Educația- factor determinant al dezvoltării psiho-individuale

FURCOVICI TEODORA-MELANIA 30411

Educaţia este cel de-al treilea factor fundamental al dezvoltării psihice, pe care cei mai
mulţi cercetători îl consideră cel mai important.
Prima și prima dată aș dori să dau definitia educației. Educaţia este ansamblul de acţiuni
şi activităţi care integrează fiinţa umană ca pe un factor activ, se desfăşoară sistematic,
unitar, organizat, având un conţinut cu necesitate definit de societate, uzând de
procedee, metode, mijloace adecvate, şi fiind condusă de factori competenţi special
calificaţi.
Prin urmare, acţiunile educative nu se exercită la întâmplare şi nu se adaugă din afara
subiectului, ci ele se înfăptuiesc numai cu participarea acestuia. Exercitându-se timp
îndelungat asupra fiecăruia, educaţia realizează o funcţie formativă fundamentală
orientată după cerinţele societăţii şi adaptată la particularităţile copiilor şi tinerilor. În
măsura în care este organizată şi desfăşurată în concordanţă cu datele ştiinţelor despre
om, ea devine un proces constructiv care tinde să realizeze pe deplin disponibilităţile
ereditare ale fiecăruia.
Procesul construirii personalităţii incepe din primele zile ale copilăriei şi
continuă toată viata omului.Omul nu se naşte cu personalitate,ci devine personalitate.
La naştere el este un candidat pentru dobândirea acestui atribut dobândire care se
realizează în timp sub influenţa nenumăraţilor factori.
Intrarea în şcoala va influenţa într-un mod determinant formarea personalităţii.
Activităţile specifice noului mediu sunt factorii cei mai importanţi care generează
schimbările semnificative în planul personalităţii de-a lungul acestui stadiu. Capacităţile
formate anterior se dezvoltă,generând altele,sub influenţa activităţilor sistematice de
durată,a ceinţelor şi exigenţelor progresive. În acest stadiu interacţiunea copilului cu
egalii reprezintă factori semnificativi de dezvoltare psihică.Întâlnirea zilnică,perceperea
reciprocă,dialogul,imitarea,compararea cu ceilalţi,competiţia reprezintă mecanizme de
modelare. Unele aptitudini,unele trăsături de caracter,conduitele si constiinţa
morala,formate in prescolaritate, se consolidează sub influenţa acestor factori si se
formează altele noi. Ca urmare a descoperirii de către copil a importanţei
trebuinţelor,intererselor,preferinţelor si aptitudinilor pentru obţinerea de rezultate bune
in activitate.
Concepţia copilului se modifică in relaţia cu învăţătorul,stima de sine căpătând tot mai
multă consistenţă.
In concluzie, Educatia se exercita asupra copilului nu doar ca influenta educativa,
ci si ca actiune constructiva. Ea pune in fata copilului obiective si idealuri si il solicita
la restabiliri de echilibru. De asemenea, Educatia nu devine nemijlocit dezvoltare
psihica, ci, joaca, la randul ei, rolul de punct de pornire catre dezvoltare.