B IB L IO T E C A P O P O R A L A

A , A SO CIA T IU M il
A n u l X X III. N r. 201.

Poezii poporale
şi chiuituri din Ţara Oltului
Adunate de
în v . V ic to r P o p a .
Editura A so c . „Astra“, Sibiiu , Str. Ş agu n a 6.

P r e ţu l 5 L e i.
„Asociaţiunea pentru literatura română
şi cultura poporului român“ , „ASTRA“ .
întemeiată In 1801.

PR EŞED INTE D E O N O A R E:
M. S. Regele CAROt ll.
Preşedinte aetiu:
Dp. luliu Moldouan.
Viee-preşedinte: Viee-preşedinte:
Dp. Gh. Preda. Dp. Gh. Moga.
Comitelui eenfral al „Asoetattuntt“ numără 50 de
fruntaşi din toate păturile societăţii româneşti.

09** E datopia fiecărui bun

pomân să sppijineaseă. „Aso~
elaţiuiţea“ , cetind publicaţiile
ei şilnsepiindu-se de ntembpu.
; >•'
Taxele de membru sunt următoarele:
Membru fondator ăl Casei Najionale.
odată pentru totdeauna. . . . Lei 5000 —
Membru fondator al „Asoeiaftunei“
odată pentru totdeauna. . . . 1000 —
Membru pe Diată al „Asoeiatiunet“
odată pentru totdeauna . . . .
Membru aetiu al „Asoetafiunei“, anual
Membru ajut. al „Asoeiafiunei“, anual
 Q m n

Biblioteca poporală a Âsociafiunii „Astra“ .

Anul al 23-lea. 1933. N r. 201.

POEZII POPORALE si

CHIUITURI
9

Culese de

VICTOR POPA
înuăţător.
O
a JBL.UN1V.GLI1
2 9 8 5 ? 2 * XI. ÎS 33

EXEMPLAR LEGI'

Publicaţie periodică.

Editura Asoeiaţiunii „A sfra“, Sibiiu, Strada Şaguna 6.

Tiparul Institutului de arte g rajie^ „D a e ia T ra ian ă “ , s . a .. Sibiiu .

P reţu i 5 L e i.
 Coperta de domnişoara
R EA SILV IA RAD U.

B C U C luj-N apoca

i l l ! l l S i i : 4426
 Cuvânt înainte.
Poezia populară a constiiuit pentru unii
dintre cei mai de seamă scriitori ai noştri
un bogat izvor de inspiraţie, înviorare şi un
prilej de cunoaştere adâncă a sufletului po-
porului nostru.
Poezia populară este cântecul unui întreg
popor, este glasul simţirii lui, fiinţa şi viaţa
lui însuşi.
Preţul acestor mărgăritare ale poeziei
poporale a îndemnat pe mulţi să le culeagă,
pentru a le feri de pieire.
Această ţintă o urmăreşte şi modesta co ­
lecţie de faţă, din comuna Vad, jud. Făgăraş,
locuitorii căreia sunt urmaşii vechilor gră­
niceri ai descendenţilor — „boierilor dom­
niei m ele“, — Voevodului Mircea. Vădenii,
eu multe dreptăţi împărăteşti şi titluri nobili­
tare, şi-au păstrat până azi mândria ori-
ginei tor alese, s ’au bucurat mereu de li­
bertatea pământului străbun şi nimic nu i-a
putut face să-şi schim be caracterul dârz al
rasei lor.
Victor Popa.
1*
 Strigătu ri.
De-ai şti, bade, eum nu şti,
Cât de rău e a dori,
Ţi-ai face din noapte-zi
Şi-ai ueni de unde-ai fii

Arză-te foeul, om drag,

De mână mă duel in iad!
Ba eu nu te due de mână,
Că tu mergi de uoie bună.

Ştejerel, foaie măruntă,

Pasările ’n tindă cânta,
Vin mândrele şi le-ascultă.
De-ar ueni şi mândra mea,
Să-şi asculte pasărea,
Cum îi cântă patima;
Patima ei din felie
Şi-a badiului din junie.
Patima ei din peţit
Şi-a badiului din junit.
6

Cui nu-i place dragostea,

Dumnezeu să nu t-o dea!
S ă mi-o deie numai mie,
0 o ştiu din copilărie.

Gâtă boală-i pe sub soare,

Nu-i ea dorul arzătoare;
Că dorul unde se pune,
Faee inima cărbune.
Pân’ acum când nu iubeam
Unde mă culcam dormiam,
Dar acum de când iubesc
Nu pot să mă odihnesc!

Tot mă ’ntreabă sfânta lună,

Unde-i uoia mea cea bună!
l-am răspuns pe sfântul soare,
C ’am lăsat-o ’n şezătoare.

Pe unde mie mi- e drag,

N ’am cale, dar tot îmi fac!
Iar pe unde mi-i urât,
Am cale şi nu mă d u c!

Ştii tu, mândro, ştii tu, ştii,

Când eram noi doi copii
Şi şedeam pe pajişte
Şi uorbeam de dragoste.

Nici un urât nu-i urât

Ca urâtul cel de om!
Te scoală noaptea din somn
Şi te mână la potică,
Să-i aduci leacuri de frică.
Potleareşul i-a spus,
Că leacuri de urât nu-s,
Că urîtul n’are leac,
Numai frunze şi toiag
Şi patru scânduri de brad.
Că leacul urâtului
E ’n fundul pământului.

Dragă mi-a fost dragostea

Şi n’auui parte de ea.
Urât mi-a fost urâtul,
Mi l-a dăruit sfântul.

Nu-s pe cer atâtea stele

Câte zic de mine rele 1
Nu-i pe cer atâta nor,
S ’astupi gura tuturor!
8

Eu eu mândra mă iubesc,
Toată lumea mă uorbese
Lasă lumea să uorbeaseă,
Eu eu mândra îmi fae casă.

Mulţi îmi strigă mie ’n sat —

G ’am să fiu talpă Ia iad!
Dar de ee Doamne să fiu?
Că n’am omorît de uiu!
Am iubit ee mi-a plăcut
Şi-alte rele n’am făcut!
Şi-am iubit ee mi-a fost drag,
Şi-alte rele n’am să fae!
Ş i-’oi iubi numa’ ee-mi place
Şi-alte rele n’oi mai face!

l-auzi, bade, i-auzi ia,

l-auzi ee ziee lum ea:
Că mă ţin eu dumniatal
l-auzi bade, satu-i plin,
C ’amândoi am beut uin!
E as’ să fie plin şi ras.
Că de tine nu mă las!
E as’ să fie şi telit,
Că nu mă las de iubit.
Cine strică dragostile,
Mânee-i grâul păsările;
S ă n’aibă pită pe masă
Şi nici sănătate ’n oasă.

Foaie uerde din costiţă,

Ridieă-te neguriţă,
De pe pari, de pe nuiele,
De pe ochii mândrii mele.

Doamne, nu lăsa pedeapsă,

Da bărbat muiere proastă;
Doamne, nu lăsa osândă,
Da bărbat muiere hâdă.

Ş ’asară uântul bătea,

Mândra ’n braţe mă strângea.
De-ar fi bătut uântul tare,
M ’ar fi strâns să mă om oare;
De-ar fi bătut uântul mult,
M ’ar fi strâns de m’ar fi rupt.
Uântul bate ’neetişor,
Mândra mă strângea uşor.

Am o pipă şi-o căldare

Şi mă ţin eă-s gazdă marel
12

Boii nu ştiu sâ'i înjug.

Eu înfig eu eoadele,
Ei mă ’tnpung eu coarnele.

Trage, mândră la năcaz,

Că şi eu destul am tras.
Trage mândră la dor greu.
Că destul am tras şi eu.

Ea mândruţa ’n joe bărbată

Joacă purecii pe uatră
Şi şoureeii pe cuptor,
Broaştele pe răsehitor.

Dacă urei mândră, să-ţi spui

Câte blide ai în cui :
Două eu a mâţului;
Unu ’n cui, unu sub pat
Dar nici ăla nu-l spălat.
Cel din cui e nespălat,
Iar al mâţului e spart.

Mândra, de făloasă mare,

Nu poate merge pe c a le ;
Când e cald se ’mpiedeeă,
Când e tină lunecă.
Când e uremea lucrului
Şade ’n fundul patului
Şi se ’nueleşte eu saeu’
Şi doarme pân’ o ia dracii’.

Mândra mea de mândră ee-4,

Scoate uaeile ’n purcei;
Şi purceii-s prin grădină
Şi ea şade la hodină.

Te cunoşti mândră pe frunte,

C ’al pus rumenele multe:
Nu ştiu cum draeu le-ai pus,
Că pe nas nu ţi-au ajuns,
De ţi-a rămas nasul gol,
Ca o muche de topor,
Du-te acasă de le rade
Şi le pune cum se cade.
•

Mândruliţă te spun ochii,

Că-ţi plac dascălii şi popii.
Şterge-te mândră la nas,
Că de dascăl ai răm aşi
Şterge-te mândră la gură,
Că popii-s la ’nuăţăiurăl
Măcar, mândră, să te ealee,
Preuteasă nu ti-i faee,
Măcar de te-ar şi călea,
Dăscăliţă nici aşa!
Foieieă erastauete,
Umblă draeu’ pe părete
Cu-o traistă plină de fete ;
Adă, drace, traista ’neoaee,
S ’aleg mândra, care-mi place.
Badea ’nalt ea un stejar,
Mândra păn’ la brăeinar.
Badea ’nalt ca o cătană,
Mândra păn’ la cataramă.
Nuna faină ea o floare.
Nunul păn’ la cingătoare.

Toată nunta să trăiască

Numai numi’ să plesnească,
S ă rămâie nuna fată,
S ’o iubesc şl eu odată.

Mândra, care joacă bine,

Mă înuaţă şi pe mine.
Mândra, care joacă rău,
îmi strică şi jocul meu.
M’a făcut mama la şură,
Uşurel şi bun de gură.
M'a făcut mama la şop,
Uşurel şi bun de joc.

Dacă nu sunt jucător —

Nu mă pot pune să mor.
Dacă nu pot eu juca,
Tot îmt sburdă inima,
Că-i făcută ea de-aşa.

Nu te uita că joc rău,

G’aşa joacă neamul meu,
Că de'ar fi jucat mai bine
M’ar fi ’nuăţat şi pe mine.

belea eu pieptarul nou

Pe la gură toată-i ou.
belea eu pieptarul ueehiu
Pe la gură-i tot eureehiu.

belea-i eu pieptar hulehit (de uulpe)

Şi cuptorul deslipit,
Pe sub uatră, cânii latră, —
Pe cuptor mâţele fată.
16

Mân’-o, mâ, s’o mân şi eu,

S ’o mânăm la tatăl său —
Să-t dea ţol şi lepedeu;
0ă de când m’am însurat,
Tot pe paie m’am euleat,
Tot pe paie şt pe fân - -
laeătâ-mă eă-s bătrân.
Tot pe paie ea purceii
Şi pe fân ea măseureii.

Uium pe dealul gol,

Că mireasa n’are ţol,
Dar i-o face mirele —
Când o tunde cânele.

Dai de mine, mor de cald

Şi n’am unde să mă scald.
Mă dusei la iazul sec —
Era gata să mă ’nee.
Mâ dusei la Ialomiţa,
Era gata să mă ’nghiţă.
M ’apueai de-o eiuturugă.
Era gata să mă ducă,
Mă apucai de un pai,
laeăiă-mă că scăpai.
Pe la noi prin prunişorl
Cărare de domnişori;
Unul iese, altul utne,
S ă se iubească eu mine.

Harnieă-i mândruţa mea,

Harnică, naiba s’o ta.
Sâmbătă rufe spăla,
Duminecă le usca.
Popa toacă ’n liturghie
Şi ea spală la o iie.
Popa trage de ieşit
Şi ea n’a mai isprăoit.
Părinte, sfinţia-Ta,
Mai aşteaptă eu toaca,
S ă mi se uşte iial

Mândra mea s’a lăudat

C a r e poale de bumbac,
Şi-am uăzut şi-asar’ la joc,
Că n’auea poale de loc.

Tot îmi zice (zic) două fete

însoară-te, măi băiete i
Dară hoaţa de muiere:
Nu te ’nsura, băieţele,
Că-s năcazurile grele
Şi nu poţi trăi eu ele 1

De-ai fi mândră Sâmbăta

Precum eşti Dumineca
Nu ţi-ar pieri cânepa:
Dea de uară netopită,
Cea de toamnă ne’mblătită.

De n’ar fi feeiori pe lume

Ai uedea fete nebune
Şi neueste duse ’n lume!
De n’ar fi feeiori pe sate —
Ai uedea fete turbate
Şi neueste spânzuratei

Traiul rău şi eu năcaz,

Scoate ruja din obraz.
Traiul bun şi eu tihneală,
Bagă ruja ’n obraz iară.
Aoleo, picior mă doare.
Că m’a făcut mama moale
Cu mămăligă şi moare.

Dai, săraca moeănie,

Cum o joacă cine'o ştie.
Vai, săraca moeanâ,
Gum îmi face eu geana,
Şi-mi face eu ochiul stâng,
S ă mă due la ea s ’o strâng.
Draeu’ n’are ee lucra,
S ă strângă pe moeanâ l

Ge te ţii, mândră, măreaţă ?

Că eşti ea o săeuleaţăl
Săeuleaţă de gunoi,
Ochii tăt ea la broscoi.
Săeuleaţă eu tărâţe,
Ochii tăi sunt ea la mâţei

Mândro, de pe ochii tăi,

Poţi îngrăşa trei purcei.
De pe dinţi, de pe măsele,
Poţi îngrăşa trei purcele.

De-ai fi mândră Sâmbăta

Precum eşti Dumineca:
Dumineca ruje ’nuoaltă,
Dunea fasole nefiartă.

Mândra mea m’a blăstămat,

S ă mă nadă spânzurat:
0 ’o funie de tăieţei
De-asupra capului ei.
S ă se rupă funia,
Să eed în braţe la ea
Şi să-i sărut guriţa.
Dragu-mi-i, mândro, de tine
Ga la iepure de câne.
Dragu-mi-i de dumniata
C a la iepure puşca.
De-aş putea pe cum nu poeiu,
S ă mă duc până la Moeiu.
Să m’arune între cojoace,
S ă iau mândrii, eare-i place.

Delea eu sebaeele
Ştie mulge uaeile:
Mulge ’n oală,
Mulge ’n poală,
Mâneă mămăliga goală.

Mândro, ochii tăi cei miei

Când îi sui, când îi ridici
Da inimă greu mă strici.
Gând îi sui, când îi cobori,
Da inimă mă dobori.
 21

De trei ori fuse să mor

Tot pe cale călător,
Ş i-a fost să mai mor odată
Pe braţele la o fată.

Bate-mă, Doamne, să zac

Pe perină de bumbac,
— Bu mândra ,de după cap
Bate mă, Doamne, să mor
Pe braţele eui mi-e dor,
— Bu mândra de subţior’.

După asta, măi ficiori,

Bă-i eu ochii negrişori
Şi eu sânul plin de flori.
După ea, să i le luăm
Şi-o sărutare să-t dăm.
— Sărută-mă, măi bădiţă,
0ă şi eu-so eopiliţă.
0 copilă tinerea,
0ari n’am ştiut ee-i lumea
Păn’ acum eu dumniati
Dumniata eu guriţa
Şi-amândoi
0u buze moi.
— Buze moi şi subţire
22

Muşcare-ar neiea din ele,

Ca din doi faguri de miere.
Eu pe deal, mândra pe şes,
0 eunose numai pe mers.
Pe mersul picioarelor,
Pe ’nereţitul poalelor.
Că le-a ’nereţit e’un ae mare
S ’o cunoşti din depărtare;
Pe ’nereţitul dela iie,
Ca să-mi cadă dragă mie.
Pentru mândra, care-mi place,
Nici părinţii n’au ce mi face.
Nici primarul satului,
Nici domnii oraşului.
Domnii stau, se sfătuiesc,
Eu eu mândra mă iubesc.
Domnii stau şi ţin şedinţă,
Eu eu mândra pe uliţă.
Domnii stau şi ţin sfădeală,
Io s eu mândra la tocmeală.
Pentru mândra, care-mi place,
Trei zile la drum aş face.
Pentru care mi-i urât
Şi-un minut îmi pare mult.
Dela primărie ’n sus
Toate lămpile s’au stins.
Numai la mândruţa mea
Arde lampa ea o stea,
0ă ştie eă merg la ea.

Astă uar' am fost la oi,

Ciobănaş la buze moi.
Astă uar’ am fost la sterpe,
Ciobănaş la două fete.

Mori mândră, să mor şi eu,

Să ne fae’ un eopârşeu.1)
Gopârşeu de scânduri noui,
Să ne ’ngroape pe-amândoi:
Pe-amândoi îtitr’un mormânt,
Să ne treacă de urât,
Să se mire lumea toată
Ce-a plătit dragostea noastră.

Mână, uere, eă ’nsărăm

Şi sălaş nu căpătăm,
Mână păn’ la mândra mea
Că sălaş ’om căpăta.

Sicriu, după ungureşte.

24

Şi de eină ee ne-a d a?
Castraueţi ea iedera,
Gură dulce ea mierea.
Mânea, uere, eât îi urea —
Până eând ti-i sătura.

Pe din jos de Segedin

Şapte mândre ealea-mi ţin
Cu şapte litre de uin
Ş i mă roagă să le ’nehin.
Eu le las eu uimii lor
Şi mă due unde mi-i dor.
Eu le las eu uinu’n paee
Şi mă due la eare-mi place.

Piaee-mi mie eu ein’ joe,

Că miroas’a busioe.
Place-mi mie eu ein’ stau,
Că miroas’a măghieran.

Mândră, de dragostea noastră

Răsărit-au flori pe coastă.
Şi-am fost Uineri pe la ele
Răsărise uiorele,
Uiorele, flori adânci,
Când le uesu, mândră, să plângi
Viorele, flori albastre,
Să le pui mândro ’n fereastră
Să nu le uiţi pân’ la moarte.

Mândruliţă din alt sat,

Dulce eşti la sărutat,
Dulce şi fermecătoare —
Cine te sărută, moare.

Când eram mie ea o scoică,

’Mi-umblau ochii după doică.
Când eram micuţ în faşă,
’Mi-umblau ochii după moaşă.

Trage uânt eu mâneca,

S ă uie Dumineca,
S ă mă duc la Comăna,
S ă mai uâd pe mândruţa —
Cum mi-o bate mai că-sa:
Cu nuele, eu surcele
Peste-a ei negre sprâncene,
Şi eu fir de busioe
Peste dragu-i de mijloc,
Cu peană de răţişoară
Peste d’alba-i feţişoară.
26

Trandafir braşouenese,
Te-aş iubi, dar nu ’ndrăznese.
Trandafir eu foaie lată,
Te-aş iubi şi-mi eşti cumnată.
Trandafir eu două fire —
Eu sunt doftor de copile.
Trandafir eu două creste,
Eu sunt doftor la neueste.

Foaie uerde de bujor,

Deeât să trăiesc eu dor,
Mai bine uoiese să mor.
Ş i de eumua n’oiu muri,
Fată mare n’oiu iu b i:
Ş i-’oiu iubi o eopilifă
S ă fiu uara eu mândruţă
Şi iarna eu neuăstu{ă.

Mă mirai de ee mi-i dor!

De frunzuţa de bujor,
De apa dela izuor,
Şi de glas de păsărele,
Mândro, de buzele tele.

Gând plee, mândro, dela uoi,

Plângu-mi ochii amândoi.
Când plec, mândro, dela tine,
Plânge inimioara ’n mine.
Dragostele neuesieşti
Te bagă ’n eas’ pe fereşti
Ş i te scot pe unde pot,
Pe sub streaşină la pod.
Ieşi mândruţă la portiţă
Numa’n iie şfn rochiţă
Şi dă badiului guriţă.
Guriţa şi buzele,
Ochii şi sprâncenele ;
De n’ar fi ochi şi sprâncene
N ’ar mai fi păcate grele.
Dar ochi şi sprâncene sunt,
Păeatele-s pe pământ.

Foaie uerde tămâiţă,

Fă-te, mândră dăscăliţă!
Fă-te, mândră, fă-te zău,
Eu mă fac şcolarul tău.
Ziua, ea să uin la şcoală,
Seara să te ţiu în poală.

Cine iubeşte şi tace,

Ţine-l Doamne şi-i dă pace,
Cine iubeşte şi spune,
Nu-1 răbda, Doamne, pe lume.
Cine iubeşte şi lasă,
Creaseă-i mărăcini în easă,
Să nu-î poată ocoli,
Nici prin sat cu oamenii.

Auzit am din bătrâni,

Că nu-i bun gardul de spini
Şi copila din ueeini.
Gardu-i bun de scânduri late
Şi copila de departe.

Săraeile fetele,
Că ele-s ea florile :
Aici cresc, aci ’nflorese,
Pe urmă se uestejese,
Iar feciorul, săracul,
Bl e ea grădinarul,
Se tot plimbă ’neet şt tace,
Rupe floarea, eare-i place.

Peste toate satele

E senin ea laptele;
Numai peste satul meu,
S ’a ridicat un nor greu ;
Şi niei ninge şi nici plouă,
Nici nu pieă pie de rouă!
Cât e cerul de senin,
Pentru mine e pelin,
Cât e cerul de ’nstelat,
Pentru mine e ’nnorat.

Dai de mine, mândro, mor,

la-mă ’n braţe şi-mi dă flori,
Singură, de nouă o r i:
Când mi-i da a zecea oară,
Să ştii că mi-ai dat o boală 1
De-aş mai trăi zile multe —
Să mă duc la oară ’n munte
S ’aud brazii uâfeind,
Pe mândra ’n frunze zicând.
Ea să zică, eu să cânt,
Să ne treacă de urât!
Du te, bade, dueu-ţi dorul,
Gum duce uântul bujorul.
Du-te bade, dueu-ţi mila,
Cum duce uântul eoprina.

Dino, badeo, pe la noi

Intr'o zi de nouă ori.
De ţi-o părea eă-i prea mult
Eu ţi o spun şi mai pe scurt:
Vino numa’odată ’n zi,
Când soarele-o răsări
Şi te du când o sfinţi.

Hai, bade, să ne iubim,

Dragostea s’o înnoim,
Că la dragostea dintâi
Am fost tineri amândoi.
Ea dragostea din trecut,
Am fost tineri, n’am ştiut.

Ce ml-i drag nu mi-e urât,

De-ar fi ea negrul pământ l
Ce mi-e urât, nu mi-e drag
De-ar fi cât caşul de alb 1

Nu-i în lume mai mult dor

Ca în sânul fetelor.
Când cămaşa ş’o desface,
Dorul lor nu-mi mai dă pace.
Când să prind dorul de mână,
Mă săgeată la inimă,
De mă roade-o săptămână.
Măi bădiţă, badeo măi,
Dino seara pe la noi,
G ’am un păr eu pere moi
Ş i le mâneam amândoi 1

Bădiţă din satul meu,

Ga pâinea eare-o fae eul
Bădiţa din altu sat,
C a pâinea de cumpărat.

Bădişor ea bădiţa
Nu-i eât ţine uliţa,
Nici în sat, niei în oraş,
Numa’ ’n şcoala dela Blaj.
Bădişor ea al meu bade,
Nu-i pe-aiei în şapte sate;
Şi-al zecelea s’a aflat,
C ă mai e la munte-un brad.
Dar niei bradul nu-i ea badiul,
C ă şi bradu-i eetinos,
Nu-i ea badea de frumos.
Bradul are cetini multe,
Nu-i ea bădiţa, de frunte.

Bade, ochişorii tăi,

C a eireşile ’n altoi,
32

Care-s coapte la răcoare

Şi ne-atinse de soare.
Care-s coapte la pământ
Şi ne-atinse de uânt.
Ochişori ea la badea
Nu găseşti la nimenea —
Numa’n târg la Seghedin
Ba un ficior de Român.
Dar nici ăia nu-s ai lui,
Că şi ei i-a cumpărat
Dela badea meu din sat.
Bădiţa ce mi-i drag tare
Şade’n uliţa cea mare,
Curtea ’nehisă eu palan,
Grădina eu măgheran.
Curtea ’nehinsă eu zăbrele,
Grădina eu ulorele.
Mă miram ce-mi place mie:
Mărul roşu din hârtie,
Badea din eănţălărie,
Mărul roşu jumătate —
Bădiţa eu multă carte,
Mărul roşu pădureţ —
Badea ’nalt şi albeneţ.
 33

Foaie uerde de pe coastă,

Frumoasă-i mireasa noastră 1
Dar frumos şi mirele,
Ga şi trandafirele 1

Badea-al meu, frumos băiat.

Frumos ea floarea din strat.
Badea-al meu, tânăr eopil,
Duşmanii l-au pus la bir,
El, de frica birului,
Trecu apa fiului.
— Hai, bădiţă înnapoi,
S ă ne iubim amândoi.

Badea-al meu nu-i mie, nici mare,

Dar cine mt-1 uede moare;
C ă şi eu când l-am uăzut
Tot eu moartea m’am bătut,
Tot eu moartea şi eu pară
Şi eu badea de ocară.
De trei ori m’am cumpănit,
Pe o muche de cuţit.

Măi, bădiţă de demult,

Ce fel de matea-i auut
De-aşa frumos te-o făcut?
4

3
Şi te-a ştiut legăna,
De ţi-e gura ea mierea.
Te-a legănat eu piciorul,
De ţi-e fata ea bujorul,
Şi te-a legănat eu mâna,
De ţi-e faţa ea eoprina.
Mândru-i badea şi se ţine,
L a s’ să fie, eă-i stă bine!
Mândru-i badea şi fălos,
L a s ’ să fie, eă-i frumos!
L a bădiţa, la pălan,
Răsărit-a măgheran.
Răsărit-a şi-a ’nflorit,
Cu bobocii de argint
Şi eu frunze de aramă,
Cine-o trece să dea Damă,
Iar de-o treee mândruţa,
Să-şi dea uamă : guriţa!
Badea, care te iubeşte,
E ea floarea, care creşte,
Care creşte desuoltată,
Nu se useă niciodată;
De s’a useâ ure-un firuţ,
Creşte altul mai drăguţ!
Aseară pe uremea einit
M ’amuta mândra eu cânii,
M’amuţa şi nu prea-prea,
Că ştia eă merg la ea ;
M’amuţa şi nu prea tare,
Că ştia la eine sare.

Când eram la maica mea,

Eram pui de rândunea
Şi dragă cui mă uedea.
Dar acum la maica lui,
Nu sunt rândunea, nici pui,
Nice dragă, nimănui.

Badea eu căciula neagră

Şad e’n poartă şi mă’ntreabă:
Fostu-i-am ureodată dragă?
Eu i-am spus din trandafir :
Că i-am fost doi ani în şir.
Şi i-am spus şi din muşcată,
Căci ea mine n’a fost fată.

Stai, bădiţă, ’n rândul meu,

Gă-s micuţă nu-ţi stă răul
Stai, bădiţă, ’n rând eu mine,
Că-s micuţă şi-ţi stă bine.
Pentru badea, drăguţu’,
Mi-aş da iia şi şurţu’,
S ă rămâi eu sufletu’.
lie şi şurţ mt-’oiu mai face,
AU bădiţă nu-mi mai place,
lie şi şurţ mi-am făcut,
Alt bădişor n’am auut.

Du-te bade şi iar’ uină,

Nu mă mai lăsă streină 1
Gă streină m’ai lăsat,
Ş i’n grea boală m’ai băgat!
Boala seceratului,
Grija măritatului
Şi-amândouă-s friguri grele
Şi nu pot trăi eu e le !

Sărută-mă, badeo, tu,

Nu mă lăsă la altu’ 1
Gă mi-i lăsa într’o zi,
Mi-i eătâ pănă-i trăi!
Şi mi-i lăsă într’o noapte,
Mi-i eătâ până la moarte.
 C e r e r e a co la c u lu i.
— Şi mai bună dimineaţa la dumnea­
voastră, cinstiţi socri marii
— Mulţămim dumneauoastră, băieţi
[militari!
Dar ce umblaţi ? 0e căutaţi ?
— Ce umblăm? Ce căutăm? L a nimeni
samă nu dăml
— Dar cine sunteţi dumneauoastră,
De ne luaţi sama noastră?
e ă ci noi multe mări am trecut
Ş i multe ţări am străbătut;
Oraşe, sate depărtate-am colindat
Ş i nimeni samă nu ne-a luaţi
Cine sunteţi dumneauoastră,
S ă ne luaţi sama noastră?
Dar fiindcă ne ’ntrebaţi,
S ă ne lăsaţi eu ’neetul, eu ’neetişorul,
S ă ne dăm euuântul şi adeuărul;
Oă de multe ce sânt şi dese
Nu le uom putea spune alese!
Tânărul nostru împărat
Foarte de dimineaţă s’a sculat.
Faţa albă şi-a spălat.
Părul şi l-a pieptănat,
Pe cal a încălecat,
Din trâmbiţă a sunat
Mare oaste-a adunat:
Două sute grăniceri,
0 sută feciori de boieri,
Din cei mari, nepoţi de ghinărari.
Şi pe la răsărit de soare,
Au plecat la uânătoare.
Şi-au uânat ţara de sus, din spre apus,
Până jupanii ne-au stătut
Şi poteoauele-au pierdut!
Atunci ne lăsarăm mai jos.
Pe un deal frumos,
Şi-alergarăm de uânarâm :
Munţii eu brazii,
Gerul eu stelele,
Câmpul eu florile,
Dealul eu podgoriile,
Vâlcelele eu moralele
Şi satele eu fetele.
Gând bătea soarele spre seară
Ieşirăm la drumul cel mare
Ş i deterăm de-o urmă de fia ră ;
Stătu toată oastea’n mirare I
Unii ziseră eă-i urmă de zână,
Să fie ’mpăratului cunună!
Dar se găsiră alţi uânători,
Mai recunoscători
Şi ziseră eă-i urmă de căprioară,
S ă fie ’mpăratului soţioară!
Dar nunul cel mare,
Cu grija ’n spinare,
Călare pe-un cal,
Ca un Dueipal,
S e ridică ’n scări,
S e umflă în nări,
îşi făcu ochişorii roată
Peste oştirea toată.
Când încoace prim
Aicea zări:
0 floricică frumoasă
Şi drăgostoasă.
Şi uăzând că nu ’nfloreşte,
Nici nu rodeşte,
Ci mai mult se ofileşte,
Ne-a trimis pe noi, şase lipani,
Călări pe şase jupani,
Cu coamele cănite.
Jio

Cu frânele zugrăuite,
Cu unghiile cositorite,
Cu eoadele ’npletite,
Ca eu toate să pornim
Ş i la curţile dumneauoastră să uenim.
Pornirăm şi uenirăm,
Pe faţa pământului
Pe aburii uântului,
Bând şi chiuind
Ş i din pistoale trăsnind 1
Caii în curând
Pe nări foc uărsând,
Nechezând
Ş i din unghii seăpărând;
Până am sosit
Şi u’am găsit!
A.eum floricica să ne daţi,
Căci de noi nu mai scăpaţii
Căci am uint eu târnăeope de argint,
S ă scoatem floricica din pământ,
S ’o scoatem din rădăcină,
S ’o ducem la ’mpăratu ’n grădină,
G’a-aeolo să ’nfloreaseă
Ş i să rodească,
Locul să-i priiaseă
Şi să nu se ofilească!
 41

Socrii marii
D acă ne credeţi nişte tâlhari,
Auem dreptăţi dela ’mpăratul!
Cine ştie carte latinească
S ă uie la iapă, în copită să citească 1
Dar cine nu ştie, să nu uiel
Ş i ea de Joc să se păzească 1
S ă ne aduceţi, socri mari,
Oameni cărturari,
Ure-un popă eu barba deasă,
S ă ne citească cartea aleasă 1
S ă nu fie eu barba cănită,
S ă rămâie cartea neeetităl
Ori unu’ eu barba rară,
S ă ne ţie păn’ de sară!
Ci unu’ eu barba ea fusul,
S ă ne dea curând răspunsul 1

— Răspunsul nostru:
Şase păhare eu uin^
Şase năframe de in,
Cusute eu fluturi de arniei,
Cari se găsesc pe la noi, aici!
— Fie şi eu strămătură,
Numai să fie eu uoie bunăl
S ă fie şt de mătasă,
VA

Numai să fie de-aici, din casă,

Dela cinstita m ireasă!
S ă nu fie dela ueeine,
6a să păţim ureo ruşine!
Că atunci na fi necinstea noastră
Şi ocara dumneauoastrâ!
Socri mari,
Ascultaţi şi 'n urechi băgaţi!
Când ua da soarele 'n de-seară,
Mare oaste uă ’m presoară!
Dacă n’aueţi bucate de-ajuns,
S ’aueţi loc de-aseuns!
Să aueţi buţi eu uin,
Care eu uin,
Boi groşi,
Clăpănoşi,
Uaei lăptoase.
Fete frumoase !
S ă mai aueţi,
Socri mari,
Lăutari!
Să uie tot satul
Ca să se ueseleaseă ’mpăratull

Socri mari,
Când Da fi soarele 'n de- seară.
 Î3

Mare oaste uă ’mpresoară.

Să lărgiţi casa,
S ă ’ntindeţi masa,
Să uie ’mpăratu’ ’udată
Cu oastea Iul toată!
0 sută cincizeci şl elnel
Din eel mal uolnlel,
Cu feţele alese,
Cu mânecile sumese,
Scobiţi în m ăsele!
Gătiţi, socru mare,
Pentru oasele dumi-tale!

Noi am urea să deseăleeăm,

Dar n’auem jos pe ce să dăm!
Nu suntem ciobani de oi,
Să deseăleeăm în noroiul
Sau neseai1) morari beţi,
Să deseăleeăm prin seăieţil
Ci suntem boieri mari,
Ghinărari,
De lângă mare,
De unde soarele răsare!
Nouă să ne-adueeţi scaune de argint,
Să deseăleeăm pe pământ!
i) Neseai = nişte.
44

Sau să ne înfindeţi eouoare,

S ă deseăleeăm în priduoarel
Ea eai să ne daţi fân uerde,
Gosit în noaptea de Sfântu’ Gheorghe,
Cu roua-neluată,
Cu floarea neseuturată!
Strâns în sărbători
De două fete surori!
Caii noşti să mănânce,
Din capete să nu mişte!
Caii noşti1) apoi să bea,
Din capete să nu d e a !

Socri mari,
Noi am descăleca,
Noi am mai sta,
De-am mai ură,
Dar ni-i frică e’om însărâ!
Şi-am auea de trecut stânei
Şi uăi adânci,
Munţi eu brazi mărunţi şi ’ntuneeoşi.
Bine u’am găsit sănătoşi!
(bea)
Socru m are !2) Ce s’a făcut,
x) N oşti = r oştri.
2) Socru mare = soerule mare.
Nu mai e de desfăcuţi
Să dai opt boi şi zece uael,
S ă rabzi şi să taeil
Ţâne,1) socru mare,
Astă broască ţestoasă,
La şezut erăeănată.
Mare şi spătoasă,
Pe-aiei lată, pe-aici lată,
la ţâne şi ’nehin’odată!
Dar’ să n'o săruţi prea tare,
Că şi căciula din cap îţi sarel
S ’o săruţi mai binişor,
Să-ţi pară mai duleişor!
Poftiţi, beţi şi uedeţi,
Că e rachiu dela Piteşti,
Când îl bei te ’nueseleştil
Nu e de-a dumneauoastră, zamă de prune.
Când bei multă —
Te doare la burtă,
Faci burta tobă,
Intri după sobă,
Stai eu greierii de uorbăl
Tot urând, socri mari,
Dedem că cei dela spate
x) Ţâne = ţine, poftim.
46

Au rămas eu gurile căscate 1

Cei de din’nainte, eu gurile eotopite.
Aduceţi un uas eu prune uscate,
Să le aruncăm în hălea guri căscate!
Un putinei eu lapte bătut,
Să le turnăm în jos pe gât!
O strachină eu poame,
Să dăm şi la cucoane,
C ’au slăbit de foame!
Şi ureo eâtua usturoi,
S ă le dăm la ăi ciocoi,
Fiinde’au poftit pe la n oi!

Mulţi ani, bucuroşi,

Bine u’am găsit, sănătoşii
 C â n te cu l M ire se i.
la-ţi mireasă ziua bună,
— Tinerica noastră, —
Dela tată, dela mumă,
— Tinerica noastră. —
Dela fraţi, dela surori,
Dela grădina eu flori.
Dela fir de tămăiţă,
Dela fete din uliţă.
Dela fir de busuioc,
Dela feciorii din joc.
Uite mama miresii,
Cum şade’n stâlpul porţii 1
Se roagă la sfântul soare
S ă ţie ziua mai mare, —
C ’are-o fiică călătoare;
Peste munţi, la părinţi necunoscuţi
Şi la fraţi neaşteptaţi,
La surori, fără dureri.
Şi-atunci îi mai fi tu fată,
Gând o cânta ştiuca ’n balta,
Dar atunci şi nici atunci;
Gând ua face plopul nuci;
Ş i răchita mere dulci.

Ieşi, mireasă, la portiţă,

De te uită ’n sus şi ’n jos,
De-ţi uezi ibounieii toţi,
Cum reazimă gardurile
Şi le eurg(e) lacrimile.
In grădină la făget,
Unde curge apa ’neet,
Toţi caii beau şi mănâncă
Ş l neehează să se ducă.
Nu ştiu apa-i prea glodoasă
Nu ştiu fânu-i din rogoz
Sau mirele nu-i uoios.
Alte poezii în biblioteca de faţă:
N r . 1141 loan B o rcia : Înviere şi alte
p o e z i i ........................................L e i 4
N r . 155. Victor Vlad Delamarina:
Poezii bănăţeneşti . . . . „ 3
N r . 168. T. Podariu: Flori de pe
Câmpie. Poezii poporale . „ 5
N r . 1?1. Qh. C o şb u e: Poveşti în ver­
suri ................................................................................................................................................................... 5
N r. 179. Şt. Caeoveanu: Petre Voi-
nieul şl alte balade în formă
p o p o r a l ă ............................... „ 6
N r . 191. I. U. S o rieu : îngerul a strigat.
P oezii . . . . . . . . „ 10

Calendarul AstreP pe 1934 Da apare la timp,

redactat de Horia Petra-Petreseu.
 Să Iubiţi Asoeiaţiunea „Astra" — cetitopi
români ai acestei eărţuliil
Dacă iubiţi Asoeiaţiunea aceasta, să ştiţi
eă lucraţi pentru propăşirea noastră, a tu­
turora 1
„Astra“ urea o ţărănime sănătoasă, de­
şteaptă, vrednică, cu gospodării înfloritoare,
cu încrederea Intr’un uiitor strălucit.
Calea „Astrei“ duee spre mântuire!
Ultimele numere ale „B ibliotecii popo­
r a le “ sunt urm ătoarele: ...
N r . 196. Dascălul loniţă, povestire din
uiaţa dela sate, de loan Pop-Reteganul.
N r. 197. Să luăm aminte l Sfaturi pentru
zilele de astăzi. D e Petre R. Petreseu.
N r. 198. „ Calendarul Astrei* pe anul
1933, redactat de Horia Petra-Petreseu.
N r. 199. loan Pop-Reteganul: Odinioară
ş i acum. Amintiri din copilărie. C u o intro­
ducere de Horia Petra-Petreseu: C in e a fost
loan Pop- Reteganul.
N r. 200. H olberg: Nu-ţi băga nasul unde
nu-ţi fierbe oala. C om ed ie în 3 acte. D u p ă
H o lb e rg , de Horia Petra-Petreseu.
N r . 201. Victor Popa : Poezii poporale
ş i chiuituri din Ţara Oltului.