bulgan, de la Monastirea Z<'graful, că îna­
inte de a fi Monastire, în codrii DubrăvSţuluî trăia un sechastru, pre carele întru
o seră tară de veste Fa visitat Marele Ştefan. Intrând în Kilia luT, Marele Ştefan
l'a salutat cu jj^ o s p z k m i p 'a ! (bună sera). Acesta negândită şi neaşteptată vis-
tâ intru atâta a surprins pre sichatru, în cât el, spre amintire a numit Sicliăstria
sa, şi apoi noua Monastire Kpo&enz, de unde apoi 1 Eiţ a. Am dis si
eu : Si non e vero, e bene trovato !
N O TÎTE ISTO RICE SI ARCHF.OTOGICE 139

zidită în cinstea sfântului Duchu, fiind-că starea în


carea se află este din cele mai triste, din causa sără­
ciei şi a slăbiciunii sale, părăsită, fără călugări, şi fără
mijlbce, noi amcredut de datoria nostrâa nu o lăsa să
peră în timpul Domniei ndstrc. Deci după cercetarea
făcută în unire cu sfatul nostru, am găsit câţi-va că­
lugări sosiţi aici de la muntele Atlios şi aparţinend
Monastireî Zografos, dedicată numelui Marelui Mu­
cenică George, şivecjendu că aceştia nu posed în ţera
nostră nici o Monastire, şi ca acea a Dumbrăveşci-
lor este lipsită de călugări, şi că starea sa este forte
miserabilă şi distrugerea sa apropiată, şi conside­
rând de altă parte, că aceste doue Monastiri aii fost
făcute de Domnitoriul Ştefan de glorid’sa. memorie,
noi am hotărât ca Monastirea Dnmbrăveţii să fie
metochu alMonastireî Zografos de la muntele Atlios,
şi sub direcţiunea călugărilor acestei din urmă Mo­
nastiri, cu tdte acaret.ele şi veniturile ce se ţin de
Monastirea Dumbrăveţii : mori, iazuri, vii, ţigani şi
venituri de care s a bucurat sub Domnii cei înainte
de noi. In virtutea acestei închinări, călugării Mo-
nastireî Zografos de la muntele Atlios, şi cei ce vor
fi la Dumbrâveţî, sînt datori a ruga (,liua şi noptea
pre Mântuitoriul nostru pentru iertarea pecatelor a
pururea pomeniţilor Domnilor celor ce au fost îna­
intea nostră şi a ctitorilor Monastirei, şi pentru să­
nătatea nostru şi a soţiei şi a fiilor noştri, şi mai ales
pentru mântuirea sufletului nostru, şi ale părinţilor
noştri.
(Frmeza apelul la 1 )omnil posteriori, şi blestemul
obicinuit . Făcut în laşi în ‘J(> Mart. anul de la crea-
140 N O TIŢE ISTORICE ŞI AKCIIEO LOGICE

ţia lumeî 7159 (1651). iscălit: „Vasilie Voevod, şi


atârnată pecetea domnescă.
NB. Observăm, că traducatoriul nu reproduce
textul original al Chrisovuluî lui Vasilie Vodă, ci
mai mult-cuprinderea lui.

* %
X X IV . E p isco p ia de H uşi.

Biserica acestei Episcopii a fost zidită de Marele


Ştefan, carele avea acolo un castel, ca întru un punct
strategicii. După ce acel castel domnescu, pe la fi­
nele viacului 16-le s a prefăcut în Episcopie, Bise­
rica a fost prefăcută de mal multe o r î; dar totuşi
reziditorii eî au păstrat inscripţia de asupra uşei,
unde o pusese Marele Ştefan. în ea cetim :
„ f l / U r O N t C T H 6 U U H V.IHCTOAWBHBbJH Iw G'rt-
(j)AN BOEBO^A K'/^UK) M A C t ’i’k ) rOClIO^Ap 3*/V\AH MOA-

^ABCKOH CNZ EOr^AN A B0ES0/tA. NANA H CZ3£,A CZH


^pA\A. BZ H M rt .T B T B I^ b , C A A B N k l^ k H KZCE)(BAA -
N k l^ k B p Z )( O B N k l^ k A ÎIO C T O A k flET"pA H IIABAA-
H?KE B Z T^CO IţJO NA ^ Z C A H B L ţ H . I! CZBfZUJHC. BZ
ATO ^ r . A A 'fc ro C llO ^ C TB A t r O T O , A. H. TEKZlţJEE.
AA'fcciţ. NOE, A
„Evseviosul şi iubitoriul de Christos loan Ştefan
Voevoda cu mila lui Dumnezeu Domnitorii! ţereî
Moldavei, fiiul lui Bogdan Voevoda, a început şi a
zidit acest templu, în numele sânţilor slâviţilor şi
tot-lăudaţilor corifeilor apostoli Petru şi Pavel. Ca­
rele este în IIuso, ce este pe Drisliveţu. Şi s’a sa-
verşit în anul 7003, eră al Domniei sale anul 38-le
-curgătoriu, luna Noemb. 3 0 .“ (1495). Părăul Drăs-
N O TITE ISTO RICE SI ARCHEOLOGICE 141

liveţî, carele eurg'e prin Iiuşi, se numeşce şi astădi


DreslăvetU.7

X X F. B iserica de la satu l lleleştien it, ju deţu l R om anului.

Acesta Bisei’ică este zidita în anul 1780, de Mi-


chai Sturza Marele Cliuciar. Acesta se constată
din inscripţia de pe părete, carea constă din urină-
torele versuri române :

ccb^HTz
KApf AAV^E K ^ H T X

N o p O ^ A MEA KpEtţJHNECK^

G<lpE CAABA i S ,AAHE3 ES5

[U n a n V a a ea S h CZ§
IIpHN KApE CE ^ C k .f M ^ H p l
U Ih NE ^ Z p ^ ElţiE

G^dlAE'rHîCKA /W > N T<


5iHpE
IH h 'lEp+CKA AEK^HpE

G A « O Z K ^ T nţiEK^AA CX BE^E

HS’ ‘l^î ^C
At (j)E*IOp ^E ROfp
/VÎHyAH G t ^ p 3A BEA KA^MEp
cbNHT < ţ ) i i M ^ N I l p E ^ N X
A CA ^ K A T E f H N Z
/KW m h n Hîca A V aahcaae

O^pACAZ £E COEp /V\ApE


Gz AE (j)HE -fM BEsiE
HopT MEpECKtf £E K^K^piE.
142 NOTIŢE ISTORICE SI ARCHEOLOGICE

Desupra versurilor este data W p (1 7 8 0 ). Stro­


fele sînt despărţite în doue coldne, prin semnul cru­
ce!, carea are deasupra anagram ele Ic. ni. ka .

X X F i. E p isco p ia de Rom an.

Biserica actuala a Episcopiei de Rom an este în­


cepută de Petru Răreşti şi sfârşită sub urmaşul seu
Iliasu Vodă, în anul 1 5 5 0 . Inscripţia slavonă dela
intrarea in Biserică, vedi-o reprodusă, tradusă şi co­
m entată în clironica Rom anului,part. I. p. 188 — 186.
Vom însemna aici cate va resturi de petre mor-
mentale cu insciipţiuni slavone, cc sc găsescu iso-
late prin curtea şi gradina Episcopiei.
1. O petră mormentală isolatâ, lângă scările ca­
selor Episcopale. E a serveşce de conducătorii! la
scurgerea apei din jghiaburile (ulucele) caselor. Pe
ea se pot ceti încă următorele cuvinte :
„ G eH KAAAEN C ZTBO p H H S K p A fH HAM y P» H 3 't

BEA 3 IAAAE C60EH /VU Tfj'fc AHA B*K-


H N 'liH W ă H T E A H . . . B A ' t ' r ^ {I/V U AACLţA TEN . E .
A dică : „ A cestă petră o făcu şi o înfrumuseţa panul
Chrizea Marele 11 vornicii al ţereî de jos mume! sale
Ana, carea s’a m utat la viacînicul lăcaş în anul 7 1 4 1 ,
luna G en ar“. 5 (1 6 8 3 ).
2 . In grădină, pe resuflatdrea pivniţe! sînt zidite
doue petre mormeiitale. Una româna, în carea data
nu se pote discifra, ci nu mai cuvintele :
NELjJ» j)0KA Atfi A^/VAHE^E^ KONA UIH (J)’lC z S 1 EpO-
^iAKON IIA B Z A UJH 3 Z T A^H EfE BACHAHf LUH A <J)X—
K S 'T O HAIE T fH (l) C 0 lţtf C ztf 3 HA. AAZfÎE
£ aae ! u > k p. bbb . aab beaHî t . . Se înţelege
NOTITK ISTO RICE ŞI ARCHEOI.OGICE 143

înse câ data se reporta pe la mijlocul viacului 1 8 -le ,


căci pe atunci a Domnit Constantin fiiul luî Michaî
R acovitâ Yoevod.
Ceea laltâ este slavona si dateza din anul 1 6 3 5 .
Pe ca se pot ceti nu maî cuvintele : ,s ( R h kamen
CZTBOpH H ^KpACH HAN KACHAN K N rt r H H rfc . . . . •
BZ\N H SAArOMECTHBATO rOCflOAHNtf Ic J KlCOAlE
BRA KA^T ,3^/VT . A dică : „A ce stă p e tră o tăcu şi o
înfrumuseţa panul casian knegliinei sale . . . în (fi­
lele evseviosului Domn loan \ asilie \ oevod, în a -
nul 7 1 4 3 (1 6 3 5 ).
In partea despre am edă-di, lân gă B iserica este
un monument de petra d’asupra m ormântului unui
general rus, m ort în Rom an şi înm orm ântat la Epis­
copie în anul 1 8 5 4 , în timpul resboiuluî din Crim eea.
Pe monumentu sînt scrise urm atorele cuvinte în
limba rusă : , H amaABNhkz 6-H flE^OTHOH AnBH-
3'H PtHtfAAX AEHTfNAMTX T0 ’EO^O(>Z A.ţ>HUEf>NX
tfivuoz D) /VUIA 1 8 5 1 to ^ a" . A d ică : Şetul divisieî
6-a de pedestrime General L o co ten en tă Theodor
Dreşernu a murit la 19 Maiu, anul 1 8 5 4 “. Pe altă
lăture a monumentului se spune că el s a redicat
de recunoscătorii subordinaţî demnului lor şef: “
nţ)h3HATEAKNkit JIO AMUHEHHklF ^OCTOHNOAAT» NA-
MAAKMHKy .
4. Ea Episcopia de Roman, carea este vecină a-
prdpe de 5 0 0 ani, a trebuit să fie o mare colecţiune
de manuscrise vecin; dar din nenorocire pănă astădi
sau păstrat numai ddue tetravangele slavone m a­
nuscrise, eră tdte celelalte s a u perdut şi înstreinat,
vendendu-se pe Ia Lipoveni, şi pe la alte persdne
144 NOT1TE ISTORIOT ŞT AECHEOLOGTCE

iubitore de anticităţi. Chiar eh am vedut în anul


1874doue cesoslbve mari, scrise pe pergament, de un
scriitorii! din Episcopia Rădăuţilor; dar când am
venit aici ca Episcop în anul 1879, ele nu mai erau.
Tetravangelile sîn t:
Unul dat de Alexandru lliaşu Voevod în anul
1666, spre a servi ca Evangelie pentru serviciul
divin dilnic, seu cum dice Episcopul Dosotlieiu :
^ mirhikx Atunci era Episcop renumitul Dosotlieiu,
carele, la finele EvangelieY de la Marcu ne a lăsat
acesta însemnare, scrisă cu însuşi mâna lui :
1

7^T/ «*¥ pfrfîÎHtS rr* f »Cnl


B t1 - X l a % f ' * ' O f i l i m i t f f j - r * LU >
; if / '«
, T /f i ‘177T>r> A r

m „L X <

tf 3
NOTITE ISTO RICE SI ARCHEOLOGICE 145

„ ’ f îv k c T * CcjjNT* ^BANrtAU A§ K^/VUIZ^-AT


AAZjHA CA f’uiAN HaUBW£BW^A (blKiA A^H AAt^XN-
f i . f i bu 4 bw ^& IU h a§ ^ z ^ H 'r s ’w CMTtH fî’nCKIliH
fii AA fUVVUN IHNTp'i AA^^A UJH IIO^BAAA CBNLţtHH
CAAt npfl^KNfH flApACKH BfH KA CZ (j)U /WXplHH CAAfc
UJH fii ^BWpKtt.fN NAHJVI A MACTHB^A^H
fiiWBztf. ujh cz (j)u ji ^ tz ^ r * cbn ta 6’ ncKmt
Cz (j)U ^MBNHK*. HfcMZpZCHT. A hN SAAtAE tllC-
KJi VaS h C/VUpHT^A^H A^COAtH. RA^TW 3 ’O^.
cm . s . ( 16 6 f i) .

Tetravangelul acesta este in 4-0, bine conservat,


frumos scrisa cu roşii şi negru pe eliărtie sclivisită,
cuiconele Evangelistilor, făcute cu condeiul, cu ilus-
traţiunî la începutul Evangelielor. Este legat cu
catefearoşie, preste care a avut ferecăturâ de argint;
dar acum acesta lipseşce , cunoscândui-se numai
locul.
Al tu tetravangel manuscris este mai usat, cu file
adaose şi scrise de o alta mână mai prbstâ: chârtia
este mai gr<5sâ, cu marca una porcii, ceea ce arată
vechimea el. Dar nu se arată nicăiri nici data, nici
scriitoviul. Se., vede din o inscripţie posteribră, că ea
a fost a sleitului Cornii. Şi apoi a ajuns la Episcopia
de Roman. La zăcela 71, se începe acestă însemnare
românesca: ,, HhaCTZ C(1)Zn t x tBANrtAt CaS ^ a t
AA MZNZCTHft KopNHH f i i TH’I S’fHII TZNZMlCnH
npiH’rţiV b A ' inhka noiVUMHpH uljh hhne cjivaii
Bţ)£ w rţUUlAAZ KA CZ W BZH^Z JltNTţ)^ ^Ok*N£A
Notiţe istorice şi archeologice 10
146 NOTIŢE ISTORICE ŞI AKCHEOLOGICE

a S h cz (|) h h ctfri'rtf k a ic t im ^a a# h ccbiTH a ^ an-

rtA B 't n n b ^ hh. k # a \z n a a u ca V h ^at

Mp t^ T^ A CxBBA W T tzn ak ^ a . l / O O r c N A p ’b .f. I 2 .

Data este scrisă aşa : ' [. însemnăm, că cifra 7 este


feştelită, şi ar putea cineva să o iea şi de 8. Noi am
preferat pe 7, pentru că pe la 1800 cărţile slavone
nu mai trebuiau pe la Biserici, fiind pretutindinea
înlocuite cu cele române. Dar pe la 1700 ele erau
încă în deplina lor întrebuinţare, şi a fi fost ca dă­
ruită unei Biserici, atunci, a fost o ctitorie. — Satul
Tănacul este în judeţul Vasluiul.
Apropo de cărţile vecin, înstreinate de la Epis­
copie şi de pe la Mănăstiri. în bilele acestea D. pro­
fesor Gr. Creţul a găsit Ia o Lipovancă din Romanu
un Molitevnicu slavonă, scris în anul 1668, în Epis­
copia Rădăuţilor de un Dauiil mult păcătosul, ceea
ce arată că el era unu călugării; şi s a scris pentru
Serafim Episcopul Rădăuţilor. Are formatul în folio,
scris pc cliărtie cu litere tiparnice negre şi roşii. Nu-
merotaţia filelor s a făcut in urmă cu o altă scrisdre
ordinară. La fila 283 are acesta însemnare despre
originea cărţii :
„ KAr OBOAt HUMBOUţ A, H CX nOCM^mtMUAtB cna

H CXBfX iifNÎtM C T T O BZCt BH^Lţ^ H Hţ)rfc KA-


r o A i S 1i*t o , ^A*tţi OA\oy no 3 AMAAH; h k o n h j ,b . ha­

mac^ h c x K p z m n c * , c >a kh iita r a a t oaeaaaa a i O“

A h T X B H H K K . n O B f A' t n i f M k M ^AANUAVk H KArbJAXk,


H ()0H 3 R 0 A fN if M k ţ n p ’t u ’ClţJfMMArO CJ^A NAUUfrO,

K Vpk Clf>A(j)HA\k, tflHCKOnk px^OKCKkJH. i i p o n c y o ^ -


HHKk w r CTAA AAOHJkCTHpt, A r A n ’l A . KM ^lTh
N OTIŢE ISTORICI': SI ARCHKOI.OGICE 147

' ( * >/ /
H V\oy, BTÎMNAA I U M A T U H p O ^ H T E A E M B ETO , A-
*• ■ / • .. '
M H N K ALjJE K T O NAKA'/K^EN U M h ^ I A B O AC K k i M K

^ ţ> X 3 H Z T H R X 4 A T H H AH ll^ O ^ A T H K t 3 K G A rB E N lE

W lţA B h J'U t p iS E N T a r o . A WNZ ^A K »^ T h H t-

nţiOuiiHK w t rx ga h u u r rips c r i a tro a a t ^e . k x

^MII IcJ HAHAuh AAf^AN^poy BOtBO^A. BZ A 'k 'r

3/ţ)Oj&. H C X B p Z l l l H C A Aa CUA AA*lA H ^NH. AAMOmO-

rft'HNIH ^ A h Vh A HCMHC»y CXH A A O A H T Z K n H K . "


„Cu binevointa Tatălui si conlucrarea Fiului si cu
severşirea Sântului Duclili, a tot vSfjetoriulu-i şi pre
bunului Dumnezeu, carele dă după început şi stîrşit.
începutus-au şi severşitus-au acestă carte ce se (lice
„Molitâvnicu,“ cu porunca şi cu darea şi cu bună­
voinţă a pre sfinţitului părintelui nostru K yr Serafim,
episcopul Rădăuţilor, originara din ^-ta Monastire
Agapia, ca să fie lui viacinică pomenire, şi părinţilor
lui, amin. Eară cine prin îndemnare diavolescă ar
îndrăzni să-lu iea, seu să-lu veni,le fără bine-cuven-
tarea susdisul părinte, acela sa fie ne iertat ele Dom­
nul Dunmedeu şi de pre curata lui Maică. In dilele
lui loan 11iaşii Alexandru Voevod, în anul 7176, şi
s a severşit in luna lui Maiîi 8 <1i1e (1 668). Mult pă­
cătosul Daniil am scris acest Molităvnieu.
('aprinderea acestui Molitevnicu este tdrte inte­
resanta pentru cercetătorii anticitâţilor bisericeşci.
Urânduelele bisericesc! cuprinse în el întru multe
se deosibesc de cele actuale ale Bisericeî ndstre.
Vom cita d. e. Şirul cum se făcea în viacul 17-le
rânduela cununiei în Moldova: „Slujba cununiei.
După severşirea liturgici, iea preotul cunun ele şi le
pune pre sântul pr.estoi, şi pune pre cei ce vor să se
f

148 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOI OGIGE

cunune înaintea sântelor uşî ale altariuluî, şi începe


tropariul sânţilor imperaţî Constantin şi Elena, glas
8-le, etc. apoi Ectenia: Cu pace Domnului să ne
rugăm. După ectenia mare preotul dice o scurtă ru­
găciune, carea se începe cu cuvintele : „ Dumnezeule
pre sânte, carele aî zădit pre om şi din costa luî zi­
dind pre femee, etc. După ea urmeză cetirea Aposto­
lului din Epistola cătră Corintenî: Fraţilor, voescu
ca toţi omenii să fie pre cum eti. (Alta de cum se
ceteşce astădî). Cetirea Apostolului se sfîrşeşce cu
cuvintele: „Se sfinţeşce muierea necredineidsa prin
bărbatul credincios." Evanghelia este tot aceea cu
nunta din Canagalieî. Ectenia;,, să dicem toţi din
tot sufletul, ect. Apoi preotul iea cununele de pe
sânta masă, cântând psalmul 20-le; „Domne întru
puterea ta se va veseli împăratul," şi pune bărbatului
cununa dicând:" Domne Dumnedeul nostru, carele
cu slavă şi cu cinste aî încununat pre sânţii tei mu­
cenici, tu acum pre robul teu (N) şi pre roba ta
(N) încununeză-î cu cununa slavei şi a cinstei, cu
cununa păcei, cu cununa veseliei, lăudând şi slă­
vind pre Tatăl şi pre Sântul Ducliu. Deaseme-
nea pune cununa şi femeeî, şi dă mâna dreptă a
femeei în mâna dreptă a bărbatului. Apoi ce­
teşce rugăciunea, în carea se ainintescii bine-cuven-
tările luî Dumnedeu asupra drepţilor din legea ve­
che şi din cea nouă. Urmeză o rugăciune scurtă,
carea se îucepe cu cuvintele : „ Domne Dumnedeul
nostru carele aî învrednicit cu mântuitorea ieonomie
nunta cea cinstită în Canagalieî". După rugăciune
dice eefonisul: .. Şi ne învredniceşce stăpâne, cu în-
draznire fără osindire a te ehiema Tată . . . şi a dice:
N O TITE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 149

„Omenii clicii: Tatăl nostru. După,, Că a ta este împă­


răţia : preotul dice. „Sa luăm aminte! Cele mai înainte
sfinţite, sfintele sfinţilor1*. Şi-Î împertăşesoe, dicând:
„primiţi trupul şi sângele Domnului nostru lisus Chri-
tos, care se dau spre iertarea păcatelor." Şi li se dă
anaforă. Şi intrând în altariu, (JCe aeestă rugăciune
asupra vinului : urmeză o scurtă rugăciune asupra
pacLaruluî comun. Apoi dă lor să bea, (ţinând : „Beţi
puterea sântei Treimi, a Tatălui, a Fiului şi a sântu­
lui Ducii, acum şi pururea, şi . . . . " Şi li da miere,
şiî portă împregiurul crucii Cwkoao k ^Cta \ cân­
tând pe glas 7-lea : „ Domne caută din ceriu şi ve^i
şi cerceteză via acesta, pre carea o a sădit drepta
ta Domne: „ cu Stichurile : Fericiţi totî cei ce se tem
de D om nul: Ostenelele rodinilor tale vei mânca :
femeea ta ea o vie rodită : si cele lalte stichuri, care
se cânta şi acum la sfîrşitul logodnei, şi pintre den­
sele repeţeşce aceeaşi cântare : „ Domne caută din
ceriu etc. Apoi Ectenia : “Drepţi primind dumne-
(ţeeştile : etc.
Şi se duc acasă, cântând imnurile pe glas 7-lea:
„Slavăţie ChristoseDumnezeule,laudaapost.: „Sân­
ţilor Mucenici, carii bine v’aţi nevoit : Şi al treilea:
„InpacăeurugăciuneleNăscătoreîde Dumnedeuvia­
ţa nostră celor ce strigăm cătrft tine : milostive 1 ) 6mne
Slavă ţie “. Urmeză un imnu mai lung cătră Născăto-
rea de Dumnedeu, carele se începe cu cuvintele :
„ Bucură-te biserică însufleţită a lui Dumnedeu “ etc.
Ajungând a casă, preotul ceteşce o rugăciune, care
se începe: „D 6mne Dumnedeul nostru, ţie ne rugăm,
cauta asupra robilor tăi, carii ai bine-voit a se în­
soţi cu nunta comună, bine-cuvinteză-î: etc.
150 N O TIŢE ISTORICE St ARCTfEOr.OC.irK

Pace tuturor. Capetele vdstre Domnului . . Ru­


găciunea în taină : „Domne Dumnedeul nostru, ca­
rele ai venit în Cana G a lile e i...“ apolisul (otpustul).
La 8 dile după Cununie, preotul le cetea încă o
rugăciune asupra cununilor, după carea se vede. că
lua de la eî cununele şi le ducea iarăşi la biserică.
Se înţelege, că eî se duceau a casă cu cununele în
cap, continuânduse ceremonia religiosă şi a casă.

X X V I. M onastirea P robata , ju d eţu l Sucevei.

Monastirea acesta pe la începutul viaculuî 15-le


se numia Monastirea Sântului Nicolaî din poena Si-
retiuluî (Archiv. istor. a D. flâjdeu, t. 1 . N-o 283).
In urmă acestei Monastici s’a dat numele de Po-
brata, carele în curgerea timpului s a prefăcut în Pro-
bota. (*)Pobrata, vrasă dică „înfrăţire,“ seu „frăţie".
In pomelnicul acestei Monastiri, carele este scris
în anul 1823, găsim următorele noţiuni despre ve­
chii eî ctitori:
1 . „Ştefan Voevodu şi fiii lui: Bogdan Voevod»
Ştefan VoevodA Despre acest Ştefan se însemnă
următorele:
„Acesta este 7-le Domn după DragoşU Voevod,
ce a descălecat ţera acesta, şi este frate lui Alexan­
dru cel Bun u, şi veletul âmbla atunce, acei de la
Mântuitoriul Cliristos: 1301: Şi au făcut şi Biserica
cea ânteiu durată (**), undei ţintirimul vecinii, de se
îngropa robii acum, şi au dat şi aceste moşii: tot lo­
cul ce este între Şomuzu şi între pârâul Pobrateî, şi
Negomireşciî, furceşcil, Bodeşcii, şi Mbra, şi la Prut

(*l V rw u m iiinim n s a p.efacu tînT rotuşU jtotaşaP o& j-a^ înProbota.


(• *1 Clădită diu lemn . de stejarii.
N OTITE ISTO RICE SI ARCHFOLOGTCE 151

Grabovţiî, şi Bereşcii. Şi la Botna Riţimţii, ce se


chiama acum Râpiceiii, şi mora pe Teliţa, şi Cerişca-
nii, şi Radovţii, ce se chiama acum Rădeuiî, şi B a -
lâneşcii, şi căţiva robi ţigani. Şi Monastirea atunci
se numea: a Sfântului Nicolaiti din Poema, de când
pana acum sînt trecuţi 432 ani.
2 . Alexandru Yoevod cel Bunii. Evdokia Ddmna,
Maria Domna. Alexandru Yoevod, Ileana l)(5mna,
Ilie Yoevod, Bogdan Yoevod, Roxanda Domna, Anna
Domna, şi fiii lor, Bogdan Yoevod, Petru Yoevod
si fiii lor.“
Despre Alexandru cel Bun se însemna acesta
ctitorie:
„Acesta a afierosit moşia Budintiî si Turbata, mai
din sus de aceea, la let 6906 (1396), cum şi alte 4
moşii cu şiliştele lor, anume: Pârtănoşii, Şerbâneştii,
Ylâdeştii şi Negoeştiî pe Siretiu, în ţinutul Sucevii,
care acum se numescii: Hărtopele, cum şi satul,
’Giurgiul, Oluceriul şi eterul din gura Baca cu gâr­
lele lui, cum şi 5 lamilil robi tatarwjf
3. „Ştefan Yoevod celu Bunii. Constantin Yoevod
Maria Domna.“
Despre Ştefan cel Mare (Bun) spune: „Acesta a
zidit a doua Monastire (*') de petra, mai la vale lân­
gă parau, şi au înzestrate cu câteva moşii şi oddră,
dând robii pe tătarul Dimitrie cu fiii şi neunirile lui,
şi eu alte trei familii de tatan."
4. „Petru l*alişii \ oevod. Ilena Domna şi fiii lor.~
„Acesta a zidit a treea Monastire, ce este acum,
şi aii dat şi moşiele acestea: Dobruşa în ţinutul
Soroea şi Conţeşcii, şi un vad de mora în târgul
Aici priii Monastire h i -, îr*t lege Biserica c e a mare a Monantir. î.
15 2 ? N OTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

Hârlău. Şi ezerul Bilăul, cu tdte gârlele lui, şi cu


moşia Vălenii în ţinutul Tigheeiului (adică Dorohoiul
lângă Galaţi), şi trece în Basarabia, şi cu alte odd-
ră şi veşminte şi cu câţiva robi tătari o au înzestrat,
pe care Monastire la Jet 7035, apr. 12 o aii şi sfinţit."
Cumcă Biserica actuala din Monastirea Probata,
cu adeverat este zidită de Petru Răreşti se adevereză
şi prin următorele inscripţium slavone, ce se păstre­
ze pe păreţii ei; data însă din pomelnicu (7035-
1527) este greşită cu trei ani, precum îndată se va
vedea:
„ J ^ R O A t N U V b U lT lţ A H CX HOCIl'fctllfNItMK CNA
H CXBpXUltNUMU C T T O \ ^ \ Ci A3 (l.\K RA^Lţ1]» M0-
IIV»^ I d J VA. Ivv r i t T p X ROfBO.VA E K U K ! îI I a CTIK)

iT l^ p X 3tMAt» MOA^ABCKOH CHX CTI(j)ANA ROtKO^BI

CTAfArO K A ro n p O I 1 3 BCi'M)(’X r ABA /V\bJ MA'IHIAAX

E A r h J Vt llţ)0H3K0AtHlf/V\X BX NA HlTBpXTOAA T 't


£>f)X?KABH0M LţapCTB ^. C X 3 ^ A T ,I CXIt ypiAAX BX II-
M A . ApyiNfUA y A H MW^TBOplţA NHKOAAA. lipii II-

r Ş ’/vuN'fc K v p r p n r o p t i. bato 3/\h w k t si *


„ Cu voinţa Tatălui, şi cu conlucrarea Fiiulul,
şi cu severşirea Sântului I biciui, etă cu robul Stă­
pânului meu Iisus Cliristos, Ion Petru Vocvoda cu
mila lui Dunmei.leti Domnitorin terci Moldovei, fiiti
lui Ştefan Voevoda cel bătrânii, binevoi Domnia mea
din a ndstră bună vrere, în al patrule anii al autocra-
toriei, a zidi acest templu în numele Areliiereului lui
Cliristos şi fâcătoriului de minuni Nicolai. Sub egu­
menul kyr Grigori, în anul 7038. Get. 10 " (1530).
La jertvenicu seceteşce acesta inscripţiune sculp­
tată în petră :
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOI.OG1CE 153

,, I I o m Hî HH r ^ H pAK CBOH^ Iw N G 'rt (ţ )A N

BOEBO^Z H CNA trO l U T p X BOEBO^A H MAMTEţiH ETO

MAOlA H rCHO^?KA ETO M A f lA H MA^Z H rO lO ^ -

Î*A i r o @AENA H MA^ H V. H d/]Aj>H* H HHA UO -

M'fcmi r ^ H H AID V (>I>KA CBOe TO MON a ^ Kvp TpH-


rop’u et^Menz *'— „Pomineşce Doamne sufletele ro­
bilor taî loan Ştefan Voevoda şi pre fiiul seu Petru
Voevoda şi pre muma lut Maria şi pre Domn a lui
Maria şi pre fiii lor, şi pre Domna lui Elena (*) şi
pre fiii lor, şi pre Maria şi pre Anna. Pomineşce
Domne şi sufletul robului tău Monachnl Kyrţfja-igo-
rie Egumenul."
Pomelnicul Monastireî pune încă între ktitoriiM o-
nastireî pre următorii Doimii, după Petru Răreşti :
5. „Ştefan Voevod, Angelina Domna. Petru Voe-
vod. Alexandru Voevod, Anna Domna. Bogdan Voe-
vod. Maria Domna Olteanca.,, Despre acest Ştefan
Voevod spune aşa. „Acesta este fiiul lui Petru Voevod
Ralişu, şi aii dat inoşiele acestea : Sâveştii— în ţinu­
tul Nemţului, şi Purceleştiî şi Crăsteştiî, şi pol sat
din Străşem, din care numai Sâveştii se stapânescu
acum de Mcnastire."
(j. ..Petru Voevod. Irimia Movila Vvd. Elisavetha
Domna. Roman Vvd. Simeon Movilă Voevod, Mela-
nia Domna. Ştefan Voevod, Axana Domna. Levin
Vvd. Ruxanda Domna. Aaron Voevod.
Bogdan Voevod, Ştefan Voevod, Alexandru Voe­
vod, Bogdan Voevod, GreorgeJpliica Voevod, Sma-
ragda f)dmna. jf.Jrig©re Voevod, Maria Domna. Dimi-
trie Barnovski Vvd. Alexandru Voevod, Constantin
;* ) Petru Karcşfi a fost însurat de douiî o ri; fintffiu cu Domna M aria, apoi cu
D6mna Elena, fata Despotului Seibiei.
154 N O TITE ISTORICE SI ARCHFOLOGICE

Mavrocordat Yvd. — „Aceştia aii întărit cliris<5vele


pentru ezerul Bilăul şi pentru celelalte moşii, şi robii
tătari şi ţigani, cum şi privileghiurile pentru preoţi,
posluşnicî şi ţiganii Mănăstirii, ca să fie apăraţi de
tote dările ţerei, şi venitu goştinei şi a desetinei dela
denşii să aibă a lua igumenul aceşti! MonastiriM
7. In Biserica Monastirei se află mormentul Dom­
nului Petru Rareşu şi al soţiei sale Domne! Elena, cu
urmâtorele epitafuri, în limba slavonă:
1 . Petra de pe mormentul Domnitoriuluî Petru este
ruptă la mijlocu, şi de aceea cuvintele lipsite se pot
numai presupune, spre a se complecta: „ ^^AtOKH-

BArO . IllUANA «UTpA BOEBO^A. CNk. C T A -

ţn ro CTE(ţ)ANA BOEBO^A. M?KE . . . . H VJUKHTEAH


KX b Hî HHHAA W K H T 't A H B^MNA I v W IIA M E T . Ea
trebue a se complecta în modul următorii! : „ ( czh
rpofi et k ) ^pHCTOAK)KMBAro p»ks Crcn^p/fk

/1/loAAABCKAro) I w ANa IlETpA BOiBO^A. CNZ CTApATO

CTE(j)ANA BOfBOAA HVKE M o'tcTARHCA BX CEH

UlKHTEAH K Z B i l!NH/V\ W KHTEAH. B'tuNA EA nA


M E T Iv .
„Acest mormânt este al iubitoriului de Christos
robului lui Dumnezeu Domnii al Moldavi ci loan Pe­
tru Yoevod, fiiul betrânului Ştefan Votivod. Carele
a reposat în acest lâcaşii (şi s’a mutat) la viacinicele
lăcaşuri. Viacinică lui pomenire. “
2 . Pe petra mormentală a Ddmnei Elenei este
acest epitafu:
,, CXH rpOK EC Th ()AkA kPKlA 6 a HNA TOCI ICU* ^A llf-
TpABOEBO^A ^MţjEpH ^ eCIIOTZBA Iţxp'L H'/Ke flp'iî-
N O TIŢE ISTO RICE ŞI ARCT TEOLOGICE 15 5

C T A R H C A RZ CtH U i R H T 't AH K Z si'M N H IM b W K H T rl*AH


R 'i’ MNAA tH H A /V U 'r. K Z A ^ T K . . .
„Acest morment este al robei lui Dumnecleii E le­
nei, Domneî lut Petru Voevod, fiica ţariuluî Despot.
Carea a repausat în acest lăcaşu (şi s a mutat) la
vecînicele lăcaşuri. Viacinica eî pomenire, în anul 7
m i i ...........
Data morţii J lui Petru Raresi
5 si
7 a soţiei
> sale nu
sunt puse, din causă, că Petru Răreşti a pregătit mor­
mintele acestea încă fiind în viaţă, şi a lasat, ca ur­
maşii lui să însemneze datele după mortea lui şi a
Domneî; ceea ce înse nu s a realisat. Acesta este încă
un traşii caracteristic a bărbăţiei marelui Domnii
carele, caşi tatăl seu Marele Ştefan, nu se temea de
morte, ca dmenii ordinari, ei o aştepta şi era pregă­
tit pentru întâmpinarea ci. Ce este mai mult: se vede
intenţia, ca când vor presimţi apropierea morţii să se
ducă la Probotacasâ mdrâ acolo, unde îşi preparase
mormintele de timpuriu ; căci acesta vra sa dică expre-
siunile, c e le găsin în amendoue epitafi'ele: „ uvtu
flp 't'C 'rA R H C A RZ O H W k H T fA H K Z b Hî MNHMK UM iH-
T tA H; care s’a mutat în acest lăcaşii la viacînicele
lăcaşuri. “
Data morţii lui Petru Răreşti letopiseţul Moldo­
vei o pune în anul 7054 (1540). (Letop. t.I . p. 172).
Eară Ddmna Elena a mai trăit încă după indrtea
bărbatului eî. La 1550, ca era încă în viaţa, precum
se vede din inscripţia pusă pe Biserica Episcopiei
de Roman, în acest anii. Tot acesta se vede şi din o
inscripţie de la Monastirea Secul, pre carea noi o am
reprodus în urmă, vorbind de anticităţile acei Mă­
năstirii No. 1 1 .
156 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOI.OGICE

Dcscmnatorul şi scuiptoriul amânduror acestora


epitafuri a fost acelaşf, şi amândoue arata un artist
iscusit.
8. In Biserica mai este o petră mormentalâ, din
carea se vede, că acolo a fost îmormentat în anul
1544 Frâţinianul Pârcălabul dela Nemţu, pre cum
se vede din epigraful următorii!:
, , flf'fc c T J lS H C f * k S ’ k r/KÎlO H AN # . . . . (* )

4 HNiaH^ rip x K X A n k h m / v u L ţ K A r w b fn m a jm S' r u -


* ^ ii
/VU TK C A T W 3 /H R .
„Bâposat-a robul lui I himnedeu panu..............Fra-
ţinianu parcalabul de Nemţii. Viacînicaluî pomenire.
In anul 7 0 5 2 “ (1544).
9. Vasilie Voevod, în anul 1(34(3, a făcut ograda
Monastirei de zidii!, precum se vede astudi. Marca
ţerei, ce este la portă, r re împregiur acesta inscripţi-
une: „ J ^ B O A F N ItM W T U A H CX nOCH^lUfNU/Vl CNA
H C XH ^ XlU fN lFM CTTO Iw N (jACM AIf BOfBO^

kO PKIt /U A C TH 3tAAAt1 M O A^ABCsO H . R H ^ ^ B illH


y\pfKM0 ^ A O M /WNACTpA U,f>KB OrpA^H. B A T O ^3 .

P- H A-
„Cu voinţa Tatălui, şi cu conlucrarea Fiiului, şi
eu severşirea Sântului Duelul, Ioan \ asilie Voevod
cu mila lu'2 I)tunpe()efi Domnitorii! ţerei Moldavei,
vedend învechite- lucrurile Monastirei, îngrădi cu
zidii! Biserica, în anul 7 1 5 4 “ (164(3).
10 . Unul dintre ctitorii ceî mari ai Monastirei Po­
luata a fost renumitul Mitropolit al Moldovei Dosi-
tlieu. El fiind călugărit încă din tinereţe în acesta Mo-

(*) Ia locii de nume sînt săpate uişce fiori, care pote să fi formând litere, dar ne-
discifrabile.
N O TIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEO! OGICE 157

nastire, a păstrat o deosebită veneraţiune pentru


densa. Pe când el se atla Episcop la Roman acesta
Monastire fusese devastată, arsă şi pustiită. E l o a
restabilit şi pus în orânduela anteridrâ. După ce Do-
sirlieu s a făcut Mitropolit, Monastirea sa a prospe­
rat mai mult. Dar când el s’a retras ântâia oră în
Polonia, sub Petriceico Vodă, în timpul resboiuliu
turcescu cu Polonii, un vrăjmaş mare al seu, pre ca­
rele el îl numesce „ blestemat de Dumnezeu “ din
nou a devastat Monastirea Pobrata. De aceea Mi­
tropolitul Dositlieii, după ce s’a re’ntors la scaunul
Mitropoliei, ca să asigure sorta acestei Monastirî, cu
sfatul ţerei o a închinat sântului Mormânt, prin Pa-
triarcliul Ierusalimului Dositheu. Reproducem aici
actul închinare! Pobrateî, dupre cum 1 am găsit pu­
blicat de egumenii greci intru o broşură francesă,
litografiată, întitulată: „Eclaircissments surla ques-
tion des inonasteres grecs, situes dans Ies principa-
utes danubiennes ! (*)
Actul Mitropolitului Dositlieft este de o mare im­
portanţă istorică pentru detnilurile istorice ce cu­
prinde şi despre Monastire, şi despre ţâra. Etă-1 în
întregimea lui, dupre traducerea francesă. Origina­
lul este în limba româna.
.. Facem cunoscut prin actul nostru present, ca
din timpul lui Ştefan Vodă, anul 6!)0 (> (ld!.»8), şi al
fratelui seu Alexandru Vodă, (**) Monastirea Po­
brata fu fundata de eătrâ aceşti fericiţi Domni, carii
o înzestrară şi eu moşiele Budeştii şi Tătăruşi', du pe
cum se scrie în urie. De atunci toţi Domnii aii păs-
(*,' liruşura at esta am ganit-o la I>. ( )doboseli.
( - T) Ştefan al Ill-lca, carele a domnit jmî Ia 1398, dupre Dositlieu era frate cu
Ale\andru cel Bunii.
158 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

trat acesta Monastire până în epocha iuî Ştefan


Vodă cel Bun, carele o înzestra cu moşii şi cu odorâ
sânte. Dupâ 80 de ani Biserica ruinânduse, Mitro­
politul Grigorie Sosea, verul lui Petru Vodâ Kareşu,
statui pe acest Domn să rezidescă Monastirea Po-
brata, şi el rezidi biserica mai frumosâ şi mai mare
îi adaose moşii, şi o destină ca loc de înmormântare
al şefi. Căci' la acea epocha Domnii îşi aveau mor­
mintele lor numai la Bistriţa şi la Putna. Ast-felfi
Petru Vodă Kareş fu îmnormentat în Biserica Po-
bratei, precum şi precinstita sa soţie Doinna Elena
fiica lui despot ţarini Serbiei, şi fiul seu Ştefan Vodă,
ce-î urmă la tron, şi cel lalţi tii al seî, şi Monastirea
fu păstrată în mare cinste, aşa că doi MitropoliţI
fură aleşi dintre călugării de la Pobrata : Georgie
fratele lui lereinia Voevod şi Theodosie Barbovski,
ambii ctitori aî Suceviţeî.
Dar mal târcjiu, în an. 7100 ( 1022 ), buna rându-
elă a acestei Monastirl fu atât de pervertită, încât
călugării introduseră în ea tâlhari, carii luară tdte
avuţiele boerilor depuse în visteria Monastireî şi-i
lăsară săraci (*), şi prin acest fapt toţi începură a
urî acesta Monastire, şi nime nu o mai îngrijia la
trebuinţele sale. Ast-felu părăsită ea deveni un loc
de depravaţiune şi tu incendiată, şi nimene nu
voia a mai veni întru ajutorii!, încât remase doi ani
tară acoperământ, căci toţi se abţineau a se amesteca
la o zidire domnescă, până când Vasilie \ odă învoi
veruluî seu Georgie Postelnicul să facă acoperemen-
( ) Despre a c e ş ti prâdaciune a agerilor b ereştî, ce eraii asigurate la monas­
tirea Pobrata, amintesce şi Simion Stroic în actul de da ie a moşiei sale Miclair
fleniî nepotului seu Lupul Prăjescul în anul 1 6 2 2 : kmna m «NiH
At A) M AH M UlpI At l l d f c p A » A, A » M H l â i M i ă l 10» HI
6 M AKâ r.
N O TIŢE ISTO RICE SI ARCHEOI.OGICE 159

tul; şi spre a zidi trapeza, călugării vendurâ un munte


marelui pacharnic Georgie, frate al lui Yasilie Vodă
de fericită pomenire, nu pe bani, ci în schimb pen­
tru clieltuelele trapezei. Ast-felu. începu el zidirea,
dar nu o severşi, şi fiind-că timpul trecu fără folos
până în timpul răposatului D abija Vod, şi fiind
că muntele sus dis se înstrăinase, Monastirea se în-
datori şi perdu diiue din moşie1e sale, precum la a-
nul 7141) (1638) Şoldan Vornicul şa apropriat moşia
Micliailosa numai pentru că a acoperit biserica cea
mică şi o cupolă.
Atunci eu fiind Episcop al Romanului, am res-
cumpărat cu banii Monastirel lcoti (?) muntele mal
sus aretat, şi am liberat Monastirea de toţi creditorii
sei, am severşit edificiele şi trapeza, şi am redicat
tot ce era în ruine, şi mai mult încă-am făcut vest­
minte sacre, pe cât am putut, şi am conservat Mo­
nastirea pănâla destituirea mea, când blestematul de
Dumneijeu (**) profită a devasta totul.
Pentru acestea eti am liotărît şi am închinat aces­
ta monastire, pre carea am ridica t’o cu ale mele tru­
de şi ostinele, sântei monastirî a Domnului nostru,
carea este locul cel mai venerat din lume. Acolo
este muntele ISion (Cui ce urâscu Sionul urîţi vor fi
de Domnul, şi se vor usca ca erba de focii). Acolo
este marea cetate a marelui n o ş j x u împărat lisus

( * * j Epitetul do „blestematul de Dumnede lt eu cred, câ sO raporta la Theo-


dosie Episcopul de Roman, carele profitând de absenţa Mitropolitului şi de noua
domnie a lui Dumitraşco Cantacuzin, reuşi a se rădica contra eandneior la
Scaunul Mitropoliei, şi după reînturuarea lui Dositheu unelti includerea lui în
Monastirea Sântului Sava. Dar Mitropolitul Dositheu, îndreptându-se de acuzările
aduse asuprâ-i, fu restabilit îri Mitropolie, erft rivalul seu fu osândit şi închis în
Monastirea Sântului Sava. El nu s’a mai restabilit din acesta cădere morala şi
politica. (Letop Mold. t. II, p. 14, 15;.
160 N O TÎTF ISTO RICE ŞI ARCHFOI.OGTCK

Christos. Acolo Fiiul lui Dumnedeu s’au pogorît din


ceriu în sinul Fecioreî şi se făcu omfi. Acolo este
Aithleemul, unde se născu Domnul nostru. Acolo este
Nazaretul, unde fu crescut. Acolo este Palestina şi
Galilea, pre care le-a străbătut şi luminat cu cuvân­
tul seu. Acolo este Iordanul, unde s’a botezat. Acolo
este muntele Taboru, unde arătă ucenicilor seî sla­
va sa cea dumnedeescă. Acolo este Golgotha, unde
furestignit. Acolo este mormântul, în carele fu pus şi
din carele se sculă învingătorii!. Acolo este muntele
Măslinilor, de unde se înălţă în presenţa ucenicilor seî
şi a mumei sale. Acolo, pe muntele Sion, este casa,
în cart-a se pogorî Sântul Ducliu asupra Apostoli­
lor. Acolo — casa lui David, unde se vor aşeda sca­
unele judecăţei de pe urma, şi unde Domnul nostru va
veni cu slavă, cu tote puterile cereşcî, să judece totă
lumea, şi să dea fie-caruîa dupre fapte : celor drepţi
împerăţia ceriului, celor nedrepţi iadul cel viacnicu.
Eu deci am închinat acestă monastire, carea este
rodul ostenelelor mele sântului morment, pentru
repausul sufletelor reposaţilor Domni : Alexandru
Vodă bătrânul, Ştefan Vodă bătrânul, Ilie Vodă, Şte­
fan Vodă cel Punu şi Bogdan Vodă, ale cărora danii
în moşii şi în obiecte sânlite s’aiî conservat pană
astădi, şi pentru repausul Sufletelor al lui Petru vodă
Rareşu şi al Domne! Elena fiica lui Despot ţarini
Serbiei, si al lui Ştefan Vodă cel teineru. si ale tutu-
ror Domnilor şi ale altor ctitori, Archiereî şi boerî,
şi pentru sânetatea Domnului nostru Domnitpriul
Antonie Roset vvd şi a Ddnmei sale Zoe, şi a pre
iubiţilor fii ai lor: Alexandru vvd, Ianaki vvd, Geor-
gie vvd (I hunnedeu să-I bine-cuvinteze), şi pentru
N OTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 161

mântuirea cinstiţilor boeri mari şi mici, şi în sfîrşit


pentru mântuirea sufletului meu, umilitului şi nevred­
nicului servitoriu al lui Dumnedeu. Şi am încredinţat
monastirea disăîn mân ele sântului nostru părinte pre
fericitului Dosotheii patriarchul Ierusalimului şi a
totă Palestina, spre a ti dar viacinicu Fericire! sale şi
urmaşilor sei patriarcliilor Ierusalimului. Şi pentru
mai buna încredinţare am pus semnătura mea şi
pecetea mea, şi am rugat pre cinstiţii boeriî cei mari
să subscrie şi ei, pentru ca pomenirea numelor lor să
fie în viacinicite împreună cu ale ctitorilor, şi pentru
ca acestă danie să fie viacinicâ şi nestricată. D ecă eu
tote acestea cineva ar cuteza să strice acestă danie,
să fie mai curend unul ca acela ştersu din cartea
vieţei, şi să fie blestemat de DumnedeU ca Cain, şi
f ’h'iezi şi Iuda. Şi din contra, acela, carele va respecta
şi va întări acesta danie-,' să aibă partea drepţilor şi
să vietuescă în lumina cea viacinică a Sântei Treimi
şi în sinul Domnului nostru Iisus Cliristos, Amin.“
Subscrişî: D o s o t h e iu M it r o p o lit S u c e v e i.
I o a n E p i s c o p u l B o m a n u lu i.
S e r a fi m E p i s c o p u l B ă d e m ţ i t o r .
C a lis t r u E p i s c o p u l H u ş ilo r .
M iro n C o s t in M a r e L o g o f ă t .
The S t u r z a M a r e V o r n ic ii d e E r a d a s u s .
t I r i g o r ie C h i c a M a r e v o r n ic d e ţ e r a d e j o s .
B u h uş u / l a t m a n ii.
i o a n H a c o v it a M a r e L o g o fă t .
A le x a n d r u B ă n in d a n ă M are pachar-
u ic u . “ atc. etc. etc.
Pe când publicam actul acesta al lui Dosotehiu
Notiţe istorice şi archeologice 11
162 N O TJTE ISTORICE ŞI ARCHEOTOGICE

despre închinarea Monasticei Pobrata, în jurnalul


bisericesc din Bucovina, întitulat ^C a n d e l a , “ No 3.
1885, la p. 147 — 150, s’a publicat actul original al
Mitropolitului Dosotlieiu, dat în limba română, în
anul 7185 (1G7 7), anume în articolul întitulat:
„Yiaţa şi scrierile lui Dosotlieiu Mitropolitul Mol­
dovei11. Noireproducem aici şi actul acesta original,
atât în interesul limbistic, cât şi ca probă de vera­
citatea actelor de închinare, ce sTau publicat în bro­
şura francesă, amintită mal sus.
, , O a MEM LjJHpE Kh' A WACT* KApTE A
CMEjlENIEH NOACTţlE. riEN Tp tf c C d î Z ^ T A MZNZCTHp^fr
N O ACTp* FIOKpATA. K A fA H A C T E (jlZ U T & p a \\

• f.N sm ^ T b ’A tţZ p * H CA^ACTfH llpfc A H A AA


AU'K^pH tţ»A ^EtJJEpT ilH CA^ ^ N H i n ^ T
T ^ N M A . H ffKS'm CZ B Z ^ ^HpACEAE K . f EpA B Z A 't -
T^A G t E(J)AN B U ^ * ll»H (|)pATEAE Cztf AAE—
|}ANA.p^ B0^ * A MEA ^E ^ ) m n ( e) j5Z^ IIOAAENHL^Vh
^ ( o ) aANH £ £ AA N M EIl^T^A L^ZpAH. via ^ ^ a t E u >-
NOTITE ISTO RICE SI ARCHEOI.OGICE 16: »

^ ( o ) m NK I J J e(|)AN RU’^tt NEA S ^ H . UIM I.W KA MAU


A A T CATE Util U ’^ U ’p * AÎIOM K -> N \ a S' 6 ^ ' r
— n / » •■ '
CTtn AII K X S - f H ^ K E C f pH KA , CApX MMTpOUCAM-

T ^ A r p H r W p lt P u ’LUKA K x W a A ^ll l l x T p b ’ R V *^*


, »

P Aţi fcHI ^HN BWfU/tNtLl ^E MOCTţlUr K # HtRWMNUA


CA A S ^ M ^ M H A T npt flxT p S ^ RVA'X* ^E CA^
* u f *
K T H T W j l AA llvJKpATA, UIA^ ( j î X K S V KECTpMKA ^E
H 3N U.B& KA MAI! H I 3 ^ A R « 11IH MAM ^ M tb fX A M U A -
T&. aiAb UJM MAM ^ N T X p M T W K b CATE. UJa S’
noIMMM'rb’w CXM (bit ^E NTpWHXNhJNE. KA f,A Mp'fc-
f / 9 *

T S N H A n S m AM AA K M C T p M Lţ* HUI AA [lb’ TMA EpA


^ ( o ) m N!M AE CX -fN rp O U A H T O K M A AA M X N X C -
TM jM u i11 ca S5 ^ N r p w i i A T p x n x v v c a t S7a ilx T p ^
60^ * P a ^E UI c ( ( j> x ) N T A K lC A p ilK * ~f N IIO M -A -
hmk. in ii h m n c t m t a Ca ^ ( o ) a m n & ’ S a e h a (J)ATA
A^M ^MCMOT ^ M n X f A T ^ A £E G e(>r V/A. Ulii (j)MO
CXS l|If(j)AN K V A ^(tt) HA^ ^ ( o ) m NM T llpE tfpMXII.
UJM AAAAl^K KWKUINM, UIM CA^ IţA M lSV c ( ( j ) x ) N T A
MXNXCTMpE Kb7 MMNCTE M A p G ) A T X T A K*T ^E-
VA’CXKII ^E Em ( m ) c k ( o )|IM UIM R MMTpOIIOAMlţH, A ^
C T X T ^ T ^ M H IIo K p A T A F eU ^ t Ve (j)pATEAE HplliWl’n il
KO^tt. UIM AEU;^U'CIE FlApkWRCKI, KApVll (j)AMEf*
G^HERMUA. MAM AflCUI IlfE Rp/AM/A K X A 'k 'r ^ A b ’ll
X3 PA. CX C Tp lIK A C * . UIKM AKA HEA k S’ m A c ( 6 e ) m -
TEM MXNXCTMplI - f N T p A T & T A K * T K X A b r X p U I Mtlt
^ x ii a S1 k x t a t t x ava pin ^'ks* p k e k S m t t u h t a

AR/ApA kU lApMAWp IţXp&fl RMCT^plOA M X N X C -


TMpMH ^E \M CXpXNMT. VUM £E ATbNME a S5 C T X t Wt
164 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

M Z N Z C T H p A ’ ^ p Z T * Ttf'rtfpVVp UJH NHME NA^ MAM

K Z W T A * r £ E NEBW A EH. UJH W A $ AJlpHNCb G f-

IţttH AE ApCh, A 'l c ( 6 z ) n T Z M ZNZCTNpE ME

£A K ^ S » H H U * . f N T W A T ^ ţ Lţ A pA. ^'fcS1 C T X T ^ T B

’AH ^ E C K W H E p H T * . UJH d ) IH H ^ ^ W /V JN 'lîC K * NH-

M f N& K ^ T E jSA CZ CZ ( f ) A K * K T H T W p CZ U/ AKOIIEpE.

nzN * bo e b a c h a i e b w ^ (» ) /^ mnhcaae [u ip -

r Z H IlO C TA AH H K ^ A RZp^ASVl Cztf ^E W \Sl ’a K W -

IlEpH T . IApZ T p H riZ 3 Z p H A £ B *N ^ tf'r K Z A ^ r* p lH

KS’ CZGWp^A M^NTE ^WaAHCAAE A^H T fW p riE

n Z^ ApN H K^A AAApE (j)pA TEA E A^H B a CH Alt BVJVO^C*)

^ / V \ ( n e ) 5 Z ^ CZA HO/VUN'kcK*. npE EANH HE

flEMTptf CZ ^ f p ^ r * TpH HZ^ZpH AE MAAE £,£ ^HpEC.


UiH MAAE \ f H3NU;AB^ CZ AE (f)A K * . UIA^ A tl^ K A T

A^KpA'r W C A M * . UJH NA^ H C T 0 8 H T . UJH T p t -


RpAMA ^ EU IEp T, K„f A^ cj)OCT TipE AA

A a GHÎ^A B W ^ ( * ) ^tf/V\N(f)jBztf CZA IIO/VIEN^ C K * ,


fA p * M ^ N TEA E pA B ^ N ^ T UJH ^ A T ^AHIE
CA^ n ' u p ^ T , UlM c ((J) z ) nTA M ZN Z CTH p E pZMZHM^

B H N O B A T * CA^ VVHpHT B CA T E A c C(1)0 h T£H M Z-

HZCTHpH flO Rp A T IH n E N T p ^ V l l A AaV n T E . UJH NE -


A d ) A ^ H \ ^ C « HHME CZ CZ n^F n f N T p 1»1 NEBU’A c ((|) e ) n -

T IH AAZNZCTHpH K Z UIH M A H N TE AA B ZA 't'T^ A


3pM &. A# a Wa T C A T^ A c( ( | ) e ) n T I H AAZNZCTHpH
A/I h ^ Z A Z U IA N IH ripE K a UJe V . U I o A^AN BU’pNHK^A
KZME A^ ’AKVJUnEpHT KAHC,*pNHLţA UJH T^pNU.
UIH G m i p E N I A N W A C Tp A (b’lH N ^ AA P o W U N ’ tnCH^)c-

k ( o )|1 B MW I 1 A Z T H T KW KAMI M Z N Z C T H p lH G k H-
NOTIŢH ISTORICE ŞI AKCHEOLOGICE 165

HENTpS' a W mTEAE ’ a MEAA, IAJAM pX C a S m -

H XpAT t((j)x )N T A MXNXCTHpE ^HN BH NA AM ^A

AHN T W A T * . IUM f l p t K ^ T EpA A^Kp^A AAM (|)X k S V

• r a ’T . K AM ^fUIKHC T p t n X 3 * p A UJAM 3 » ^ H T T W T

Mt ’ tpA pXC T^ pN A T lllH pXCXflHT. LUAM ( ^ X K ^ T LUH

T ţ> H llX 3 A p A BAp* K X f lt p iA IIHBNHLţX


BfMMpH T O I t V a . I1JH J A T J R ^HN Mf MLA^ (|)OCT

n ^ T rKpA AM ( b X K ^ T B t J J M H N T K UJAM CHptî*UNH-

T ^ W UX N X K^ .N ^ AM K X J B ^ T A A M A 3 tA lt., A T ^ N -

’ IA A ^ )A ^ H ^ BpAM t NtnptHTWpLOA A*SH ^ m C ne) -


5Xk A^ ^AT pXCAIlX MApt LLIa V IltfpMEC k V pxtf.

I I e N T pAMAA AM C O K O T H T LUA Vi ^ N K H H A T c C ( | ) x ) -

HTA M XNXCTHpE H oU p A TA IlOCTpMT^A M I l S . UJH

NtHOHNll,A MA c C d lZ ^ T ^ A ^ H M W pM ^HT^H
A^H ^(tf) M n ( e) S x V , ^N^E ’ H ^Klt’pAlţlE BIAll^A UJH

A^MHNA n p fC T f T W A T * A ^ M A KX AKUMWH A 0 -
K^A MtA c((|)X ) nT K U»N MAU c C ( | ) x ) N ,r K £ ,E K & T

A N T VA’A T A AV<MA, AKOAVJU C A N T A HM inX'r ^ţ*HAt


CIIXCZ mVh H pWA^A^H ’vJUMENECK K. ’AKWALV ACTE

CHWN^A M ^N TEAE !LI!1 NHNE N^ E0BAl|it CHU'n KA.


Oi uiwvjvtî Xu'jv Y£VY)j,Y;T(oa,av Sr, ~C'.v iz.'j~i(T.bri Jv.i coţ yopxoţ
<T'jy/.6'|;£'. y * p /(p r1'TTo)ţ auyî'vxţ auxiov xoar, jBxaavwv.

’ a UJA 5 * M t A ( ^ ) ^ ) A K c ( ( t ) x ) H T K CX CE p^-

ULIHMA-,f LUHCXCt BZpTOKACKJK A NNAI10H T W l ţ C h )


MtA Mt N^ EO kZ CK h CHUN^A. K X ’ a KW AU’H c( ( | ) x ) hTA

M E T Z T E A MAptAt A ^ N X p A T ^ A v ( p H C T o ) c . AKVVAW
Cxtf f l ^ r W p ^ T ^HN MtpH IIIH ^ IH ^ (V ,^ (^ )aK
cC(ţ>X ) h T K I^IIH (|)H HOApA llp ( )-C^ (t)X ) h t a A flA p u
166 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGiCE

CA^ .f M T p S ’l I X T . AKWAU’H KH-O.AEEAA^A V n ^E CA^

NZCK^T. LL1H HA3Af£,r^A tflJ^E aV AZK^H’r UJH

AKOAWJ1 LţA A I I a AZCTHNA UJH F a AHACA Opt^M^E a S’

^ A A KA A T a S/VJHHAT. ’ a KOAWH IWp^AN^A ’ a IIA


tfu^E CA^ B O T E Z A T UJH m S W e AE .0,ABU>p^A ^N\£
UJA^ A p Z T A T CAAHA UJH ^HN MEpH CA^ M Z p T ^ p H C H T

^E AA HZpHMTEAE (j)U0 H3CHT UUH KA CZA ACK^A-


TZAA . ’ a KUJAWH I'lU A rU M U CA# p Z C T H r N H T .

(UH MOp/YA^NT^A #H^E CaS* ./fatrpU>nAT. U1A$

BHC UJA& n e T fE K ^ T ^S'HZ AABl’fpE AA ^E £ *A £


’a ^ ace BwpWBHN^ ’A n C o j c O r c O A m . ’a k w a u >h

O a e WN^A M^MTEAE ^N^E CA# C & I T ^ ( o ) aAn C ^ ) a K


v C fH C T o )c ’ a UOCTO a Vh T W L ţ ( h) UJH AAApE NZ-
pU.’£ £E ’^MHNHm( h ) A^ EK/R ^E KpUjJMNH. UJH

mh) hcCt h 3 ta ca aaahk* UJH ^ e ^ ehahhta


AWp Ca V C^HT ..fu HfpH AA HZpHNTEAE. ’ a k UMUH
^.n G hwn UJH kaca Wn ^ i Ca § n o r w p & ' r ^(S1) v ( V ) a k
c(d)z)N *ri% ’tfsMNHMHAWp. ’ a KOAWC UIH KA CEAE a SY|

A a BH^ Wn \* KWp I D E ^ CKA^NEAE AA yEO^ilţ. UHt


BAREHH \ C o ) aAn ( S ; ) a K £ pHC‘r o ) c K ^ CAA B * UJH k S’

ntf’rHîjU /\Wa T * cC ^O n IJK KA yEC^EKA A&M A


UJH BA n A Z T H KZptf/MU ^ f l Z NEKOHHU ^. NEAWp
NH ^ N ^ A i ^ A A IIZ p Z H ,* A '«EpEOA^H, fApZ C T p ^ M
EI*H cop ^VH A A^NK* B'fcMNHK*. { l i N T p A M A *
CAAEpEM! A N W A CT p* AAA ^ N K H N A 'r Ca S îKEA HU>AC-
TpM c( ( | ) x ) n T A rtAZNXCTHpE Ilo E p A T A c G j î Z ^ T t f -
A#H AAUJpAA f N T A A^H ^(pH CTO C flENTptf c ( t f ) -
d jA E T f Al pXn\VCAt;*AU»p A*IEA <\C o ) a \NH ’ /fA E ^ A H -
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 167

ApS’ R U ^ * MEA K X T p fc N UIH G t E(])AN MEA

S X T p t t H . UJH I a I A R O ^ * . U lii G t e (J)AN KW^TX MEA


% V
B'h’n . UJH h o r^ A N RW ^* KZ AE C « N T flZ N Z AC-
TXSk tfpHMHAE UJH C ATEAE UJH W ^ U ’pZAE. UIH I l x -

T ţ)^ R W ^ Z PApEWJ. UJH S a ENA ( j ) A T A A # H ^ H C flW T

jfu V U lZ p A T . UJH G t £(|)AN RW ^« MEA T Z N X p . UJH

ij e n t ^ c C ^ )(J)A E , rE A e «rS’ T S ’pu/p ^ C o) m n ( h ) au; p,

UJH AAAALţbk K T H T W jlH M H T p O n O A H L ^ C n ). UJH E W -


A p H . U1H r if N T p t f C X M Z T A T A AAXpiHH CAAE £ ,(o )i\A -
n( V ) a ^H M W CTptf IW A N J^ M T U h Ve P K C H T ROERO^A

UJH M H N C T H TA CA ^ ( o a ) m h * 3 WH .JIH A AWp K)-

K H L ţW d M H ^ A EjjA M ^ p tf ROERC^A. ’^NAKM ROEBO^A


^ E W ţiriE ko ero ^a . *u h ’ a a a a u . r ^ ( o ) mnh ka ( a ) ro -
M ZCTM RH MEH KA K a C a TO ) c C ACARII ^W a A n ( e) s Z^.
IUH flE M T p tf C Z M Z T A T A ^ ( ' î O m ( h ) a WP CAAE MMHC-

T H U H A W ţ) KW/ApH AAAPH UJH MEAWp MHMH UJA T $ -


T S ’ pWpA. AAAH AIIOH UJH J IE U T p V c O t O ^ A ^ T ^ A
AaVe^ ’ ^ H ^ H CAAEpHT UJH AAAJI AAMK TU^C h ).
UJH A A A ^ A T llpE AAXtlA c C (J) e ) m L^VjJH CAAE IIX p H N T E A E
N U 'C Tf*? J lţ l't (ţ)EpH M H T^A l l X T p H A p ^ A ^E c ( ( ] ) x ) n- ,
T A M ETA’ r E lEţ>tfCAAH/V\V<A ||)H ’ R W T X MAAECTNMA
PlHp ^OCOŢXEH KA CX (J)IE ^ A h Ve R ^ M M H K * cC(t>E)M-
I ţ ’lH CAAE UJH K X p U ’pA RWp (j)H UpcWpMA cCcţjEyHl^JHH
CAAE H A T fU A p iU k . AA c ( ( b x ) H T ^ A AAOPAA^H t V a
a S’ h 2l^AAh ( e ) s Z 3 . UJH ll£N Tţ> y AAAH AAApi Kp E^ H N -
4 * AAIAAA flOC UJH IlEM /AT/R UJH H C K X A A T ^ fA . UIH
MA.AA p ^ r A T UJH *^AAHAWţ> CAAE M H HCTH 4 * A W p
B O A fH A W p AAA E a 4 * p X H H C K * A H T UIH
168 NOTIŢE ISTORICE şl ARCHEOLOGICE

NftAWp KA CZ AE (ţ)VE riOM AN* „fN R H ( h) CZ CZ


nOA'UH'^CK* K V K T H T W f Î H HEH /VUpE UJH ^^AAN'i»-

AWf. KA CZ <ţ)Vt C T Z T Z T W A p t B ^ mC h ) . hpZ

HUME K ^ N ^ B A CA HCtlMTH CZ CTpHME ANACT*


^ a' h IE. AHEAA CZ 6 Vf C T p H K A T OJH A E R Z ^ A T ^HN

K A T A C T H ^ S ’a BUlţ'ÎH, OJH £HN ElA p TA c ((I) e) n 4 H -

AVVD. IUH CZ (j)IE cS;K T f y t / i A a S’ h ^ M h ( e ),S Z 8 KA


kanh 3 abh cth h kVa 6 p a t e a S1h ujh ^ h h t a u j ^a .
OJH riE 3 'H UJH CKAfUHţKH LxpZ KAfJEAE BA HTZţ)H
Ulii BA ^ E ţ^ y t. A MEAA CZ <j)l| k S’ c ((|)i ) h I|!H
nAp’r A ^HpEflLţHAmp 11JH -fH A&WlHNA c (({)e) n T£H

'r p o H 4 t - A N B'tH (n ) k S’ ^ ( o) m h Wa i »

N U C 'r ^ l(ctf)c ^(f>HC'rc)c AiVlHN.


rh c tfrac a 'Ij ( t ) /3priE.

a- n eyy
> AoGoXJeH /JfHTpona^HT Gs'ukikuh
o 1GOOH finHcMcna P,JM4NttivH.
G6i'/14>HlH HUUHKOnt PiAOSfHIH
>0
o K ă AH G T P & SnHinonâ X S oj kmh

c>
©
.V
JJ.1W V
( H h PON K O t T I H KM a o r(o 4 > a T).

5S\S(II XdlTMAN.
Biserica Monastireî Pobrata este una din edifi-
ciele cele mai alese ale Moldovei. Ârchitectura e-
este aceeaşi ca a Monastirilor dinviacul 15-leşi 16-le
bizantină cu decoraţiuni gotice. Ea conservă antica
împărţire în patru dispărtiţuri, deosebite prin păreţi
intermediari, caşi Monastirea Bistriţei, anume : prid­
vorul seu porticul, narthica, templul şi altariul. Piu-
N O T T T E TSTORTCE ŞI A R C H E O T O G TC E 169

dvorul a fost discliis şi cu colone legate prin arcuri


triangliiare; dar egumenii greci aii înfundat şi pă­
reţi! aceşti cu colone, făcândnî obli preste tot. B i­
serica este preste tot zugrăvită, partea din nainte
are pictură modernă, eră cea din urmă-anticâ.
Astădî Monastirea Tobrata represintăo ruină. Ca­
sele egumenesc!, torte mari şi cu trei etagiuri, au că-
dut în ruină. Grădina de prin pregiurul Monastire!
este dată în stăpânirea arendaşilor. Când am vizi­
tat acesta Monastire, în anul 1879, am găsit acolo
un singur preot de mir, şi acela epileptică. Abia
după câtva timp dela sosirea mea, el s a deşteptat
din paroxismul luî.

Monastirile şi Bisericile din Iaşi şi din prejmete.


X X V I I I . M on astirea S â n ţilo r J r ie r a r c h l.
1 . Acostă Monastire s’a zidit de Vasilie YTodă în
anul 1039, precum arată inscripţia următore de la
intrarea în Biserică :

,, H 3 B O A tN U M WlţA H CXflOCllffclimVuM CHA h

c z b ^z w i n it/v\ c r r o ^ a. ct A3 (i a k z ba ^kh Ktf

H cnctf NLLttArt^ IC ) ( * . H TpMCKbJM nOKAOHHK Iw


bacma Vs BotBO^ KîttiK) m a c t 'i’w r n ^ p z ££M AH MOA-
^ABCKOH H CZ TtK^A NLUA ' 0 ’tW^OCKA H CZ KHO-
^ApOBANNKIMH MA^AMH. Iw AN A BOtBO^ H M A ţ O A H
fO^AH^A CZ3^ A^O A\ C IA CTA M A K*. BZ H/V\A
C T A ’t ^ BACHa Y* BtAHKA rpH rOpÎE ETOCAOB
1 IOANA 3 A A T 0 ^ C T . H VOCTHC A ^ im C K IlA

BApAAAAA B ^3f>/VI3 MA £>.


„Cu voinţa Tatălui, şi cu conlucrarea Fiiulul, şi cu
170 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGIEC

severşirea Sântului Duchî. Eatâ ei'i robul stăpânului


Domnului Dumnedeu şi Mântuitoriulu! nostru lisus
Cbristos, şi încliinătoritt al Treime!, Ion Vas ii o Voe-
vod, cu mila lui Dumnedeti Domnitoriu ţerei Moldo­
vei, si cu Demna nostră Theodosca si cu dăruiţi! de
Dumnezeu copii: Ioan Voevod, şiMaria, şi Ruxauda,
ziditam acesta Sântă rugă, în numele sânţilor tre!
ierarchî Vasilie cel Mare, Grigorie Thelogul şi Ioan
Cbrisostomul. Şi s a sfinţit cu mâna Arcliiepiscopulu!
Varlam, la 7147, Mal. 6 "(1(539).
Acesta Biserică, capodoperă de arta architetonică
şi sculpturală, carea rivalizază cu Biserica dela Ar­
geş a luî Nqgoe Basarabii, este dovadă de spiritul
inteligent şi cult al Iui Vasilie-Vodă. Acesta se stre-
vede şi în o mulţime de obiecte şi oddră dăruite de el
Bisericeî aceştia, pre cum vom videa mal jos.
2 . O dată cu Biserica, Vasilie Voevod a zidit şi
clopotniţa la intrarea în Monastrire. xVcesta se vede
din inscripţia ce este pe turnă, în partea din lăuntru
a Monastireî. Iscripţia reprezintă Marca Moldove!:
Bourul cu luna şi sorele şi cu patru le! pe la colţuri,
împrejurul Mărce! o panglică, carea tormeză o mare
rosetă cu patru sinuosităţî; eră pe panglică—săpate
aceste di cer! slavone:
,, K a t OMCTUBUH H AK>EH8 h.JH r ^ N X hva; b a c h -

a ie b o e b o ^ m k î k 'u w m a c t i 'k ) rn ^ ţ> z 3 em ah m oa-

^ABCKOH H rCIllKA i r o V D u ^ O J U . CZ 6 Z 3 AWRAtNA


CHA i r o NOH BOEBO^. KAT0B0AH H CZ 3 ^A CIA KAO-
nOTNHtţA* A. /3 (>M£. MClţA Allf). J&'î.“
„Evseviosul şiiubitoriul de Cbristos Domnul Ioan
Vasilie Voevodă, cu mila luî Dumnezeu Domnito-
N OTITE ISTO RICE SI ARCHEOUOGTCE 171

riu ţerel Moldovei, şi Domnaluî Theodosia, şi cu iu­


bitul lui fiirt loaii Yoevod, biue voi şi zddi acesta clo­
potniţă. an. 7146, luna April. 1 6 “(1638.) Clopotniţa
lui Yasilie Yodă a durat numai până la începutul
viacului present, când ea s a dărâmat şi înnoit din
temelie, percumsevedeastăzî, între anii 1804 1806.
Acesta se constată din o inscripţiune grecâ ce este
pe turn, în partea despre uliţă, şi pe carea noi o
reproducem aici:
„ S ’jvapTât ţ)îta oz-xvrj xoivoxi-oţ rwv ev im A6 oj zai i;x p / u a ;
w'j /cT'.ov j a Aavopivou dv-fjyîpOrj r/. CaOpwv. x-o 1804 ecoţ 1 8 0 6 .“
„Cuajutoriul luî Dumnezeu cu cheltuelacomuni­
tăţii celor din Atlionu, si (în timnul ? exarchieî lui
Sinesie Clialandrinii s’a redicat din temelie. Dela
1804 pană la 1 8 0 6 .“
3. în Biserica Sânţilor Trierarclii sînt depuse moş-
tele .sântei Paraskevel, aduse de la Constantinopole
de Yasilie Yoevod, în an. 1641, şi depuse în noua
sa monastire. Istoricul aducere! sântelor moşte se
ceteşte în inscrpţia ce este pe o lespede mare de
marmoră, aşedată sub racla cu moştele. Earâ pe pă­
rete este zugrăvită parada, cu carea s’art primit în
laş! sântele moşte, de cătră Domnii, cleru, boerî şi
popor. Eată inscripţia:
,,H3K0AiNlt/V\ KA W T L ţA CZ nOCflrfc»UtNTliV\ CNA H
CZ A.’îtHCKU/Vl C T T 0 H i^HKO'rROp'taţlArO ţi,\X
CT^H E/!HN0C*1|JNIH H N tp A 3 ^ ,t’ AHM'fcH T jlO lţH
CAABOCAOBHMArO H GZCfflOK AAH AtAAATO RA. R A TH C-
THBbJH H yTO A W RH B RIH r ^ H N Z JPvN HACHAIt BOt-
BO^ K^VtK) AAACTÎH) m ^pZ 31AAAH AAOA^ABCKOH.
ffB H H T EA CIvIH H nOKOfNHKZ C T T O BZCTOHNATO RA-
172 N O Tl'fE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

rOMfCTÎA nOTZL|JACA CZREAHKHM H 06^

MNOrHAA B Z ^ E A ^ nTe M MO EPk Vko CZMOTpENiK) H

llpEHEC CIA Mp^ HECTNGIA AAOljJH C T W A H Mp^ MO-

J^OGNIJ A M TEpH NAUIEA nApACBESUA TApNOBCKlA NA-


ţH^AEVYIvJA M A T K H U IT IjApHrpA^A. §E?K£ Tp£-

’r t f I ipEHECf NIE K k lC T . G lA ?K£ C T k J A H HECTNk/A


m o q jîi npMCAA iw ti b z c e Ct ^ h u j Vh h g a a î k e n h ^ h -

lil H H BZCEAENCk Vh n A T p lA p ^ KvpZ nAp^ENIE. CZ

B Z ctK H A A GATkJM BZCtA IţEpKBH C Z B ^ T O M H MpO-


H3B0AtH!£AA flpEnOC ^A?KE Cit GArOf CZKpOBHL|J£ Tp£-

/V\M eAA^KEH^HiUHMH M H'rpOHOAHTkl K v p luiANH-

KIEAA MpAKAlHCKHM K V p nnp.O.£Ni£AA AN^pEANOflOAC-


K 1/Vl H R v p r0 ’Elt’(|)A NO AA MAAEWN MATpON. BZ

n p 't a i c i j j f N A r o Ap^iErirCKonA K v p fîApAAAMA mh -


T ’pOflOAHT A O^MABCKArO H BZCEA iW o a ^ABCKOH

3EAAAH @?KE RArOMCTHBk/M M ^ T O AKIKHBklH TAHNZ


NAU1 Iw R a CHa Ve R o e RO£, MACTlVo R ^ ’l V o r M ^ Z
3EAAAH illOA^ABCKOH. MASE ^pArOlţ^NNArO GMCEpA ’

KZCEHECTN'fc H BZCEAK)GE3MTt BZCMplA H 3^ E WT


CERE BZ NAB0CZ3^ANft M CTWAA TpU^* CTHTEAEH H
BZCEAENCKII\J-BEAHKH)C ^MHTEAEH fiaCHAIA R e AHKATO

Tp iiro p iA g t o c a o b a h I w a n n a I W t o ^ c t a p o y p A -
M'fc GAronOAVHHO MOAO^KM H CZ^pANH RZ MECT H
CAABA E^HNOAA^ BZ TpOHli,H nOKAONrtEAAOMb1 Etf,
B Z NENCKONMAEMkJA MpEDO^or NkEA MATEpH NAdJEA
HApACKEBlA AAOAkkk 3 A VVrn^LţJENlE r p ^ O B CBOH^
h BZCEro np ffccB ^TA A ro c s o tro po^A. b a ^ t o u t
C Z 3^ A N IA AAHpA / 3p /V \^. BZ A ^iTO *\E TMO^CTBA
NOTIŢE ISTO RICE SI ARCHFOLOGICE 173

CBOtro WC/VlOf, AAClţZ K)H. TI B Z Cf PK* A ^ T O fOPK-

^tN fC T TOCUO^AfK) NAtUf/V^ np'fîBZPK^t A'fcNWH CNZ


tro f a G t £(J)ah boebo^, t/v^PKt no^APK^B th . £,a z ~
rO A tN C T B it h M N o r A A rt rrVţ. ^/v\in.

„Ouvoninţa Tatălui', cu sporirea Fiiului, şi cu con-


făptuirea sântului şi viu-făcătoriuiui Duelul, a lui
Dumnedetl cehu doxologit şi tot-îucliinat întru sânta
cea de o fiinţă şi nedispărţită Treime. Evseviosul şi
iubitorul de Cliristos Domnii loan Vasilie Voevod cu
mila lui Duinnedeii Domnitoriii al ţerei M oldavei;
Find râvnitoriu şi apărătoriii al sântei evse vii resări-
tene, s’a sirguit cu mare osîrdie »i cu un dor prea
mare, dupre iconomia dumnecjeesca, şi a adus dela
Constanţiilopole aceste prea cinstite mdşte ale sân­
tei şi cuvidseî Maiceî nostre Paraskeva târvovena, ce
se cliiamă Piatka. Acesta a fost a treea strămutare
a ei. Eară aceste sânte şi cinstite moşte le-a trimis
lui prea sântul şi prea fericitul şi icumenicul patri-
archii Kyr Parthenie, cu tot bunul sfat şi cu buna
voinţă a tetă Biserica. Si a trimis acesta bună co-
moră prin trei prea fericiţi Mitropoliţî: Kyr Ioanikie
al Iraclief, K yr Parthenie al Adrianopolei şi K yr
Tlieofan Paleonpatron. în dilele prea sfinţitului Ar-
chiepiscop Kyr VarlaamMitroplitul Sucevei şi a tetă
tera
j Moldovei. Pre care Evseviosul si i iubitoriul de
Cliristos Domnul nostru loan Vasilie Voevod cu mila
lui Dumnedeii Domnitoriii al ţerei Moldovei le-a pri­
mit cu totâ cinstea şi cutbtă dragostea, mai mult de
cât un mărgâritariu preţios, şi cu bună norocire le-a
pus aici în nou-ziditul de el templu al sânţilor Trier-
archî şi marilor dăscăli icumenici A7asilie cel mare,

I
174 NUTITE ISTORICE ŞI ARCIIEOI.OGICE

prigorie Theologul ,şi Ioan Chrisostomul, şi le-a păs­


trat spre cinstea şi slava unuia Dumnedeiî celui înclii-
nat în Treime, pentru nesfîrşite rugi ale cuvidsei
Maiceî ndstre Paraskeveî, spre iertarea păcatelor lui
şi a tot prea luminatului seu nemu. în anul dela zid’-
rea lumii 7.140, şi în anul 8 le al Domniei sale, luna
Iuuie 13. (1041). in acestaşu an s a născut Domni-
toriuluî nostru prea doritul seu fiin Ioan Ştefan Yoe-
vod, căruia da-î Domne lung-zilie şi mulţânie.
Amin.“
In acestă inscripţie \ asilie Vodă se titlueşce :
„ravnitoru şi apărătorii! al sântei Eseviî ( pietăţi) re-
săritene. Aceste cuvinte ne esplică întru câtva mo­
tivul, pentru care cu mari clieltuele a procurat muş­
tele sântei Paraskeveî, plătind datoriele patriarchiei,
şi cumpărând cu bani permisiunea Turcilor.
Te timpul acela Biserica resăritului era amenin­
ţată în dogmele sale orthodoxe de propaganda cal­
vină, carea între altele nega dogma ortodoxă des­
pre cinstirea sfinţilor, a iconelor şi a mdştelor lor. Pri­
mejdia era cu atâta mai alarmantă, cu cât se credea
că chiar unul din patriarcliiî de Constantinopole,
K iril Lucaris, ar fi favorat dogmele calvine. Vasi-
lie Voevod a aperat orthodoxia cu fote mijldcele sale
de Domnitorii! puternicu şi influent, atât în ţerâ cât
şi în tot orientul clirestin şi la Porta otomană. Pe de
o parte el a ocrotit şi ajutat pe patriarcliiî cei buni,
dândule la nevoie aziliî în Moldova şi procurăndule
mijldce, pe de alta lucrând la destituirea celor vă­
tămători credinţei ortliodoxe. Apoi în anul următorii!
1642, a adunat împrotiva Calvinilor un sinod la laşi,
unde din-nou s au condamnat doctrinele lor ca ne-
N OTITE ISTO RICE ŞT ARCHEOLOGICE 175

orthodoxe. Spre a da o mai palpabila dovadă contra


Calvinilor despre veneraţiunea Orthodoxiel cătră
sfinţi
? si
î
moştele
î lor,7 el a adus moştele
î
sântei Paraske-
vei în capitala Moldovei.
în inscripţiunea reprodusă mai sus, se d icecă stră­
mutarea mostelor
i
sântei Paraskevei dela Constau-
tinopole la laşi ar fi fost a treea strămutarea acestor
sânte linişte. Dar istoria ne spune ca acesta a fost a
o-a strămutare. E ată în scurt istoricul lor:
Sânta Paraskeva. s’a născut, a trăit si s’a sântit
printre Românii şi Slavii de preste Dunăre. Grecii
o fac grecă, Slavii— slavă, şi noi Românii o putem
crede de origină română. Născută şi înmormântată
la Epivat în Tliracia, moştele ei au fos strămutate de
acolo întfiia ovă, în timpul cruciaţilor de regele Ro-
mâno-bulgarilor loniţă Asan la Târnov, capitala
imperiului româno-bulgariu. L a ocasia dărămâreî
Târnovului şi disfiinţerei regatului româno-bulgar
de cătră Turci, Domnul Munteniei Mircea ceru şi
dobândi dela Sultanul Baiazid moştele sântei Paras­
kevei, sile transporta in Muntenia. Acesta fu a doua
strămutare. Nu târdiu, după bătălia dela Nieopole
(1396),i Sultanul, mâniindu-se pe Mircea, a prădat
Muntenia, a luat de acolo şi moştele sântei Paraske­
vei, şi le-a dăruit Rnegliinei Angelina din Serbia,
carea le-a dus cu sine la Belgrad. Acesta este a treea
strămutare. Pela jumătatea viacului 15-le Turcii au
strămutat moştele sântei la Constantinopole şi le-au
depus la patriarchie; acesta a fost a patra stră­
mutare. A cincea strămutare este acesta făcută de
Vasilie Vodă, dela Constantinopole la Iaşi, unde se
găsesc şi astăzi aceste sânte moşte. Din aceste puţine
17 <> N O TIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

trasuri istorice se vede causa pentru carea sânta


Raraskeva a fost şi este atât de stimata la Român!
şi la Slavii de sud, şi pentru ce în România diua sân­
tei Paraskevei, la 14 Octombrie, se serbeză ca şi alte
serbâtor! mari anuale, sub numirea d’e„ Vinerea cea
mare.“ Numirea grecâ Raraskeva -apar/.evr, cu
carea se însemnă G-a di a septămâneî, Bulgari! o
aU tradus îulimba lor prin H ia t k a ^ eră Româ­
ni!— prin,, Yinere.“
4. Dintre cărţile şi oddrăle ctitoresc* ale Mona-
stirei se pâstreză încă:
1 . O Evangelie serbescă, scrisă frumos cu aur şi
cu negrelă, pe o chărtie grbsâ sclivisită, imitaţie a
pergamentului, ferecată preste tot cu argint şi aurită.
1 abia desupra represintă în relief icdna înviere! cu
legenda scdtere! sufieteior din iad. Tabla de desupt
represintă la mijloc cfiipurile Sânţilor Trierarcln ;
deasupra lor cine! iconiţe mai mic!. Domnul ’Chri-
stos pe tron, lângă el maica Domnului din drepta,
Sântul loan Evaugelistul-din stânga, pe de lăturî-
do! arcliangeli. Pe margine, de o parte şi de alta-
câte G-apostoll. Dedesupt are acestă inscripţiune
slavona :

I t A A r o ' l h C T H K W H H ^pnCTOAtOKHBUJH TOCllOAMM

ltVAM fiACHAlE BOEBO^A K54UK) M A C T I K ) r OCHO^xpZ

3ÎAAAM AI OA^AB CK OH BEA1]» H CZTBOpH CZH T E T p O -

V A N r i A K H ^A^E ETO BZ CB O* LţEpKOBK BZ T p Z r t f

tAIDCKW/VI. KZ ^pA AA C T K I ^ T p E ^ C T A B K a CHAIA B£-

AHKftTO I TOplA kOrOCAOBA, ItVAN 3AATAtfTAro


B A T O /3pAAtX. “
NOTIŢE ISTO RICE ŞI ARCIIEOLOGICE 177

„Evseviosul şi iubitoriul de Christos Domnul loan


Vasilie Voevoda cu mila lui Dumnedeu Domnitoriu
ţerei Moldavei porunci şi făcu acest tetravangel şi
îl dădu în Biserica sa din târgul laşilor, în templul
Sânţilor trei ierarcln Yasilie cel mare, Grigorie 'Te­
ologul, loan Clirisostonml, în anul 7 1 4 9 “ (1641).
Evangelia la început are acesta notiţă :

> ,E A rO N K C T H B b JH H ^ O A tO kllB U lH r il^ H N Z Io>AN

fiftC H A lf BOlBO^V Kîfcl'w AAACTUO ' H l ^ Z 31/V\AH

îV lo A ^ A B C K O H . IIO B l.v fc H C X TB A ţU I CZH T i T f O V T A Z .

II trO B X CBOA LţtpKW B B Z T p Z r ^ ttlU h C K lV M

B Z )^ A M T p f ^ C T A U BACHAIA B IA H K A T O . T ţ iU rOţ>»A

BTOCAOBA W \N 3 A A T a S C T A rO . BZ AAOAK& N f c llf t -

C T A N N * H B Z I lA IW A T B ’t ' I N ^ A m ^ B ^ CUM. S A ’fc-

T\JU MCLţA A î K t B S

„Evseviosul şi iubitoriul de Christos Domnul loan


Vasilie \ oevoda cu mila luî Dumnedeu Domnitoriu
ţerei Moldavei, porunci şi tăcu acest tetravangel,
şi-lu dădu în Biserica sa din târgul laşilor, în templul
trierarchilor Vasilie cel mare, Grigorie teologul şi
loan Clirisostonml, spre rugăciune ue’ucetată şi spre
viacmica pomenire a Domniei' sale, în anul 7149,
luna Decemb. 6. “
L a u r m ă se însemn a s e r ii to r i u l : „ MNOr
r p^ui NAW h vk t b z itţuvjuv n o n O i i ^ w p w - r
„cu mâna mult păcătosului între iereî popa (l)sidor
de la Badeuţi".
2 . O candela mare de argintii, ca de 5 ocă, data
de Vasilie Vodă. La mijlocu are acestă inscripţiune
împregiur, în ildue rânduri :
Notiţe istorice şi archeologice 1*2
178 N O TITE ISTORICE St ARCtTEOLOGICE

1 , f w BACHAl'f BOtBO^A MA E^K. rOCflO^Ap $l\ \ -

A*fc AAOA^ABCKOH C03^AA KAN^HAO Ci B Z

CTHTHAE BACHAU Bf AHKATO, r^HTOpli E0-

TOCAOBa H IwAN 3 A A T 0V C T a r o BZ JVHNACTEifk


Ioan Viasilie Voevoda
CBOH ttCKOH B Z fOKS’/ i ^ i V \ s l
cu mila lui Dumnedeu Domnitorii! tereî Moldavei
5 J

a construit (?) acesta candilă în templul sânţilor tri—


erachî Vas. cel mare, (Irig. tlieol. şi loan Chriso-
stouml, în Monastirea sa din laşi, în anul 1 6 4 6 “.
Candela este decorată în relief cu icone de sânţi,
de ângerî şi cu capete de omu. Ea este atârnată de
o coronă, carea închee partea de sus.
3. Trei potrete m ari: Unul al lui Vasilie Vodă,
zugrăvit în totă statura şi în costumul domnesc de
atunci ; al doilea potretul Domne! Teodosiei ; şi al
treilea al Aiului lor. Aceste ddue din urmă sînt cu­
sute cu fir şi represintâ arta cusutoriei de atunci, şi
costiumele familiei domneşci. Potretele sînt încadrate
şi acoperite cu steclă, ceea ce a contribuit la buna
lor conservare.
4. O Evangelie mică grecescă, carea stă pe sân­
tul prestol. Ea este tipărită în anul 1799. Dar legă­
tura este antică, ceea ce însemnă că ea a fost luată
de pe o altă evangelie vechie. Pe tabla de desupra
se represintâ , ,fiZCKptCtNi"t (învierea), cu legenda
scdterei sufletelor din iadn ; pe cea dedesupt are
ic<5na „SVlI'fc n i t (Adormirea). Tablele sînt împre­
unate cu mrejă de argint poleită cuauru. Totă Evan-
gelia a fost poleită cu aur.
5. O cădelniţă de argint aurită, lucrată goticii.
6. O căţue mâreţâ, tot de argintă.
n o t iţ e ISTORICE ş i a r c h e o l o g ic e 179

7. Un alavastru pentru sântul myr, dăruit lui Va-


silie Vodă de patriarchul Partenie, pentru conser­
varea sântului myru.
8. 23 Linguri de argint. Gavanul lor este în for­
ma lingurilor ordinare ruseşcî. Pe coda lor este scris:
„ fiaCH/v'lE „TO M O ^A T^OCKA \
9 . 2 Ibricele de argint, poleite cu au r, pentru
proscomidie.
10 . Un pangliiariu de argint aurit.
1 1 . O perdea la uşile împărătesei, cusută cu firu
de aur pe catifea vişinie. Ea represintă un potirii
mare, în carele este Domnul Cliristos în forma de
copilu, binecuvântând cu amândoue manele. L a ca­
pul Domnului — serele şi luna ; dedesupt stele. Pe
de laturile perdelei— flori diferite, tote cusute cu
fir de aur. Desupra are inscripţiunea acesta.
„ Ho» BACHAIE B0£B0^ r il^ A p h 3£MAH M OA^AB-

CKOH H rOCflOffi^A iro 'O’fcW^OCÎA B A T O / 3 PM 3


(1639).
1 2 . l o t din acel anii, şi cu aceeaşi inscripţiune
este o altă perdea, cu mijlocul de catifea vişinie, eră
marginile de catifea verde. Represintă fiori masive,
cusute frumos cu firu de aur. E a este maî mare de
cât precedenta.
13. O pdlă de iconă, de catifea vişinie, cu margi­
nile verdî. Represintă icona Sântului N icolaiii. L a
capul sântului— doue iconiţe rotunde, care repre­
sintă pre Domnul Cliristos şi pre sânta Feci&ră; tote
cusute cu sîruiă de aur şi de argint.
14. Altă pdlă de iconă, tot pe catifea vişinie, şi
verde pe margini. Represintă icona Bunevestireî;
180 NO I T 'F IS T ' R I 'T SI A R T H F O O G IC E

cusută deaseminea cu sîrmă de aur şi de argint.


15. Perdea la uşele împărătesei, de aceeaşi formă
şi artă. Represintă icona înviere! cu legenda scute­
re! sufletelor din iadn,
16. Alta, de aceeaşi formă şi arta, represintă pre
sânţi! trierarehî în tdtă statura. Frumos cusuta cu
sîrmă de aur şi de argint.
17. Un aeră mare, dat tot de Vasilie Vodă şi de
Doimia Iu! Theodosia, în anul 7146 (1638), Ma! 20.
Frumos cusut, pe aceleşi materii de catifea roşie şi
verde. Impregiurare inscripţiunea ctitorie! lulVasilie
Vodă. — Mal este încă un aera forte micu, carele
serveşce spre a se supra-pune pe prestol în timpul
sărbătorilor pascale.
1 8. Fin epitraehilu cusută, format din orariu, şi
are pe de laturi cusute 19 icbne rotunde, represen-
tând patimele Domnului şi serbâtorile dominicale :
data este, tot anul 7146 (1638).
19. Doue perdele pentru uşele lăturale ale cata-
petezme!; tot aceeaşi artă : Una represintă pe Apo­
stolul Petru în întrega lui statură, alta pe Aposto­
lul Pavel, — deaseminea în întrega statură. Amân­
două forte frumos cusute cu sîrmă de aur şi de argint.
20. Sticharirt diaconesctî, de catefea grdsâ, vişi­
nie. Cusuturî are la pole împregiur, late de 18. c.m.;
la mănicî şi la guleru, cusute feliurite flori cu sîrmă
de aur şi de argint.
2 1 . Orariu frumos cusut, cu ângeri şi serafim! şi
chipul Maice! Domnului; pintre iconiţe cuvântul
greceseu : „agios“,repeţit de multe ori. Tdte acestea
sînt făcute şi date de Vasilie Vodă.
2 2 . 3 Candele de amu şi un Chivot de argintă.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 181

Acestea au formă deosebită de cele usitate astăcj! la


noi. Inscripţiunile grecesc! şi arta arată că ele sînt
lucrate la Constantinopole.
In fine însemnăm, că acostă Biserică, capodoperă
de architectură şi de sculptură, acum se restaureză
în totă splendore el antică, ceea ce face mare ondre
guvernului actual şi naţiuni! întreg!»
Din descrierea Monastire! Trierarcliilor a Arclii-
diaconului Paul de Aleppu este tradusă în româ-
neşce numai o parte, şi anume : descrierea clopotniţe!
cu orologiul el. E l a descrisă în limba araba şi B i­
serica Trierarcliilor; dar traducătorul englesu, dela
carele s a împrumutat traducerea română, a lăsat ne­
tradusă descrierea Bisericei, credănd, dupre opiniu-
nea D-lu! Hâjdeu, că ar fi aceleşi amănunte, ca şi
la alte Biserici, descrise în urmă. Domnul Hâjdeu a
promis a reproduce acea descriere aparte, „ cu o
traductiune direct din limba arabă“, dar acesta
lacună o a îndeplinit Drul Gasteru, publicând în
„Revista pentru istorie f i A r cheologie11, a D-lu! Toci-
lescu (1883. t. 11. p. 4 1 5 — 417), o traducere dupre
originalul arabii al descriere! Bisericei Trierarcliilor,
dupre cum era ea la început, când o a descrisă că-
lătoriul arab, Archidiaconul Pavel. Reproducem aic!
mai ânteiu partea descriere! Archidiaconuluî Pavel,
pre cât o găsim publicată în Revista istorică a D-lu!
Hâjdeu :
Monastirea Sfinţilor Trierarchî, elice el, ,,e cu de­
osebire frumdsă, şi pare unu castelu, fiind încungiu-
rată din tdte părţile cu mur! de petra. Deasupra por­
te! este unu turnă pentru clopote, şi pentru orolo­
giul oraşulu!, carele e de fer şi cu rdte mari. Clopo­
1S2 N OTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

tele sunt atârnate desupra pe grind! de lemnft. Ma­


şina orologiului împle o jumetate din o cămăruţă.
Ea are o varga de ferii, carea întră prin acopere-
inent (*) şi trece în sustt pană la culmea clopotului
celui mare, câtră carele e aplicată unu greu ciocanu
de ferii. Când îi vine timpul să bată, o mare bucată
de lemnu ese din arcul turnului, având resorte, prin
care se pun în mişcare clopotele cele mici, ceea ce
se numeşce larmă, pentru a preveni atenţiunea po­
porului, că urmeză a bate orele (**). Atunci varga
menţionată e trasă în jos prin rote, ciocanul de o
dată se rădică, şi cădend pe marginea clopotului,
produce un sunet, ce se aude în întregul oraşu, “
Doctorul Gasteru, continuând descrierea Bisericei
descrisă de Pavel, dice :
„ Eră ce priveşce Biserica cea sfântă, ce se află
în mijlocul Monastirei, peste tot făcută de petră
cioplită, şi pe dinafară este cu totul împodobită cu
deosebită măestrie, care întrece tcStă înţelepciunea;
nu sunt lucruri plane, ci numai sculptate. De desup-
tul coronamentului Biserica este încinsă cu doue
brâne negre de petră, cioplite aseminea. Biserica
are doue turle înalte. Intrarea la ea este prin doue
uşi, una spre sud, alta spre nord, dupre obiceiul Bi-
sericelor lor. Desupra fîe-cărei uşî este o ferestrâ
înaltă cu zăbrele, şi în zidiul despre apusă sunt alte
doue ferestre cu zăbrele, şi întocmai ca cele dinteiu.
Antretul Bisericei formeză o boltă încrucişată, în
vârful căreea este icona Treime!. Desupra uşe! ce
duce din pridvor în Biserică este icona judecăţeî ce!

(*) Se înţelege podela clopotniţei.


(•") Eu eredu, o h l a r m a clopotelor celor mici, era baterea sferturilor de eias.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 183

de pe urma, mai frumosă, de cât o vedusem la B i­


serica din Yasluiu, şi Turci zugrăviţi dupre chipul
lor, cu turbanele şi cu cealinalele lor. Apoi pe ce­
lelalte zidiurî (ale pridvorului) sunt chipuri de omeni
şi de tote creaturele lumeî, începend de la om pană
la animalii, şi feră selbaticâ, şi pasere, şi pomi, şi
plante, tot lucruri, care îţi iau viderile. Apoi tineri
şi fete şi mulţi bmeni, carii mulţemesc lui Dumne­
zeu în santitatea lui cu tobe şi psaltire. Apoi abi-
sişari (?) şi boeri şi cădii (judecători) dupre rangul
lor,-totul făcut de aurii şi lazurii. După aceea intri
în Biserică prin uşa despre apus, şi desupra ei se
află icona celorii trei Ierarchi. Uşa este giur împre-
giur cioplită cu mare m ăestrie; prin uşa acesta in­
tri în narthică; în zidiurile ei se află firide (nişe),
uude sunt mormintele copiilor beiului şi al ferneeî
sale, Domne! cei dinteiu. Pe aceste morminte sînt
multe covoră de mătasă şi de serasir, şi desupra lor
atârnă candele de argintii, ce ard fliua şi ndptea, şi
sfeşnice cu lumenărî de ceră. Aci (în nartică) sînt
patru ferestre cu gratii, câte doue într’un părete, şi
portretul beiului şi al nevestei sale, Domne! cei
morte, de carea am pomenit mai su s; căci murise
încă trăind el; apoi (portretele) celor trei copii morţi
unul după altul, în haine frumdse, şi pe calpaculile
lor era câte o dungă de Samurii.
Pe păretele despre apus, unde este uşa, se află
efigia (închipuirea) Bisericei, pre carea Beiul o ţine
în mână, şi pe densa sunt zugrăviţi cei trei Ierarchi;
el o presintă Mântuitor iul ui, carele il bine-cuvin-
tezâ, şi împregiurul lui stau Apostolii şi ângerii. De
bolta narticei atârnă un policandru, dăruit de cti-
184 N O TITE ISTORICE SI ARCHEOEOGICE

tom. Aci (în nartică) sunt multe icone minunat


lucrate.
De acolo (din nartică) intri în templu prin doi stălpî
mari, ciopliţi în formă de arbori venii de fistiki,
ciopliţi din petră verde, prin carii sunt vine de aur
de jo s pana sus. Tronul beiului se află în partea
despre răsărit a stălpului celui ântein, dupre obiceiu
cu scări la trontt şi cu un baldacliinu desupra. Tronul
este acoperit cu plăci de aurii, minunat săpate; inte­
riorul lui este căptuşit preste tot cu roşu, şi treptele
şi podela sunt acoperite cu postavu roşu. Desupra
baldachinului se află o cruce, peste carea este un
trandafirii cu totul de aur, minunat lucrată.
In drepta tronului pomenită, la zidiul despre sudă
este o cupolă mare, ai căreea stălpî de marmură albă
sunt minunat sculptaţi; te sui pe trepte, asemenea
de marmură albă; şi în mijlocul ei stă un sicriu, pe
dinafară şi pe din lăuutru căptuşită cu roşu şi bă­
tută cu cuie de argintă, avend aseminea o lăcată mi­
nunată, pre carea ne o deschiseră, şi noi ne-am în­
chinată şi am primit bine-cuventare dela muştele
Sântei Paraskeveî cei ndue bulgare, pre carea beiul
o adusese din Constantinopole dela Biserica patriar-
chală, dela cămara Sfinţiloră, înaintea cărora ne în
chinasem, precum am povestit (pag. 1!)). Şi ea (St.
Paraskeva) este ca cum ar fi în vieţâ, învelita în eo-
vdră şi mătasă, şi alte de felini acesta. Desupra ei
atârnă candele de argintă şi de aură, şi ardă dina şi
ndptea. Pe zidiă e zugrăvită nevoinţa ei, şi cum s a
prestăvit, şi cum aă adus'o Turcii pană acolo (la laşi),
unălucru minunată; căci, când au adus-o Episcopii,
a fost cu denşii şi un capugi-başa, pentru ca să mă-
K OTITE ISTORICE ŞI ARCHF.OLOG1CE 185

reşcă fala, şi să devie mai strălucită printr’acesta.


Templul seu chorul (*) este întocmai ca celă din
Biserica Ddmneî .(adică Monastirea G'olieî). Are ase-
minea doue arcade, una spre sudu, alta spre nordii,
şi jeţurile (seu stranele) sunt făcute de lemnu de chi­
paroşii şi de abanosti, lucru ţarigvădcnu, strugărite şi
săpate, şi jăţurile Episcopilor stau în frunte. In fie­
care cliorii (strană, lăture) se află câte un analoiu (**),
împodobite cu fildeşii şi abanosh, şi cu altele de felini
acesta; o desfătare pentru ceî ce le privescii, sunt
acoperite cu postavn roşu. Cupola templului este forte
înaltă; în bolta ei e icdna Mântuitorul lui. — fie bine­
cuvântat!
Cupolele acestei Biserici sunt fdrte înalte, şi atârnă
întrensele (câte) un policleu (Candelabru, polican-
dru) marţ, luncii de 1 (>coţi (***), poleiţii peste tot cu
argintii,— unu lucru, care îţi îea mintea (te uimeşce).
In interiorul lui este legat un felii! de pavilion. In
zidiul fie-căruî cliorii stau fereşte cu zăbrele.
Dinaintea tâmplei (catapetesmel) Bisericei stau
patru sfeşnice de aramă, diferite prin aspectul şi
prin forma lor, apoi alte ddue mari de argint. Ast-

(*) Partea din mijloc a Bisericel, carea ente intre riartliicăsi altariu se numeşce
în termini tecbnicî: tem plu şi chovu. Choru «e numeşce pentru că aici s .nt clioru-
rile cântăreţilor, unul la drepta, altul Ia stânga.
( ) Analoiul, hcu analogul este o pupitru, pe c a r c a staîi cărţile de citire şi câ n ­
t a r e . la amâudouc stranile h c u chonirile/eâte unul. Văisilio Vodă pcntr.i păstrarea

lor iu curăţenie a ordonat no iie invălite cu acoperământ de postav roşifi, carele


s :i sc rădice numai in dilele de solemni ta ţî.
(' 'j Ca sa înţelegem acest pasagiu, treime a fi seim. ca în vechime î bisericele
cele mai ', iu partea numita tem plu erau patru polioaudro, trei în arcadele laturalo,
la drepta, la stânga desupra eliorurilor, si despre apus, tuslrele ma: miei. In mij­
locul h/r, atârnat de bolta superiorii, vinca policandrul, se i policlcul cel mare. Lun ­
gimea de. 1 fi coţi a policniidruluT celui mare mi se pate exorbitanta. Eu cred, ea
acosta măsură trebui.1 atribuită lărgime! lui la bazîi, ca re a o formă o circ inferenţa
fdrte spaţidsă, încărcata eu sfeşnice pentru lumânări.
186 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHFOLOG1CE

feliu este simbolul (*), compus din patru pături,


lucru minunat, fără semen. Şi icbna Domnului şi a
Maicei Domnului, si icona celor trei ierachî, si icona
sântului Nicolaid, încărcate de aurii şi de argintia.
Sanctuariul (altariul) este de o frumuseţe şi de o
eleganţă estra-ordinară, şi arcadele cupolei sunt di­
ferite unele de altele, şi acoperite cu plăci de aur
şi de argint; în faţă are trei ferestre cu gratii, şi stâlpi
acoperiţi aseminea cu aur. Pe bolta cupolei este
icbna Maiceî Precisteî. Icbnele, care se află în interi­
orul Sanctuariului şi pe zidiurile Iul, sunt lucrate cu
aur şi cu lazuru, şi nu se pot numera. Dinaintea uşe-
lor Sanctuariulul este o candelă mare de argint.
In genere se pute zice, că nici în Moldova, nici
în Valachia, nici în ţera Cazacilor nu mal esistă o
Biserică, ce i s ar putea asemăna atât în privinţa zu-
grăvelel, cât şi în privinţa frumuseţe! el architecto-
nice, aşa în cât cuprinde mintea de mirare. Să o ţie
Dumnedeu în vecii veciloru, Amin.“ Pană aici tra-
ducţia D-luI Gaster cu descrierea Bisericel Sânţilor
Trierarcliî. însemnăm aci, că D-rul Gaster, spune,
că a făcut traducerea cu ajutoriul unul amic al seu,

Ternii nul „simboltlu este usitat se vede la arabi, L a noi între obiectele sacre,
ce se afla dinaintea altarului nu este nici unul cu acest nume. Eft cred, că Dia­
conul Pavel prin el îuţelege iconostasul, seu tetrapodul, pe carele stă icona hra­
mului, sdu a templului, carea înore-care privire este s im b o lu l seu semnul distinctiv
al Bisericel respective, adic-a icona sântului seu a sânţilor, cărora este dedicată
Biserica, şi la carea se închină chreştiniî,'când intra şi când < s din Biserică. Tu
de comun aceste tetrapode şefi iconostase se făcu cu mai multa şeii mai puţină arta,
dar tot-dduna se disting prin artă şi podobe. La acesta afirmare ne conduce, şi amin­
tirea archidiaconuluî despre doue sfeşnice mari de argint, care era dinaintea tem-
pleî, afară de cele 1 mari de arama de dinaintea iconelor împerăteş 1. Aceste
sfeşnice de argint erafl aşezate pe de laturile tetrapodul ui, ceea ce se vede şi
astadi la multe Biserici catedrale în România. Tetrapodul Bisericel Trierarchilor
era totu de argint. Acesta se vede de acolo, ca Pavel Archidiaconul, amintind despre
cele doue sfeşnice de argint, dice immediat, că „ast-feliu este şi simbolul,*4 adică
tetropadul, carele era construit din patru pături seu rânduri, unele peste altele.
n o t iţ e is t o r ic e ş i a r c it e o l c g ic e 187

docent la universitatea de Breslau, şi recundşce, că


„terminologia teclmică, mal cu seină cea a obiecte­
lor si ritualului Bisericesc, tace traducerea forte de-
>

fieila." In adevev, şi noi urmărind traducerea l)-luî


Gaster am fost siliţi sa deviem puţin de la ea, în lo­
curi neînţelese, şi să o rectificăm prin propriele nd-
stre cunoscinţl despre cele bisericeştii.
Continuăm mal departe după ttaducţia D-lul
Hâjdeu, descrierea M onastici Trierarchilor din Ia şi:
„Refectoriul (trapeza) are desupra o cupolă de
petră." După acesta călătoriul arab, lăsând Mona-
stirea, trece la scula Iul \ asilie Vodă, pre carea o
numeşce „ magnificii colegiu," şi ne spune, că ea nu
era în Monastire, ci afară, dar nu departe de ea.
Etă cuvintele Iul La o mică distanţa de la Mo-
nastire (lângă băl), pe malul marelui Iacii, numit
„Heleşteu," seu pescărie, este magnficiul colegiu,
zidit de Beiul (Vasilie Vodă).
Observăm mai ânteiu, că edificiul din interiorul
Monastire! Sânţilor Trierarchl, unde acum este scola
numită, dupre numele lui Vasilie Vodă, „Scola Va-
siliană", a fost trapeza Monastire!. Forma eîjantică,
cu bolţile gotice, arată că dateză chiar dela Vasilie
Vodă. Trapezele prin Monastirele domnesc!, eraU
privite, ca adoua biserică ; de aceea ele şi se zidiau
de ctitorii primitivi, odată cu monastirele.
Din spusele Archidiaconului Paul se vede: 1 ) că
pe timpul lui Vasilie Vodă, pe şesul carele este as­
tăzi pe partea sudică a laşilor, şi prin carele curge
Bachluiul, era un heleşteu mare, carele se întindea
pănă din jos de Monastirea Frumdsa, căci pe acolo
se vedii şi acum resturile ezeturel; 2) că M ăreţul
188 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLUGICE

edificiu colegial al lui Yasilie Vodă era situat pe


malul heleşteuluî, lângă băî. Nu pot hotărî, decă
actuala baie din Iaşi, numită Turcescă, carea este
sub Mitropolie, este baia, carea era lângă colegiul
lui Yasilie Vodă, deşi baia acesta pană în dilele ilus­
tre aparţinea scoleî Vasiliane. Archidiaconul Pavel
spune, că distanţa de la Monastire pană la colegiu
era mică, pe când distanţa actuală dela monastire
pănă la baia turcescă nu se pote numi mică. I ’dte
baia acesta pe timpul luî Yasilie Vodă să fi fost mai
aprope de monastire, şi cea actuală să se fi zidit maî
pe urmă.
Despre colegiul Vasilian monumentele nostre is­
torice ne-an păstrat forte puţine noţiuni. Vel mai în­
semnat document, carele ne-a păstrat câteva noţiuni
istorice despre acest colegiu este un suret seu copie
de pe un urică dela Domnul Georgie Ştefan, din
anul 1656, cu carele suret reposatul Georgie Asaki,
în timpul administraţiunei lui Kisilevu, a intentat
procesă călugărilor greci, pentru cele 3 moşii, ce
fusese date scoleî de Yasilie Vodă. Noi îl reprodu­
cem aici, dupre cum la publicat D-lă Codrescu în
tomul 3-le al uricariuluî seu, p. 279-80 :
„Etă Domnia ndstră cercetând şi cu deamăruntul
cetind documentul, înaintea Domniei nostre adus
dela călugării dela Sfânta Monastire din târgul no­
stru, unde este hramul a trei Sfinţi, Marele \ asilie,
Grigorie Bogoslovu şi loan gură de aură, făcută de
ctitorul el Vasilie Voevodă, ce aă fost maî înainte
de noi, şi după cetirea documentului înţelegând vo­
inţa şi dorinţa celui maî sus scris Domnă, carele
vedend mare lipsă de dascăli buni înveţetorî în ţera
N O TITE ISTO RICE Ş[ A RrH EOLO GICE 189

ndstră, fără de care fdrte mult pătimeşce şi se întu­


necă fără învăţătura cărţeî. Drept- aceea mai sus nu­
mitul ctitora, socotind înpreunâ cu tot sfatul ţerei,
au aşedatprin a sa cliiemare dascăli biuiî şi ră vuitori
la învăţături, delaKiev-Pecerski a sfintei lavre de la
pre-o sfinţitul şi de Dumnedeu temătoriul părintele
Patraşcu Moghila, Arcliicpiscopnl Kievului, ca să
fie spre învăţătura şi luminarea mi'nţei copiilor pă­
mântului nostru, iară pentru acosta le-au lăsat lor
trei sate, anume: Răcliiteniî, Tâmâşeniişi .Juganii (*),
ca să fie pentru îndestularea şi hrana acelor dascăli
buni învăţători, şi aii lăsat lor acele trei sate în pace
despre tote dările mari şi mici, ce se vor afla în pă­
mântul nostru, afară de birul ocărmuirei de preste
anii, şi afară de acele să fie scutiţi de oreş-care parte
din goştina oilor pentru acele sate, şi de altă parte
pentru goştina porcilor, precum este scris în acel
document. Iar apoi nu de mult acum, nici un folos
bunii nu s au făcut dupre acel aşedement, căci după
aceea dăscălit aceia sa u izgonit dela M ănăstire, şi în
locul lor s au adus din ţara grecescă. Drept aceea noi
cu sfatul nostru cercetând, cât de huni aii fost
acei dascăli dela lvievu în învăţături, ce fusese la
acea sfântă Monastire, şi mult lucru si m are fo lo s
remâind de la dânşii pământului nostru din a lor în-
văţeturi, fiind că acum călugării greci nici un folos
de învăţătură ca acia pământului nostru nu aduc.“
Să ne oprim de o cam dată aici, şi se resumăm no­
ţiunile ce ne-a păstrat acest precios document des­
pre scdla Vasiliană.
Georgie Ştefan ne spune: 1 ) că Vasilie Vodă, ve-

(*J Satele acestea sunt situate pe Sive ti Q. în judeţul Romanului


190 NOTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE

(Jend marea lipsă ce era în ţară de dascăli buni,


şi că ţera se întuneca din lipsa înveţeturei, au
convocat sfatul terei si aiî decis ca să facă scdla
şi să aducă dascăli buni. 2 ) Domnul a cerut şi a
dobândit de la Mitropolitul de Kievu călugări în-
veţaţi din Lavra Pecersca de la Ivievu , carii să
înveţe şi să lumineze pre fiii Moldovenilor. 3),
Că Domnul Vasilie , pentru întreţinerea dască­
lilor şi a scoici, a chârăzit trei moşii: ltăcliitenii,
Tâinăşeniî şi Jugauiî, şi pentru sporirea venitului
scolei, a scutit acele sate de tbte dările şi angariele.
4) Că acei dăscăli au venit în ţeră, au esercitat
dăscălia lor, au fost buni, pi mult lucru -şi mare j'olos
a remas ţerei de la denşiî. 5) Că dascălii aceia tră­
iau în monastirea Trierarcliilor. 6.) Că acei dascăli,
nu cu mult înainte de anul 1G5G (când Georgie Şte­
fan a dat uricul citat mai sus), au fost isgoniţi din
Monastire şi dela şcola, şi în locul lor sau adus das­
căli greci, carii înse îi'au adus ţerei nici un folos,
şcola s’a desfiinţat, şi moşiele şcolei sau lăsat în
benificiul Monastireî, căci uricul continuă mai de­
parte: „Pentru aceea Domnia mea, cercetând pentru
acestea, sive lend netocinelaşi lipsa lor (a călugărilor
greci), i-ain miluit pre denşii cu cele mai sus scrise trei
sate, ca să le fie în pace şi dc la Domnia nostru despre
măruntele dări de preste lună, şi de ilişu, şi de sulgiu, şi
de miere, şi de unt, şi de ciară, afară de darea ocărmui-
ret şi alte dări aşedate în pământul acesta, ce se vor
întâmpla ca să dea şi el împreună cu ceialalţl, iară
cele de preste lună mărunte dări să fie călugărilor
de la Sfânta Monastire pentru hrană şi îmbrăcăminte,
nesmintit în viaci de viaci. Eră spre acesta este ere-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICfî 191

dinţa Domniei nostre, celui maî sus scris Georgie Şte­


fan Yoevod, şi credinţa tuturor boerilor noştri : lo -
naşco Rusul vel logofet, Ştefan Boul vel Vornicii,
Yasilie Hatmanu*, pârcălab Sucevei, Kiriac Sturza;
Ioan Hăbăşescu pârcălabi de Hotin; Ban teşii pârcă­
lab de Nemţii, Goe pârcălab de Roman, Ilie Şepte-
liei vel Postelnicii, Grigorie Ruso vel Spatariii, Mo-
gâldea vel Pacliarnicu, Solomon Bărlădenul vel vis-
ternicu, Stamati vel Stolnicii, Darie Căreţi vel co­
mis1'. 7164. Apr. 2 . (1656). (Uricariu. t, III. p. 279).
Etâ un actu domnescu, prin carele se constată, şi
ore-cum pe tăcute se aprobă de cătră Domnii cu tot
sfatul ţerei desfiinţarea pentru tot-deunaa şcdleîV a-
siliene, dupre o durată de vre-o (lece ani, precum
vom videa. Şi ne vrând zăreşce cineva aici ura lui
Georgie Ştefană asupra lui Vasilie Yodă, şi plăce­
rea lui de a şterge memoria faptelor măreţe ale ace­
lui mare bărbat, căruia el ’i a fost nu numai nerecu-
noscătoriu, dar şi inimic de morte. Providenţa înse
l a pedepsit am ar!
Revenind iarăşi la şc.dla seu, cum o numesce Paul
de Aleppii, Colegiul luî Vasilie Vodă, ni se represintă
aceste întrebări, la care trebue să respundem dupre
putinţa :
a) Cine a fost motoriul seu îndemnătoriul lui Y a­
silie \ oda la înfiinţarea colegiului din Iaşi?
b) Cine a fost profesorii?
c) Ce s a predat în colegiu?
d) Ce relaţiuni au esistat între colegiu şi între
noua Monastire a lui Yasilie Yodă Trierarcln;
e) Cât timp a durat şcola, şi în ce împrejurări şi
din ce eausă ea s'a desfiinţat?
192 N O TIŢE IST d klC E ŞI ARCHEOLOGICE

înainte de a respunde la aceste întrebări, sa gru­


păm ântăiu tote noţiunile istorice, de care avem a
ne conduce la respunsurile nostre.
a) Mitropolitul Varlaam în prima sa „Carte româ-
nescă de înveţetură“, tipărită în Iaşi în anul 1643,
în prima tipografia donmescă din „Mănăstirea a trei
Sviatiteli“, în stichurile ce face la început asupra,,
Stemei (Marceî)Domnieî Moldovei,, tace alusiune la
şcola lui Vasilie Aoda, prin următorele strofe :

„De nude mari Domni spre laudă ş’aţl făcut cale,


Deaeolo şi Vasilie Vodă aii început lucrurile sale.
C u în v e ţe tu r i ce în ţ r a sa temelkiceşce,
Nemuritori ii nume pro lume şi e zideşce.“
*■

Este însă un loc în cuventul Mitropolitului Var­


laam către cetitori, care sar părea, că afirmă că pe
la anul 1(143, când s’a tipărit cartea, în Moldova nu
fiinţa şcolă. Etă acel loc: „Cu multmaî vrâtos limba
nostră românescă, ce n’are carte pre limba sa. Cu
nevoie este a înţelege cartea alţii limbi. Şi pentru
lipsa dascălilor ş'a înveţetureî. Cât au fost învă­
ţând mai de multă vreme, acum nice atâta nime nu
învaţă. “ Acesta contrazicere se dislegă prin aceea,
că cartea lui Varlaam a fost scrisă cu câţi-va ani mai
înainte de a se tipări, şi a aşteptat înfiinţarea tipo­
grafiei. Şcola s’a înfiinţat după ce Varlaam isprăvise
cartea cu cuventul ei cătră cetitori. Frontispiţul căr­
ţii cu sticliurile la stemă sunt scrise după isprăvirea
tipărirei, când şcola era deja înfiinţată.
b) Pe lângă locul citat în urmă din călătoria Ar-
ehidiaconului Paul de Alepu, el mai face menţiune
şi în alt loc despre collegiul lui Vasilie Vodă. Des­
criind calităţile cele mari ale lui Vasilie Vodă, ca om
N OTIŢE ISTO RICE Ş I ARCHEOI.OGICE 193

de litere, ca politic mare şi ca chreştin zelos, (fice


că el a început a tipări opere literare în limba ro­
mână pentru poporul seu, carele nu înţelegea limba
serbescă; apoi adaoge:,, Pentru acesta Beiul (Vasi-
lie Vodă) zidi lângă monastirea sa un mare colegiu
românesc de petră. “ (Arcliiv. istor. Român. t. I. part.
II. p. 67).
La scriitorii Ruşi încă găsim câteva noţiuni forte
preţiose pentru subiectul nostru:
c) In istoria Academiei theologice din Kievu, scri­
să de Macarie Bulgacovn şi tipărită în S. Petersburg
în anul 1848, la p. 81, cetim:
„Sofronie Pociatskii (şi încă alţi doi), s’au slăvit
cu predicele lor................ Ca dovadă despre destula
lui cultură serveşce aceea, că el a fost trimis de P e­
tru Movilă în Moldova, cu câţiva dintre elevii, ca­
rii sfîrşise cursul aici (în Kievu), ca să înfiinţeze şi
în laşi o scolâ ortodoxă, aseminea cu cea dela Kievu,
(de şi acestă faptă importantă dnpre nefavorabi­
lele împregiurărî dc atunci ale Moldovei nu a iz­
butit). “ La pag. 79 se spune despre Sofronie, că îu
Kievu fusese mai ânteiu înveţetoriu, apoi prefectu şi
Rector în colegiul din Kievu, că a fost unul din­
tre elevii educaţi de Petru Movilă, că dobândise cea
mai bună cultură contimporană, că se socotia între
patrioţii săi unul dintre învăţătorii cei însemnaţi.
d) In Opera numită Descrierea Oathedralei Sân­
tei Sofii dela Kievtt(OrmCAHit codmiCKAro coKOpa). n.
179. cetim :
„Sofronie Pociatski a fost unul dintre monachu
tineri, pre carii Petra Movilă, înainte de ce s’a făcut
Mitropolit, ’i-a trimis pe la scolele streine să înveţe, şi
Notiţe istorice şi arclieologice. 13
194 N OTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

după înturnare, la 1631, ’i-a pus parte predicatori'


şi egumeni, parte Dăscăli pentru înveţarea copiilor."
e) In opera rusescă „ TfiOpttm CB. O T L ţ iB Z
ro^Z 4. KN. 1• pag. 59. cetim, că după ce s’a
condamnat de Biserica ortodoxă catichisul calvi-
nesc edat sub numele patriarchului de Constantino-
pole Kiril Lucaris, s a produs o învăluire scandalosă
în minţele tuturor chreştinilor ortodox! de pretutin-
dinea. Atunci Sofronie Egumenul din Moldova s’a
adresat către Didascalul din Constantinopole Theofil
Coridali cu întrebarea despre ortodoxia lui Lucaris,
şi a primit respuns favorabil acusatulux patriarchu.
Acest respuns, dat în anul 1640 este tipărit în ope­
ra lui Adam Zernicavu: T’ractatus tlieologici. 1775.
p. 1 07 6.
/) In timpul ■inodu1ui din Jaşi, 1641, Sofronie
era egumenii al Monastireî Sânţilor Trierarchî din
daşi, în care calitate a luat parte la lucrările Sino­
dului. Acesta se vede din actul, prin carele Patri-
archul Partenie, în anul 1642, luna Maiu 11, con­
firmă lucrările Sinodului din Ja ş i, şi unde intre
Membrii Sinodului din Ja şi se menţioneză şi „ So­
fronie Ieromonac-hul şi egumenul Monastireî Dom-
neşci a Treierarchilor din Jaşii Moldovlacliieî" (*).
g) In Istoria Bisericeî ruseşcî, scrisă de Mitropo­
litul Moscvei Macarie, Tomu X I, p, 497, cetini ur-
mătorele: „Petru Mogliilă a avut curând mângâere
de a vedea rodurile şcblelor fundate de densul. Abia
trecuse opt ani dela fundarea lor (**), când el a ru-
( * ) Actul patriarchal se afla, în cartea lui Meletie Sirigu -„Contra Capitolelor
calvinice.......... “ Şi este publicat româneşce în „Revista tlieologică“ din.Iasî. 1883,
N-o. 27, 28.
(**) Calculând aceşti 8 iu i dela alegerea la demnitatea de Mitropolit a luî Mo-
gliilă. în an. 1612 eî coincid cu anu 1640, când Movila a scris ţariulujf Moscvei.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOG1CE 195

gat cu cea mal mare stăruinţă pre Ţariul Moscveî


Michail Theodorovicî, ca să fundeze în Moscva o de-%
osebită Monastire, în carea să pdtă trăi betrânî (că­
lugări vrâstnicî) şi fraţi din Monastirea kinovială
Bratski dela Kievu“, şi să înveţe pre copiii boierilor
şi ai poporului celui simplu carte grecescă şi slavo-
nescă, şi îlu însciinţa, că el, dupre repeţita cerere
a Voevoduluî moldovenescu Vasilie, ’i-a trimis deja
monachl bineîncuviinţaţi si bine hivHaţî dascăli kaato

0 K p A 3 H b J ) f Z HHOKOBZ H ^OKţit S M f N k i ^ X ^ M H T t A f f i )
pentru în fiinţarea şcoleî.
h) Pentru a lămuri şi mal bine subiectul nostru,
trebue să dăm ore-care noţiuni despre personele
principale ce representau cultura si orthodoxia ori­
entală în prima jumetate a viaculuî 17-le. Ele eraţi
Petru Movilă, Mitropolitul Kievului şi Vasilie Lupul,
Domnul Moldavieî.
Petru Movila seu M ogkilă este fiul Domnului Mol­
dovei Simeou Movilă, fratelui Ieremie! Movilă. Ca
toţi Movileştil, primind indigenatul polon, după ce
au perdut speranţa la tronul Moldovei, Petru a ser­
vit mai ânteiu în dstea polonă, apoi s’a călugărit în
Lavra de la Pecersca Kievului, unde curând a devenit
egumenă, şi apoi în anul 1032 fu ales de către Sei­
mul Poloniei de la Varşava în demnitatea de Mitro­
polit al Kievului, carele atunci era sub dominaţiunea
polonă,— negreşit nu fără ajutoriul influintelor sale
rude, ce avea elu în nobleţă polonă prin cumnaţii
se* de vere, ginerii Iul Ieremia Movilă, carele îşi mă­
ritase patru fete dupre bărbaţi dintre cele ânteiu fa­
milii polone: Coribut, Potoţki, Coreţki, Przerebski,
toţi Duci, castelani, palatini etc. Pe atunci Orthodo-
196 N O TIŢE ISTORICE Şl ARCttEOLOGICE

xia în Rusia apusenă era forte decădută şi în peri-


colii de a se nimici cu totul prin propaganda lecui­
ţilor, carii devenise fac-totulîn Polonia. Eî au propa­
gat unia cu Roma intre Ruşii ortodox! cu tote mij-
locele dictate de perfidie şi de violenţă. O mulţime
de Monastirî şi Episcopii fusese acaparate de uniaţi;
kiar reşidenţa Mitropoliei de Kievu, cathedrala sân­
tei Sofii, şi multe alte monastiri de acolo, erau deja
în posesiunea lesuiţilor şi a ucenicilor lor—uniaţilor,
când Mitropolitul Movilă s’a suit pe scaunul arclii-
păstoralu al Kievului. Petru Movilă era aşa de activ
şi curagiosu, încât nu numai nu s’a discuragiat de
acel progresii al lesuiţilor, ba din contra mai mult
s’a împuternicit prin dreptatea causeî în lupta contra
lor, şi a reuşit a’î respinge şi ai mărgini în cuteză-
torea lor întreprindere. Le-a luat Monastirele şi Bi-
sericele ce eî acaparase în Kievu şi a restabilit or-
thodoxia în drepturile sale. Spre acest sfîrşit el s’a
servit: a) prin înfiinţarea de scole orthodoxe, atât în
Kievu cât şi în alte localităţi, şi prin îndemnarea către
toţi a ajuta, a înmulţi şi prot.ege aceste scble, pentru
ca să potă produce bărbaţi capabili prin sciinţa şi
virtute a resista propagandei iesuitice; b) prin înfi­
inţare de tipografii, care sa respândescă în popor
cărţi editicătore şi aperătbre credinţei strămoşesc! ;
c) prin influenţa politică, ce avea el în Polonia, şi
prin carea se putea apera contra calumnielor celor
multe ale lesuiţilor.
El, încă ca egumenii al Lavreî Pecerscăî, a trimis
mai mulţi călugări tineri pe la scolele cele mai bune
din Europa, şi chiar la Roma, ca sa înveţe şciinţele
profane şi ideologice, ca să potă deveni în ţera lor
N O TITE ISTO RIC E Ş l AR'UÎEOT.OGTCE 197

buni dăscăli; şi chiar în lavra a înfiinţat primul seti


coleg'iiî, pre carele apoi, după ce a devenit Mitropo­
lit, după rugămintea călugărilor din Lavră, l’a stră­
mutat în Monastirea Bratskiî, tot în Kievii, s ila unit
cu şcdla de acolo, numindul colegiul B rcitski; eră
pentru pregătirea elevilor la colegiu a înfiinţat o
şcblâ inferioră în orăşelul \ iniţa, proprietate a L a-
vrel. Acest colegiu este actuala academie theolo-
gică de la Kievii din Monastirea Bratski, în partea
de jo s a Kievului, numită Podol.Intdtă vieţa sa Mo­
vila s’a îngrijit de acest colegiu, ca de cel mai scump o-
dor al seu. In testamentul seu numeşce colegiul: sin­
gurul amanetai şeii (zălog-),pre carele el cu ajutoriul
providenţei lui Dumnedeii a voit sa lase timpurilor
viitore, şi cu deosebire rdgă pentru el pre tote auto­
rităţile laice de atunci din eparchia Mitropoliei K ie­
vului, ca „colegiul lui, acest unic amanet al Bisericel
ortliodoxe ruseşcî, să subsisteîn veci sub îngrijirea,
tutela şi protecţiunea graţiosităţilor lor.“ Şcdla
dar era, după ideea lui Movilă primul factorii pen­
tru apărarea şi prosperarea Bisericei. Ea trebue să
dea Bisericeî şi societăţii bărbaţi zeloşi, virtuoşi şi ne-
învincibili la luptă contra rău-voitorilor de afară şi
din lăuntru. (Istov. Acad. Kiev. Macar. p. 39). Mo­
vilă a murit la începutul anului lo-f-7, în verstă de
50 de ani, după ce în tută activitatea sa pastorală a fost
o columnă neclatitâ a ortodoxiei şi luptătorii; ne n-
vincibil contra tuturor furtunilor ce au ridicat asu­
pra hu lesuiţii şi rivalii lui chiar dintre Buşi (*).
c Hk.fi iilifi Iul rHti* iu dctail (lcKeris.-i in istoria ISiftcriccT i iifU!Ş<» du Mit i'opol it.til
M ,HCV, î Macnric, in tonul XI. |i. II 1 61;"». ai forte |>i> larjjiî ea te cui acri» in 2 voi
lume. (le un profesorii din A( adomia de la Kievii S. llolubccv, cdatii. in Kiev în a.
j S S ' i, sule titlu; K iittiK in i H h i ponooHi r. l l i T p z i H o k h o . Sunt anexate i»tre|f'

0 mulţime tic documente istorice torte precidse, şi pentru Rumâni.


198 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICF.

Colegiul movilian de la Kievu a produs o mulţime


de bărbaţi zeloşi şi erudiţi, carii au apărat Bise­
rica şi au îmbogăţit literatura. Pela finele viaculuî
17-le Petru cel Mare dintre elevii dela Kievu ş’au
luat bărbaţii trebuincioşî pentru civilisaţia Rusiei şi
transplântarea sciinţei la Moscva şi Petersburgîi.
Vom aminti dintre el pre Mitropolitul Dimitrie Ros-
tovski, bărbat cucernic, neobosit scriitorii» şi predi­
catorii eminent, pre Mitropoliţiî Ştefan Iavorski şi
pre Tlieofan Procopovici, foşti elevi şi profesori al
colegiului Kievomovilenu.
O altăpersonă însemnată, contempurană cu Petru
Movilă a fost Vasilie Amdă Domnitoriul Moldo­
vei, dela 1634 pană la 1652. Bărbat şi învăţat, şi
politic mare, şi zelos chreştinu. Etă cum 1 descrie
Arcliidiaconul Paul de Aleppu, în stilul seu oriental,
cam esagerat, dar semnificativii:
„A descrie venerabila demnitate a Beiului (Vasi­
lie Vodă), cunoscinţele sale, escelenţa bunului seu
simţii, profunda sa familiaritate cu autorii vechi şi
moderni, păgâni, creştini şi chiar Turci, bravura şi
abilitatea sa militară, va întrece puterile pricepere!
omineşci. Adevărul e, că el a ajuns pre ante ii împă­
raţi ai Greciei, ba i-a şi întrecut; căci perfecţiunile
sale sunt celebrate în fotă lumea, şi fecunda i gene-
rositate şi acţiuni ilustre sunt cunoscute bine nu nu­
mai Patriarchilor şi Mitropoliţilor, preoţilor, călugă­
rilor şi laicilor, în biserice şi în Monastiri, ci chiar
agalele, negustorii şi alţi Turci, chiar dervişii şi me­
seriaşii, aveau obiceiu de a jura pe capul lui. Cu tbte
acestea el fu mai tot-deuna şi este încă un obiectă
de ură pentru ei, şi este imposibil să se pbtă apăra
n o t it e is t o r ic e şi a r c h e o l o g ic e 100

şi menţinea în posesiunea Domniei. Precum am dis


îl cunoşce totă lumea, Împăraţii şi boerii moscoviţi
se laudă de primirea unei scrisori de la el, şi o primbla
prin mâni cu cea mai mare veneraţiune, ceea ce este
o consecinţa a reputaţiuniî ce 'şi făcuse, ca iubesce
forte mult bisericile şi inonastirile, şi e caritos către
toţi. Regele şi boerii poloni îlu stimeză deaseminea.
Chmelniţild al Cazacilor ’i-a luat fata. Hanul şi T ă­
tarii îlu iubesc peste seină. împăratul nemţesc, re­
gele Ungariei şi Veneţianii ’î sunt nu mai puţin prea
afecţionaţî. E l tipări în timpul seu un mare număr
de cărţi bisericesc!, manualuri de devoţiune şi co­
mentarii, eră pentru poporul seu în Moldova — opere
în limba româna.“ (Revist. fstor. Român. 1 . 1, p. II.
p. 67).
In cartea lui Muravievu, întitulată „ Relaţiuuile Ru­
siei cu orientul în afaceri Bisericesc! (cncmjf nia poc-
CiH CX fio C T O K O M Z no R fp K O R N K J M z ) gă­
sim forte preţiose noţiuni despre însemnătatea poli­
tică a lui Vasilie Vodă în afacerile orientale. Aşa în
anul 1644 Mitropolitul Brăilei (proilavul) Meletie,
ducenduse la Moscva, ca să ceră milă, cu scrisori
mijlocitore de la Patriarchul Partlienie şi dela Ma-
teiu Vodă Domnitoriul Munteniei, între altele Mi­
tropolitul acesta rogă pre ţariul Micliail Tlieodoro-
vici a scrie lui Vasilie Voevodul Moldovei,, sa nu
uite Marea Biserică a Constantinopolei, pentru că
Vasilie are putere şi mulţi omeni înstăriţi, (p. 270).
In anul 1645 trei Greci ducenduse la Moscva pen­
tru milă, în relaţiunile ce au dat ei ţariului despre
afacerile bisericesc! orientale este şi acesta : „La 15
Decembrie a murit Theofan patriarchul de Ierusa-
200 NOTIŢE ISTORICE Şl ARCHE0I.0GICE

lini. Inca nime nu scia în Constantiaopole, cine se


va pune în locul lui, dar ceea ce se şcie este, câ re-
posatul patriarchu Theofan a lăsat cuvent actualului
patriarcliu de Constatinopole Parthenie şi lui Vasi-
l/r Voevodul M oldavieî, ca ei adunând în sinod multe
autorităţi spirituale, după mortea lui, să alegă din
tagma duchovnicescă un păstoriu bun. “ (p. 278).
In ac.elaşuan, în luna lui Martie s a primitlaMosc-
va doue scrisori, una de la un Grec, alta dela Mitro­
politul Clialcedonuluî Daniil. Intre relaţiunile ce dă
Grecul I 6n Petrovu despre politica turcescă şi sta­
rea bisericescă din orient, scrisorea cuprinde şi ace­
stea :
„La 1 Septembriti Vizir iul a îmbrăcat cu caftan
pre noul patriarchu şi în aceiaşi cţi a esilat pre ve­
chiul patriarchu la insula Denovu. La 8 au aşedat
pre noul patriarchu în patriachie, şi s au adunat în
curtea patriarchalâ tot feliul de omeni mireni ca la
trei m ii; s’a cetit înaintea lor actul depunere! bă­
trânului patriarchu Parthenie, afirmând că ar fi fost
iubitoriu de argint şi dispreţuitorii! de omenii să­
raci, şi că a poruncit Archiereilor să lăcuescă în
eparchiele lor ; că ar fi fost mincinos, şi amă­
gea pre creditorii, carii împrumutase pre foştii
patriarcliî şi nu avea ce să le dea, pentru care
ei l'au depus. Dar când le-aii pus pre noul patriarchu
şi dupre obiceiu aii început a cânta : „ axios “, a-
tunci unia din popor au strigat: „anaxios“ (nevred­
nicii), şi în acea <jli s’a făcut mare turburare în cur­
tea patriarchală. Voiau să depună pre betrănul pa-
triachu, f i ati scris despre acesta principelui Vasilie
V o ev o d (intrebându’lu) ce gândeşce de dânsul? E ră
NOTIŢE ISTORICE ŞT ARCHEOLOGICE 201

Vasilie Voevod a scris despre du. ca să n u l fa c ă


nici o vătămare, ci mimai sâ -ki esileze in insula K ipru.
La Noembrie în 12 noul patriarclin a fost la Sul­
tanul, carele şi prc densul şi pre none din omenii
lui ’i-a îmbrăcat cu caftane, şi s’a îndatorit Biserica
cea mare cu 120,000 de efimcî. Vasilie Voevod ’i-a
ajutat in acestă afacere, plătin d 4 2 ,0 0 0 de efimcî, eră
restul au împrumutat eî de la busurmanî (Turcă) şi
deîa Jidani". Se spune maî departe, că Vasilie Vodă
a mijolcit şi la Ţariul Mosevei, ca să ajute patriar-
cliia în plata acestei datorii; apoi continuă: „ Cum
s’a aşedat noul patriarchu, ’i-a venit scrisori de la
Vasilie Voevod ca să-i facă o espunere despre cre­
dinţa si botezul Luteranilor si al Calvinilor. Scriso-
> 5 1

rile acestea le-a trimis Regele, carele are unti fiii!


la Voi (Ţariul) (*), cătră regele Litvei, eră al Litvei
le-a trimis principelui Vasilie, ca el să le trimită la
Constantinopole Patriarcliuluî, să întrebe : puteseva
ore să nu boteze a doua bră pe Luterani şi pe Cal-
vioî? l’atriarclml dupre acele scrisori s’a consultat
cu mulţi omeni învăţaţi şi cu Dascălul Meletie (Si-
riga) şi cu Mitropolitul Verreeî loanikie, au făcut
sinodu şi au căutat dupre dumnedeeşcile cărţi şi ca­
ntine, şi au aHat, că trebue să-lu boteze, şi alte
multe dogme spre învăţătură, pre care eti nu le pot
scrie, dar vă va scrie de acesta rugătoriul împă­
răţiei vostre Meletie leromonachul şi predică-
toriul Sântei evangeliî. Insă să fie cunoscut

( ' ) Fc part. că acest fiu (lo rege era fiiul regelui Daniei si voia să se însore cu
o fată ortodoxă, pirite a Ţariuliu Moscveî. Fiind el luteran, stăruia cu tuto niijlbcel®
la I arini, ca să întrevină şi cl a-î dob ndi permisiunea de căsătorie, fără al ii re.
boteza De aici a urmat activa corespondenţă cu Orientul pentru botezul protes.
fanţilor
202 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOT.OGICE

împărăţiei vdstre, că a scris rebele Litveî şi Mitro­


politului de Kievu (Petru Movilă), ca Mitropolitul să
scrie patriarcliulul de Constantinopole, să nu ordone
a se boteza din-nou, şi Mitropolitul de Kievu a scris
patriarcliulul şi Dascălului Meletie, ca el să împli-
nescă voia regelui, şi să trimită pre acest dascal
Meletie la marea vdstrâ împărăţie, ca să erte pre fiul
regelui şi să nu poruncescă a se boteza a doua oră.
Dar patriarchul şi tot Sinodul nu au primit acesta.
Decă va voi împărăţia vostră, este ore-care caticheză
pentru ereticii Luterfi şi Calvină la rugătoriul împă-
răţieî vdstre Dascălul Meletie, forte folositdre evse-
vioşilor şi ortodoxilor chreştinî, şi trebue tipărită,
numai n are cine purta cheltuelele, dar decă împă­
răţia vostră va trimite mila sa, ca să o potă tipări,
va avea plată de la Diunnedeu, şi laudă de la omeni. “
(p. 2 9 2 — 93).
Mitropolitul de Ohalcedon Daniil scrie Ţariulul în­
tre alte şcirî politice şi acesta : „ înşciinţez încă pe
marea vostră împărăţie, că regele Daniei a scris
celui de Litva, eră acesta prin principele Pazivil
lui Vasilie Voevod, socru seu, eră Voevodul patri-
archuluî de Constantinopol, ca să facă Sinod şi să
frăteze despre botezul luterănesc şi calvinesc, şi pa-
triarchul a făcut Sinod şi a cautat în cărţi şi în
multe candne şi au aflat, că trebue a boteza din-nou
pre Luterani, căci botezul lor nu este botez. Pen­
tru aceea noi mai micii servişi rugători marii vdstre
împărăţii ve comunicăm o mică informare despre
denşiî: ei nu se boteză cu apă, şi nu se ungă cu miră,
ci numai se stropesc cu un rachiu artificială; popii
lor, stândă pe amvon, clic: „botezu-te eu în numele
N O T IŢ E IS T O R IC E ŞT ARCHEOEOGICE 203

Tatălui, şi c. 1., eră jos un copil stropeşce pruncul.


Eră în Biserica nostră ortodoxă nu se cuvine a ş a ;
trebue a boteza pruncul, a-lu cufunda şi a dice :
Boteză-se robul lui Dumnedeu în numele Tatălui şi
al Fiiuluî şi alţi Sântului D uchu; însuşi Iereul îl
cufundă, eră nu altul. etc. etc. (p. 302 304).
Spre a lămuri cestiunea botezului protestanţilor,
care pe acele vremi era în discuţiune în Biserica
Orientului, trebue să dăm ore-care noţiuni istorice.
Protestanţii, spre a da o lovire puternică papismu-
lui şi a se întări pre sine ş'au întors privirile asupra
Bisericei orientului, s’au apucat să dovedescă că
credinţa lor este aceeaşi ca şi a vecbeî Biserici ori­
entale orthodoxe. Din acest motiv, în anul 1630 s a
publicat în Geneva un catichis protestant sub nu­
mele patriarclmlui Constantinopolitan de atunci
Kiril Lucaris. Asupra acestui patriarclm s’a redicat
o mare furtună atât din partea ortodoxii or, cât şi din
partea Iesuiţilor. Au luat parte activă şi ambasado­
rii puterilor Europene papiste şi luterane, unii dene-
grind, alţii aperând pre nenorocitul patriarclm Lu­
caris, carele în cinci rânduri a fost depus şi iarăşi
restabilit în patriarchie, pănă ce înfine fu depărtat
pentru tot-deuna, zugrumat şi înnecat în mare, din
porunca Sultanului. Catechisisul calvinesc fu con­
damnat la mai multe sinode, în Constantinopole, în
Iaşi, în Ierusalim. Se vede, că protestanţii ar fi dorit
că măcar să fie recunoscut de bun botezul lor de
cătră Biserica ortodoxă, fiind-că întâmpinau greu­
tăţi la căsătoriele lor cu orthodoxii, carii le pretin­
deau a se boteza, ca cum n’ar fi fost chrestinl. Pa-
triarchia însă de Constantinopole, sub presiunea ce-
204 NOTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

lor petrecute nu de mult cu patriarchul Lucaris, ca­


rele trecea de amicu al protestanţilor, a retuşat de
ale aproba măcar botezul. Ceea ce ne întereseză pre
noi cu deosibire în acesta afacere este un cas în-
templat chiar în Moldova în anul acesta. Vasilie Vodă
măritase pe fiica sea cea ruaî mare, Domniţa Maria,
după Cnezul Radzivilu din Litva, carele era de
confesiunea Calvină. Să ascultăm spusele letopise­
ţului moldovinesc despre acesta :
„în anul 7153 (1645) a făcut nuntă Vasilie Vodă
fiicei sale cei maî mari Domne! Mărie! după knezul
Ragivil, omu de casă mare din knezia Litveî. Numaî
cu ce inimă şi sfatu aii făcut acea casă după omu
de lege calvinescă, care lege este scornită de un
popă din F lan d ria..............De mirat a remasu via-
curilor acesta casă, cum au putut suferi inima Iu!
Vasilie Vodă să se facă: si multă vreme sau fră-
/ t

meritat acest lucru în sfatu, şi câţiva pe atunci apără


acest lucru să nu fie, ales Tlioma Vornicul şi lor-
gaki Visternicul; eră capete ca acelea abia de au.
avut tera când va, seu de va mai avea. E i dicea lu!
Vasilie Vodă şi pentru legea retăcită, şi un lucru nu
fără de grijă despre împărăţia Turcului. Eară Todi-
raşco Logofătul şi Ureke Vornicul stă asupra acestei
nunte să se facă.
Avea Vasilie Vodă pozvolenie de la Turci, inse
era acea pozvolenie din bani, eră nu din inima Turci­
lor. Şi aşa s a făcut nunta aice în laşi, la care câţiva
Domni din ţera leşescă, singuri cu chipurile sale, cu
curţile lor au fost, şi Pâtraşco Mogliila Mitropolituj
Kievului, feciorul lui Simeon Vodă. Eră soli trimişi
era dela Racoţi cnezul Ardeiului, Kemeni IanăşI cu
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 205

daruri, dela Matei Vodă Domnul muntenescu, sin­


gur (însuşi) Ştefan Mitropolitul Ţereî muntenesc!, şi
Radu] Logofătul, şi Dinul Spătariul, că se împăcase
Domnii între sine.“ Spune mai departe petrecerile
dela acesta nuntă domnescă, carea a ţinut câteva
septămânî, după care „a purces Knezul Ragiviln cu
D 6mna sa în ţera leşescă, cu zestre forte bogată",
(Letop. t. 1. p, 284).
Asa dar Petru Movilă si cu Yasilie Vodă erau de
> t

altă opiniune de cât theologiî din Constantinopole


în privinţa căsătoriei mixte între orthodoxî şi prote­
stanţi. Mitropolitul Movilă eră înrudit cu knezul
Radzivil, carele se trăgea din Maria nepbta luî iere-
mia Movilă, măritată după Radzivil sub-cainerariul
supremă al Marelui Ducat al Litvanieî. Pe de altă
parte nobilii poloni, de confesiunea protestantă, erau
de ajutoriu lui Movilă pe tărîmul politică, în luptele
sale contra lecuiţilor. Trebuii a şei şi aceea, că în Ru­
sia s a stabilit de timpuriu despre chreştinii eterodoxi
o idee mai tolerantă, decât la chreştinii orthodoxî din
orient, anume, că atât papiştiî, cât şi protestanţii nu
se privescu ca nechreştinî. Şi nu se reboteză, nici le
se opreşce căsătoria cu femei orthodoxe. De acea
nu remâne îndoelă, că Petru Movilă a fost mjloci-
toriul şi autorizâtoriul căsătoriei fiicei lui Vasilie
Vodă cu principele Radzivil (*). Acesta tot-o-dată ne

( * ) Se pare ca Mitropolitul Petru Movila, a venit la Vasilie Vodă ca mijlocito­


rii'! pentru acesta căsătorie, cu un âuft mat înainte de sevorşirea ei, şi între altele,
s'a ocupat ImprouuA cu Pascalul Melcrio Sirigu, carele se afla în Iaşi, despre
modul caticbiznrei ereticilor. Acesta so vede din sevisorea lui Meletie Sirigii cîltrS
raliul Moscv. î, din anul 1644, Decembv. 15. „Ani fost scris mai înainte de acesta
dice Sirigu, prfi luminatei Vdstre împăraţii din Ţ era Moldavei. Iu scrisorea mea
cea mai dinaint ve fftcoam cunosct câ am compus i n l a § i , c u y r e s f in ţ it u l M i t r o p o ­
lit o l K i e v u l hi, o carte despre catichizarea ereticilor1* (p. 305—6 l j .
206 N O T IŢ E IST O R IC IÎ Ş î A RC H EO LO G IC E

dâ şi o idee despre intimele relaţiunî de amiciţie şi în­


credere mutalâ între Petru Movilă şi Vasilie Vodă.
Să ne întorcem acum iarăst la relatiunile, ce amin-
ceput despre Vasilie Vodă din opera luîMuraviev:
Patriarchulu Parthenie cel teneru, carele a urmat
după Parthenie cel betrânu, pre carele mai sus l’am
vedut destituit din patriarchie, în anul 1G45, April,
trimite o scrisore ţariului Moscveî, în care îl însciin-
ţeză despre cele petrecute în patriarchie cu desti­
tuirea fostului patriarchu, şi cu alegerea sa, pre care
el n a dorit-o, dar a fost silit, bazat pe făgăduinţele
lui Vasilie Vodă. Scopul scrisorei este de a dobândi
de la ţariu ajutoriu pentru plata datorielor patriar-
chiei. E tă ce dice despre Vasilie Vodă :
„ Decă n'ar fi grăbit prea luminatul, evsevio-
sul şi iubitoriul de Christos Domnitorii!, bine-
fâcătoriul şi ajutătoriul patriarchie! nostre, domnul
principe Vasilie Voevod, stăpenitoriul ţereî Moldo-
vei, iubitul întru Ducliul Sânt fiiu al smereniei nos­
tre şi credinciosul consilierii al sântei vostre împe-
răţii, şi decă n’ar fi plătit el, o dată şi de doue ori
datoria nostră patriarclială doue deci şi cinci mii de
ruble, apoi patriarchia nostră s ar fi distrus, şi pe
viitoriu n’ar mai fi putut fi patriarchu, şi nemului
nostru s’ar fi făcut mare defăimare de cătră cele­
lalte popore, care trăesc împreună cu noi, mal mult
de cât defăimarea şi robia aceea ce au suferit J i ­
dovii de la Navuchodonosorft împeratul Persidei,
când ei s’aii lipsit de sânta cetate a Ierusalimului. “
etc. Mai jo s spuind că el n’a voit să fie patriarchu, ci a
fost mai mult silit, dice : ne-au pus pe scaunul patriar-
chal vrând-nevrând noi, şi am primitpatriarchiade ne-
n o t iţ e is t o r ic e ş i a r c h e o l o g ic e 207

voie, căci a făgăduit a ne milui evseviosul şi prea


luminatul Domnitoriu, stepanitoriul ţerei Moldovei,
şi a ne trimite ajutorii! din averea sa, ce i-a dăruit
DumnedeuA (p. 311 — 12).
Aceleaşi laude aduc lui Vasilie Arodă Mitropoliţii,
Archimandriţii şi Egumenii din Constantinopole, în
epistola lor sinodală de la 10 Decembrie, 1644 că-
tră Ţarini Moscveî : „ Şi mai nainte de acesta am
trimis noi Arcliierel cu scrisorile nostre la evseviosul
şi prea luminatul Domnitoriu chreştinesc, principele
Vasilie Voevodul ţerei Moldovei, fiu spiritual al
mărul Biserici orientale a lui Christos şi credincio­
sului consiliera al potestăţei împărăţiei vostre, şi
’i-a declarat disnădajduirea nostră despre nesupor­
tabila datorie şi nevoile, ce în tote dilele ne prici-
nuesc creditorii noştri, şi am cerut de la pre lumi­
narea sa tânguindu-ne cu lacrămî, să ajute nevoeî
nostre în timpul de acum; eră el inspirat de Dum-
nedeu, nu a lăsat, rugele şi lacrimele nostre, şi a dis-
cliis milostivul seăochiuduchovnicesc, avend evlavie
către marea Biserică şi către toţi chreştiniî, a pri­
mit cuvântul nostru cu curară şi milostivă inimă, a în-
tinsu pre luminata sa dreptă, şi a trimes mila sa
Bisericei nostre cei Mari, mai mult de 25,000 de
ruble, precum s’a făcut cunoscut marei Vostre îm­
părăţii, şi a liberat marea Biserică de înecarea în
datorie, şi pre noi de peire. Din pre luminata lui
milă noi am plătit o datorie nu mica, dar a remas
încă asupra Marei Biserici şi asupra nostră din ve­
chea datorie una sută mii de ruble V Ceru apoi aju­
toriu şidela Ţariu, şi spunu călaacesta ’i-a îndemnat
Vasilie Vodă: „noi toţi, mari şi mici, cu voinţa şi
208 NOTIŢE ISTO RIC E ŞI ARCHEOLOGICE

sfatul ii evseviosului şi clireştinesculuî Domnitoriu,


binefăcătoriului nostru, Domnului principe Vasilie
Voevodul stăpânitoriul ţereî Moldovei şi fidelul con­
silierii al împerăţieî Vostre, ne-am decis apleca pre
Marea Biserică a lui Christosla milostivele şi indura­
tele sinurî ale împărăţiei Vostre", etc. (p. 316-326).
Patriarchii destituiţi şi aspiranţi aşi recăpăta po-
siţiunea lor anteridră, găsi aii azil ii în Moldova şi pro­
tecţie la Vasilie Vodă. Aşa fostul Patriarchii Atha-
nasie Patelarie, în anul 1645, febr. 26, scrie Ţariului
Moscveî din Moldova, cerând şi mila lui, să’i trimită
o mitră şi vestminte, fiind prădat de tote şi neavând
cu ce servi iiturgia. Tot-o dată scrie despre Vasilie
Vodă: „Sa fie sciut împărăţiei Vostre, că eu încă
pană astădî petrec aici (în Moldova) sub acopere-
mentul evseviosului clireştinesculuî pre luminatului
Domnitoriti principelui Vasilie Voevodă, credincio­
sul şi iubitul prietinii al autocraticei vostre împerăţii,
şi nu mi este cu putinţă a me duce în ţera mea de
creditorii agareni şi jidovi. E l (Vasilie Vodă) este
ajutătorii! tuturor celor ce cerii, are vistieria sa dis-
chisă şi mila lui se varsă în abodenţă către toţi să­
racii. Precum rîul Nil adapă totă ţera Egiptului, aşa
a făcut şi acest evsevios Domnitorii!, a plătit necal­
culate datorii ale sfântului dătătoriuluî de viaţă
mormânt, şi cugetă o eleimosină şi mai mare de cât
acesta; din evseviosele lui mâni am primit eu cele
cliărăzite de marea vostră împerăţie". (p. 337— 340).
Despre acest Patriarchii Patelarie, Archidiaconul
Pa vel ne spune că Vasilie Vodă ’i-a fost dat spre
laeuinţa noua Monastire zidită de dânsul în Galaţi
în cinstea Sântului Dimitrie, şi că ducerea lui la Con-
N O TIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOT.OGICE 209

stantinopole şi alegerea a doua bra la patriarchie


ar li fost contra voinţei lui Vasilie Vodă, pentru care
acesta s a mâniat şi a dat Monastirea Sântului' Dimi-
trie din Galaţi, acea destinată lui Athanasie, călugă­
rilor dela Sântul Munte (Revist. istor. României, t.
I. p. II. p. 59). Acestea se întâmplase pela anul 1634.
Patriarchia acesta a 2 -a a lui Patelarie, ne’ncuviin-
ţata de Vasilie Vodă, a durat numai un an u (1645),
şi el a fost depus şi esilat la Rodos, de unde scăpând
a năzuit din-nou la mila Iui Vasilie Vodă, carele
iarăşi ’i-a acordat graţia sa (Istor. Biseric. a lui Me-
letie. III. part. 11. p. 166) (*).
Cât de mare autoritate avea Vasilie Voevodu în a-
facerile politice şi bisericesc! ale Orientului Ortliodox,
se vede şi din următorea comunicaţie făcută pariului
Moscvei, de cătră un grecu Isaia Ostafievu, carele du­
sese la Moscva o scrisdre a Patriarchuluî Partlienie:
„ hi ţâra muntenesca el a audit dela un grecu, ce
fusese trimis de Vasilie Vodă în solie la Moscva, că
Mitropolitul Arcbidonului Meletie voia să fie patriarcli
la Ierusalim, în locul lut Theofapu, (carele murise);
dar Vasilie Voevoda şi alţii au dorit să fie patriarcli
în Ierusalim Archimandritul Paisie , carele trăia
în daşi, la mosiele Sântului mormentiî, şi l’aîi pus
(patriarehu) la Ierusalim. Pentru acesta, măniindu-se
asupra \ oevodului, Mitropolitul Arcliidonuluf Mele­
tie, a dat o jalba Sultanului : că Vasilie ar fi voind
ea, când se va duce Sultanul cu resboiu asupra in­
sulei Critulin şi a Maltei, sa adune dmenf de dsfe
si sa se ducă în Ctjnstant.inopole în locul Sultanului.
Arest Patelarii trăia încă o la 1 Gi)0 . K1 (lin Moldova s'a dus (lupii milostenie
la Moscva, apoi la r<> nturnarc a murit pe cale în ţcra ea zăce scă , s’a în morm ântat
în Monastirea l,iuben>ka, unde se cinstc şcc ca Sântă.
Notiţe istorice şi archeologice 11
2 1 0 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

Dar Vizirul, fiind prietinii cu Yasilie Voevodti, n a


dat jalba Sultanului, eră pre Mitropolitul Meletie
l'a ucişii în Constautinopole (p. 343).
Alegerea acesta a lui Paisie la patriarchia de Ie­
rusalim, o descrie însus! el în scrisorea sa anunţă-
torc, cătră Ţarini Mosc vei.
După ce spune de mortea fostului Patriarchu
Theofanti,întâmplată ia 15 Decernb. 1045, vorbesce
despre alegerea sa în modul următor :
„Şi s’a făcut alegerea legiuită de presimţit! Mitro­
polit!, Archiepiscopl şi Episcop!, cu pre cuvioşi!
Archimandriţî şi egumeni, spre a denumi pre noul
păstoriri şi înveţetoriti la Sântul Scaunti apostolică.
Tot Sântul Sinod archierescă, cu mila pre bunului
Dunmedeii m'a ales şi m’a numit, dupre lege şi du-
pre tradiţia bisericescă pre mine rugâtoriul Sânte!
Ydstre împerâţiî, Ieromonachul Paisie, fost egumenă
în Dumnedeesca şi Domnesca monastire a înălţare!
Domnului nostru Iisus Christos (*), în ţera Moldave!
în JaşI, din porunca evseviosuluî şi pre luminatului
Domnitorii! A asilie Voevodti a tdta tera Moldovei,
întru Duduii sânt fiii! iubit al Smerenie! nostre. şi
credinciosul prietină al mare! Ydstre împărăţii, şi cu
cliarul pre sântului Dudui am fost pus patriarchu
firescu (indigen) pe sântul şi apostolicul Scaunti
al sântei cetăţi a Ierusalimului în luna lui Martie
în 23, Duminică, în Dumnedeesca şi Domnesca Mo­
nastire acelor întru Sânţi părinţilor noştri marilor
Arcluereî şi Dascăli icumenicl, Yasilie cel Mare, ( Pri­
gorie Theologul şi loan Chrisostomul, de cătră Exa-
rcliul presfinţitul Mitropolit al Sântei Mitropolii La-
G ala ta
NOTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 211

riseî Domnul Grigorie, de presfinţitul Mitropolit al


ţerei Moldovei Domnul Varlaamti, şi de iubitoriul
de Dumnedeii Episcop Domnul Anastasie al Roma­
nului, şi de Domnul Lavrentie al Casandreî, din or­
dinul pre sântului Patriarcliu icumenicu Parthenie,
întru Sântulu Duchii iubitul frate şi conliturgisitoriii
aluSmereniei nostre, şi mau cinstit pre mine Paisie,
rugătoriu 1 marei vdstre împărăţii, a fi firescu şi ade­
vărat patriarcliu al sfintei cetăţi a Ierusalimul şi al
totei Palestinei,, (p. 355-6).
In aceeaşi opera a lui Muravievu se găseşce şi o
scrisore a lerarcliilor Moldovei, cu data % Iunie,
1645; prin carearecomandă milei împăratului Mosc-
vei Alexei Michailovicî, pre Orest Episcopul Tran­
silvaniei, carele era de metanie din MonastireaPutna
din Moldova. Reproducem acesta scrisore pentru în­
semnătatea ei istorică; ea ne arată simpatia ce tot­
deauna au avut Moldovenii pentru suferinţele fraţilor
Români din Transilvania şi Ungaria.
„Adeverim,— scriu Lerarchii Moldovei, — pe cin­
stitei şi lumindseî feţe a împerăteşcil tale Măriri,
despre acest Archiereu anume Orestu, din partea
Ţerei ungureşci, carele din copilăria sa a fost cres­
cut în ţera ndstră, în Monastirea Putna, şi tunsu (în
monaclusinu) şi rădicat la trepta Preoţiei. Când s’a
întemplat mortea Arcbiepiscopulul ( i I ^ o h Ck n
r o ) (*)•> în ţera l ngurescă, şi au reinasu Românii
fără păstoriţi, ei aii rugat pre regele Georgie ltacoţi,
să le permită a şi pune păstori ii dupre voia lor, şi ei
ş au alesă pre acest <trestii, pre carele l ari chiroto-
nit Theofanu Mitropolitul Ungrovlacliiei. După trei
( ’ ) I ’iiti- Aradului.
212 N QTITE i s t o r i c e ş i a r c h e o i . o g ic e

anî a îndemnat diavolul, cel ce urăşce binele, pre


popa cel mare regescu Ciulaî Georgie> carele este
în eresul lutei'ănescti, precum şi însuşi regele şi toţi
Ungurii,, şi a calumniat pre acest Orest la regele,
aducând asupra lui un mare neadeveru; ’i-au luat
tot ce avea şi pre densul l’au închis în temniţă, unde
a şeclut, nd.ue luni, împreună cu mulţi ierei şi clire-
ştinî, nu pentru vre-o vinovăţie, ci pentru credinţa
chreştinescă, pentru că nu voia a se perverti la lute-
ranismu. Vecjend credinţa lui cea tare, însuşi regele
’i-a dat, sub garanţie a 24 de kizeşi, o mie de taleri,
ca să-i.dea în vistieria regală, şi ’i-a dat libertate ca
să; adune bani pentru acesta plată. E l a venit în Mo-
nastirea sa Putna, unde se pomenescu Marii Knezi
ai Mosc vel, Acolo n a putut să adune destul bani,
ca să plătescă acesta datorie, şi pentru aceea a ve­
nit la împerâtesca Yostrâ Mărire, ca să rescumpere
pre acei doue deci şi patru de kizeşi. De aceea şi
noi, v6d<?nd sărăcia şi strîmtorarea lui, ni s a tăcut
milă de elu, şi l-am trimis la împerâtesca Yostră
Mărire, să eerâ ajutoriu la pieiorele thronului teu.“
Su bscris!: Varlaam Mitropolitul Sucevei.— Anasta­
sie Episcopul Romanului. — Stetan Episcopul Ră­
dăuţilor, şi Gedeon Episcopul Huşilor". A mai înfă­
ţişat încă Mărturiele dela patru Monastiri din Mol­
dova : Putna, Moldoviţa, Slatina şi Bistriţa. 1645.
Iun. 2 . (p. 347 —349).
Să revenim acum la istoricul şeblei Vasiliane din
Monastirea Trierarc.hilor, şi să respundem la între­
bările, ce ne-am fost propus, anume :
Cine a fost motorul sen îndemnătoriul lui Vasilie
Yodă la înfiinţarea colegiului din Iaşi?
N OTITB ISTO RICE Ş I ARCHEOLOGICE 2 1 '>

Cine nu fost profesorii colegiului'!


Ce s a predat în colegiu?
Ce relaţiunî au esistat între colegiu şi Monastirea
Trierarcliilor ?
Cât timp a durat acest colegiu; în ce împreju-
rarî şi din ce causă sa disfiinţat Colegiul Vasilian?
La întrebarea ânteiu afirmam, pe temeiul noţiu­
nilor date în urma, ca îndemnătoriul Iul \ asilie \ odi\
la înfiinţarea şcbleî a fost Petru Movila. Acesta se
vede din numirea scolei Colegiu-*, caşi colegiul
movilenu dela Kievu, precum şi din* chemarea pro­
fesorilor dela Kievu, dela colegiul movilen, asemi-
nea şi din scrisbrea lui Petru Movilă, prin carea el
în anul 1640 îndemna pe Ţarini Moscveî la înfiin­
ţare de şcolâ în Moscva dupre modelul celei dela
Kievu, şi promitea a’î trimite înveţeton din colegiul
Bratski dela Kiev. Motivul imperios pentru Petru
Movilă de a stărui la Vasilie Vodă pentru înfiinţarea
şcdleî a fost respândirea calvinismului în Trausilvar-
nia şi Ungaria, şi încercările propagandei aceştia de
a se respândi între Românii din Ardelu, şi de acolo
în principatele române. Vasilie Vodă a destinat pen­
tru şcblâ noua sa Monastire, unde profesorii sâ potă
a trăi viaţa kinovială, călugări şi fraţi din monasti­
rea kinovială Bratski, întocma, precum am veiţut
că Petru Movilă scria pentru şcbla dela Moscva Ţ a-
riuluî : „*Să se fundeze în Moscva o deosebită Mo­
nastire “, etc.
Cei dinteiu profesori ai colegiului Vasilianu, aii
fost, precum îi numesc isvorăle rusesc! „ monarh l
bine ’ncuviinţaţi şi bine nveţaţi. dintre elevii cole­
giului movilen. Nu se scie însă numele lor. Numele
214 N O TIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOT.OGICE

se cunosce numai al unuia dintre deusiî, anume:


Sofronie Pociatski, carele fusese profesorii şi rector
în colegiul movileam! de la Kievii, omu înveţat şi
bunii predicatorii. După venirea lui în Moldova, el
fu numit egumenii la noua Monastire a sfinţilor TVi-
erarchî, carea s’a isprăvit şi sfinţit la 6 Maiii, 1639.
Se pare, ca el a venit mal ânteiu în Moldova,
unde a plănuit şi a asistat la zidirea colegiului, du-
pre modelul celui dela Kievii, pote şi mai bunii, căci
Archidiaconul Paul numeşce acest edificiu „magni­
ficii “ ; in alt locii dice, că colegiul era „mare şi zi­
dit de petră1', afară de Monastire (Revist. istor. a
Româu, t. I. II. p. 67, 68).
Sofronie, fără îndoelă, pe lângă igumcnat a avut
şi rectoratul colegiului, căci aşa se numia şi la
Kievii superiorii colegiului, carii erau tot-o-dată şi
egumeni. După ce s’a isprăvit zidirea colegiului,
Vasilie Vodă a anunţat pe Petru Movilă şi a ce­
rut să-i trimită dăscăli. Am vecjut că în scrisorea
lui Petru Movilă cătră ţarini Moscveî. se spune
ca Vasilie Vodă repeţise cererea sa pentru trimite­
rea Dascălilor, şi că ’i-a şi trimis. Se pare că în
urma primei scrisori a lui Vasilie Vodă, Petru Movilă
îi trimisese numai pe Sofronie, pentru pregătirea ce­
lor necesare pentru şcdlâ şi apoi a trimis şi pe ceia-
lalţî dăscăli, după a doua scrisdre. Despre aceşti că­
lugări dăscăli de la Kiev putem deduce, din cele
din urmă numai atâta, că ei petreceau viaţa kinovială
în Monastirea Sânţilor Treierarcbi, sub dirigerea
igumcnului şi Rectorului Sofronie Pociatski. La orele
de clase ei se duceau la colegiu, carele era nu departe
de Monastire. Singur Georgie Ştefan, duşmanul lui
n o t iţ e ist o r ic e şi a r c h e o l o g ic e 215

Yasilie Vodă, ni spune, că călugării de la Kiev aii


lost forte buni în înveţSturiJR şi mult lucru şi mare
folos a remas pământului nostru din a lor înveţe-
turî.“ Despre egumenul şi Rectorul Sofronie amvedut,
că el a luat parte la polemica contimporană des­
pre acusaţia în calvinismu a patriarchuluî Kiril
Lucaris, în calitatea sa de egumenii şi dascal dom­
nesc al lui Vasilie Vodă; deasemenea a participat
la lucrările Sinodului din laşi, pre care le a şi sub­
scris, împreună cu Ierarchii Moldovei şi ai Rusiei.
Se pare, că el a murit în Moldova; căci documen­
tele istorice rusesc! nu mai amintescude densul, după
venirea lui în Moldova.
Ca să putem da ore-care idee despre programul
înveţeturilor, ce se vor fi predat în colegiul Vasili-
anu, în lipsă de alte date istorice, suntem nevoiţi a ne
adresa la obârşia acestui colegiu, la colegiul Movi­
leau delaKievu. Istoria Academiei de Kievu ne spune
că in colegiul lui Movilă se preda pe acele timpuri,
adică pe la anii 1G32 — 40 următorele obiecte : trei
limbi : slavona, greoa şi latina, cântarea bisericesca
pe note, Catichisul şi Aritmetica, Poesia, Retorica,
Filosofia şi Theologia. Mai tot aceste se predase şi
în colegiul din Lavra Pecersca, ce lu fundase acolo
Petru Movilă ca egumen, şi pre carele apoi, ca Mi­
tropolit l-a strămutat la Monastirea Bratski şi con­
fundat cu şcdla de acolo. Acesta se vede din o odă
adresată lui Petru Movilă de elevii din colegiul la-
vrei în anul l(>-‘32, la serbarea Inviereî. Oda se înti—
tuleză : „ Eiicon, adică grădina sciinţei, carea are în
sine opt rădăcini ale sciinţelor libere, fundată în
Rusia de pre cinstita sa graciositate Domnul părin-
216 SO T IŢ E ISTORICE Şt ARCHEOLOGICE

tele KyrPetru Moghilâ. „ Apoi se numără aceste re-


dăcini în ordinea următore : “ Cea ânteiu rădăcină
a sciinţeî este gramatica ; a ddua-Retorica; atreea—
D ialectica; a patra— Aritmetica; a cincea—Musica
a şe sa — Geometria; a şeptea — Astronomia; rădă­
cină a opta şi verful tuturor sciinţelor şi al cunos-
cinţei este Theologia ( hCT0(>ia HitBCK. dKAAfMÎlt.
iMaKAţiA CTf). 55 ). Trebue să presupunem, că pe
lângă aceste învăţături în colegiul din laşi se preda şi
limba română, cel puţin în claseleîncepător*?. Dimitrie
Cantemir ne spune că în şcola luî Yasilie Vodă se
învăţa greceşce. (Descri. Moldovei, p, 170). Archi-
diaconul Pavel numeşce colegiul lui Vasilie Vodă ro­
mânesc.
Monastirea şi şcola Trierarchilor au fost doue in-
stituţiuni diferite între sine. Yasilie Vodă le-au înzes­
trat cu largeţâ pe fie-care a parte. Scoleî, precum
am vedut i-a dat zestrea ei în trei moşii la ţinutul
Rom anului: luganii (*), Tăraăşenî şi Răcliitenii, şi
le-a scutit de tdte angăriele, „ca să fie pentru hrana
şi îndestularea dascălilor. “ Dintr’un document pos­
teriorii, pe care noi ilii vom reproduce mai jos, se
vede că Yasilie Vodăaafectat tot pentru şcdlă şi ve­
nitul de la feredeul seu Domnesc, ce era în apro­
piere de şcolă. O înţeleptă măsură a lui Yasilie Yodâ
a fost că el a unit amândoue adininistraţiele, monas-
tirescă şi şcolară în persdna lui Sofronie, carele era
tot odată Igumen al Monastirei şi Rectorii al cole­
giului, aşa că din amândoue părţile şcola era favo-
rată. Personalul şcdlei era tot-o-dată şi personal al
(*) Iuganiî asta-dî se numescu Âgiudeniî. Numele vechili de luganî, îl porţii
încă un locil, pe carele este o crâşma pe şoşeua de pe valea Siretiuluî, în marginea
Moşiei Mirceşcilor.
NOTIŢE ISTORICE SI ARCHEOEOGICF 217

Monastirei. Scbla dar a fost pusa sub tutela Monas-


tireî. Acesta mesură, pre cât a fost la început avan-
tagiosă şcolei, sub Domnia lux Vasilie Vodă şi sub
egumenatul lui Sofronie, pe atâta, în urmă, precum
vom vedea, a fost fatală colegiului Vasilianu.
Colegiul Vasilian a esistat în florea sa de la 1639,
cânds’a înfiinţat, pană după caderealuî Vasilie Vodă
la 1652.
Mitropolitul Petru Movila a murit la începutul
anului 1647. Pote, că nu mult după acesta a murit
şi Sofronie egumenul şi Rectorul colegiului Vasilian.
Aşa dar dăscălii călugări de la Kiev au perdut şi
pre marele lor protectorii Petru Movilă, şi pe supe­
riorul lor Rectorul şi egumenul Sofronie, carele ţinea
echilibru între şcolâ şi Monast-ire. Noi punem înce­
putul colegiului Vasilian pe la luna lui Septembrie
1639. Acesta o deducem din scrisorea lui Petru
Movila cătră Ţarini Moscvei, scrisă pe la 1640, în
care spune, că a trimis dăscălii ceruţi de Vasili V odă
pentru şcola din Moldova. Sfîrşitul colegiului Vasi­
lian îl punem în anul detronărei lui Vasilie Vodă,
templată, la 1 6 5 2; căci Georgie Ştefan, precum am
vedut, în anul 1656, adică după 4 ani de la căderea
lui Vasilie Vodă, spune, că nu de mult se alungase
dăscălii de la Kiev şi se înlocuise cu dăscăli din ţera
greceseă.
Căuşele şi împregiurările disfiinţăreî colegiului
Vasilian le vom vedea îndată.
Vasilie Vodă avea nişce priviri largi şi forte sim­
patice pentru chreştinii din Orient. Noi am vedut din
parte cu câtu interes participa el in afacerile patri-
archilor şi ale clerului oriental, ajutândui şi băneşce
‘2 1 8 N O TIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

şi politiceşce, miluindu-î, dând la toţi azilu în ţera


sa şi mijlocind în favdrea lor şi pe la statele şi Dom­
nitorii vecini; el le da Monastirî de lăcuit în Mol­
dova, protegia şi apera interesele lor. Ca să-i atragă
mai mult la sine, el alegat bisericeşce cu patriarchia
ecumenică a Constantinopoleî Biserica Moldovei,
care pană atunci era legată cu Archiepiscopia de
Ochrida; a introdus monada greci pe la tdtc Monasti-
rile, ca ei precum dice Dimitrie Cantcmir, să înveţe
pre tiiî boerilor limba şi şciiuţa grecescă ; a dispus
ca în Biserica catedrala să se cânte greceşce ; ser­
viciul sântei liturgiî să se tacă jumetate în limba
greeă, era jumătate în limba slavonă ; a făcut tipo­
grafie grecescă şi românescă (Descrier. Mold. ed.
acad. 1 8 7 5 . p. 170). Cu un cuvent Vasilie Vodă a
vrut să facă în Moldova şi în capitala unu centru de
cultură grecescă pentru tot orientul, carele nu avea
la sine mijloce de a se cultiva. Tot din acest punctu
de videre, el a închinat tote Monastirele zidite de el,
altor Monastirî mari dia Orient, mai ales dela mun­
tele Athos. Be lângă Monastirea Golia, carea era
mai dinainte închinată Monastirei Vatopedu, încă
de ctitora primitivă Kneghinea Anna Golia, precum
se va areta în urmă, el a închinat şi alte Monastirî
zidite de dânsul, precum : Monastirea Sântului Di­
mitrie din Galaţi, Monastirea Chlincea, Monastirea
dela Copău, şi înfine Monastirea cea nouă şi frumosă
a Sânţilor Treierarchi, cu carea era legat şi colegiul
Vasilianu. Acesta monastire el o a închinat comu­
nităţii Monastirilor dela Muntele Athos, adică tu­
turor Monastirilor de pe acel munte, negreşit cu idea,
că tdte acele multe şi mari Monastirî vor fi garanţia
N OTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 2 1 ’J

cea mai sigură pentru trăinicia ctitoriei sale , adică


a Monastirei Trierarchilor cu colegiul seu.
Multe dintre actele de închinare ale Monastirilor
s au dat publicităţeî, unele chiar de egumenii g re c i;
dar actul închinare! Monastirei Trierarchilor este
pană acum ţinut de el ascuns, negreşit pentru marele
îndatoriri ce le punea Vasilie Vodă pentru respec­
tarea şi conservarea colegiului seu. Aşedementul dat
de Vasilie Vodă pentru colegiu se află tot la Greci.
Cuprinderea lui în scurt o am vedut in uricul lui
Georgie Ştefan.
Noi am vetlut în urmă, ca cel ânteiu egumenii al
Monastirei Trierarchilor a fost Sofronie Pociatski,
carele era tot.-o-dată şi Rectorul colegiului; se vede
înse, că în anii cei de pe urmă aî Domniei lui Vasi­
lie Vodă Sofronie a murit şi egumenatul a remas va­
cant. Presupunem, că atunci a venit lui Vasilie Vodă
ideea de a închina Monastirea la comunitatea de la
Athonu şi a cere de acolo altă egumenii. Căci intre
urmările prime ale închinărel este dreptul dat Mo­
nastirei epitrope, de a şi numi administratorul (egu­
menul) seu în locul celui anterior ; şi nu credem că
Vasilie Vodă să h espus pc egumenul Sofronie, pre
carele atât de mult îl cinstise, la defăimarea desti­
tuire! şi subordinăreî altuia.
După închinarea Monastirei, noul egumenii trimis
de la Sântul Munte, negreşit însoţit şi de alţi că­
lugări streini, aduşi tot de acolo, n’aîi putut armo­
niza cu călugării dăscăli dela Sânţii Trierarchî, carii
îşi aveau o posiţiune, întru câtva independentă şi asi­
gurată. Pe de altă parte averea şcdlel, administrată
de egumenă şi destinată pentru plata şi chrana das-
220 N O T IT E IS T O R IC E SI ARCHEOLOG ICE

calilor. a deşteptat în noid egumenii dorinţa de a


profita el de densa. Cât a durat înse Domnia lut
Vasilie Vodă, noul egumenii greoii a menagiat cole­
giul şi pre dăscăli.. In timpul rebeliunii lui Georgie
Ştefanii (1G50-1653) negreşit sorta dascălilor şi a
colegiului a fost forte trista, şi înfine, dăscălii dela
Kievu an fost alungaţi din Monastire şi din colegiu,
şi înlocuiţi' cu dăscăli călugări greci, aduşi de egu­
menul grecii din ţera grecesca. Acesta ne dă a în­
ţelege, că asupra dascâliloru ruşi dela Kievu egu­
menul grecii avea şi o antipatie uaţionalâ. Negreşit
a fost şi unu calcul de iconomie : dăscălii greci se
puteau ţinea cu mai puţină cheltuială, şi Monastirea
profita materialiceşce mai bine. Domnul Georgie
Ştefan ne spune, că dăscălii călugări greci „nici un
folos de înveţetuia nu aduceau ţerei“, în raport cu
foştii D ăscăli; ca în Monastire era „netocmală şi
lipsă.u Posiţia Dascălilor de la Kievu era forte grea.
Vasilie Vodă âmbla fugariu din loch în locii, silin-
duse a şi recăpăta Domnia, ţera era spăimântată de
rebeliune ; Mitropolitul Varlaam se retrăsese la Mo­
nastirea Secului şi Mitropolia era vacantă. Nu putem
decide, decă dăscălii dela Kievu sau re’nturnat în
Rusia, ori s’aii aşezat prin Monastirele Moldovei,
continuând pe acolo ocupaţiunea de înveţetori. Se
vede, că elevii colegiului Vasilianir, după alungarea
dascălilor primitivi, n’au mai avut la ce frequenta
colegiul, deşi egumenul adusese alţi dascăli, că­
lugări greci, căci aceştia nu posedau conoşcinţele
predecesorilor lor. Acesta reese din cuvintele liricu­
lui lui Georgie Ştefan : „acum călugării greci nici
unu folos de înveţetură ca (dascălii de mai înainte)
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGTCE 221

nu aducu pământului nostru. Este de însemnat, că


soborul călugărilor greci din Trierarchi a procedat
treptat la disfiinţa-rea colegiului : a) în puterea epi-
tropiei Monastireî asupra şcolei, în timpul revoluţi-
uneî, au destituit şi depărtat pre dascălii dela Kievu;
b) ’iau înlocuit cu Dăscăli dintre călugării greci, casă
nu aibă aerul, că desfîinţeză scola ; c) După ce s au
convins că Vasilie Vodă nu se mai re’ntorce la Dom­
nie, în al 4-le ană al Domniei lui Georgie Stetan
(1656)Soborul călugărilor greci se jelueşce Domniei,
că n’au cu ce trăi, şi ceru la Domnu indirect disfi-
intarea scoleî, si chărăsirea Mosielor scolei în folosul
loru, ca să aibă cu ce se chrăni şi îmbrăca. Domnia
cu sfatul ţărei, le-a încuviinţat cererea, şi prin acesta
s a sfârşit pentru doue secule şcola Vasiliană! din
Monastirea Sânţilor Treierarchi ('*). Se vede toto­
dată perfidia călugărilor greci şi prin acea, că ei aii
cerut desfiinţarea scoleî Vasiliane la unu Domini ca­
rele era inimicii neîmpăcate al lui Vasilie Vodă, ini­
micii, carele destituise pre Vasilie Vodă, şi îi ocupase
locul la tronul ţerei, şi carele ptiu urmare nu se in­
teresa de a păstra urmele gloridse ale fostului seu stă­
până. Sfatul ţerei s a mulţamin numai a ceti ca de
formă actul înfiinţăreî şi dotaţiuneî scoleî de cătra
Vasilie Vodă, a constata bunele resultate aduse ţerei
şi că atunci acele bune resultate nu mai erau sub
administraţia şcbleî de G reci; şi apoi prin o slugar­
nică curtenie cătră Domnul lor de atunci, afirmă şi
ei cererea călugărilor greci de ase desfiinţa scdla V a-

(*i Despre, modul cum în secolul present fl8;>9- -40) s’aii redobândit iarăşi pen-
tru şcole moşielo clnărăzite de Vasilie Vodă colegiului seu, voiJT „Nuvele istorice a
României” de G. Asaki. t. I. liiografia Autoriului, pag. V II—V III).
222 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOG1CE

siliană şi raoşiele eî ase da în profitul călugărilor


greci.
Dintr’un act al luî Duca Vodă din anul 1678, si
pc carele îlu vdrn reproduce maî jos, se vede, că
A asilie \Todă, pentru întreţinerea şcolei sale, chăra-
zise şi băele domnescî ce le zidise pe malul lacului,
nu departe de Monastirea Trierarcliilor. Acestă baie
exista pănă astărli in laşi, sub nume de „feredeu
turcesc. “ Archidiaconul Pavelde Aleppu, ne dă câte­
va noţiuni pentru acest leredeu :
„In Iaşi, dice el, este un edificiu pentru băi', zi­
dit de Vasilie Aodă pe planul băilor turceşti, cu cu­
pole şi marmoră în abondenţâ, şi împărţit în frumose
cabine sau kilii, Noi ne băiarăm acolo de mai multe
orî“ (Revist. istor. Rom. t. I. II. p, 68A
Tot din spusele Archidiaconuluî Pavel, seim că
colegiul vasilian era aprope de băi (el dice „lângă
băi. “)
Atât edificiul colegiului, cât şi cel de băi, după
desfiinţarea scdlei, au remas proprietăţi ale Monas-
tirei, din al cărora venit produs din închirierile la
persdne private, se folosiau igumenii greci de la
Trierarclii. Acesta a deşteptat rivalitatea călugărilor
greci din Monastirea Golia, unde deasemenea era
ctitor Vasilie A7odă. E î pretindău cajum etate din
veniturile, atât de la băile domnesci, cât si de la ca-
sele fostei şcole, să se dea în profitul lor. Judecata
a ajuns la domnie, şi procesul s’a resolvat în favorea
1rierarcliiţilor. Reproducem aici acest important
document istoric al lui Duca Vodă, fiind-că între
altele el ne arată, că edificiul colegial al luî A7asilie
A'odă exista încă pe la finele viaeuluî al 17-lea.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 223

„Io Duca A oevodu bojiu milostim gospodar zem-


bli nioldavscoi. Adică Domnia-mea dăm şi întărim
sfintei Monastirî din târgul laşillor, unde este hra­
mul a trei sfinţi : ATasilie cel mare, Grigorie Bogo-
slovul, şi loan Zlatoust, şi sîntşi mdştele pre Cuviosei
Paraschevei, pe a sa dreptă ocină şi moşie, din ispi-
socu de danie, şi de miluire de la ctitorii eîreposatul
ATasilie Voevodu sî fiul seu Ştefan \Toevodu, un fe-
redeu şi cu şcolă, şi cu tot venitul, ce este pe uliţa
Savati, apr* >pe de Bacliluiu, şi din ispisocu de pâră
de la lliaşu Alexandru A oevod ce ne a arătat, cum
s’au pârît de faţă călugării dela Mănăstirea Golia cu
călugării de Tresfetiteli pentru acel feredeu şi cu
şcole, şi pentru venitul lor, vrut-aii şi ei să ia pe ju ­
mătate din venitul acelui feredeu, şi au remas călu­
gării dela Monastire dela Golia din tdta judecata
ţerei, pentru căci s’au aflat mai pe urmă dreptă da­
nie şi miluire numai Trei sfetitelor de la Vasilie A"oe-
vod, şi dela fiul seu Ştefan Aoevodu, unde şi osele
lor aiave sunt în lăuntru în Biserică, în a sa zidire; (*)
şi s’au îndreptat călugării dela Trei sfetiteli, ca să
aibă ei acel feredeu şi acele şcoli cu tot venitulu.
Aşijderea şi de la Domnia mea, dârnu şi întărimii
sfintei Monastirî Ir el sfetitelor ca să aibă a ţinea
călugării din Trei sfetiteli numai ei acel feredeu şi
acele scoli cu tot venitul, pentru căci este lor dreptă
danie şi tocmela de la ctitorii lor Vasiliei Voevodu ;
era călugării de Golia să nu mai aibă nici o trebă
( *) Din. acest document se vede, că osele Iui Vasilie Voevod, şi ale fiului seu
Ştefan sînt depuse în Mnnastirea Trierarcliilor. Despre Ştefan Vodă, ne spune şi
Letopiseţul, că a fost înmormântat în Monastirea Trierarchilor i t. I, p. o55.) Des­
pre Vasilie Vodă, şcim că a murit la Constantinopole fibid. p. 3.A2.) Trebue dar să
deducem, că osele lui pe urmă au fast strămutate la Iaşi şi astrucate în Monasti-
224 NOTITE ISTORICE ŞI A.RCHEOI.OG1CE

cu feredeul şi cu şcdlele. şi cătrâ acesta este cre­


dinţa Domniei mele, si credinţa a toti boerii cel mari
ai Domniei mele, anume : Solomon Bârlădenu vel
Logof., Constantin Miron vel Vornic, Grigoraşco
Hăbaşescu vel Vornic, Alexandru Dumitraşcu, pâr­
călabii de Hotin, Andreaşu şi Jeremia Ciocârlie,
pârcălabii de X em ţu ,......... .................... pârcălabi de
Romanii, Michalaki portariu de Suceva, Nicolai
Hatman; pârcălab de Suceva, Stamati vel postel­
nic, Ursaki vel vistierul, şi alţii, 7186 Febr. 9 (1687,
F o ia pentru minte, an. 1845 No. 5. p. 40).
Aproposito de teredeul lui Vasilie Vodă, numit
astădl „feredeul turcesc. “ El a fost de multe ori pre­
făcut şi reparaţii. Una din aceste reparaţiuni s'a fă­
cut în anul 1746, de egumenul Treierarchilor Eze-
kiil, în Domnia lui Ion Mavrocordat. Reparaţia acesta
s’a început la Iunie 1 . Dar egumenul a murit, şi re­
paraţia s a terminat în anul următorii!, prin ostenela
fercdeeaşului şi aznaşului domnesc Dima. Acesta
se constată prin doue inscripţiuni puse pe paretele
feredeului de dinafară, una în limba grecă, făcută
de Egumenul Ezekiil, alta română, sculptate amân-
doue alăturea, pe aceeaşi petra; cea română s’a fă­
cut după mortea lui Ezekiil, şi după ce s'a finit re­
paraţia. Reproducem mal antei îl inscripţia cea gre-
cescă, şi apoi pre cea română :
«f Me VoSx iu.od 'Zs/.’- F IpoaovoLyou avsxsvrjo-^i tojtov to Xou-
- p £ tu TT)? YiYeuiovtaţ t o'j Icoavou NrjJioAaou S o e Z o o z zac jjis £tu<t -
T-^LtTi to j Araou y z a z u r ' C q o-oovt‘( y ] ; 1746 ’louvtou â .»

„ t d u tC T b 1 C(\GO T oC k .'a/IHT# lUH


-t-NNOH’r ^ ţk. 3 fAUAt MZjiHH CAAM A^HWN I w n
NIKS' a AH KOfRO^ k W t G ^ A T KtATtffAAA fZIlOCA-
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 225

T ^ A ^ M @3*KHHA S r ^ A A tM ^ A ^ f T p H C C jif T H T tA f UJM


K V OCTfHAAA O t jU ^ f H w V A ^ H UJM A3NA5KHAtf ^ H A W .
A t T /3 C H t : ÎON. ‘ ( 1 7 4 7 ) .

In viacul 18-le, cişmelele, care în viacul 17-le se


numi aii fân tân i, au primit numirea turcescâ de aznă,
hazna sau haznea. In Letopiseţul ţereî, t. III. p. 235,
se spune, că Mathel Ghica Vodă a făcut^la pcîrta
curţeî domnesc! o haznea m ică, dinaintea haznalei cea
m ari a tătăneseu. Din inscripţia presentă se vede,
că idraulicul sau maestru de cişmele în Moldova se
numia Aznaşu, sau Aznaju, ceea ce este tot una cu
haznaşu. Suvenire a acestei numiri şi funcţiuni pu­
blice s a păstrat în familia Hasnaşiloru, a cărora o-
bârşie este fără îndoială în unu aznaş sad haznaş,
adică Idraulicu domnesen din viacul 18-le.
Afară de aceste inscripţiuni, ni s a spusii, că la
feredeul turcesc mai este încă o inscripţiune pe un
părete din lăuntru; dar ea acum nu se pote ceti,
fiind-că la reparaţia ulterioră s a acoperit cu un pă­
rete de lemn. Pote că acea inscripţiune să fie de la
Vasilie Vodă, primul ctitoră al acestui feredeu, ca­
rele l a şi chărăzit şcăleî fundate de densul, în apro­
piere de teredeU.
O altă instituţiune însemnată alipită de Vasilie
Vodă la noua saMonastire Trierachiî a fost tipogra­
fia, pre carea el o a dobândit tot dela Petru Movilă
de laKievu, pe la anul 1342. D. Cantemirne spune,
că acesta tipografie era pentru doue limbi, româ-
nescâ şi grecescă. Să ascultăm ce ne spune Mitro­
politul Varlaatn, în prefaţa la Cazania sa, despre
înfiinţarea tipografiei din Monastirea Trierachilor:
Notiţ* istorice şi archeologice ir >
226 NOTIŢE ISTO R IC E ŞI ARCHEOLOGICE

„Măria sa (Yasilie Vodă), ca un Domnu chreştin


şi blagocestivu şi iubitorii! de Biserică, grijind ca un
stăpânii bunii de folosul oilor lui Christos, nu numai
pentru cele trupeşei, ce şi pentru cele sufleteşeî, de
unde singuru Dumnedett cu mâna sa cea puternică
au arătat Măriei sale spre acest lucru îndreptătorii!
pre osvinţitul părinte Petru Moghila feciorii de
Domnu de Moldova, Arcliiepiscopu şi Mitropolit Kie­
vului, Maliciulul şi a totâ lîosia, carele pre pofta
Măriei sale au trimis tipariul cu tote meşterşugurile
câte trebuesc. Spre care lucru Măria sa Domnul ce
scrie maîsus Io Yasilie Yoevodul cu darul lui Dumne-
deu
> Domnul terei > Moldovei cheltuială nesocotită
^spre tot lucrul tipărire! au dat.“
Acesta este prima tipografie în Moldova. Tot Var-
laam ne spune (ibid.) că motivul spre înfiinţarea
tipografiei a fost Cazania hiî Yarlaam, pre carea el,
după ce o a isprăvit, o a închinat şi arătat Domni-
toriului Yasilie, carele s’a făgăduit a o tipări cu chel-
tuela sa, şi s'a şi adresat la Petru Movilă, cerend
a i trimite o tipografie. Cea ânteiu carte, eşitâ din
acestă tipografie, în anul 1643, a fost cazania Mi­
tropolitului Yarlaam, întitulată: „Cartea românescă
de învăţătură Dumenecele preste an şi la praznice
împărăteşci, şi la svănţlmari." După densa, în anul
1645, a urmat cartea logof. Eustratie „despre cele
şepte Taine, apoi in 1647 : „pravilele împărătesei,“
de acelaşi Eustratie Logof. etc.
Observăm, că şi tipografia lui Yasilie Vodă că­
lugării greci o au desfiinţat, încât pe la finele viacu-
luî 17-le videm că. Mitropolitul Dosotheiu tipăreşce
ânteele sale cărţi în Polonia, până ce a cerut şi a
NOTITE ISTORICE Şl ARCHEOLOGICE 227

dobândit tipoprafie pentru Mitropolia Moldovei dela


Ioakim patriarhul Moscveî. —- In tote privirile călu­
gării greci aii fost duşmanii şi împedecătoriî culturei
Românilor. Vom vedea înainte, că ei aii mai desfiin­
ţat încă o mare şcblă şi tipografie, ce au fost înfiin­
ţate în Monastiriea sântului Sava din Laşi, pe la în­
ceputul viacului 18-le, şi puse sub patronagiul egu­
menilor greci.
Nu ne putem dispărţi de renumita, măreţa şi fru-
mosaMonastire a sfinţilor Trierachi, capod, opera de
arta a lui Vasilie Vodă, fără-a aminti ceva şi despre
sinodul convocat de Vasilie Vodă în Iaşi în anul
1641, şi carele dupre tradiţiune s’a ţinut în Bise­
rica Trierarcliilor.
Reservându-ne pentru altă ocasiune a da pe larg
istoricul acestui sinod, aici vom aminti numai, că la
acest sinod 1 ) S ’a aprobat cartea catichetică a Mi­
tropolitului Petru Movilă, întitulată „Mărturisirea
o r t o d o x ă 2) Sinodul a aderat la anerisirea eate-
ehisului tte.lvine.se, ce seedase ca din partea Patriar-
chulut Ivirii Lacaris, în 18 articole privitore la 18
dogme, prin care calvinii şi toţi protestanţii se deo-
sebescu de Biserica ortodoxă. Anerisirea acesta
era făcută mai dinainte de un Sinod din Constanti-
nopole ; apoi, în anul 1642, s’a publicat, s’a adus la
cunoşcinţa publică de Patriarehul de Constantino-
pole, şi s’a edat în tipografia Domnesca din Iaşi. 6)
Dimitrie ( ’antemir ne spune, că tot la acest sinod
sau decis, ca pe viitoriu Biserica Moldovei să aibă
relaţiuni spirituale cu patriarchia ecumenică a Con-
stantinopolei ; eră nu cu Arcliiepiscopia de Ochrida.
(l)escr. Mold. p. 160).
2 2 8 NOI IŢ E ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

Reproducem aici scrisdrea de nnilţemire adresată


lui Yasilie Vodă de cătră Sinodti, după isprăvirea lu­
crărilor sale :
„ Prea strălucitului şi prea marelui Duce, iubito-
riului de DumneileuşiegemouU a totă Moldovlachia,
Domnului Domnii Ion Yasilie Voevod, mântuire
dela Dumnedeu.
Tie a fost dat, cu adeverat Duce prea măreţe
a respândi prin tip ar iu şi aceste scrisori sinodice,
fiindcă ţie ţ a oferit Domnul semnul de a ti sprijini-
toriul Bisericei sale şi bravii nimicitoriu al eresielor:
pre tine numai, dintre toţi. egemonii pământului,
alegându-te ca bine-plăcut lui, cui altuia i s ar cădea
a proscrie şi a stigmatiza opiniunile false, dacă nu
în adeveru minţei tale geniale cei iubitore de Dum-
neijeu. Carea, vezend Bisericele lui Christos pertur­
bate din cauza capitulelor decurend ivite, cu cuprins
calvinicu, pretindind a fi ale ndstre, sub titlu: „Măr­
turisirea Orientală a credinţei chreştine.“ Nu te-ai
lenevit de loc, ci tăcând tote chipurile, nu te-aî lă­
sat de ostenelâ pănăa nu cliiemalocoţiitoriu aPresf.
şi apostolicului trontl ecumenicii şi a întregului Sânt
Sinod depe lângă elu, cum şi din Rusia representanţl
ai Bisericei de acolo. >Si aşa cu aceştia ai sfâşiat tdte
dogmele lor cele false, admiţând şi întărind prin
cărţi publice dogmele curate ale Bisericei orientale,
şi aşa descoperind veninul cel ascuns în acele capi­
tule tuturor fiilor ortodoxi ai chreştinilor, ai ordonat
a se face cunoscută în public socotinţa ce are des­
pre aceste dogme Biserica nostră cea mare a lui
Christos. Pentru ca aşa să potâ cunoşce turma Dom-
N O TIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 229

nuluî de pretutindene, de care mâncări trebue a se


feri, şi spre ce păşuni sigure a se apropia.
De aceea mulţămind luî Dumnedeu de cele eco­
nomisite noue cfp Elu prin tine, îl rugăm din tot su­
fletul aţi dărui viaţa presintă îndelungată şi paci-
nică, înfrumuseţând cu charul teu tronul egemoniel
pănă la sfârşit, şi în viaţa viitdre a te permuta dela
cele pămenteşcî la împărăţia cerescâ," — Subscris!
representanţi! Bisericei din Constantinopole, şi ce!
din Rusia (*).

X X IX . M on astirea G o lia , sau a lu i G olia.

1 . Acestă Monastire s a zidit ânteea oră în jume-


tatea ânteea a viaculuî 16-le de marele Logofăt
Ioan Golia, la marginea Iaşilor. Din epocha prime!
sale ctitorii se păstredă pănă acum doue Evangeliî,
slavone şi o cruce mare, cu inscripţiuni slavone.
O Evangelia este scrisă pe pergamintiforte frumos,
cu iniţiale ilustrate, cu tipicele aurite; bine conser­
vată. L a finele tuspatru Evangeliştilor are repeţită
acestă notiţă istorică despre acestă Evangelie :

„ C Z H T E T p O E v r E A Z KHA n A 'tw H A W T HOrANlţH

T A T A ţiH . N£3NAETCriî U ’T KO TO fO E M 'fccTO lipEÎK^E


KHA H U I T KCTO KHA OyMHNHA. H HCKOynH A Ef O pAG
G?k Th HAN 1WAN TOAZH BEAHKIH AOrO(J>tT H £AA
3 ANI» f<XC ACnţ». H G'tllJA CKAÎKEN H NAflpABHA ErO H
OyKţiACHA, H ^A^E ETO BZ IţEfKW B G5*UA B Z fau i-
KGIH T ţ i Z r G NACTpANbJ H^EÎK £CT B Z 3 W CE-
(*) Epistola acesta se află în cartea lui Meletie Sirigu,, contra capitulelor şi
întrebărilor calvinice ale luî K iril Lucaris.** Traducerea eî din greceşce este publi­
cată în „Revista teologică4* din Iaşi. an. 1883. No. 30.
230 N O TITE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE

NI E TA GA H CUCA NALUITO i o y y A } 3 A ^LUA CGO* ti

C ZÎK H TN H lţH CBOEH *ÎNNH H H)( H f

teaem ny5 h 3A To ro , ijjo Ero

KM A OyHHNMA H OyCpZ ^CTBOBAA. BX A 't'FO ^ l l p

iv u y r. a
„ Acest tetroevangel a fost robit de păgânii Tă­
tari, nu se şcie de la ce loca a fost înainte, şi cine
l a făcut. Şi l’a rescumperat robul lui Dumnezeii
panul loan Golâi Marele Logofăt, şi a dat pe densul
1,200 aspri. Şi era stricat şi l’a legat şi l’a îmfrum-
seţat, şi l a dat în Biserica luî Dunmedeu din târgul
Iaşilor, la margine, unde este templul înălţăreî Dom­
nului Dunmedeu şi Mântuitoriuluî nostru Iisus Cliris-
tos, pentru sufletul seu şi al soţiei sale şi ale fiilor
lor şi ale părinţilor lor, şi pentru sufletul celui ce’lu
făcuse înainte şi osîrduise. In anul 7083. Mart. 9 “
(1575).
Alta evangelie ferecată cu argint şi poleită, la
rădăcină cu mrejă de argint. Pe tabla desupra are
în relief icona înălţăreî cu suprascrierea : . B X 3 1 U -
CENIE ypHCTOBO pe partea dedesupt— icona înviere!
cu legenda scdtereî sufletelor din iadu, cu suprascrie­
rea : „ rx Ck^ecehVe y^HC'roBOÎ l;împregiur — acesta
inscripţiune :
„ CXH T E T P O EVAHTEAK WKOBA HANX Iu>AHG ToAZN
b e a h k ih A o ro fjjE T . h no^pVfcKii t r o ^ nha 3 A ^ luh
CBOH H pO^H TEAHM CBOMAA H MA(VU’AA CBOHM. H
RZ MOAG* CBOE B Z LţEfKOBK K j AAEn Vh WT
MCOy tCT ypAM G B Z 3 NECtNIE TA BA. CflCA.
NAliiET0 iŞ* y A : B A ^ T O ^ N ^ . TEN. Bl .
N O TIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 2B1

„Acest tetroevangel l a ferecat panul loan Golăi


Marele Logofăt, şi soţia sa Arma, pentru sufletele
sale şi ale părinţilor lor, şi ale copiilor lor, şi îltt
dădu spre ruga sa în Biserica cea de petră din Iaşi,
unde este templul înălţărei Domnului Dumnezeu şi
Mântuitoriului nostru lisus Christos, în anul 7054,
Tan. 12 “..(1546).
Crucea este mare, de col<5re negră, în 8 cornuri
ferecată cu argint şi aurită. Pe margini împregiur,
începând de la mâneriu, are o inscripţiune slavonă.
Este aşeclată pe un pedestal mare de argint, carele
este ornat cu chipurile evangeliştilor şi de îngeri,—
tdte în relief. Pe cruce sânt sculptate vreo 40 de
iconiţe, pe de amândoue părţile ei. Iconiţele repre-
sintă pers One şi eveneminte evangelice şi bisericeşcl
ce se serbeză de Biserica orthodoxă, pre cum : E -
vangeliştil, naşterea Domnului, Botedul, patimele
Domnului, înviarea, înălţarea, binevestirea, ador­
mirea Maiceî Domnului, etc. cu inscripţiunî slavone
desupra lor.
Inscripţia cruce! : JS cxh KpxCTk CXTROţiH riANR
AAAKkJjHNk R ^ R N A f R ^ROpMHKk H )S>A^t HA RX MOA-

K * CERE H IIO ^ ţiSV lILţH ETO J A R T E A U A S’ Lţfţ)KORk


y lA'lJH t C T )£f>lAAk RX 3 N tCEHIf TA HAUit TO I Co
\£A Ra Hî T O ^OR “ .

„ Acesta cruce o făcu panul Maxin Burnar Dvor­


nicul şi o dădu spre m gă'şie şi soţiei lui Antemia la
Biserica din Jaşî, unde este templul înălţarea Dom­
nului nostru lisus Christos, în anul 7072“ (1564).
In anul 1606 kneghina Ana, soţia reposatulm Lo-
pofăt Golăi, a închinat Monastirea Golia Lavrel V a-
232 N OTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

topedi dela Sântul Munte Athonul. Acesta se con­


stată: 1 ) Din actul încheiat în anul 7114, Ianuariu
20 (1606) de soborul Ierarcliilor ţerei, anume : Mi­
tropolitul Sucevei Theodosie Barbovski, Agathon
episcopul Romanului, loan al Rădăuţilor şi Filoteiu
al Huşilor; 2) din chrisovul Domnului reremia Mo-
ghilă, prin carele se confirmă acestă închinare (*).
Reproducem aici uricul domnescul de închinare,
pentru noţiunile istorice ce le cuprinde:
„Cu mila lui Dumnedeu Noi Ieremia Movilă,
Voevod, Domnii ţerei Moldavei, facem şcire cu acest
chrisovu al nostru, tuturor, carii vor căuta pe densul
seu cetindu-se 1 vor auiji, precum că au venit înain­
tea nostră şi înaintea tuturor boerilor noştri! ai Mol­
davei, celor mari şi mici, kneghina Alina a răposatului
loan Golia Logotat, cu fiiul seu Michail, de a lor
bună voie , de nime siliţi nici asupriţi, ati. dat şi au
închinat pre cea din-nou zidită Biserică a lor, unde
este hramul înălţarea Domnului Dumnezeu, şi Mân-
tuitoriului nostru lisus Christos, ce este în târgul laşu­
lui pre care o au zidit reposatul loan Golia Logofătul,
împreună eu soţia sa, ca să fie sfintei Monastirî Ya-
topeduluî, ce este în sfântul Munte al Athonuluî,
unde este hramul Cinstitei Bunei Vestiri a pre sfintei
şi pre curatei şi pre blagoslovitei stăpânei nostre
Născătdrei de Dumnedeu şi pururea-fecidreî Măriei,
ca să fie sub ascultarea acestei de mai sus scrise
Monastirî, pană când va sta acestă de mai sus
scrisă Biserică, şi cu tot venitul ce se va aduna

( '] In eopiele ce păstrezu de pe aceste documente, se dice că ele au fojt traduse


de pe originalele Serbeşci şi legalisate de Ministerul de externe al Moldovei, cel
anteiu sub No. 5 2 7 1 , al doilea sub No. 7273.
N OTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 233

de la densa, şi altul nimene să nu aibă putere şi


oblăduire pre acestă de mâi sus scrisă Biserică,
de cât numai sus pomenita Biserică a Yatopedu-
lui, şi părinţii ce se vor trimite de către soboră şi
de către egumenul a mai sus scrisei Mănăstiri. Şi după
acesta asemenea a venit înaintea nostră şi înaintea
sfatului nostru, atât celui ducliovnicesc cât şi celui
mirenesc, sus pomenita knegliină A nnaa susscrisului
Ioan Golia Logofăt, cu fiul seu Michail, de nimene
siliţi nici asupriţi, şi au dat şi aii miluit pe acestaşi
de mai susscrisă Monastire a Yatopedului, ce este
în sfântul munte al Athonuluî, pentru sufletul repo-
satuluî soţului ei Ioan Golia Logofătul, şi pentru
sufletul ei, şi pentru sufletele fiilor lor, Maria şi So-
lomia şi Lazăr şi Grigorie şi Dumitru marele L o­
gofăt, şi soţia sa Christina şi fiiul lor Ştefan, şi pentru
sufletul a mai sus scrisului Michail, şi pentru sufle­
tele părinţilor lor, boiariului Lazăr Golia, şi a soţiei
sale Elenei, şi a boeriuluî Dimitrie şi a soţiei sale
Antimia : cu satul Ruj iuţii pe Ciuhur, şi cu locu de
mdra pe Ciuhur, şi jumătate de sat din Golăeşciî şi
cu locu de mdră pe Botna, şi jumătate de sat din
Terkileşcî şi cu locu de moră pe Sarata, şi jumătatea
satului Ruşii cu locu de mbră pe Botna; a treia parte
din satul Turceşcii şi cu locu de moră pe Berlad, şi
satul Burnareşci pe Bucii şi cu locu de moră pe Bucii,
şi cu un locu de prisacă în Branişte, şi cu livedi şi cu
locu de sădit pe Prut, şi cu alt locu iarăşi de prisacă, ce
se numesce Valea-Ootoveî, şi tij un loc de casă în
târgul laşii unde au fost casele Logofătului Boeriul
Ioan Golia răposat, şi cu locu de dughene ce aii fost
de cumpărătură, şi un locu de berărie în târgtt, şi şese
234 N O TITE ISTORICE ŞI ARCHEOI OGICE

falei de vie pe delul domnescu, şi cu pivniţă de petra


şi patru fălci de vie din târgul nostru Vaslui cu
crămi şi livecjî, şi sălase de ţigani, anume : Fâşia
cu femeea şi cu copiii lor, şiCliristea Jurul cu femeea
şi copiii lor, şi Marco cu femeea şi cu copiii lor, şi
Simeon cu femeea şi cu copiii lor, şi Râncea cu
femeea şi copiii lor, şi Mamuda cu femeea şi copiii
lor, şi Raoa Zlatar, cu femeea şi cu copiii, şi Pro-
copie Blasie fratele lui, şi Condrea Ciurea cu femei
cu copiii lor, şi Elena fiica lui Murea şisoraeiN as-
tasia, şi Vasile fratele lui Ciurea cu femeea şi cu
copiii lor, şi Ciopârcă cu fiica sa Stana, şi Ana
fiica Liundei şi Sofronia şi fiiul ei loan şi sora ei
Calea, şi Ionaşco Tremurici, şi Andreica şi Ma-
lanca, şi Odokia, şileremia, şi Irina şi Ghinea cu fe­
meea şi cu copiii lor.
Deci dar noi vecjend a lor de bună voie dănuire,
ce ei au dat şi au miluit şi au întărit pe cea de mai
sus zisă Monastiri a Vatopedului, pentru aceea să fie
tdte acestea dc mai sus scrise sfintei Monastiri, şi de
la noi uricu si otcine cu tot venitul nestrămutat nici
odinidră, în viaci de viaci, până când va sta sfânta
Monastire.
Ear părinţii din acea de mai sus—scrisă sfântă Mo­
nastire să aibă a face câte doue pomeni mari pe anu,
din an în an, pană când va sta sfânta Monastire ; o
pomenire să fie a doua di după dumnedeesca aretare
a Domnului Dumnedeu şi Mântuitoriulu nostru Iisus
Christos, eră ceealaltă pomenire a doua di după
înălţarea Domnului Dumnedeu şi Mântuitori ului nos­
tru Iisus Christos, cu paraclisuri şi cu colivî, şi prin
dare fraţilor părinţi de beutură la Trapeză, şi să
NOT1TE i s t o r i c e ş i a r c h e o l o g ic e 235

pomenescădeapururea tdte acestea de maî sus scrise


sutiete la sfântul dumnedeesc jertfenic în fota vremea,
până când va sta Sfânta Monastire. Deci maî sus scrisa
Kneghina Anna Goleesa, întru acest chipu au aşe­
zat si
» s au alcătuit înaintea nostră siî înaintea sfatu-
luî nostru, cu maî sus scrişiî părinţi dintr-acea de maî
sus clisă Monastire, socotind ea şi vedend că ar veni
întru un feliu de sărăcie sed va cădea în vre-o bolă
atunci părinţii dintr acea Monastire să aibă a o căuta
şi a-î purta de grijă până la darea sufletului ei, şi
să’î facă si câte doue rânduri de liaine, unul de iarnă
şi altul de vară, şi a o căuta pre dânsa şi cu bucate
din ceea ce DumnedeU va da şi va întări pe Sfânta
Monastire, din fote să aibă a-i da ei şi a-î purta de
grijă, când va fi cu înlesnire părinţilor şi Sfintei B i­
serici. Eră hotarul acestor de maî sus (Jise sate, şi
jumetâţî de sate şi părţi de Otcine, să le fie lor ho­
tarele din tote părţile dupre însuşi ale sale vechi ho­
tare, pe unde din viacu au apucat. E r la acesta este
credinţa Domniei nostre a mai sus-scrisuluî Noi Ie-
remia Movilă Yoevod, şi credinţa a pre iubiţilor din
inimă Ioan Constantin, Ioan Alexandru Voevodu,
Ioan Bogdan Voevod, şi credinţa boerilor n o ştri:
credinţa panului Urekie Marele Vornicii al ţereî de
jos,credinţa panului Christea Vornicu de ţerade sus,
credinţa panului Gfrigorie pârcălabul Hotinuluî, cre­
dinţa panilor Georgie şi Ionaşcu pârcălabii Nemţu-
luî, credinţa panilor Manole şi Radne pârcălabii Ro­
manului, credinţa panului Oruşu Hatmanu şi pârcă­
lab Sucevei, credinţa panului Barnovski postel­
nicul, credinţa panului Veveriţă Spătariul, credinţa
panului Caraîman păcharnicul, credinţa panului Gri-
236 N OTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

gorie Stolnicul, credinţa panului Simeon Stroici Vi-


stiar, credinţa pan. Vorontariu Comisul, şi credinţa
tuturor boerilor noştri mari şi mici." Urmeză apelul
către Domnii următori, de a nu strica acestă aşedare,
apoi blestemul obicinuit, şi închee : „ poruncitam
credinciosului nostru şi cinstitului boeriu panului
Stroici, Marele Logofăt sa scrie şi pecetea nostră să
o lege la acest adevărat chrisovu al nostru. „Scris-a
Drăgan Tăutul în Ja ş î, la anul 7 114, Mart. 30. ‘
(1606)
Subscris : „ lo an Ierem ia Movilă Vo ev o du. "

Letopiseţul ne spune că Biserica lui Golia era o


bisericuţă mică de petră; dar Vasilie Vodă o a zidit,
după Monastirea Sânţilor Trei-ierarchi, mare şi fru-
mosă, aşa că pe atunci aceste doue Monastirî erau
în Ja şî „cele mai iscusite.“ (Letop. t. 1 p. Mo­
tivul, carele a îndemnat pre Vasilie Vodă a rezidi
Biserica lui Golia, ni’lu arată Archidiaconul Paul de
Aleppu, în descrierea călătoriei sale în Moldova la
jumătatea viaculuî 17-le, la finele Domniei lui Va­
silie! Vodă. Elnumesce Monastirea Golia „Monastirea
Maîcei Domnului," cu privire la Monastirea Maîcei
Domnului dela Vatopedi, căreea, precum am vejut,
ca era închinată. Etă cuvintele lu i:
„Merserăm în trăsură (cu patriarchul Macarie), ca
să videm Monastirea Maîcei Domnului, carea apar­
ţine Ddmuei, consortei Beiului, fiind zidită de ea de
curând, Biserica e fdrte fruinosă. Acolo se află o ve­
che şi miraculosă iconă a Maîcei Domnului, înca­
drată în 24 de rozarie. Mânele şi braţele sale sânt
de aur curaţii, făcându-se cu o estremă cheltuelă din
N OTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOT.OGICE 237

partea Domneî; căci fiul «eu Ştefan Vodă cădind în


bdlă grea, şi fiind dus de către muma sa la picidrele
acelei icdne, la minut s’a însănătoşat. Dinaintea ico-
nei sânt candele de argintii aurite, care ard tot-de-
una. In faţa uşelor sanctuariuluî sînt patru cande-
lambre de bronzu, mai fr um 6se si mai strălucite de
cât aurul, lucrate în Danemarca şi plătite, — se dice,
— cu greutatea lor în argintii.
Din dosul jeţului Beiului, pe o columnă e portretul
lui Vasilie Vodă în tdtă statura, întru o haină blă-
nită cu samur, şi ţinfnd în mână efigia Bisericeî.
pre carea o presintă spre bine-cuventare Domnului
nostru, încungiuratU de ângeri. După el stă nevesta
sa Domna, o principesa circasiană, într’o haină totă
de samur, şi urmată de fiicele sale, dintre care una
e acum cu Polonii, si o alta tu căsătorita de-curând
după fiiul Cazacului Chmelniski. Lângă ei este Şte­
fan Vodă cu o a treea soră, cari după aceea fură
duşi în Galiţia, ambii în haine frumose şi de o ase­
mănare întocmai. “ (Arcliiv. istor, a României. t. I.
part. II. p, 65).
Vasile Vodă avea un fecior mai mare anume Ioan,
dar acela era schilod (Letop t. 1. p. 281). E l dorise
să aibă un fecior întreg de fire, ceea-ce a şi dobân­
dit prin naştereea copilului Ştefan. De aceea precum
am vedut în inscripţia de la moştele sântei Paras-
eliivel, el se numesce „ np'fc KZîK^f/vtNbJH CHZ
pr$ d orit fiiU, de aici se esplică şi desperata rugăciune
a D6mnei-mamâ şi năzuirea ei la icdna facătore de
minuni de la Golia, şi votul ei pentru zidirea nouî
biserici, mai frumosă şi mai mare de cât cea veche
a lui Golia. Copilul s a însănătoşat şi a fost Domn
238 N OTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

în Moldova între anii 1658 — 1662. Vasilie Vodă a


împlinit votul Domnei, şi a zidit din nou Monastirea
lui Golia. Din descrierea reprodusă mai sus, se vede
că încă fiind Vasilie Vodă în tron, Biserica Monas-
tireî era gata, şi funcţiona în tdtă splenddrea ei. Cu
tdte acestea, din inscripţiea ce vom reproduce îndată
carea este pusă de Ştefan Vodă deasupra uşeiBise-
riceî se vede, că remăsese încă ce>va nesfârşit la ea
de Vasilie Vodă, carele fu detronat la 1652 de
George Ştefan cu ajutorul Ungurilor. Acele lipsuri
le a îndeplinit fîiul sea dupe ce s a făcut Domn. A-
cesta se arată in următorea inscripţiune slavonă ce
este frumos lucrată, pusă deasupra uşei la întrarea din
privdor in Biserica. Tnscripţiunea este despărţită
îndouecolone,şi între ele la m ijloceşte marca ţereî:
eol/mo din drepta ' colona stingă

t ,, H 3 b o a e n Vi /v\ u )ij(a h r^ E EC r ^pAM BZ3NECE-


C& nOCIl^LUlNIf/MZ cna h N I A . M NE C Z K p Z liIH il. M hJ
c z b p z u h n Veaa c t t o ^ \ . CZ nO/MOlţlihO GSKNO Iu>

Ce a3 pAK r b 1 i;s’ n a w e a V î1 CTE(j)AN BOEBO^ CZBpZUIH


IC leu BACHAÎ e BOlBO^A. A . B A ^ T f3 p ^ H . MAU
C(
h cx3 ^a cTa cta mo-
NACTHAp.

„Cu voinţa Tatălui, şi cu conlucrarea fiiuluî, şi


cu săvârşirea sântului Ducliu. Etă eu robul Domnu­
lui Dumnezeului nostru Iisus Ohristos Ioan Vasilie
Voevoda a zidit acestă sântă Monastire, unde este
templul înălţăreî, şi nu o a severşit. Eră noi cu aju-
toriul lui Dumnedeu Ioan Ştefan Voevod o sevârsi
în anul 7168,, Mai 2 4 “ (1660).
N OTITE is t o r ic e ş i a r c h e o l o g ic e 239

In nartica Bisericei, pe păretele din urma snnt


portretele ctitorilor. Intre citoriî de la uşă — ctitorii
Bisericei anteriore, la stânga: Ieremia Movilă, Ma­
rele Logofăt Golăi cu soţia sa şi cu un fiiitt al lor.
La dreptar Vasilie Vodă, Domna, Ştefan Vodă şi
Ruxanda Domna.
In Biserică, pe părete în partea dreptă este o in-
scripţiune rusescă lungă, scrisă cu litere mari de
aurii. Iu ea se arată data morţii Knezului Potemkin,
în principatul Moldovei, la anul 1791, precum şi
tote til urile şiserviciele lui. O reproducem aici, în tex­
tul original, şi în traducere:

,, f i x E 0 3 H ; riOMHKAKtjjm CB't 'I A ' t H l l l i l l KHA3Z

r^HTOpiM lÎ AE KCAN^pOBHHk UoTEM KHN Z-TARpH -

MECKIH pOCClHCKIH FENEpAAZ (|)EAR^ < VU pillAAZ T A XBNO-

KO v\A N ^ yW lţJ H Ap/VWAMH pOCCiiiCKHMH, ^ H C T B y -

K l j l IM II NA BCEEO AETKOH) KONHLţtHD, p E r y A A p -

ţ>NOK) H NEpEryVApNOK), (|)AOTA/WH NA TItţ)NO/VlX, A-


3 O BC K O M X , HACniHCKO WZ MCf>t^H3e/V\NO/V\kMOf)AyZ,

CENATOpZ , rOCy^ApCTBENNOH BOEHNOH K O A A trÎH


f l ^ H ^ E N T Z , §KxTMpHNOCAABCKm, T a K^HHECKIH H

y A ţ tK o s C K in r i l E p A A Z - r y i i E p N A ' r o p Z î ea N/vuiEpA'rop-

CKATO fiEAMHlCTBA TENEpAAZ A ^ K EO T a N T Z A ^ H C T -

B H T E A K H L IH H A/VX/VUprEpZ, fioHCKZ T E N E p lA Z HNC-

ClEKTOpZ AEHKXTBAf MpEOBpAÎKEHCKArO I lO AK y,

no^noAKOBNHKZ K o p n ycx Kabaae^ ta^ obz , iioa-


Ky KHfACHpCKATO CKOEl’ O H/V1ENH, O A N K T flE ’rEp -
B y ^ rC K A ro A p A ry n C K A ro h S K A T E p H N O C A iB C K A r o

rpANA^EpCKATO llJ E (j) Z , /VI A C T EpCKOH O p y ^ E IIN O H


240 N OTITE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

H a A A T E I BEpyOBHWH HAHAANHKZ, H Op^EHOBZ pOC-

CÎHCKH^X t C B A T A T O ^HOCTOAA ^H^pEA fUpB03~

BAHNATO, CB. ^AEKCAH^pA MEBCKATO, ROEMHATO CBA-

TATO fieAHKO/V\yHENHKA H nOK't^ONOCNA TtOţ>ri/ft,

H CB. pABNOAriOCTOABNArO KHA3 A fjAA^HMHpA

n tp B k iyX CTEE1EHEH ; KOpOAEBCKHyZ 1 nC A B CK H yX :

E^ A A T O OpAA, CB. G t a HMCAABA, n p yC K iT O MEpHATo

OpAA, A aTCKATO CAOHA, lURE^CKATO GEpA(j)HAAOBZ,

H BEAHKOKHAÎKECKAro FOACTHHCKA TO G r * d H H kl

KABAAEpX, CB AtlJEHHKJA pHMCKÎA HwnEpiM K H A 3 B,


poccifiCKÎH rp A cb z, r ea h kih F etaaanx Hiv\nfpcropc-
K H V Z K A 3 A 4 K H Y X § K A T E p H H O C A A B C K H y X M MEpHO-
AAOpCKliyX BOMCKZ yC Ep^ H ^ M JliM TOCy^ApK) H 'tp H E M

CEJHX OTEM ECTBA, llpHCO E^HHHT EAb. K Z pOCCiHCKOH

HlVUIEpiM KpHMA, T o /VMNA H R y E A H H , OCHOBATEAK

H C O O p V ^ H TEA E R O E T ^ O N O C H E iy Z (|)AO'r 0 6 X HA
K '^ K N k iy Z A A O p A y X , n O E 'fc ^ H T E A E CHAX T y p E l ^ K H y X

HA C y iiJ^ H AAOp^, 3 A R 0 E B A T E A K , KfCCApAEm, 0*1A -


KOBA, K e H^EOX? ^KEp/VUHA, H h a ÎH, H 3 MAHAA, A -
H A H E i, Cy^ yKXKAAE, G yH ÎH , TyAM H , H cakm h,

EE p E 3 A H C K A T 0 OCTpOBA , F a ^ îK H E E A H IlAAAH KH .
npHBE^UiiH BZ • rp E ll'tT Z C T O A M lţ y H flO T p A C U JiH
Cfp^lţE tf/VHl£plH OTTO M AHCKO H HOK't^AAAH HA
M O pAyZ, ripOCAABHRLUiH OpyPKiE pOCCiHCKOf RX 6 -
BpO Il-t H ^ 3 i H . H HOAOPKHBIlfiil O CNOBAHIE K Z flpf
CAABHO/WV /V\HpY c z IlO p T O K O T T O iW A H C K O K , OCHO-
BATEAK H COOpy^HTE * E M H O T H y Z T f A^ O BZ, nO-
KpOBHTEAK HAy K Z , yy^OPKECTBZ H T O p rO B A H ,
NOTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 241

AAyîKZ yKpAUlENNkJH BC^M H OKtjJtCTBfNNklM H £ 0 -

Gp O ^ H jTtA A M H H KAAroMlC'r'lEAAZ, O k OHMHAZ llţiE-

CAABNOE TtMENÎE ÎKH 3 HH CBOEH BZ K N A ÎK tC TB 'fc l l l o A -

^ABCKOAAZ BZ 3 7-iV\H BEp CTA ^ Z OT CTOAHHNATO

rpA^A ACCZ BZ 5 ^ENk O K T A K p A 1/91 TO rO ^ A NA

5 2 - aaz ro ^ y o tz ^o ^ e n ia , no^ B tp rN yB Z bz

Bt3 A Ny rOfECTH NE'rOKAAO O K A A rO ^ 't'rtA h C T B O -


b a n n b i^ z haaz, no h e^ ba b Hî ^ a n ijjh ^ z tro. 11
Traducere :
„Reposatulii în Dumnezeu prea luminatul Knezu
Grigorie Alexandrovicî Potem ikin— Tauricul ge­
neral feldmarşal al Rusiei, comendant-şefu al ar-
mielor ruseşcî operâtore la sudu, al toteî cavalerii,
uşore regulata şi neregulată, al flotelor din Marile
Negră, Azovii, Caspicăşi Medeterană, Senator, pre-
sident al colegiului ostăşesc al statului, general gu-
bernatornalTavrieişi Charcovuluî, general adiutant
actual Camerier al Maiestăţeî sale imperiale, geue-
ral inspector al oştilor, sub-colonel al leib-gvardieî,
al polcului preobrajenski, şefu al corpului cava-
ler-garijilor, al polcului de cliiraserî cu numele seu,
al polcului de dragoni de sanctpeterburg, al celui
de granadiri de Ecaterinoslavu, Supremul şefu al
palatului fabricare! de arme, şi cavaler al ordinilor
ruseşcî: al sântului Apostol Andrei cel ânteiu chie-
mat, al sânt. Alexandru Nevski, al ordinului ostă­
şesc al st. Marelui Martir Georgie purtătoriul de bi­
ruinţă, şi al sânt. întocma cu Apostolii Knezu V la-
dimir, de clasa ântfiea; a-1 ordinilor regale polone:
al Vulturului alb, al st. Stanislavti, al ordinului pru­
sian Vulturul negru, al elefantului danezu, al ordi­
Notiţe istorice şi archeologice ni
242 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

nulul Şvedu al Serafimilor, şi al Marelui principat


llolstein, S-ta Ana, principe al sacrului imperiu ro­
manii, Grafii al Rusiei, Mare Hatmanii al oştirilor că-
zăceşci de Ecaterinoslavu şi de marea Negrâ, cel
maî zelos pentru Domnitorii!, credincios fiii! al
patriei, carele a întrunit cu imperiul rusesc Cri-
mul, Tamanul si Cubamd, întemeitoriul si redica-
toriul flotelor victoriose în marile sudice. învingăto-
riul puterilor turceşcî pe uscat şi pe mare, Cuceri­
torul Besarabieî, al Oceacovului, Benderuluî, Aker-
manuluî, Kilieî, Isma-iluluî, Anapei, Sugiuc-cale,
Sunieî, Tulcei, Isakcei, al insulei Berezan, Hagi-
beiuluî şi Palanceî, carele a făcut să tremure ca­
pitala şi a zguduit inima imperiului Otoman prin
victoriele pe mări, carele a proslăvit arma rusescă
în Europa şi Asia, şi a pus temelia gloriosef păci
cu Porta otomană, fundatorul şi ridicătorul a multe
oraşe, protectorul sciinţelor, industrial şi comerciu-
luî, bărbat împodobit cu tote virtuţile publice şi cu
cucernicia, a sfârşit gloriosa curgere a vieţoi sale în
principatul Moldovei, la 37 verste dela Oraşul ca­
pital Iaşii, în 5 (Iile ale lui Octombrie la al 52-le
anii de la naşcere, aruncând în abisul mâchniciuneî
nu numai pre toţi aceia, cărora el le-a bine-fâcut, ci
şi pre cei carii nu 1 cunoseen.“
Svctleişil (pre luminatul) Knezu Potemkinii a
murit la pdlele delului Bacul, carele se întinde d’a-
lungul Besarabieî nordice. Pe inormentul lui este un
monument măreţii, păzit de un gardiană. Numele lui
esistâ pană astâdl în gura poporului românii, carele
cu obicinuita lui naivitate în pronunţarea cuvintelor
streine de limba lui, îlu numesce „ Sfeclicî. “ Când
N O T IŢ E I S T O R IC E ŞI A R C H EOLOG IC E 243

ine întorceam de la studii din Kievu, în anul 1851,


am poposit la un hanii, ce este în apropiere de mo­
numentul Iul Potemkinti, şi la întrebarea ce am fă­
cut unui român „Cd’monument este acesta?" E l mi
a respuns: ..acesta este stâlpul lui S feclicî.“— „Dar
de ce se cliiamă a şa ? “— „pentru câ a sfeclit'o aici
Observam în fine, că Biserica actuală a Monâstirei
Golieînu este în forma el, cum a zidit’o Yasilie odă
şi cu fiiiil seu, ci prefăcuta în urma dărâmării eî prin
un cutremur mare. Chronica ţerel ne spune, că în
anul J 739, Maju 31, sub Domnia lui Origorie Gliica
s’a întâmplat un mare cutremur de pâment, carele
între alte multe case şi monastirî, a dărâmat şi Mo-
nastirea Golia. (Letop. 1 .1T. p. 443).
Icona facâtore de minuni, de carea am pomenit,
încă clin vechime a făcut a se privi acostă Monasti-
re caunlocii de tămăduire, mai ales pentru epileptici
şi alienaţi, carii alergau aici spre vindecare prin ru­
găciune, pentru a cărora primire şi întreţinere, Mo-
nastirea avea deosebite încăperi. De aici în Moldova
espresiunea : „a fi dus la G-olia“ însemnă : a fi dus
la casa alienaţilor. In timpurile din urmă se înfiinţa
aici un ospiciu de alienaţi, dupre regulele şciinţeî
medicale.
Altă însemnătate a căpătat Monastirea Golia, prin
aceia, că din timpurile Domnului Alexandru Moruzu
(1803- 1805), aici s’a făcut casa apelor de uncie ele
se împrăşcie în oraşu. Pentru acestă mare binefacere
s a instituit la acestă Monastire, a se serba cu pro­
cesiune, (fina „izvorului Maicei Domnului," în Vine­
rea septămenei luminate.
244 NOTIŢE ISTORICE ŞI A.RCHEOLOG1CE

XX X . M onastirea Sântului Sava.

Acesta Monastire s’a zidit în ântâia jumetate a


viaeului 17-le, precum arată următdrea inscripţiune
grecâ, ce este pusă desupra uşei de la intrare în
Biserică:
,,'0 (")auij.aai6ţ ojto' '/.ai dctr-raivoţ 0 eîo; vxoţ âvs/.aivîa-Jr, iv.
GOptov napi to'j TtavE'jae^sTiaxo'j dpy&vxo; Iwavvou I loaTEA/ixo'j
âvvE^to'0 to’j tsQvtjuevo'j ipywnoc, ExapXăxou d-o Ivwovcr:aVT'.vo’j-
iroAstoc rjŢouij.EVEuovTo; tou 'IspoOfoy ÎEpopiovdyo'j ix t ţ ; (ntEp^f;-
u.O'j VTjTO'j KuTtpO'j xai îtpWTOU.daropoc FpTiyoptO'j ano Kwva-Tavnvo'J-
TToAECOţ. K AT0/3PAT. .V.(ţ. AH. R l . t Z K p Z d l H c C

„Acest minunat si vrednic de laudă dumnedeesc


templu s'a renoit din temelii de pre venerabilul
boeriu loan Postelnicul, nepotul reposatuluî boeriă
Scarlaf din Constantinopole, fiind egumenă Ieromo-
nachul Ierotheu din renumita insulă a Ciprului şi
prim maistru Grigorie de la Constantinopole. In a-
nul 7133, luna apr. 12, Ca severşit.“ (1625)
Din acesta inscripţie se vede, că în anul 1625, s’a
zidit Biserica actuală. Dar înainte de ea fusese acolo
o altă Biserică, carea prin actuala s a renoit din
temelia. Tot-o-dată se mai vede , că Monastirea
Sântului Sava, încă de pe la începutul viaculuî 17-lea
era închinată Sântului Morment.
In interiorul Bisericei, pe păretele despre apus, este
un tablou mare, cu portretele ctitorilor şi numele
lor, cu data 1625. Ctitorii sînt 6, împărţiţi în
doue grupe, trei de o parte, şi trei de alta, in mij­
locii este Biserica cu forma ei antică, carea nu se-
mână cu cea de astădl. Numele ctitorilor su n t: loan
Postelnicul, Petru Voevod, Maria Ddmna, Ylad Voe-
vod, Radu Voevod, Ruxanda Ddmna.
NOT1TR ISTORICE SI ARCHEOEOGICE 245

In Biserica sînt încă doue pietre mormentale, cu


inscripţiunî greceşti, în care se spune că acolo sau
înmormântat :
(1 Marele Vistiaru al Moldavieî, Tlieodor Balada,
mort la 1 Pebruariu 1755. Apoi tot acolo, în anul
1 798, Decembrie 22, s’a mai înmormântat fiiul seu,
marele Logofăt Constantin Balada'.
2) Postelnicul Grigorie, mort la 3 Apr. 1828.
Sub Domnia 2-a a lui Nicolaiu Mavrocordat, in
anul 1714, acestă Monastire, închinată mal dinainte
Sântului Mormânt, deveni şcdlă şi tipografie, sub
epitropia Patriarclmluîde IerusalimChrisant, şi a e-
gumenilor de la Monastirile închinate Sântului Mor­
ment. Să ascultăm pe chronicariul Axinti Uricariul,
carele ne spune despre înfiinţarea şcoleî şi a tipo­
grafiei Sântului Sava.
După ce spune cum Mavrocordat a rugat pe Pa-
triarclml Chrisant, carele se afla in Muntenia, să
vină şi în Moldova, şi arată pompa cu carea l a pri­
mit în laşi, apoi continuă :
„De mult avea gând Nicolaî Vodă să facă doue
lucruri bune în ţâră, ce nu era, una tipografie, ca să
tipârescă cărţi, şi a doua să facă şcole ca să înveţe
cine ar vrea fără de plată, şi acestă socotelă pome-
nindu-o sfinţiei sale patriarehulul, (acela) la d a tb la -
* goslovenie şi l’a îndemnat numai să ruge pro Dum­
nezeu şi să începa a face aceste doue lucruri lui 1 )um-
nedeu plăcute, că-i va fi Dumnedeu întragiutoriif
şi le va videa severşite; şi aşa aă trimis de au adus
meşteri tiparnicî şi de slove greceşci şi sloveneşci,
şi aii făcut case bune la Sfântul Sava, şi au aşedat
tipografia acolo, şi în scurtă vreme au început a se
246 NOTIŢE ISTORICE SI ARCHEOI.OGICE

tipări cărţi. Adusau şi doi dăscăli de carte elinescă


şi unul da cartea cea de obşte grecescâ, ca să înveţe
cine ar vrea, şi un dascal ca să înveţe carte slavo-
nesca, şi altul ca să înveţe pe înţeles moldo vin eşce,
şi le-au rânduit dascălilor plată precum se cade, ca
să iea pe anu din veniturile domneşci; şi sau tăcut
t.estainenturî cu mare blestemă şi legături, ca sa fie
stâtâtore şi neclâtite acele socoteli; şi acele şcdle şi
tipografii le-aii dat în sama mai sus pomenitului
prd fericitului patriarchn, ca să le fie purtătoriu de
grijă şi kivernisitoriu, şi când se va duce din ţeră sa
le porte de grijă Epitropiî sfinţiei sale , carii orîn-
duise din egumenii mănăstirilor ce sînt încliinate
la sfântul Morment, şi dintralţi de pe la alte mă­
năstiri. (Letop. r. II, p. 178 — 9).
Atât şcdla cât şi tipografia din sântul Sara n’aii
avut o durată lungă. Din tipografia s-t ului Sava ne
»
a re mas forte puţine cărţii*). Patriarcliul Chrisant a
fost un om forte înveţat, şi iubitoriu de învăţătura.
Chronicariul Axinti înlocui citat se esprimă ast-feliu
despre acest patriarchn: Ştiind un patriarchu forte
înveţat, cât pot dice, că în toţi clireştiniinu se afla
pe atunci aseminea cu densul la înveţetură, şi era
onui îmbiat, că l'au trimis unchiu-seu răposatul Kyr
Dosotlieu patriarcliul Ierusalimului de au îmbiat
mai tbtă Europa din ţera moskic&scă păna în ţera ,
franţuzască şi pănâ la Knglitera. “
Se vede, că după mbrtea patriarcliului Chrisant
nu s a mai găsit nime în tdtădrdiade călugări greci,
egumeni aî Monastirilor închinate sântului Morment,
carii să susţină şcdla şi tipografia, înfiinţate sub pa-
Cunoscu: O U t u r y ie si o carte de rugăciuni întitulata S ţ /n o ^ s i.ş ,
NOTIŢE ISTORICE SI ARCHEOLOCICE 247

triarchul Clirisant, deşi fiinţarea lor era legata, cum


am vecjut cu totă puterea blestemurilor clireştineşci,
esprimate asupra destructorilor, prin testamente
domnesc! şi patriarchiceşcî.
Biserica sântului Sava în construcţia sa cu totul
difereşce de construcţiunile vechilor biserici dom­
nesc! din vecurile 15, 16 si 1 7. E a este întru un stiliî
cu totul oriental; pentru că atât primul Arcliitect.u
Grig’orie, carele a dat planul, cât şi architectul ese-
cutorn Ianaki, au fost Constantinopolitanî. Dam aici
descrierea ce ne-a lăsat despre acesta Biserica A r-
cliidiaconul Paul de Aleppu, carele a vizitat-o şi
descris-o la jumătatea secolului 17-le:
„Biserica sântului Sava e peste tot zidită de petră,
pe din lăuntru şi pe dinafară. Ea are numai o uşă
spre partea sudică, deasupra căreea este depinsă
icdna sfântului, dupre cum se obicinueşce la tote
bisericele din acesta ţeră. Zidirea e lungă şi simplă,
dar rădicată pe nişce muri tari şi dupli, cu câte 9
dischizeturi pentru aeru (*) din fie-care parte, şi cu
doue mari cupole turcesc! dupre modelul celor mai
mari din ţera nostră. E le sânt unicele în feliul lor
în aceste ţerî. Artistul, care le-a construit, fu con-
stantinopolitan de origină, numit Ianaki şi arclii-
tectti de curte al Beilor Moldoveni. In lăuntrul fie­
cărei cupole sînt în giurii cât e trei-deci de bolţi (?)
arcate. Partea esternâ a cupolelor e de tot rotundă
şi acoperita cu costoriu, care sclipeşce de departe
la radele sorelui. Pe vârfurile cupolelor sânt superbe
cruci mari aurite. Tot acoperementul Bisericei e de
(*) Ac,-şti imul dupli cu 9 descliideturî , arată că prin zidiţi erau nişte galerii
strimte pentru aperare în timpuri de atac duşmănesc*; descliideturele sînt metere­
z e , precum se ved d.e şi la Biserica Piet ista din Calaţi.
248 NOTIŢE ist o r ic e şi arch eologice

costoriu. Una dintre cupole e deasupra coralul, ceea-


laltă deasupra narticeî. In Biserică sînt numai doue
columne: din dosul columnei din drepta U )e thro-
nul Beiului, aşezat sus, cu un pavilion şi stîlpî de
lemn şi cu tata spre resărit. In partea opusă, din
dosul columnei din stînga, este un alt tron mai mic,
seu pentru fiiul Beiului ori pentru Domna. De a
drepta Beiului este strana Mitropolitului , rezemată
de părete, între alte strane ce o încungiură.
Polieleul (policandru), numit aici \opo;, e forte
mare, atârnat de interiorul cupolei deasupra choru-
lui şi compus din 24 de bucăţi aurite. In lăuntrul
lui este un altul micii, în feliul unui pavilion. In tote
aceste teri (**) iconostasul (catepetezma, templa)
c împărţit în trei secţiuni: Secţiunea, carea este im-
mediat deasupra uşelor sanctuariului cuprinde tote
serbâtorile dominicale ; secţiune învecinată presintâ
în mijlocii icona Domnului nostru cu Sacos şi coronă,
şi şedînd pe tronti, la stenga şi la drepta lui stau A-
postolii, din care cel mai de aprope din stânga e
tot-deuna sântul Pavel, eră din drepta sântul Petru.
In giurul lor sânt Maica Domnului, St. loan, etc.
Deasupra acestei secţiuni este icona Sântei Treimi
în centru, în laturi profeţii. Deasupra tuturor e Cru­
cifixul.
Sanctuariul (altariul) e forte spaciosii, cu trei feres­
tre arcate, îngrădite cu grdse gratii de ferii şi avend
în stânga un suişii cu trepte, carele duce prin corii la
pulpit (anvon). E l e forte înalt şi zidit ca şi cupola
din petră colorată şi cu o cruce desupra; îlii susţinu
( ' ) Aici se înţelege, cura între în Biserica, dar strana domnescă vinea în par­
tea de dinainte, despre altariu.
(**'; In Muntenia, în Moldova, la Cazaci şi la Moscali.
N OTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE •249

stîlpiî spirali de petra. In interiorii este un locii spa­


ţios pentru a ascunde vasele bisericesc! şi altele, la
casii de larmă.
In pâretele sudic al Bisericei sînt trei ferestre
mari, cu gratii de ferii şi arcuri, lângă uşa, unde e
mormântul architectuluî Ianaki închis în launtru cu
gratie, zugrăvit, şi cu o candelă votivă, carea ardetot-
deuna. Pe păretele nordicii sînt cinci fereşte analoge.
Pavimentul Bisericei e aşternut cu ţigle, precum se
obicinueşte in genere în tote ţereie dela Brusa şi
pănâ la Moscva.
Locul pentru femei este în susul Bisericei, in o
galerie, cu un iconostas (catapetesmă) separat. Kle
se urcă acolo prin o trecâtore în zidiii, conducând
deadreptul dela uşa Bisericei.
Turnul pentru clopote este de o vastă structură
pătrată, zidită forte tare din petră, cu doue bolţi în
centru, servind de ascundetore pentru averea Bise­
ricei la cas de larmă. O scară cu o mulţime de trep­
te duce la verfil. Cinci clopote atârnă de doue im-
mense şi înalte arcuri. Clopotul cel mare, de o vastă
circumferinţă, e lucrat în Danemarca. Limbele clo­
potelor sînt de ferii.
Tote dependenţiie Monastireî sînt lucrate din
lemnii, ca mal la tote monastirile de aici. “ (ltevist.
istor. Bem . t. I. part. II. p. G3 — 4).
Comparând Biserica actuala cu acea descrisa mai
sus, găsim că în starea actuală a eis’a păstrat numai
forma orientală, dar lipsesc tote detailurile descrise
de călătoriul Pavel, ceea ce arată, că în timpurile
următ<5re, ea a fost prefăcută, la diferite ocasiuni,
precum : cutremure, incendii, etc.
250 NOTIŢE ISTORICE SI ARCHEOLOGICE

W A V . B isericn dom nescă a S ân tu lu i N icolaiu.

Biserica sântului Nicolaiu pronumit cel Domnescu,


spre deosebire de o alta Biserica a sfântului Nico-
laitt, pronumit „celSăracii/' Ş'a zidit de Marele Şte­
fan, în anul 1401, precum arată urmatdrea inscripţie
de pe paretele Bisericei :
,, t tiZ CJLjA H CNA H CTATO lOAHZ

CT£({)AN BOEBO^A BtKl’tW M ACTIK! m ^ flK 31MAH

MOA^ABCKOH. CNZ TII^HA EOT^ANA BOtBO^BJ. H3 -

BOAH H C Z 3 £ A CZH ^j)AMZ BZ n A M t T H BZ MOAGA.

C T T O i f p A ^ A H MhO^OTBOplţA N h KOAM. BZ3A£,SW l£

^C0ntLlH)( H pO^HTtAfAA H Eţ)ATA HAIIIA. H


3 A 3^ţ»ABIf NAliltrO r i l ^ C T B A H NAUiHy. H?K£ II
C Z 3 ^ A T H nOMHHAyOMK. BZ A’l î T W . iWClţA

10Nl't A. H CZR^ZdUlCA. BZ. / 3 HNO£ A^TO. AACUrA


AvrS’cr.
„In numele Tatămîşi alFiiuluîşi al sântului Ducliu.
Ioan Ştefan Voevoda cu mila lui Dumnezeu Dom-
nitoriu ţereî Moldavei, fiiul Domnului Bogdan Voe­
voda, voi şi zidi acest templu întru pomenirea şi
ruga sântului IerarcliU şi făcătorii! de Minuni Ni-
cola, spre desutieţia reposaţilor moşi şi părinţi şi a
fratelui nostru, şi pentru sânetatea Domniei ndstre
şi a fiilor noştri. Şi am început a zidi în anul 6999,
luna Iunie 1 . Şi s'a severşitîn 7 mii şi unu anii, luna
august (1491 —- 1493).
Observam aici, că data zidire! acestei Biserici, din
inscripţiuuea citată nu se potriveşce cu spusele L e­
topiseţului Dreke, carele pune începutul acestei B i­
serici după Batalia cu Turcii la Podul înalt, adică
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 25,1

în anul tj98o = 1475, după ce maî ânteitl pusese te­


melia Bisericeî de la Vasluiu. Acesta spunere a lui
I "relee este neesaetâ, ca şi aceea, că Ştefan Vodă
tot atunci ar fi descălecat, adică ar fi pus în cepu-
tul. temelia oraşului Iaşilor, unde ânteiul edificiu ar
fi fost Biserica acesta (Letop. Mold. t. 1. p. 129) (*).
Observăm deasemenea, că Biserica acesta este fă­
cuta. cu unu anu în urma celei din Vasluiu, carea,
precum am vedut în urmă la No. X X I, este zidită în
anul 6 4 9 8 = 1 4 9 0 .
Acesta presaiă chronolog’ică a \ ornicului Ureke in
data zidire! Bisericeî St. Nicolaî, o a însemnat încă
Dascălul Sitnion, în chronica s a ş i o a îndreptat
prin citarea inscripţiunei de mai sus. (Letop. t. 1. p.
195. Nota). Biserica sântului Nicolaî, în anul 1070
a fost reparata şi reformată de Antonie Ruset. R e­
forma făcută de el consta in aceea, că a zidit din
imn clopotniţa actuală şi cele ddue altare lipite de
Biserica Marelui Ştefan la intrarea în ea. Altarele
acestea sînt dedicate : unul sfântului Archidiacon
Ştefan, altul sântei Mueeniţeî \ arvarei. Intre aceste
(Muc altare este intrarea în Biserica Marelui Ştefan,
carea cuprinde în sine altariul principal. Atât Biserica
Marelui Ştefan, cât şi altarele posteribre ale Iul Ruset
sint zugrăvite.
<'lironieariul Niculcea iu- povesteşee unnatdrele
despre acesta reforma a Bisericeî sântului Nicolaî :
In anul dintciu al Doniniivi Ruset \ oda „ d« pri­
m ăvara s a apucat sa lucreze la Biserica lui sfân-
..tu 1 Xcculai de lângă curtea cea domnesca, că

( ’ ) V.di în ăiiait b- A, aderiii- i < 'J i- ■ nwî in- <rijiţimiea Inam icei a r
ii «lin I.i m . , am .-«t.' fundată in anul Id'.Jf).
252 NOTIŢE ISTO RICE ŞI \RCHEOI.OGlCE

„era Biserica discoperită şi clopotniţa stricata. Deci


„cu tdtă osîrdia sau apucat şi a întocmit clopotniţa,
„şi au istovit şi (jlidiul prin presiunii bisericei la ve­
stitul 7185, şi au făcut şi o cişmea adica fântâna,
„în zidiul Bisericei despre porta cea mare a curţii
„cei domneşcî, aducând apă pe oluri de departe, la
„care aii fost ispravnicii Abâza Clucerii şi aii zugrăvit
„preste tot pridvorul lui sfântul Nicolaî, apoi şi Bi-
„serica aii zugrăvit pe dinuntru, şi au trimis în ţera
„leşescâ de aii adus sfeşnicile cele mari de aramă,
„şi alte vase multe de argint au tăcut, carele sînt
„şi acum în sfântul Nicolaî. Aşijderea ati făcut şi
„cerdacurile cele înalte despre casa doinneseâ cea
„mica cu multă cheltuelă, ca la Ţarigrad, şiş au fost
„făcut şi gropniţă în Sf. Nicolaî în nuntru, dar n'aii
„avut parte ca aceea, în care gropniţă s au fost mai
„pe urmă îngropat Cantimir Vodă. cum se va are ta
„la rândul seti.“ (Letop. Mold. t. IT. p. 15, 10).
In Biserica Marelui Ştefan, pe paietele despre a-
pus sînt portetrele : al Marelui Ştefan, al Domnei
Evdocliieî, şi al lui Bogdan. Fiind-că pe timpul când
a zidit Marele Ştefan Biserica sântului Nicolaî avea
Domna pre Maria fata lui Radu Vodă, de aceea în-
keem, că portretele acestea sînt puse nu dupre al­
tele vechi anteriore, ci din iniţiativa reparatorilor
sub Ruset Vodă, spre a păstra memoria primului
ctitoriu, şi că cunosceaii numai pre o soţie a Mare­
lui Ştefan, pre Endochia de la Kiev. Desupra cti­
torilor, între Endochia şi Bogdan este o inseripţi-
une grecescă în versuri, în lauda Marelui Ştefan şi
a fiiului seu Bogdan. Inscripţia este defectuosă, atât
din causa ştergere! unor (Jiceri cât şi a necorectităţil
N OTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 253

scriere!. Am rugat pre Domnul G. Erbicenul profe­


sorul de limba elina de la Seminariul Socola, de o a
transcris şi tradus. Inscripţia esprima aceste laude
cătră Marele Ştefan :

.. Mal fericită este casa vostru de cât a lui Solo(mon)


Câţî cu sfîrşit bun aţi părăsit viaţa (acesta).
întrebat de Domnul a (Lis..............(şters)
De la aceştia statul a devenit o unitate, şi pe Bogdan
Domnul cel pre glorios al Moldavieî lauda,
Carele din eî s’a născut, patria sa a stăpânit-o,
Şi a domnit cu cucernicie şi forte liberu,
Pentru care şi după morte eşti fericit.

Se vede că si7 Domnii Duca Vodă cu soţia 3 sa A-


nastasia, si fiiul lor Constantin Duca Vodă aii fost
bine-fâcători! acestei Biserici; căci şi portretele lor
sînt zugrăvite pe păretele din drepta Biserice! Ma­
relui Ştefan, şi cu epigrame greceşti, din care sau
conservat numai unele frase întrerupte. Epigrama
lu! Constantin Vodă s’a nimicit eu totul la restau­
rarea din urină a portretelor, făcută în anul trecut.
Domnul Erbicenul spune că cetise şi copiase câte­
va cuvinte ce remăsese din acea Epigramă, şi care se
raporta la lauda lui Constantin Duca Vodă. Restau­
ratorul a boit cu negru acel rest de cuvinte greceşti;
a conservat înse resturile din epigrama lu! Duca
Vodă, care în româneşce sună aşa : „O pre gloriosa
fala.... şi primul principe al Moldovei, şi ilustră glo­
rie a orthodoxieî, şi cea maî fericită mărire a virtuţei,
deşi domnesc!.............“ (şters de tot).
In partea dinainte a Biserice!, acea adaosă deRuset
Vodă, pe păretele Biserice! lu! Ştefan este zugrăvită
judecata cea de pe urmă şi chinurile iadului. Ca o
esplicaţie şi aretare la acest tablou, pe păretele opus,
254 NOTIŢE ISTORICE .ŞI ARCHEOL.OGICE

la intrarea în Biserică, deasupra uşeî dela dispăr-


ţirea lui Antonie Ruset, este o epigrama grecescă
carea româneşce se traduce aşa :
„Yedend omule starea cea golă, şi dumnedeesca
judecată, tribunalul cel înfricoşat, şi pre Dumneden
judecătoriu, ’iea de mijlocitori cătră Domnul, pentru
pecatele cele lipsite de disvinovăţire, pre ângeriî ce
bine stau ca nişte păzitori. Vecii flacăra cuptoriului,
şi înţelepţindu-te primeşce acesta judecată. “ Girafi ca
este modernă si fără dată.
In altariul Sântei Varvareî, în laturea dreptă este
uncuvueliu sau baldochinu, carele acum servesce de
proscomidiaru. Ae'esta este mormentul, pre carele,
precum spune şi clironicarul Niculcea, Antonie Ruset
il pregătise pentru sine. Pe frontispiciul cuvucliuluî
se află Marca ţerex : bourul cu sorele şi cu luna, şi o
inscripţie grecă, în doue rendurî, din care însă s’a
păstrat numai o parte, carea esprimă în româneşce
aceste cuvinte : Minunatul Antonie Ruset...........în­
ţeleptul, mormentul seu frpj-v^aaTO’j) ş’a acoperit, lu­
cru de mare cu v iin ţă.A p o i inscripţia continuă ro-
mâneşce aşa : .. TOTZ (j)t|iH‘I H T («’AB ^OMNK

AMTO n Th ($ C t T K lUA^ AAfC AHIA.


Antonie Ruset si cu totă familia lui încă este zu-
grăvitti în interiorul Bisericeî.
Iu partea stânga, la altariul S-tulul Ştefan, este
un vas de marmură găurit la fundă, unde se turna apa
după botez. Vasul este bine conservat, şi are acesta
inscripţie : a Hj t (6 9 8 4 ). A KHCîfHMlH A^H

G (J )f T H H î k Şs’a a H , Hf c\tf < P z K ^ T G 'FlcjjA N BO-


Iară de altă lăture are : ,A*fc'r
N OTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 25J>

m a o t . K r . JL.UMX y a m k a l u . Aşa dar ctitorul ace­


stei marmore, în anul 1770, a voit să pună pe opera
sa, şi data fondăreî Bisericeî de Ştefan cel Mare, şi
s a ţinut de Letopiseţ, carele, precum am vedut, pune
data fondăreî acestui templu imediat după resboiul
din anul 1475.
Este încă un vas de agliiasmă seu crestelniţă, de
argint, făcută şi dată de Antonie Ruset, precum a-
rată următorea inscripţie românescă de pe ea :
, ,f Î M A C T & K ţ n lţ lH îA H m i,^ £AT# W A N T O N IE

BOEBO^ ^HN M H A \ A^H ^ /V \N ES*W

N^A A/lOA^OBfH AA CB N T A HT^ O POAIE

lACTt ^ A m S a C T h N p KOAAE BUM U f N T

IlOMANA CA. B A ^ T / 3 ( ă l S . A U I T ^A^JUH 1 1 6 / 8 )


AAClţA M A N T IE ^NH.
Din acesta inscripţie se vede, ca după strămuta­
rea capitalei de la Suceva, Biserica Marelui Ştefan
din Iaşi a devenit Mitropolie, unde lăcuia Mitropo­
litul ţereî. Acesta a continuat pană la Domnia Ducăî
Y odă, când Ddnma Anastasia, a renoit Biserica
Sântului loan Botezâtoriul, ce se numea „Biserica
Alini/, şi a dedicat.A lntimpinăreî Domnului (Stră-
tenia) şi au prefăcut’o în Mitropolie, unde până astadl
este reşedinţa Mitropoliţilor Moldovei. Biserica Strete
niela esistat până la anul 1834, când Mitropolitu Ye-
nianiin o a dărâmat, şi a pus temelie udei catliedralc
române , carea a remas ne isprăvită în curgere de
40 de am, reservendu-se şi acesta distinsă ondre, de a
o isprăvi şi restaura, guvernului actual.
La linele veculiu trecut, in curtea Bisericeî Sân­
tului Xicolaî esista o şcdla de carte românescă, la
2:>r, NOTIŢE ISTORICE ŞI AR< IIEOI OGICE

carea era dascăl pachnrnicul Enaki, cunoscututul


Dascal al Seuâinariulul din Socola, carele cu descin­
derea Seminajăulu'I în 180.'$, fu strămutat acolo ca
dascal.
Acesta o şeifi chiar din spusele numitului das­
cal. carele şi mic ’ml a tost profesor în Semina-
riu. HI ne spunea, ca, ca profesor în şedla de la Sân­
tul Xicolai, el cel ânteiu a introdus hâncele în clase,
şi el. ca unul ce înveţase în şedla preparandalâ din
Bucovina. cel ânteiu a înlăturat din scdlele Moldo­
vei vecinul obiccift de a înveţa toţi elevii de diferite
•Ţiadur'I într’o singura o d a e . şi a ceti toţi cu <jlas
mare deosebitele lor lecţii, cari buchile, cari ces-
lov . cari psaltirea, cari cântările, - eeea-ee produ­
cea o larma nesuferită şi selbatica.

, \ . \ . \ f l . M<iiin*tu>'i D m iciil.

Acesta Monastire. precum arata inscripţia slavonă


de pe păretele din afara. în partea despre medâ-iji,
s a zidit de luric I ►ancul, în anul 1541, pe timpul
lui L'otru Wa râs fi \ oevod.
Inscripţiunea a fost acoperită cu tencufda până
la cea din urma reparaţiune făcuta Bisericel acum
nu de mult. când inscripţiunea s a descoperit şi res­
tabilit. I far la restabilirea el s au făcut ^reşele, şi cu
acele presele s a publicat în Ilevista Domnului To-
cilescu din anul I8S2. fascie. 1. p. 181. Noi credem
ca en asa a trebuit sa fie în prima el ediţiune, dela
în cep u t:

n X H.wfc U ’T L ţ A M CMA M C T A T O (K \ \ . I I 3 BOAH

ţiAk flAM K y i M ^AMKO. H CX3^A CXIf )fj>A/VW


NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 257

BZ MOACA A p ^ H C T p A T H rA . / M m ^ a HAA H rABţtlMAA,

H G £ 3 n A Z T N H ^ CHA. H B Z HAM ET CtGf H

ţ>O^HT£Af/W CBOHM. H 3 A BZCf V c o r ililH ^ . H C Z B p Z -

UJHC B Z S.NH CAArOM fCTHBArO IltA N A n t T p A BOE-


~ .. a
BOAA. B A T O ,3AV0.. MClţA. WAIA A £NH.

„In numele Tatălui şi al Fiiuluî şi al sântului Ducii ti-


Binevoi robul luî Dumnedeii panul Iurie Danco,
şi zidi acest templu, spre rugă Archistratigului Mi-
cliail şi(tavriilşi celora-lalte puterinetrupeşcî, şi spre
pomenire şie şi părinţilor set, şi pentru toţi reposaţiî,
şi s’a severşit în dilele Evseviosului Ion Petru Voe-
vodă, în anul 7049, luna Iulie 30 dile“ (1541).
Acestă Biserică pănă în cjilele Domnului C 011-
statin Duca Vodă (a doua domnie 1700 — 1704) a
tost biserică parocliială. Acest Domnu însă o a pre­
făcut în monastire şi o a închinat la o Monastire din
Rumelia, dedicată sânţilor 40 de Mucenici. Despre
acesta spune chronicariul Nicolai Costin:
„Mănsâtirea lui Danco, dice el, carea a fost ina-
inte beserică de iniru de 140 de ani, eră acum întru
acest an (al doilea al Domniei) au făcut-o Mănăs­
tire, dândui moşit din locul târgului Iaşilor, şi bu­
cate. şi au închinat-o la Rumeli, la o Mănăstire, unde
este hramul 40 de mucenici.“ (Letop. t. II. p. 51).
Din oddrăle Bisericei se păstreză : 1 .0 Evangelie
rusescă, mare, tipărită la Moscva sub patriarcliul
losaf, în anul 7 145 (1037), legată şi ferecată cu
table de argint aurit, în anul 7150 (1042). Pe tabla
deasupra se represintă 111 relief icdna înviere! cu le­
genda scoterit sufletulor din iad; pe tabla de desupt
portretul sântului Archangel Mihail în plină
Notiţe istorice şi archeologice 17
258 N O T IŢ E IS T O R IC E Ş I ARCH EOLOG ICE

statură. Din inscripţia românescă, carea este parte


împregiurul tablei deasupra, parte pe cea de de-
supt, se constată, că evangelia acesta s a cumperat
şi ferecat de o „ p k V m x n ^ C X M a^ a G kzeto ae

carea o a dăruit la Biserica ,, ^ ahko în la iu ,

fC T E C R ^ N T ^ A ^ H ^ H EH ZTO p H H N ^-

pHAOp M A fE BOfBO^ jd p ^ A N rE A h AAH^AHAb H TA-


bpî hak . — 2 . Un potir micii de argint, prefăcut, dar
s’a păstrat vechia inscripţiune slavona, în carea se
spune, că a fost făcut pentru Biserica Danko de
,, riA N Z r AHrOpALUKO yZEZUJlCKtf în anul 7160
(1658).

X X X I I I. M onastirea Sân tu l iq, Io a n r/urd de au r (B e ilic u ).

Este zidită de Duca Vodă, în anul 1683, precum


arată următorea inscripţiune română, ce este pe pâ-
retele despre meijă di dinafară al B isericel:

„ dM ACT* C (|> N TZ M ZN ZCTH pE W aS (ţ)Z K ^ T


J w n A^KA BOEBOA i>0/WNA CA ANACTACÎ'a . k %’

(ţ)IE0A C ztf K>EHT ItU K oC T A N T H N BOEBO^ k S’ ^OM ­


NI CA (M a p ’i’a : KApA A C T E ^pAAA^A C T E JH ItOAN
3AAT0^ CT. BATW /3(>MA. UJH Ca S? 3 H £ H T ->M A

( 3 o ) 3 HAE .

Ceea ce este important în acesta inscripţiune sînt


cuvintele de pe urmă, unde se spune că ea să zidit
în curgere de 30 dile. Şi în adeverii architectura este
pre simplă şi de tot ordinară, ceea ce arată graba,
cu care ea s ă zidit.
Se pâstreza aici un tetravangel slavonii, scris pe
chărtie, dar la început şi la sfîrşit are câte o cola de
NOTIŢE IS T O R IC E Ş l A RC H EO LO G IC E 259

pergament. Nu se distinge prin nimica esteticii, chiar,


scrisorea, de şi ceteţă, este prostuţă. L a urma are
acesta notiţă, earea arată data şi pre scriitoriu :
J, CZH TETpAVrAZ HCHHCa CA ţ>*KO* MNOrOrţi'tuj-
HÎH nwn rABp'lHA /VUAEHTVtCKtfA BZ GArOHC-
THBOM^ H ^ AWGHBOM^ (V\ nS’ NAtUE/V\tf Ic J IIE-
TţlZ BOEBO^A EîkVe MACTIK) ril^pZ 3 EMAH ArtOA^A-
BCKOH b a t o ^3Hr iWClţA k >n . a ^ n h . 4 Acest te-
travangel l’a scris cu mâna mult păcătosul popa Ga-
vriil Melentiescul, în filele Evseviosuluî şi iubito-
riuluî de Christos Domnului nostru Ioan Petru Voe-
vodâ cu mila lui Dumnedeu Domnitoriu ţerei Mol­
davei, în anul 7 0 5 3 , luna Iunie 30 dile. “ (1545).
Data acesta corespunde cu finele domniei a doua şi
a vieţei lui Petru P ar eşti.
Lajertvenic este un pomenic săpat în petră, carele
cuprinde următdrele nume ctitoreşcî, scrise greceşce :
„Evstratie D abija Vvd, Ecaterina Dbnma. Ioan Du­
ca Voevoda. Anastasia Domna. Io Constantin Vvoda
fiiul lui Duca Voevoda. Io Ştefan Voevoda, fiiul lui
Padu Voevoda. Ecaterina Domna, fiica lui Duca
Voevoda. Io Matei Voevoda. Io Ştefan Voevoda,
fiiul lui Duca Voevoda. Elena Domna. Alexandra
Domna. Maria Ddmna. Safta Domna. Anastasia
Domna, fetele lui Duca Voevoda. Christo. Anastasia.
Dimitrie. lacov. Maria Domna, fata lui Dabija Voe­
voda. Ştefan Voevoda, fiiul lui Duca Voevoda. Maria
Domna fiica lui Duca Voevoda. Christo. Eleno.
Kvrko. Tzanto. Pauna. Păun. Georgie, wptwxo;. Saula.
Constantin....... Luca. Ioan. Tzovaco. Arsenoi. Arse-
noi. Procu. Desios. lancu. Niţu. Ioan. Păun. Christo.
Gri mu. Mari.
260 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOI.OGICE

Din ctitoria lui Eustratie Dabija, carele a domnit


între anii 1662 — 66, putem presupune, că înainte
de zidirea Bisericeî actuale de Duca Vodă, în anul
168o, esistase acolo o Biserică, al căreia ctitor fuse­
se Eustratie Dabija.
Şi în adever Chronicariul Nicolai Costin ne spune
următorele despre ctitorii acestei Biserici: „In acest
an, la veletul 7190 (1682) a zidit Duca Vodă Mă­
năstirea Iul Sfântul loan Zlatoust din laşi, pre care
loc au fost o Biserică mică (de lemn) pe temelie înal­
tă de petră, care era făcută de Ştefan Vodă Tom-
şa, şi înzestrând-o cu moşii, au închinat-o la o Mă­
năstire de la Humele, la Andriano dela Argiro Cas-
tro, căci ânteiu era Mănăstirea Chlincea a lor, şi au
luat-o Duca Vodă de au dat’o la Mănăstirea sa la
Cetăţue, mai mult pentru moşii ce are pin pregiur
(Letop. t. II. p, 27). Aici dar se vede chiar motivul,
pentru care s'a grăbit Duca Vodă a face acestă
Mănăstire a Sântului loan : pentru ca să o dea în
schimb pentru Mănăstirea Chlincea, pre carea voia
să-o alipescă la noua sa Mănăstire Cetăţuia, de ca­
rea este aprope,pe valea ce este între Galata şi Ce-
tăţuea.
X X X I V M ănăstirea B arnovski.
Nu este nici o inscripţiune, nici vreun odor vechiu
Se păstreza numai portretele ctitorilor : Miron Bar­
novski Vodă, şi muma sa Elena. Portretele aces­
tea sînt în ddue lo cu ri: în tindă, unde Miron şi cu
maica sa se represintâ ţinând Biserica ; în Biserică
Miron este pus în partea stângă, maicăsa din adrepta.
Ddmna acesta s ă călugărit şi a luat numele de Eli—
saveta.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 261

Chronicariul Miron Costin, vorbind de Domnia


înteea a lui Miron Barnovski, dice, că el s a apucat
„de a tocmire ţera şi de a face lucruri dumnedeeşcî,
şi au severşit Mănăstirea mare în dricul oraşului la ­
şilor, unde este liramul sfânta Maria", etc. (Letop. t.
I. p. 261). Acesta mare Mănăstire a Sântei Măriei
din dricul Iaşilor este Mănăstirea, ce până astăzi
portă numele lui Barnovski Vodă.
XXX 1i B iserica S ân tu lu i lo a n B oteza tor iul.
Şi acestâ Biserică a început a o zidi Miron Bar-
novski, dar cu mortea lui remâind neisprăvita, o a
isprăvit Vasilie Vodă, succesorul la Domnie al lui
Miron, în anul 1635. A costase constată din urmâ-
torea inscripţiune, ce este în pridvorul Bisericeî :
,, t h 3 & o m m Vi /v \ W T i ţ a h c z n o c i r t u i E N i E M CHA
H CZBţ>ZlUENIE/V\ C TA T O NAMA 3 ^ A T H CIA L^Ef-
KOBk. IC J MHpONk KZpZNOBCKIH BOEBO^ r 3 EM -
AH MOA^ABCKOH. H HE^OCM't C XB p ZU IH T H . â I c J BA”
c h a Ve b o e b o ^ a rn ^ p b . 3 eiv\a h a a o a ^ a b c k o h c z B p z u iH

E \JUT B Zpytf W KZNk L^Ea S 1 CZBpZUJE BZCA MTO


T'p'fckOBAAO. BX H/WE C T T O HpOpOKA llp ^ 'lH î H

KpCTAffc IWANNA H MCTNrO ETO Ş’CEKNOBEHIE. B A ^ T W


-a
/ 3 P A \ r Al C. NOEAA. ^ .
„Cu voinţa Tatălui si cu conlucrarea Fiiuluî si cu
severşirea S-tulul Ducliu, a început a zidi acesta bi­
serică loan Miron Bărănovskii Voevod Domnitoriul
ţereî Moldavei, şi n a ajus să o severşescă. Eră loan
Vasilie Voevoda Domnitoriul terei
? Moldavei o a se-
verşit de deasupra tereştilor întregă o severşi cu tote
cele trebuitore, în numele Sântului prorocii înainte-
2<'2 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

mergătoriu lui şi Botezătoriului loan şi a cinstitei


luî tăeri. In anul 7143, luna Noembr. 4. (1635). Ya-
silie Vodă, negreşit a început zidirea acestei Biserici
în vara anului 1635, şi o a isprăvit tomna, la înce­
putul lunei Noembrie, earea se reporta la acelaşu an ti
ca şi vara. Avem dar iarăşi o dovadă, că anul se în­
cepea la 1 -Ianuar.
0

X X X V I. M ănăstirea B ărhoia.

Acesta Biserică a fost zidită mai ânteiu pe la în­


ceputul viacului 17-lea de Marele Vornic Bărboiul,
în onorea sânţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi ’i-a
dat ca zestre o vie de trei fălci la locul numit Ursile.
Dar pe la anul 1669, urmaşii lui Bărboiu, boeriî
Sturzesci, aii înzestrat acesta Biserică cu moşii, o
au prefăcut în Monastire, şi o au închinat Monasti-
rei Vatopedul de la Muntele Athos. Reproducem
aici actul de închinare, dat în anul menţionat de
Duca Vodă, şi scris în limba Slavonă, prin carele
se confirmă acesta închinare, seu mai bine înstrei-
nare a unei Biserici, ca multe altele din capitala şi
ţera Moldovei (*).
„Cu mila lui Dumnezeu, Noi loan Duca Yoevodu
Domini ţerei Moldovei, facem soire cu acest crhisovu
al nostru, tuturor carii pe densul vor căuta, şeii ce-
tindu-se îl vor audi, că au venit înaintea ndstra şi
înaintea tuturor boerilor noştri a Moldovei, a mari
şi mici, credincioşii noştri şi cinstiţii boeri Grigo-
raşcu Hăbăşescu Marele Vornic al Ţerei de sus, şi
soţia sa Safta, fiica luî Mafteî fostul Marele biv vel
( ') Copia ce posedăm de pe actul de închina e, portă desupra în titlu aceste cu­
vinte : „tradus din textul Slavonii, tăcut şi legaiisat prin Ministerul afacerilor streine
al Moldovei, sub No. 4588
N O TIŢE ISTO RICE SI ARCHEOLOGICE 263

Vistiarnicu, şi fraţii sel Alexandru şi Kiriacu Sturza


biv vel Jitniceriu, şi Ilie Sturza biv vel Stolnicii, şi
Toderaşcu Sturza biv vel iSpătariu, şi Andriaşii biv
vel Şâtrariu şi jupănesa luî Marinuţa fiica Visterni-
culu'l Sturza, de a lor buna voe, de nimene siliţi nici
asupriţi, şi s au dat şi s’au închinat cu Biserica lor,
unde este hramul sfinţilor Vercliovnici Apostoli Pe­
tru şi Pavel, ce este în târgul Iaşii, zidita şi făcuta
de răposatul Bărboiu biv vel Vornicii, tratele moşu­
lui lor Hatmanul Sturza, şi împreună cu jupănesa
lui, ca de acum înainte acesta Biserică sa fie Monas-
tire, şi să aibă a fi supusă şi să fie metocliu al Sfin­
tei Monastiri Vatopeduluî, carea este în Sf. Munte
al Athonului, şi unde este hramul Bunei vestiri a pre
sfintei şi pre blagoslovitei stepânei nostre de Dum-
nedeu născatorel şi purure-fecioreî Măriei. Acesta
susscrisă Monastire din târgul laşii, cu tot venitul
ce va trage, să fie sfintei Monastiri Vatopedul şi
Monachilor ce se vor trimite dela Soborul şi egume­
nul mai susscrisel Monastiri Vatopedul. Aseminea
şi boeril noştri mal sus-scrişi aii dat şi au miluit
sfanta Monastire din târgul laşului cu jumetate sat
din Socani la Prutu şi cu balta de pesce şi cu totii
venitul, carea acesta jumătate de satir le este lor ot-
cină dela moşul lor Sturza 1Iatmanul, şi unu iazii pe
pârâul Ciricnlai lângă târgul laşii, din giosul iazu­
lui Monastirei lui Aron Vodă, care acest iazii le este
otcinâ dela moşul lor Bărboiu Vornicul ; aseminea
şi trei falei vie la Urşi le, care acea vie este danie
ştiutei Monastiri de la Bărboiu Vornicul. Aseminea
şi ddue falei de vie din Şorogari, ce sau cumpărat-o
boieriul nostru Urigoraşcu Hâbăşescu dela nepoţii

1
264 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

Bănesei, şi au dat-o iarăşi sfintei Monastin. Şi iarăşi


boiariul nostru Ilie Sturza, Marele Stolnicii, au miluit
pre sfânta Monastire cu o pivniţă şi cu loeu de casă,
ce ş’aii cumpevat dcla Alexandru Lisiţa Seoariul, şi
cu alt locii de casă ce ş’au cumpărat boiariul nostru
Ilie Sturza dela nemulu Cismariul, care este lângă
pivniţă, care locuri şi cu pivniţa sînt aprope de sfân­
ta Mănăstire, şi au fost pe aceste locuri deasupra
pivniţei t.rapezarea sfintei monastiri. Aseminea şi
tote părţile de otcine din satul Urzeşeii în ţinutul
Sorocei, câte au cumpărat boiariul nostru Ilie Sturza
Stolnicul, şi cu doue mori gata la Răut, şi cu tot ve­
nitul. Aseminea a dat şi a miluit boiariul nostru Ilie
Sturza Stolnicul pre sfânta Mănăstire cu ai ei drepţi
robi ţigani, anume : Buculsai cufemeea şi copiii lor*
cari aceşti ţigani îi sînt danie dela Grigorie Ghica
Voevodu (*). Aşa dar noi, vedend a lor de bună voe
danie, ce ei aii dat şi au miluit şi au întărit sus-disa
Monastirea Vatopedului, de aceea să fie tote aceste
sus-scrise sfintei Monastiri si dela noi uricu si otcină
cu tot venitul nestrămutat ei nici-o-dinioră în veci
de veci, pană când va sta sfânta Monastire. Iară mo-
nachii dc la aceste sus-scrise doue sfinte monastiri
să aibă a le face lor câte doue pomeniri mari pe anii*
din anii în anii pană când stau amâiidoue sfintele
Monastiri: o pomenire, când este hramul sfintei
Monastiri Vatopedul; eră cea laltâ pomenire, când
este hramul sfintei Monastiri din târgul laşilor, cu
paraclise şi cu dare dc băută fraţilor la trapeze, şi
să pomenescă deapururea tote sus-scrisele suflete la
sfântul dumnedeescul jertfenic în fotă vremea, până
(*) Domnul ţereî muntenesc!.
NOTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 265

când stau amândoue Monastirele. Eră la acesta este


credinţa Domniei mele a mai- sus-scrisuluî loan Duca
Voevoda, şi credinţa boearilor noştri : Credinţa D-
sale Miron Costin, Marele vornicii al ţerei de jos, şi
credinţa D-sale Grigoraşcu Hăbăşescu marele vor­
nic al t-erei de sus, si credinţa D-sale Nicolaî Daco-
viţă Hatmanii şi Pârcălab Sucevei, şi credinţa D-sale
posteniculuî Stamati, şi credinţa D-sale Dumitraşcu
şi a D-sale Constantinii Jo ra pârcălabii Hotinului,
si credinţa D-sale leremia Ciocârlie, si D-sale Gri-
goraşcu Arapul — pârcălab i de Nemţii, si credinţa
D-sale Iacob şi a D-sale................ pârcălabii de Do-
maiţii, şi credinţa D-sale Miclialaki portarii! de Su-
ceva, şi credinţa D-sale Gavriil Costaki Spatariu, şi
credinţa D-sale Lupaşcu Buhuşu pacharnicii, şi cre­
dinţa D-sale Crsaki Yisternicii, şi credinţa D-sale
Ilie Sturza Stolnicii, şi credinţa D-sale loan Daco-
viţii Comisu, şi credinţa tuturor boerilor noştri mari
şi mici. (Urmeză apelul la Domnii următori, ca sâ
nu strice acest actii ; apoi blestemul obicinuit). Eră
pentru mai mare tărie şi în tari tură a tuturor celor
de mai sus-scrise, poruncitam credinciosului nostru
şi cinstitului boiariii Solomonu Bârlâdenul, marele
Vornicu, de a scrie şi pecetea nbstră să lege la acest
adevărat hrisovu al nostru.
A scris Strătulat lluginâ, în laşi la anul 7177 Mar­
tie 1 2 (Iile. ( 1 (_>*>!)).
Subscris ; loan Duca Voevodii.
Vechia Biserică a lui Bârboiu a esistat până pela
anul 1837. când o am vedut şi cu. Ea avea forma
obicinuită a bisericilor moldo vineşci, şi deasupra ddue
turle, din care unul era clopotniţă. Egumenul grecu
266 NOTIŢE ISTORICE SI AKCHEOLOGICE

de atunci a dărâmat-o şi a făcut pe acesta actuală :


o biserică destul de frumdsă, în stil bizantin : un cua-
drat lungăreţu, cu fereşti mari, ca acoperementul
planii, şi ornat cu 5 mici cupole desupra. In lăun-
tru cu d<5uă rânduri de colone, în nuineru de 8, pa­
tru de marmură, eră patru de zidiţi vâpsite marnau-
riu ; ele dispart bolta şi Biserica în trei părţi; cu un
altariu spacios. La renoirea Bisericei a luat parte şi
Marele Logofăt Dimitrie 8turza. Acesta se constată
din următdrea inscripţie română, ce este deasupra
usei la intrarea de afară: „Acest sfânt lâcasu a Bar-
boiului, unde se prăznueşce Soborul sfinţilor Apos­
toli, sau prefăcut din temelie acum în anul 1841,
cu cheltuela din veniturile acestei Monastiri, i cu
ajutoriul marelui Logofăt Dimitrie Sturz a şi a So­
ţiei sale Elencu, prin silinţa, sirguinţa şi ostenelă
Mitropolitului Grigorie Irimipoleos, şi a boerilor
Sturzeşci, ctitori acestei Monastiri, spre vecinica po­
menire a lor şi a tot neamul. “ Desupra acestei in-
scripţiuni este icdua sfinţilor Apostoli sculptată în
marmură ; eră între sânţii Apostob este figura unui
medalion, carele portă acesta inscripţiune greceseă,
ce arată numele Architectului, carele a zidit Bise­
rica şi a sculptat şi icona sfinţilor Apostoli dela in­
trare : /Aut/] r; âyta ei/.tov Xa^Uia-Sr-/] Sta yiipbc, t»~ ioib
tovo; Tffi a y ia ţ r/.Atcriac txu ty ; ; AvSof» fvapooi] 1 8 4 1 .

„Acesta sf. iconâ sa sculptat prin mâna a însuşi


arhitectului acestei sfinte biserici, Andrei Karidi
1841.“
In interiorul Bisericei pe acelaşi părete, deasupra
uşei se cetesce următorea inscripţie grecă :
Em rrjţ fjyeaoveiaţ ţs " eOde^eoTars au^evra r]jj.cov x.at Yjyewci)-
N OTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 267

vo; iîa<7Y|S MoXoaSiaţ Mr/ar,A 6. *5. EpY|yopa Sta'p'Ca apyigpaxeu-


ovro; t«* 7:avi£poTaT« MTjTpo-oAiT» Bevtauiv avriylpS-r, Ix SaJpcov
y.ai dtviatopâr) 6 r.zpiy.yJJ.r^ xx'.-îio; fl'T0ţ Nao; oa£|j.vY)v6y.svoc lut
tţ; Ivooljcp avf|[J-Ţ Tcov ăyicov Ivoo^cov xat uav£oru.wv ’A-octtgXcov
xat itpcoTOxopYjşxtcov llixpa xat ElaOXit xat ItDako^t ot lijoocov xa1
SaitavY):; t T); ev tco aytco opît t b “A^covoţ îspa; xat a-Evaauias 6a-
'TtAt/.re xat m.i:pirJpyv/.rfi \xovr(; tb~ 6aT0-at0i8 dţ p.VYjv.OTwov aî-
covtov tcov utaxaptcov xat a£tc*.vrlaTcov XTitspcov xat-avTo; ia ylvaţ
tco v £Oy£V£aTXTcov âpjrovtcov ETSp^lartocov tcov dtpupoa-avTcovto iepiv
Movaaryptov Muapuoi" r?j Upâ u.£yxXr| utcov/Jfu 6ayi0i8Oulp dcpl-
u£<o; tcov duapTtcov aOtcov r, oxuavq autr) iysVEto oii uovcov xat
iopcotcov toXXcov, tu tauetv-i' MtTpouoXtts EiprivuuoAeco; xat Bato-
uatoia rpiyopîu Oulp 'ţjytxY,; auto acorr(ptac. Suvepyeîa t£ xat dt-
ypuuvco liticrtaata £tc ta tţ; otxooouŢţ tauiŢC ta dpymavoptx» xat
’Eţipya Atovtais Oatouatoivii IteXuco^Y) oe iv l’tet acotŢptco a co p. o
(1844) xata p-fjVa iavvaiptov, ixticr^r) Ota t8~apyttextovoţ ’Avopi»
xat tcov ctjvxOtcov ASavacrtco xat rXcopytcp ypatxcov Ix oraavis luap-
yja:.
Sub stăpânirea pre evseviosuliiî Domnului nostru
Voevodă a totă Moldavia, Michail Voevod Grigoriu
Sturza, archipăstorind înalt pre sfinţitul Mitropolit
Veniamin, s'a rădicat din temelii şi s a zugrăvit acest
pre frumos şi Durnnedeescu templu, înălţat întru
slăvită pomenire a sânţilor slăvrţilor şi pre lăudaţi­
lor Apostoli şi antei! Lvorifeî Petru şi Pavel, şi s a
seversit> din averea si j cu clieltuela sfinţitei ? si
' cinsti-
tei Monastiri hnperătesci şi patriarchiceşcî a V ato-
peduluî din sântul munte al Atlionului, spre viaci-
nica pomenire a fericiţilor şi pururea pomeniţilor
ctitori şi a tot nemuluî pro nobililor boiari Sturzesci,
carii au afierosit (închinat) sfinţita Mouastire B ăr-
boiu sfinţitei şi marei Monastiri a Yăgidiului (*) pen­
tru iertarea păcatelor lor. Acestă cheltuelă s’a făcut

(*) Se vede, că Monastirea Vatopedtil are si numele „Vagidiu.“


268 N OTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

prin multele ostenele şi sudori ale smeritului Mitro­


polit al Irinupoliei Grigorie Vatopediul, pentru mân­
tuirea sutletescă a sa. Prin conlucrarea şi neadormita
privighieree asupra acestei construcţiunî a Arclii-
mandritului şi Exarchuluî Dionisie Vatopedianul s’a
severşit în anul mântuire! 1844, în luna lui lanua-
riu. S ’a zidit prin Architectul Andreiii şi de ce! îm­
preuna cu densul Greci! Athanasie şi Georgie din
provincia SisaniuA
Lângă inscripţie este zugrăvită Mitropolitul Gri-
gorie al Irinupolieî.
In lăuntrul Biserice! înpartea dreptă, este zidit
în părete un monument de marmură albă, sub care
sînt înmormânta» mal mulţi membri a! familiei
Sturzescl. Acesta se vede din urmate» rele inscripţi-
ufi! greceşti de pe acel monument.
*). O ~taxi6(0'J ii; iu.i y.’av d..o£âvr| (^ro-g-ac.
SavSsXco I.TiZT/'i -poxpizco âV/covn /.al oicxiapi MoX-
Sa6iaţ y£vvY]3'£VTt izei 1758. IIpoc, Kupiov ^xir(a.r(TaVTi tî] 7 ’lavls
£V £T£l 1831.
„Cel ce crede întru mine, de va şi muri viu va
fi. Lui Sandu Ştefan Şturza distinsului boeriu şi visti­
eriei al Moldovei, născut în anul 1758; mutat câtra
Domnul în anul 1831, luniO în 7A
2j. At/.aT£piV7| Exs'p^a Svyxxpt Kovaxavxiv» Mypa'iâ rty£uovo;
MoXSoSXayiaţ. yevvrjS'etcrr, £xa 1767, ~po~ Kupiov £/.0Y]iu.7]uâar1xrj
25. <J»£!jp»api8 ev £xst 1835.
„Ecaterineî Sturza fiicei lui Constantin Moruzi
Domnul Moldovlahiel. S’a născut în anul 1767,
s a mutat cătră Domnul în anul 1835 fevruaru 25 A
3). In a trea inscripţie se spune că monumentul
acesta s’aii rădicat de cătră logafetul Constantin
Sturza fiiiul.
NOTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 269

'O titoţ, Xoyo-fTr,; KovsTavTÎvoţ dtSavaxs cfrfMdU.oa’q*


vrjţ Xâpiv xo fjtVYjusîov ts ' to avrjyeipe.

Lagofetul Constantin, fiiul, nemuritoriuluî Sturza,


spre recunoscinţă a rădicat acest monument.
4). A patra inscripţia este românescâ şi pusă pe
marginea monumentului :
„Aice odilmesce robul lui D-deu Alexandru Mi-
hail Sturza născut la 1794, adormit la 1849. Vecî-
nica lui pomenire. “
In partea de jos a monumentului suni. doue măreţ
ale familiei Sturzescî : Una reprisintâ un leu cu de-
visa : utroque clarescere pulchrum; alta emblemele
ambiloru principate : Vulturul şi capul de bon, şi
globul, spre a însemna negreşit că familia Sturzesca
a fost inrudită de aprope cu casele domnitorilor
Moldovei şi a Munteniei, şi la urmă a produs şi ea
domnitori.
La intrarea în Biserică, in partea stângă este mor-
mentul Domnului Sandu Sturza. Pe petra mor-
mentalâ se ceceteşce urmâtorea înscripţiune română
în 8 versuri :
„Intre muritorii lumeî, câncl eram şi eu odată,
Dam povaţă, sfatu, poruncă la orl-care judecată.
In a mea origină nobilii, în sfîrşitu şi Domnitorii,
Stătniu patriei şi sprijină peste drepturi şi poporu.
Veţjuiii slava, cinste îinprejinâ’ml avuifl Skiptm stapă.mire,
Dar'însfîrşit suferitairi şi a sortel prigonire.
Acum eta sul» acesta petră stau eu muritorii.
Cădi viaţă anumită uuu rleşert e plin de noru.

S a severşit din viaţa la 2 feruav. 1842, domnind în


Moldova dela 1822 Iulie 1 . pănă la 1828, April 23.,,
Pe petră este şi marca ţerei cu zimbru, şi cu leul
Sturzescu.
Din oddrale şi cărţile vecin nu s a păstrat uimi-
270 N OTIŢE ISTORICE ŞI AROHEOLOGICE

ca. Chiar pomelnicul bisericei este pe o chărtie or­


dinara şi făcut de un preot ignorant, carele, pome­
nind numele ctitorului vechiu „BărboitC, îl numeşce:
„Ioan Bărboi Yoevodu.“

X X X V I I . M onastircta C hlincea , lân g ă la ş i.

Din o inscripţiune grecescă ce este în acesta bise­


rică, desupra uşei, pe păretele despre apus, în lăuntru
bisericeî, se vede că, ea s a zidit de Yasilie Voevodu,
şi s'a zugrăvit de fiiul seu St efan Yoevodn, când acesta
domnia, în anul 1660. Etă acea inscripţie :
’AvYjyipĂY] i Ca^poiv yrjţ, o $ eîo' xai trav<T£trro; vao; C'jtoţ, t b ~

âyi» xat evoo' b [J.EyaAop.apt’jpo' l'Eojpyă Tb~tpo~atooop3 S ta «rjvSpo-


e ; oob te ‘/.ai oairavr,? T«~ EOasfoarata xat î /Ya;;.-parata w jS h -
ta xypta Ic o a v v a BxatXit» B oeoovtx; Irto i âvtatop1JT| trapa ta' eOte -
S e a t a t a x a i E x A a a r p a t ţ a v ia * a u r a ', x u p ia ’ lw a v v a S te c p a v a B o s S o v t a ,
aOĂîVta Ttaarjţ WoAooSAay^aţ, E i /.ev 'i/jy.xr(; aOtrov acotr.p-a' xai
oty/i/.i' avŢiacavvav xai tcov xvtwv yîvvrpoptov ăpytspxTE&JVTOţ ta'
TraviEpco-ita A Jr)tp o ~ o A -T a M o A S o S A a y ^ a ţ Sa66a xal rfjyaasvî^ovTOţ
oe ta -avoaitotita xvpta tAoa'wja.— "Etc; ăro ataascoţ xoaua ,ţp;0,
ăro ol t r : Evaapxa oixovoui'-aţ A y : ivo'.xtiwvoţ ty . p.Y]V NoEiiSpis K.

S ’a rădicat din temeliile pământului dumnede-


escul şi precinstitul acesta templu al sântului şi slă-
vitului mare martir Greorgie purtătoriul de biruinţă
prin ajutorul bănesc şi cheltuela prea evseviosulul
şi prea strălucitului domnitorii! Domnul lonu Yasilie
Voevoda. Apoi s’a zugrăvit de prea evsviosul şi prea
strălucitul fiiul seu Domnul Ionii Ştefan Yoevoda,
Domnitorii! atotâ Moldovlahia, pentru mântuirea su-
iletelor lor şi pururelnica pomenire şi a părinţilor lor.
Archipăstorind Pre sânţitul Mitropolit al Moldo-
valacliiei Savva şi egumenind prea cuviosulu Domnii
Dositheiu, In anul dela crearea lumei 7169, era dela
N O TIŢ E ISTO RICE ŞI ARCHEO LOGICE 271

iconomia întrupare! 1660, indicţionul 13, luua Ko-


emvrie 20 .
Cu privire la chrunologiâ observăm, că data din
acestainscripţiunegrecescă 7169 (1660), indicţionul
13-lea, Noemvrie 20 ne arată, că anul este calculat
cu începere de la Septembriii. Insă acesta este da­
tina patriarchiei de Constantinopole, cu carea se
conformau Grecii din imperiul turcescu, începând
anul dupre cărţile bisericesc!, în care începutul in-
dicţionulul, s au calculul indicţionulul, şi cu el şi al
anului se pune tot-deuna la 1 Septembriu. Indicţio-
nul acesta însemna la Romani un periodu de 15 ani,
pe carele se fixau dările sau contribuţiunile cătră
stătu; apoi în indicţionul seu periodul următorii! se
făcea alt recensement şi repartiţie. Indicţionul acesta
se elice că s’a introdus de Marele Constantin după
ce el a învins pre rivalul şeii Maxenţiu, s a făcut sin­
gur stăpânitpriu preste tot imperiulu, şi a redicat
creştinismul în religie de stătu. Gata acesta, ca eră
particulară a chreştinităţei, s a observat cu scrupulo-
sitate maî ales de autorii bisericesc!. Patriarchiî şi
Papii chiar şiastăqli însemnă indicţionul în actele lor.
în pomelnicul Monastire! Chlincea sînt înscrise
urmetorele nume : Duca Vodă. Anastasia Domna;
Constantin Voevod, Maria Dom na; Sofronia Ddrnna.
Miron Yoevodu; Vasilie Voevodu, Ana Domna; Ni-
c u l a ! Voevodu, Pulclieria Ddmna; Smaranda Domna,

Grigorie Yoe vodu, Zoi Domna, Constantin Yoevodu,


Ecaterina Ddmua; Ioan Yoevodu; Maria Domna,
Tlieodoru Yoevodu, Ralu Ddmna; Alexandru Yoe­
vodu, Scarlat Yoevodu; Niculai Yoevodu, Maria
Ddmna, Ruxanda Ddmna, Ralu Ddmna.“ în fine
272 N O TIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE

s a pus şi popa actual de viu între ctitorii morţi de


demult.
Causa, pentru care Duca Voevodu este pus în
fruntea ctitorilor acestei Mănăstiri, este că el a în-
chinat-o, odată cu Monastirea Cetăţueî, Sântului
Mormentu. Am vedut în urmă, la No. X X X III, unde
am vorbit despre Monastirea Sântului Ioan Gură de
aur din Beilic, că Yasilie Vodă închinase Mănăstirea
Chlincea, unei Monastirî din Rumelia, Andriano de
la Argiro-Castro. Fiind acestă Monastire Chlincea
forte aprope de Monastirea Cetăţuia, pre care o zi­
dise Duca Vodă, el s’a învoit cu călugării Mănăsti-
reî dela Argiro-Castro, ca să le facă lor o altă Mă­
năstire în locul Clilinceî; eră pre acesta să o prefacă
în metochu al Cetăţueî; cea-ce s’a şi realizat. Chlin­
cea, împreună cu Cetăţuia, devenind proprietăţi ale
Ducâî Vodă, el le a închinat Sântului Morment.
Biserica dela Chlincea este zugrăvită, dar zugră­
v e a în multe locuri este stricată. Pe părete în partea
dreptă sînt portretele a trei ctitori, îmbrăcaţi în cos­
tume domneşcî. Cel dinteiu ţine în mână o biserică,
eră în alta o chârtie scrisă grecesce, dar nediscifrabilă,
fiind scrisorea ştersă de timp. Biserica este în stare
decăzută; acoperementul spart, şi plouă prin turlă;
păreţiî crăpaţi în doue locuri. Curtea este împresu­
rată cu zidiu de petră, înalt de 2 stânjinî. Clopotniţa
in stare bună. Desupra porţeî sînt câte-va chilii rui­
nate. în nisce case proste din curtea bisericeî, şede
preotul. Afară de case, mai sunt nisce şuri, care se
vede că au remas din timpul administraţiei călugărilor
greci, sul) carii Monastirea acesta era prefăcuta în ocol
de vite, în care stare am vedut-o eu la anul 1854.
N O TIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOT.OGICE 273

X X X V III. M ănăstirea Cetdfuea.


Chronicariul Nicolai Costin ni spune, că Duca
Vodă, în a doua Domnie, „la anii 7 1 8 0 , eră dela
„Christos 1 6 7 2 , a zidit sânta Mănăstire Cetăţuia
„lângă Iaşi în delu despre amedă-cli, cu mare osâr-
„die si cheltuelă, si cu multe odoră si vesminte
scumpe, şi cu moşii bune înzestrându-o, de acia au
„încliinato sfântului Mormânt a Domnului nostru
„Iisus Christos la Ierusalim, îndireptând pe acea
„vreme scaunul patriarşescu, fericitul părinte Kyr
„Dositlieiu patriarchul de Ierusalim şi a totă Pales-
„tina, la care (la Cetaţue), este hramul sfinţilor
„Apostoli Petru şi Pavel.“ (Letop. II. p. 7).
Biserica Mănăstire! este o imitaţie a planului C a­
late!. Architectura ei, deşi în unele inferioră Calate!,
este frumdsă, ornată cu petre săpate pe lângă cola­
cul seu brâulu bisantin ce o încungiurâ pe la mijloc.
I şele ornate cu stâlpi de petră, săpaţi în împleti­
turi ; arcadele bolţilor ornate de jo s până sus cu
colone de petră împletite. Au este în Biserică vre-o
inscripţiune de la ctitoră, ci numai o scrisore poste-
ridră pusa de (freci, la intrarea în Biserică din prid-
voru, desupra uşei, în carea se spune greceşce, cu li­
tere aurite, că Mănăstirea este făcută de Duca Vodă
sub patriarchul de Ierusalim Doxotheiu, şi sub Mi­
tropolitul Moldaviei Dosotheiu, în anii dela zidirea
lumii 7180, eră dela Christos 16 72. Sub scrisore’
este marca ţerei, zimbrul cu coronă deasupra, şi cu
doi lei pe de laturi, în partea de sus a scutului. In
partea din urmă a Bisericei, în drepta sînt portre­
tele ctitor (teci, care represintâ: pre Duca Vodă, pre
Ddmna lui Anastasia, şi copiii lor : Constantin, liu-
- |R
Notiţe istorice şi archeologice
274 N O TIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE

xanda, Ecaterina, Elena, .şi alta copila mică, earea


nu are numele scris. Biserica este zugrăvită preste
tot, însă cu zugrăvelă moderna, din anul 1 842, nu­
mele sânţilor silit scrise greceşce.
Din odorele vechi s au pastrat numai un orariu,
făcut şi dat de Duca Vodă în anul 7177. El este de
catifea vişinie, cusutu cu firii de aur, pe el sunt cusute
14 chipuri, între care este unul al Maicei Domnului,
cele-lalte represinta ângen şi serafimi. Printre chi­
puri este cusutu de 13-ori cuventul ,,C6A T * I ja ca_
pete are acesta inscripţiune cusuta : czh AtfpAph CZT-
Ropn I w b o ir o ^ h rocnoa^ A tro n a c t a c Ta

H £A^f ir o BZ HOBO CZÎK^ENOfc MNACTp'fc TJ f ' r Z -

u Va ba t / 3 p o3*’ C j l / ? - 1669).
In biserică este o piatră mormentala cu inscrip-
tiunea g r e c e s c a ; v/xfx 01 xo ’.to A ou vx M a :w . r, W r v x T îc lo:.
A u-/.r, 3oo. £t o ; 1 (] 72'.
Aci zace Domna Varia,
fiica lui loan Duca Aoevod, în anul dela Christos
11)72. “ P<?tra este scurtă, ceea ce probeză ca acea
copilă a lui Duca era nevrâstnică. Se vede, că este
copila cea mică, zugrăvită între fiicele lui Duca A oda.
Monastirea acesta are o posiţie admirabilă : ea
este situată pe un del înalt, earea predomina asupra
Iaşilor, carii se întindă la polele lui şi pe costa de­
bilul opus. De nicâirî nu se pote mai bine privi ora­
şul ca de aici. Mănăstirea a fost destinată a ti tot-
o-data şi fortareţă de aperare, Î11 earea se asigurau
Domnii în timpii de rebeliuni şi de incursii barbare.
(Letop. t. II. p. 38!)). De aceea ea are o curte spa-
ţidsa, îngraditâ cu zidiu înalt şi cu metereze, la porta
are un turnă măreţu, cu marca ţerei şi cu inscripţi­
une îrnpregiur, pre earea n am putut-o ceti, fiind
N OTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 275

pusă forte sus pe turim, în partea dinafară. O parte


a zidiului, despre Calata s a dârămat, din causa unei
râpl ce s’a format pe vârful delului; în curte sînt
nişte case discoperite, cu doue etagiurî, care se ijicu
că ar fi fost ale Ducăl Vodă. Mai este încă şi o baie
turcescă. Casele acele domneşcî nu înfăţişază nimica
interesant. La rândul de sus se sue pe o scara de
petră, ce este aşeclată din afară. Din etacul Dom-
nescu se pogoră o scară în rândul de jos, unde se
crede, că ar fi fost sufragerie domuescă.
Astăcll acestă Monastire represintă cea mal tristă
privelişte : curtea presărată cu petre şi plină de du-
dâu (bălărie), încât este cuiva frică a îmbla prin ea.
Casele egumeneşcl se dărâmă, plouă în ele; cu tote
aceste locueşce acolo un nenorocit preot şi un mi-
serabil dascal, carii se jăluescu la t(5t-ă lumea că au
să mdrâ de fdme.
Când am visitat eu acestă monastire în anul tre­
cut, a venit acolo şi un visitator streină, un polonezii,
şi admirând posiţiunea poetică şi strategică a 1110-
nastirei, dar neputânduşî da samă de miseria ei actu­
ală, m'a întrebat : CareŢf causa părăsire! şi pustiire!
acestei monastin ? Mie mia fost ruşine sâ-î spun
adeyCrata causa, şi am dis, că nu şciu.

A L . Jiisiricn Ş â iitv h il A thanasic th'ht Copou.

S a zidit de Vasilie Voevod, în anul 1638, precum


arată următdrea inscripţie slavona, ce este pe părin­
tele despre apus al Bisericel, deasupra pridvorului
actual :

n I H 3 &0 A 1 H UM w riţx H nOCll^LUfNIfM CMA H


276 N O TIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLCGICE

CZBpXUltNViM C TATO ^ A Ct A3 ţ)AK BAA^KJKH MO-

H CX3^A CIA CTAA M O A R * BZ HAAA CTATO W T l ţ A

HAUJtrO AAAMACIA KEAHKArO ApVKllHCKOIlA AAf-

„Cu voinţa Tatălui, cu conlucrarea Fiiului şi cu


severşirea Sântului Duehu. E tă eu robu stăpânului
meu Domnului Dumnezeu şi mântuitoriulul nostru
Tisus Christos şi al Treime! închinătorii! loan Yasi-
lie Voevod cu mila lui Dumnedeu Domnitoriu al
ţereîAloldavel şi prea iubita Domna nostră Teodo-
sia şi cu prea iubiţii copii ion Voevod şi Maria şi
Ruxanda, voi şi zidi acesta sânta rugă în numele
Sântului părintelui nostru Athanasie cel mare ar-
chiepiscopul Alexandriei. In anul 7146. apr. 30
(1638). Şi ş'a sfinţit cu mâna preasfin fitului Patri-
arcliu Kiril. “
Patriarchul Kiril, este patriarchul de Constanti-
nopole, acel pronumit Vereeanul, carele a fost pa-
triarclm în trei rânduri, şi în rândul de pe urmă nu­
mai o luna de dile, anume, dela 8 Iunie, anul 1038,
pana la 7 Iulie, acelaşi anii, când a fost iaraşi depus
şi exilat la Cartagena, unde fu sugrumat. Se vede,
că el, înainte de a fi rădicat la Patriarchie în rândul
din urmă, venise în Moldova spre a cere protecţiu-
NOTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 277

nea lufY asilie Yoda, carele avea mare influenţa la


punerea şi depunerea patriarchilor. Tot de protec-
ţiunea lu! Vasilie Yoda se bucura şi Athanasie
Patelarie, fost patriarchu şi pretendent la patri-
arcliie. Si acesta a petrecut un timpii în Moldova,
aşteptând timpu favorabil de a putea ti pus iarăşi
în patriarcliat. (Yedl istor. biser. Meletie. t. o. par£
II. p. 1 6*0— 07).
Biserica acesta a fost înzestrată de Yasilie A odă
şi cu o parte de moşie şi apoi o a închinat Monasti-
reî Sânţilor Trierarchi. Dar ea nu represintă nimica
artistic, şi'este forte simplă,'şi mică. Letopiseţul ne
spune, că acesta mânăstidră „în timpul rescblelor a
fost pustiită şi arsa timpii de căţi-va ani, în cât re-
măsese numai petra, dar o a reparat şi împodobit
de isnovâ Constantin Duca Vodă (Letop.t. II. p. 51).
Acesta se arată şi prin o inscripţiune grecescă, ce
este afară pe păretele despre mecjâ-di al Bisericei,
şi care a sună aşa :
.VvaxatvtdOr, v a o ţ '.âpo; sto ; /.a'. xaX'A oc EMTOETCto-ETri 'j t .o Tflz-
aovo; £XÂa|j.7:poTaTo,j te Osoai^EaraTOU Iwawoy KcovaTavtivou
Aouxa SoîSoâa auJEVTO’j ty; ; oe r‘( ăpaţ Tt-xaip MoX§aj3ia; ’> - „ 111-
noitus'au sfinţitul acesta templu şi frumos s a repa­
rat de prea strălucitul si prea cinstitoriul de Diim-
nedeîî Ioan Constantin Duca Yoevoda, Domnul a
totă ţara Moldovei1', (fără dată).
Pe păretele despre medă-uopte, tot din afară, mai
este o mică inscripţiune în limba grecă, carea po-
mineşce numele unui egumen grecii, carele a făcut
mai pe urmă o reparaţiune la acea biserică.
X L I . M ăn ăstirea G alata.
Petru Vodă, pronumit şchiopul, precum ne spune
278 NOTITE TSTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

Letopiseţul, a zidit Monastirea Galata în anul 1578..


El o zidise mai ânteiu pe vale, în marginea. Iaşilor
despre medâ-di, dincolo de Bachlui ; dar acesta bi­
serică s a dărâmat curând ; în cât el, venind a doua
oră la Domnie, în anul 1584, o a zidit din nou pe
delu, unde se afla şi astadî (Letop. t. L p. 200, 203).
Biserica Mănăstire! Galata, dupre architectura sa
este una din monumentele architectonice ale viacu-
lui 16-le, pre care noile putem numi clasice.
Nu pot da nici o-relaţiune despre anticităţile ce
sar fi păstrat acolo, fiind că, când am visitat acea
Mănăstire în anul trecut, n’am găsit acolo pe ni mi ne.
de la care m'aşu fi putut informa. Biserica cea mare
nu are vre-o inscripţiune, negreşit pentru că igume-
nii greci pe la multe din monastirile ce erau sub
administrarea lor, la reparaţiele ce au făcut, au ni­
micit inscripţiunile ctitoreşti, ori le au acoperit cu
tencuelă, pote cu intenţiune, pdte din ignoranţă. Bi­
serica este zugrăvită în lâuntru ; dar serviciul divin
nu se face în ea, neavend catapetezma. Mănăstirea
este prefăcută în arest militariu; în casele egumenesc!,,
pănâ ce se vor dârema cu totul, şa de un oficeru, eră
preotul cu familia lui şede în nişce odăi din etagiul
de desupt al caselor egumeneşcî şi oficiază servici-
ele religiose întru o capelă din casele egumeneşcî.
Curtea este plină de bălărie, ca un locu pustiiu. La
portă are o clopotniţă mâreţă, carea a stat, după
secularizare, mulţi ani discoperitâ.
Despre odorele şi cărţile antice de pe la monasti­
rile foste închinate însemnămil aici în genere, că ele
parte au fost. prefăcute, parte nimicite, eră resturile
ascunse de cei din urmă igumeni greci în timpul
N O TITE ISTORICE SI ARCHEOEOGICE 279

secularizării şi transportate pe la monastirile Kiri-


archale din Orient, împreună cu documentele moşi-
elor, întru aşteptarea timpului favorabil, de a se fa­
ce iarăşi stăpâni pe acele monastirî.
Monastirea acesta în anul 1 6 1 8 , a fost închinată
Sântului Mormentu de Radu-Vodă, nepotul lui Pe­
tru Şchiopul. Reproducem, ca document istorică ac­
tul de închinare al lui Radu-Vodă :
„In numele Tatălui şi alu Fiiuluî, şi al sântului
Duchu, Treime una şi nedispârţită.
Iată eu servitoriul Domnului nostru Iisus Christos
şi închinâtoriul Sântei Treimi. Radu Yoevodu, Domnii
al tdteî ţereî Moldavei, am bine-voit cu deplină şi
liberă voie, şi cu inimă curată şi luminată, şi cu totu
sufletul meu, cu ajutoriul lui Dumnedeu şi cu bine­
cuvântarea sânţilor noştri părinţi Moldoveneşci prea
sfinţielelor : Theofan Mitropolitul Sucevei, Athanasie
episcopul Romanului, Efrem episcopul Rădăuţilor,
şi Mitrofan Episcopul Huşilor, şi în acord cu cre­
dinciosul meu divanu, vedendu şi cunoscându starea
sfintei Monastirî Galata, unde se prăznueşce înălţa­
rea Mântuitoriuluî nostru Iisus Christos, de curând
fundată de catră unchiul meu Petru Voevod de feri­
cita memorie, cum că se află în mare lipsă, fiind-că
edificiele construite îihpregiur au fost dărâmate, şi
obiectele şi vestmintele sfinte, cu care unchiul meu,
h u m o r montat, a ic i, ( î m p r e u n ă c u s o ţ ia s a D o m n a M a ­
rin ,
o înzestrase, fură împrăştiate aşa feliu în câtnicî
unu singur talerii (talger) de argint (*) nu se mai gă-
seşce aici din atâtea argintării şi scule sânţite, despre

(*) In traducerea din 1845 se dice, ca din argintării a remasu numai o tipsie
de argintă.
280 N O TIŢE ISTO RIC E Ş l ARCHEOLOGICE

care însăşi fiica reposatului Petru Voevod a mârturir


sit câ au fost, precum şi sate, mori, iazuri, vii, producte
şi venituri ce aparţineau Mouastirei, şi care tdte tura
împrăştiate, în cât nu maie de ajuns pentru călugări,
şi tdte acestea din causa marilor calamităţi şi oştiri şi
nemuri streine ce devastară ţera, şi din causa relei
credinţe a călugărilor, ce se gasian aice, şi carii, ne-
avend frica lui Dumnedeu, au negrijat şi aii admi­
nistrat ren, şi au resipit. tdte productele şi veniturile
Mouastirei. Vedend deci acesta stare de lucruri, şi
cunoscând lipsa în care se afla Monastirea, o am luat
din mâna călugărilor ce se găsiau în ea, şi cu voia
D o m n e i Mciriel, fiica r e p o s a t u l u i P e t r u V o ev o d , am
făcut donaţiune acestă Monastire cu tot ce posedă din
pământuri, iazuri, mori, vii, etc. Sântului Mormânt
al Domnului Iisus Christos din Ierusalimu, cetate
cinstită a totă lumea, unde este chramul învierea (**)
Domnului, si unde carmuesce vestitul si Marele Pa-
triarchu Theofanu. Şi de aici înainte părinţii ce vor
fi în sus-disa Monastire vor trebui a îngriji venitu­
rile ce în fie-care an se vor produce din pămenturi,
vii, etc. . . . şi a le întrebuinţa la subsistenţa şi în­
treţinerea Mouastirei spre pomenirea ctitorilor. Eră
tot prisosul, egumenul Mouastirei va trebui a-lu
vinde, şi să trimită suma totală a prisosului în nume-
rariu la Ierusalim, prin concursul şi sub pecetea sân­
tului nostru părinte Mitropolitul Sucevei, spre a fi
înmânate fericirel sale Patriarchului, carele în urmă
va trebui, împreună cu toţi preoţii şi călugării ce
sînt, la Ierusalim, să facă ne curmate rugăciuni, i^iua

(* * ) Aici am eores dupre traducerea vechie, căci în cea de pe urmă grecescâ


se dice , unde s’a făcut înălţarea Domnului.
N O T I Ţ E IS T O R IC E Ş I A R C H E O OGIC E 281

şi nopte pentru repaosul sufletului unchiului meu


răposatul Petru Voevod, şi al părintelui' şi mumei
sale, şi pentru sănătatea mea şi a soţiei mele şi a fii­
lor mei, şi să înscrie numele nostre în pomelnicul
cel mare şi să ne facă pomenire anual în diua sân­
tului şi marelui prorocii Ilie Thesvitenul, până când
vor esista aceste locuri. Bă fie stabile cele ce s au
disu mai sus. Drept care noi am confirmat : Eu R a­
dul Voevod şi prea iubitul meu fiiu Alexandru Voe­
vod, şi toţi boeriî moldoveneşcî mari şi mici, (ur-
m 6zâ apelul la Domnii viitori, şi apoi blestemul obici­
nuit). Spre întărirea tuturor acestora, poruncitam
cinstitului şi credinciosului boeruhu nostru lonaşcu
Ghenghea, mare logofăt, să scrie acest clirisovu al
nostru şi să-lu învestescă cu pecetea nostră Domne-
scă. Scrisu în laşi, 26 Martie, 7126 (1618).
Subscrisu Radu Yoevodub
Din acest document se vede: 1) că Radu \ odă,
carele a domnit între anii 1616 — 1618, era nepot
de frate seu de soră luî Petru Şchiopul, pe carele îl
numeşce „U nchiu;“ şi că Radu a închinat Monasti-
rea Galata în anul de pe urmă al Domniei sale.
2 ) Că Petru Şchiopul a avut o fiică— Domna Ma­
na, carea traiâ la 1618.
3) Că Petru Voevod Şchiopul şi cu soţia sa Domna
Maria sînt înmormântaţi în Monastirea Galata. O b­
servam, că actul de danie în limba română a fost
publicat în anul 1845 în „foia pentru minte inima şi
literatura.“ Xo. 4. p. 26. In acea traducere se bice
că numai Domna Maria este îngropată în Monasti­
rea Galata. Din alăturarea acestor doue traduceri
ale actului, se vede, că traducerea din urmă, dupre
282 N O T I T F IS T O R IC E SI ARCHEOLOG ICE

carea noi am reprodus, se diferă în detailuri de cea


anteridră. Aşa de esemplu, în cea anteridră tdtâ vina
decădere! Mouastirei se pune asupra călugărilor an­
teriori, ce se adunase acolo din totâ lumea;.pe când
în cestă posteriora o mare parte din cause se pune
pe calamităţile venite asupra ţerei. Afară de aceea
data în ce anteridră este 7125 Mart. 25 ; eră în ace-
stă posteriora este 7120. Adică diferă cu unu maî
mult.
X L I I . M ăn ăstirea B ărn ova.

Chronicarul Miron Costin, încheind Domnia lui


Miron Branovksi, ^ice : Mănăstiri şi Biserici câte a
făcut în aşa scurtă vreme, nic! un Domn n ai! făcut.
Făcut-au alţi Domni şi maî multe, eră cu ma! de-
lungate vremi, uni! în 40 de ani, alţi! în 20 de ani,
era el în o ani. Mănăstirea în oraşn în laş! ce se
dice Sfânta Maria, şi Hangul la munte, şi Dragomirna
la Suceva, o a severşit şi a urdit şi Bărnova pre nu­
mele său, în codru lângă laşi, şi au istovit şi bise­
rica cea mare în Liovii, unde şi chipul Iu! este scrisă."
(Letop. t. I. p. 268).
Miron Barnovski n'a apucat a isprăvi Mănăstirea
Bârnova, şi fu decapitat la Constantinopole, în a-
nul 1630 (7141. Letop. t. I, p. 269). Mănăstirea Bâr­
nova a stat neisprăvită până în dilele Iu! Eustratie
Dabija Vodă. carele a domnit între anii 1 6 6 2 — 1666,
când acest Domnu, precum spune Nicolal Costin,
„a isprăvit şi Mănăstirea Bârnova, carea era din te­
melie zidită de Barnovski Yoda“ (Letop. t. II. p. 5)-
Tot acelaşi chronicariu ne spune, că Dabija Yoda a
murit în anul 71 74 — 1666, şi l'au astrucat crucinste
în Mănăstirea sa în Bărnova1" (ibid.).
N O T IŢ E IS T O R I C E ŞI A RC H E O LO G IC E 283'

în pomelnicul Manăstirei se însemna ca ctitori :


„Mirosi Voevod, Elisaveta monacii ia. Evstratie Yoe-
vod. Ecaterina Domna. Micliail \ oevod. Duca Voe­
vod , Anastasia Domna. Datina Ddmna . Maria
Ddmna.l5
Bărnova este în stilul B al atei, ca şi Cetâţuia, dar
architectura este mai prost esecutată. Acum ea are
ddue turnuri : unul— cupola, rotund , subţire şi cu
ornamente pe din afară; altul desupra antreului, in
forma cuadratăşicu metereze, ceea-ce însemnă, că el
a avut destinaţiune de aperarede duşmani asediatori.
De aceia şi tdtă monastirea este încungiurată cu un zi-
diu înalt şi cu metereze de aperarepe din lâuntru. Nu
se vede nici o inscripţie, nici pe Biserică, nici pe clo­
potniţa de la portă. In privdor se cunosce locul de­
asupra uşei, unde a trebuit să fi fost inscripţia ctito-
rescă. în nartica Bisericeî sunt ddue boite despărţite
prin o arcada. Aseminea şi în privdoru. Aci însă boite­
le stau pe nişte arcade de piatră cioplite şi împleticite.
Biserica nu este zugrăvită. în nartica, în partea dreptă
este un inşii în părete, cu un mormânt înălţată de la
pardoselâ ca de un metru. Aici este mormântul lui
Dabija Vodă şi al fiicei sale Măriei. Epitafurile scrise
pe doue petre mormentale, pe cea desupra de mar­
mură, a fetei—greceşce, pe cea lâturală—a lui D abija
- -slavonesce:
Reproducem ânteiu pe cea grecescă, din anul
1677, dupre cum a cetit-o şi tradus-o D -lă profesor
Dragnmiră :
1 6 7 7 ’ O x t c -C p io ţ 3 .
T v u S o ţ o o î x X u u iv o to x o p r (v d p / o l o Ictr.'.Lx
M o X o a C n f); M a p îrjv rg E U -o v o ; /.xrr/y.
284 NOTIŢ E IS TO RIC E ŞI ARCHEOLOGIOE

Mo’jvoyevîrj xou awoov rp/p-xa-î roaa o i/sr-


Tt£VT£ Ţ£ /.ai Sex’ £TOUţ avJ'o; ăTzsxSspfax;.
•Itaupov CT’J|J.btiT£'JO’£ FEOjpŢKJJ âvOpepEpVTTtO.
EXpOlKTE Atoawv (TXYjTîTţŞOpO'J TîoAlOţ.
xâXXiuc yY)p£uovTa Scuaţ j/yr, Se a ’dcTcf— t-q
zpo; yaaov oOpxvuov â^avarov 3aAâp.cov.
My)X£ti tw vSj 'j/ sj ) -uev^Erte ufv aX’Aa yJy.Yrpo ■
OtfjO'l . . . ..............................
Un rând.din urmă nu se pdte ceti, fiind petra stri­
cată.
„Monumentul acesta conţine pre Maria fiica ves-
titlui Duce Dabija Domnul Moldovei, una născută
şi prematur răpită în fiorea tinereţe!. Flore de cinci
spre dece ani a secerat-o. Puţin a trăit cuvitezuKxe-
orgie, carele s a bătut contra cetăţeî cei purtâtdre de
sceptru a Litvaniior. A lasat văduvului cadavrul,
eră sufletul s’a mutat la nunta cereştilor lăcaşuri ne-
muritore. Nu mai jeliţi asupra mormântului, ci po­
meniţi fericirea......
E p ita ju l lut D abija \'oda

,, CZH KAMEN CZTBOfH. H ^KpACM rOCHOPK^A \i\-

(J)HNA. rOCIlO^HH^ CBOE/VtV. np’tc T A B M H A rO . Iw

EBCT^ATIE ^AEHfKA BOEBO^ rOCflO^Ap 3 EMAH MOA-


^ABCKOH. H «ÎOAOÎ^HCA BZCBOA M O A E * HOBEAA MO-

NACTHp 30BTÎMA EZpNOBA. BA^ ÎT , 3 p 0 £ . A/lCLţA CEfl.

aV b. hac 4\
„Acesta petră o făcu şi o înfrumuseţa Ddmna Da­
bila. Domnului seu, răposatului Ioan Evstratie Dabija
Voevod, Domnitoriul Moldavei. Şi s’a pus în ruga sa
noua Mănăstire ce se chiamă Bârnova. în anul 7174,
luna Sept. 11 dile, al doilea ceasu.“
N OTIŢE ISTO RICE Şi ARCHEOLOGICE 285

('a sa prefacem data acesta în anii de la Christos


trebue să şcim, de când începeai! Moldovenii pe a-
tuncî anul, de la L-iu Sept. seu de la l-in. Ianuar, ca
să seim, dacă trebue a scădea 5509 seu 5508, anii
dela creaţia lumeî, până la Christos.
Greutatea acesta pentru caşul de faţa, adică data
morţii lui Dabija Vodă ne o dislegă chronieariul
Nicolai Constin carele spunând data morţii lui De-
bija 7174, Sept. 1 1 , o traduce în anii dela Christos
1066. Ceea ce vra să clică că nu trebue a scădea
5509 ; căci atuneiar resultă 1 665 ; ci 5508. Earâ ace­
sta dovedeşce, că anul civila în viacul 17-lea nu se
începea dela l-iu Septembrie, precum s a obicinuit
a se crede.
Petrele aceste sîntamândoue frumos lucrate, scrise
cu litera frumose, şi înfrumuseţate cu flori feliurite.
Petra lui Dabija, carea acum eşte pe laturea mor­
mântului, a trebuit să fie la început deasupra mor­
mântului. Egumenii greci, la vre-o reparaţie au pus
deasupra pe cea grecescâ a fetei lui Dabija, eră pre
cea slavonă a Dabijei, — pe laturea mormântului.
In unghiul de amedâ-di al zidului’, despre portă,
este o suterană, carea acum este astupata. Se crede
că ea era o eşire ascunsa, reservată pentru împre­
jurări prim ej diose.
Casele egumeneşcî se ruineză; acoperementul
este spart şi plouă în ele. (du tdte aceste întru o parte
lacueşce preotul satului, carele se porcoieşce şi „În­
grijitori u al Monastirel," fără să aibă cu ce îngriji
de densa.
XLIII. McmaMirca Aron Vodă., seu Aronerm.
In partea despre nord-ost a laşilor, pe delii, este
2 8 fi NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOG1CE

Mona-stirea lui Aroti-Yodă. Vornicul Creke, la fi­


nele letopiseţului seu, carele se înkee cu „a doua
Domnie a lui Aron Vodă cel cumplit.“ ue spune aşa
despre zidirea acestei MonastirI: Aron Vodă „au
socotit, după atâtea reutâţi ce făcuse, să se apuce
să facă vre un lucru bunii, sa nu'i fie cu osânda de
tot, şi s au apucat în anii 7102 (1594) de au zidit
Mănăstirea în torina laşilor, carea se chiama Aron-
Vodă, pre numele Domnului ce au zidit, unde este
hramul Sfete NeculaiA (Letop. t. 1. p. 209).
Se vede insa, că aici a esistat Mănăstirea înainte
de Aron Vodă, şi că el numai a înoito ; căci în po-
melnicu. după ce se pune ânteiu „Aron-Vodă “ şi so­
ţia sa „Stanca Dbmna“ apoi urmeză şi Domul ante­
riori : „ Bogdan Yoevod, Petru Yoevod, laiicu Voe-
vod, Dâcliina D 6mna,“ etc.
Biserica este în stilul Bisericilor Mănăstirilor dom-
neşci din vecul 16-le. Pe dinafară ea a fost ornată
cu teracote smălţuite în forma de talere, de stele şi
de rosete, de diferite colbre. Aceste ornamente în
urmă au fost acoperite cu tencuela şi văruite ; dar
-ştergând use spoela, ele era şi au eşit la ivelă.
In acesta Monastire nu s’a păstrat nimica anticii,
afară de zidiul Bisericei. Nici macăr inscripţiune nu
esistâ, deşi se vede locul ei în Biserica desupra uşei.
I n preot din laşi spune, ca în copilăria sa era de­
supra uşei o inscripţie aurită.
Monastirea acesta a avut nenorocirea de a li în­
chinata la cea mai miseră Kiriarchie din orient, la
patriarchia de Antiochia. înainte de secularizare,
Patriarchia aceea dăduse în arendă Vlânastirea cu
egumenia şi cu proprietăţile ei unei femei dela Con-
N O T IŢ E IS T O R IC E ŞI A RC H E O LO G IC E 287

stantinopole, earea şciuse a dobândi acesta tavore


dela diplomaţia Oonstantinopolitană, Mănăstirea a-
cesta este ca i totul disgrădită, şi lăsata în islazft, de
se adăpostescu vitele sub păreţi! ei. Acoperementul
este spart, plouă în Biserică, păreţi! distencuiţi. Că­
lugărul îngrijitorii!, ne avend unde lăcui, trăeşce
întru un sat din vecinătate, unde ţine o moşie în a-
rendă, cu alţi tovarăşi, fără a gândi cât de puţinu
la sorta Mănăstire! încredinţată curatorie! lut. Mise-
rabilu călugări!! ca consequenţă inmediată- Misera-
bila Mănăstire !

X L I V. B iserica sântului Georgie din Mârlan.


Acesta Biserică s a zidit de Marele Ştefan în cur­
tea donmescă a sa din Hărlăti, în anul 1492, precum
arată unmătbrea inscripţiune slavonă, ce stă pusa pe
păretele dinafară la intrarea in Biserică.
„ K A r O H C T H B I H . H Vf>HCTVJUAK!EHRiH. I*JU G ' T f - ?
(j)*NGBO£BO^A* K P ld 'f K> M A f T I K ) r f l ^ p G 31AAAH A l v t ’A-

^ARCKOH. CNZ KOT^AHA BOtBO^H. C Z 3 ^ A CZH j^AAA


B Z HM'fc C T l' O H CAABNATO RE AHKOMMHHNA H MO—
K ^ O N O C lţA rtVJUfrV/G, HÎ4\£ H CZ3£ATM N A 'IA .
BA T W / 3 - AACtţA AAAH A. H CZBpZtUH B Z T O Î K ^ E A ^ -
TO. MC 4 A W K T . K H . A T^BA CROtrO. B A T U A H
im C T O T t K Z i p t E . (* ).
„Evseviosul şi iubitoriul de Christos loan Ştefan
Voevoda, cu mila lui Dumnedeu Domnitoriu ţerei
Moldavei, fiii! Iu! Bogdan Voevoda, zidi acest tem­
plu in numele Sântului şi slăvitulu! Marelui Muce­
nicii şi purtătoriului de biruinţă <leorgie. Carele a şi
Am reprodus acest;' in cripţiune dupre deealciiluftiuit de I>. T. lturada.
*288 NOTTTE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGTCE

început a zidi în anul 7,000, luna Mai 1 , şi l a se-


verşit în acelaşi an, luna Octombrie 28, era al dom­
niei sale anul 86-le curgetoriu.“(1492).
Data acesteiinscripţiuni iarăşi ne confirmă in ideea,
că pe timpul Marelui Ştefan în Moldova, anul nou
civil nu se începea la 1 Septemb. căci Octomb. 28,
se numeră, la acelaşi anu 7000 (1492), carele era şi
în Mai trecut. Tot acesta vom videa mal jos şi la
inscripţiunea de pe curţile lui Ştefan cel Mare din
I lari au.
Încă cu 6 am mal înainte de a se fi zidit Biserica,
Marele Ştefan, în anul 1486, dupre victoria asupra
Ungurului C’hroiot laŞchiai, zidise în Harlăti casele
domneşcl, lângă care apoi a zidit Biserica menţio­
nată mal sus. D. 1. Odobescu a publicat în .,Revista
pentru istor. Arclicol. şi filolog." An. 1. V. I. p. 178,
inscripţia descoperită nu de mul în Hârlău, pre ca-
rea Marele Ştefan o pusese la casele seu curţeJe sele
de acolo. Noi o reproducem, spre a ne da şi opinia
nostru asupra unor pasage îndoelnice:
„ K A rO H C T H B IH H ^ U 1AK>BHr Th . fo 0 'rE (j)A N
BOERO^A. K?k Vk > M AC t 'iw m ^pk 3 EMAH MOA^AB-
CK0H. CNZ KO r^A H A BOEBO^kl. CZTBOpH CIH ^OA/lOBE
H )(k * E (* ) CZ3^ A TH NANACA. RA^T.
MCLţA MAp. K . O * ) H CZBpZUUHCA BZC A B Z TOPKAE
A ^ T O . CE El'.
(* ) D . Odobescu a cetii şi tradus : ,,n x « * t , „şi kilit,“ Inse „ x o * f " în a-
eestă însemnare nu se găseşce învechea literatură slavă. D-luî crede, că )(o ;t; f
ar ti i loc de ,, \ hl1Kt . Dar chia admiţiud acesta transformare ea eroi'e de pro­
nunţia şi de ortografie, totuşi tiu putem admite, că Marele Ştefan ai fi dat palatu-
rilor şi atenauţelor sale dom. eşcî, epitetul ce se dă proatelor şi sărăcăeioselor lă-
euinţî ţerănAci, precum sunt bordeele, şi bndele seu casele isolate de prin pă­
dure, care la slavii de sud se numesc ,,x a i*f. De aceea noi credem, că trabuc
cetit nu : ,,n x « * t ' ei ,,H x aîft' , p r e c a r e (case).
( * ) Locul lunci este şters. I). Odobescu a întrevSdut un o şi un \. Eu cred că
este luna Mart «' (20) data, când s’an început casele, şi de aceea am îndeplinit
lipsa cu „Mtl} MapT. K.

' L- i , ' i i
NOTITE ISTO RICE Ş! ARCHEOLOGICE 289

Evseviosul şi iubitoriul de Christos loan Ştefan


Yoevoda, cu mila luî Dumuedeu, Doirmitoriu ţerei
Moldovei, fi iul luî Bogdan Voevoda, făcu aceste case
pre care s au început a zidi (*) în anul 8994, luna
Mart 20 , şi s'ait severşit în acelaşi anii, Sept. 1 5 .“
(1486).
Despre zidirea caselor şi a Bisericeî din H&rlău
vorbesce şi letopiseţul ţerei, dupe mărturia clironi-
caruluî-Dascălul Simion. înse Simion pune data
6995, adică cu un an mai înainte, afirmând, că în
acelaşi an s a zidit mai ântfeiti biserica, şi apoi ca­
sele domnesci. Acesta aserţiune perde valorea eî,
după publicarea inscripţiunilor de mai sus, din care
se vede, că mai ante in sau zidit curţile, şi apoi mai
în urmă cu 6 ani— biserica Domnescă. Eată propriele
cuvinte ale clironicaruluî : „In anul 6995 au des­
călecat Ştefan Vodă târgul llărlăul, şi aii zidit B i­
serica cea domnescă de petră şi curţile cele dom­
nesci, cu ziduri cu tot, care stau pană astăcîi. “ (L e-
top.t. I. p. 135, în notă).
Afirmarea clironicaruluî. că de la acesta dată s’ar
fi început fundarea târgului Hârlăîi (căci acesta în­
semna la chronicariî noştri, dicerea „descălecare“)
deaseminea nu este csactâ, precum am vedut în
urmă, şi pentru descălecarea, seu fundarea laşilor.
In Biserica catedrală dela Hâd au ţi este un Epitaf
pus de marele Ştefan pe mormântul strămoşului seu
Ştefan Yocvodii cel betrânţcu ,\j>Mii)şi spune, că „a
fost ucis în târgul Ilarlău." Acest Ştefan a domnit
pe la anii 1390. Aşa dar târgul llârlâiî esista pe la
finele viaculuf 14-lea.
'* ) CoiMtrucţiîi acuzativului cu verbul panivu. oHte obicinuita până aBtâdl în
dialectul moMovunu. I). e. „Se va numi pic cutare în pontul..... “
N otiţa ia to m |i u th a o ţjg ic * 19
290 n o t l t e i s t o r i c e şi a r c i i e o l o g i c e

Biserica domnescă dela Har Iau a fost ornată pe


din afară cu teracote smălţuite, de diferite forme si
culori; dar ignoranţa le a acoperit cu tencuelâ; a-
ccsta inse spălăcită de timpu, decorurile primitive
iarăşi au eşit la lumină.
Restul curţilor domnesc! se vede şi astădi in nisee
beciuri suterane şi temelii, dupre afirmarea D-lul I.
Burada, carele le a visitat în vara acesta.
Reposatul Georgi Asaki, în calendariul seu pe
anul 1854, p, 70 — 71, representând în vignetă forma
acestei Biserici, se es primă aşa despre arcliitectura
eî : ,,Biserica Sântului Dimitrie (**), de Ştefan cel
Mare fundată, este un model de frumuseţă arcliitec-
tonică, în gustul epoeei aceea. Ea era pe din lăuntru şi
pe din afara a fresco zugrăvită, precum se mai ved
resturi la faţada de amiadă-di, ce nu s au ruinat de
furtună şi de pldie. Vrednică de tănguit este, că aice,
ca la catredala'Sântului Ne cui ai din Iaşi, după ce
contimporanii nu sciţi a zidi asemine biserici, apoi
voesc a mai îndrepta aceste vechi monumente. Pre­
cum aice s’aii întemplat, că voind a lărgi Biserica
său luat păretele de mijlocii, cel era de tărie şi pe
care se razimă bolta, când cu astă restaurare van-
dalicâ au lipsit de pe acest părete portretul lfiî Ş te­
fan Yoevod curtgiurat de totă a sa familie şi de a
lui de pe urmă soţie. Domini Margareta de Lozontu,
sora Domnitoriulul Transilvaiiiei.^Vcestă Ddmna, de
religie catliolică, era zugrăvită în unghiul acelui pă­
rete de mijlocii, din care o bucată aii remas, şi la
cercetarea ce am făcut, redieându-se cu anevoie pa-

( * * ) Asaki gi’eşeşce : B ise rica « *te dedicat! S-taluT Georgie, nu Sântului Dimi­
trie. Acesta se vede din inscripţia reprodusa mai sus.
NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE S fâl

tura de muruialâ, s au readus la lumina giumetate


de a eî figură, precum se înfăţoşase în alăturata fo­
tografie. •
Admitem că în Biserică, pe păretele dărâmat au
tost zugrăvit Marele Ştefan şi Demna sa, şi tfitâ fa­
milia domnescâ •, dar aserţiunile despre cea de pe
urmă Demnă a lui Ştefan Vodă cel Mare, Maria de
Lozonţu, oatholica dupre religiune, le respingem, ca
lipsite de tot fundamentul istoricii, şi ca pură im en ­
ţiune a lui Asaki. Tbte monumentele' ndstre istorice
ne arată că cea de pe urmă Demna a Marelui Şte­
fan a fost Domna Maria, fata lui Radu-Vodă Dom­
nul Munteniei, eu carea Ştefan s a căsătorit in anul
1 -i75, şi au trăit împreună până la mortea Marelui
Ştefan, şi încă, ca văduvă, ea a mai trăit G-ani, apoi
a murit în anul 1511, şi s a înmormântat în Monas-
tirea Fufna, unde şi astădi se vede mormântul ei.
Prin urmare, în anul 1P 92, când s a zidit Biserica
din curtea Domnescâ de 1a, Harlău , Marele Ştefan
n’a putut să aibă altă Domna. afară de Maria mun­
tenie a.
Tot atât de netemeinică este şi altă aserţiune a
lui Asaki, ca Marele Domnii Ştefan ar fi zidit pen­
tru acea Dfimnă inventata—Margareta de Lozonţu,—
o Biserică papistaşescâ la Cotnari, în apropierea
Hârlaulul ; căci pre, cât seim acea biserica datezâ
din timpuri mai din urmă, după ce lesuiţii aii stră­
bătut în ţera in jumătatea 2 -a a viacului 16-le. Chro-
nicariul Neculai Costin presupune, că acea biserică
papistăşesca a fost zidita de Despot Vodă (Letop. t.
1. Appendice. p. 63. 67).
292 N O T IT E ISTOK1CF ŞT ARCHFOT.OGICF

XL 1 B iserica din Bdlineşci, judeţul D orolioiu.

Vornicul Urechie, la începutul Domniei lui Bog­


dan Vodă, feciorul Marelui Ştefan, ne spune : Bog­
dan Vodă .,pre învăţătura tătăneseu lui Ştefan Vodă
trimisati la împărăţia Turcilor pre Tăutul Logofătul
cel mare, cu sluijtorî, pedestrime darabani, de aii
dus birul, decc pungi de bani, şi sau închinat cu
fotă ţera la Sultan Suleîman (*), împăratul turcescu.
Eară împărăţia de bucurie mare, cu dragoste ’î-ati
priimit, şi aU dăruit toţi banii Lăutului Logofătului
celui Mare; şi i-au adus în ţera, şi sau apucat cu
acel bani de aii zidit o iscusită biserică în sat în
Bălineşcî, pe Şiret în pe ţinutul Suevei, care trăeşce
şi pănă astâ(ţt“ (Letop. t. 1. p. 146).
Satul. Bălineşcii astădî este proprietate monastires-
că, administrată de stat. Biserica Logofătul ui Tăutu
esistă şi până astădî, dar în starea cea maî deplora­
bilă, ameninţată de o totală ruină.
Domnul pictor Bucevski, carele a visitat şi stu­
diat acea Biserică în anul 1882 , comandat înadins
de Ministerul de Culte, a decălcat tdte inscripţiunile
antice ce se păstrezâ în acea Biserică monumentală,
mi-a spus cu durere de inimă român escă, că „iscu­
sita Biserică“ a Iul Taut Logofătul a ajuns acum în
cea maî deplorabilă stare : discoperită, părăsită de
totă îngrijirea şi gata a se ruina. Academiea română
în anul trecut a întorşii luarea aminte a Ministerului
de Culte asupra acestei Biserici; dar nu sa făcut
încă nimica pentru restaurarea eî.

( * j Neculaî Costin, în locul lui Suleîman, pune pe Amurat; era Dascălul Siraion.
crede că era Baiazet. Vetjî notele la pa -. 146 din Letop. t. II.)
N O TITE ISTO RICE Şl ARCHEOLOGICE 293

I)ăm aici inscripţiunile epitafice depuse la Aca­


demie de D. Bucevski.
1. Epitapid de pe mormântul Marelui Logof. Ioan
Tău tul.
„ CZ t C T rp W G Z H a MA Iw AH T a^t Si AA R i AHKA

A 0 rO (j}E’rA r^M A CTtdfANA ROtBO^bJ. MPKfcH flp'fcc-

TARHC/A. RA^T 3 .O. MOţ* . . . (.1501 ).


„Acesta este mormântul panului ToanTăutul Mare
Logofăt al Domnului Ştefan Yoevoda, carele a re-
posat în anul 7009, luna . . .
Aici dăm de o greutate : Acest Mare Logofet loan
Tăutul mdre încă trăind Marele Ştefan. Prin urmare
nu este acel Tăutul, carele, la începutul Domniei lui
Bogdan, în anul 1504, a închinat ţera la T u rci Le­
topiseţul nu ne spune numele acestui din urmă Tâut
Logofătul. Treime dar să presupunem, că loan Lău­
tul Marele Logofet ai Marelui Ştefan va fi fost tată
Lăutului Marelui Logofăt al lui Bogdan.
2. Epitaful pe mormântul lui Teodor fliul Marelui
Logofăt Ioan Tăutul.
,, H a n i » I c j T a^ t ^ a A o ro c jiE 'r ^ k ^a c h czh rpo-

K Z CH^ CBOEAa H TEO^Optf H?Kt H llpHîC'r ABHCA K Z


8 'fc‘INOH W k H T ' t A H . R A T O / 3 B Ct. KR
„Păn Ioan Tăutul Logofăt înfrumseţâ acest mor­
mânt fiiului seu Teodor, carele s a mutat la viacînicul
lăcaşu în anul 7,002, Sept. 2 2 .“ (1494)
3. Epitaful pe mormântul altui fiin al Lăutului,
anume Petrea.
„ I I a NR IlVANb T z ^ T ^ A A 0 r 0 (|)trr K V k ^ach czh

rpO Kb CN^ CROEAaS' n t T p H H ttl n p 'tC T A R H C A KZ


K'fcMHOH WGH t Hî AH. R A T O , 3 8 . AWLţ. C t T . K .
294 n o t iţ e is t o r ic e ş i a r c h e o l o g ic e

„Pan loan l ăutul logofăt înfrumseţâ acest mor­


ment fiiului seu Petrea, carele s a mutat la viacini-
cul lăcaşu în anul 7,002. Sept. 2 0 .“ (1494).
Se vede ca în anul 1494 în casa Tâutului Logofăt
a fost o molimă, căci unul din fiii lut a murit la 20'
Sept, altul la 22 Sept.
4. Epitaful unei Kneghine tot din familia Logof.
Tâutul.
„ CZM rţ)0EK S'KpACH ^ (J A rO T k T Z ^ T ^ A O B H ‘1.
/V\ATff>H CBOtH * KNrfcrHNEJ MAplH. H 5* l H Hp'fcCTA-
BHCA K Z B 't'iH fM WEHTfAtAA. B A T O , , 3 3 M A p T K T. ‘
„Acest morment înfrumseţâ Dragotâ Tăutulovicî
Maice'i sale Kneghineî Măriei, care a sa mutat la
viacinicele lăcaşuri în anul 7,007, Mart. 2 3 .“ (1499)
5. Epitaful pe momentul soţiei Logofătului Tâutul.
,,C Z H r f O E E ( C T K fA E 1!' FÎKIM AAAflH K N ^ r H N H
IlANA T z i f T ^ A A A 0rO (j)tTA . HÎKt H np'fcCTHBHCA
K Z B^MNOM WEH T ^ iA H . B A TO ^ H . Ci. K A .
„Acest morment este al robei lui Duinnedeu Ola­
n e i, Kneghineî panului Tâutul Logofet, carea s a
mutat la viacinicul lăcaşu în anul 7008. Sept. 2 9 .“
(1500). Adică ea a murit cu un an înaintea bărba­
tului seu.
6. Epitaful pe mormântul Kneghineî Angelineî,.
soţia lui Drâgan Tâutul.
,,C Z H TfO EE ^Kţ)ACH ^pZ TA H T Z ^ T ^ A A0r0(J)fT .
KN'fcrHN'fc CBOtH ANTf AHMH. tPKt n ^ C T A B H C A K Z
BHîHH'tH W K H T 'tA H . B A TO ^ p K f . AAAH A .
„Acest mormânt înfrumseţâ Drăgan Tâutul Lo­
gofăt Kneghineî sale Angelinei, carea s’a mutat la
viacinicul lacaşu în anul 7125, Mai 3 0 .“ (1(317).
NOTITE ISTORICE ŞI A.RCHEOLOG1CE 295

Despre Drâgan Tâutul se face menţiune în Chriso-


vul Iul leremia Movila din an. 1606,, pentru închi­
narea Monastirel Golia. El figureză acolo ca scrii-
toriu al liricului.
7. Epitaful pe mormântul unei fete a Logofătului
Tâutul.
,, CZH rpO EB ECTE pAEA K /K I A BACHAKA

TZ^T^AA A O rO (j)fT A . HÎKE (lpHîCTABHCA BATO.


3 r /vuiţA Ctrl. h i . k 'I» mm aa eh o a m ^ t e . cztbo ^h h

S; K 0ACM i r o IvJU T Z ^ t Wa AOrO(|)fcTZ l.


„Acest mormânt este al robei lui Dumnedeu Va-
silca, fata Tăutuluî Logofătu, earea a reposat în a-
nul 7,003, luna Sept. 18. Viacmica el pomenire. 11
făcu şi înfrumseţa loan Tâutul Logofet. (1-405).

Ă L V L B is er ica d e la B o d e ş it , j u a ' ţ a l X em ţidvL

Satul Bodeşci a fost proprietate a familiei Raco-


viţeşcî, din carea se trăgeau Domnii Racoviţâ AIiclia.il
şi Constantin. Domnul Constantin Racoviţâ, în via-
cul 18-le, a chârăzit acestă moşie Monastirel Pre-
cista din Roman, pre carea el o a zidit în tovărăşie
cu Lpiscopul de Roman loanikie. Aici s a găsit o
petra mormentalâ, de pe carea se vede, ca acolo a
fost înmormântat în anul 1651 Marele Logofăt Pa­
tru Racoviţâ. E ta epitaful mormântului:
,,C Z H KAAAENE CZTBOpH H ^KpACH IIANE T O ^ E f Z
h K p A ' r z i r o 3 0 CHAAE. w r i ţ t f cbo eaa ^. nAN n z T p
ţAKOBHlţ REA A O ro d )£ T H K N ' t r H N ^ ITO HA^HA. H
I l f t c T A B H C i B MClţA AIlţlH. KE. BZ RACHAIE BOI—
BOAA. KZ A ^ T 3f>NA
„Acesta petra o făcu şi înfrumuseţa Pan Toader
296 N OTITE ISTORICE ŞT ARCHEOLOGICE

şi fratele seu Zosim părintelui seu Panului Patru


Racoviţă Marelui Logofăt şi Kneghinei lui llena. Şi
a reposat în luna April 25, în dilele lui Vasilie Yoe-
voda, în anul 7 1 5 9 .“ (1651 .

XX X . M oncistirea B ă ch ito sa , ju deţu l Tecuci.

Pela linele viaculul 17-le Marele Clucerii! Ianaki


a făcut la Răcliitdsa o bisericuţă mică durată de lemn
de stejar, carea esistâ şi astăcR lângă Monastirea Ră-
chitdsa actuală, şi este bine conservată, servind de
Biserică a cimitiruluisătqşcti, unde locuitorii fac ser-
viciele religiose pentru reposaţii lor.
Fiiul Boeriului Ianaki, Marele spătăria Ilie Ianaki,
şi cu soţia sa Tofanasea Theofana, fiica Marelui Vor­
nicii loan Racoviţă, şi soră a Domnului Michaiu Ra-
coviţa, in anul 169 7, an zidit mai în urmă Monas­
tirea actuală si o au înzestrat cu moşii, si cu tot ce
trebue unei monastiri mari. Acesta ctitorie se con­
tată atât prin inscripţiunea ce este pe pâretele din
afară a bisericei, în partea despre medă-(R cât şi
prin testamentul ctitorescn, pre care noi le şi repro­
ducem aici :
1 . Inscripţia de pe păretele B isericei:
,» * B A ^ T b . 3 C5 . M C g A tt'KTO . .f. £H A E a ( e)
( a ^ h ) I u >N A H THO »^ K O N C TA N TH N BOfBO^ * 3 H-
AMACTZ REC'fcpEKZ M a »E BEA
CTO AN HK. KW’y V n C z ^ H ' t c A ^A'UICAAE AMu>d)aNA *
M V c n fN If ( lf t C T b lA KLţA H HpnCNO^B'fc MAftlA.
W T j>0Hv ^-BA I C . 9 7
In inscripţia acesta se arată amândoue datele, atât
cea dela creaţiune 7206, cât şi cea delaChristos 1697,
n o t iţ b : i s t o r i c e ş i a r o h e o l o g i c e 297

Octombr. 24. Şi tot o data se vede lămurit ca auto-


riul inscripţiuneî începea anul dela 1 Septembrie ;
căci, c a s ă dobândim anul dela Ohriţtos 1097 la
24 Octombrie, trebue să scădem 550!» din anii dela
creaţiune 720(1.
2. Testamentul Spătariuluî llie lanaki, şi al soţiei
sale Tlieofaneî, scris românesce, în anul 1704 :
„llie lanaki vel Spătar iu şi cu soţia mea Tofana,
fata luî Ion llacoviţa, ce au fost vornicii mare, facem
şcire tuturor cui se cade a şei, pentru o bisericuţă,
care din munca şi ostemŢa ndstra am făcuto de pe­
tră, unde ântSiu şi din început au descălecat şi au
făcut biserică de Lumii tatăl meu lanaki, ce au fost
clucerii mare. Acum în urma părintelui nostru, mi-
luindu-ne Dumnedeu, noi am mai s ilit: una pentru
focii, alta pentru traiu; că lemnul petrece viaţă mai
scurtă, er petra viaţa mai lungă. Deci avend noi şi
un cucouti din trupul nostru, anume Gavriil, carele
’lu lăsăm să fie slugă şi paznicii bisericei aceştia, ce-î
numele Rachitosa, si hramul Adormirea Maicei Pre-
cista, ce este la ţinutul Tecuciului, pe o dispărţitură
a Zeletinului. Cum şi noi pe urma părintelui nostru
cu acele ce s au venit am făcut, aşa şi el în urma
nostrâ, şi după a nostră viaţa, să facă şi sa întâre-
scă, şi pe ori ce moşie s ar întâmpla de ale nostre,
să are plugurile Monastireî, niminea deciuelâ să nu f
ea. Şi încă şi eu am socotit din moşiele mele şi am
dat Sântei Monastirî satul Motoşeşcî, ce-sii la ţinutul
Tecuciului, pe apa Bârladului; înse la vadul moreî,
ce este în Bârladu, să nu aibă trebâ; căci este în ho­
tarul Sesescilor vadul moreî, si este a Sesescilor----
De s’ar prilej i fiiulut nostru luî (favriil morte, şi să
298 NOTTTE ISTORICE ST AROHEOLOGICE

n'aibn feciori să-î râmâe în urma lui, la moşiele mele


ce-sii de pe fatal meu, să n’aîbă trebă ruda mea de
pe fatal meu a se amesteca. Aşijderea şi la moşiele
ce-,su de pe maica mea, sa naiba trebă ruda mea
de pe maica a se amesteca. Aşijderea şi pe moşiele
ce am cumperat eti în viaţa mea, iarăşi nime să nu
se amestice. Aşijderea şi la moşiele soţiei mele, a
■Tofanei, ce va fi partea mea, să n aiba trebă fraţii
seu rudele mele. _Şî când ne-ar pedepsi Dumnedeti
cu ac&sta mai . s u s pomenită, tote moşiele nostre
sa fie a sfintei monastirî a Eecliitosel; ca aceea ne
remâne de acii fecidra. Er cine s’ar amensteca a
strica a îidstrâ tocmelă şi aşezare ce am făcut, să
fie tricletu şi proclet afurisit. Aşijderea şi pe tote
casele mele punţi epitropîi pe soţia mea Tofana,
sa aibă a o asculta pana va fi. şi ea vie. Aşijde-
era şi din odora şi alte ale casei agonisele iarăşi
tote să fie pe sama soţiei mele Tofona, ca să aibă
a griji sufletul meu şi al ei, şi a istovi zidiul la Mo-
nastire, şi un rond, dbue, seu câte a putea, să fie
nevoitore să facă chilii de petră, vrând Dumnedeu şi
dândul putinţa. Ear rudele mele la nimica să nu se
amestice, căci fecior las pe Monastire. Eai* pe Tofana
şi pe copilul şi casa mea o laşii pe ajutoriul Măriei
sale lui Micliaiu Yoevodu, să le porte de grijă, şi
sântei Monastirî tij. Şi pentru ca bună şi credincidsă
sa fie acesta diată a mea, ce am făcut la boia mea
si la mbrtea mea, am iscălit si eii si soţia mea To-
fana. Inse si
i soţia
7 mea Tofana să nu se mărite în
urma mea, ci cu cinste să petrecă ca şi alte jupănese,
deosebit pentru cinstea casei ce este. Eară cine ar
esi
7 dintr'acestâ asedare
7 5 si
7 tocmală,7 cum si? mai sus
NOT1TE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE 299

am dis, sa fie blestemat de Domnul Dumnedeu, şi


de toţi sânţii, amin. Şi eu singur cu mâna mea am
scris. Let 7212, Maiu 1 6 .“
Subscris!: „Ilie Ianaki vel spâtariu. Tofana spă-
taresa. “
Precum se vede din inscripţia de pe petra mor-
mentalâ a ctitorilor, Tofana spătâresa. a murit în
anul 1727. Se vşde înse ca Gavriil, feciorul spâta-
riului ilie a fost incapabil de a administra averea
părintescâ şi a fi ecutoru testamentului tatălui seu,
căci după mortea Tofaneî găsim o epitropie, carea
administreză Monastirea, şi în anul 1 729 o închină
la Yatopedu, şi în actul de închinare epitropia dice,
că ctitorii n’au avut feciori. Cu tdte acestea fiul lor
Gavriil a trăit până la anul 1 735, Maiu 26, precum
se vede din inscripţia pusă pe mormântul ctitorilor.
Tradiţia locală spune că Gavriil a murit inecat în
Seretiu, la moşia părintescâ Ciuşlea, şi s’a înmor­
mântat în cripta Monastirei Răcliitosa, împreună cu
părinţii sel, precum arată inscripţia menţionată.
Epitropia Monastirei a trecut apoi la rudele cti­
torilor, boerii lordaki Cantacuzin si Tliedor Paladi,
carii în anul 1 729, au închinat Monastirea Răcliitosa
Monastirei Yatopedu dela muntele Atlion. Acesta
se vede din urmâtoriul actu al acestor boieri, pen­
tru închinarea Monastirei:
„ Adică noi ctitorii sfintei Monastiri Răcliitosa,
carii mal jos neam iscălit, facem şcire cu acesta
scrisore a ndstră pentru sfânta Monastire Râchitdsa,
carea este zidită şi făcută de nemul nostru, răposa­
tul Tlie Ianaki ce au fost Spătarii! Mare, şi de jupâ-
nesa sa Tofana, unde este hramul Adormire! prea
300 NOTITk. is t o r ic e şi a r c h e o i .o g ic e

sfintei de Dumne(leu-născătdi*eî şi pururea Fecidreî


Măriei, şi după mdrtea lor, ne remâindu-le feciori
ce au avut el, tdte moşi d e şi ţiganii şi bucatele le-au
dat Monastireî. Deci şi noi, nenml, acum maî pe
urmă cu toţii socotind pentru mar bună starea eî,
vedendşialte monasliri ce sînt încliinate la Sfântaa-
g'ora şi la Sinai sînt chivernisite şi starea lor este mai
bună, şi celor ce le-au zidit este vecinică pomenire.
Aşa am bine-voit şi noi din tot cugetul nostru, fiind
cu tdtă voia nostru, şi cu soirea Măriei sale prea lu­
minatului Domnului nostru Ion Grigorie Gliica
Voevod, am închinat acestă Monaştire Eăcliitosa
la sfânta şi Marea Monastire Vatopedul dela Sfântaa-
Gora, ca să fie sfintei Monastiri mitocu supt totâ
ascultarea, dupre cum sînt şi alte Monastiri, ce sînt
închinate la Vatopedu. ţii noi toţi pentru mai mare
credinţă ne-am iscălit. La Iaşi let 7237 (1729) Ghe-
narie 10 . “
Subscrişi:,, lordaki Cantacuzino vel spătar. —-
Toder Palade Hanii. “
Cu ddue dile maî înainte Epitropii solicitase dela
Domnitoriul Grigorie Ghica, urmâtoriul chrisov,
aprobătoriu dorinţei lor de a închina Monastirea
Răchitosa Monastireî Vatopeduluî:
„Noi Grigorie Ghica Voevodu bojiiu milostiiu
Gospodar Zemli Moldavscoi.
Facem şcire cu acestă carte a Domniei mele tu­
turor cui se cade a şei, pentru Sfânta Monastire Ră-
chitosa, ce-î la ţinutul Tecuciului, unde este hramul
prea sfintei de Dumnedeu născătoreî şi pururea-fe-
cidrei Măriei, care Monastire este zidită şi făcută de
reposaţiî ctitorii ei Ilie lanaki ce au fost spătar mare,
N O TITE ISTO RICE SI ARCHEOT.OGICE 301

şi de jupănesa sa Tofana; şi după mortea lor nere-


mâindu-le fecion, lâsatau cu diata tote moşiele lor,
şi ţiganii şi bucatele, ca sa fie a Monastirei. Deci
acum mai pe urmă şi nemul lor socotind ca să se
mai întemeeze si să se schivernisescă mai în bună
stare, şi să remâe vecinică pomenire, venita u înaintea
Domniei mele cinstiţii 5 si
1 credincioşii
1 boerii noştri
1
D-lor Iordaki Oantacuzino vel spătar, şi Theodor
Palade vel Banii, ctitorii sfintei Mănăstiri, de au ce­
rut voie si au închinat acesta Monastire Răchitosa
la sfânta şi marea Mănăstire Vatopedu dela Sfântaa-
Gora, de care lucru şi Domnia mea, dacă am vedut
cum că este cu tota voia ctitorilor acesta închină­
ciune, datam si am întărit si dela Domnia mea Va-
topedului, ca să fie acostă Monastire Răchitosa mo­
tocii şi închinare sub totă ascultarea, ca şi alte mănă­
stiri ce mai sînt închinate acolo. Aşijderea şi după
a ndstră viaţă şi Domnie, pecine Dumnecleii va alege,
ca să fie Domnii întru acestă ţeră a Moldovei, ori
din fiii noştri, ori dintru alt nemţi, poftim ca sa nu
surpe, să nu dislipeseă închinarea acestei Mănăstiri
dela Vatopedu, de unde s au închinat, şi mai vârtos
să întâreseă pentru a sa vecinică pomenire. Iară cine
s ar ispiti a dislipi închinarea ei, parâşîi să-I fie prea
curata precista, hramul acestei sfinte Biserici la în­
fricoşatul judeţ. Acesta am dat şi am întărit ca să se
şcie. In laşi, let 7237, Ghenarie 8. “ (1729).
Fiind că prin Testamentul Spătarmlui 11ie se la­
să suprem curatorii al averei sale. cumnatul seu
Domnul Michail Raeoviţă, de aceea Monastirea Va-
topedul, în anul 1712, a dobândit şi dela densul
chrisov întăritorii! actului încliinărei Monastirei R ă-
302 NOTIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

chitdsa. Micbaiti Racovitâ era arunci Doinnu în


Muntenia.
*
E tâ şi acest clirisovu :
Milostiiu bojiiu Io Miclial Liacoviţă Yv. Gospodar
zemli Ylachscoi.
Datam Domnia mea acest cinstit clirisovu al Dom­
niei mele Sfintei şi dumnedeeştii marei lavrâ de la
Sf. Munte, ce se numeşte Yatopedu, ca sa fie închi­
nata la acesta sfântă lavrâ o Monastire din ţera Mol­
dovei, anume Eăchitdsa din ţinutul Tecuciului, unde
se cinsteşce şi se prăznueşce hramul Adormirea pre
sfintei de Dumnedeu Nâscatoreî şi purure-feciorei
Măriei, care acesta Mănăstire este zidită din temelie
de reposatul cumnatul Domniei nbstre llie vel spă­
tar, care au ţinut pe sora Domniei nostre Tofana, şi
după ce aii făcut şi au zidit cu tote cele pe din lă­
untric o au şi înzestrat şi au întemeeto şi cu cele pe
dinafară trebuinciose, adică cu moşii, cu vii, cu ţigani
şi cu tot feliul de dobitoce, ca să fie spre schiver-
nisela sfintei Monastiri şi părinţilor călugăraşi, câţi
se vor afla la acel sfânt Incaşii —de hrană.
Dar reposatul cumnatul nostru llie vel spătar, la
sfîrşitul vieţei sale, aşefiend tote ale casei Dumnisa-
le şi bine tocmindule, au socotit şi pentru acesta
sfântă Monastire Răchitdsa de o aii aşedat şi o au
întemeet şi mai bine după cum se cade, şi aşa cu
tote acestea, ne-au lasat pe Dumnia nostrâ epi tropii.'
atât pentru tote altele ale casei Dumisale, cât şi mai
vertos şi pentru sfânta monastirea acesta. Deci în
urma pomenitului Dumisale cumnatului nostru llie,
rcmăind sora nostrâ cu un copil micii clironom
peste totâ averea reposatului soţului Dumisale, au
NOTIŢE ISTORICE Şl ARCH E0T.0G1CE 303

trăit, câtvaşl cu tiiul seu din premia, şi diu vrerea lut


Pnmnedeu au murit şi copilul şi reposata sora Dora-
niei nostre Teofaua, şi la stîrşitul vieţel Dumisale,
iarăşi cu cele ce au avut, mult-puţinu, au adaos şi
au închinat tot la acesta sfânta Monastire Kâchitosa.
De care lucru, fiind Domnia mea epitrop peste tdte
cele ce mult-puţin au remas dela reposatul cumna­
tul nostru 1lie vel spătar, ca la cele ce am cundşce
Domnia mea, ea ar ti cu c a le , sa nu trecem cu ve­
derea a nu tace. ci după cum ne-au lasat epitropu sa
le îndreptăm şi sa le aşedem ca sa fie pentru folo­
sul sufletelor celor ce mai sus s au pomenit.
Aşa dar Domnia mea am socotit, că nu este bine
acesta Monastire a lîâchitdsei sa fie neînchinata,
pentru ca fiind neînchinata nicâirea, multă strică­
ciune şi răsipă aduce din pricina igumenilorşi altora,
ca care cum se pune, cată sâ îea şi să răsipescă. Pen­
tru aceea şi Domnia mea am dat şi am închinat ace­
sta sfântă Mănăstire Rachitdsa, ce maî sus s au dis,
la sfânta marea lavrş a sfântului munte, ce se cliia­
ma Yatopedu, cu tote moşiele, viele, ţiganii, morele
şi dobitocele, şi ori oe ar fi de a sfintei Monastiri,
până la una, mişcătoref şi nemişcătdre, cu tote îm­
preună le-avn închinat la numita Monastire de mai
sus, sf. lavra Vatopedu. iară pentru întărirea ace­
stor de mai sus tdte pomenite, am dat şi Domnia
mea acest chrisovu cinstiţii al Domniei mele, ca să
fie nestrămutat acest aşedem£ntu, ce am cunoscut.
Domnia mea că este cu cale şi spre folosul mona-
stirei, care şi mărturie am pus Domnia mea pe D-lui
Panu lordaki C'reţnlescu vel \ornicti, i pan Cjon-
standin Dudescu vel Logofăt, i pan Antonie Caliar-
304 N O TITE ISTORICE ŞI ARCHFOI.OG'CE

cliu vel Banii, i pan Constantin Tpsilante vel Spătar,


i pan Grigorie Grecianu vel Vistiar, i pan Androna-
ki Paladet vel Cluciar, i pan lordaki vel Postelnicii,
i pan Michail Bărbâtescu vel Pacharnicu, i pan Ra­
dul Creţnlescu vel stolnicii, i pan lordaki vel Comis,
i pan Fiera Brazoianul vel Sardar, i pan Drăghici
Grecianul vel Pitar, şi ispravnicul Dumitraşcul Ra-
coviţă 2 -le logofăt. Şi s au scris chrisovul acesta în
anul 2-le de a doua Domnie a Domniei mele aicea
în oraşul scaunului Domniei mele în Bucureşci de
Constantin Logofeţelul.
Luna Octombrie 26, let 7251 (1742).
Tote aceste documente privitore la Monastirea
Râchitosa, împreună cu multe altele, privitdre la
Monastirile închinate, şi parte reproduse în acesta
scriere, mile am procurat în copie dela o personă,
ce a fost amploiată în cancelaria Epitropiei Sântu­
lui Mormânt, când mai multe documente monasti-
reşcî s’an copiat de pe originale, sau tradus în limba
francesă şi litografiat în mai multe esemplare, sub
titlu : Eclaircissements sur la question des monas-
teres grecs situes dans Ies principautes danubiennes. “
BisericaMonastirei Râchitosa, în anul 1739, a fost
dărâmată de cutremurul întâmplat la 31 Maiu, când
s’au dărâmat multe case şi mănăstiri din ţerâ (Letop.
t. II. p, 43). Chronicariul spune, că cutremurul acela
ar fi ţinut, apropo un sfert de ciasu.
Biserica Monastirei Râchitosa, înstărea ei actuală,
a fost prefăcută şi înnoita în viacul present de Egu-
menui Daniil, carele împreună cu un alţii Egumen,
este zugrăvit în nartica Bisericeî ca ctitoră. El a fost
un bunii administrator. Numele lui până astâ-cţi se
N O TIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 305

amintesce cu lauda în judeţul Tecuciului. Biserica


este totă zugrăvită, dar zugrâvela eî este modernă.
Pe păretele despre apus sînt zugrăviţi ctitorii în
tdtă statura lor. In partea dreptâ: Ilie spătariul, so­
ţia sa Tofana şi tiiul lor Gavriil, în costumul boe-
rescu de atunci: tatăl şi tiiul cu işlicele lo r; la stân g a:
Enaki Cluceriul, Tatăl lui Ilie, Miliaiu KacoviţăVoe-
vod, cumnatul lui Ilie, Nicolai Mavrocordat, Grigo-
rie Ghica Vvdu. In rând cu denşiî sînt zugrăviţi îm -
peraţiî bizantini Arcadie ctitorul Monastirei Vato-
pedul şi tatăl seu Tliedosie cel Mare.
In păretele despre medă-ndpte al Bisericeî este
cripta cu mormântul ctitorilor. Desupra mormentu-
luî o petră cu următdrea inscripţiune românescă:

,, t C b c G ) l l l V f K Z AHMK C ^ f l T ^ A M A C T Z f l ' W p Z .
ACTfc ^ . T f O n A T K H HAHf. R lA b C n Z T d p b
CRN §N A K H . REA. K A S '^ 'tp h . UlH Nb. UIH
(|)VlK!Ab ^tf/WHCAAE T A B ţ H A C b H HAHE. R b . A ^ T , 3 C/V\r
( 7 2 4 5 ) w f c c . /VUH K 5 . ( 2 6 ‘) , AUlHSK^Eţ)^ LUH ^S’/VEM'tî
EH T O C A N A CIlZTb pO E C\tf CZB bţO lIH T. AAiîC. Anţ>.
A l - /3CAE. ( l i ) . 7 2 3 5 ) ;iU H CA^C Z I 1 A T A SHAEA6
irb/V U H b A V H NH 0 d )H 'r B A 'itT 3 C/VU. ( 7 2 4 b ).
NOEAA. K 2 0 . £ N b
Sînt încă doue mici petre mormentale isolate, una
în Biserica marc, alta în Biserica cea veche de lemn.
De pe forma lor mică se vede, că ele au fost puse
pe morminte de prunci ai ctitorilor şi familiei lor.
Pe cea dintSiu se ceteşce acest epitaf:
„ T i I haCt a niA 'rp A .tv xtf a (bp/viCEiţAT
H A A ^H IAHC MA()E CTO AH H K KO^lVHHAOf CZH *1a i -
Notiţe Istorice şi Arhiologice. 20
306 NOTIŢK ISTORICE ŞI ARCHEOLOGICE

U)H G a AA. BA+T ,3 f3 MCIIA MAH AA

(7 2 0 7 = 1 6 9 9 . /Mah 3 1 ).
Pe a două petră este epitaful următoriu:
„ t d W r * mATţ)Z U) A ^ Z K ^ ( t ) UIH a ’ A^
^ c |)ţ)Z /v ic a jA T . y S n ( x )H>tcA anna /vupt b o ^nhhac

( z ) . (JlIMA^H c t â HfHAAIE ^ SHAEAE ( aVh ) Iu>

boebo^ a ^ t 3 pnw “ ( 7 ) 88 = 1680 )


La Monastirea Râchitosa s a păstrat o bunicică
colecţiune de cărţi slavoneşc!, manuscrise şi tipărite,
grecesc! şi românesc!. Intre manuscrisele slavone
sînt: Minee lunare şi obştesc!, sbornice de predici
de ale sânţilor părinţi. Tetravangele, psaltire, Tlieo-
logia lui Damaskin, etc.
Vom aminti câte-va dintr’ensele pentru notiţele
istorice, ce am găsit în ele. Aşa este:
1 . Mineiul slavon manuscris, în carele se spune,
că s’a scris în anul 7074 (1566), de Monachul Ma-
carie, în dilele lui Alexandru Voevodă (Lâpuşnenul) ;
că a tost cumperat cu 30 zloţi de jupănul Mateiu
cu soţia Iu! Maria, şi dat în târgul Sucevei, la Bise­
rica sfinţilor Apostol! Petru şi Pavel.
Acesta Biserică astă-d! nu esistă în Suceva.
2 . Evangelie Slavona, tipărită în Liovii în anul
dela zidirea lume! 7152, eră dela naşterea lui Cliris-
tos 1644, Mai 25. Pe fila dela început este acesta
notiţă:
,, d M A C TZ C (j)Z H T Z ERA NTE Al"E M n Z p A T V a ’Atf
6 n AKΑe GH8 K Z A A Z f A I U B Z ^NH H 6 B C T p A T IE
^AKH/K BOEBO^A A E T /3()0B MCLţA AAAfT E £NH.
(7 1 7 2 = 1 6 6 4 ).
NOTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOEOGICE 307

3. Noul Testament, folio, tipărit în Ardei, sub


Georgie Racoţi craiul Ardeiului. Fără frontispiciu.
Se începe cu o prefaţă dedicatorie cătră Craiul R a­
coţi. Dupre catalogul D. Iarca, ea este tradusă din
greceşee, slavoneşce şi latineşce de Silvestru, şi ti­
părită în Belgrad, în anul 1648.
4 Psaltirie română tradusă din evreşce, tot în
Transilvania, sub craiul Racoţi. N are frontespiciu,
nici sfîrşit. Dupre acelaşu catalog ea este tipărită
tot în Belgrad, în anul 1651.
Monastirea Răchitosa este situată într’o înfundă­
tură pe valea Zeletinuluî, în marginea satului numit
dupre numele Mănăstire!—Răcliitdsa. Impregiur are
delurî acoperite cu codri mari.
Mănăstirea acesta acum este prefăcută în peni-
tenţiar pentru omenii fără căpateiu şi vicioşî. Bise­
rica este în bună stare, dupre reparaţia ce i s a fă­
cut acum în urmă, prin stăruinţa vrednicului pre­
fect al judeţului Tecuciu, D-lui Taki Anastasiu. Dar
încăperele Monastireî, unde locuescu deţinuţii, pre­
cum şi personagiul administrativă al penitenţiarului,
sânt vecii!, negrijite şi umede, şi reclamă urgente
îmbunătăţiri pentru ca penitenţiariul sa nu devină
lăcaşu ile condamnaţi la morte.
Cel din urmă egumen grecii al Monastireî Răchi­
tosa, întimpul secularizare!, a fost încărcat argintâ-
riele şi alte obiecte de valdre ale Monastireî, şi vo­
ise ale transporta preste Dunăre; dar transportul fu
oprit de guvern pe drum, şi obiectele înapoiate Mo­
li as ti re i.
Inse la alte Monastirt egumeni! isbutise a tran­
sporta preste Dunăre argintăriele şi oddrăle monas-
308 N O TITE ISTORICE ŞI ARCHEOI-OGICE

tireşcî, în cât Monastinle au remas desbrăcate de


poddbele lor. Aşa dela Monastirea Bistriţa ati fost
luate până şi candelele de la icone. încât egume­
nul românii a trebuit să le facă la loc, alergând la
pietatea chreştinilor.

X L V il. M onastirea P recista din F ocşan i.

Acestă Monastire a fost zidită pe la începutul


viaculul 18-le de Domnul Nicolaî Mavrocordat, ca­
rele a domnit între anii 1709— 1716.
E a în urmă a fost închinată la Monastirea Yato-
ped, şi a devenit metochu al Monastireî Cantimireş-
tilor Mira. De aceea în pomelnicul eî, pe lângă nu­
mele Domnului Nicolaî Mavrocordat sînt si ? numele
Domnilor Cantimirescî.
Biserica acesta are o construcţiune frumosă şi so­
lidă, a fost zugrăvită pe din lăuntru. Dar astădi sub
administraţia Statului, ea a ajuns în o stare deplora­
bilă, nedemnă de a se servi în ea lui Dumne^eti.
Intre documentele publicate de egumenii greci la
ocasiunea secularizării Monastirilor închinate, este
un chrisov al Domnului Grigorie Ghica, din anul
1733, din carele se constată ctitorul ei, precum şi
închinarea eî la Vatopedu. Noi îl reproducem aici.
„ Cu mila lui Dumnedeu, noi loan Grigore Ghica
Yoevodu, Domnii a totăţera Yalacliiei. Au dat Dom­
nia mea acest domnescu chrisovu sfintei şi duinne-
deeşcil Monastirî din oraşul Focşani, care este des­
pre partea Moldovei, unde se cinsteşce şi se praz-
nueşce harmul Uspenieî pre sfintei, pre curatei, slă­
vite! Stăpânei nostre de Dumnedeu Născătoreî şi
pururea fecibrei Măriei; care biserică din temelia ei
NOTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 309

zidită, şi cu tote cele trebuincidse împodobită este


cu totă cheltuela D-sale reposatuluî unchiului Dom­
niei mele Nicolai Vod, fiind Domnii ţereî Moldovei,
şi este închinată la Sf. Munte, la Monastirea ce se
elice Yatopedă, ca să fie sfintei biserici milă de la
Domnia mea, să aibă a luare în toţi anii Domniei
mele de la ocnă din sarea domnescă pe an bolo­
vani doue sute, înse la vreme când iau şi alte sfinte
Monastiri. Aşijderea să aibă a luare şi din vama
domnescă de la Focşani în toţi anii pre an câte
zloţi şase-deci, ca să fie pentru ceră şi unt de lemn
la sfânta acestă biserică, şi aceşti bani să aibă a-i
da Vameşii, carii pe vremi vor fi acolo la vamă, pe
lună câte zloţi cinci, cari întru un an fac suma ce
sau fiis mai sus; pentru că acestă sfântă biserică,
ne având alt venit de nicăirea, Domnia mea din
mila cu carea neau miluit milostivul Dumnedeu am
bine-voit de am dat şi am dăruit la acestă biserică
mila ce s’au fiis mai sus, ca să fie sfintei Biserici de
întărire. Iar Domniei mele şi reposaţilor părinţilor
Domniei mele vecînica pomenire. Drept aceea rugăm
şi pre alţi Domni blagocistivî, întru Christos iubiţi ai
noştri fraţi, cari în urma nostră vor oblădui tera a-
cesta, să nu strice mila nostră acesta, care Domnia
mea o am tăcut la acestă sfântă biserică, ci mai
vertos să o întărescă, pre cum şi noi ale altor repo-
saţi Domni, ce au fost mai nainte vreme, milele ce
leau făcut nu leam stricat, ci leam întărit, pentru
ca şi ale lor mile şi drese să fie în urmă bine plă­
cute, în samă ţinute, şi în viacul viitoriu să fie sufle­
tele lor la repaosul vecinieu. Iar carele din Domni,
ori din nemul nostru, ori prămintenî, se va ispiti să
310 N O TIŢE ISTORICE ŞI ARCHEOLOGTCE

strice mila acesta, îl supunem blestemului celui ve­


cinie şi osendirei deeătră faţa Dumnedeuluî nostru la
înfricoşatul seu judeţu, fiindu-î părâşă pre sfânta şi
pre curata Fecidră. Drept aceea dar întărim şi ade­
verim si încredinţăm mila acesta si cu acest chri-
sovo al Domniei mele, spre scire neclătită, nestră­
mutată celor ce coprind întru el, dupre cum au fost
dată şi întărită de reposatul Unchiul Domniei mele
Nicolaî Voevod cu chrisovul Domniei sale, întărind
mila acesta cu sfatul cinstiţilor şi credincioşilor bo-
eri celor mari ai divanului Domniei mele : Panu
lordaki Creţulescu vel Vornicii, panu Michalaki Lam-
brino vel Banii, panu Constantin Dudescul velLogo-
fet, panu Constantin vel Spătarii, panu Grigorie
Greceanul vel Vistiaru, panu Grigorie Filipescu vel
Cluciarii, panu Grigoraşco vel Postelnicii, panu
Michalaki Aristarchii vel Paharnicii, panu Constan­
tin Cantemirh vel Stolnicii, panu Constantin Brănco-
venul vel Comisii, panu Constantin Costin vel Sar-
daru, panu Michalaki vel Sulgerii, panu Radu Cre­
ţulescu vel Medelnicerii, panu Lupul vel Pitarii, şi
ispravnicii Constantin Creţulescu 2-le Logofet. Şis’au
scris chrisovul acesta în anul d’ânteiu al Domniei inele
aice în oraşul Domniei inele Bucureşti, de Pârvan Lo-
gofeţelul, în cursul anilor de la zidirea lumei 7242, eră
de la nascerea Domnului şi Mântuitoriului nostru
lisus Cliristos 1733 în luna lui Dekemvrie. „ (Sub­
scris) : loaii-Grigorie Ghica Vod. “ Şi pecetea dom-
nescă.
Însemnăm, că data acesta ne arată forte lămurit
că în viacul 18-le în jumătatea l-a în ţera munte-
nescă anii se calculau de la l-iu Septemb ; căci ca
N OTIŢE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGtCE 311

să dobândim în Decembrie data dela Christos 1733,


trebue să scădem 5509 din data de la Creaţiune
7242.
X L V I I I . M ăn ăstirea P recista din G a la ţi.

Pe la începutul viaculu! 17-le, un neguţitoriu ro­


mân din Galaţi, a nume Theodoru, a zidit pe delul
despre Dunăre o bisericuţă mică de lemn cu păre­
ţi! de vălătuci, şi o au dat ca metocliu Monastirei
Vatopedulul.
Pe timpul lui Vasile Vodă, do! neguţitorî din Bră­
ila, Die şi cu fratele seu Şerbul, fi! a! lui Comanu,
fiind-că în Braila unde domniau Turcii, nu le era
învoit să facă Monastire, aii hotărît să o facă în G a­
laţi, şi aşa seu înţeleşii cu alt neguţitoriu din Galaţi,
fiiul ctitorului biserice! Precista, anume Constantin
Theodor, ca în locul bisericuţe! esistânde atunci să
facă eu întrunite puteri o Monastire mare, în ondrea
Adormire! pre sfinte! Fecidreî, ceea ce aii şi făcut.
Monastirea a fost înzestrata de eî cu tdte cele tre-
buitdre pentru întreţinerea ei, precum: vite, locurî
de dugliene, cu mdră, caicu pe Dunăre şi apoi cu
moşie.
Monastirea acesta a fost forte m ăreţă şi frumcSsă
în forma el primitiva. Sa ascultăm pe areJiidiaeonul
Paul de Aleppu, carele o a visitat în anul 1050, îm­
preuna cu patriarchul Antiocbiel, la sosirea lor în
( ialaţi : „ In politia G alaţi, spune el, sînt 8 Biserici,
cele mai multe do petra : ddue încliinate Maice!
Domnului, ddue lui st. Nicolal, ddue lui st. Dimitrie,
una sântului Micbail, şi cea a 8-a sânte! Paraskeve!.
Cea mai magnifică dintre ele este acea aMaîcelDonv-
312 N OTIŢE ISTORICE ŞI ARCHFOI OGICE

nulul, totă din petră grea, cu trei superbe şi graţi-


ose cupole, covârşite, de măreţe cruci aurite, [Acolo
este şi un turnii pentru clopote, de dimensiuni pre
mari. Totă Biserica e prevăzută cu muri şi cu cano-
niere de resbelu, şi fu zidită de un boeriu chreştinu,
grecii din fortăreţa Brăilei."
însemnăm aici mai ânteiu, că în spusele citate
ale Arcbidiaconuluî nu se potrivesc cu adeverul
istoricii numai cele dise de el despre ctitorul h o e r iu
f i g r e c u din Brăila. Precum vom vedea din docu-
mentulii de închinare al acestei Biserici, ctitorii ei
au fost neguţeţori români, precum arată numele lor
românesc! : Dia fiiul lui Comami si 7 fratele seu Ser-
7
bulii, adeverati 7 brăileni. De acea ei si
7 au subscris si
7
aii declarat românesce în actul dc închinare.
Cumcă monastirea acesta în adever a fost forta-
reţă la originea ei, se ved urme şi astădi, anume :
zidiul păreteluîBisericeî împregiuru, desupra fereşti-
lor este duplu, şi în mijlocii formeză o galerie cât
pote umbla comodii unu oinii. Partea paretelul de afară
este proveqlută cu metereze lungi, şi strimte în par­
tea de afară, pentru apărare cu arme din interiorii.
In anul 1647, ctitorii menţionaţi au închinat Mo­
nastirea PrecistaMonastirei dela Vatopedu. Posedăm
o traducere română de pe actul de închinare ce a
fost scrisii în limba grecă, şi o reproducem aici în­
tocmai.
„ In numele sfintei şi de o fiinţa şi făcătoreî de
viaţa şi nedespărţitei Treimi, al unei Dumnedeiri şi
împerăţii fără de sfîrşit, şi în cinstea pre curatei
Născător el de Dumnedeu Stăpânei nostre. După
multă şi bogata sa milă, unde tolereză şi primeşce
N O TJTE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 313

darurile şi jertfele de la cei ce ceru de la densul cu


tota inima şi sufletul curat, şi mai multu primeşce
zelul şi buna voinţă pentru multele jertfe. Pentru
care şi noi încuragiaţî de nemărginita sa indulgen­
ţă, cu voinţa lui Dumnezeu şi bogata sa dreptă.
neam decis, atât eft Dia sin Coman şi fratele men
Şerbul şi Constantin Theodoru să rădicăm un sânţii
lâcaşu pentru slava şi închinăciunea lui, şi cinstea şi
pomenirea pre curatei Nâscătorel de Dumnedeu, pe
care lăcasii, cu comunul nostru acordu si a totnem u-
lui nostru l’am rădicat din temelie, şi cu ajutoriul
lui Dumnedeu s’a isprăvit cu pre puţine cheltuele,
ce nile-a dăruit Dumnedeu. Acest sânt lacaş se afla
de mai înainte cu totul micii, construit de vălătuci,
de către Theodoru Tatăl lui Constantin, şi ataşat la
marea împerătesca Monastire a Vatopedului, prin
concursul duchovnicescului nostru părinte, Domnul
Ignatie, ce se afla aici în Galaţi, l’am rezidit de pe­
tră măreţii şi frumosu, precum se vede, să se serbeze
iarăşi aAdormirea Maîceî Domnului. Isprăvind dar
acest sânt lăcaşii, cu tdtă reparaţiunfea, atât eu Die
sin Coman si fratele meii Şerbul si muma ndstră rriie-
odora, şi Constantin al lui Theodoru, cu totu neniul
nostru al Diilor, mici şi mari, din tot sufletul şi
inima npstră în comun acordii, legam şi-lu ataşam ia­
răşi la marca Lavra. şi împerătescă şi patriarchicesca
Monastire a Vatopedului din sântul Muntele Athomî,
la care Biserica se serbeză Buna-vestire a Maicei
Domnului, ca să se pomenesca şi acolo numele pă­
rinţilor noştri şi ale ndstre în tot timpul. Încă legam
şi ataşam la Monastirea carea am zidit eii Dia cu
fratele meii Şerbii, oi una sută cinci-iţeei, boi de
314 N O TITE ISTO RICE ŞI ARCHKOLOGICE

plug dece, vaci (jlece cu viţeii lor, epe dece cu mânzii


lor, stupi doue deci, cai doi, sa cumpărăm şi o mdra,
doue tocuri Tipsii cu talere şi una de arama, să
cumpărăm şi un calcă şaică să lucreze la schele. Şi
eu Constantinii dau la Monastirea nostră epe cinci
cu mânzii lor, un călii, jumătate vie la ţeră cu moşia
ei, vaci doue, boi doî, tingiri tipsii trei mari, şi în
târgu un locii, care este pentru carvasaraşi dughene,
şi eu de acum dau şi me ataşez la Monastire să tiu
ctitorii.
Aceste pre puţine, care am dat şi vom da, cât ne
va lăsa Domnul, şi urmaşii noştri la sus-cjisa Monas­
tire, carea am zidit-o a Adormire! Maîceî Domnului
s’a tăcut în cailele evseviosului şi pre luminatului şi
chreştinuluî Stăpănitoriu Domnia lui Domnul Yasi-
lie Voevodu, şi pre sfinţitului Mitropolitului Sucevei
şi pre cinstitului Domnului \ arlaam, şi iubitorilor
de Dumnefleu episcopî, D. Anastasie Romanul, Dom­
nului ........... R ă d ă u ţi.............Huşul, şi a egumenilor
aflaţi şi proegumeuî, D. Theodosie actual egumen
Yatopeduluî, D. Romanii proegumenu, D. Leontie
proegumenu, părintelui D. Mate iu Duchovniculşice-
lor-alţî părinţi. Am ataşat-o şi am dat-o cu totti veni­
tul ei la sus-disa împerătesca Monastire a Vatopedului.
Si ori care din noi seu din mimul nostru viitoriu ar
voi să înstreineze ceva din cele ataşate, seu să gân-
descă măcar a le înstreina de acolo, unde le-am în­
chinat, să fie dispărţit de la cea de o fiinţă şi făeă-
tore de viaţa întru tot sfânta şi închinata Treime, şi
neputredit după morte, şi pre pre sfânta să o aibă
iărişă, şi partea lui—împreună cu luda, Amină.
^cestea am scris,7si
1 am lăsat sase facă si
5 chrisovu
n o t iţ e is t o r ic e şi ‘v r c h e o t .o g i c e 315

al pre luminatului Domnii la anul 1647. Septemb.


Se adaoge în actu următorele scrise românesce
cu propriele mâni ale donatorilor Diaşi Constantinii:
„ Eli Dia şi fratele meii Şerbii sin Comanii, din Bră­
ila, mărturisim, cum mai sus scrie, de mănăstirea
ce am făcut, am închinat-o la Monastirea cea
mare la Sânta Gora, la Vatopedu cu tot venitul, cu
totă inima şi cu tbtă voia ndstră, în veci de veci.

Eu Constantin sin Tudor ot Galaţi mărturia eseu


ce mai sus scrie de mănăstirea acesta nouă, ce am
făcut, am închinat-o la Mănăstirea cea mare la Va­
topedu, unde a fost închinata şi cea mică, şi am
închinat-o cu totă inima şi cu totu venitul, în veci
de veci.

Dia se vede, că din Brăila s’a strămutat în Galaţi


şi ş’a cumperat moşie în j ude tul Covurlui; căci urmaşii
lor au format acolo familia Diască, si au chărăzit
Monastireî lor moşia Cişmelele, aprdpe de Galaţi,
fdstă proprietate a Dieşcilor.
Monastirea Precista astâ-di a perdut cu totul as­
pectul de fortăreţă; nare nici murii îtnpregiur, nici
clopotniţa acea magnifică, nici cele trei cupole, pre­
cum o descrie Paul de Aleppii, ci numai doue. E a a
fost de multe ori arsă şi prădată de Turci, şi prefăcu­
tă în Karvasara, unde ei aveau depositele lor de
productele, ce adunau din ţerâ, spre ale transporta
la Constantinopole. In eteri a de la anul 1821, când
Turcii aii ocupat Galaţii, şi ş’au resbunat măcelul
ce făcuse eteriştii în neguţitoril Turci de acolo, mulţi
316 N OTIŢE ISTORICE Ş I ARCHEOLOGICE

Galăţenî an căutat scăpare în Biserica Precisteî,


carea înfăţoşa dre-care speranţă de aperare; dar si­
liţi a se preda, fură inaî toţi tăiaţi de Turci.
Nu s a pastrat nici o inscripţiune, nici cărţi sen
vre un odor antică.

XLIX. Monastirea Theocloreniî. din târguşond Burdu-


jen it, ju deţu l B otoşan ilor.

Acestă Monastire este situată în faţa oraşului Su-


ceva din Bucovina. Ea este zidită în ânteia jumătate
a viacului 17-le de Postelnicul Theodor Movilă, de
la carele a dobândit şi numirea de Theodorenii. Ea
se mai numeşte şi BurdujenI, dupre târguşorul, în ca­
rele se afla.
In anul 1664, Domnul EvstratieDabija, împreuna
cu rudele fundatorilor, au închinat acesta Monastire,
Monastire! sântului Pavel de ia muntele Anton. Re­
producem aici însuşi actul de închinare dupre tra­
ducerea română, făcută sub igumeni! g re c !:
“No! Evstratie Dabija Voevodă, cumila Iu! Dum­
nezeu, Domnii Moldovei. Pentru că pre bunul Dum-
nedeu carele prin înţelepciunea sa cunosce tote, şi
fiind-că no! sîntem dator! a-î mulţămi pururea, pen­
tru că el ne-ati deschis porţile milostivire! sale, şi
ne-au luminat prin lumina înţelepciuni! sale, prin care
am vecjut şi am cunoscut că nicî o slavă pămentescă
nu este statornica, nestrămutată şi nemuritore, şi că
omul vestecjeşce ca Horea, trece ca umbra şi se ni-
miceşce : m’a ales din sinul malce! mele şi m’a dă­
ruit cu Domnia şi ocârmirea acestei ţerl, dupre în-
nalta şi ceresca sa milă; No! am binevoit cu mila
Părintelui, cu ajutoriulFilulu! şi cu conlucrarea sân-
N O TITE ISTO RICE ŞI ARCHEOLOGICE 317

tului şi de viaţă fâcătoriuluîDuchu, de a nostră bună­


voie, cu sufletu curatu şi luminaţii, din totă inima nos­
tră, cu ajutoriul lui Dunmedeu, cu bine-cuventarea
celor pentru Archiereî al Moldovei, a sfinţielor sale
Gedeonu Archiepiscopul şi Mitropolitul Sucevei, Do-
sotbeiu Episcopul Romanului, Theofan Episcopul
Rădăuţilor, şi Serafim Episcopul Huşilor, şi cu voia
divanului întregii al Boiarilor noştri al Moldo vil, mari
şi mici, să ne ocupăm şi să ne interesăm^ despre buna
rânduel a a sfintei Monastirî, numite Theodoreniî, ce
este aprope de oraşul Sucevei, făcută întru pomeni­
rea cinstitei înălţări a Domnului nostru Iisus Chris-
tos, şi ziditâde reposatulTheodoru Movilă Postelni­
cul. Deci fiind-ca disa Monastire prin administra­
rea călugărilor locali din ţera ndstră, remase fără
vite şi cu totul sărăcită şi este în ajunul pustiirel
sale, unele din acaretele, cu care ctitorii sei o do­
nase, fiind chiar vendute şi înstreinafej noi ne-am
ocupat de prosperitatea el, şi în acest scopti, după
ce ne-am înţeles cu ctitorii seî, şi anume, cu boia-
riul nostru Miron Costinu Părcărabul Hotinului, gi-
nerile lui I 6n Movilă, şi cu celelalte rude ale lui Mo­
vila, nepoţi şi strănepoţi ai lui Theodor Movilă Pos­
telnicului, ctitorul sus-disel monastirî, noi cu învo­
irea lor am închinat disa Monastire Theodoreniî
Monastire! sântului Pavel de la Muntele Athosil unde
, se cinsteşce pomenirea sântului slăvitului şi Mare­
lui Mucenică al Iul Ohristos Georgie purtatoriul de
biruinţa, vedend că câţi-va călugări Şerbi de la
(lisa Monastire a sfântului Pavel de la Atlion se
găsesc aice cu învoirea ctitorilor, carii cu deplina
lor consimţire au închinat şi consacrat acestă sântă
318 N O T IŢ E IST O R IC E ŞI ARCHEOLOGICE

Monastire celei a sfântului Pavel de la Athonu, cu


tdte vitele, acaretele şi lăcuitoriî seî, viele, moşiele
şi robii ţigani, dupre cum se adevereşce prin actul
dat sfintei Monastirî, şi prin osebit înscrisu făcut cu
propria mâna a ctitorilor, constatând buna-voinţa
lor. Deci vedend acesta danie şi închinare, făcute
de buna lor voie, noi deasemenea am întărit din
partea nostrâ îndemnat de biue-cuventarea a patru
Archiereî al Moldavieî, si de consentimentul sfatului
Domniei nostre, hotărând ca (ţisa Monastire Theo-
doreniî să fie închinată Monastirel menţionate mai
sus a sfântului Pavel de la Athonu, cu tote acaretele
şi lăcuitoriî seî şi cu tot venitul seu, şi ca disa Mo­
nastire a sfânt. Pavelă să aibă a trimite un egumenă,
însoţit de călugării trebuitori cu condiţiune însă,
ca ctitorii să ceră socotelâ egumenilor pentru tote
vitele Monastire!, care în locăde a se împuţina, tre-
bue să se înmulţescă, şi ca călugării diseî sfinte
mar! Monastirî a sf. Pavel de la Athonu, pe lângă
bine-cuventarea lor, să aibă a înscrie numele nos­
tru, pi'e cum şi numele ctitorilor în marele pomel-
nicu la marele jertfenicu, şi să facă în fie-care ană
pomenire, dupre obiceiă, cât va sta s-ta Monasti­
re. (urmezjjr apelul la Domnii viitori, şi blestemul obi­
cinuit). 7172. 29 Februar. (1664).
însuşi Domnul a poruncit. — Racoviţă Cehan
Logof. “

FINE.
CONSPECTUL MATERIEI
si
Ordinea cronologică a fundare! Monastirilor şi Bisericelor descrise în urmă.
PA G IN A
A n u l fu n d .
N U M IR E A M ONAST. S E U B ISER IC .
lo .

M onastirea P o b rata . - 150


1
2
1390
1407 M onastirea B is triţa . • ■ • 59*
133
3 1499 B iserica ilom i -' i din ' asini .
1491 B lie riM P ro ci"t a din B m I * • • 1-28
4
2 50
5 1491 B is e rica sântului Nicolaî din Ia ş i . ^
237
6 1492 B is e rica sântului G eorgie din H arla
124
7 1493 B isericii din satul B o r a u c ji •
140
8 1495 B is e ric a E piscopiei de H uşi .
89 »
9 1497 UonfttUroa T a.d au • • * •
74 •
10 1497 B ise rica sânt- Ion din P e tra .
4
11 > 497 B is e rica M onasticei Neinţuluî .
12 1500 B iserica din satul B â lin cşcil •
136
13 1503 JMonastirea Dobrovgţul .
130
14 1519 B iserica din satul \ al. ii . .
76 .
15 1520 M.mustii .-a B ite i i. anii . . . .
256
16 1541 B iserica Llancn diu la s î . . . .
229
17 1550 M n astrea G olia diu l a i . . . .
142
18 1550 B ise rica E piscopiei de liom an , ,
M onastirea G alata din Ia ş i . • • 277
19
20
1578
1594 M onastirea Aron-Vodâ de langH laş] 2<5
M onastirea S e c u l .............................. 12 •
21 1595
B iserica B ârboiu din Ia ş i . . . . 262
22 W OO
129
23 1600 B iserica din satul C riveşcî . • •
128 *
24 1600 B iserica (liti î i t u l Davtdeiltf. • ■
M onastirea T heodorenil seu B urd u je i 3 16
25 1625
2 44
26 1625 M onastirea sântului Sav a din Iaşi*
1 24
27 1628 ( 'isciicu din satul 1! ..I. a . . .
28 1630 M onastirea B arn o vsk i din Ia şi . . 260

M onastirea Burnova . • •_ 2 82
29 1630

30 1630 B is e rica sântul I Ion B otezâto riu l din la ş 261

Podul de la B w n te lS r e ş c î . 135
31 1636
.4 B iserica din satul Şm bcşc.ii. 132 '
32 1637
1638 ltisi. i. a d. la 1 opoft. . . . 275
33
34 1639 M onastirea sân ţilor T rie ra ch î din Ia şi 169
1640 M onastirea P recistn din t.a la ti. . 3 ll
35
93
36 1645 M onastirea S o v ^ s .................. ....... •
37 1646 Monastirea! A g ap in ................................ 28 ■

38 1650 B iserica diu satul B odeşciî . . ■ 295 *

39 1650 M onastirea B o g d a n a . . . . • 116

1660 M onastirea C b a n w * ............................. 2 70


40
41 1 6 6 0 -- 7 0 B ise rica din satul Şesu rile . . 127

42 1672 M onastirea C etăţuea dela Iaşi. . 273

43 1683 M onastirea S. Ion [Beilic] din Iaşi. 258

44 1695 M onastirea V i z a n t i a ........................ 101


45 1697 M nastirea R ăcliitosa . . . . 296

41 1706 Monastirea M i r a ......................... 108

47 714 M onastirea P re cista din F o cşan i 308

1762 M onastirea t t s d n e a n u ........................ 127


41
41 1780 B iserica din satul H eleştienl. . . 141
ERATA
pag. G R E Ş A L A . Î N D R E P T A R E A

29 tz. A H H . . • •

32 ................................................................................

37 nZ p m n uN . . . . nZ p H H TIA M .

40 asemanare . . . . însemnare . . .
A PX 1f f l H [K O M O M .
82 a pX K f l H I K O n O M
<$>ZA8 H T z ................................................
106 ♦
H N 11 H ...............................................................
107
IţJ H .
108
119 încă!. .

126 In loc de : „ 5. Se constata că Biserica de la Borzeşci


s’a zidit în 3 luni şi câte-va zile. Şi în adever Bise­
rica Să se cetescă: „ Biserica de la Borzeşcî este
mică şi simplă “ etc
129 N e m ţu lu î .............................. . Romanului . .
A sum. . . . . . . A S iwh
131
137 cel ce desupt . . . cel de desupt . . .
140 Aa-CrornoAi'184 froTo. rotnoAtTKA iro AtlTO. a

146 A * KX A f T h ................................. A * K > A 11 ** ■ •


147 pENfNTdTO...................... . pţMtNHivro*
155 eî o aştepta...................... el o aştepta . . • •
170 NOU 80 EROA.............................. HON 8 0 f 8 0 A •
NB. Literile cirilice H şi h adese-orî sînt confu
date unele cu altele.
185 policleu............................ . polieleti. . . .
192 temeliaceşce . . . . temeiiueaşce .
201 Siriga............................... . Sirigu . . . .
211 Ierusalimul . . . . . Ierusalimului.
221 neîmpăcate . . . . neîmpăcată
s’a mulţâmin . . . . . s’a mulţămit .
224 1687................................. . 1678 . . . .
227 capod.opera de arta . capodopera de artă.
230 XpHETOROI ............................... • XpHCTOKO. .
231 d Nh T f a 1f&.................................. 6 HkTI»l £ •

240 H m n i pt >apcitHX1 ■ H «nfpiTopthHxz •


250 Kî»; 11 IO................................ ♦ 8 * 1 .........................
272 împresurată . . . , împregiuratâ.
292 în pe ţinutul . . . . în ţinutul
296 se contată . . . . se constată. .
C <J>L r7 Z / jL fit <.

£-^ tî-7\ l/T'^ t / Q \^<4-Je9 J lA t^

A? Lfi~-rJ/i^ -£ -i c ^a ^*

J c y i ’^ T-T^ JL ~ / / '* < ^ C ' f ^4 ^ 1^ 2. {/JfiL< L~ o


/ ,

fa-? f v^ l. f ii p i ^)<<«<* o t-6 -^ c - t^ - / tn «- <)CfiL.

f iL c ^ - -f rM ____ u ^ . Ţ â L /i^ ’j^ 19 0 0 .

<p
j ifi~* /lâ^uau,
1
/ &
... -4

% 0
) s ir / 1 w \ 1/
•1 T V Zr * W iL . V J i

ilnfY V y l i | f f # 11#,
t\VA ¥ & r /

'Tsr*
/ OV * &
2m
%> y ' r r$ % , ,s

1 \ 1
H M Y X k -I p

I jg ’
■a . \ ' j v <r
w m >■ r r .
* k r fci A