Amplificatoare elementare cu tranzistoare

Parametrii amplificatoarelor
- mărimi ce caracterizează un amplificator

Obs. toate mărimile sunt complexe în cazul general.

U2
- amplificarea de tensiune: Au = A = (depinde de Zs )
U1
I2
- amplificarea de curent: Ai = (depinde de Zs )
I1
U
- impedanţa de intrare: Z int = 1 (depinde de Zs )
I1
U2
- impedanţa de ieşire: Z ies =
I2 E g = 0; Z g ≠ 0 ; Z s → ∞
(se anulează sursa de semnal dar impedanţa sa internă, Z g , rămâne în circuit)
U2
- amplificarea globală de tensiune: Aug =
Eg
(pentru excitaţie cu generator de tensiune)
I2
- amplificarea globală de curent: Aig =
Ig
(pentru excitaţie cu generator de curent)
- amplificarea de putere: Ap = Au Ai
(pentru sarcină rezistivă)
- amplificare globală de putere – în cele două situaţii.

- alţi parametri
- banda de frecvenţe
- tensiunea echivalentă de zgomot
- puterea debitată în sarcină
- puterea absorbită de la sursele de alimentare
- valori limită absolute pentru tensiuni, curenţi, puteri
- etc.

Circuitul de ieşire al unui amplificator:

(Figura)

Zs
U2 = U0
Z s + Z ies
Z s → ∞ (în gol) → U 2∞ = U 0
Deci:
Zs
U 2 = U 2∞
Z s + Z ies
U2 U
Dar: = A şi 2∞ = A∞
U1 U1
U2 U Zs Zs
= 2∞ sau A = A∞
U1 U1 Z s + Z ies Z s + Z ies
Rezultă:
⎛A ⎞
Z ies = Z s ⎜ ∞ − 1⎟
⎝ A ⎠
Amplificator caracterizat prin parametrii de cuadripol

Obs. orice amplificator, independent de structura sa, de numărul de

elemente active sau pasive şi de tipul acestora poate fi caracterizat global prin
parametrii săi de cuadripol cu care se pot determina performanţelor sale globale
atunci când este comandat la intrare cu un generator de tensiune (sau de curent)
şi când lucrează pe o sarcină precizată, Zs.
 * amplificatorul este caracterizat prin parametrii hibrizi de cuadripol, H.
* relaţiile de calcul sunt:
⎧
⎪
⎪U 2 = − Z s I 2
⎧U1 = H i I1 + H r U 2 ⎪
⎨ ⎨U g = U1 + Z g I1
⎩ I 2 = H f I1 + H o U 2 ⎪
⎪ I = U1 + I
⎪ g Zg 1
⎩
Obs. pentru circuitul de intrare relaţiile vor fi diferite – în funcţie de
modul de comandă a amplificatorului.

* se calculează amplificarea de curent sub forma:

I2 Hf
Ai = =
I1 1 + H o Z s

* prima relaţie devine:

U1 = H i I1 − H r Z s I 2 = H i I1 − H r Z s Ai I1 ,
de unde se calculează impedanţa de intrare:
U1
Z int = = H i − H r Ai Z s sau:
I1

Hr H f Zs H i + Z s ΔH
Z int = H i − =
1 + HoZs 1 + HoZs
 Deoarece U1 = Z int I1 şi U 2 = −Z s I2 , prin raportarea celei de a
doua relaţii la prima, rezultă:
Zs
Au = − Ai
Z int
o relaţie foarte importantă care leagă trei dintre mărimile ce caracterizează
amplificatorul.
* mai rezultă:
H f Zs
Au = −
H i + Z s ΔH
ceea ce reprezintă expresia generală a amplificării de tensiune a amplificatorului
caracterizat prin parametrii de cuadripol.
* prin raportarea relaţiilor:

U g = Z int I1 + Z g I1
U 2 = −Z s I2

se va obţine: amplificarea globală de tensiune:

U2 Zs
Aug = =− Ai
Ug Z s + Z int
Înlocuind pe Zint şi pe Ai, se obţine:

H f Zs
Aug = −
H i + Z s ΔH + Z g (1 + H o Z s )
Aceeaşi expresie se obţine şi dacă se observă că:

U 2 U 2 U1 Z int
Aug = = = Au .
U g U1 U g Z int + Z g

(s-a pus în evidenţă divizorul de tensiune între impedanţa Zg şi impedanţa de

intrare a amplificatorului).

* pentru amplificarea globală de curent

 I 2 I 2 I1 Zg
Aig = = = Ai
I g I1 I g Z g + Z int

(s-a pus în evidenţă divizorul de curent între impedanţa Zg şi impedanţa de

intrare a amplificatorului); se obţine:

H f Zg
Aig =
Z g (1 + H o Z s ) + H i + Z s ΔH

* pentru impedanţa de ieşire, în ambele cazuri se anulează generatorul de

tensiune (sau de curent), dar impedanţa sa internă rămâne în circuit; rezultă:

U1=-ZgI1.

H f U2
- curentul de intrare va fi: I1 = −
Z g + Hi
Hr H f U2
- rezultă: I2 = − + H oU 2 , adică,
Z g + Hi

U2 Hi + Z g
Z ies = =
I 2 U g , I g = 0 ΔH + Z g H o
Z g ≠0

Se pot distinge două cazuri particulare:

a) comanda cu generator ideal de tensiune (Zg=0)

Hi
Z ies ( Z g = 0) =
ΔH
b) comanda cu generator ideal de curent (Zg→∞)
1
Z ies ( Z g → ∞) = (1.12)
Ho
* amplificarea de putere se calculează conform relaţiilor generale deduse
numai pentru sarcini rezistive:
 Ap = Au Ai
Relaţiile pot fi folosite pentru orice amplificator caracterizat prin
parametrii H, indiferent de structura sa.
Aşadar, pentru circuitele elementare (emitor la masă, bază la masă,
respectiv colector la masă) amplificările de tensiune şi de curent şi impedanţele
de intrare şi de ieşire vor fi determinate cu relaţiile deduse în care, în locul
parametrilor H, vor fi introduşi parametrii hibrizi corespunzători.
În funcţie de circuitele concrete de polarizare vor putea fi determinate
amplificările globale de tensiune Aug sau de curent Aig şi apoi amplificările de
putere AP numai pentru sarcini rezistive.
Având în vedere faptul că impedanţele de intrare şi de ieşire sunt afectate,
uneori în mod esenţial, de rezistenţele din circuitele de polarizare în c.c.,
impedanţa de intrare a schemei de principiu va fi notată cu Zi (pentru schema cu
emitor la masă), respectiv Zib (pentru schema cu bază la masă) şi Zic (pentru
schema cu colector la masă) şi va fi calculată cu relaţia dedusă aici, iar
impedanţa de intrare în amplificator, inclusiv cu circuitul de polarizare se va
nota cu Zint.
Similar, impedanţa de ieşire a schemei de principiu va fi notată cu Zo
(pentru schema cu EM) respectiv Zob (pentru schema cu BM) şi Zoc (pentru
schema cu CM) şi va fi calculată cu relaţia dedusă în cazul general, iar
impedanţa de ieşire din amplificator, inclusiv cu elementele circuitului de
polarizare se va nota cu Zieş.
Influenţa elementelor circuitului de polarizare, mai mare sau mai mică,
depinde de schema concretă de polarizare în c.c. şi de valorile elementelor de
circuit în comparaţie cu parametrii elementelor active.

Structuri fundamentale cu TBIP

Amplificator cu TBIP cu emitorul la masă

Schema de principiu:

* TBIP - caracterizat prin parametrii hibrizi hi, hf, hr, ho.

 * Amplificarea de tensiune, Au:

hf Zs
Au = −
hi + Z s Δh
- în majoritatea situaţiilor practice (există şi excepţii) este îndeplinită
condiţia |ZsΔh| << hi :
hf Zs
Au ≅ − = − SZ s - se
hi
constată că, pentru o sarcină rezistivă:
- amplificarea este negativă (adică circuitul schimbă faza semnalului de la
ieşire cu 180º faţă de faza semnalului de la intrare);
- valoarea modulului amplificării este proporţională cu impedanţa de sarcină
şi, pentru valori rezonabile ale acesteia poate fi de ordinul zeci-sute;
- modulul amplificării depinde esenţial de PSF prin intermediul pantei S
( S ≅ 40 I C ).

* Amplificarea de curent, Ai
hf
Ai =
1 + ho Z s
- pentru sarcini rezonabile: |hoZs| << 1 şi amplificarea de curent se poate
calcula cu relaţia aproximativă:
Ai ≅ h f
(amplificare de curent mare).

* Impedanţa de intrare Zi :

hi + Z s Δh hr h f Z s kT
Zi = = hi − ; Z i ≅ hi ≅ h f
1 + ho Z s 1 + ho Z s qI C

(amplificatorul cu EM are o impedanţă de intrare de valoare medie (sute de Ω

sau kΩ) invers proporţională cu curentul de colector din PSF).

* Impedanţa de ieşire, Zo:

 hi + Z g
Zo =
Δh + Z g ho
Întrucât raportul dintre hi şi Zg nu poate fi precizat, rezultă că nu poate fi
luată în consideraţie o relaţie aproximativă;

Se pot pune în evidenţă cele două situaţii limită:

- pentru Zg = 0, adică pentru comanda cu generator de tensiune ideal, se obţine:
hi hi 1 1
Z o ( Z g = 0) = = = ⋅
Δh hi ho − hr h f ho hr h f
1−
hi ho
- pentru Zg → ∞, adică pentru comanda cu generator de curent ideal (mai greu
de realizat din cauza circuitelor de polarizare în c.c. a bazei) se obţine:
1
Z o ( Z g → ∞) = < Z o ( Z g = 0)
ho

* Amplificarea globală de tensiune:

U2 Zi − hf Zs
Aug = = Au ; Aug ≅
U g Zi + Z g hi + Z g

În mod similar se poate determina şi o amplificare globală de curent dacă

excitarea schemei se face cu generator de curent.

* Amplificarea de putere (în impedanţă de sarcină rezistivă, Zs=Rs):

h f Rs hf h 2f Rs
AP = Au ⋅ Ai = ⋅ AP ≅
hi + Rs Δh 1 + ho Rs hi
- amplificarea de putere realizată de schema cu emitor la masă este foarte
mare (Rs şi hi pot avea valori de acelaşi ordin de mărime) întrucât, în această
conexiune, tranzistorul amplifică şi în tensiune şi în curent;
- dependenţă mai complicată de rezistenţa de sarcină, în sensul că
amplificarea de putere devine nulă atât pentru Rs → 0, cât şi pentru Rs → ∞, ceea
ce înseamnă că există o valoare optimă a rezistenţei de sarcină pentru care se
obţine o amplificare de putere maximă;
hi
- Rsopt =
ho Δh
 - cu valorile normale pentru hi şi ho, valoarea rezistenţei de sarcină optimă
este de ordinul zecilor de kΩ, ceea ce este foarte greu de realizat în practică.

Amplificator cu TBIP cu baza la masă

Schema de principiu a unui amplificator cu BM:

Observaţie: este incomod să se folosească parametrii hibrizi în conexiunea

bază comun deoarece hrb , hib si hob sunt foarte mici, iar hfb este foarte
apropiat de unu (-1) şi, pentru toţi aceşti parametri, măsurătoarea lor directă este
mai dificilă şi mai puţin precisă decât în cazul parametrilor corespunzători
pentru conexiunea emitor comun, cu valori numerice mai rezonabile.
- se folosesc relaţiile generale în care parametrii H se înlocuiesc cu
parametrii hibrizi în conexiunea BC:
h h f + Δh h − Δh h Δh
hib = i ; h fb = − ; hrb = − r ; hob = o ; Δhb =
N N N N N
cu: N = hf + 1 + Δh – hr.

* Amplificarea de tensiune:

Aub = −
h fb Z s
=
(h f + Δh )Z s
Aub ≅
hf Zs
= SZ s
hib + Z s Δhb hi + Z s Δh hi

- expresie asemănătoare cu aceea pentru schema cu emitor la masă; -

amplificarea de tensiune este pozitivă;
- egală cu aceea a schemei cu emitorul comun (ca modul)
- depinde de curentul de colector din PSF (prin S).

* Amplificarea de curent:
h fb h f + Δh h f + Δh
Aib = =− =−
1 + hob Z s N + hob Z s h f + 1 + Δh − hr + hob Z s
 hf
- aproximativ: Aib ≅ − = −α ≅ −1
hf + 1
- amplificarea de curent este, practic, egală cu –1;
- semnul (–) nu are semnificaţie, el depinde numai de convenţia de semne
pentru curenţii de intrare şi de ieşire.

* Impedanţa de intrare:
hib + Z s Δhb hi + Z s Δh
Z ib = =
1 + ho Z s N + ho Z s

- expresie aproximativă:
hi 1
Z ib ≅ ≅ -
hf + 1 S
este foarte mică, de ordinul zecilor de ohmi;
- se recomandă ca, în cazul amplificatoarelor cu mai multe etaje, să nu se
conecteze un amplificator cu BM după un amplificator cu EM pentru că
amplificarea de tensiune a acestuia va fi mult micşorată.

* Impedanţa de ieşire:
hib + Z g hi + Z g N
Z ob = = -
Δhb + Z g hob Δh + Z g ho
impedanţa de ieşire are o valoare mare (la numărătorul expresiei apare termenul
NZg);
- tranzistorul se comportă, la ieşire, ca un generator de curent şi în regim
dinamic; (scheme cu BM pot fi folosite ca sarcini dinamice sau ca generatoare
de curent constant, exemple de astfel de scheme fiind întâlnite în toate circuitele
integrate liniare).
- nu se poate da o formă aproximativă atâta timp cât nu este precizată
impedanţa de generator, Zg, decât, cel mult, înlocuind pe N cu hf+1;
- pentru cele două situaţii limită în care se poate afla Zg, se obţin
rezultatele:
- când tranzistorul este comandat cu generator ideal de tensiune,
impedanţa de ieşire este aceeaşi pentru cele două conexiuni:
hi
Z ob ( Z g = 0) = = Z o ( Z g = 0)
Δh
 - dacă este comandat cu generator de curent:
N hf + 1 1
Z ob ( Z g → ∞) = ≅ ≅
ho ho hob
- valoare foarte mare pentru impedanţa de ieşire, dată de impedanţa
joncţiunii colector-bază cu emitorul în gol;
- o valoare foarte mare a impedanţei de ieşire se obţine chiar pentru valori
relativ mici ale impedanţei de generator, fiind suficient ca Zg>>Zib.
- se mai poate scrie:
hi + Z g (h f + 1) hi + Z g hf Zg hf Zg
Z ob ≅ = + = Zo +
Δh + Z g ho Δh + Z g ho Δh + Z g ho Δh + Z g ho
din care se observă că, pentru Zg≠0, rezultă Zob>Zo.

* Amplificarea globală de tensiune:

Z ib
Aug = Aub
Z ib + Z g
- este foarte mult afectată de valoarea mică a impedanţei de intrare, chiar
pentru valori mici ale impedanţei generatorului de tensiune de comandă.
- în cazul unei comenzi cu generator de curent, amplificarea globală de
curent este puţin afectată de rezistenţa generatorului de curent de comandă dacă
Zg>>Zib, condiţie uşor de îndeplinit.

* Amplificarea de putere (pentru schema de bază şi pentru o impedanţă de

sarcină rezistivă):
hf h f Rs
AP = Au ⋅ Ai = Rs ⋅ (1) = = SRs
hi hi
- valoare mare a amplificării de putere (numai pe seama amplificării de
tensiune a schemei).
 - în cazul excitării schemei cu generator de tensiune cu Rg≠0 şi
amplificarea totală de putere va fi afectată dacă Rg nu este neglijabil în
comparaţie cu Zib, condiţie, în general, greu de îndeplinit.

Amplificator cu TBIP cu colectorul la masă

Schema de principiu:

Observaţie: se folosesc relaţiile generale în care parametrii H se înlocuiesc

cu parametrii hibrizi în conexiunea CC, hc , deduşi în funcţie de parametrii h în
conexiunea emitor comun:
hic = hi ; hoc = ho ; hfc = −(hf +1) ; hrc = 1 − hr ; Δhc = N
cu: N = hf + 1 + Δh – hr ≈ hf + 1.

* Amplificarea de tensiune:
− h fc Z s (h f + 1) Z s (h f + 1) Z s
Auc = = ≅
hic + Z s Δhc hi + Z s N hi + (h f + 1) Z s
- amplificarea de tensiune este pozitivă şi subunitară.
- dacă este îndeplinită condiţia |(hf+1)Zs|>>hi, amplificarea de tensiune
devine aproape egală cu unitatea, adică circuitul repetă la ieşire tensiunea
aplicată la intrare, şi de aici şi denumirea de repetor pe emitor pentru această
conexiune a tranzistorului BIP.
- condiţia impusă se poate scrie şi sub forma:
hi 1
Zs > ≅ hib ≅ sau S Z s >> 1
hf + 1 S
şi se îndeplineşte în cea mai mare parte a cazurilor practice.
- formula aproximativă pentru amplificarea de tensiune a repetorului pe
emitor se scrie:
SZ s
Auc ≅ ≅1
1 + SZ s
* Amplificarea de curent:
 h fc − (h f + 1)
Aic = =
1 + hoc Z s 1 + ho Z s
- relaţia aproximativă pentru cazul în care |hoZs|<<1, condiţie îndeplinită
aproape întotdeauna în schemele concrete.:
Aic ≅ −(h f + 1)
- amplificarea de curent are valoare mare, iar faptul că este negativă nu
are semnificaţie întrucât acest semn depinde de semnele acceptate pentru cei doi
curenţi.
* Impedanţa de intrare:
hic + Z s Δhc hi + Z s N
Z ic = =
1 + hoc Z s 1 + ho Z s
- dacă se înlocuieşte N cu expresia aproximativă şi se ţine seama de faptul
că, de obicei, |hoZs|<<1, rezultă o expresie aproximativă pentru Zic sub forma:
Z ic ≅ hi + (h f + 1) Z s
care arată că impedanţa de intrare în repetorul pe emitor este foarte mare, de
ordinul a zeci de kΩ.
- altă formă:
⎛ h +1 ⎞
Z ic ≅ hi ⎜⎜1 + f Z s ⎟⎟ ≅ hi (1 + SZ s ) ≅ Zi (1 + SZ s )
⎝ hi ⎠
din care se vede că este mult mai mare decât impedanţa de intrare a
amplificatorului cu emitorul la masă deoarece |SZs|>>1 (în mod obişnuit).
- Impedanţa de intrare mare arată că, în cazul unui amplificator realizat
din mai multe etaje în cascadă, cuplarea unui repetor pe emitor ca sarcină nu
încarcă prea mult etajul amplificator anterior şi, deci, nu-i micşorează
amplificarea de tensiune;
- această impedanţă de intrare mare va fi afectată mai mult decât în
celelalte cazuri de elementele circuitului de polarizare în c.c. a bazei
tranzistorului.

* Impedanţa de ieşire:
hic + Z g hi + Z g
Z oc = =
Δhc + Z g hoc N + Z g ho
sau, dacă se înlocuieşte N cu relaţia aproximativă şi se neglijează Zgho:

hi + Z g hi Zg 1 Zg
Z oc ≅ = + ≅ +
hf + 1 hf + 1 hf + 1 S hf + 1
 - impedanţa de ieşire a repetorului pe emitor este foarte mică în
comparaţie cu impedanţele de ieşire ale celorlalte două amplificatoare
elementare. Dacă se compară impedanţele de ieşire ale repetorului pe emitor şi
amplificatorului cu emitorul la masă pentru Zg = 0 se obţine:
hi h Δh Δh
Zoc ( Zg = 0) = = i ⋅ = Zo
h f + 1 Δh h f + 1 hf +1
şi, cum raportul hf / Δh este de circa 104, rezultă acelaşi raport între cele două
impedanţe de ieşire.
- impedanţa de ieşire de valoare mică arată că repetorul pe emitor este
capabil să comande rezistenţe de sarcină de valoare mică.

Concluzii privind repetorul pe emitor:

- impedanţa de intrare este mare (deci circuitul nu încarcă esenţial etajul
anterior);
- impedanţa de ieşire este mică (deci circuitul poate comanda orice sarcină);
- amplificarea de tensiune este practic unitară.

rezultă: repetorul pe emitor este un foarte bun etaj de adaptare între alte etaje de
amplificare ale unui amplificator de tensiune cu mai multe etaje (ulterior se va
arăta că şi răspunsul în frecvenţă al repetorului pe emitor este foarte bun).
* Amplificarea globală de tensiune este afectată mai puţin de prezenţa
impedanţei generatorului de semnal de valoare nu prea mare, deoarece
impedanţa de intrare în repetor este mare:
Z ic
Aug = Au
Z ic + Z g
* Amplificarea de putere (pentru amplificatorul elementar încărcat cu
sarcină rezistivă):
(h f + 1)(h f + 1) Rs
AP = Au ⋅ Ai = ≅ hf + 1
hi + (h f + 1) Rs
- repetorul pe emitor are amplificare de putere mare realizată pe seama
amplificării de curent.