Titlu: Lumină pentru suflet

Tip de carte: volum de poezii

Școala de provenienţă: Liceul Teoretic „Grigore Moisil” Timișoara

Clasa 6 D

Vârsta: 12 ani

Dedicaţii: Prima carte este pentru toţi oamenii care mi-au fost alături
tot timpul: mama, Alina, Ana, Gabriela, Violeta, Rebeca, Flavia, Cătă,
eu.

Prefaţă:
Încep prin a-i lăuda munca inspiratei și delicatei poete prin faptul că poeziile-i scrise
sunt artă desăvârșită. Se vede treabă că se străduiește să se facă plăcută cititorilor ce-i
admiră operele, fie stând pe un fotoliu călduros, într-o seară de iarnă, fie lecturând cu
atenție fiecare poezie metaforică, c-un pahar de vin roșu în mână, după o zi obositoare de
mai.

Poemele, opere fantastic de frumos scrise, se înșiră pe aceste pagini ale volumului de
suflet al poetei. Răsfoind, am dat peste titlul unei poezii care mi-a copleșit simțurile. Aș vrea
să o pot descrie în cuvinte de rând, cuvinte pe care le rostesc în viața de zi cu zi, nu în
expresii metaforice, pentru că probabil așa mi-ar fi mai ușor; dar nu pot. Mă atrag toate
versurile scrise de această fetișcană liberă și, totuși, condiționată de o dorință arzătoare, însă
aceste versuri, acest limbaj nerostit al inimii mă fac să tresar.

Probabil că veți vedea, în ceea ce urmează să citiți aici, care este opera care mi-a
însemnat sufletul, care mi l-a marcat ca pe un loc cu o inscripție ciudată în formă de "X" pe o
hartă veche...veche de aproape șaisprezece ani.

Destule lucruri spuse despre mine; aici este vorba despre scriitoare. O admir pentru
că și-a pus inima pe o tavă strălucitoare de oțel neobișnuit de argintiu și s-a dedicat pasiunii
nemuritoare de a se exprima în versuri. Avem în comun pasiunea aceasta, dar puritatea ce
reiese din poemele scrise de ea mă fac să o consider mai pricepută decât mine.
 Alina B.

Gânduri

Numai tu mă înţelegi
Şi mi-asculţi şoaptele grele,
Niciodată n-o să pleci
Tu din gândurile mele.

Numai tu asculţi şi apa

Care curge-ncet, încet
Numai tu poţi înţelege
Cum este totul perfect.

Entitate

Te-aş iubi ca în poveşti,

Printre mii şi mii de fiinţe,
Numai tu mă încălzeşti
Cu suflul plin de suferinţe.

Şi cu inima-ţi zdrobită,
Mă faci să-mi doresc mai mult
Mă adormi liniştită,
Cum nu am mai fost de mult.

Vrajă

Când mă-ntorc te văd pe tine,

Cum păşeşti pe gânduri fine,
Le distrugi cum poţi mai bine.

Tălpile-ţi zdruncină vise,

Printre mii de rânduri scrise,
Printre mii de alte vise.

Luna Mea

Luna mă privea
Cu ochiul ei de nea
Stele povăţuia,
Peste cer domnea.
Însă într-o zi,
Soarele veni
Şi rapid o goni,
De-atunci o păzi.

Şi de-atunci eu plecai,
Pe colini alunecai,
Cărările ferecai,
Altă Lună căutai.

Negru

Fără tine nu există

Acea dulce melodie,
Un mic cuvânt pe listă
Sau o frumoasă rapsodie.

O zi trece după alta

Şi iubesc tot mai încet
Şi ajunge-voi fata
Care plânge după un poet.

800 de zile

Acum atâtea zile

M-ai făcut tu să zâmbesc
Ş-am mers atâtea mile,
De-atunci cu-adevărat trăiesc.

Numai la tine noaptea

Mi se duc mii şi mii de gânduri,
Numai tu-mi înţelegi şoapta
Ce se-ascunde printre rânduri.

Răzbunare

Cum te uiţi la mine

Cu ură şi cu silă,
Dar nu te uiţi la tine
Mie una îmi e milă.

Iubirea nu te vrea,
Iar eu în nici un caz,
O să te pedepsească ea:
Pregăteşte-te pentru necaz.

Lipsă

O să îmi lipseşti şi ziua,

Când tu erai toată roua,
O să îmi lipseşti şi noaptea,
Când îmi ascultai şoapta.

Ca tine nu va mai fi alta

Şi poate că, singură, harta,
Prăfuită cum e ea
Îţi va conduce inima.

Acum

Un suflet pierdut vorbeşte

Care speră că-ntr-o zi
De-o alta se deosebeşte,
Atunci când nu vor mai fi copii.

Dacă, totuşi, nu se-ntâmplă,

Şi mă vei lăsa aici,
Vreau să ştii că firea-mi blândă
Va deveni un arici.

Tu

Te-am iubit demult,

De-atunci multe s-au schimbat;
Eu am învăţat s-ascult,
Tu să fii bărbat.

Dar iubirea noastră

A murit atunci,
Sub cioburi de fereastră,
Şi ura cu care arunci.

Staţie

Staţia de la colţul blocului,

Aceea unde mă lăsai atunci,
Este asemănarea locului
Unde vorbe grele arunci.

Tot nu înţeleg de ce sau cum

Am ajuns să fim aici:
Iubirea noastră scrum,
Iar noi doi străini, mici.

Prescris

Un zâmbet ce mi-l dai

Face cât mii de alte vise,
Despre alte câte căutai
Tu, care cu buzele strivise

Atâtea suflete nevinovate,

Din lumi pe care nu le-ating,
Iar lumea mea cu suflete salvate,
De-a ta nu o mai desting.

Cenzurat

Noaptea se revarsă ca şi-o umbră,

Asupra Soarelui de peste zi,
Aşa cum piciorul peste apă umblă
Şi care împrăştie picături mii.
În locuri de mult uitate însă,
Cum ar fi apartamentul nostru,
Se revars-o albă pânză
Care nu vrea să se-ntindă, strânsă.

Prima

Un morman de gânduri se-aşterne pe covor,

Amintiri de când am fost doar noi.
S-a scurs iubirea noastră ca şi un izvor,
Acolo unde ne-ntâlneam amândoi.

Vremuri

Sub sticla spartă stau ascunsă,

Gândindu-mӑ la vechi trӑiri;
Şi cu inima-mi străpunsă
Simt valul trecutelor iubiri.
Fericire

Am auzit că ţi-ai găsit iubire,

Nu credeam aşa ceva,
Peste munţi de împlinire
Să-ţi mai trebuiasc-un cineva.

Am auzit că ţi-ai găsit iubire,

O persoană specială
Care cu simplul act de vorbire
Topeşte o tăcere glacială.

Am auzit că ţi-ai găsit iubire,

Care peste mulţi, mulţi ani
Va găsi o amintire
Care nu se cumpӑrӑ cu bani.

Otravă

Fructul otrăvit pe care l-am muşcat

A prins rădăcini adânci în al meu suflet,
Am vrut să gust o dată din păcat,
Dar acum nu mai pot scoate un răsuflet.

Eu

Spui că trebuie să fiu mai delicată,

Să nu mai vorbesc aşa de mult,
Dar cum aş fi eu dacă
De-ale tale vorbe nu ascult?

Roşu

Un gând fulgerător
Peste ape şi munţi trece,
Este- aşa tulburător
Şi este-atât de rece.

Scrisoare

Cuvintele tale sunt gloanţe

Care nu mă mai ating,
Şi sunt pline de speranţe,
Însă repede se sting.

Trandafiri

Buzele trandafirii pălesc,

Obrazul este mai curat,
Multe s-au schimbat
De la-ntâiul „Te iubesc”.

Scopuri

Te mai iubesc şi-acum,

Dup-atâtea suferinţe;
Şi-ncă nu-nţeleg cum
Sunt mii de alte fiinţe.

Precum ţie

Uite-un fluture, se-nalţă

Peste ceruri şi cărări,
Cu pantofii albi se-ncalţă,
Lăsând în urmă supărări.

Şi cum zboară lin, curat,

O viaţă el curmă;
Într-o clip-a şi uitat
Ce durere lasă-n urmă.

Compătimire

Te compătimesc, iubire,
Pentru c-ai ajuns aşa,
Să nu crezi în amintire,
Să nu mi te poţi înfăţişa.

Diferiţi

Un miros de iasomie
Umplea camera tăcută,
Eu scriind o poezie
Printre fraze sunt pierdută.

Mă gândeam la noi acum…

Doi străini, ce să mai spun?

Altă lume

Lumea ce te-aşteaptă-i mare,

Cu fiinţe nepământene
Şi cu umbre de oameni care
Ascultă cum fiinţa lor geme.
 Zbor

Păsărele cântă,
Iubiri se avântă
Spre altă lume,
Unde au un nume.

Nu ştiu

Aş vrea să te descriu,
Dar nu ştiu, însă,
De unde să încep
Ca să nu sufăr.

Iertare

N-am mai cântat de mult la chitară,

Am renunţat şi la visul de a cânta la vioară.

Câteodată mă întreb cum am ajuns aşa,

Să nu cred pe nimenea.

Viaţa m-a lovit mai tare ca oricând,

Dar eu nu m-am ridicat plângând.

Oameni

Oameni grăbiţi, străzi înguste,

Mireasma dulce de cafea,

Unde entităţile robuste

Sunt îmbrăcate-n catifea.

Zile
Ziua-n care mi-ai zâmbit

A fost una fericită,

Dar de-atunci nu mi-ai vorbit

Şi-am fost mult mai împlinită.

Vin

Vinul roşu din pahar

Începe să se-ncălzească,

Niciun minut măcar

Nu o lasă să se gândească.

Trecut

O pălărie pe cuierul prăfuit

Stă atârnată de mult timp,

Apartamentu-i încă nelocuit

Şi-a mai trecut un anotimp.

Bărbate, nu mai eşti bărbat

Bărbate, nu mai eşti bărbat,

Ţi-ai pierdut acest statut

Când cu ea m-ai înşelat,

M-ai rănit pentru c-ai vrut.

Bărbate, nu mai eşti bărbat,

De luni bune ai pierdut,

Povestea tu-ai schimbat,

De schimbare te-ai temut.

Bărbate, nu mai eşti bărbat,

Acum nu te poţi ascunde;

Am auzit, te-ai însurat,

Bravo, dar respect, de unde?

Curier cu poezie

Am bătut la uşă,

Ai deschis zâmbind,

Ţi-am adus un colet

Pe care speram să-l placi.

În colet se afla un carneţel

În care mi-am scris viaţa,

Nu mai sunt curier cu iubire,

Sunt curier cu poezie.

Te iubeam

Te iubeam…

Dar a fost acum mult timp,

Nu mai miros a levănţică,

Şi nici a gălbenele…

Azi am dat uitării parfumul

Şi am mers mai departe fără tine,

Am scăpat de mirosul despărţirii;

Te iubeam...

Plecare

Tu nu mai eşti pe astă lume,

Care nici nu te mai merită,

Ai plecat lăsând durere

Pe care n-o pot alina.

Soarele Meu
Ce să spun, dulce iubire?

Decât un simplu „Mulţmesc!”,

Mi-ai lăsat o amintire

Care nu mă lasă să grăiesc.

Amintiri iubind nebună

Le-am uitat de mult,

Când el îmi cânta în strună,

Că nu ştiu de iubire s-ascult.

Pe lângă

Pe lângă zâmbete şi mulţumiri,

Plânsul tot mă copleşeşte;

De-ale urâte amintiri

Inima nu mă priveşte.

Pe lângă Instagram şi Facebook,

Nu sunt plin’ de fericire,

Like-urile nu-mi aduc

Sentiment de mulţumire.

Pe lângă pozele prea fericite,

Plâng des la răsărit de Soare;

Şi nu-s sufletele îngrijite,

Dar nu ar trebui să fie, oare?

Pe lângă talentul meu la poezie,

Este o inimă distrusă

Care pe-o bucată de hârtie

Şi-aşterne sentimentele, dusă.

Călătorie

Plec pe drum singură în noapte,

Cu luna care mă veghează

Şi stele care drumul marchează,

Sperând să îmi găsesc o altă jumătate.

Dragă tată

Am plâs acum mult timp,

Nu-mi pot da seama după ce;

Poate după acest ghimp

Sau dup-aceste ace.

M-ai înţepat în tot corpul

Şi cu greu m-am ridicat,

Dar nu mi-am uitat scopul,

Chiar dac-a fost mult criticat.

Nu, nu te mai urăsc:

Adevărat, mai plâng şi noaptea;

Când pe mine singură mă târăsc

Pentru a învinge greutatea.

Dar acum ştiu, dragă tată,

Că sunt o bravă luptătoare.

Poezia e acum citată

De-o distrusă scriitoare.

Noaptea

Noaptea e o lume,

Unde totul lasă urme,

Şi-unde visele au nume.

Unde gândul îţi şopteşte,

Unde visul îţi citeşte

Şi magia îţi trăieşte.

Griji

Apusul îmi mângâie pielea

Cu raze de mătase caldă

Şi toate grijile acelea

Îmi umplu capul ca o şoaldă.

Epidemie de iubire

Cu sprânceana ridicată,

Întrebându-mă „Oare ce faci?”,

Cu iubirea pentru ea aplicată,

Tu nu mai vorbeşti, ci taci.

Şi cu un ton şi un glas sumbru

Mă las şi eu ca ea vrăjită,

Devin şi eu un membru

Din brigada nesfârşită.

Pandemie

Un suflu aurit ajunge,

Până pe la noi, aici,

Sufletele străpunge

Pentru a se face mici.

Şi dup-aia pleacă, pleacă,

Peste mulţi, mulţi munţi,

Sperând că o să treacă,
Dar oamenii sunt crunţi.

Perseverenţă

Şi mă-ntreb…

Nu vezi tu, oare,

Cum mă uit la tin' mereu?

Dar pe tine nu te doare,

Căci totul e-n capul meu.

Bandaje

Iubirea este bandajul meu

Atunci când zile grele-ntâmpin,

Iar tu mă bandajezi mereu,

Fără să scoţi nici un suspin.

De ce iubim?

Petalele trandafirii,

Vinul roşu din pahar

Îmi trezesc amintiri vii,

Nu mă lasă să respir măcar.

Un val de tristeţe,
Sentiment' răscolitoare,

Nu sunt pline de dulceţe,

Ci sunt cam înţepătoare.

O dată-n viaţă

Şi-aşa am adormit pe braţul tău,

Plin de tatuaje şi artă pe care o iubesc;

Nu ştiam că poate fi atât de rău

O dată-n viaţă să trăiesc.

Tărie

Dorul ce ţi-l port e greu,

Ca amintirea ce ne-aduce împreună.

Ai plecat cu amintiri dureroase,

Din păcate, pe o altă lume.

Plec

Norii sunt portocalii

Când apusul se ridică,

Şi acum văd stele mii,

Fericirea mi-o indică.

 Miros de Soare

Când mă uit la Luna pe cerul vişiniu

Este amintirea chinuitoare,

Dar când privesc Soarele cel auriu

Îmi amintesc că sunt o scriitoare.

M-am gândit

Mirosul de iubire moartă, stinsă

Se simte încă în camera noastră,

Am rămas de nimeni atinsă,

Dar ce folos, dac-am fost proastă?

Astre

Dacă valul e albastru

Şi cerul este gri,

Mă simt ca un astru

Ce cântă printre culori vii.

Mâini

Sângele de-un roşu-aprins

Îmi curge pe mâinile uscate,

Şi deodată totu-i stins,

Numai mâinile-mi sunt moarte.

Demult

Iubirea noastră mută, goală

Îmi aduce-aminte de noi acum mult timp,

Când ne iubeam nebuneşte,

Fără să ne rănim.

Poezie

Versuri aşternute pe hârtie

Ca un vis în faţa mea

Mi-au fost dedicate mie,

Scrise de-un pix în mâna ta.

Singuri

Şi tot tu

Mă faci să zâmbesc;

Un an trece

Şi noi tot ne iubim.

Restul e viaţă.

După

Un mic cuvânt contează,

Peste alte mii de scuze,

Însă gura cea vitează

Nu vrea ăst cuvânt pe buze.

Povara grea îmi cade mie,

Atunci când tu nu mai eşti;

Cuvinte-aştern peste hârtie,

Acum că nu îmi mai vorbeşti.

Rece

Suflul de argint metalic

Trece rece peste văi,

Cartea cu un scris italic

Şi cu acoliţii săi.

Toată lumea mă-nconjoară,

Basme-ncep să prindă viaţă;

Îmi amintesc de-odinioară,

Regina, cu palatul său de gheaţă.

 Mârşav

Vorbe goale plutesc pe lângă tine

Şi mă-ntreb: nu te gândeşti la mine?

Mai are rost să-ţi spun să taci,

Când numai ceea ce vrei faci?

Încep să cred că nu-ţi mai pasă

Şi că nu mă mai găseşti aleasă;

N-a mai rămas decât orgoliu,

Care-o să ţină doliu.

Şi un poate

Şi un poate, şi-un alt poate

Nu mai aud altceva;

Atunci când cuvintele toate

Nu mai au acel ceva,

Şi cuvinte cu greu scoate,

Toate gândurile-i seacă.

Şi un poate, şi-un alt poate,

Şi un poate c-o să-mi treacă.

 Invazie

Toarnă vin câte puţin,

Să-mi aline suferinţa;

Altei lumi eu aparţin,

Dorul şi dorinţa.

Şi cum te văd pe tine

În costumul de ocazie,

Un singur gând îmi vine:

O să fie o invazie.

Sub stele

Stele noi privim cum cad

De pe cerul înstelat,

În neant scad.

Ele ne poartă vise

Spre alte lumi

Nedescrise.

Apus
Apusul e mai oranj

Decât până acum.

Poate pentru că-l privim în doi,

E mai special decât atunci.

Tu

De multe ori te-am auzit

Zicând că totul s-a sfârşit,

Dar tot la mine te-ai întors

Şi iar ai dat totul pe dos.

Constelaţii

Printre stele eu mă pierd;

Formez fire de mătase,

Şi pe Lună o dezmierd,

Care drumul luminase.

Locuri

Milano, Londra sau Paris,

Tot aş vrea să fiu cu tine.

Viaţa ta este un vis,

Care se termină cu mine.

Natura

Vântul trece peste mine,

Vuietul asurzitor;

Peste sunetele-i fine

Al durerii-mblâzitor.

Şi cu inima ascultă

Ciripitul cristalin;

Păsărelele cum cântă

Pe rămurele de măslin.

Zâmbete

Când îmi zâmbeşte,

Eu simt valuri

Care mă fac să trăiesc,

Ajung la idealuri

Pe care de mult mi le doresc.

Când îmi zâmbeşte…

Oare pot iubi nebună?

Oare pot iubi nebună,

Fără să mă doară?

Oare pot spune-o minciună,

Fără să fiu inferioară?

Oare pot străbate mări,

Fără să te găsesc?

Oare pot face schimbări,

Fără să pot să trăiesc?

Oceane

Albastru intens de mare,

Oceane de iubire,

Unde totul are valoare

Şi-unde există o ieşire.

Anotimpuri

Îmi vei trece și tu cum trece vara?

Repede, ușor, fără să lași urme?

Înainte de tine-i primăvara,

Presupun că toamna e ca să te curme.

Aceeași întrebare e tot pe buze,

Neșoptită de luni bune:

Oare pe tine o să te amuze

Când viața o să se răzbune?

O iarnă rece e-n al meu suflet,

De ani e tot așa, dar abia acum

Am putut s-o spun în nuanțe violet,

Ca să se mai facă odată scrum.

O să mă doară iubirea din inimă

În zilele în care tu singur devii

Întrebarea ce varsă o lacrimă:

Oare tu o să mai vii?

Probabil nu, și sper degeaba;

Știu, ce proastă am mai fost!

Dar după tine era graba,

Tu, al meu nepământean,

Poet mincinos.

Rubin

Mă înec în vinul roșu – vișiniu,

Ce-ascunde amintiri frumoase,

Dar paharul acela ruginiu

Le transformă,

Însă sunt tot gustoase.

Lumina se coboară pe-al meu chip,

Ce umbra îl acoperă prea bine;

De durere îmi vine să țip,

Însă inima

Mi-e deja făcută din rubine.

Mulțumesc

Mulțumesc pentru cel mai frumos an,

Chiar dacă n-a durat mult, a fost...

A fost magie.

Mulțumesc și pentru trandafiri!

Au fost o bucurie.

Doamne, ce frumoși!

Mulțumesc pentru zâmbete,

Chiar dacă n-au durat prea mult,

Au fost acolo...

Mulțumesc pentru toate sărutările!

Unele de noapte bună,

Altele când ni s-au încrucișat căile...

Mulțumesc pentru tine,

Om minunat ce-ai fost și ești!

N-am apucat să - ți mulțumesc.

În fine...

Mulțumesc pentru iubire!

Poate n-am prea meritat,

Dar a trezit multă fericire...

Mulțumesc pentru zile, timp, flori,

Plimbări lungi pe plajă sau în parc,

În care mă treceau ai iubirii fiori...

Mulțumesc!

Mulțumesc pentru înțelegere,

Atunci când nimeni nu mi-o oferea,

Dar poate nici nu meritam...

Mulțumesc pentru răspunsurile târzii,

Când așteptam mesajul celuilalt!

Ce vremuri, ce copii!

Mulțumesc pentru călătoriile lungi,

Când ne iubeam ca doi atei

Și tu miroseai a tei...

Mulțumesc pentru certuri!

Da, știu, nu au meritat,

Dar cred că ne-au înfrumusețat...

Mulțumesc pentru fluturii

Pe care tu i-ai avut că eu...

Nu i-am avut mereu...

Mulțumesc pentru zile, timp, flori,

Plimbări lungi pe plajă sau în parc,

În care mă treceau ai iubirii fiori...

Mulțumesc!

Phoenix

Cenușa iubirii stă în dormitor,

Unde noi ne-am iubit odinioară;

Stă să renască ușor, ușor,

Însă timpul repede zboară...

Și cum prinde contur și formă,

Noi ne contopim aici:

Printre iubirea ce se transformă

În Phoenix-ul format din frici.