Sfinţii Trei Ierarhi ca modele de slujire

Biserica noastră îi cinstește astăzi pe sfinții trei ierarhi, Vasile Cel Mare , Sf.
Grigorie si Sf Ioan, această treime de ierarhi apărători ai Preasfintei Treimi, mari
învățători și luminători ai lumii, păstori plini de rîvnă ai creștinilor, dascăli ai
credinței, apărători și binefacători ai celor săraci.
Fără îndoială veacul al IV-lea numit „veac de aur”, pentru Biserică creştină
este dominat de cele trei personalităţi de excepţie, Sfinţii Ierarhi Vasile cel Mare,
Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur, pe care biserica îi cinstește în zile separate
în cursul unui an bisericesc, dar ca semn al unității, al credinței, al dragostei, al
prieteniei și mai ales al egalității dintre ei, din sec. al XI-lea, sub pronia divină, îi
sărbătorim în fiecare an, pe toți trei în ziua de astăzi.
. În acea vreme, unii dintre creștinii din Constantinopol îl cinsteau și il
socoteau mai mare pe Sf Vasile, alții pe Sf Grigorie iar alții pe Sf Ioan. Întrucât
exista această neînțelegere si dezbinare între creștini, Sf TREI ierarhi se arată in
vis cuviosului, mitropolitului Ioan al Evhaitelor, cerându-i acestuia sa le rânduiască
tuturor o sărbătoare în care să fie prăznuiți toți trei. Astfel, a fost stabilită ziua de
30 ianuarie ca zi în care îi sărbatorim pe toti cei trei ierarhi .
Dacă Sfinţii Apostoli au fost cei dintâi într-un şir uriaş de mucenici şi
mărturisitori din primele trei secole, odată cu Edictul de la Mediolan din anul 313,
practicarea, propovăduirea şi mărturisirea credinţei creştine capătă alte forme de
manifestare, mult mai complexe şi nuanţate. Într-o lume cosmopolită ca cea a
Imperiului Roman, cu mulţimea de religii şi etnii, când creştinismul devine religie
de stat, valul de ispite provocat de ispititorul se dublează. Apar ispitele din
interiorul Bisericii, începe războiul întru cuvânt, iar în urma acestor mari provocări
şi lupte cu ereziile, se stabilesc şi definesc învăţăturile dogmatice ale Bisericii. În

1
 acest context religios, cultural, istoric aveau să îșî desfășoare activitatea Sf. Trei
Ierarhi.
Sf Vasile
S-a născut în Cezareea Capadociei, în anul 330, intr-o familie evlavioasă, care a
dat Bisericii 6 Sfinți printre care și pe Sf Grigore de Nyssa, unul dintre cei mai
învățați creștini.
Studiază la școlii din Cezareea Capadociei, Constantinopol, Atena, apoi se retrage
la o mănăstire întemeiată de el, dedicându-se vieții monahale.
Călătorește în Egipt si Palestina pentru a cunoaște și mai mult viața
mănăstirească. La întoarcere își împarte toată averea săracilor retrăgându-se într-o
localitate pe malul râului Iris, unde se consacră rugăciuniiși studiului.
In anul 370 este ales Mitropolit al Cezareei Capadociei, păstorind într-o
perioadă grea pentru Biserică, frământată de eriziilor antitrinitare. Moare la 3
ianuarie 379.
Ca Episcop al Cezareei Capadociei , poartă o grijă deosebită pentru cei
aflați în suferință, întemeiind spitale, azile, școli, ceea ce l-a facut să fie foarte iubit
de credincioși, care au văzut în el chipul desăvârșit al păstorului de suflete.
Sf Vasile a scris și multe cărți teologice, printre care amintim :
- Hexaimeronul –în care explică textul sf. Scripturi privind zilele creației
- Tratatul despre Sf Duh- unde precizează învățătura despre Sf Duh împotriva
pnevmatomahilor, spunând că Sfântului Duh i se cuvine aceeași cinstire și aceeași
închinare ca și Tatălui și Fiului. Această formula a Sf Vasile va fi preluată de
sinodalii de la sinodul II Ecumenic de la Constantinopol în anul 381, și introdus in
textul Simbolului Niceo- Constantinopolitan , simbol care cuprinde o sinteză a
învățăturii Bisericii.
- Regulile monahale prin care a pus bazele vieții de obște
- A scris multe omilii
2
- Sf. Vasile a îmfrumusețat sfintele slujbe , lăsându-ne liturghia ce ii poartă numele
și care se săvârșește de 10 ori pe an .
-
Sf Grigore de Nazianz
A fost prieten cu Sf Vasile care în tinerețe nu cunoșteau decât două drumuri,
cel al școlii și cel a Bisericii. S-a născut în Nazianz în Capadocia la anul 329.
Din sânul familiei primește o frumoasă educație religioasa , mai ales mama
sa Nona implicându-se în acest sens. A invățat carte în casa părintească, apoi la
Cezareea Capadociei, Cezareea Palestinei si Atena . Dupa terminarea studiilor se
retrage la mânăstirea întemeiata de prietenul său Sf Vasile.
În 361 este hirotonit preot de tatăl său, episcopul Grigorie , se socotește
nevrednic de o asemenea cinste și lucrare și fuge la Sf Vasile. Se reîntoarce și va
ține o cuvântare de fața credincioșilor, de care le vorbea despre fuga sa de preoție
spunându-le că nu s-a simtiț vrednic să primească sfânta taină a preoției.
În 371 este hirotonit tot peste voia sa episcop de Sasima, de unde nu peste
mult timp se retrage la mănăstire.
În 379 merge la Constantinopol ca să pună capăt tulburărilor prin care
trecea Biserica zguduită de erezia pnevmatomahilor care nega Dumnezeirea
Duhului Sfânt. În 380 este ales episcop al Constantinopolului, iar in această calitate
va conduce lucrările celui de –al doilea sinod Ecumenic. Datorită răutății
oamenilor și mai ales pentru că sinodalii de la Constantinopol nu au trecut folosirea
termenului de omousios, adică de aceeași ființă și pentru Duhul Sfant, așa cum la
primul sinod ecumenic de la Niceea s-a folosit pentru Fiul pentru a arăta egalitatea
si consubstațialitatea cu Tatăl, Sf Grigore se retrage de la sinod, conducând o
scurtă perioadă episcopia din Nazianz, iar apoi se retrage in localitatea natală unde
petrece ultimii ani ai vieții în meditație și rugăciune. Moare in anul 389 sau după
alții 390.
3
 Sf Grigorie a scris multe cărți de teologie . Amintesc în special cuvântările
rostite la Constantinopol, care au atras numele de Teologul, cuvântări în care a
precizat și stabilit învățătura despre Sf Treime.
El este cel care a compus primele versuri creștine și cel care scrie cele mai
frumoase pagini despre prietenie, chipul prietenului desăvârsit fiindu-i Sf Vasile
cel Mare.
Sf Ioan Gură de Aur
S-a născut în anul 344 în Antiohia Siriei, mama sa Antuza având o mare
influență asupra educației sale. A învățat carte în Antiohia și vestitul retor Libaniu ,
care se gândea să l lase pe Ioan la conducerea școlii sale.
Dupa moartea mamei sale se retrage în munții Antiohiei, unde duce o viață
izolată în rugăciune și meditație. Revine în Antiohia, fiind hirotonit diacon apoi
preot. Acum rostește celebrele sale predici care l-au făcut cunoscut în toată lumea
creștina. In 397 ajunge episcop al Constantinopolului, calitate, în care luptă
impotriva abuzurilor ce stăpânea o parte din cler dar și împotriva luxului și
intrigilor de la curtea imperiala. Toate acestea i-au adus furia impărătesei care l-a
trimis 3 ani în exil. Moare în anul 407.
Sf. Ioan Gura de Aur a scris și el multe lucrări teologice. Amintim
lucrarea ,,Despre Preotie, , in care infățișează măreția frumuseții preoțești. De la el
ne-au rămas numeroase omilii care au atras numele Gura de Aur precum și Sfânta
Liturghie ce îi poartă numele, care se săvârsește aproape în toate duminicile de
peste an.

4
 Iubiți credincioși,
Sf Trei Ierarhi sunt mari, fiecare in felul său, datorită darurilor primite de la
Dumnezeu, daruri pe care ei le-au păstrat cu multă nevoință și dragoste față de
Dumnezeu și semeni. Ei au fost diferiți ca temperament, au păstorit în locuri
diferite, dar au avut multe virtuți comune.
În primul rând , ei au fost cu toți apărători ai dreptei credințe având curajul
să înfrunte pentru dreapta credință și pentru dreapta viețuire, chiar pe stăpânitorii
Bizanțului și pe acei creștini care deviau de la dreapta credință. Sf Trei Ierarhi au
aprofundat, definitivat, clarificat dogma Sf Treimi.
Ei au fost mari iubitori de oameni și apărători ai săracilor, văduvelor și a
celor năpăstuiți. Cu toții au făcut milostenie, Sf Vasile cel Mare creând pe lânga
Cezareea Capadociei într-un orașel numit Vasiliada unde se găseau spitale, azile
pentru cei bolnavi, sarmani si pentru cei săraci. Sf Grigorie spune că săracii sunt
portarii ,,Impărăției Cerurilor,, , iar Ioan Gura de Aur spunea că Hristos este
prezent în potirul din Sf Altar, dar și în fiecare om sărac și în fiecare om care
suferă .
Sf Trei Ierarhi au avut o influență covârșitoare asupra Bisericii și de aceea
operele lor au devenit adevărate repere pentru învățătura Bisericii. Ei au unit
credința cu cultura și teologia cu viața. Ei au scris tratate de teologie, cărţi de
învăţătură morală, dogmatică şi exegetică, ascetică, apologetică, chiar polemică
Vasile, Grigorie și Ioan au fost ctitori de teologie trinitară, corifei ai vieții
ascetice și liturgice ai Bisericii și ne-au demonstrat nouă tuturor prin școliile pe
care le-au făcut, prin studiul clasicilor că nu putem fi creștini fără să ne asumăm să
citim și să luam ce este bun și frumos din literatura și spiritul umanității din toate
timpurilor.

5
 Sfinții Trei ierarhi s-au născut și au crescut în familii deosebit de evlavioase,
unde au beneficiat de o educație exemplară evidențiindu-se aportul mamelor,
respectiv Emilia, Nona și Antuza, toți au studiat la școli vestite ale vremii, toți s-au
învrednicit să slujească biserica în calitate de Arhierei. Toţi trei au primit hirotonia
de preot sau episcop cu mare greutate abia în urma unor semne dumnezeieşti şi
voii unanime a membrilor Bisericii pe care urmau să-i păstorească. Familiile în
care s-au născut, numărându-se majoritatea membrilor lor în rândul sfinţilor
comunităţii ne amintesc că adevăratele noastre familii sunt cetele sfinţilor ce-i
numără pe apostoli, prooroci, ierarhi, mucenici, cuvioşi, drepţi.
Toţi trei au fost iubitori de fapte bune, practicând post aspru, rugăciune
aproape neîncetată atât în Biserică cât şi în chilie, iar milostenia a fost constanta
vieţii lor.
Deşi după terminarea studiilor universitare la cele mai vestite şcoli din
vremea lor, cu dascăli de renume mondial, tot ce se putea studia atunci în filosofie,
retorică, gramatică, medicină, muzică, astronomie, puteau să ocupe funcţii
importante de profesori, magistraţi sau prefecţi, au preferat viaţa săracă
pustnicească. Au căutat întotdeauna să păşească pe urmele Domnului Iisus Hristos,
ale Apostolilor, Profeţilor şi Martirilor, care nu aveau unde să-şi plece capul, dar
erau prieteni iubiţi şi nedespărţiţi ai lui Dumnezeu.
Dacă fiecare în felul său a avut o credinţă desăvârşită în Dumnezeu, aceasta
s-a materializat printr-o iubire desăvârşită faţă de oameni. De dragul creştinilor pe
care îi păstoreau şi a tuturor oamenilor, au scris slujbe care ne-au rămas până
astăzi. Ziua învăţau poporul prin cuvântul vorbit şi sfinţeau prin Tainele lui Hristos
şi prin prezenţa lor, iar noaptea se dedicau rugăciunii şi scrisului.
Toţi aceşti trei sfinţi părinţi, prin neîncetata comuniune cu Dumnezeu în
rugăciune, au suferit nedreptăţi, prigoane, insulte, boli, necazuri şi chiar moarte cu
seninătate şi nădejde neclintită. Privind mereu la Cel nevăzut, cu ochii sufletului, în
6
fiinţa lor trăia Hristos, Tatăl şi Duhul Sfânt, iar moartea era ceasul cel mult aşteptat
şi dorit.
Ţintuit pe pat cu trupul uscat, mai mult o umbră, Sfântul Vasile nu înceta să
predice. Dus pe targă vorbea ore în şir, iar credincioşii nu se mai săturau să-l
asculte. În ceasul morţii, s-a ridicat sănătos, a slujit Sfânta Liturghie, a botezat pe
medicul evreu Iosif, pe care îl convertise şi apoi s-a mutat binecuvântând asemeni
Domnului pe Muntele Eleon.
Sfântul Grigorie, retras de bună voie din scaunul de patriarh al
Constantinopolului, din cauza răutăţii omeneşti şi invidiilor, a sfârşit pustnic în
Munţii Arianzului, neştiut de nimeni, având tovarăşi chiar animale sălbatice.
Stăruind în rugăciune, sta în picioare, cu mâinile ridicate toată noaptea, pătruns în
suflet şi în trup de lumina şi iubirea Sfintei Treimi, şi-a dat sufletul iubitului Mire –
Iisus Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur, cel mai mare predicator al Bisericii din toate
timpurile, exilat, bătut, înfometat, îndurerat de soarta păstoriţilor săi, şi-a dat
sufletul lui Dumnezeu mulţumind şi rostind ca un testament aceste cuvinte: „slavă
lui Dumnezeu pentru toate”!.
Dacă despre Sf. Pavel s-a spus că este fereastra prin care păgânii L-au
cunoscut pe Hristos și s-au convertit la creștinism, despre Sf. Trei ierarhi putem
spune că sunt trei ferestre prin care creștinătatea a privit spre Hristos și a luat
lumina de la EL.
Biserica a găsit in Sf Trei Ierarhi, pilde de urmat atât pentru cei mari și
puternici, cât și pentru cei mici și smeriți, atât pentru bogați cât și pentru săraci ;
atât pe cei ce conduc cât și pe cei conduși. De aceea ei trebuie să reprezinte pentru
noi toți modele demne de urmat, să-i chemam pe Sf Trei Ierarhi în rugăciunile
noastre, pentru a mijlocii pe lângă tronul Preasfintei Treimi pentru invățarea
dreptei credințe, pentru pacea și creșterea Bisericii și pentru mântuirea sufletelor
noastre.

7
8